Sei sulla pagina 1di 38

6 Algoritmi de prelucrare

a fişierelor binare

Din punct de vedere al operaţiilor de gestiune solicitate de diverse aplicaţii,


fişierele binare se pot grupa în: fişiere care nu sunt actualizate (ţinute la zi) şi fişiere
care sunt actualizate. De obicei, fişierele din prima grupă se regăsesc în aplicaţii
matematice sau ca fişiere temporare şi de tranzacţii în aplicaţii de gestiune
economică. Fişierele din cea de-a doua grupă sunt, de obicei, fişiere permanente
(principale) în aplicaţii de gestiune economică şi au particularităţi de proiectare,
referitoare, în special, la asigurarea ştergerii şi adăugării de articole.

6.1 Caracteristici generale ale algoritmilor


de prelucrare a fişierelor
Organizarea datelor în fişiere memorate pe medii magnetice externe
presupune proiectarea unor algoritmi specifici operaţiilor de gestiune a acestora,
denumiţi generic algoritmi de prelucrare a fişierelor de date. Datorită complexităţii
aplicaţiilor care prelucrează fişiere este recomandată aplicarea metodei
modularizării algoritmilor şi programelor. Modularizarea presupune ca, pe baza
analizei problemei, să se descompună rezolvarea ei în părţi distincte, numite
module, astfel încât fiecare dintre acestea să îndeplinească anumite funcţii.
Descompunerea se poate realiza în mai multe faze (pe mai multe niveluri), prin
metoda top-down. Criteriile de descompunere în module depind, în mare măsură,
de experienţa programatorilor. Ele se referă, în principal, la: omogenizarea
funcţiilor; utilizarea diverselor structuri de date; separarea funcţiilor de
intrare/ieşire de funcţiile de prelucrare; utilizarea unor module deja existente;
utilizarea eficientă a resurselor calculatorului (timp UC, memorie internă, periferie)
etc. Modulele se implementează în program prin subprograme interne sau externe.
De cele mai multe ori, o aplicaţie necesită existenţa mai multor fişiere
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

active simultan, cu rol diferit (de intrare, de ieşire, de intrare/ieşire). Indiferent de


numărul fişierelor utilizate, în marea majoritate a algoritmilor, logica prelucrării
este coordonată, la un moment dat, de un singur fişier, obligatoriu de intrare,
parcurs secvenţial, numit fişier conducător (sau director). Fişierul conducător are
proprietatea că articolele lui pot fi citite logic independent de prelucrarea altor
fişiere. Altfel spus, un fişier nu este conducător dacă prelucrarea articolelor sale
este dependentă de existenţa (de citirea) articolului altui fişier. Accesul la datele
memorate în fişierul conducător se realizează la nivel de articol. De aceea,
algoritmii de prelucrare, indiferent de operaţia de gestiune, necesită utilizarea unei
structuri repetitive pentru parcurgerea (parţială sau integrală) a fişierului respectiv.
Algoritmii de prelucrare cu fişier conducător pot fi reprezentaţi prin
schema logică generalizată, concepută modularizat, redată în figura 6.1.

Figura 6.1 Schema logică generală a unui algoritm


de prelucrare cu fişier conducător

Modulul ÎNCEPUT se realizează o singură dată, înaintea prelucrării


primului articol al fişierului conducător şi cuprinde următoarele grupe de operaţii:
Operaţii iniţiale standard, obligatorii oricărui algoritm şi care includ:
punerea în corespondenţă a fişierelor logice cu fişiere fizice, deschiderea fişierelor,
şi, pentru anumite variante, iniţializarea unei variabile logice pentru sfârşit de fişier
(SF) şi citirea primului articol.
Operaţii iniţiale specifice, facultative, existenţa lor depinzând de
particularităţile problemei abordate şi care includ, în principal: iniţializări de
variabile de total, afişări ale antetului, titlului şi/sau a capului de tabel pentru
situaţii de ieşire etc.
Modulul PRELUCRARE se execută repetitiv şi cuprinde, pe de o parte,
Programarea calculatoarelor

totalitatea operaţiilor de prelucrare a articolului curent al fişierului conducător -


operaţii specifice fiecărei probleme - şi, pe de altă parte, citirea unui articol din
fişierul conducător. Ordinea celor două operaţii (citire şi prelucrare) depinde de
varianta de algoritm aleasă.
Modulul SFÎRŞIT se execută o singură dată, după prelucrarea ultimului
articol al fişierului conducător şi include următoarele grupe de operaţii: operaţii
finale standard, corespunzând închiderii fişierelor implicate în prelucrare; operaţii
finale specifice, care depind de natura problemei şi includ, de regulă: afişarea
variabilelor de total, a statisticilor privind operaţiile de gestiune executate,
închiderea situaţiilor de ieşire etc.
Modalitatea de detectare/tratare a sfârşitului de fişier conduce la existenţa
mai multor variante ale schemei generale de prelucrare cu fişier conducător, prin
forme particulare ale condiţiei sfîrşit_de_prelucrare. În funcţie de variantele alese,
se pot construi scheme logice valabile pentru toate tipurile de fişiere sau numai
pentru fişierele binare.

Scheme valabile pentru toate tipurile de fişiere


Detectarea sfârşitului de fişier, cu macrodefiniţia feof, caz în care testarea
sfârşitului de fişier trebuie să urmeze după o operaţie de citire a unui articol.
Algoritmul trebuie să conţină o citire iniţială în modulul ÎNCEPUT şi o citire
curentă la sfârşitul modulului PRELUCRARE - (figura 6.2). Acest algoritm se
poate aplica fişierelor vide sau nevide.

Operatii initiale

Operatii finale

Figura 6.2

Scheme logice valabile numai pentru fişiere binare


Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

Detectarea sfîrşitului de fişier prin operaţia de citire, verificând rezultatul


întors de funcţia de citire (fread). Dacă rezultatul este mai mic decât numărul de
blocuri de date care trebuie citite, înseamnă că s-a ajuns la sfârşitul fişierului.
Întrucât, uzual, la o operaţie de citire se citeşte un articol întreg, în cazul atingeri
sfârşitului de fişier, rezultatul întors de funcţia fread va fi 0. Rezultatul poate fi
preluat într-o variabilă pentru a fi folosit în condiţia de terminare a prelucrării
(figura 6.3) sau poate fi verificat direct, folosind apelul funcţiei fread în expresia
(condiţia) care controlează sfârşitul prelucrării (figura 6.4). În ambele variante
fişierul conducător este binar, vid sau nevid.

START

Operaţiiinitiale
Operatii iniţiale

SF = fread (…)

SF != 0 Da

Prelucrare articol
Nu

Operaţiifinale
Operatii finale SF = fread (…)

STOP

Figura 6.3

Operatii initiale

Operatii finale

Figura 6.4
Programarea calculatoarelor

Prelucrarea unui număr cunoscut de articole, prin determinarea în


modulul ÎNCEPUT a numărului de articole din fişierul conducător se regăseşte în
figura 6.5. Limbajul C nu oferă o funcţie standard pentru calcularea numărului de
articole dintr-un fişier binar, deoarece, din punctul de vedere al limbajului, fişierele
nu conţin articole. Din punctul de vedere al utilizatorului, cunoscând dimensiunea
unui articol, se poate calcula numărul de articol de fişier, împărţind lungimea
acestuia la lungimea unui articol (ambele măsurate în număr de octeţi). Lungimea
fişierului este egală cu poziţia curentă, atunci când pointerul de citire se află la
sfârşitul fişierului. Pentru aflarea numărului de articole, se foloseşte secvenţa
următoare:
p=ftell(f);
fseek(f,0,SEEK_END);
l=ftell(f);
nr=l/sizeof(tip_articol);
fseek(f,p,SEEK_SET);

unde: variabila p, de tip long reţine poziţia curentă în fişier; f este fişierul a cărui
lungime trebuie calculată; variabila l reţine poziţia curentă (în număr de octeţi faţă
de începutul fişierului, deci lungimea fişierului măsurată în octeţi); variabila nr va
primi ca valoare numărul de articole din fişier; tip_articol este tipul articolelor din
fişier (din punctul de vedere al utilizatorului). Împărţirea se face exact, deoarece
fişierul conţine un număr întreg de articole – utilizarea acestei secvenţe asupra unui
fişier care conţine articole de alt tip (sau are conţinut de altă natură) va duce la
rezultate incorecte.

Operatii initiale

Operatii finale

Figura 6.5
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

Caracteristica generală a algoritmilor de prelucrare cu fişier conducător


este parcurgerea secvenţială a fişierului conducător şi efectuarea unor prelucrări în
funcţie de fiecare articol citit din acesta. Problema care se pune este detectarea
sfârşitului de fişier. În C, macrodefiniţia feof nu face decât să furnizeze valoarea
indicatorului de sfârşit de fişier, care este setat de operaţia de citire; în program,
citirea trebuie să apară înaintea verificării sfârşitului de fişier. Forma generală a
algoritmului este:

<citire articol>
while(!feof(f))
{ <prelucrare articol citit>
<citire articol>
}

Exemplu:
Crearea şi consultarea unui fişier text care memorează elemente întregi,
folosind funcţia feof pentru gestionarea sfârşitului de fişier. La crearea fişierului, fişier
conducător este fişierul standard de intrare. La afişare, conducător este fişierul f.
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
void main()
{ FILE *f;
int x; long dim;
clrscr(); f=fopen("numere.dat","w+");
scanf("%d",&x);
while(!feof(stdin))
{fprintf(f,"%d\n",x); scanf("%d",&x);}
fseek(f,0,SEEK_SET);
fscanf(f,"%d",&x);
while(!feof(f))
{printf("%d\t",x);
fscanf(f,"%d",&x);}
fclose(f);
getch();}

Acelaşi exemplu, folosind fişier binar:


#include<stdio.h>
#include<conio.h>
void main()
{ FILE *f;
int x,g; long dim;
clrscr(); f=fopen("numere.dat","wb+");
scanf("%d",&x);
while(!feof(stdin))
{fwrite(&x,sizeof(x),1,f);
scanf("%d",&x);}
fseek(f,0,SEEK_SET);
fread(&x,sizeof(x),1,f);
while(!feof(f))
{printf("%d\t",x);
fread(&x,sizeof(x),1,f);}
fclose(f);
c=getch();}
Programarea calculatoarelor

Fişierele utilizate într-o aplicaţie informatică au rol diferit în procesul


prelucrării, în funcţie de scopul lor: de intrare, de ieşire, de intrare/ieşire,
temporare, de tip listă etc. Aceste caracteristici conduc la algoritmi specifici
fiecărei operaţii de gestiune în parte (creare, populare, consultare şi actualizare),
fiind însă variante derivate din schema generală a unui algoritm de prelucrare cu
fişier conducător. Deoarece aplicaţiile informatice din domeniul economic, social,
administrativ etc. utilizează, cu predilecţie, fişiere cu articole de aceeaşi structură
(sau un număr mic de structuri diferite), alegând limbajul C, se poate aprecia că
cele mai performante sunt fişierele binare, ale căror articole sunt date declarate ca
structuri (folosind tipul de date struct).
Această alegere este motivată din următoarele puncte de vedere:
descrierea articolelor este apropiată atât descrierii naturale a structurii unei
entităţi din lumea reală (formată din câmpuri cu nume, lungime, reprezentare
internă proprie, semnificaţie şi factor de repetabilitate diferite), cât şi descrierii din
alte limbaje;
există posibilitatea de a descrie explicit mai multe structuri pentru
articolele aceluiaşi fişier (articole cu structură variabilă);
operaţiile de acces la înregistrări se realizează cu viteză mare, datorită
lipsei conversiilor la transferul între memoria principală şi memoria externă.
Fişierele cu conţinut de tip text sunt recomandate a fi utilizate ca fişiere de
ieşire, pentru realizarea de liste, situaţii finale, rapoarte etc., fiind rezidente pe disc,
în general, până la listarea lor la imprimantă. Fişierele cu conţinut de tip text pot
constitui şi sursa de creare a fişierelor binare, dacă acestea au fost populate cu date,
fie prin editoare de texte, fie prin alte limbaje (Cobol, Fortran, Basic, Pascal),
sisteme de gestiune a bazelor de date (DBase, FoxPro, Oracle etc.), constituind
unicul mijloc de compatibilitate directă.

6.2 Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare


care nu necesită actualizare
Asupra fişierelor binare care nu necesită actualizare se realizează, de obicei,
operaţiile de creare (populare) şi consultare. Dintre operaţiile de actualizare pot fi
realizate, fără mari complicaţii, modificarea şi adăugarea densă de articole.
Popularea fişierelor se realizează prin preluarea datelor fie din alte fişiere
primare (cu conţinut binar sau de tip text), fie de la tastatură (popularea interactivă).
În ultimul caz, cel mai des întâlnit în practică, fişierul conducător corespunde
mulţimii datelor introduse de la tastatură. Articolele sunt preluate câmp cu câmp,
neexistând posibilitatea citirii unei variabile de tip articol şi, în plus, introducerea
unei date este adesea însoţită de proceduri de validare specifice, cu reintroducerea ei
în cazul unei erori.
Sfârşitul introducerii datelor de la tastatură (şi implicit al procesului de
populare a fişierului) poate fi:
De tip chestionar, prin consultarea utilizatorului, privind continuarea sau nu a
introducerii articolelor. Pentru un volum mare de date, varianta prezintă dezavantajul
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

măririi timpului de prelucrare.


Convenţional, prin introducerea pentru primul câmp din articol a unei valori
prestabilite, cu semnificaţie de sfârşit de prelucrare.
Standard, prin introducerea caracterului CTRL-Z, cu rol de sfârşit de fişier
text.
Schema logică a algoritmului de prelucrare este similară celei din figura 6.2.,
cu următoarele particularităţi:
• modulul ÎNCEPUT are ca ultime operaţii, afişarea numelui primului câmp
din articol şi citirea valorii sale;
• modulul PRELUCRARE începe cu citirea următorului câmp, urmată de
citirea celorlalte câmpuri (eventual cu validările stabilite) şi se termină cu afişarea
numelui primului câmp şi cu citirea valorii acestuia (pentru articolul următor) (similar
operaţiei din modulul ÎNCEPUT).
O altă problemă a populării fişierelor binare o reprezintă aşezarea articolelor
pe suportul extern. Din acest punct de vedere se întâlnesc două modalităţi:
Populare densă, prin care articolele se scriu unul după altul, în ordinea în
care au fost furnizate, fără a se lăsa locuri libere (acces secvenţial). Pentru fişierele
care nu necesită actualizare acesta este tipul recomandat.
Populare aleatoare, prin care articolele sunt scrise în casetele (virtuale) ale
căror numere relative sunt furnizate explicit de utilizator (acces direct). Scrierea unui
articol se realizează după poziţionarea pe numărul relativ dorit. La populare,
nr_relativ nu este limitat decât de spaţiul existent pe suportul extern. Metoda are
dezavantajul că necesită evidenţa "articolelor vide". În cazul fişierelor care nu
necesită actualizare, popularea aleatoare se recomandă numai dacă, după creare,
fişierul este dens.
Pentru poziţionarea pe articolul cu numărul relativ n se foloseşte funcţia fseek
astfel:

fseek(f, n*sizeof(tip_articol), SEEK_SET);

unde n este numărul relativ al articolului iar tip_articol este tipul de dată care îi
corespunde.

Exemplu:
1. Să se creeze cu populare densă un fişier PRODUSE.DAT cu informaţii despre
producţia cantitativă într-un an, la o societate comercială. Articolele au următoarea
structură logică:

Cod Denumire Preţ


Cantităţi lunare
produs Produs Mediu
1 2 ... 12

Articolele sunt introduse de la terminal, câmp cu câmp. Terminarea introducerii


datelor este marcată standard, prin introducerea caracterului CTRL-Z.
Programarea calculatoarelor

#include <stdio.h>

typedef struct { int cod;


char denumire[20];
float pret_mediu;
int cant[12];
} PRODUS;

void main()
{ FILE* f;
PRODUS x;
char nume_fisier[20];
int i;

//---INCEPUT---
printf("\n\nNumele fisierului: ");
gets(nume_fisier);
if(!(f=fopen(nume_fisier,"wb"))) printf("\n\nNu poate fi creat
fisierul cu numele %s",nume_fisier);
else
{ printf("\nCod produs: ");
scanf("%d",&x.cod);
//---Aici se termina operatiile initiale---

while(!feof(stdin))
{
//---PRELUCRARE ARTICOL---
printf("Denumire produs: ");
fflush(stdin);
gets(x.denumire);
printf("Pret mediu: ");
scanf("%f",&x.pret_mediu);
printf("Cantitate lunara:\n");
for(i=0;i<12;i++)
{ printf(" - luna %d: ",i+1);
scanf("%d",&x.cant[i]);
}
fwrite(&x,sizeof(PRODUS),1,f);
//---Aici se incheie prelucrarea articolului---
printf("\nCod produs: ");
scanf("%d",&x.cod);
}
//---SFIRSIT---
fclose(f);
}
}

Observaţii: Dacă se doreşte crearea fişierului de date cu populare în acces direct,


programul este similar, cu următoarele diferenţe:
câmpul COD indică numărul relativ al articolului în fişier şi nu va fi memorat
(nu va face parte din declaraţia tipului PRODUS), fiind redundant;
scrierea articolului va fi precedată de apelul funcţiei
fseek(f,codt*sizeof(PRODUS),SEEK_SET);
unde codt este o variabilă independentă în care se citeşte codul de la terminal.
Consultarea fişierelor are numeroase variante, în funcţie de scopul
prelucrării. După modul de regăsire a articolelor în cadrul fişierului, ea poate fi
secvenţială, directă sau mixtă.
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

Consultarea secvenţială presupune regăsirea articolelor în ordinea în care au


fost scrise pe suportul tehnic de informaţii. După numărul articolelor prelucrate,
consultarea secvenţială poate fi: integrală, când se prelucrează toate articolele
fişierului, începând cu primul şi terminând cu ultimul; cu selecţie, când se prelucrează
numai acele articole care au una sau mai multe caracteristici comune (valori identice
pentru acelaşi câmp). După numărul de caracteristici, selecţia poate fi simplă, dublă,
multiplă. Pentru consultarea secvenţială se poate utiliza oricare din tipurile de
algoritmi prezentaţi anterior.

Exemplu:
2. Să se afişeze pe ecran conţinutul fişierului creat la exemplul 1.

#include <stdio.h>
typedef struct { int cod;
char denumire[20];
float pret_mediu;
int cant[12];
} PRODUS;
void main()
{ FILE* f;
PRODUS x;
char nume_fisier[20];
int i;
//---INCEPUT---
printf("\n\nNumele fisierului: ");
gets(nume_fisier);
if(!(f=fopen(nume_fisier,"rb"))) printf("\n\nNu poate fi deschis
fisierul cu numele %s",nume_fisier);
else
{ fread(&x,sizeof(PRODUS),1,f);
//---Aici se termina operatiile initiale---
while(!feof(f))
{
//---PRELUCRARE ARTICOL---
printf("\n\nCod produs:\t\t%d",x.cod);
printf("\nDenumire produs:\t%s",x.denumire);
printf("\nPret mediu:\t\t %7.2f",x.pret_mediu);
printf("\nCantitati lunare:\t");
for(i=0;i<12;i++)
printf("%3d ",x.cant[i]);
//---Aici se incheie prelucrarea articolului---
fread(&x,sizeof(PRODUS),1,f);
}
//---SFIRSIT---
fclose(f);
}
}

3. Obţinerea unei situaţii cu mai multe grade de total. Pentru aceasta se stabilesc
câmpuri asociate gradelor de total, numite caracteristici de grupare sau caracteristici
de control. O caracteristică de control este un câmp al articolului din fişierul de date,
care are aceeaşi valoare pentru mai multe înregistrări. Astfel, articolele care au
valoare comună pentru o caracteristică de grupare se pot ordona pe submulţimi,
formând o grupă de control. Fişierul poate constitui, în ansamblul său, caracteristica
Programarea calculatoarelor

de grupare de cel mai înalt nivel, pentru care se poate calcula totalul general.
Numărul maxim de grade de total este superior cu unu numărului de
caracteristici de control stabilite. Între caracteristicile de grupare se stabileşte o relaţie
de ordine ierarhică. Pentru prelucrarea fişierului, cu utilizare minimă de memorie,
articolele trebuie sortate după caracteristicile de control. Acest tip de prelucrare intră
în categoria consultărilor secvenţiale integrale şi urmează algoritmul de principiu din
figurile 6.2 sau 6.3. Prelucrarea unui fişier sortat după criteriile enunţate, presupune
existenţa unor operaţii standard, executate la schimbarea valorii fiecărei caracteristici
de control stabilite:
operaţii iniţiale ale unei grupe de control prin care se iniţializează variabila
de total specifică grupei; se salvează valoarea caracteristicii primului articol din
grupă; alte operaţii iniţiale specifice grupei;
operaţii finale ale unei grupe de control prin care se afişează totalul calculat
pentru caracteristica ce se schimbă; se cumulează totalul grupei curente la totalul
grupei ierarhic superioare; alte operaţii finale specifice grupei;
condiţia de prelucrare a unei grupe de control conţine, pe lângă condiţia
specifică, toate celelalte condiţii din amonte.
Raportul final este listat la imprimantă, fie direct, ca fişier de ieşire, fie creat
pe suport magnetic, ca fişier text, în vederea imprimării ulterioare. Structura unei
pagini a raportului şi controlul trecerii la o nouă pagină trebuie asigurate de
programator.
În continuare (figura 6.6) se prezintă structura de principiu a unui program de
obţinere a unui raport final, cu control după două caracteristici şi trei grade de total,
unde cîmp_1 şi cîmp_2 sunt caracteristicile de control (câmpuri din articol), v1 şi v2
sunt variabile de lucru pentru salvarea caracteristicilor, val_art e valoarea care
interesează din fiecare articol (câmp al articolului sau valoare calculată pe baza unor
câmpuri ale articolului), iar TOTG, TOT1 şi TOT2 sunt variabile pentru calculul
gradelor de total. Analog, se poate extinde pentru oricâte caracteristici şi grade de
total.
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

START

Operaţii iniţiale
generale

TOTG=0

Citeşte
articol

!feof(f) Da

Operaţii iniţiale
Grupa 1

TOT1=0
v1=cîmp_1

! feof(f) şi
Da
v1==cîmp_1
Operaţii iniţiale
Nu Grupa 2
Operaţii finale
Geupa 1 TOT2=0
v2=cîmp_2
TOTG+=TOT1
! feof(f) şi
v1==cîmp_1 şi Da
v2==cîmp_2
Prelucrare articol

Operaţii finale Operaţii finale


generale Nu Grupa 2 TOT2+=val_art

TOT1+=TOT2
Citeşte
STOP articol
Nu

Figura 6.6 Schema logică – problema cu grade de total

Consultarea în acces direct presupune regăsirea articolului după numărul


relativ. Întrucât fişierele sunt considerate ca fluxuri de octeţi, trebuie calculată poziţia
articolului dorit în fişier ca produs între numărul său relativ şi dimensiunea unui
articol în octeţi (nr*sizeof(tip_articol)). Secvenţa care realizează acest lucru este:

fseek(f,nr*sizeof(tip_articol), SEEK_SET);
fread(&art,sizeof(tip_articol), 1, f);
Programarea calculatoarelor

Numărul relativ este furnizat de utilizator şi trebuie să aparţină domeniului


0..dimensiune fişier-1 (dimensiunea calculată ca număr de articole). Pentru evitarea
situaţiilor în care numărul relativ se află în afara acestui domeniu, se va include în
program validarea apartenenţei numărului relativ la intervalul acceptat. Algoritmul de
consultare în acces direct a unui fişier are un alt fişier conducător (de exemplu
tastatura).

Exemplu:
4.
{
// citire nume fisier extern
f=fopen(nume_fisier, "rb");
// calculare numar de articole din fisier
printf("\nNr. relativ: ");
scanf("%d",&r); //citirea numarului relativ al articolului
while(!feof(stdin))
{ if(r>=nr_art) printf("\n Articol inexistent !");
else
{ fseek(f,r*sizeof(tip_articol),SEEK_SET);
fread(&art,sizeof(tip_articol),1,f);
// ------------------------
//PRELUCRARE ARTICOL
//------------------------
}
printf("\nNr. Relativ (sau CTRL-Z): ");
scanf("%d",&r);
}
fclose(f);
}

Consultarea în acces mixt utilizează o combinaţie între accesul direct şi cel


secvenţial, în vederea prelucrării unui grup de articole, memorate contiguu în fişier şi
selectabile printr-o condiţie. Pentru fişierele binare, metoda poate fi aplicată dacă se
doreşte selectarea articolelor dintre două limite ale numerelor relative (limita
inferioară - li şi limita superioară - ls). Algoritmul trebuie să verifice relaţia
0≤li≤ls≤dimensiune fişier, după care parcurgerea fişierului poate fi realizată prin
orice tip de structură repetitivă.

Exemplu:
5.

{
// citire nume fisier extern
f=fopen(nume_fisier, "rb");
// calculare numar articole din fisier
printf("\nLimita inferioara: ");
scanf("%d",&li); // citirea nr. relativ al primului articol
// din secventa
printf("\nLimita superioara: ");
scanf("%d",&ls); // citirea nr. relativ al ultimului articol
// din secventa
if((0<li)&&(li<=ls)&&(ls<=nr_art))
{ fseek(f,li*sizeof(tip_articol),SEE_SET);
for(i=li;i<=ls;i++)
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

{ fread(&art,sizeof(tip_articol),1,f);
// -----------------------
// Prelucrare articol
// -----------------------
}
}
else printf(" Nu este indeplinita conditia de limite");
fclose(f)
}

Adăugarea de articole se realizează, în general, cu tranzacţii de la terminal,


similar operaţiei de populare. Pentru o corectă exploatare ulterioară, adăugarea
trebuie să fie densă. Acest lucru poate fi realizat astfel:
Adăugare la sfârşit (extindere), după ultimul articol scris. Operaţia se
realizează similar populării în acces secvenţial, după poziţionarea pe marcatorul de
sfârşit de fişier, apelând funcţia fseek:
fseek(f,0,SEEK_END);

Exemplu:
6.

{ // citire nume fisier extern


f=fopen(nume_fisier, "rb");
fseek(f,0,SEEK_END); // pozitionare dupa ultimul
// articol scris
printf("Cimp 1: ");
scanf("%d ",&art.cimp_1);
while(!feof(stdin))
{ // -----------------------------------------------
// Preluare de la tastatura a celorlalte
// campuri din articol
// -----------------------------------------------
printf("Cimp 1: ");
scanf("%d ",&art.cimp_1);
}
fclose(f)
}

Inserarea unor articole. Se aplică în cazul în care articolele sunt scrise în


fişier în ordinea crescătoare (descrescătoare) a valorilor unui anumit câmp. În acest
caz, noul articol va fi inserat între două articole, astfel:
se caută (cu un algoritm secvenţial, binar etc.) poziţia k în care trebuie inserat
noul articol;
se copiază, glisând cu o poziţie spre dreapta, toate articolele de la sfârşitul
fişierului până la articolul cu numărul relativ k;
se scrie în acces direct noul articol, în poziţia k.
Programarea calculatoarelor

Exemplu:
7.
{ // articolele fisierului sunt in ordinea
// crescatoare a valorii campului 1
// citire nume fisier extern *)
f=fopen(nume_fisier, "rb+ ");

// calculare numar de articole din fisier


printf("\nCimp 1: "); // introducerea campului dupa care
// sunt sortate articolele
scanf("%d ",&art_nou.cimp_1);
while(!feof(stdin)) // adaugarea mai multor articole
{ // -----------------------------------
// Preluare de la tastatura a celorlalte
// campuri din articolul de adaugat
// -----------------------------------
// secventa de cautare a pozitiei
//in care se va insera articolul }
fseek(f,0,SEEK_SET); // pozitionare pe inceput de fisier
fread(&art_existent,sizeof(tip_articol),1,f);
while((!feof(f))&&(art_existent.cimp_1<art_nou.cimp_1)
fread(&art_existent,sizeof(tip_articol),1,f);
if(!feof(f))
{ k=ftell(f)-sizeof(tip_articol); //articolul se va
// insera in pozitia k
for(i=nr_art-1;i>=k;i--)
{ fseek(f,i*sizeof(tip_articol),SEK_SET);
fread(&art_existent,sizeof(tip_articol),1,f);
fwrite(&art_existent,sizeof(tip_articol),1,f);
}
}
else k=nr_art; // articolul se adauga la sfirsitul
// fisierului
fseek(f,k*sizeof(tip_articol),SEK_SET);
fwrite(&art_nou,sizeof(tip_articol),1,f);
printf("\nCimp 1: "); // introducerea campului dupa care
// sunt sortate articolele
scanf("%d ",&art_nou.cimp_1);rite('Camp 1: ')
}
fclose(f);
}

Modificarea valorii unor câmpuri din articol se realizează în mai multe


etape:
se citeşte articolul care se modifică (fseek şi fread);
se modifică (în zona articol din memoria principală) câmpurile cu valorile
dorite, introduse, în general, de la tastatură;
se repoziţionează pe articolul respectiv cu
fseek(f,ftell(f)-sizeof(tip_articol),SEEK_SET);
se scrie articolul modificat, cu funcţia fwrite.
O problemă importantă rămâne selectarea câmpurilor care se modifică,
pentru fiecare articol în parte.
O variantă simplă este afişarea vechii valori, urmată de introducerea noii
valori, în variabile independente de tip şir de caractere. În cazul în care şirul introdus
este vid (s-a apăsat numai ENTER), respectivul câmp, prin convenţie, nu se modifică.
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

Altfel, câmpului respectiv i se va atribui valoarea citită în variabila independentă,


eventual prin conversie, pentru câmpurile numerice.

Exemplu:
8.
// ------------------------------
// cautare articol de modificat
// ------------------------------ *)
fread(&art,sizeof(tip_articol),1,f);
printf("Codul: %d - ",art.cod); //afisare vechea valoare
fflush(stdin);
gets(cods); // citire noua valoare; cods este de tip sir
if(strlen(cods))
{ art.cod=atoi(cods); // conversie din ASCII in binar
printf("Denumire: %s - ",art.den); // afisare vechea
// valoare
gets(dens); // citire noua valoare
if(strlen(dens)
strcpy(dens,art.den); // copiere noua valoare
// ----------------------------------
// Introducerea celorlalte campuri
// din articol
// ----------------------------------
// repozitionare pe articol
feek(f,ftell(f)-sizeof(tip_articol),SEEK_SET);
// rescriere articol modificat
fwrite(&art,sizeof(tip_articol),1,f);
}

O altă variantă se poate realiza prin folosirea unei machete de ecran în care se
afişează valorile actuale ale fiecărui câmp de modificat, se poziţionează succesiv
cursorul la începutul fiecărui câmp, cu două răspunsuri posibile ale utilizatorului:
<ENTER>, caz în care se menţine actuala valoare, respectiv o tastă diferită de
<ENTER>, reprezentând primul caracter al noii valori.

6.3 Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare


care necesită actualizare
Prelucrarea fişierelor binare care necesită actualizare trebuie să asigure
posibilitatea ştergerii articolelor şi să elimine riscul de suprascriere a articolelor
adăugate. Pentru aceasta, trebuie proiectate structuri particulare de articole şi
concepute operaţii de gestiune specifice.
Fără a epuiza multitudinea soluţiilor de rezolvare a problemelor de gestiune a
fişierelor care necesită actualizare, în continuare, se prezintă câteva soluţii posibile. În
orice situaţie, limitările de regăsire prin acces secvenţial sau relativ a articolelor în
fişier reduc aria folosirii limbajului în probleme de gestiune. Marele inconvenient îl
constituie lipsa accesului după cheie, cel care corespunde cel mai bine gestiunii în
sistemele reale.
Programarea calculatoarelor

În cele ce urmează se analizează trei tipuri de probleme: probleme în care se


utilizează asocierea externă a numărului relativ la articolul corespunzător (codificare
prin număr relativ); probleme în care se utilizează asocierea internă a numărului
relativ la articolul corespunzător, iar acesta poate emana extern (se generează
nomenclatoare după fiecare actualizare de fişier); probleme în care se utilizează
extern coduri (chei) şi intern numere relative.

6.3.1 Probleme care utilizează codificarea externă prin numere relative

Nomenclatorul de articole conţine numărul relativ al fiecăruia dintre ele.


Nomenclatorul este elaborat extern (automat sau neautomat). Orice operaţie de
regăsire în acces relativ presupune introducerea din exterior a numărului relativ. La
crearea iniţială, fiecare articol este înscris la numărul său relativ predefinit. Asigu-
rarea ştergerii şi adăugării controlate poate fi făcută în diverse moduri:

Extinderea articolelor logice cu un indicator de stare (un octet),


ajungându-se la forma din figura 6.8.

IS Articol propriu-zis

Figura 6.8 Structura articolului care include indicatorul de stare

Indicatorul de stare (notat IS) poate lua una din cele două valori posibile (de
exemplu 0 pentru articol inactiv – inexistent sau şters, 1 pentru articol prezent). Cu
această convenţie, operaţiile de acces la articole se realizează în următoarele condiţii:
scrierea în fişier este permisă numai pentru articolele cu IS=0; citirea din fişier este
permisă numai pentru articolele cu IS=1.
Preformarea presupune deschiderea fişierului ca nou (crearea unui fişier
nou) şi scrierea unui număr de articole (la limită, zero) cu IS=0. Includerea operaţiei
de preformare conduce la dispariţia distincţiei dintre populare şi adăugare. Datorită
faptului că fişierul se deschide ca existent, orice operaţie de scriere a unui nou articol
se tratează ca adăugare. Într-un sistem de programe, deschiderea cu modul wb a unui
fişier se realizează o singură dată, în procedura de preformare.
Scrierea în acces direct presupune furnizarea numărului relativ (nr) al artico-
lului. În funcţie de valoarea lui nr se disting următoarele situaţii:
- dacă nr<dimensiune fişier, se citeşte articolul respectiv din fişier şi
adăugarea este permisă numai dacă IS=0;
- dacă nr>=FileSize(f), are loc extinderea fişierului cu preformarea
articolelor cu numerele relative cuprinse în domeniul dimensiune fişier..nr-1. Noul
articol se scrie pe poziţia nr.
Se remarcă faptul că scrierea în acces direct permite preformarea iniţială cu
zero articole.
Scrierea în acces secvenţial se face fără verificare de existenţă. Scrierea are
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

loc în poziţia dată de pointerul curent. Procedura face IS=1. Utilizarea ei se


recomandă numai la popularea densă.
Citirea în acces direct presupune furnizarea numărului relativ (nr). Ea
verifică dacă IS=1.
Citirea în acces secvenţial analizează articolele începând cu cel de la
pointerul curent. Articolele cu IS=0 sunt ignorate, până la întâlnirea primului articol
cu IS=1 sau până se ajunge la sfârşit de fişier.
Ştergerea se realizează în acces direct. Ea presupune citirea articolului şi,
dacă ştergerea este permisă (IS=1), se modifică indicatorul de stare (IS=0) şi se scrie
articolul pe vechiul loc.
Rescrierea realizează scrierea unui articol în poziţia ftell(f)-
sizeof(tip_articol), dacă vechiul articol din această poziţie are IS=1.
Folosirea articolului zero ca tabelă de ocupare în fişier. Fiecărui articol
din fişier îi corespunde câte un octet în primul articol: articolului cu numărul relativ i
îi corespunde octetul a[i]. Primul articol are structura char a[max], unde max este o
constantă care indică numărul maxim de articole pe care le poate avea fişierul pe
durata existenţei sale. Dacă articolul i este prezent, a[i]=1; dacă articolul i este inactiv
(inexistent sau şters), a[i]=0.
Cu această structură, operaţiile de acces la articole se realizează în
următoarele condiţii: scrierea în fişier a articolului cu numărul relativ i este permisă
numai dacă a[i]=0; citirea din fişier a articolului cu numărul relativ i este permisă
numai dacă a[i]=1.
Ştergerea articolului i presupune verificarea existenţei sale (a[i]=1) şi realiza-
rea operaţiei a[i]=0. Adăugarea unui articol i presupune verificarea inexistenţei lui
(a[i]=0), înscrierea articolului şi realizarea operaţiei a[i]=1.
Utilizarea acestei modalităţi necesită încărcarea iniţială în memoria principală
a articolului cu numărul relativ zero. În programele care realizează ştergeri sau/şi
adăugări, înainte de închiderea fişierului trebuie rescris articolul zero în fişier.
Datorită restricţiei impuse pentru numărul de articole din fişier, acest model
de gestiune a articolelor este ineficient pentru multe probleme. Se pot concepe
algoritmi prin care în tabela de ocupare în fişier fiecărui articol îi corespunde un bit,
în loc de un octet. În acest fel numărul maxim de articole ce pot fi adăugate în fişier
se măreşte de 8 ori.

6.3.2 Probleme care utilizează codificarea internă prin numere relative

Înscrierea articolelor în fişiere, chiar cea iniţială, se face în primele articole


inactive, asociindu-se astfel intern un număr relativ fiecărui articol.
Deosebirea esenţială între această soluţie şi cea prezentată anterior, constă în
modul de realizare a adăugării secvenţiale. După fiecare sesiune de actualizare va
trebui listat nomenclatorul de coduri interne (numere relative). Articolelor din fişier li
se asociază structura din figura 6.8. Preformarea, consultarea, modificarea şi ştergerea
sunt similare celor prezentate în §6.3.1. Adăugarea unui articol se realizează în
Programarea calculatoarelor

condiţii diferite, după cum această operaţie are loc printre articolele existente,
respectiv după ultimul articol (extindere). În ambele situaţii, condiţiile
de realizare sunt determinate de modul de acces folosit: secvenţial sau direct.
Adăugarea în acces secvenţial se bazează pe presupunerea că utilizatorul nu
impune o corespondenţă prestabilită între conţinut şi numărul articolului, adică în alţi
termeni, că se acceptă o codificare automată. Adăugarea în acces secvenţial poate fi
utilizată în două variante:
Cu verificarea existenţei de articole libere, caz în care se adaugă noul articol
în prima poziţie găsită disponibilă (IS=0), eventual la sfârşit (extindere), dacă nu mai
există articole libere în interior. Această variantă presupune existenţa unei soluţii de
gestiune a articolelor libere (în urma preformării sau a ştergerii logice). Dintre
soluţiile posibile pot fi menţionate:
Folosirea articolului zero pentru colectarea numărului articolelor libere,
într-o structură de forma celei din figura 6.9.

nal al[1] al[2] ... al[nal]


Articolul 0
WORD WORD WORD ... WORD

Figura 6.9 Structura articolului zero, pentru gestiunea articolelor libere

În această soluţie, nal este numărul articolelor libere şi al[i], cu i=1..nal,


reprezintă poziţiile relative ale articolelor libere. Soluţia prezintă avantajul timpului
redus de căutare şi de atribuire a unei poziţii pentru noul articol. Numărul de articole
libere ce pot fi gestionate în acest mod este limitat de descrierea articolelor principale
ale fişierului. De exemplu, dacă articolul principal are 128 de octeţi, această soluţie
permite gestionarea a 63 de articole libere (dacă se impune pentru articolul zero
aceeaşi lungime ca şi pentru celelalte articole; pentru primul articol se poate accepta
şi o dimensiune diferită – mai mare – dar nu cu mult mai mare şi oricum este o
dimensiune stabilită de la început, care nu mai poate fi mărită la nevoie). La ştergerea
logică a unui articol se realizează incrementarea valorii lui nal, iar al[nal] primeşte ca
valoare numărul relativ al articolului şters.
Folosirea articolului zero ca început al unei liste simple (sau dublu) înlănţuite a
articolelor libere, într-o structură de principiu de forma celei din figura 6.10.

pal ual

0 au 0 au ... 0 au
...

Figura 6.10 Gestionarea articolelor libere prin liste


Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

În această soluţie, articolul zero punctează pe primul (pal) şi pe ultimul (ual)


articol liber, iar fiecare articol punctează pe următorul (au).
Numărul articolelor libere care pot fi gestionate în acest mod este oarecare.
La adăugarea unui nou articol, se verifică dacă există articole libere (pal<>0) şi dacă
există, se atribuie primul articol din listă articolului de adăugat, actualizându-se
componenta articolului zero. La ştergerea unui articol, trebuie asigurată includerea sa
în lista articolelor libere, operaţia fiind posibilă la oricare din capetele listei.
Căutarea secvenţială a primului articol liber, fără organizarea unei gestiuni a
acestora. Deşi mai costisitoare ca timp de căutare, aceasta este soluţia cea mai simplă sub
aspectul programării, eliminând necesitatea unei structuri distincte a articolului zero şi
operaţiile legate de întreţinerea colecţiei sau listei articolelor libere.
În concluzie, este de preferat ultima variantă atunci când timpul de căutare nu
este prohibitiv.
Fără verificarea existenţei de articole libere, caz în care articolul este adăugat
direct la sfârşit (extindere). Această variantă este avantajoasă când are loc
introducerea de la început a majorităţii articolelor. Ea poate fi asociată cu preformarea
cu zero articole, fiecare sesiune de adăugare de noi articole fiind realizată prin
extinderea fişierului.

Adăugarea în acces direct presupune o codificare anterioară (preluarea


numărului relativ din nomenclatorul editat după fiecare creare/adăugare secvenţială)
şi se realizează identic cu operaţia de scriere directă prezentată în §6.3.1.

6.3.3 Probleme care utilizează corespondenţa internă


dintre chei şi numere relative

Majoritatea aplicaţiilor de gestiune economică utilizează fişiere de date în


care articolele trebuie regăsite după valorile unui câmp de identificare, numit cheie.
Problema corespondenţei între chei şi numerele relative ale articolelor din fişierul de
date se poate rezolva prin intermediul unui fişier binar suplimentar, cu rol de tabelă
de indexuri. O astfel de organizare se numeşte indexată. Articolele fişierului tabelă de
indexuri au structura din figura 6.11.

IS Cheie Număr relativ (nr)

Figura 6.11 Structura articolului din tabela de indexuri

Indicatorul de stare (IS) are rol identic cu cel prezentat în §6.3.1. Cheie este
un câmp în care se memorează valoarea cheii articolului existent logic în fişierul de
date, al cărui număr relativ corespunzător este memorat în câmpul nr. Articolele
tabelei de indexuri sunt, în orice moment, sortate crescător după valorile câmpului
cheie. Articolele din fişierul de date sunt memorate aleator. O parte dintre acestea nu-
şi regăsesc corespondent în tabela de indexuri, fiind considerate şterse. Orice operaţie
de acces la articolele fişierului de date se realizează numai prin intermediul tabelei,
Programarea calculatoarelor

gestionată automat de funcţiile unei biblioteci specializate şi care este netransparentă


utilizatorului (bibliotecă utilizator, nu face parte din limbaj).
Operaţiile de acces la nivel de fişier sunt deschiderea şi închiderea fişierului
de date. La rândul ei, deschiderea poate fi pentru creare (ca fişier nou) sau pentru
consultare şi întreţinere (ca fişier vechi). Procedurile realizează, pe lângă operaţiile
asupra fişierului de date şi gestionarea automată a tabelei de indexuri: formarea
numelui său extern, asignarea numelui fizic la numele logic, deschiderea ca fişier nou
sau vechi, închiderea. Operaţiile de gestiune ce se pot realiza cu fişierele de date
astfel organizate sunt:
Crearea în acces secvenţial presupune furnizarea articolelor sortate strict
crescător după valorile câmpului ales drept cheie. Articolele sunt scrise cu ajutorul
funcţiei de scriere în acces secvenţial. Eroarea de cheie invalidă poate apărea la
tentativa de scriere a unui articol a cărui cheie este mai mică sau egală decât ultima
înscrisă în fişierul de date.
Crearea în acces direct se realizează cu funcţia de scriere în acces direct,
articolele fiind furnizate în orice ordine. Eroarea de cheie invalidă apare la tentativa
de scriere a unui articol a cărui cheie este egală cu una din cele prezente în fişier.
Consultarea în acces secvenţial presupune regăsirea articolelor în ordinea
strict crescătoare a valorilor cheii. Ea se realizează cu ajutorul funcţiei de citire în
acces secvenţial, care detectează şi sfârşitul fişierului de date.
Consultarea în acces mixt permite selectarea unui grup de articole, memo-
rate logic contiguu în fişier, selecţie realizată pe baza valorilor cheii primului şi
ultimului articol din grupul dorit. Accesul mixt presupune poziţionarea pe primul
articol prin citirea în acces direct (sau poziţionare şi citire în acces secvenţial), urmată
de exploatarea în acces secvenţial, până la găsirea cheii ultimului articol dorit, sau
până la sfârşitul fişierului.
Adăugarea de articole se realizează utilizând funcţia de scriere în acces
direct. Articolele pot fi furnizate în orice ordine a valorilor cheii. Eroarea de cheie
invalidă apare la tentativa de scriere a unui articol a cărui cheie este egală cu una deja
existentă.
Modificarea unor câmpuri din articol se realizează în următoarele etape:
citirea articolului de modificat (în acces secvenţial sau direct);
modificarea, în zona articol corespunzătoare, a câmpurilor dorite, cu
excepţia câmpului cheie;
rescrierea articolului, cu procedura de rescriere.
Eroarea de cheie invalidă apare în cazul tentativei de rescriere a unui articol a
cărui cheie este diferită de cea a articolului citit anterior.
Ştergerea în acces secvenţial elimină articolul curent din fişierul de date. În
general, articolul trebuie mai întâi identificat printr-o citire (în acces secvenţial sau
direct) sau prin poziţionare. Procedura returnează eroare în cazul tentativei de ştergere
după ultimul articol existent.
Ştergerea în acces direct elimină articolul a cărui cheie este precizată.
Operaţia nu trebuie precedată de citirea articolului şi returnează eroare în cazul
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

furnizării unei chei inexistente în fişier. În aplicaţii, este preferabilă ştergerea în acces
secvenţial, deoarece permite (datorită citirii care o precede), vizualizarea articolului şi
luarea unei decizii în condiţii de siguranţă.

Exemplu:
9. Exemplul următor descrie funcţii, tipuri de date şi variabile publice pentru
prelucrarea unui fişier organizat indexat. Pentru aceste exemplu, fişierul de date este
format din articole cu următoarea structură:

cheie denumire preţ cantitate

Figura 6.12 Structura articolului din tabela de indexuri

Exemplul poate fi adaptat pentru orice altă structură, modificând


corespunzător structura articolului. În acest exemplu, fişierul index va fi o variabilă
globală, accesibilă tuturor subprogramelor. Tipurile definite sunt următoarele:
typedef struct{ char cheie[7];
char den[35];
float pu;
float cant;
} ARTICOL; //tipul articol din fisierul de date

typedef struct{ char is;


char cheie[7];
long nr_rel;
} ART_INDEX; //tipul articol din tabela de indexuri

FILE* ind; //fisierul index


char nume_index[20]; //numele extern al fisierului index

Pentru implementarea operaţiilor de gestiune specifice unui fişier organizat


indexat sunt necesare următoarele subprograme:

¾ Funcţia de deschidere a tabelei index ca fişier nou, cu prototipul


void new_index(char *nume);
Funcţia primeşte ca parametru numele extern al fişierului de date (nume) şi
creează un fişier nou, tabela de indexuri, cu extensia .idx.

¾ Funcţia de deschidere a tabelei de indexuri, pentru consultare şi


întreţinere, cu prototipul
void open_index(char *nume);
Funcţia primeşte ca parametru numele extern al fişierului de date (nume), şi
deschide ca existentă tabela de indexuri, cu extensia .idx.

¾ Funcţia de închidere a tabelei de indexuri, cu prototipul


void closeindex();
Programarea calculatoarelor

Funcţia realizează închiderea tabelei de indexuri asociate fişierului de date.

¾ Funcţia pentru citirea în acces secvenţial a unui articol din fişierul de date,
cu prototipul
int ReadSec(fisier f,articol *a);
Funcţia are ca parametri numele intern al fişierului de date şi adresa unde
se depune articolul citit, dacă acest lucru este posibil şi returnează
- 1, dacă citirea a fost posibilă;
- 0, în caz contrar.
Citirea unui articol din fişierul de date este realizată prin intermediul
tabelei de indexuri, astfel: este citit un articol din tabelă, de la poziţia curentă a
pointerului de fişier şi apoi este citit articolul cu numărul relativ dat de câmpul
nr_rel al articolului citit din fişierul de indexuri. Dacă, în tabela de indexuri,
pointerul de fişier indică sfârşitul de fişier, atunci citirea nu este posibilă şi funcţia
returnează valoarea 0. Prin apelul repetat al funcţiei ReadSec, dacă tabela de
indexuri are poinetrul plasat înaintea primului articol, sunt obţinute articolele din
fişierul de date în ordinea strict crescătoare a valorii cheii.

¾ Funcţia pentru citirea în acces direct a unui articol din fişierul de date, cu
prototipul
int ReadKey(fisier f,articol *a,char *Key);
Funcţia are ca parametri numele intern al fişierului de date, adresa unde se
depune articolul citit, dacă acest lucru este posibil, precum şi cheia articolului care
va fi citit şi returnează
- 1, dacă citirea a fost posibilă;
- 0, în caz contrar.
Funcţia apelează modulul de căutare binară în tabela de indexuri a cheii
Key, SeekKey. Atunci când cheia este găsită, citeşte articolul cu numărul relativ
corespunzător articolului din tabela de indexuri şi returnează valoarea 1, altfel
returnează valoarea 0.

¾ Funcţia pentru scrierea în acces secvenţial a unui articol în fişierul de date,


cu prototipul
int WriteSec(fisier f,articol a);
Funcţia are ca parametri numele intern al fişierului de date şi articolul ce va
fi scris, dacă acest lucru este posibil, şi returnează
- 1, dacă scrierea a fost posibilă;
- 0, în caz contrar.
Funcţia adaugă un articol în fişierul de date, concomitent cu extinderea
tabelei de indexuri cu o nouă înregistrare, a cărei cheie este mai mare decât cele
existente. În cazul în care cheia este mai mică sau egală cu a ultimului articol din
tabelă, este returnată valoarea 0, corespunzătoare situaţiei în care scrierea nu este
posibilă.
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

¾ Funcţia pentru scrierea în acces direct a unui articol în fişierul de date, cu


prototipul
int WriteKey(fisier f,articol a);
Funcţia are ca parametri numele intern al fişierului, articolul ce va fi scris,
dacă acest lucru este posibil, şi returnează
- 1, dacă scrierea a fost posibilă;
- 0, în caz contrar.
Funcţia adaugă un articol la sfârşitul fişierului de date. Cheia acestuia,
a.cheie, poate avea orice valoare (care nu există deja în tabela de indexuri). Iniţial,
tabela se extinde cu un nou articol şi apoi este reordonată (prin apelul funcţiei
Sort). În cazul în care cheia articolului de scris este deja prezentă în tabela de
indexuri, articolul nu este scris în fişier şi funcţia returnează valoarea 0. Căutarea
cheii în tabela de indexuri pentru stabilirea posibilităţii scrierii este realizată prin
apelul funcţiei SeekKey.

¾ Funcţia pentru ştergerea în acces secvenţial a unui articol, cu prototipul


int DeleteSec();
Funcţia returnează
- 1, dacă ştergerea a fost posibilă;
- 0, în caz contrar.
Funcţia şterge logic articolul curent din fişierul de date. Ştergerea se
realizează fizic în tabela de indexuri. Iniţial, indicatorul de stare este setat pe 0 şi
apoi se elimină articolul din tabelă, prin apelul funcţiei Sort. Funcţia returnează
valoarea 0, corespunzătoare situaţiei de eroare, dacă pointerul curent al tabelei de
indexuri indică marcatorul de sfârşit de fişier.

¾ Funcţia pentru ştergerea în acces direct a unui articol, cu prototipul


int DeleteKey(char *Key);
Funcţia primeşte ca parametru de intrare cheia articolului care va fi şters şi
returnează
- 1, dacă ştergerea a fost posibilă;
- 0, în caz contrar.
Funcţia şterge logic din fişierul de date articolul a cărui cheie este primită
ca parametru. Ştergerea este realizată fizic din tabela de indexuri, analog ştergerii
în acces secvenţial. Funcţia returnează valoarea 0, corespunzătoare situaţiei de
eroare, dacă Key nu este regăsită în tabela de indexuri. Căutarea este realizată prin
apelul funcţiei SeekKey.
Pentru implementarea funcţiilor descrise mai sus, sunt utilizate următoarele
funcţii auxiliare:
¾ Funcţia pentru sortarea tabelei de indexuri, cu eliminarea articolelor cu
stare 0, cu prototipul
void Sort();
Funcţia realizează sortarea articolelor tabelei de indexuri, crescător după
câmpul cheie, precum şi ştergerea fizică a tuturor articolelor cu indicator de stare 0.
Programarea calculatoarelor

¾ Funcţia pentru căutarea articolului cu cheie dată, cu prototipul


int SeekKey(char *Key)
Funcţia primeşte ca parametru de intrare cheia articolului căutat şi
returnează
- 1, dacă articolul a fost găsit;
- 0, în caz contrar.
Funcţia realizează căutarea binară în tabela de indexuri, după câmpul
cheie. Dacă articolul cu cheia Key este găsit, funcţia lasă pointerul de fişier pe acel
articol (o citire secvenţială ulterioară determinând obţinerea articolului
corespunzător din fişierul de date).

Textul sursă care implementează toate aceste funcţii C este prezentat în


continuare (în exemplele care urmează, aceste text va fi considerat salvat în fişierul
index1.cpp).
#include <stdio.h>
#include <string.h>

#define fisier FILE*


typedef struct{ char cheie[7];
char den[35];
float pu;
float cant;
} ARTICOL; //tipul articol din fisierul de date

typedef struct{ char is;


char cheie[7];
long nr_rel;
} ART_INDEX; //tipul articol din tabela index

fisier ind; //fisierul index


char nume_index[20]; //numele extern al fisierului index

void Sort()
{ ART_INDEX a,b;
fisier ind1;
long i,j;
ind1=fopen("temp.idx","wb+");
rewind(ind);
fread(&a,sizeof(a),1,ind);
while(!feof(ind))
{ if(a.is)fwrite(&a,sizeof(a),1,ind1);
fread(&a,sizeof(a),1,ind);
}
fclose(ind);
fseek(ind1,0,SEEK_END);
long n=ftell(ind1)/sizeof(a);
for(i=0;i<n-1;i++)
{ fseek(ind1,i*sizeof(a),SEEK_SET);
fread(&a,sizeof(a),1,ind1);
for(j=i+1;j<n;j++)
{ fseek(ind1,j*sizeof(a),SEEK_SET);
fread(&b,sizeof(a),1,ind1);
if(strcmp(a.cheie,b.cheie)>0)
{ fseek(ind1,i*sizeof(a),SEEK_SET);
fwrite(&b,sizeof(a),1,ind1);
fseek(ind1,j*sizeof(a),SEEK_SET);
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

fwrite(&a,sizeof(a),1,ind1);
}
}
}
rewind(ind1);
ind=fopen(nume_index,"wb+");
fread(&a,sizeof(a),1,ind1);
while(!feof(ind1))
{ if(a.is)fwrite(&a,sizeof(a),1,ind);
fread(&a,sizeof(a),1,ind1);
}
fclose(ind1);
remove("temp.idx");
}
/* cautarea articolului cu cheia Key si plasarea pointerului de
fisier in tabela de indexuri pe articolul respectiv*/
int SeekKey(char *Key)
{ long ls=0, ld, m, n;
ART_INDEX a;
int gasit=0;
fseek(ind,0,SEEK_END);
n=ftell(ind)/sizeof(ART_INDEX);
ld=n-1;
while((ls<=ld)&&(!gasit))
{ m=(ls+ld)/2;
fseek(ind,m*sizeof(a),SEEK_SET);
fread(&a,sizeof(a),1,ind);
if(strcmp(a.cheie,Key)==0) gasit=1;
else if(strcmp(a.cheie,Key)>0) ld=m-1;
else ls=m+1;
}
if(gasit) fseek(ind,m*sizeof(a),SEEK_SET);
return gasit;
}
void new_index(char *nume)
{ strcpy(nume_index,nume);
strcat(nume_index,".idx");
ind=fopen(nume_index,"wb+");
}
void open_index(char *nume)
{ strcpy(nume_index,nume);
strcat(nume_index,".idx");
ind=fopen(nume_index,"rb+");
}
void close_index()
{ fclose(ind);
}
int ReadSec(fisier f,ARTICOL *a)
{ ART_INDEX a1;
int r;
fread(&a1,sizeof(a1),1,ind);
if(feof(ind))r=0;
else { fseek(f,a1.nr_rel*sizeof(*a),SEEK_SET);
fread(a,sizeof(*a),1,f);
r=1;
}
return r;
}
Programarea calculatoarelor

int ReadKey(fisier f,ARTICOL *a,char *Key)


{ ART_INDEX a1;
int r;
if(SeekKey(Key))
{ fread(&a1,sizeof(a1),1,ind);
fseek(f,a1.nr_rel*sizeof(*a),SEEK_SET);
fread(a,sizeof(*a),1,f);
r=1;
}
else r=0;
return r;
}
int WriteSec(fisier f,ARTICOL a)
{ ART_INDEX a1, ai;
long n, nl;
int r;
fseek(ind,0,SEEK_END);
n=ftell(ind)/sizeof(a1);
if(n>0)
{ fseek(ind,(n-1)*sizeof(a1),SEEK_SET);
fread(&a1,sizeof(a1),1,ind);
if(strcmp(a1.cheie,a.cheie)>0) r=0;
else { ai.is=1;
strcpy(ai.cheie,a.cheie);
fseek(f,0,SEEK_END);
n1=ftell(f)/sizeof(a);
ai.nr_rel=n1;
fseek(ind,0,SEEK_END);
fwrite(&ai,sizeof(ai),1,ind);
fwrite(&a,sizeof(a),1,f);
r=1;
}
}
else r=0;
return r;
}
int WriteKey(fisier f,ARTICOL a)
{ char Key[7];
ART_INDEX a1;
long n;
strcpy(Key,a.cheie);
if(SeekKey(Key)) r=0;
else { a1.is=1;
strcpy(a1.cheie,a.cheie);
fseek(f,0,SEEK_END);
n=ftell(f)/sizeof(a);
a1.nr_rel=n;
fwrite(&a,sizeof(a),1,f);
fseek(ind,0,SEEK_END);
fwrite(&a1,sizeof(a1),1,ind);
Sort();
r=1;
}
return r;
}
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

int DeleteSec()
{ ART_INDEX a1;
long pos=ftell(ind);
fread(&a1,sizeof(a1),1,ind);
if(feof(ind)) r=0;
else { fseek(ind,pos,SEEK_SET);
a1.is=0;
fwrite(&a1,sizeof(a1),1,ind);
Sort();
r=1;
}
return r;
}

int DeleteKey(char *Key)


{ int r;
if(SeekKey(Key))
r=DeleteSec();
else r=0;
return r;
}

Exemple
10. Scrieţi programul C pentru crearea în acces direct unui fişier binar cu articole
având structura:
cheie denumire preţ cantitate
Datele sunt preluate de la tastatură până la apăsarea combinaţiei CTRL/Z pentru
câmpul cheie. Fişierul creat este organizat indexat.
#include "index1.cpp"
#include <conio.h>

void main()
{ ARTICOL a;
char nume[20],nume1[20];
char x[7];
fisier f;
clrscr();
printf(" numele fisierului de date in care adaugati:");
fflush(stdin);
gets(nume);
strcpy(nume1,nume);
strcat(nume1,".dat");
f=fopen(nume1,"rb+");
if(f==NULL)
{ printf("Fisierul va fi creat");
f=fopen(nume1,"wb+");
new_index(nume);
}
else open_index(nume);
printf("\nAdaugarea in acces direct dupa cheie\n");
printf("Introduceti cheia:");
fflush(stdin);
gets(a.cheie);
while(!feof(stdin))
{ printf("Denumire produs:");
fflush(stdin);
gets(a.den);
printf("Pret produs:");
scanf("%f",&a.pu);
Programarea calculatoarelor

printf("Cantitate:");
scanf("%f",&a.cant);
if(WriteKey(f,a))
printf("Articol adaugat");
else printf("Exista articol");
getch();
clrscr();
printf("Introduceti cheia:");
fflush(stdin);
gets(a.cheie);
}
fclose(f);
close_index();
getch();
}

11. Se presupune creat şi populat fişierul de date din exemplul anterior. Scrieţi
programul C pentru ştergerea acelor articole ale căror chei sunt introduse de la
tastatură. Încheierea introducerii datelor este marcată standard.
#include "index1.cpp"
#include <conio.h>

void main()
{ ARTICOL a;
char nume[20],nume1[20];
char Key[7];
fisier f;
char r;
int i;
clrscr();
printf(" numele fisierului de date din care stergeti:");
fflush(stdin);
gets(nume);
strcpy(nume1,nume);
strcat(nume1,".dat");
f=fopen(nume1,"rb+");
if(f==NULL)
printf("Fisierul nu exista!!");
else
{ open_index(nume);
printf("\nStergerea in acces direct dupa cheie\n");
printf("Introduceti cheia:");
fflush(stdin);
gets(Key);
while(!feof(stdin))
{ if(ReadKey(f,&a,Key))
{ printf("Articolul:\n");
printf("Denumire:%20s\n",a.den);
printf("Pret:%7.2f\n",a.pu);
printf("Cantitate:%8.2f\n\n",a.cant);
printf("Doriti stergerea?(D/Altceva)");
r=getch();
if(r=='D')
{ i=DeleteKey(Key);
printf("Stergere efectuata");
}
else printf("Stergerea nu a fost efectuata");
}
else printf("Nu exista articol");
getch();
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

clrscr();
printf("Introduceti cheia:");
fflush(stdin);
gets(a.cheie);
}
fclose(f);
close_index();
getch();
}
}

12. Scrieţi programul C pentru afişarea informaţiilor memorate în fişierul creat în


exemplul 10. Articolele sunt afişate în ordine crescătoare a câmpului cheie.
#include "index1.cpp"
#include <conio.h>
void main()
{ ARTICOL a;
char nume[20],nume1[20];
char x[7];
fisier f;
clrscr();
printf(" numele fisierului de date care este consultat:");
fflush(stdin);
gets(nume);
strcpy(nume1,nume);
strcat(nume1,".dat");
f=fopen(nume1,"rb+");
if(f==NULL) printf("Fisierul nu exista!!");
else { open_index(nume);
while(ReadSec(f,&a))
{ printf("Cheie:");
puts(a.cheie);
printf("\nDenumire produs:");
puts(a.den);
printf("Pret produs:");
printf("7.2%f\n",a.pu);
printf("Cantitate:");
printf("%8.2f\n\n",a.cant);
getch();
}
fclose(f);
close_index();
getch();
}
}

6.4 Sortarea fişierelor binare memorate dens


Operaţia de sortare a unui fişier binar presupune aranjarea articolelor în
ordinea crescătoare (descrescătoare) a valorilor unei zone, numită cheie de sortare. În
cazul în care cheia de sortare este formată dintr-un singur câmp din cadrul articolului,
operaţia se numeşte sortare simplă. Sortarea multiplă presupune aranjarea articolelor
după valorile a două sau mai multe câmpuri, alcătuind, prin juxtapunere, cheia de
sortare. Juxtapunerea câmpurilor (nu neapărat adiacente în cadrul articolului) se
realizează pe lungimea efectivă a lor, alcătuind forma canonică a cheii de sortare. De
Programarea calculatoarelor

exemplu, dacă NUME şi PRENUME sunt două câmpuri distincte, declarate de tip şir
de caractere, forma canonică a cheii de sortare după nume şi prenume este dată de
lungimea efectivă a fiecărei date de tip şir.
Dacă pentru sortarea simplă cheia de sortare poate fi însuşi câmpul din
articol, pentru cea multiplă este necesară o zonă auxiliară de memorie, în care se
construieşte cheia de sortare, în forma canonică.
Sortarea unui fişier se poate realiza cu aducerea lui integrală în memorie
(sortare în memorie) sau cu aducerea în memorie a câte unui articol (sortare "direct
pe disc"). Indiferent de modul utilizat, sortarea poate fi realizată printr-unul din
algoritmii cunoscuţi pentru masivele de date: sortare prin interschimbare, prin
selecţie, prin inserţie etc.

Sortarea în memorie este o metodă rapidă şi presupune: citirea întregului


fişier în memoria principală, într-o structură internă de date (vector, arbore bina de
sortare); sortarea efectivă după cheia de sortare (în cazul folosirii unui vector,
operaţia nu este necesară dacă se foloseşte arbore de sortare); recrearea fişierului pe
disc. Metoda se poate aplica numai fişierelor reduse ca dimensiuni sau cu lungime
mică de articol, dată fiind capacitatea limitată a memoriei interne asociată unui
program. Ea poate avea mai multe variante:
Sortarea cu vehicularea întregului articol, presupune memorarea întregului
fişier într-un vector de articole. Compararea pentru sortare se va realiza pe câmpul
cheie de sortare, însă interschimbarea se realizează la nivelul întregului articol.

Exemplu:
13.
typedef struct { char grupa;
char nume_student[30];
float medie;
}STUDENT;
void main()
{ FILE* f;
STUDENT x[250], aux;
int i,j,n;
f=fopen("STUDENT.DAT","rb+");
fseek(f,0,SEEK_END);
n:=ftell(f)/sizeof(STUDENT);
rewind(f);
// citirea fisierului initial in memorie
for(i=0;i<n;i++)
fread(&x[i],sizeof(STUDENT),1,f);
//sortarea
for(i=0;i<n-1;i++)
for(j=i+1;j<n;j++)
if(x[i].medie>x[j].medie)
{ aux:=x[i]; //interschimbarea articolelor
x[i]:=x[j]; //nu se poate folosi atribuirea mereu
x[y]:=aux;
}
rewind(f);
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

for(i=0;i<n;i++)
fwrite(&x[i],sizeof(STUDENT),1,f);
fclose (f); }

Sortarea cu vehicularea cheii şi indexului, presupune memorarea într-un


vector numai a valorii cheii de sortare, împreună cu numărul relativ al articolului din
fişierul iniţial (indexul). Interschimbarea se va realiza la nivelul cheii de sortare,
rezultând în final ordinea în care articolele vor fi scrise în fişier. Deoarece articolele,
în întregime, sunt rezidente pe disc, fişierul sortat va fi creat cu un alt nume fizic, în
acces secvenţial, preluînd articolele din fişierul iniţial, în acces direct. Cheile de
sortare şi indexurile pot fi memorate în vectori distincţi sau într-unul singur, cu
elemente de tip articol.

Exemplu:
14.
typedef struct { char grupa;
char nume_student[30];
float medie;
}STUDENT;
typedef struct { float medie;
int index;
}CHEIE;
void main()
{ FILE *f,*g;
STUDENT y;
CHEIE aux,x[250];
int i,j,n;
f=fopen("STUDENT.DAT","rb");
fseek(f,0,SEEK_END);
n:=ftell(f)/sizeof(STUDENT);
rewind(f);
g=fopen("STUDENTS.DAT","wb");
// ----------------------------------
for(i=0;i<n;i++)
{ fread(&y,sizeof(STUDENT),1,f);
x[i].medie=y.medie;
x[i].index=i;
}
//-------------------------------------
for(i=0;i<n-1;i++)
for(j=i+1;j<n;j++)
if(x[i].medie>x[j].medie)
{ aux=x[i];
x[i]:=x[j];
x[j]:=aux
}
//--------------------------------------
for(i=0;i<n;i++)
{ fseek(f,x[i].index*sizeof(STUDENT),SEEK_SET);
fread(&y,sizeof(STUDENT),1,f);
fwrite(&y,sizeof(STUDENT),1,g);
}
fclose(f);
fclose(g);
unlink(f);
rename("STUDENTS.DAT","STUDENT.DAT");
}
Programarea calculatoarelor

Sortarea numai cu vehicularea indexului este o metodă mai bună decât


precedenta, deoarece micşorează timpul de execuţie, prin eliminarea interschimbării
valorilor cheii de sortare (mai ales când aceasta este multiplă). Valorile cheii de
sortare şi numărului relativ corespunzător indexului se memorează în vectori distincţi.
Comparaţiile se realizează pentru valorile cheii, dar interschimbarea se efectuează
numai pentru indexuri. Se va crea un alt fişier fizic.

Exemplu:
15.
typedef struct { char grupa;
char nume_student[30];
float medie;
}STUDENT;
void main()
{ FILE *f,*g;
float x[250];
int index[250];
int i,j,n;
STUDENT y;
f=fopen("STUDENT.DAT","rb");
fseek(f,0,SEEK_END);
n:=ftell(f)/sizeof(STUDENT);
rewind(f);
g=fopen("STUDENTS.DAT","wb");
//------------------------------------------
for(i=0;i<n;i++)
{ fread(&y,sizeof(STUDENT),1,f);
x[i]=y.medie;
index[i]=i;
}
//------------------------------------------
for(i=0;i<n-1;i++)
for(j=i+1;j<n;j++)
if(x[i]>x[j])
{ aux=index[i];
index[i]=index[j];
index[j]=aux
}
//-------------------------------------------
for(i=0;i<n;i++)
{ fseek(f,index[i]*sizeof(STUDENT),SEEK_SET);
fread(&y,sizeof(STUDENT),1,f);
fwrite(&y,sizeof(STUDENT),1,g);
}
fclose(f);
fclose(g)
}

Sortarea pe disc se aplică fişierelor mari, la care este imposibilă aducerea în


memoria principală chiar şi a minimului de informaţii necesare sortării. În acest caz,
operaţia se va realiza "direct" pe mediul magnetic, cu aducerea în memorie doar a
două articole (pentru comparaţii) şi scrierea în acces direct în acelaşi fişier, prin
utilizarea numărului relativ al articolelor prelucrate. Timpul de prelucrare va fi
substanţial mai mare decât la metodele de sortare în memorie, deoarece operaţiile de
intrare/ieşire sunt costisitoare din punct de vedere al resursei timp calculator.
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

Se poate aplica oricare din algoritmii de sortare cunoscuţi, cu menţiunea că indicii i şi


j vor fi utilizaţi pentru controlul numărului relativ al articolelor în fişier.

Exemple:
16. Sortarea prin interschimbare
do
{ vb=0;
for(i=0;i<nr_art-1;i++)
{ fseek(f,sizeof(STUDENT)*i,SEEK_SET);
fread(&x,sizeof(STUDENT),1,f);
fread(&y,sizeof(STUDENT),1,f);
if(x.medie>y.medie)
{ fseek(f,sizeof(STUDENT)*i,SEEK_SET);
fwrite(&y,sizeof(STUDENT),1,f);
fwrite(&x,sizeof(STUDENT),1,f);
vb=1;
}
while(vb);

17. Sortare prin selecţie


for(i=0;i<nr_art-1;i++)
{ fseek(f,sizeof(STUDENT)*i,SEEK_SET);
fread(&x,sizeof(STUDENT),1,f);
for(j=i+1;j<nr_art;j++)
{ fseek(f,sizeof(STUDENT)*j,SEEK_SET);
fread(&y,sizeof(STUDENT),1,f);
if(x.medie>y.medie)
{ fseek(f,sizeof(STUDENT)*i,SEEK_SET);
fwrite(&y,sizeof(STUDENT),1,f);
fseek(f,sizeof(STUDENT)*j,SEEK_SET);
fwrite(&x,sizeof(STUDENT),1,f);
}
}
}

6.5 Interclasarea fişierelor binare memorate dens


Interclasarea este operaţia prin care, din două sau mai multe mulţimi
ordonate, se obţine o nouă mulţime, ordonată după acelaşi criteriu. Interclasarea
fişierelor apare ca necesitate în aplicaţiile economice, mai ales în faza de post-
populare a fişierelor mari de date, create simultan pe submulţimi de mai mulţi
utilizatori şi necesitând, în final, reunirea acestora într-unul singur.
Condiţia apriori interclasării este ca toate fişierele parţiale să fie sortate după
valorile aceluiaşi câmp, pe baza căruia se va realiza, prin comparări succesive,
operaţia de interclasare. Câmpul poartă denumirea de cheie de interclasare.
Interclasarea a n fişiere se poate realiza simplu prin aplicarea de n-1 ori a operaţiei de
interclasare a două fişiere (figura 6.12).
Programarea calculatoarelor

...
1 2 3 4 n

Interclasare 1 ………..

Fişier 1

Interclasare 2 ………………………...

Fişier 2

Interclasare 3 …………………………………………...

Fişier 3

...
Interclasare 3 ………………………………………………………………………………………………………….

Fişier
final Fişier n-1

Figura 6.13 Interclasarea a n fişiere

Se obţin astfel n-1 fişiere intermediare (fişier i), din care numai ultimul se
păstrează, celelalte (împreună cu fişierele iniţiale) se şterg, fie în finalul procesului,
fie la sfârşitul fiecărei etape intermediare (recomandat). Interclasarea a două fişiere
este similară operaţiei aplicate pentru doi vectori. Dimensiunea fişierului rezultat este
suma dimensiunilor fişierelor iniţiale.

Exemplu:
18. Se prezintă structura principială a unui program pentru interclasarea a două fişiere
binare. Cheile de interclasare se află în câmpul c aparţinând articolelor art_1 şi art_2,
corespunzătoare fişierelor de intrare f şi g, considerate populate dens.
{
//---------------------------------
//citire nume externe ale fisierelor
//---------------------------------
f=fopen(nume_fisier_intrare_1, "rb");
g=fopen(nume_fisier_intrare_2, "rb");
h=fopen(nume_fisier_iesire, "wb");
fread(&art_1,sizeof(tip_articol),1,f);
fread(&art_2,sizeof(tip_articol),1,g);
while((!feof(f)&&(!feof(g)))
if(art_1.c>art_2.c)
{ fwrite(&art_1,sizeof(tip_articol),1,h);
fread(&art_1,sizeof(tip_articol),1,f);
}
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

else
{ fwrite(&art_2,sizeof(tip_articol),1,h);
fread(&art_2,sizeof(tip_articol),1,g);
}
while(!feof(f))
{ fwrite(&art_1,sizeof(tip_articol),1,h);
fread(&art_1,sizeof(tip_articol),1,f);
}
while(!feof(g))
{ fwrite(&art_2,sizeof(tip_articol),1,h);
fread(&art_2,sizeof(tip_articol),1,g);
}
fclose(f);
fclose(g);
fclose(h)
}

6.6 Prelucrarea masivelor memorate în fişiere binare


Una dintre aplicaţiile des întâlnite în lucrul cu fişiere este memorarea
masivelor de date de dimensiuni foarte mari, care fac imposibilă aducerea lor
integrală în memoria internă. Problema principală a prelucrării masivelor (vectori,
matrice etc.) memorate în fişiere binare, o constituie determinarea poziţiei unui
anumit element de masiv în cadrul fişierului. Indiferent de numărul de dimensiuni ale
masivului şi de modalităţile de memorare a elementelor sale în cadrul fişierului,
legătura între elementul de masiv care se referă şi numărul relativ al articolului care îl
conţine se realizează pe baza funcţiei rang.
În cazul masivelor memorate în fişiere, prelucrarea acestora depinde de unele
caracteristici particulare:
numărul de dimensiuni ale masivului;
ordinea de memorare în fişier (în ordine lexicografică sau invers lexicografi-
că);
modul de memorare (dens sau nedens);
ordinea de parcurgere a masivului.

6.6.1 Prelucrarea vectorilor

De regulă, vectorii se memorează dens. Numărul relativ al articolului depinde


de rangul elementului în cadrul vectorului, astfel:
nr_relativ = rang(xi)+1 = i+1, pentru i=0..n-1, dacă articolul cu numărul
relativ 0, fie nu este utilizat (caz în care dimensiunea vectorului este n = dimensiune
fişier-1), fie memorează numărul efectiv de componente ale vectorului;
nr_relativ = rang(xi) = i, pentru i=0..n, dacă vectorul se memorează începând
cu primul articol (caz în care dimensiunea vectorului este n =dimensiunea fişierului).
Exemplu:
19. Să se determine media aritmetică a elementelor unui vector foarte mare, memorat
într-un fişier binar.
Programarea calculatoarelor

#include<stdio.h>
void main()
{ FILE* vector;
float element, medie;
long i,n;
vector=fopen("VECTOR.DAT","rb");
fseek(vector,0,SEEK_END);
n=ftell(f)/sizeof(float);
rewind(f);
medie=0;
for(i=0;i<n;i++)
{ fread(&element,sizeof(float),1,vector);
medie+=element;
}
medie/=n;
printf("\nMedia: %7.3f",medie);
fclose(vector); }

6.6.2 Prelucrarea matricelor

O matrice poate fi memorată într-un fişier binar nedens (similar memorării în


MP) sau dens, în ordine lexicografică sau invers lexicografică. Numărul relativ al
elementului aij se determină pe baza funcţiei rang, astfel:
rang(aij) = i * nr_coloane + j, în cazul memorării lexicografice, unde
nr_coloane este fie numărul coloanelor efective (populare densă), fie numărul
coloanelor rezervate (populare nedensă);
rang(aij) = j * nr_linii + i, în cazul memorării invers lexicografice, unde
nr_linii este fie numărul liniilor efective (populare densă), fie numărul liniilor rezer-
vate (populare nedensă).
Fie m şi n numărul liniilor, respectiv coloanelor efective şi mr şi nr numărul
liniilor, respectiv coloanelor rezervate (mr şi nr corespund dimensiunilor maxime din
declaraţia unui masiv aflat în memoria principală). Pentru ca fişierul să conţină
informaţii complete despre matrice, trebuie să memoreze, pe lângă elementele ei, şi:
m (sau n), în cazul memorării dense. Când se memorează m, n se determină
împărţind dimensiunea fişierului (mai puţin primul articol, unde se află m) la m; când
se memorează n, m se determină împărţind dimensiunea fişierului (mai puţin primul
articol, unde se află n) la n. Funcţia rang depinde de m sau n, după cum matricea este
memorată invers lexicografic sau lexicografic;
n şi nr, în cazul memorării nedense în ordine lexicografică. m se determină
împărţind dimensiunea fişierului (mai puţin primele două articole, unde se află n şi
nr) la nr, iar mr nu are relevanţă. Funcţia rang depinde de nr;
m şi mr, în cazul memorării nedense în ordine invers lexicografică. N se
determină împărţind dimensiunea fişierului (mai puţin primele două articole, unde se
află m şi mr) la mr, iar nr nu are relevanţă. Funcţia rang depinde de mr.
Funcţia rang se calculează şi se utilizează numai dacă problema de rezolvat
implică parcurgerea matricei în altă ordine decât cea în care este memorată în fişier,
deci consultarea acestuia se realizează în acces direct.
Algoritmi de prelucrare a fişierelor binare

Exemple:
20. Să se afişeze elementul maxim de pe fiecare coloană a unei matrice de dimensiuni
mxn, memorate dens, într-un fişier binar, în ordine lexicografică. Primul articol
conţine numărul de coloane.
• Observaţie: primul articol are dimensiune diferită de celelalte: numărul de
coloane este de tip întreg iar elementele matricei sunt reale. Din dimensiunea
totală a fişierului, primii sizeof(int) octeţi sunt ocupaţi de numărul de
coloane, restul constituie matricea propriu-zisă. La calcularea poziţiei unui
element în matrice trebuie ţinut cont de faptul că matricea nu începe la
începutul fişierului, ci după sizeof(int) octeţi.
#include<stdio.h>
void main()
{ FILE *f;
float max, element;
long i,j,r,m,n;
f=fopen("MATRICE.DAT", "rb");
fread(&n,sizeof(int),1,f); //citire numar de coloane
fseek(f,0,SEEK_END);
m=(ftell(f)-sizeof(int))/(sizeof(float)*n);
for(j=0;j<n;j++)
{ //pozitonare pe primul element din coloana j
fseek(f,j*sizeof(float)+sizeof(int),SEEK_SET);
fread(&element,sizeof(float),1,f);
max=element;
for(i=1;i<m;i++)
{ r=i*n+j; //rangul elementului in matrice
fseek(f,r*sizeof(float)+sizeof(int),SEEK_SET);
fread(&element,sizeof(float),1,f);
if(element>max) max=element;
}
printf("\Maximul pe coloana %2d este %7.3f",j,max);
}
fclose(f);
}

21. Să se determine elementul maxim de pe fiecare coloană a unei matrice de


dimensiuni m x n, memorată nedens într-un fişier binar, în ordine lexicografică.
Primele două articole conţin numărul de coloane efective şi, respectiv, numărul
rezervat de coloane.
Rezolvarea este similară cu exemplul anterior, cu următoarele modificări:
• din dimensiunea totală a fişierului, primii 2*sizeof(int) octeţi sunt ocupaţi
de dimensiunile matricei (număr de coloane efectiv respectiv rezervat), iar
restul constituie matricea propriu zisă. La calcularea poziţiei unui element
în matrice trebuie ţinut cont de faptul că matricea nu începe la începutul
fişierului, ci după 2*sizeof(int) octeţi.
• La calcularea rangului unui element (şi implicit a poziţiei sale în fişier) se
foloseşte numărul de coloane rezervare, nu numărul de coloane efective.

Potrebbero piacerti anche