1

Tema 9 Teoriile trăsăturilor - II

Raymond B. Cattell
9.1. R. B. Cattell - schiţă biografică
9.2. Trăsăturile de personalitate
9.3. Organizarea dinamică a personalităţii
9.4. Dezvoltarea personalităţii
9.5. Terminologie în teoria lui Cattell
9.6. Reflecţie critică, recapitulare şi consolidare
9.1. Raymond B. Cattell - schiţă biografică
 Raymond B. Cattell s-a născut în 1905 în Anglia. A avut o copilărie fericită, o
şcolaritate senină, lucru destul de neobişnuit pentru un teoretician al personalităţii..
Părinţii lui erau exigenţi în privinţa performanţelor şcolare, dar erau îngăduitori în alte
privinţe. Cattell a făcut mult sport în timpul său liber.
 În perioada războiului copilul este foarte impresionat de răniţi, mai ales de ideea de
moarte, ceea ce l-a determinat să devină foarte serios. Conştient de scurtimea vieţii,
considera că în viaţă trebuie să facă ceva, ceva important, care să lase o urmă.
 Era veşnic în competiţie cu fratele lui cel mare. A intrat la vârsta de 16 ani la
universitatea din Londra. A absolvit strălucit, la 19 ani, în domeniul fizicii şi chimiei. În
decursul facutăţii s-a preocupat de problemele sociale şi şi-a dat sema că pregătirea
lui ştiinţifică nu-I permitea să abordeze problema bolii psihice. La 24 de ani a hotărât
să se ocupe de studiul psihologiei, deşi în epocă nu prea existau oportunităţi de a
profesa. Sistemul lui de gândire riguros se va regăsi şi în abordarea psihologiei. A fost
studentul lui Spearman. A obţinut doctoratul în psihologie la 24 de ani.
 Nu şi-a găsit post, dar şi-a deschis cabinet particular de servicii psihologice în sistemul
şcolar din Leicester şi a fost cadru asociat la Universitatea Exeter. Domeniul său
predilect era studiul aptitudinilor.
 După ce a fost părăsit de prima soţie, a emigrat în SUA, la New York, unde a fost
asistent în laboratorul lui Thorndike de la Universitatea Columbia. În 1937 s-a mutat la
Universitatea Clark din Massachusetts, unde a fost profesor până în 1941, când s-a
mutat la Harvard. A doua soţie, matematiciană, l-a ajutat mult în munca lui de analiză
a datelor.
 A mai predat la Universitatea din Hawai, dar activitatea lui s-a concentrat în domeniul
cercetării şi mai puţin al predării.
 Spre sfârşitul carierei s-a stabilit la “Institutul pentru cercetarea moralităţii şi a
autorealizării” din Boulder, Colorado, o organizaţie nonprofit cu caracter religios. Prin
activitatea sa la acest institut, el a încercat să integreze preocupările sale ştiinţifice cu
cele religioase şi sociale.
 Cattell a încercat să introducă rigoarea ştiinţifică în studiul personalităţii folosind
analiza factorială pentru a decela modul de asociere a trăsăturilor de personalitate şi a
identifica factori-sursă în strucura de personalitate.
9.2. Trăsăturile de personalitate
Cattell era un spirit ştiinţific riguros, format în stilul ştiinţelor exacte. Ca şi Allport, el
a studiat personalitatea la nivelul trăsăturilor dar, prin intermediul analizei factoriale, a
reuşit să dea nu numai o analiză, ci şi o clasificare detaliată a acestora – abordare
nomotetică. Spre deosebire de Allport, care a schiţat o clasificare a trăsăturilor bazată pe
generalizarea datelor de observaţie şi a măsurătorilor realizate cu inventare de
personalitate, Cattell a folosit, în demersurile sale, analiza statistică riguroasă a unui mare
volum de date referitoare la observaţii în situaţii reale de viaţă (date L – life data),
răspunsuri la chestionare (date Q – questionnaire data), inclusiv rezultate ale testelor
obiective de personalitate şi măsurători de parametri fiziologici (date T – test data). După
două decenii de analiză factorială a datelor din categoriile de mai sus, Cattell era convins
că cei 16 factori sursă pe care i-a identificat pe această cale, constituie componentele de
bază ale personalităţii, identificabile la toţi oamenii.
 2

Personalitatea este concepută ca o configuraţie de predispoziţii reactive

permanente ale individului, rostul cunoaşterii ei detaliate fiind acela de a elabora predicţii
valide asupra comportamentului într-o situaţie dată. Trăsăturile nu au o existenţă reală în
interiorul psihic al persoanei, ele sunt considerate trăsături nominale (aici este o altă
mare deosebire de concepţie între el şi Allport), ele fiind doar constructe ipotetice, bazate
pe rezultatele analizei factoriale, cu o valoare explicativă pentru comportament.
Trăsăturile pot reuni carateristici de natură diferită, dar sunt asociate în configuraţii relativ
stabile. Gradul de generalitatea (influenţă asupra comportamentului), conţinutul
configuraţiei (setul de caracteristici) sunt variabile, dar există posibilitatea clasificării lor
folosind câteva criterii.
Criterii de clasificare a trăsăturilor
Gradul de comunaliate (frecvenţa cu care sunt întâlnite la nivelul unei populaţii:
• Trăsăturile comune sunt trăsături prezente, în ponderi diferite, la toţi
oamenii, fie datorită eredităţii comune, fie presiunii culturale uniforme.
Introversia, inteligenţa, gregaritatea sunt astfel de trăsături general umane.
• Trăsăturile unice, de natură atitudinală şi motivaţională complexă
(interese) sunt responsabile pentru diferenţele interindividuale. Modul în care
ele se manifestă este unic la nivelul unui individ, sau le putem găsi doar la
câţiva oameni.
Modalitatea de manifestare
• Trăsăturile aptitudinale sunt responsabile de eficienţa în performarea
unor sarcini (inteligenţa, aptitudinea tehnică sau muzicală).
• Trăsăturile temperamentale definesc alura generală, tempo-ul activităţii.
Ele intervin în eficienţă în manieră energetică şi nu instrumentală, ca
aptitudinile: modul în care reacţionează emoţional persoana în diferite situaţii,
gradul de sociabilitate, iritabilitatea, dominanţa.
• Trăsăturile dinamic-motivaţionale sunt responsabile de orientarea
motivaţională a individului (interese), de capacitatea lui de a se strădui pentru
atingerea unui scop (ambiţie, perseverenţă), tendinţa de a acumula valori
materiale (materialismul).
Nivelul de acţiune
• Trăsăturile superficiale sunt seturi de caracteristici care corelează între
ele, dar nu realizează un factor, pentru că nu sunt determinate de o singură
sursă. La persoana normală, această asociere de caracteristici produce o
trăsătură superficială, dar în cazul personalităţii anormale putem vorbi de un
sindrom. Exemplu: anxietatea, indecizia, frica iraţională formează
nevrotismul, pe care Cattell îl consideră o trăsătură superficială de
personalitate, pentru că este mai puţin permanentă şi neesenţială. Acestă
configuraţie de caracteristici comportamentale diferă de la o persoană
nevrotică la alta, neexistând o sursă comună care să dea unitate trăsăturii.
Trăsăturile superficiale au un grad de stabilitate mai redus, sunt mai puţin
generale şi, ca atare, au o importanţă mai redusă în înţelegerea personalităţii.
• Trăsăturile sursă – sunt compuse din factori unitari, având aceeaşi sursă,
stabilită prin analiză factorială. Ele constituie componentele de bază ale
personalităţii care, prin combinările dintre ele, sunt responsabile pentru unele
dintre trăsăturile de suprafaţă. De exemplu alcoolismul (trăsătură superficială)
are legătură cu nepăsarea/ neglijenţa, limbuţia – care sunt trăsături sursă. În
funcţie de natura lor, trăsăturile sursă pot fi:
- constituţionale - când depind de condiţiile interne, în special de
fiziologia organismului (pot fi înnăscute sau dobândite).
- modelate prin învăţare – sunt imprimate de mediu şi devin
deprindere comportamentală.
În concepţia lui Cattel, personalitatea matură poate fi descrisă pe baza a 16
factori-sursă de personalitate, pentru care a construit un inventar de personalitate: 16 PF
 3

(Sixteen Personality Factor Questionnaire). El cuprinde 16 factori sursă, comuni tuturor

oamenilor – constructe bipolare care încearcă să surprindă, sintetic, multitudinea de
manifestări specifice fiecărei dimensiuni. Primii 12 factori sunt măsuraţi direct, iar ultimii 4
factori (Q1, Q2, Q3, Q4) sunt calculaţi pe baza altor factori, deci ei sunt de ordin secund,
supraordonaţi primilor.1

INDI DENUMIREA NOTE MICI NOTE MARI

CA FACTORULUI PRIMAR
TIV
A Schizotimie/ ciclotimie Rezervat, detaşat, critic, distant Deschis, suflet cald, participativ
B Abilitate rezolutivă Inteligenţă slabă, gândire concretă Inteligenţă strălucită, gândire
generală abstractă
C Instabilitate / stabilitate Afectat de emoţii, relativ instabil Stabil emoţional, matur, înfruntă
emoţională (forţa eului) emoţional, schimbător realitatea
E Supunere / dominanţă Blând, modest,uşor de condus, Afirmativ, agresiv, dominator,
docil, se acomodează încăpăţânat, competitiv
F Nonexpansivitate / Moderat, prudent, taciturn, sobru, Uşuratic, entuziast, impulsiv,
expansivitate serios vesel
G Supraeu slab /supraeu Nepăsător, indiferent, oportunist, Conştiincios, persistent, moralist,
puternic expeditiv, nu ia în seamă regulile stăruitor, cu simţul datoriei
H Threctia / parmia Timid, ruşinos, sensibil la Cutezător, întreprinzător,
ameninţare, nesigur de sine aventuros, sigur de sine
I Harria / premsia Dur, se bazează pe sine, realist Delicat, tandru, sensibil,
dependent de ceilalţi afectiv
L Alexia / protension Încrezător,înţelegător, acceptă Suspicios, greu de prostit, ,
condiţiile, cooperant neîncrezător, îndărătnic.
M Praxernia / autia Pragmatic, formalist, conformist Imaginativ, boem, visător
N Naivitate /subtilitate Drept, naiv, sentimental, firesc Abil, şiret, perspicace, lucid
O Încredere în sine/ Placid, senin, încrezător în sine, Neliniştit, îngrijorat, depresiv, se
culpabilitate îndrăzneţ îngrijorează şi se
autoculpabilizează
Q1 Conservatorism / Respectă ideile tradiţionale Experimentează, gândeşte liber,
nonconformism deschis
Q2 Dependenţa de grup / Se alătură şi urmează grupul Suficient sieşi, preferă să decidă
independenţa personală singur
Q3 Sentiment de sine slab / Imagine de sine nestructurată, Controlat, cu voinţă puternică,
puternic laxă, îşi urmează impulsurile fără prident faţă de regulile sociale
grija regulilor sociale
Q4 Tensiune ergică slabă / Relaxar, liniştit, fără frustrări, calm Tensionat, frustrat, neliniştit
ridicată
Denumirea factorilor este aleasă de Cattell astfel încât să elimine ambiguităţile
legate de conotaţiile termenilor din limbajul curent. Termenii sunt definiţi riguros, codaţi şi
sistematizaţi, conform unui index universal (U.I.). Fiecărui factor îi este atribuit un indicativ
de cod. În funcţie de punctajul obţinut la itemii aferenţi fiecărui factor, prin marcarea pe
scala bipolară, se poate exprima intensitatea cu care caracteristicile extreme ale
dimensiunii respective se manifestă la nivelul personalităţii fiecărui individ, obţinându-se
astfel profilul de personalitate.
9.3. Organizarea dinamică a personalităţii
Trăsăturile dinamice sunt direct legate de motivaţie. Cattell considera că motivaţia
este problema centrală a oricărei teorii despre personalitate, fără ea nici o teorie nu poate
fi completă. În sistemul său de personalitate există două categorii de trăsături dinamice:
ergii şi sentimentele. Ambele se manifestă în atitudini.
• Erg (ergon, în greceşte, înseamnă muncă, energie) - folosit în locul
termenului de instinct – este sursa energetică comportamentală, este înăscut şi
legat de constituţia somatică. Fiind o unitate de bază a personalităţii, ergul este
orientat spre scopuri specifice. Cattell identifică 11 ergi: curiozitate, gregaritate
(instinct de turmă), dezgust, protecţie, atracţie, autoafirmare, supunere, securitate,

1
Chestionarul este construit pentru adulţi, dar există şi o variantă pentru adolescenţi (HSPQ).
 4

foame, sex, furie. Ergul este o trăsătură-sursă dinamică, energetică, o structură

permanentă care, deşi are variaţii de intensitate, nu dispare niciodată.
• Sentimentul - este o trăsătură-sursă provenită din mediu, învăţată, este
supusă modelării culturale. Sentimentul este orientat spre elemente importante
ale vieţii individuale: ţară, religie, soţul etc. şi poate dispare deodată cu dispariţia
obiectului respectiv.
• Atitudinea - are o semnificaţie mai largă decât cea atribuită curent
termenului (pro sau contra ceva), pentru că include toate emoţiile şi acţiunile cuiva
faţă de un anumit obiect.
Subsidierea este conceptul care face legătura între erg, sentiment şi atitudine.
Unele elemente ale sistemului sunt subsidiare (subordonate, alăturate în poziţie
secundară) altora: atitudinile sunt subsidiare sentimentelor care, la rândul lor sunt
subsidiare ergilor. La un nivel mai puţin general, o atitudine poate fi subsidiară alteia şi,
aceasta din urmă este subsidiară unei a treia atitudini.
Relaţia dintre erg, sentiment şi atitudine este exprimată de o reţea dinamică, care
nu este atât de riguroasă cum pare la prima vedere. Fiecare sentiment poate fi subsidiar
mai multor ergi. De exemplu, sentimentul faţă de soţ (soţie) poate fi subsidiar ergilor de
sex, gregariate, protecţie, afirmare de sine.
Fiecare atitudine este subsidiară unuia sau mai multor sentimente, ceea ce
înseamnă că poate fi expresia oricăruia dintre ele. Configuraţia de sentimente a fiecărei
persoane este organizată consistent în jurul sentimentului de sine.
Sentimentul de sine - este concepţia fiecăruia despre sine, reflectată virtual în
toate atitudinile sale. El conferă stabilitate, coerenţă şi organizare tuturor trăsăturilor-sursă
şi este direct legat de expresia ergilor şi sentimentelor. Sentimentul de sine este printre
ultimele sentimentele dobândite pe parcursul dezvoltării. El funcţionează ca un controlor şi
reglator al structurilor personalităţii pentru că el contribuie la satisfacerea tuturor ergilor şi
sentimentelor.
Anxietatea cronică este importantă datorită consecinţelor dăunătoare pe care le
are asupra fizicului şi psihicului. Anxietatea cronică este totodată stare psihică şi trăsătură
de personalitate. Fiecare om parcurge anxietatea ca stare în situaţii stresante sau
ameninţătoare, dar există persoane cronic anxioase, la care starea se permanentizează
sub forma trăsăturii sau a unui factor de personalitate. Prin cercetare factorială, anxietatea
a fost identificată ca o entitate care cuprinde alţi 5 factori: dominarea emotivităţii,
suspiciunea faţă de alţii, neîncrederea în sine şi autocritica, o imagine de sine inadecvată,
tensiune şi excitabilitate.
9.4. Dezvoltarea personalităţii
Rolul eredităţii şi al mediului
Profund preocupat de poderea eredităţii şi a mediului în ansamblul influenţelor
determinante asupra personalităţii, Cattell a pus la punct o metodă de investigare
specifică: MAVA (multiple abstract variances analysis) – analiza variaţiilor abstracte
multiple – prin care se măsoară amplitudinea asemănărilor dintre: gemeni crescuţi
împreună, gemeni crescuţi separat, fraţi crescuţi în aceaşi familie, fraţi crescuţi separat,
pentru a estima gradul în care diferenţele în trăsături sunt datorate diferenţelor genetice
sau ambientale.
Ereditatea este hotărâtoare pentru cel puţin câteva trăsături: 80% din inteligenţă,
80% din îndrăzneală / timiditate, 30% din dezechilibrul şi emoţional. În ansamblul
determinării personalităţii, ponderea factorilor ereditari este de aproximativ 33%. La un
moment dat, Cattell chiar a pledat pentru o împerechere selectivă 2 (selective breeding) a
cuplurilor care să îmbunătăţească nivelul de inteligenţă al societăţii.

2
Problema eugeniei nu este nouă. Ea a fost vehiculată în diferite epoci istorice, de savanţi din
domenii diferite şi a fost aservită unor ideologii diferite. Pentru mai multe detalii, vezi:
• Salvat, H. (1972). Inteligenţă, mituri şi realităţi. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
• Larmat, J. (1977). Genetica inteligenţei. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Problemele etice ridicate de concepţia eugenică sunt încă în dezbatere.
 5

Mediul acţionează asupra personalităţi atât prin factori de mediu apropiat cât şi
prin factori sociali largi, de ordin cultural. Pentru a explica modul în care mediul social
modelează trăsături comune, Cattell utilizează termenul de sintalitate. Aşa cum individul
poate fi definit în termeni de trăsături de personalitate, societatea şi cultura pot fi descrise
şi ele, la rândul lor în termeni de trăsături obiective.
Sintalitatea este ansamblul caracteristicilor relevante ale unui grup social sau ale
unei societăţi, sub forma unor trăsături obiective (în sensul de exterioare individului), care
influenţează formarea personalităţii individuale. Printre factorii care influenţează
sintalitatea se numără: mărimea unei naţiuni (mare, mică), caracterul întreprinzător,
nivelul de instruire, morala.
Stadiile în dezvoltarea personalităţii.
Cattell distinge 6 stadii care se întind pe toată durata vieţii de la naştere la moarte.
1. Prima copilărie (0 - 6 ani) este perioada cea mai importantă pentru formarea
personalităţii. Influenţa părinţilor şi fraţilor este hotărâtoare. Rezultatul acestor
influenţe pe care-l exercită mediul familial apropiat este formarea atitudinilor sociale
primare: eul, supraeul, sentimentul de securitate / insecuritate, atitudinea faţă de
autoritate. Deşi nu era un adept al lui Freud, Cattell considera că originea nevrozelor
se află tot în această perioadă, şi că trebuinţele orale şi anale şi conflictele legate de
ele pot afecta personalitatea.
2. Copilăria propriu-zisă (6 - 14 ani) are mai puţine probleme pihologice; în această
perioadă se consolidează independenţa faţă de părinţi şi identificarea cu cei de aceaşi
vârstă.
3. Adolescenţa (14 – 23 ani) este stadiul cel mai stressant şi bulversat; este
perioada în care pot surveni episoade psihotice şi delincvenţiale. Tendinţele de
independenţă, afirmare, sexualitate sunt foarte puternice.
4. Maturitatea (23 - 50 ani) este o perioadă de activism, productivitate şi relativ calm;
personalitatea îşi pierde fluiditatea şi se cristalizează, creşte stabilitatea emoţională,
atitudinile şi interesele devin constante, persoana îşi consolidează cariera, îşi
întemeiază o familie.
5. Maturitatea târzie (50 - 65 ani) presupune schimbări şi readaptări ale personalităţii
la modificările psihice, fizice, sociale. Sănătatea este adesea în declin şi atractivitatea
la fel, ceea ce afectează nu numai relaţiile intime ci şi pe cele sociale în general. Copiii
sunt deja maturi şi viaţa este golită de sensurile de până acum. Valorile vechi trebuie
înlocuite, persoana are mai multă disponibilitate pentru sine.
6. Bătrâneţea (după 65 ani) este o fază dificilă, marcată de pierderea celor apropiaţi
– soţ/ soţie, colegi de generaţie. Pensionarea este un moment critic, mai ales pentru
persoanele active, dinamice, cu un eu profesional bine conturat (exemplu: directori
pensionaţi).
Pentru Cattell, scopul studiului personalităţii este predicţia comportamentului
conform unei ecuaţii de forma R = f (P, S). Răspunsul persoanei (comportamentul) este în
uncţie de personalitate (P) şi situaţie (S). Cattell a studiat subiecţii normali, prin metode
ştiinţifice riguroase. Datele obţinute au fost prelucrate statistic prin analiză factorială,
ajungând astfel la stabilirea trăsăturilor şi a factorilor pornind de la valoarea corelaţiilor
dintre diferitele aspecte ale comportamentului. Abordarea sa este nomotetică, el
urmăreşte descoperirea unor legităţi care să facă predictibil comportamentul. Deşi el nu
excludea rolul întâmplării şi al liberului arbitru, credea în necesitatea legităţilor. Era de
părere că ar fi posibil ca într-o zi psihologii să ajungă la concluzia că aceste legităţi sunt
eronate, dar până atunci, ei nu vor înceta să creadă în raportul cauză – efect şi în
necesitatea legităţilor.
 6

9.6. Terminologie în teoria lui Cattell

Anxietate cronică Reţea dinamică Trăsătură dinamic-motivaţională
Atitudine Sentiment Trăsătură superficială
Date L Sentiment de sine Trăsătură superficială
Date Q Sintalitate Trăsătură sursă
Date T Stare anxioasă Trăsătură temperamentală
Erg Trăsătură aptitudinală Trăsătură unică
Factor de personalitate Trăsătură comună

9.7. Reflecţie critică, recapitulare şi consolidare

1. Identificaţi în teoria lui Cattell enunţurile referitoare la nucleul, dezvoltarea şi periferia

personalităţii.
2. Evaluaţi viziunea lui Cattell despre natura umană şi argumentaţi orientarea sa.
3. Încadraţi teoria în funcţie de concepţia sa asupra raportului ereditate – mediu şi a
rolului fiecăruia în formarea personalităţii.
4. Care este locul şi rolul educaţiei, ca influenţă socială formativă, în această viziune?
5. În ce constă sistemul de personalitate la Cattell?
6. Analizaţi asemănările şi deosebirile dintre teoria lui Cattell şi teoria lui Allport în
privinţa tipologiei personalităţii.
7. Marcaţi specificul tipurilor de personalitate în viziunea lui Cattell, utilizînd
caracteristicile periferice concrete.
8. Care sunt elementele originale ale viziunii lui Cattell asupra motivaţiei?
9. Prin ce se aseamănă şi prin ce diferă viziunea asupra personalităţii mature în teoria lui
Cattell faţă de psihanaliza clasică?
10. Evaluaţi în ce măsură ideea lui Cattell de a formaliza descrierea şi interpretarea
personalităţii în maniera ştiinţelor exacte este aplicabilă în practică.