Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
1. GENERALITĂŢI
1.1. Trasarea lucrărilor de detaliu a construcţiilor se execută pe baza proiectelor de execuţie a
acestora, în raport cu punctele şi reperele de nivel materializate pentru amplasarea construcţiilor.
Determinarea acestor puncte si repere se execută pe baza prevederilor STAS 9824/1, 2, 375.
1.2. Ca urmare a efectuării lucrărilor de trasare pentru amplasarea construcţiilor, pe teren sînt
materializate repere planimetrice şi altimetrice care determină conturul şi (sau) axele principale
ale construcţiei. Materializarea acestor repere se realizează cu ajutorul bornelor. Acestea trebuie
să fie astfel concepute şi executate, atît în ce priveşte locul de poziţionare, cît şi modul de
alcătuire, încît să constituie puncte de referinţă pe întreaga durată ELABORAT DE INCERC
Aprobat de M.C.Ind. cu
decizia nr. 49din 8.XI1.1975 a execuţiei construcţiei şi să servească la transmiterea în plan şi pe
verticală la toate nivelele acesteia.
1.3. Bornele trebuie să fie amplasate la o distanţă de construcţie de cel puţin 2/3 din
înălţimea acesteia, pentru ca ele să servească — în condiţii de precizie corespunzătoare — atît la
ridicarea pe verticală a cotelor plane, cît şi la verificarea verticalităţii componentelor şi chiar a
construcţiei. De regulă şi în măsura posibilităţilor bornele se vor amplasa pe construcţii existente.
1.4. În ce priveşte principiul alcătuirii bornelorreper se recomandă, după caz, una din soluţiile
prezentate în fig. 1, luînduse măsurile necesare pentru protecţia acestora pe toată durata execuţiei
construcţiei.
1.5. Înainte de a se începe efectuarea trasării lucrărilor de detaliu este necesar să se recepţioneze,
prin verificare :
— reţelele de sprijin ce au servit la realizarea bazelor de trasare şi a reţelelor de trasare ;
— reperele topografice de trasare sau reţelele speciale de trasare, înainte de a fi folosite la
aplicarea pe teren a punctelor şi nivelurilor caracteristice prin care se fixează poziţia
construcţiilor pe amplasamentele proiectate ;
— reperele topografice care fixează conturul şi (sau) axele principale ale construcţiei.
2. INSTRUMENTE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE LA
TRASARE
Instrumente şi dispozitive pentru trasarea unghiurilor
2.1. Pentru trasarea unghiurilor, atît în plan orizontal cît şi în plan vertical, se vor utiliza
teodolitetachimetre.
Alegerea tipului se face în funcţie de precizia aparatului şi de cea avută în vedere la
efectuarea măsurătorii.
Dintre diferitele tipuri existente, pentru trasarea lucrărilor de detaliu în construcţii, se
recomandă :
— teodolitultachimetru
„Theo 020" Zeiss Jena", care are eroarea medie patratică de ±10 CC(±3 " )
pentru o direcţie observată în cîte două poziţii ale lunetei ;
— teodolitul „Theo 010 „Zeiss Jena", care are eroarea medie patratică de ± 4 CC(+1,5 ”) pentru
o direcţie observată în cîte două poziţii ale lunetei;
pr— teodolitul „Wild T 2", care are o eroare medie patratică de + 3...6 CC pentru o direcţie
observată în cele două poziţii ale lunetei.
Teodoliteletachimetre
pot servi în cadrul lucrărilor de trasare şi la trasarea aliniamentelor în plan orizontal şi vertical.
2.2. Pentru centrarea teodolitelortachimetre în staţie se pot utiliza :
— firul cu plumb ce se prinde de şurubul de strîngere al aparatului de trepied ; utilizarea acestuia
2
TOPOGRAFIE INGINEREASCA
Topografia inginerească cuprinde măsurătorile care sunt executate pentru proiectarea, execuţia şi
exploatarea construcţiilor. Problemele de bază ale topografiei inginereşti sunt:
Descrierea matematică a unui sistem de referinţă şi materializarea lui în teren este posibilă numai
în condiţiile în care ne raportăm la o reţea de referinţă. Poziţia unui punct din spaţiu este definită
prin trei coordonate x, y, h, cu alte cuvinte este determinată atât planimetric cât şi altimetric. În
practică s-a procedat la o separare a sistemului de referinţă tridimensional, alegându-se un sistem
planimetric şi unul altimetric. Din acest motiv există o reţea planimetrică şi una nivelitică.
Indiferent de tipul reţelei topografice aceasta este constituită din puncte de coordonate
determinate şi marcate în teren cu picheţi de lemn sau metal, sau cu borne din beton sau
metalice.
• Mărimea suprafeţei
• Densitatea şi natura detaliilor
• Scara şi precizia planului rezultant
Tabel 1
Mărimea suprafeţei
Mai mare de 25 kmp Între 2,5 şi 25 kmp
Reţea planimetrică Reţea altimetrică Reţea planimetrică Reţea altimetrică
Reţea principală De nivelment geometric Reţea principală De nivelment geometric
Reţea secundară (de Reţea de ridicare Reţea de ridicare Reţea de ridicare
îndesire)
Reţea de ridicare
În tabelul următor sunt prezentate câteva valori ale abaterii relative standard a distanţelor σ D şi
mărimea abaterii standard de măsurare a unghiurilor, σ u.
4
Tabel 2
1/15.000
Construcţii civile complexe 1/10.000 24
1/8.000
Căi de comunicaţii terestre, 1/5000 30
diguri
Forma reţelei poate fi lanţ de triunghiuri, pătrate sau romburi sau cu sistem central şi se
recomandă pentru tuneluri, lucrări hidrotehnice (baraje), centrale subterane
• reţea spaţială recomandată pentru construcţii etajate. Forma reţelei redă forma
construcţiei şi are un sistem de bază de formă pătratică sau dreptunghică care să permită
proiectarea pe verticală a punctelor bazei.
• Reţea de trasare GPS (Global System Position)
Trasarea cotelor unei construcţii se face plecând de la o reţea de repere de nivelment formată din
două categorii de repere:
Reţeaua de trasare a reperelor de control se leagă prin nivelment geometric de reţeaua altimetrică
de stat prin drumuiri sprijinite, cu puncte nodale sau poligonale de ordinul 2, iar reţeaua de
trasare a reperelor de execuţie se determină prin nivelment geometric de ordinul IV sau prin
nivelment trigonometric (pentru lucrări de tersamente). Periodic reperele de execuţie se verifică
la un interval de 1-2 luni prin drumuiri de nivelment geometric, sprijinite pe reperele de control.
După ce s-a definitivat proiectul unui obiectiv ingineresc, acesta urmează să treacă la faza de
execuţie. Pentru aceasta proiectului i se aplică o prelucrare din punct de vedere topografic,
operaţiune ce se numeşte pregătirea topografică a proiectelor de trasare.
• Coordonate
• Distanţe
• Unghiuri
• Diferenţe de nivel
• Pante
Urmează întocmirea schemelor de trasare, care cuprind schema de trasare a fiecărui punct
prezentată grafic sub formă de desen. Pe această schemă se notează:
Trasarea pe teren a unei direcţii de mărime cunoscută constă în găsirea, faţă de o latură de
orientare, a celei de a doua laturi a unui unghi proiectat.
7
Trasarea se efectuează cu teodolitul, cu echerul topografic (pentru unghiurile de 100g) sau prin
aplicarea de distanţe funcţie de precizia impusă, aparatul de care dispunem sau condiţii locale).
Exemplu:
Fie de trasat direcţia BC=b din figura alăturată. Prin proiect se stabilesc:
• schema de trasare
• unghiul β al direcţiei BC cu latura BA a reţelei de sprijin
• şi lungimea b a direcţiei proiectate
Exemplu:
Fig. 2
Fie de trasat direcţia BC=b din figura alăturată. Prin proiect se stabilesc:
• schema de trasare
• unghiul β al direcţiei BC cu latura BA a reţelei de sprijin
• şi lungimea b a direcţiei proiectate
• se trasează provizoriu unghiul proiectat (cu luneta în poziţia I), marcându-se cu un pichet
punctul C’ găsit, unghiul provizoriu se notează cu β ’
• se măsoară unghiul astfel construit ABC’, cu precizie, folosind metoda reiteraţiei, care se
compară cu valoarea proiectată, β
• se calculează diferenţa (eroarea),
Calculul preciziei începe cu calculul abaterii standard de trasare a unghiurilor în condiţiile în care
Trasarea pe teren a lungimii unei linii de lungime dată, faţă de un punct fix constă în
materializarea pe o direcţie dată a unei distanţe orizontale egală cu valoarea din proiect
Exemplu:
Fie de trasat distanţa D proiectată ce se aplică pe un aliniament fixat începând din punctul
cunoscut A.
10
Metoda de trasare ţine seama atât de precizia necesară cât şi de condiţiile terenului.
Elementele de trasare ce se calculează sunt distanţele orizontale ale căror valori se obţin din
coordonatele punctelor de capăt
Surse de erori:
Trasarea în plan a punctelor caracteristice şi axelor construcţiilor se poate executa prin mai multe
metode. Alegerea metodelor de trasare este determinată de o serie de factori:
În general pentru construcţiile civile şi industriale şi pentru căile de comunicaţii acolo unde
terenul nu este prea accidentat se preferă:
Această metodă se foloseşte atunci când există o bază de trasare sau o reţea de trasare.
14
Date cunoscute:
• Coordonatele rectangulare ale punctelor reţelei de trasare, A(xA, yA), B(xB, yB), C(xC, yC)
• Coordonatele proiectate ale punctelor principale ale construcţiei 1(x1, y1), 2(x2, y2), 3(x3,
y3), 4(x4, y4).
Principiul metodei: constă în trasarea unui unghi orizontal şi a unei distanţe orizontale, pentru
fiecare punct din proiect
Controlul trasării:
Precizia acestei metode depinde atât de precizia trasării unghiurilor cât şi de precizia de trasare a
distanţelor. Sursele de erori în acest caz sunt:
Dacă este cunoscută valoarea abaterii standard de trasare a punctului C, ca fiind egală cu:
16
Metoda coordonatelor rectangulare se foloseşte atunci când există pe teren o reţea topografică de
construcţie sub formă de pătrate sau dreptunghiuri.
Date cunoscute:
Coordonatele rectangulare ale punctelor reţelei topografice de construcţie, A(xA, yA), B(xB, yB),
C(xC, yC), D(xD, yD) şi coordonatele punctelor construcţiilor
Principiul metodei: constă în trasarea a două distanţe pe două direcţii perpendiculare, faţă de
punctele reţelei de trasare
Controlul trasării:
Precizia acestei metode depinde atât de precizia trasării unghiului drept β cât şi de precizia de
trasare a distanţelor a1, b1. Sursele de erori în acest caz sunt:
este:
Dacă este cunoscută valoarea abaterii standard de trasare a punctului C, ca fiind egală cu:
Metoda se recomandă atunci când distanţa de la punctul de sprijin la punctul trasat nu se poate
măsura sau se măsoară dificil.
Date cunoscute:
Coordonatele rectangulare ale punctelor reţelei topografice de construcţie, A(xA, yA), B(xB, yB),
C(xC, yC).
Principiul metodei: constă în trasarea succesivă a două unghiuri orizontale α , β , faţă de o latură
a triangulaţiei.
19
Controlul trasării: se realizează prin trasarea punctului C din al treilea punct al reţelei de trasare
sau prin măsurarea unghiului ABC după trasare.
Precizia acestei metode depinde atât de precizia trasării unghiurilor. Sursele de erori în acest caz
sunt:
Metoda intersecţiei înapoi se utilizează în care există posibilitatea staţionării în punctul proiectat.
Date cunoscute:
Coordonatele rectangulare ale punctelor reţelei topografice de construcţie, A(xA, yA), B(xB, yB),
C(xC, yC).
Principiul metodei:
Controlul trasării: se realizează prin trasarea punctului C cu teodolitul instalat în acest punct şi
măsurarea unghiurilor γ 1, γ 2, γ 3, care trebuie să coincidă cu cele din proiect
Date cunoscute:
Coordonatele rectangulare ale punctelor reţelei topografice de construcţie, A(xA, yA), B(xB, yB)
Principiul metodei: constă în trasarea unui punct C determinat de intersecţia a două cercuri de
rază a respectiv b.
Elementele de trasare sunt distanţele orizontale a şi b ale căror valori se obţin din coordonatele
punctelor coordonatelor reţelei de trasare
Controlul trasării: se efectuează prin măsurarea pe teren a distanţelor dintre punctele trasate şi
compararea lor cu cele proiectate.
Sursele de erori:
Trasarea pe teren a cotelor din proiect se realizează prin nivelment geometric sau prin nivelment
trigonometric.
Trasarea cotelor din proiect pe planuri verticale se face cu ajutorul nivelmentului geometric de
mijloc, marcând pe acesta orizontul aparatului, după care plecând de la acesta se măsoară
diferenţa de nivel ∆ h calculată.
Date cunoscute:
• Cota punctului R (HR) de la care se execută trasare (reper de nivelment sau reper de
execuţie)
• Poziţia planimetrică a punctului C
• Cota punctului C (HC)
Controlul trasării: după fixarea punctului C la cota proiectată se efectuează citiri repetate pe
mirele situate în punctul R şi punctul C trasat şi se calculează cota punctului C după trasare care
trebuie să fie egală cu cea proiectată.
Calculul preciziei:
În aceste condiţii, relaţia abaterii standard de trasare a cotei proiectate a punctului C este dată de
relaţia:
În cazul în care se consideră că erorile de citire la miră au influenţe egale, atunci se poate scrie:
Având în vedere relaţia între toleranţa de trasare şi cea de construcţie, se poate calcula valoarea
abaterii standard de trasare a cotei proiectate a punctului C, din valoarea abaterii maxime admise,
∆, cunoscută:
24
Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric oferă posibilitatea trasării la distanţe mari, pe
terenuri accidentate şi a diferenţelor mari de nivel.
Date cunoscute:
• Cota punctului A de la care se execută trasarea, HA, (reper de nivelment sau reper de
execuţie)
• Poziţia planimetrică a punctului C
• Cota punctului C
Calculul trasării:
Trasarea.
Aplicarea pe teren a unei linii de pantă dată se realizează fie prin nivelment geometric în cazul
distanţelor scurte sub 150-200m, fie prin nivelment trigonometric în cazul distanţelor mai mari
de 150-200m.
Date cunoscute:
• Cota punctului R (HR) de la care se execută trasarea (reper de nivelment sau reper de
execuţie)
Calculul trasării:
Fig. 12. Trasarea liniei de pantă dată prin nivelment geometric de mijloc
Date cunoscute:
• Cota punctului A (HA) de la care se execută trasarea (reper de nivelment sau reper de
execuţie)
27
Calculul trasării:
Calculul preciziei:
• Erorile de trasare a diferenţei de nivel care intră în calculul abaterii standard de trasare,
σh
• Erorile de trasare a distanţelor, care determină abaterii standard de distanţă, σ d
Trasarea cotelor prin procedeul combinat se aplică atunci când diferenţa de nivel între reperul
folosit la trasare (reper de nivelment sau reper de execuţie) şi punctul a cărui cotă dorim să o
determinăm depăşeşte lungimea unei mire, sau în cazul trasării cotelor proiectate pe diferenţe
mari de nivel cazuri frecvent întâlnite la transmiterea cotelor la etaj, transmiterea cotelor la
fundaţie sau la transmiterea cotelor în subteran.
Acest procedeu constă în utilizarea a două instrumente de acelaşi tip: două mire şi o ruletă
divizată milimetric.
Calcule de trasare:
• Se calculează elementul de trasare care este în acest caz citirea pe care o interceptăm pe
mira aşezată pe verticala punctului E
Calcule de trasare:
Calculul preciziei:
Planul general de trasare constituie documentul de bază pentru aplicarea pe teren a proiectului
construcţiei. Acesta se întocmeşte la scara planului de execuţie şi conţine:
• Direcţia Nord
• Caroiajul geometric al coordonatelor topografice
• Reţeaua de trasare
• Reţeaua reperelor topografice existente
• Inventarul de coordonate
• Schiţe de reperaj
Construcţiile de trasat se vor reprezenta prin figuri geometrice rezultate din punctele
caracteristice. Laturile figurilor geometrice de trasare vor deveni baze pentru trasarea pe
orizontală a lucrărilor de detaliu.
• Puncte caracteristice principale, formate din vârfurile de unghi ale construcţiilor de trasat
inclusiv punctele de frângere
• Puncte caracteristice secundare compuse din colţurile clădirii şi punctele axelor
principale neincluse în controlul de trasare, puncte intermediare ale traseului
32
Poziţia pe verticală a clădirilor vor fi puse în evidenţă prin înălţimea faţă de nivelul de cotă.
Coordonatele punctelor caracteristice se calculează fie faţă de sistemul unic de referinţă fie faţă
de baza topografică de referinţă.
Baza de trasare este acea bază faţă de care se fixează, pe orizontală şi pe verticală, punctele
caracteristice ale construcţiei
Schemele sau schiţele de trasare se realizează pentru fiecare detaliu în parte şi se extrag din
planul de trasare la o scară cât mai mare (1:500, 1:200, 1:100). Cu ajutorul acestora se aplică pe
teren punctele construcţiei.
• Axe principale; acestea sunt constituite din două linii drepte, perpendiculare, dispuse
simetric în raport cu clădirea sau construcţia care se trasează. Punctul de intersecţie a
33
celor două axe principale se determină prin coordonate în sistemul generat de reţeaua de
trasare. Aceste axe se folosesc pentru construcţii cu o suprafaţă mare şi o configuraţie
complexă.
• Axe de bază; acestea sunt axele care formează conturul exterior al construcţiei
• Axe secundare, care aparţin fundaţiilor din interiorul clădirilor, axelor stâlpilor
Pentru trasarea în detaliu a construcţiilor se folosesc nişte accesorii simple numite împrejmuiri
care se execută direct pe şantierul de construcţii. Împrejmuirile pot fi: continue şi discontinue.
34
Împrejmuirea se realizează din scânduri aşezate orizontal, fixate pe „capre” de lemn la distanţă
de 5-10m faţă de axele de bază ale construcţiei şi parale cu acestea. Marginea superioară a
scândurilor trebuie să fie în acelaşi plan orizontal. Acestei margini i se dă o cotă de obicei cota
zero, operaţiune care se realizează prin nivelment geometric.
• Lucrări preliminarii
• Lucrări definitive
• Documentarea
• Studiul pe hartă
• Recunoaşterea terenului
• Elaborarea studiului
• Lucrări topografice preliminare
o Reţea de sprijin planimetrică
36
Documentarea este operaţia prin care se aleg datele necesare întocmirii studiilor topografice.
Pentru aceasta sunt necesare:
• Ridicări topografice la scări mari, pentru cazul în care documentaţia nu mai corespunde
cu realitatea
Studiul pe hartă presupune determinarea traseelor posibile pentru căile de comunicaţie, care se
realizează pe considerentul declivităţii constante şi a minimului volumului de terasamente. Axa
acestui traseu se numeşte axa zero, şi se execută din curbă în curbă, între două puncte
obligatorii. În urma trasării pe hartă a acestei axe rezultă mai multe trasee, din care se alege cea
mai convenabilă variantă atât din punct de vedere tehnic cât şi economic. În urma aceste operaţii
rezultă o linie şerpuită cu mai multe inflexiune, pe care practic ar fi greu de circulat. Din acest
motiv, axa zero se înlocuieşte cu aliniamente racordate între ele prin arce de cerc, curbe
progresive, curbe compuse, etc. Pe planul de proiectare vor rezulta astfel aliniamente şi vârfuri
de unghi Vi, care urmează a fi racordate. Pe fiecare traseu se marchează poziţia kilometrică a
vârfurilor şi mărimea razelor de curbură, stabilite pe baza unor criterii specifice de proiectare.
• Măsurarea laturilor dintre vârfuri şi punctele direcţionale (punctele dintre două vârfuri
consecutive) care se determină odată cu măsurarea unghiurilor
• Pichetarea traseului constă în materializarea în detaliu a axei drumului.
38
Pentru aceasta trebuie cunoscute punctele unui traseu. După importanţă, acestea sunt:
o Puncte determinate:
Puncte de capăt ale traseului (notate cu F1 şi F2)
Puncte intermediare, prin care traseul trebuie să treacă, conform temei de
proiectare (punctele direcţionale A1, A2)
Puncte obligate, puncte de traversare a unor obstacole
Vârfuri de unghi (V) şi frânturi
o Puncte principale
Tangenta de intrare (Ti)
Tangenta de ieşire (Te)
Puncte care reprezintă kilometri (km0+231)
o Puncte secundare sunt cele care marchează hectometrii şi se notează cu cifre arabe
de la 1 la 9 în cadrul fiecărui kilometru
o Puncte obişnuite se notează cu cifre arabe în sensul kilometrajului
Puncte ce marchează schimbarea de pantă a axei drumului
Puncte ce marchează schimbarea de pantă a profilului transversal
Puncte de intersecţii sau trecere pe lângă construcţii
Puncte de intersecţii cu limite administrative sau de proprietate
• Numerotarea şi calculul picheţilor.
o Stabilirea originii traseului (punctele de capăt din cadrul punctelor determinate)
Centrul localităţii dacă traseul pleacă dintr-o localitate
Punctul de intersecţie a două axe dacă traseul se ramifică dintr-unul
existent
Punctul tangentei de intrare dacă traseul ce se ramifică se racordează cu o
curbă cu cel existent
39
Fig. 21
• Unghiul de frângere este dat prin proiect sau se deduce din unghiul orizontal măsurat
• Raza curbei este aleasă sau impusă de condiţiile de circulaţie, R
• Lungimea tangentei, T
• Lungimea bisectoarei, b
• Lungimea curbei, lc
• Depăşirea tangentei, DT
• Săgeata curbei, f
Calculul curbei:
• Unghiul de frângere:
• Lungimea tangentei:
42
• Lungimea bisectoarei.
• Lungimea curbei:
• Depăşirea tangentei:
• Săgeata curbei,
Trasarea propriu-zisă: