Introducere

Conform cu aşa numita criză alimentară, calitatea şi siguranţa alimentară a devenit un

subiect incendiar. Autorităţile încurajează industria alimentară către o vastă dezvoltare a
calităţii sistemelor de management pentru a îmbunatăţi siguranţa alimentelor şi pentru a
încerca să fie recâstigată consumatorilor încrederea în alimente printr-o mai bună informare a
acestuia. În plus, producătorii dezvoltă calitatea sistemului de management conform cu ISO
9000. În acest sistem, calitatea este definită ca fiind gradul pentru care un set de caracteristici
ce corespund cerinţelor.
Ca o măsură de performanţă a calităţii sistemelor de management, producătorii cer să fie
monitorizate informaţiile privind percepţia consumatorilor pentru ca organizaţiile să
îndeplinească cerinţele acestora. De când siguranţa alimentelor a devenit o caracteristică
importantă producatorii încearcă să comunice cat mai mult acest lucru către consumatori care
au căpătat mai multă încredere datorită măsurilor luate de autorităţi, de-a lungul timpului.
Pentru ca o organizaţie să poată obţine succesul pe o piaţă pe care concurenţa este din ce
în ce mai acerbă, este necesar ca performanţele sale în ceea ce priveşte calitatea produselor şi
serviciilor oferite să crească şi să fie recunoscute oficial. Succesul poate rezulta din
implementarea şi menţinerea unui sistem de management care este proiectat pentru
îmbunătăţirea continuă a performanţei, luând în considerare necesităţile tuturor părţilor
interesate, iar recunoaşterea performanţei este dată de certificarea sistemului de management
respectiv.
Adoptarea unui sistem de management al calităţii este o decizie strategică a unei
organizaţii. Proiectarea şi implementarea unui sistem de management al calităţii sunt
influenţate de necesităţi diferite, de obiective specifice, de produsele pe care le furnizează, de
procesele utilizate şi de marimea şi structura organizaţiei.
Firmele, ca şi statul şi consumatorii, au responsabilitatea de a proteja mediul natural.
Firmele pot realiza acest lucru în mod voluntar, prin introducerea unui sistem de management
de mediu. Pe lânga protejarea mediului este dovedit că implementarea şi certificarea unui
sistem de management al mediului va îmbunătăţi imaginea firmei, conducând astfel la
avantaje considerabile pe piaţă, întrucât “publicul larg” este considerat un vecin şi un client
care doreşte un mediu curat şi produse care să nu îl afecteze.
Astfel, există o cerinţă tot mai strictă asupra companiilor de a-şi demonstra
responsabilitatea în ceea ce priveşte protecţia şi conservarea mediului, în faţa clienţilor,
autorităţilor, angajaţilor şi altor părţi interesate.
Implementarea şi certificarea unui sistem de management de mediu reprezintă adoptarea
unei abordări sistematice în vederea tratării aspectelor de mediu ale unei organizaţii. Sistemul
de management de mediu constituie un „instrument” util, care permite organizaţiilor de orice
mărime sau tip să controleze impactul activităţilor, produselor, serviciilor lor asupra mediului
înconjurător.
Datorită riscurilor pe care le implica asupra sănătăţii şi securităţi consumatorilor, industria
alimentară a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai reglementate sectoare de activitate
cunoscând o sporire semnificativă a numărului de reglementări şi elemente de legislaţie.
Companiile implicate în producerea, ambalarea, distribuţia şi vânzarea produselor
alimentare trebuie să se asigure că siguranţa acestor produse nu a fost compromisă în cadrul
lanţului alimentar, iar aceasta se poate realiza prin implementarea şi certificarea unui sistem
de management al siguranţei alimentelor.
 Capitolul 1 Importanța sistemelor de management în alimentație

Pentru dezvoltarea şi exploatarea lanţului alimentar şi a reţelei în totalitate trebuie să se

ţină cont de creşterea cererilor consumatorilor privind dezvoltarea de produse şi servicii
inovative, creşterea cererii de activităţi tip reţea, influenţa tehnologiilor de informare şi
comunicare asupra tranzacţiilor între companii şi logistica acestora, mecanisme noi
organizaţionale şi tehnice pentru feedback, comunicare, sisteme de conversie, sisteme de
trasabilitate şi de supraveghere a calităţii, integrarea sistemelor de management al producţiei
de alimente, cererea pieţei pentru managementul eficient al lanţului alimentar în ce priveşte
inovarea proceselor şi produselor şi atragerea efectelor colaterale.
Cerinţa de schimbare a rolului alimentelor necesită schimbare şi în domeniul comercial, şi
anume: de la pieţele bazate pe ofertă, în prezent, la cele bazate pe cerere, în viitor. Va fi
necesar să se ia în considerare punctul de vedere al consumatorului la fiecare etapă a
dezvoltării, procesării şi marketingului produselor alimentare. În concluzie, pentru un
management eficient al lanţului alimentar, toate greutăţile apărute vor fi tratate ca simple
provocări ce trebuie depăşite prin îmbunătăţirea capacităţii manageriale a celor implicaţi şi
care doar printr-o colaborare efectivă vor avea puterea de a răspunde semnalelor pieţei,
cerinţelor unei legislaţii tot mai restrictive şi, bineînţeles, pretenţiilor şi aşteptărilor
consumatorilor.
Pe măsura evoluţiei lor, sistemele de management şi-au dovedit rolul important în
obţinerea şi comercializarea unor produse alimentare sigure pentru sănătatea umană,
afirmându-şi avantajele practice în asigurarea inocuităţii acestora în alimentaţia publică,
industria alimentară, turism şi comerţ.
Elaborarea şi implementarea sistemelor de management a calităţii au următoarele avantaje:
- Un sistem de management a calităţii este un instrument complex de organizare şi de
management;
- Cu ocazia proiectării unui astfel de sistem, se identifică procesele şi caracteristicile
acestora, asigurându-se baza pentru o calitate constantă a produselor realizate sau serviciilor
prestate;
- Îmbunatăţirea proceselor presupune iniţierea activităţilor consecvente de instruire, ceea ce
conduce la conştientizarea personalului în domeniul calităţii;
- Creşte motivarea angajaţilor, prin alocarea de responsabilităţi si autoritate;
- Abordarea sistematică a aspectelor legate de calitatea produselor sau serviciilor
organizaţiei, conduce la dezvoltarea culturii calităţii în cadrul firmei, în sensul orientării către
client;
- Dezvoltă competitivitatea prin calitate a agenţilor economici;
- Realizarea planificată a obiectivelor firmei diminuează costurile inutile;
- Gândirea orientată în sensul aplicării regulilor de igienă, protecţia mediului, etc. fac parte
integrantă din abordarea unui sistem de management a calităţii;
- Certificatul, care atestă funcţionarea într-un sistem de management al calităţii, este un
valoros instrument de marketing;
- Asigură corelarea şi coeziunea diferitelor iniţiative şi politici existente la nivel naţional;
- Difuzează informaţiilor referitoare la experienţele trecute şi actuale de la o ţară sau
organizaţie la alta;
- Contribuie la ameliorarea şi eficientizarea cadrului legislativ şi instituţional aferent
protecţiei drepturilor şi intereselor consumatorilor;
- Încurajează şi stimulează persoanelor juridice şi fizice din România care depun eforturi
susţinute şi obţin rezultate importante în direcţia dezvoltării propriei competitivităţi prin
calitate;
- Încurajează tranziţia agenţilor economici din România de la "inspecţie" şi "controlul
calităţii" la "asigurarea calităţii" şi "managementul total al calităţii";
- Înlesneşte instituirea, reglementarea şi organizarea pe plan naţional a testărilor comparative
de produse şi servicii oferite pe piaţa românească;
- Permite instituirea şi reglementarea unor organisme guvernamentale pentru inspecţie sau
supraveghere tehnică şi certificare de produse sau servicii;
- Contribuie la educarea şi instruirea populaţiei, mai ales a tinerilor, în spiritul "lucrului bine
făcut" şi în calitatea lor de "consumatori" de produse şi servicii;
- Promovează extinderea acţiunilor de evaluare, certificare (a persoanelor, produselor sau
serviciilor) şi acreditare (a organizaţiilor) ca garanţie a conformităţii competenţelor şi
activităţilor acestora cu standardele române, europene sau internaţionale aplicabile.
 Capitolul 2 Sisteme de management aplicabile în alimentație

Lanţul alimentar cuprinde, în general, toţi participanţii şi procesele implicate în producţia

alimentară, de la producătorii primari (agricultori, fermieri), procesatori (companii ce fabrică
alimente), comercianţi (firme şi lanţuri de distribuţie) până la consumatorul final.

Un management eficient al lanţului alimentar necesită competenţe multidisciplinare şi

reprezintă o provocare pentru viitor. Un astfel de management presupune oameni bine
pregătiţi în diferite domenii, capabili să implementeze cu succes tehnologii moderne de
procesare, bune practici financiare, eficienţă economică, marketing şi practici privind
protecţia mediului.

Direcţiile de acţiune ale managementului eficient al lanţului alimentar sunt: siguranţa

alimentară: cadrul legal general, managementul calităţii şi al riscului, trasabilitatea, protecţia
mărcii şi responsabilitatea; calitatea: senzorială (gust, miros, aspect, structură), igienică (lipsa
reziduurilor etc.), nutritivă (caracteristici nutriţionale), reputaţie, recunoaşterea mărcii şi
producţie durabilă; eficienţa: flexibilitate, oferta continuă, volum mare şi preţ mic.

Aceste direcţii afectează “jucătorii” implicaţi la toate nivelurile lanţului. În viitor, un

obiectiv important al industriei de profil va fi acela de a gestiona diferitele interese ale
participanţilor individuali de pe piaţă în ce priveşte activităţile economice, de mediu, etice şi
de a examina felul în care acestea pot să influenţeze cât mai intens obţinerea de rezultate care
să crească beneficiile consumatorilor, în timp ce aduc, de asemenea, beneficii şi
producătorilor. Conflictele asociate cu practicile concurenţiale, dinamica pieţei şi legislaţia în
vigoare, trebuie să fie rezolvate împreună cu acelea care rezultă din cererile societăţii şi
percepţia publică. Integrarea unei companii în lanţul alimentar întâlneşte bariere manageriale
care constau în primul rând în oferta slabă de materii prime atât din punct de vedere
cantitativ, cât şi calitativ, precum şi de lipsa personalului calificat.

Calitatea şi siguranţa alimentelor se bazează pe eforturile tuturor celor implicaţi în lanţul

alimentar, constituit din producţia agricolă, procesarea, transportul şi consumul.

Igiena presupune respectarea curăţeniei, evitarea contaminării de orice natură, asigurarea

inocuităţii produselor alimentare. Igiena cuprinde totalitatea măsurile şi condiţiilor necesare
pentru controlul pericolelor şi pentru asigurarea calităţii de adecvat consumului uman a unui
produs alimentar, în concordanţă cu destinaţia prestabilită a acestuia;

Calitatea este o noţiune dinamică. Caracterul dinamic este influenţat de progresul tehnic,
exigenţele crescânde ale consumatorilor şi competitivitatea tehnică. Aceasta reprezintă
totalitatea trăsăturilor şi caracteristicilor unui produs sau serviciu, care se referă la abilitatea
sa de a satisface necesităţile declarate, sau implicite.

Siguranţa alimentară exprimă calităţile esenţiale ale unui aliment; un aliment este sigur
atunci când prin consum nu alterează şi periclitează starea de sănătate a organismului. Din
statistici, realizate la nivel planetar, reiese că 79 % dintre bolile cauzate de alimente
contaminate se datorează restaurantelor şi unităţilor de servire, 21% sectorului casnic şi 3 %
producătorilor de alimente. Garantarea siguranţei alimentului se referă la încadrarea în
limite maxime, stabilite ca limite critice, privind conţinutul de aditivi, reziduuri de pesticide
şi medicamente de uz veterinar, substanţe alergene, microorganisme patogene, infestarea cu
insecte sau paraziţi.

Pentru ca o organizaţie să poată obţine succesul pe o piaţă pe care concurenţa este din ce
în ce mai acerbă, este necesar ca performanţele sale în ceea ce priveşte calitatea produselor şi
serviciilor oferite să crească şi să fie recunoscute oficial. Succesul poate rezulta din
implementarea şi menţinerea unui sistem de management care este proiectat pentru
îmbunătăţirea continuă a performanţei, luând în considerare necesităţile tuturor părţilor
interesate, iar recunoaşterea performanţei este dată de certificarea sistemului de management
respectiv.

Adoptarea unui sistem de management al calităţii este o decizie strategica a unei

organizaţii. Proiectarea şi implementarea unui sistem de management al calităţii sunt
influenţate de necesităţi diferite, de obiective specifice, de produsele pe care le furnizează, de
procesele utilizate şi de mărimea şi structura organizaţiei.

1.1 Aspectele generale ale fiecărui sistem de management

ISO 9001
 Trebuie ştiut însă, că în ciuda diferenţelor culturale existente pe glob, standardul ISO 9001
constituie un limbaj comun în ceea ce priveşte calitatea, fiind preferat de către peste jumatate
de milion de organizaţii din 159 de ţări.

Certificarea sistemelor de management şi a produselor reprezintă o prioritate pentru

agenţii economici din ţara noastră în vederea alinierii acestora la cerinţele Uniunii
Europene în ceea ce priveşte calitatea şi conformitatea produselor.

ISO 9001:2000 are în vedere o abordare bazată pe managementul proceselor organizaţiei

şi, de aici, o structură mult mai logică, orientarea către client şi evaluarea satisfacţiei acestuia,
precum şi angajamentul top managementului pentru o îmbunătaăţire continuă.

ISO 9001:2008 nu conţine nici o cerinţă nouă, însă se numără câteva modificări printre
cerinţele acestuia:
* la 5.5.2 s-a adăugat faptul că Reprezentantul Managementului trebuie să fie un membru al
conducerii organizaţiei.
* 6.3 c) include acum şi sistemele informatice
* la 6.4 s-a adăugat o notă pentru a pune accentul pe câteva aspecte ale mediului de lucru:
temperatură, umiditate, zgomot.
* 7.2.1 conţine o notă cu referire la condiţiile de garanţie pentru a clarifica ce înseamnă
noţiunea 'post -livrare'
* 7.3.1 s-a adăugat o notă pentru a explica faptul că analiza , verificarea şi validarea
proiectării sunt activităţi separate, ele putând fi făcute însă atât separat dar şi combinat (ex:
verificarea şi validarea pot fi facute împreună)
* 8.2.1 conţine o notă, ce a fost adăugată pentru a furniza câteva idei despre modul în care
poate fi măsurată satisfacţia clienţilor.

ISO 14001

Un sistem de management de mediu creat în conformitate cu cerinţele standardului

internaţional ISO 14001 ajută organizaţiile în identificarea şi ţinerea sub control a riscurilor
asupra mediului şi solicită unei organizaţii să declare ceea ce face în privinţa controlării şi
reducerii impactului său asupra mediului înconjurător; să realizeze în practică ceea ce a
declarat în politica sa de mediu; să înregistreze ceea ce s-a întâmplat şi să înveţe din
experienţe.
 Problemele legate de mediu sunt pe larg dezbătute, având un caracter global, devenind
evident că degradarea permanentă a mediului pe termen lung, precum şi deteriorarea
condiţiilor de viaţă pentru întreaga populaţie a lumii sunt inevitabile în cazul în care nu se vor
lua măsuri pentru păstrarea bazelor naturale de viaţă ale planetei.
Conţine elementele cheie pentru un sistem de Management de Mediu operativ. Poate fi
aplicat în acelaşi timp serviciilor dar şi sectorului manufacturier.

Standardul prezintă cerinţele care să definească obiectivele referitoare la mediul

înconjurător şi ţintele de atins şi în acelaşi timp, sistemul de management necesar pentru
atingerea scopurilor.

Principalele elemente ale standardului sunt:

- politica de mediu

- planificarea

- implementarea și operarea acțiunilor

- verificare și acțiuni corective

- revizuirea managementului.

Standardul prezintă cerintțe pentru organizații de a indentifica toate impacturile asupra

mediului și aspectele asociate, și apoi să implementeze acțiuni pentru a îmbunătăți procesele,
cu prioritate în zonele cu aspecte semnificative. ISO 14001 prescrie cea mai bună practică
pentru un management proactiv al impactului asupra mediului al organizației.

ISO 22000

Datorită riscurilor pe care le implică asupra sănătaății și securității consumatorilor,

industria alimentară a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai reglementate sectoare de
activitate cunoscând o sporire semnificativă a numărului de reglementări și elemente de
legislatie.
DE CE ESTE NEVOIE DE UN SISTEM DE MANAGEMENT ISO 22000 ?

* Din motive legate de sănătatea publică: este cel mai eficient mod de a controla pericolele
asociate produselor alimentare, făcând posibilă prevenirea accidentelor datorate alimentelor
și păstrarea săntății consumatorilor;
* Din motive economice: din ce în ce mai multe organizații, gen hipermarketuri, cer
furnizorilor să implementeze un sistem de management privind siguranța alimentației cât mai
cuprinzător, ceea ce conferă încredere tuturor clienților și societății, privind siguranța și
calitatea produselor alimentare;
* Din motive de reglementare: sistemul ISO 22000 este o cerință general acceptată de
instituțiile de reglementare, organismele de control și asociațiile profesionale.

Directiva 1993/43/EEC. Igiena alimentelor. HACCP – Codex Alimentarius

Această Directivă are ca scop: trasarea regulilor generale de igienă pentru alimente și a
procedurilor pentru verificarea conformității cu aceste reguli. Directiva se referă la: toate
măsurile necesare să asigure siguranța și sănătatea alimentelor, acoperind toate etapele din
producția primară (e.g. recoltare, tăiere șimuls), din timpul Pregătirii Procesării Producției
Ambalării Depozitării Transportului Distribuției Manipulării Oferirii la vânzare
Aprovizionării consumatorului.
Obligații:
- Pregătirea, procesarea, producerea, ambalarea, depozitarea, transportul, distribuția,
manipularea și oferirea la vânzare sau aprovizionarea cu alimente trebuie desfășurate într-un
mod igienic.
- Operatorii din afacerile cu alimente trebuie să identifce orice pas în activitățile lor care este
critic pentru asigurarea siguranței alimentare și să se asigure că proceduri adecvate de
siguranță sunt identificate, implementate, menținute și revizuite pe baza următoarelor
principii, folosite pentru dezvoltarea sistemului.
- Operatorii din afacerile cu alimente trebuie sa se conformeze regulilor de igiena.

HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Points= Analiza Hazardului si a Punctelor
Critice de Control)
Aceasta înseamnă:
- analiza hazardurilor potențiale alimentare în operarea afacerilor cu alimente;
- identificarea punctelor în acele operații în care hazardul alimentar poate să apară;
- decizia privind care din punctele identificate sunt critice pentru siguranța alimentară –
‘puncte critice’;
- identificarea și implementarea de proceduri de control eficient și de monitorizare în acele
puncte critice;
- revizuirea analizei hazardurilor alimentare, a punctelor critice de control și a procedurilor de
control și monitorizare periodic și de câte ori operațiile din afacerea cu alimente se schimbă.
Ele se referă la:
1. Cerințe generale pentru locațiile alimentelor
2. Cerințe specifice în încaperile în care alimentele sunt preparate, tratate sau procesate
(excluse zonele de servire)
3. Cerințe pentru locații mobile și/sau temporare
4. Transport
5. Cerințe privind echipamentul
6. Deșeurile alimentare
7. Alimentarea cu apă
8. Igiena personalului
9. Prevederi aplicabile alimentelor
10. Instruire
Ghidurile de bună practică privind igiena pot fi folosite voluntar ca ghid de conformitate
cu prevederi trebuie realizate după cum urmează:
- de către sectoarele afacerilor cu alimente și reprezentanți ai altor părți interesate (autorități,
grupuri de consumatori,...);
- în consultare cu reprezentanții intereselor afectate substanțial, incl. Autoritățile competente;
- unde e cazul, având în vedere Codul Internațional.
Inspecțiile
Inspecțiile autorităților competente (în conformitate cu Dir. 89/387/EEC):
- autoritățile pot verifica ghidurile de bună practică privind igiena, unde acestea există;
- includ o evaluare generală a hazardurilor alimentare potențiale asociate cu afacerile.
Autoritățile competente trebuie să acorde o atenție specială punctelor critice de control
identificate de afacerile cu alimente pentru a evalua dacă sunt realizate controalele de
monitorizare și verificare necesare.

HACCP
Producătorii de alimente sunt obligați legal să aplice principiile HACCP.
HACCP este o metodă care trebuie aplicată de companii în scopul de a proteja calitatea
produselor alimentare, bazată pe două obiective:
- analiza pericolului (HA = Hazard Analysis) și
- determinarea punctelor în procesul de producție în care aceste pericole sunt controlate
(Critical Control Points).
Cele 7 principii ale HACCP:
1. Pericolele posibile care pot să apară pot fi determinate. Aceasta înseamnă că atât
pericolele microbiene (învechirea produselor) cât și poluarea (poluarea chimică, obiecte
străine) sunt luate în considerare.
2. Punctele în procesul de producție în care pericolele pot fi conduse / controlate
eficient, trebuie trasate ca puncte critice de control (CCP) (ex. un proces de sterilizare)
3. Pentru acele puncte critice unde marginile (limite critice) sunt determinate ele trebuie
respectate (ex. temperatura minimă și maximă și perioada pentru un proces de sterilizare)
4. În aceste CCP, pericolul este condus prin masurători ale funcționării instalației
(= un sistem de monitorizare a controlului CCP)
5. Anticipat, măsuri corective sunt prevăzute, care să fie aplicate dacă
măsurătorile / monitorizarea arată abateri.
6. Sistemul complet trebuie controlat regulat pentru eficiență și trebuie adaptat
regulat în scopul de a urmîri schimbările procesului sau ale produsului.
7. Toate acțiunile în companie trebuie să fie înregistrate (= o documentație privind toate
procedurile și înregistrările necesare acestor principii și aplicarea lor)

HACCP si Codex Alimentarius

Principiile HACCP si indrumari pentru aplicarea lor sunt integrate CODEX
ALIMENTARIUS al FAO si WHO.

Codex Alimentarius
Codex Alimentarius a fost creat în 1963 de World Health Organization (WHO
=Organizația Mondială a Sănăățtii) și Food Agricultural Organization (Organizația
Alimentelor Agricole).
Scop: dezvoltarea de standarde pentru alimente și siguranța alimentelor la scară mondială,
asigurarea ca toți consumatorii din lume pot beneficia de același nivel de protecție.
Codex Alimentarius cuprinde:
- Standarde alimentare pentru mărfuri (237)
- Coduri de practica pentru igienă sau tehnologice (41)
- Pesticide evaluate (185)
- Limite pentru reziduuri de pesticide (3274)
- Îndrumar pentru contaminanți (25)
- Aditivi alimentari evaluați (1005)
- Medicamente veterinare evaluate (54)

1.2. Aspecte comune privind beneficiile (Anexa 1) și avantajele certificării (Anexa 2)

sistemelor de management

Comparând beneficiile aduse de implementarea fiecărui standard internațional de

management se constată că există atât asemănări cât și deosebiri.

Asemănările privind beneficiile sunt:

- generarea încrederii clienților pentru calitatea serviciilor și produselor livrate

- reducerea cheltuielilor/ pierderilor

- îmbunătățirea permanentă a performanțelor
- combatea riscurilor
- conformarea cu cerințele legislative
- inlesnirea relațiilor cu autoritățile
- realizarea accesului mai ușor pe piețele externe și interne.
De asemenea, se observă o serie de avantaje comune în ceea ce privește certificarea și
anume:
- satisfacerea cerințelor clienților
- îmbunătățirea continuă
- creșterea credibilității în calitatea produselor și serviciilor în fața autorităților.

1.3. Consideraţii privind implementarea sistemelor moderne de management în domeniul

alimentar

Sistemele moderne de management se constituie ca părţi integrante ale sistemului de

conducere în firma modernă cu activitate în domeniul alimentar. Dintre acestea, cele cu
impact semnificativ asupra competitivităţii vizează în principal calitatea proceselor (sistemul
de management al calităţii), mediul (sistemul de management al mediului) şi siguranţa
produselor alimentare (sistemul de management al siguranţei alimentare conform principiilor
HACCP).
Politica Europeanã în domeniul Calitãþii este o prioritate a UE, reprezentând
componenta esenţială a politicii de dezvoltare a competitivităţii industriei europene. În acest
context, Noua Viziune Europeanã pentru Calitate cultivă conceptul "MADE in EUROPE"
care va deveni sinonim cu: standarde înalte, design excelent, etică în management, colaborare
şi parteneriate de calitate între sectoarele publice şi private.
Acest concept va fi emblema modernă a produselor şi serviciilor oferite de europeni
întregului comerţ internaţional, o filozofie a calităţii şi respectului faţă de consumator şi faţă
de protecţia consumatorului, prin produsul şi serviciul european oferit spre consum. Practica
celor mai competitive întreprinderi din lume a demonstrat faptul că primul şi cel mai
important pas în cursa pentru îndeplinirea obiectivelor de eficacitate, eficienţă şi
competitivitate este implementarea sistemelor de management al calităţii (SMC).
Proiectarea, implementarea şi menţinerea unui SMC conform standardelor ISO 9000:2000
se bazează pe opt principii care sunt tot atâţia factori cheie ai îmbunătăţirii continue a
performanţei organizaţiei. Proiectarea, implementarea şi menţinerea unui SMC conform
standardelor ISO 9000:2000 se bazează pe opt principii care sunt tot atâţia factori cheie ai
îmbunătăţirii continue a performanţei organizaţiei.
• Orientarea cãtre client. Toate organizaţiile sunt conştiente că depind de clienţii lor şi
obligaţiile faţă de aceştia sunt tratate cu toată responsabilitatea. Necesităţile lor curente şi
viitoare trebuie înţelese iar aşteptările împlinite şi chiar depăşite. Satisfacţia clienţilor trebuie
însă abordată în mod activ şi sistematic prin chestionarea lor, organizarea de workshop-uri,
analiza reclamaţiilor sau alte metode la îndemâna sau creativitatea organizaţiei. Personalul
organizaţiei trebuie informat în legătură cu rezultatul acestor analize iar evaluarea satisfacţiei
clientului trebuie finalizată prin planuri de acţiuni corective şi preventive, cu responsabili,
termene şi resurse alocate.
De asemenea, un aspect deosebit de important este transpunerea pe plan intern a
principiului client - furnizor ceea ce conduce la armonizarea relaţiilor între angajaţi şi între
compartimente cu repercusiuni favorabile asupra relaţiilor situate la interfaţa cu clientul
extern.
• Leadership. Liderii stabilesc direcţia şi obiectivele organizaţiei. Liderul trebuie să
stabilească o viziune, o politică şi obiective clare, transparente pentru evoluţia organizaţiei
precum şi să implementeze strategii şi să aloce resurse pentru realizarea acestor ţinte. De
asemenea, trebuie să stabilească valorile comune la toate nivelurile organizaţiei, să
construiască încrederea, să inspire, să încurajeze şi să îndrume personalul, astfel încât
realizarea obiectivelor propuse să se realizeze prin mijloace exclusiv necoercitive.
• Implicarea personalului. Managementul trebuie să creeze cadrul necesar implicării
nivelului executiv în transpunerea filozofiei calităţii în calitatea produsului. După cum este
cunoscut, factorul cheie în implicarea personalului îl constituie motivarea. Factorii motivanţi
care pot contribui în mare măsură la satisfacţia personalului se regăsesc în demersuri
organizatorice precum: îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi crearea unui climat stimulativ,
îmbunătăţirea comunicării interne, o remuneraţie transparentă şi corespunzătoare calităţii
muncii prestate, recunoaşterea muncii individuale, rezolvarea problemelor prin consens,
crearea cadrului necesar participării active la procesul de pregătire a deciziei etc. Toate aceste
elemente converg spre conştientizarea calităţii ca fiind problema personală a fiecăruia dintre
angajaţi.
• Abordarea bazatã pe proces. Ca orice activitate sau ansablu de activităţi care utilizează
resursele pentru a transforma elementele de intrare în elemente de ieşire (rezultate) şi
sistemul de management al calităţii poate fi şi trebuie abordat ca proces, în conformitate cu
SR EN ISO 9001:2001. Pentru a funcţiona efectiv, organizaţia trebuie să identifice sistematic,
să definească, să analizeze şi să controleze multiplele procese aflate în interacţiune.
Avantajele acestei abordări decurg din reprezentarea mai clară şi transparentă a fluxurilor din
organizaţie (deseori, ieşirile dintr-un proces constituie intrări pentru procesul următor).
• Abordarea sistemicã a managementului. Identificarea, înţelegerea şi tratarea proceselor
corelate ca un tot unitar (ca sistem) reprezintă una dintre principalele modalităţi de
îmbunătăţire a eficienţei şi eficacităţii unei organizaţii.
• Îmbunãtãþirea continuã. Îmbunătăţirea continuă ar trebui să constituie un obiectiv
permanent al organizaţiei. De altfel, necesitatea îmbunătăţirii continue trece ca un fir roşu
prin toate cerinţele din standardul SR EN ISO 9001:2001. Odată cu implementarea SMC,
organizaţia trebuie să dovedească faptul că a aderat la acest principiu utilizând indicatori
specifici pentru măsurarea rezultatelor relevante pentru transpunerea conceptului de calitate şi
realizarea obiectivelor calităţii.
• Luarea deciziilor fundamentale. Deciziile eficiente se bazează pe analiza datelor şi a
informaţiilor. Acest principiu se regăseşte în standardul ISO 9001 în cerinţe precum :
obiectivele calităţii, analiza efectuată de management, analiza datelor şi îmbunătăţire.
• Relaþii reciproc avantajoase cu furnizorii. O organizaţie se află într-o relaţie de
interdependenţă cu furnizorii săi, motiv pentru care, o bună colaborare furnizor - client
întăreşte capacitatea ambelor părţi de a crea valoare adăugată şi de a rămâne în poziţia de
client, respectiv furnizor preferat.
Analiza acestor principii demonstrează faptul că implementarea unui sistem de
management al calităţii corespunzător standardului ISO 9001 vizează organizaţia în
ansamblul său precum şi toate părţile interesate de bunul mers al acesteia (patronat, manageri,
salariaţi, clienţi, furnizori, societate).
Aşadar, un sistem de management al calităţii corect implementat furnizează încrederea că
toate procesele organizaţiei sunt ţinute sub control ceea ce îi asigură acesteia capabilitatea
furnizării unei calităţi constante a produselor, serviciilor precum şi a relaţiilor cu mediul
extern. De asemenea, un aspect foarte important care derivă şi din cele prezentate este acela
că, implementarea unui SMC conform ISO 9001 constituie "fundaţia" şi "pilonii de
rezistenţă" pentru implementarea facilă şi eficace a celorlalte sisteme de management cum
sunt sistemul de management de mediu (SMM), sistemul de management al siguranţei
alimentelor, sistemul de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale etc.
O altă tendinţă manifestată pregnant în ultimii ani este preocuparea crescândă a tuturor
tipurilor de organizaţii pentru atingerea şi demonstrarea performanţelor de mediu. În acest
context, organizaţiile încearcă să ţină sub control impactul propriilor activităţi asupra
mediului. Aceste preocupări se înscriu în contextul legislaţiei din ce în ce mai stricte şi al
dezvoltării politicilor economice şi sociale europene destinate să încurajeze protecţia
mediului şi dezvoltarea durabilă.
De asemenea, managementul de mediu acoperă un ansamblu de probleme, inclusiv pe cel
cu implicaţii strategice şi concurenţiale.
Organizaţiile care doresc implementarea unui sistem de management de mediu competitiv
pot folosi ca referenţial standardul SR EN ISO 14001. (Sisteme de management de mediu.
Cerinþe cu ghid de utilizare). Acest standard internaţional, adoptat ca standard european şi
preluat ca standard român, stabileşte criteriile (cerinţele) care permit unei organizaţii să-şi
formuleze şi implementeze politica şi obiectivele de mediu ţinând cont de cerinţele legale
precum şi de alte cerinţe care vizează impacturile semnificative asupra mediului.
Demonstrarea implementării unui SMM corespunzător standardului ISO 14001, conferă unei
organizaţii capabilitatea de a asigura părţile interesate că are un sistem corespunzător de
management de mediu. Ceea ce asigură acestui standard un plus de interes din partea
organizaţiilor este faptul că în întregul lui, a fost gândit şi strucurat astfel încât să fie perfect
compatibil cu structura şi concepţia după care a fost elaborat ISO 9001.
Pentru operatorii din domeniul alimentar o preocupare de maxim interes în această
perioadă, o reprezintă siguranţa alimentelor care ocupă un loc prioritar şi în politica UE.
Datorită numeroaselor crize cu care s-a confruntat în ultimii ani, Uniunea Europeană
recomandă monitorizarea produselor alimentare începând cu etapa obţinerii materiilor prime
şi până la consumatorul final. Această strategie are ca obiectiv protecţia şi recâştigarea
încrederii consumatorilor prin adoptarea unor acţiuni legislative concrete, care au ca
fundament principiul precauţiei.
Unul dintre instrumentele cheie pentru concretizarea practică a acestei strategii de către
firmele care produc, distribuie sau comercializează produse alimentare, este sistemul HACCP
(Hazard Analysis and Critical Control Points - Analiza riscurilor şi punctele critice de
control). Eficienţa acestui sistem derivă din cele şapte principii fundamentale care stau la
baza implementării sale.
1. Identificarea si evaluarea riscurilor asociate cu cultivarea (obţinerea), recoltarea materiilor
prime, prelucrarea, fabricarea, manipularea, depozitarea, distribuţia, prepararea şi consumul
produselor alimentare. Orice risc potenţial neideintificat şi evaluat corespunzător în această
fază, poate destabiliza sistemul, acesta nefiind pregătit adecvat pentru preîntâmpinarea,
anihilarea sau controlul pericolului.
2. Determinarea punctelor critice de control (CCP), principiu care constă în determinarea
punctelor, procedeelor sau etapelor operaţionale prin care se pot ţine sub control riscurile
identificate.
3. Stabilirea limitelor critice pentru fiecare CCP identificat. Limitele critice sunt reprezentate
de toleranţele admise (valori maxime şi/sau minime) pentru un anumit parametru biologic,
chimic sau fizic al punctului critic de control. Nerespectarea unei limite critice pe parcursul
procesului de prelucrare poate conduce la pierderea controlului asupra riscului identificat şi
implicit la insalubritatea produsului.
4. Stabilirea procedurilor de monitorizare a limitelor critice. Monitorizarea permite atât
colectarea informaţiilor care să conducă la decizii eficiente cât şi prevenirea scăpării de sub
control a unui proces. Ea trebuie realizată prin metode de măsurare sau observare
caracterizate prin: acurateţe, credibilitate, caracteristici de calibrare, rapiditate etc.
5. Stabilirea acþiunilor corective pentru situaţiile în care monitorizarea indică o deviaţie de la
limitele critice stabilite. Scopul măsurilor corective este de a preveni intrarea în circuitul
comercial a alimentelor periculoase pentru sănătatea consumatorilor. În planul HACCP
trebuie precizată măsura care trebuie luată în cazul apariţiei unei deviaţii, persoana care
răspunde de implementarea măsurii corective şi forma de înregistrare a acesteia.
6. Organizarea sistemului de documentare ºi înregistrare a datelor. Verificarea planului
HACCP şi a eficacităţii implementării acestuia nu este posibilă fără organizarea unui sistem
informaţional documentat şi realizat punctual pe această tematică. Totodată, înregistrările
bine efectuate şi menţinute furnizează cea mai bună dovadă că procedeele de lucru au fost
respectate şi aplicate în conformitate cu cerinţele sistemului HACCP.
7. Stabilirea procedurilor de verificare a funcþionãrii sistemului HACCP. Procedurile de
verificare sunt necesare pentru a proba eficacitatea planului HACCP şi implicit corectitudinea
implementării şi funcţionării sistemului corespunzător planului stabilit. Ele trebuie cuprinse
într-un program de verificări care să facă parte integrantă din planul HACCP. Rezultatele
practice obţinute prin implementarea acestui sistem îl recomandă ca fiind cea mai eficientă
soluţie pentru asigurarea inocuităţii alimentelor în toate verigile lanţului alimentar.
Pentru implementarea sistemului HACCP Organizaţia Internaţională de Standardizare a
lansat pe piaţă, relativ recent, un referenţial deosebit de util pentru operatorii din domeniul
alimentar şi anume standardul ISO 22000. Acesta a devenit standard european în septembrie
2005, fiind imediat preluat şi aprobat şi de către ASRO (noiembrie 2005, SR EN ISO 22000
Sisteme de management al siguranþei alimentelor. Cerinþe pentru orice organizaþie din
lanþul alimentar). Standardul are ca obiectiv certificarea unitară la nivel mondial a sistemelor
de management a siguranţei alimentare, limitând tendinţa din ultimii ani de proliferare a
reglementărilor şi standardelor în domeniu.
Şi în cazul acestui standard remarcăm preocuparea ISO de armonizare a celor două
standarde ISO 9001 - ISO 22000. Acest demers vine în întâmpinarea organizaţiilor care şi-au
implementat un sistem de management al calităţii corespunzător standardului ISO 9001,
sistem care oferă un cadru deosebit de "confortabil" pentru celelalte sisteme de management.
De asemenea, compatibilitatea celor două standarde conferă organizaţiilor şi oportunitatea
implementării unui sistem de management integrat, ISO 9001-ISO 22000 la care se poate
adăuga cu succes şi ISO 14001.

Capitolul 3 Legislatia privind alimentatia

Alimentele si alimentatia reprezinta o problema deosebit de importanta in orice societate

si are consecinte economice, sociale, influenteaza mediul si sanatatea umana. Prioritara este
desigur protectia vietii si sanatatii, dar toate activitatile din domeniul alimentar trebuie sa aiba
in consideratie si aspecte ca cele legate de productia agricola, dezvoltarea industriala, relatiile
comerciale sau relatia cu mediul .
Pentru protejarea sanatatii consumatorului este nevoie de norme care sa reglementeze
principiile generale si exigentele privind conditiile de fabricatie, compozitia si
comercializarea produselor alimentare .Toate aceste cerinte definesc conceptul de siguranta
alimentelor – producerea si comercializarea de alimente sigure pentru consumator, de
alimente care sa corespunda cerintelor nutritive si de calitate avind ca scop final mentinerea
starii de sanatate.

Legea nr. 245 din 09/06/2004 privind securitatea generala a produselor Adopta
Directiva nr. 2001/95/CE prevede:"producatorii sunt obligati sa puna pe piata numai produse
sigure".
- are ca scop asigurarea consumatorilor ca produsele puse pe piata sunt sigure;
- un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de
dispozitiile legislatiei nationale atunci cand, in absenta prevederilor comunitare specifice
privind reglementarea produsului in cauza, el este conform cu reglementarile nationale ale
Romaniei ori ale statului membru pe teritoriul caruia este comercializat;
- un produs este considerat de calitate si sigur din punct de vedere al riscurilor si al
categoriilor de riscuri reglementate de standardele nationale neobligatorii relevante atunci
cand este conform cu standardele nationale neobligatorii care transpun standarde europene, a
caror referinta este publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Referintele
acestor standarde nationale armonizate sunt publicate de catre Asociatia de Standardizare din
Romania (ASRO)
- conformitatea unui produs cu criteriile care au in vedere garantarea obligatiei generale de
securitate, nu impiedica autoritatile competente sa ia masurile corespunzatoare pentru a
impune restrictii privind punerea sa pe piata sau sa ceara retragerea de pe piata ori returnarea
produsului, daca produsul se dovedeste periculos.
- prezinta sanctiuni pentru incalcarea dispozitiilor prezentei legi; incalcarea atrage, dupa caz,
raspunderea civila, disciplinara, contraventionala sau penala a celor vinovati.

Legea nr. 608 din 31 octombrie 2001 privind evaluarea conformitatii produselor -
stabileste cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementarilor tehnice, evaluarea
conformitatii si supravegherea pietei pentru produsele introduse pe piata si/sau utilizate in
Romania, din domeniile reglementate
- autoritatile competente elaboreaza reglementari tehnice, cu respectarea principiilor
internationale privind libera circulatie a bunurilor in comertul intern si international
- principiile pe care se bazeaza procesul de evaluare a conformitatii sunt: a) competenta si
impartialitate; b) transparenta si credibilitate; c) independenta fata de posibila predominare a
oricaror interese specifice; d) asigurarea confidentialitatii si pastrarea secretului profesional;
e) reprezentarea intereselor publice; f) contributia la promovarea principiului liberei circulatii
a produselor
- Producatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, inainte de introducerea pe piata si/sau
de utilizarea produselor din domeniul reglementat, are obligatia sa asigure: a) proiectarea si
realizarea produselor, respectand cerintele esentiale; b) intocmirea si detinerea dosarului
tehnic, in forma, scopul si pe perioada prevazute de reglementarile de calitate tehnice; c)
aplicarea procedurilor pentru evaluarea conformitatii produselor cu cerintele esentiale,
prevazute de reglementarile tehnice; d) intocmirea declaratiei de conformitate, detinerea
rapoartelor de incercare, a certificatelor sau a altor documente ce atesta conformitatea, dupa
caz; e) aplicarea marcajului de conformitate, dupa caz.
- conformitatea produselor cu cerintele esentiale este atestata prin declaratia de conformitate
intocmita de producator sau de reprezentantul autorizat al acestuia, prin rapoartele de
incercare sau prin certificatele de conformitate emise de laboratoare ori de organisme de
certificare sau inspectie, alese de producator, conform procedurilor de evaluare, si prin
marcajul de conformitate, potrivit reglementarilor tehnice aplicabile
- incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea materiala, civila, contraventionala
sau penala, dupa caz, a celor vinovati.

Legea nr.150 din 2004 privind siguranta alimentelor

- reprezinta baza pentru asigurarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii oamenilor si a
intereselor consumatorilor in ceea ce priveste alimentele, tinand cont de diversitatea ofertei
alimentare, incluzand si produsele traditionale, precum si functionarea eficienta a pietei
interne.
- stabileste principii si responsabilitati comune, mijloacele de a asigura o baza stiintifica
solida, cerinte si proceduri organizatorice eficiente pentru a sustine luarea celor mai potrivite
decizii in domeniul sigurantei si calitatii alimentelor si a hranei pentru animale
- stabileste principiile generale care se aplica alimentelor si hranei pentru animale, in general,
si sigurantei acestora, in special.
- stabileste proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra
sigurantei alimentelor si a hraneipe ntru animale.
- prevederile legislatiei in domeniul alimentelor se aplica in toate etapele productiei,
procesarii si distributiei alimentelor sau hranei pentru animale destinata sau administrata
animalelor pentru productia de alimente
- alimentele si hrana pentru animale importate trebuie sa fie in conformitate cu cerintele
legislatiei in domeniul alimentelor sau cucele prevazute in acordurile incheiate intre Romania
si tara exportatoare.
Legislaţia naţională prevede ca unităţile din sectorul alimentar trebuie să identifice
activităţile care sunt determinante pentru siguranţa alimentară şi să garanteze că procedurile
de siguranţă corespunzătoare sunt stabilite (HG 1198/2002, art.4; Ordinul Ministerului
Sănătăţii 1956/1995 etc), implementate, menţinute şi revizuite, pe baza principiilor utilizate
în sistemul de analiză a riscurilor şi a punctelor critice de control (sistemul HACCP – Hazard
Analisys and Critical Control Point).
Reglementările care obligă o organizaţie să îşi implementeze sistemul HACCP
Pentru organizaţiile care activează în sectorul alimentar (alimente, băuturi, comerţ cu
produsealimentare, dar şi hoteluri şi restaurante), există următoarea Hotărâre de Guvern:
- HG 924/2005 privind aprobarea normelor de igienă ale produselor alimentare, ce
reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească organizaţiile, acestea regăsindu-
se în Regulile Generale pentru igiena produselor alimentare - de aici rezultă obligativitatea
implementării unui Sistem de Management al Siguranţei Alimentelor (HACCP) pentru toate
organizaţiile ce prelucrează, produc, transportă, depozitează sau comercializează alimente.
Prezenta hotărâre stabileşte reguli generale cu privire la igiena produselor alimentare pentru
operatorii cu activitate în domeniul alimentar, ţinându-se cont, în mod special, de următoarele
principii:
a) responsabilitatea primară pentru siguranţa alimentelor aparţine operatorului cu activitate în
domeniul alimentar;
b) este necesar să se asigure siguranţa alimentelor pe tot lanţul alimentar, începând cu
producţia primară;
c) este important să se asigure lanţul frigorific pentru alimente ce nu pot fi depozitate în
siguranţă la temperaturi ale mediului ambiant, în special pentru alimente congelate;
d) implementarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP (Hazard Analysis and
Critical Control Point), împreună cu aplicarea bunelor practici de igienă, trebuie să întărească
responsabilitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar;
e) ghidurile de bune practici sunt un instrument valoros pentru a ajuta operatorii cu activitate
în domeniul alimentar, de la toate nivelurile lanţului alimentar, să fie în conformitate cu
regulile de igienă a alimentelor şi la aplicarea principiilor HACCP;
f) este necesar să se stabilească criterii microbiologice şi cerinţe de control al temperaturii,
bazate pe o evaluare ştiinţifică a riscului;
g) este necesar să se asigure ca alimentele importate să fie cel puţin la acelaşi standard de
igienă ca alimentele produse în România sau să fie la un standard echivalent.

Capitolul 4 Studiu de caz privind abaterile la nivel național

In perioada 10.03 – 12.03.2007, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a

continuat controlul privind modul de respectare a prevederilor legale referitoare la protecţia
consumatorilor în unităţile fast-food.
Controlul s-a desfăşurat la nivel naţional, cuprinzând unităţi fast-food constatându-se că
87% nu respectau prevederile legale, în vigoare, referitoare la protecţia consumatorilor.
Cu prilejul controlului s-au verificat alimente materii prime şi preparate culinare,
coînstatându-se că 14,5% nu se încadrau în prevederile legale în vigoare.
În urma deficienţelor constatate, organele de control au dispus următoarele măsuri:
- oprirea definitivă de la comercializare şi/sau utilizare a kilogramelor de carne ce puteau fi
periculoase pentru consumatori (alimente cu data durabilităţii minimale depăşită,
nerespectarea condiţiilor de depozitare impuse de producători, alterate, lipsa documentelor de
provenienţă;
- oprirea temporară de la comercializare şi/sau utilizare a cantitatilor de alimente până la
remedierea deficienţelor;
- aplicarea de sancţiuni contravenţionale dintre care avertismente şi amenzi contravenţionale
pentru încălcarea reglementărilor privind protecţia consumatorilor.

I. Utilizarea la prepararea mâncărurilor de alimente neconforme şi/sau cu data durabilităţii

minimale/data limita de consum depăşită
Controlul a depistat comercializarea de legume proaspete, brânză Fromage şi cascaval
Parmigiano ce prezentau modificări organoleptice datorate depozitării necorepunzătoare la
SC AMERICAN CATERING NETWORK SRL, judeţul Timis; salata de varza prezenta un
gust amar la SC PATIFIN SRL Galati, iar foile de clatite prezentau portiuni cu arsura la SC
AMARICORN SRL Galati; SC GELVIVI 2010 SRL Galati avea pe stoc carnati populari ce
prezentau mazga la suprafata; SC TRANSPARENT SRL Vaslui comercialiaza sandwichuri
cu parizer care prezenta aspect necorespunzator, cu goluri in masa produsului, cu urme ale
inghetarii-dezghetarii acestuia; SC TOP SECRET SRL Vaslui utiliza la prepararea sandwich-
urilor produsul Tostino feliat ce prezenta pete de mucegai pe suprafata;
Utilizarea la prepararea mâncărurilor de alimente cu data durabilităţii minimale, respectiv,
data limită de consum depăşită a fost depistată, astfel : SC ROMINTER-TRANS SRL Tulcea
utiliza la prepararea produsului „ shaorma” pâine libaneză expirată de 1-4 zile, SC
KALACRIS SRL Tulcea avea în stoc ceafă de porc dezosată expirată de 7 zile, SC SUBSAN
SRL Brăila oferea spre consum produsul „Sandwich umflat” care prezenta data durabilitătii
minimale depăşită, SC GROUP C&G FOOD Călăraşi avea în stoc frigărui congelate ce
prezentau modificări organoleptice fiind expirate din 12.06.2007 SC LOVE’M SRL Călărasi
avea „Bere la cutii de 330 ml Heineken” expirată din data de 20.01.2008, SC BISTRO
LIBERTY SRL Glodeanu Sărat Buzău-Fast Food Urziceni (chifle expirate), SC TRICOM
SRL feteşti (băuturi răcoritoare expirate); SC AZO SRL Tg Neamt şi SC MISS
CEREMONIA SRL Piatra Neamt unităţi fast-food utilizau pâine libaneză expirată de 5-9 zile
şi aveau bere expirată de 15 zile, SC EUROCIF SRL Piatra Neamt avea „Ceai LIPTON”,
„EARL GREY” şi „GREEN TEA” expirate de 35 de zile, SC PAMADOR SRL Tg Neamt,
SC PROD OZARCOM SRL Săbăoani şi SC OLTEANU FELIX SNC Piatra Neamţ
comercializau diferite sortimente de băuturi răcoritoare expirate de 14-125 de zile,SC ROTY
SRL Câmpia Turzii, SC SIMPERIDAVA SRL Câmpia Turzii, SC FALCUSAN&
FALCUSAN SRL Dej (pastă de mici refrigerată, preparate din carne şi băuturi răcoritoare
expirate);SC BOSFOR SRL Bucureşti utiliza la preparare ouă expirate, iar SC KOSTIS
FRESH SRL Bucuresti utiliza „ salam peperoni” şi lipii expirate; SC MARICRISSION SRL
Tg. Mures- Pizzeria Maria avea depozitat in vederea utilizarii mici, cotlet şi ceafa de porc in
state refrigerata expirete; SC EMMA UND TIB COMIMPEX SRL – FAST FOOD CHEBAB
Tg. Mures utiliza la prepararea meniurilor cimbru expirat din decembrie 2007 şi gris expirat
din luna ianuarie 2008; SC AUGUST SRL Fast-Food SAHARA Tg Mureş folosea la
preparare margarină expirată din luna august 2007, maioneză expirată din luna februarie 2008
si oferea spre consum băuturi răcoritoare expirate din lunile septembrie, octombrie si
decembrie 2007; SC COSIMO COMPANY IMPEX SRL Hunedoara avea în stoc smântână
expirată de 19 zile; SC PERIN SRL Sighisoara-pl Medias, judetul Sibiu comercializa bautura
racoritoare Coca Cola si napolitane Voyager expirate de 22 zile, respectiv 39 zile; SC
FLIPPER SRL Galati avea in stoc sunca romaneasca expirata de 60 zile; 16,7% dintre fast-
food-urile controlate pe raza judetului Brasov aveau in stoc produse alimentare expirate (aripi
de pui refrigerate, carne de manzat, carne de porc refrigerata, creveti, sare iodata, condimente
specifice preparatelor culinere chinezesti); AF VERES ETELCA Carei, judetul Satu Mare
avea in stoc faina de grau expirata de 30 zile.
Produse alimentare (materii prime) pentru care nu s-au putut prezenta documente de
provenienta, inclusiv documente de calitate, la: SC CRIS& ANTO SRL Roman, judeţul
Neamt utiliza la prepararea hambugerilor carne de vită refrigerată pentru care nu existau
documente din care să rezulte încadrarea în data limită de consum; SC CIBIBON SRL Piatra
Neamt folosea ca materii prime lapte praf si cascaval neetichetate; SC KOSTIS FRESH SRL
Bucuresti utiliza la prepararea unor meniuri carne de oaie pentru care nu deţinea documente
sanitare-veterinare.
Starea necorespunzatoare a ambalajelor s-a constatat la SC MOPIEL SRL Râmnicu-Sărat,
judetul Buzău (lipie libaneză); SC FAST FOOD MC CHIKEN SRL DrTrSeverin, judetul
Mehedinti (ulei Palmier, ketchup);

II. Blocuri alimentare, spaţii de depozitare, dotare

Lipsa dotarii cu cantare pentru cântărirea alimentelor în bucătărie sau folosirea de cântare
neverificate metrologic, la : SC MONA BLUE COM SRL Feteşti, judeţul Ialomiţa; SC MISS
CEREMONIA SRL Piatra Neamt, SC D&F PARTENERS SRL Piatra Neamţ, SC DONEX
SRL Moldova Nouă, judeţul Arad, SC MARCELA SRL Reşiţa, judeţul Caras-Severin;SC
ALESIL SRL Satu Mare si SC ZAMBONI ALBERT SRL Baia Mare, judetul Maramures, iar
SC PAPAFIN SRL Galati nu avea dotata bucataria cu cantar pentru cantarirea alimentelor;
Spaţii de prelucrare a alimentelor si de depozitare insuficiente în Municipiul Bucureşti la SC
PIZZA DOMINIUL RESTAURANT SRL ambalajele pentru livrarea produsului finit erau
depozitate în spaţiul destinat spălării legumelor, la SC BOSFOR SRL depozitarea grăsimilor
vegetale, sos de maioneză, ketchup erau depozitate în biroul sociatăţii, la SC ROMFORM
STYLE SRL lipsea spaţiul de depozitare si prelucrare a legumelor, acestea fiind păstrate si
prelucrate în spatoiul de spălat vesela, la SC CAMILLA SRL ouăle erau păstrate în frigiderul
de preparate din carne şi brânzeturi, iar la SC MATI INTERTRADE SRL ambalajele de
livrare a produsului finit (pizza) erau depozitate alături de obiectele personale ale angajaţilor.

III. Nerespectarea reţetelor de fabricaţie

Lipsa existenţei retetarului pentru preparate culinare, la: AF RUS VERONICA Jibou,
judeţul Sălaj; SC MARKET SPALLER SRL Năsăud, judetul Bistriţa-Năsăud,
La SC FREDDY SRL Sibiu s-au gasit la comercializare sandwichuri cu sunca si cascaval cu
lipsa la cantitatea nată , respectiv cantitatea de sunca declarata 30 g, determinata 27 g;

IV. Nerespectarea condiţiilor de depozitare a alimentelor

Alimente depozitate în alte condiţii decât cele prevăzute de producător, fără a se respecta
temperatura de depozitare impusă de acesta sau prin prevederi legale, prin schimbarea stării
termice a produsului ex: sniţelele vegetale erau păstrate în stare congelată deşi producătorul
recomanda forma refrigerată de depozitare, respectiv la 5-10 º C la SC EGRETA STAR
FOOD SRL din incinta METRO Piteşti, SC D&F PARTENERS SRL Piatra Neamţ păstra
produsul „ lipie libaneză” în stare congelată contrar conditiilor impuse de producător de 5-15
º C, SC OLTEANU FELIX SNC Piatra Neamt păstra cremwurştii în stare congelată; SC
PAN ADIDAN SRL Ciceu Giurgeşti Fast-Food Bistriţa pieptul de pui congelat era
decongelat , transat si recongelat, contrat prevederilor sanitare-veterinare în vigoare; SC
BRICIU M SRL Cepari şi SC KENDY SRL Năsăud aveau cârnaţi cabanos si jambon de porc
păstrate în stare congelată contrar condiţiilor de păstrare sub formă refrigerată impuse de
producător; SC RORAS FAST SRL Pecica Arad păstra sub formă congelată aripi de pui
aprovizionate sub formă refrigerată; la SC TRANSPARENT SRL Vaslui, parizerul utilizat la
prepararea sandwich-urilor era pastrat in congelator si nu la temperatura impusa de
producator de 1-5 º C.
 Alimentele erau depozitate fără a se respecta vecinătatea acestora (materii prime,
semifabricate şi produse finite depozitate şi păstrate în acelaşi spaţiu frigorific), la: SC
LOVE’M SRL Călărasi depozita în aceeaşi ladă frigorifică, fără urmărirea temperaturilor de
depozitare, produse alimentare nepreambalate ( carne de porc, mici refrigerati, brânză, ouă,
cascaval si legume) şi într-un alt agregat frigorific erau expuse la comercializare sandwich-uri
nepreambalate alături de sticle cu băuturi răcoritoare.
Nerespectarea condiţiilor de depozitare prin lipsa termometrelor în spaţiile frigorifice: SC
EUROMOD SRL Tulcea, SC ROMINTERTRANS SRL Tulcea, SC Mc DONALD’s
ROMANIA SRL –filiala Iaşi (lipsa termometru în spatiul de depozitare şi păstrarea
maionezei, sosurilor si toppingurilor la temperatura mediului ambiant), SC MASTER
SERVICE SRL Bucureşti păstra ouăle la temperatura mediului ambiant; SC SOL SRL arad
păstra ciorbele la temperatura mediului ambiant; SC ATRIUM SRL DrTrSeverin, judetul
Mehedinti.
Nerespectarea condiţiilor de depozitare: SC GIOVIVAS SRL Humoreni-Restaurant Fast-
Food, Bistro , Grill Suceava- în spatiul friforific perisoarele fierte erau depozitate în vase
neacoperite alături de pulpe de pasăre crude; SC MARKET SPALLER SRL Năsăud, judetul
Bistriţa-Năsăud, SC GHZV GENERALPROD COMSERV SRL Bistrita şi SC SIRENA SRL
Bistriţa aveau sandwich-urile cu şuncă si salam depozitate la temperatura mediului ambiant;
SC AND ECOTUR SRL Zăbala judeţul Covasna, pct de lucru Sf Gheorghe spaţiile de
depozitare erau supraaglomerate, neasigurându-se o bună ventilaţie, produsele fiind
depozitate unele peste altele, aceesul persoanelor în incinta făcându-se cu dificultate;
La SC FLIPPER SRL Galati aparatul frigorific in care erau depozitate sandwich-urile
prezenta defectiuni (conducta de scurgere a apei infundata) determinand existenta in interior a
umiditatii excesive, precum si aparitia mucegaiului pe peretii agregatului;

V. Nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor

Alimente fără nici un element de identificare-caracterizare s-au constatat la: SC PROD
OZAR COM SRL Săbăoani, judetul Neamt (maioneză); SC MISS CEREMONIA SRL Piatra
Neamt (carne de porc), SC DANILUS SRL Botoşani - Fast-Food Roman şi SC KAUFLAND
ROMANIA SCS- Fast-Food Roman foloseau ca materii prime cârnaţi, crenwurşti, carne
tocată la care nu s-a putut identifica data durabilitătii minimale; SC ROMUNIVERS SRL, SC
ALCRIS EXPRES SRL, SC CAMILLA SRL, SC KOSIS FRESH SRL, SC ALEX PROD
SRL toate din municipiul Bucuresti utilizau la prepararea produselor fast-food materii prime
pentru care nu au putut prezenta documente de identificare, şi de stabilire a datei durabilitătii
minimale produsele încadrându-se în categoria „produselor nesigure”; SC STEF’S SRL Sibiu
(produse zaharoase : tank trailer, Sour Candy Bottle, Candy Spray).
Lipsa informatiilor complete si corecte privind cantitatea netă/portie si/sau a
preturilor/portie, respectiv a componentelor preparatului culinar pe portie, la : SC Mc
DONALD’S, judeţul Buzău, SC GYA OANA MIRUNA SRL Râmnicu-Sărat, SC ALIDOR
PRODUCTIE SI COMERT SRL şi SC HOLDING COM SRL Pătârlagele, judeţul Buzău;SC
LUKOIL ROMANIA SRL – Fast Food statie 2 Călăraşi, SC DAYO FOOD SRL Călăraşi,
SC RODISIL IMPEX SRL Slobozia (lipsă mentionare a cantităţii nete per porţie pentru
pizza); SC RELU TRANS 92 SRL Suceava, SC CARSTEN SRL Fast Food din incinta
METRO Suceava; SC SABRINA SERV SRL Sibiu si SC RECA SERV SRL Sibiu (lipsa
informare cantitati nete/portie la sandwichuri, snitel, cheesburger, minipizza); SC JOHNY
POP SRL Bacau (lipsa informare cantitati nete/portie la hot dog), SC AMERICAN
RESTAURANT SYSTEM SA Bucuresti-pl Bacau(lipsa informare cantitati nete/portie la
sortimentele de antreuri, salate, paste saute); SC ANDYMAR COMPANY SRL Bacau (lipsa
informare cantitati ingrediente la sosuri, pizza, sandwich-uri, salate); AF PITIS VIORICA,
AF GINDELE IOSIF, SC ECONOPLUS SRL si SC ALESIL SRL din CAREI, judetul Satu
Mare (preparate fast-food); SC SOCHER SRL Bacau, SC VIPADAL SRL Moinesti, judetul
Bacau si SC MIHAI ALIMENT SRL Iasi (shaorma, hamburger, sandwich-uri, pizza, salata
bulgareasca fara a informa consumatorul asupra ingredientelor).
Elemente de identificare-caracterizare incomplete, incorecte, la: SC AMODIS INVEST
SRL Brasov (ketchup-pliculete si maioneza Heintz nu aveau traducerea in limba romana a
datelor de identificare-caracterizare); SC US FOOD NETWORK SA Brasov-KFC
comercializa sortimentul de cafea EURO CAFEE, ambalat de SC EUROEST IND COM SRL
Bucuresti, care avea mentionat de ambalaj „amestec cu naut (25%, 35%, etc) si cafea prajita
aroma italiana pura 100%”, fapt ce induce in eroare consumatorii in ceea ce priveste
denumirea produsului;
Lipsa elementelor de identificare ale materiilor prime utilizate la prepararea mâncărurilor
s-a constatat la o serie de operatori economici, existând cazuri când nu s-a putut determina
data durabilităţii minimale sau data limită de consum: PF DUMITRU ADRIAN Piteşti, SC
NORMAL MAG SRL Piteşti, SC ENTRY SRL Piteşti, SC ARIBA SRL Târgovişte, SC
LICEUM IMPEX SRL, SC AISHA FOOD SRL, SC BINACA COM SRL toate din Turne
Severin, judeţul Teleorman; SC SAVEX IMPEX 2005 SRL Deva, judeţul Hunedoara, SC
COMBIANO ALIMPEX SRL Deva, judeţul Hunedoara; SC MARIA SRL Sibiu; SC JOREX
SRL , SC LAURA&VASI COM SRL, SC MAGIC FOOD SRL si SC FOUR SARA SRL
Brasov; SC PROIECT LOTUS SRL, SC ANCESTRAL SRL Husi, judetul Vaslui, SC
ELAMAR COM SRL Focsani, judetul Vrancea; SC TOP SECRET SRL Vaslui utiliza la
prepararea sandwich-urilor produsul Tostino feliat, import Grecia, importator SC
MEATEAM INT’L STL Bucuresti caruia ii lipseste denumirea produsului.
Publicitate înşelătoare: SC GREGORY’S ROMANIA SA Bucureşti comercializa produse
pe bază de brânză utilizând denumirea de „ FETA” pentru un sortiment de brânză ce nu se
încadra în această categorie;
Neafişarea preţurilor la loc vizibil, uşor de citit: SC EMA 2005 SRL Câmpia Turzii , SC
PURA TRANS ALTEXT SRL Dej, judeţul Cluj, SC KOSTIS FRESH SRL Bucuresti
(preturile la salate si mâncăruri).

Rezultatele acțiunilor de inspecție și control efectuate de inspectorii D.S.V.S.A. Constanța în

perioada 30.06-06.07.2008 a fost următoarea:

1. Activitatea sanitara-veterinară desfășurată s-a concretizat printr-un număr de 251

controale, din care: 38 unitati de producție, 16 piețe agroalimentare, 53 unități de
comercializare, 81 unități de alimentație publică, 13 depozite alimentare, 18 unități de
fabricare a pâinii, produselor de panificație şi patiserie, 1 unitate alte produse de origine
nonanimala, 2 unități fabricare produse zaharoase, 5 depozite semințe consum, 6 unități de
morărit.
2. Au fost confiscate la limita termenului de valabilitate, retrase de la vanzare de către
societăți ,următoarele produse: carne și produse din carne, lapte și produse lactate, peşte şi
produse din peşte, ouă, produse de origine non animala.

3. În urma controalelor efectuate au fost aplicate sancţiuni contravenţionale din care sancțiuni
la autoutilitare pentru nerespectarea legislaţiei sanitare veterinare în vigoare, privind
întrerupere lanț frig, neconcordanța între documente, lipsa marca de identificare, transport de
animale neidentificate precum şi sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea condițiilor
de igienă în spațiile de producție şi în cele de comercializare, comercializarea cărnii de
pasăre, manipulare necorespunzatoare produse alimentare, la depozit alimentar, unități de
comercializare şi de alimentatie publica. S-au emis Ordonante de interzicere a activităţilor la
1 unitate procesare produse din carne, 1 magazin alimentar şi 1 fast food.

5. Activitatea sanitara-veterinara, desfasurata a medicilor veterinari detasati pe litoral s-a

concretizat printr-un numar total de 243 controale, din care: 38 unitati de comercializare, 199
unitati de alimentatie publica, 6 unitati de productie. In urma controalelor efectuate s-au
aplicat sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea legislaţiei sanitare veterinare în
vigoare, privind manipularea, nerespectarea conditiilor de igiena in spatiile de productie şi
comercializare etichetarea, depozitarea necorespunzatoare a produselor alimentare.
 CONCLUZII

In urma analizei facute asupra raportului realizat de Autoritatea Nationala a Protectiei

consumatorului, se constata un numar mare de neregularitati.
Se observa faptul că, progresele tehnico-stiintifice ale ultimelor secole au adus o continuă
îmbunătăţire a caracteristicilor produselor alimentare. Dar, alaturi de revoluţia mecanica (aparatură şi
utilaje performante), revoluţia chimică (analize de laborator pentru materiile prime şi produsul finit,
dozări chimice corespunzatoare, reţete noi de fabricaţie, etc.), revoluţia verde (cultivarea materiilor
prime vegetale dupa tehnologii noi şi moderne), revoluţiei zootehnice (optimizarea reproduceţiei
economice a efectivului de animale, planificarea efectivului, organizarea producţiei şi a consumului
de furaje), un rol deosebit de important în creşterea competitivităţii produselor alimentare îl are
revoluţia managerială. În acest sens, Richard Farmer (1984), reprezentant al managementului
comparat, afirma: "importul de cunoştinţe manageriale poate fi mult mai productiv decât cel de
tehnologii".
Promovarea comerţului între ţările care au implementate sisteme de management a calităţii şi ţarile
care au ca obiectiv implementarea unor astfel de sistememreprezinta o prioritate. Aceasta include
îmbunătăţiri în infrastructurile de bază (procesare, depozitare, transport, marketing) ale ţărilor în curs
de dezvoltare, şi de asemenea mutarea barierelor comerciale pentru produsele alimentare.
Asigurarea că aderarea la acordurile comerciale internaţionale şi la regulile de siguranţă alimentară
nu va ridica preţul produselor alimentare până la un nivelul neacceptat de consummator este
considerate a fi cea de-a doua prioritate.

Îmbunătăţirea siguranţei alimentelor, în acord cu cerinţele internaţionale, se poate realiza prin

abordarea politicilor, precum:
�Îmbunătăţirea
 standardelor de calitate;
�Reducerea regulilor birocratice şi a celor prea complexe care ar putea exclude de pe pieţe ţările sărace
sau unii producători;
�Creşterea încrederii în disponibilitatea siguranţei alimentelor;
�Creşterea îndemânării şi competitivităţii unităţilor din industria alimentară;
�Dezvoltarea centrelor de cercetare şi a laboratoarelor din domeniul siguranţei alimentelor;
�Încurajarea
 ţărilor în curs de dezvoltare în vederea participării la dezbaterile organizaţiile
internaţionale de standardizare.