Secrete pentru a avea o gradina de legume mai productiva

Culturi intensive
Cel mai sigur mod de a creste cantitatea recoltata este reducerea spatiului dintre plante. Idea
este plantarea pe benzi late si astfel reducerea spatiului acordat fiecarei plante. Ca sa incepeti o
gradina cultivata in acest mod, sapati aceste benzi pe lungime dorita dar nu depasiti 90 – 120 cm
latime.

Chiar daca nu este necesara, delimitarea buna a zonelor este de folos mai ales cand aveti paturi
ridicate. Inchiderea lor intre scanduri nu numai ca va face gradina sa arate mai ordonata ci  va
impiedica pamantul sa alunece pe margini. Va fi mai usor sa instalati suporturi pentru crestere
verticala. Aveti nevoie de: sfoara, bete mici sau araci, o unealta pentru a face gaurile in pamant,
rasadurile si apa.

Pasul 1. Instructiuni. Inainte de a planta sapati pamantul pana la dancimea de 25 – 30 cm,

amestecandu-l bine sa se aeriseasca. Amestecati ingrasamant organic si granulat cu o actiune
mai lenta. Trasati randurile intinzand bucatile de sfoara. Aceste linii va vor ajuta sa plantati
legumele la distanta corecta una de alta.

Pasul 2. Daca plantati rasadurile, folositi un bat sau o unealta speciala ca sa faceti gaurile.
Scoateti cu grija planta din recipient. Asezati planta in gaura la aceeasi adancime la care era
asezata si in recipient. Presati pamantul din jurul tulpinii deasupra radacinilor. Daca plantati
seminte, faceti mici depresiuni in pamant cu degetele. Asigurati-va ca urmati intocmai
instructiunile de pe ambalaj cu privirela adancimea de plantare.

Pasul 3. Udati bine. Pentru rasaduri, stropiti usor folosind un furtun sau stropitoare. Pentru
seminte, folositi cea mai usoara setare de la capatul furtunului pentru a nu deranja solul. Multe
structuri variate constituie un suport bun pentru mazare, fasole agatatoare, pepeni, castraveti si
rosii.
 
Culturi verticale
Plantele agatatoare se cultiva pe suporturi de sfoara, gard sau alte suporturi de lemn sau metal.
Printr-o crestere verticala, creste si cantitatea produsa pe m² . astfel de culturi crescute deasupra
solului, sunt  mai sanatoase deoarece sansele sa contacteze vre-o ciuperca sau bacterie ce
afecteaza frunzele, aflata la sol sunt mai mici.

Legumele potrivite gradinilor verticale

Rosiile. Alegeti varietati cu crestere nedeterminata pentru a creste si produce continuu pe o
perioada mai lunga de timp – pana la primul inghet. Rosiile pot fi cultivate pe suporturi de sarma
sau sfoara, sau pot fi sprijinite cu araci de lemn inalti de 2.1 m si infipti in pamant pana la 60 cm.
Tomatele crescute pe sarma sau sfoara, au nevoie de ingrijire mai putina dar sunt mai vulnerabile
la boli de tip ciuperca. Cele crescute pe araci, vor fi avantajate daca au doar o tulpina. Ca sa
pastrati aceasta tulpina singulara, rupeti crengutele nou aparute pe tulpina principala.
 
Mazarea agatatoare. Chiar daca perioada necesara cresterii este mai lunga decat la mazarea
tufis, mazarea agatatoare produce mai mult si pe o perioada mai mare. Incercati sa le faceti sa
urce pe un arac inalt de lemn sau alt suport de preferat din bambus.

Castravetii. Soiurile agatatoare se descurca bine langa un gard sau suport de sarma sa sfoara.
Cei crescuti vertical tind sa fiemai drepti si mai uniformi decati cei intinsi la nivelul solului.

Mazarea de pastaie. Acest soi cu pastaia dulce si comestibila este printre cele mai productive
legume de primavara. Alegand varietati inalte, puteti sa le cresteti pe suportuti de 1,5 -1,8 m
inaltime. Culegeti pastaile cu grija ca sa nu rupeti planta fragila.

Pepenii si dovleceii de iarna. Aceste culturi cu sezon prelungit au nevoie de un suport foarte
rezistent daca alegeti sa le cresteti vertical. Varietatile mari au nevoie de suporturi din panza
pentru sprijinirea fructelor. Este nevoie si sa legati planta de suport cu bucati de panza moale.
Evitati sfoara sau sarma deoarece pot sa taie tulpina.
Plantarea succesiva si amestecata
Aceste doua tehnici vor creste productia gradinii dumneavoastra si pot sa prelungeasca sezonul
de recoltare a anumitor legume. Plantarea succesiva inseamna inlocuirea recoltei ajunsa la final
cu o recolta noua, sau plantarea unei singure recolte pe bucati mici pe o perioada mai lunga de
timp.

Plantarea amestecata inseamna plantarea unui soi de legume cu dezvoltare rapida in spatiile
ramase intre legumele cu dezvoltare lenta, sau a unui soi inalt intre legumele mai scunde.

Plantarea succesiva
Aceasta tehnica are doua forme. Prima, inseamna inlocuirea la sfarsitul sezonului a unei recolte
de primavara cu o recolta de vara. De exemplu, dupa ce mazarea a fost recoltata in intregime,
scoateti plantele si plantati castraveti in locul lor. Cheia succesului in acest tistem este sa aveti
pregatita o rezerva de rasaduri gata sa fie plantate dupa ce prima recolta s-a terminat. Acest
sistem are efect mai  mare daca incepeti cu legumele amatoare de vreme rece, dar care nu se
descurca prea bine pe caldura. Pe langa mazare, puteti aplica acest sistem la salata, spanac si
ridichi.

A doua forma de plantare succesiva are in vedere faptul ca unele legume au o productie limitata
in timp. De exemplu, fasolea tufis – trebuie plantata o noua recolta la fiecare  saptamani daca
doriti sa aveti o recolta continuua. Daca doriti 3 recolte, plantati o treime din suprafata la doua
saptamani. Alte recolte care sunt avantajate de acest sistem includ porumbul, morcovii, ridichile
si salata.

O varianta a acestei tehnici este plantarea unor soiuri cu perioade de crestere diferita. De
exemplu puteti planta un soi de tomate cu dezvoltare rapida, in acelasi timp cu un soi cu
dezvoltare normala si unul cu dezvoltare tarzie. Porumbul este o alta leguma ce are soiuri de
inceput de sezon, mijloc de sezon si sfarsit de sezon.

Plantarea amestecata
Aceasta tehnica se bazeaza pe faptul ca unele legume cresc repede in timp ce altele nu se
grabesc. De exemplu daca plantati ridichile printre morcovi, puteti sa le culegeti dupa 30 zile,
cand morcovii sunt inca mici. O alta optiune este alternarea legumelor cu crestere verticala cu
cele intinse la nivelul solului. ( exemplu rosiile si pepenii)

Exemple de legume care pot fi combinate cu succes:

- cresteti pepenii si dovleceii sub rosiile intinse pe araci.
- inconjurati porumbul cu salata sau mazarea cu ridichi.
- combinati legumele rapide si lente cum sunt salata si rosiile, spanacul si dovleceii de iarna,
prazul si cartofii dulci si ridichiile cu porumbul dulce.

FEBRUARIE
- Se incearca semintele sanatoase punand cateva din ele sa incolteasca in muschi sau nisip
umezit.
- Livada doarme sub amortirea iernii; in zilele frumoase se pot curata pomii de frunzele uscate - in
ele se ascund dusmani din primavara; tot in aceste zile se sapa pomii la radacina si se pune
gunoi, se acopera cu pamant sapat, sau se aduna zapada la radacina lor.
- si pamantul are viata lui; din cand in cand nu strica sa se puna pe el gunoi. Pe straturile de
langa casa se pune gunoi de pasari, cenusa pentru ingrasarea pamantului.
 
MARTIE
- replicatul rasadurilor in cuburi sau ghivece nutritive destinate culturilor timpurii de camp (tomate,
ardei, vinete)
- insamantarea in rasadnite sau solarii incalzite biologic a legumelor destinate culturilor de vara
(varza, tomate)
- plantarea in prima jumatate a lunii in solarii sau tunele a verzei timpurii, conopidei timpurii si
gulioarelor
- plantatul si semanatul din timp a mazarei, verzei si conopidei timpurii, a cepei din arpagic si
samanta, a usturoiului de primavara, a morcovului, patrunjelului, spanacului, ridichii de luna, etc.
- in a doua jumatate a lunii se planteaza in rasadnite castravetii, ardeii
- se pregatesc solariile pentru tomate, ardei, vinete
- se continua protejarea verdeturilor cu polietilena si recoltarea verdeturilor produse in sistem
fortat
- se practica supraaltoirea pomilor (unde e cazul) dupa metoda prin despicatura, copulatie sau
triangulatie
- fertilizarea suplimentara cu azot
- dezgropatul si demusuroitul vitei de vie
- se face taierea radacinilor pornite din altoi (taierea de rodire si copcitul)
- in legumicultura se continua dezinfectarea rasadnitelor, solariilor, cu formalina sau sulfat de
cupru;
- pomii fructiferi se pot stropi cu solutie sulfo-calcica, impotriva fainarii; peste 2 saptamani se mai
face o stropire impotriva moniliei, cu o solutie pe baza de cupru. Tot in aceasta luna putem
pregati terenul pentru plantarea de noi pomi fructiferi: se sapa si se gunoieste pentru a fi reavan,
apoi, spre sfarsitul lunii, se pot planta.
 
APRILIE
- pana la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta in gradina:
- radacinoasele (morcovi, patrunjel, pastarnac) in randuri, distanta de 25 cm; salata, spanacul;
- se seamana soiuri de mazare tarzie, sfecla rosie si samanta de ceapa;
- de la mijlocul lunii incepe:
- plantatul varzoaselor, guliei si conopidei;
- semanatul cartofilor preincoltiti la distanta de 70 cm intre randuri, iar pe rand, intre cuiburi, 30-40
cm, la adancimea de 10 cm;
- semanatul fasolei, castravetelui, pepenelui si dovlecelului;
- se mai poate semana inca sfecla rosie la 30 cm intre randuri;
- plantarea telinei la distanta de 40 cm intre randuri si pe rand;
- semanatul porumbului;
- semanatul florilor anuale, plantatul trandafirilor, al daliilor, gladiolelor, crinilor;
- la sfarsitul lunii se poate planta rasadul de rosii timpurii si ardei;
- Atentie la semanat! Combinatii bune: morcovi-mazare, semanate alternativ; ceapa-morcov,
semanate alternativ; ceapa-sfecla rosie-gulie; cartof timpuriu-mazare; cartof-fasole sau ridiche de
luna cu fasolea. Combinatii rele: ceapa-usturoi; morcov-patrunjel; mazare-fasole; castravete-
cartof;
- În livada se uda bine pomii fructiferi plantati in primavara si se incepe pregatirea pentru stropitul
lor.
 
MAI
- incepe plantarea rasadurilor de legume. Vom planta rasadurile de ardei, rosii, castraveti, varza,
gulie, conopida, broccoli, telina, ceapa (din seminte), praz, vinete;
- inainte de plantarea rasadurilor este necesar sa faceti o erbicizare a solului cu urmatoarele
substante: Dithane 0,5%, Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate
cu solutie de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%.
- plantarea rasadurilor de varza timpurie, conopida, broccoli si castraveti se face numai pe
pamant umed, la o temperatura de 7-10 grade Celsius. daca nu a plouat, udati terenul,
operatiune care se repeta si dupa plantare;
- rasadurile vor avea roade dupa 50-60 de zile, timp in care trebuie sa prasiti de 2 ori si sa udati
din 10 in 10 zile. Controlati mereu rasadurile pe masura ce cresc si nu ezitati sa folositi
insecticide daca vor aparea paraziti: purici, fluturi, muste.
 
IUNIE
- daca nu ai reusit sa termini plantarea rasadurilor de legume in luna mai, ai timp doar la inceputul
lunii iunie sa plantezi rasadurile de rosii, ardei si vinete;
- pe soluri fertilizate cu ingrasamant organic planteaza conopida, varza de toamna, varza rosie,
varza de Bruxelles, gulia de toamna si broccoli;
- foloseste culturile succesive pe parcele eliberate dupa ceapa verde, salata, spanac, mazare si
gulioare. În vederea infiintarii culturilor duble cureti terenul de resturile vegetale, sapi si nivelezi
pamantul. Poti cultiva fasole, ridichi de toamna, castraveti de toamna;
- este perioada pentru palisarea, copilirea si carnatirea rosiilor timpurii;
- daca ai vita de vie, continua legarea lastarilor, copilitul si carnatitul (indepartarea varfurilor
tuturor lastarilor mai vigurosi). Daca ai timp suficient, aranjeaza frunzele vitei in asa fel incat
ciorchinii sa aiba mai multa lumina, mai mult soare. Stropeste via contra manei, fainarii si
putregaiului;
- intinde castravetii timpurii din sera pe sfoara. Daca frunzele nu sunt ridicate pe sfoara,
castravetii nu vor avea lumina si nu se vor coace;
- continua prasitul. Plivitul, raritul si irigarea zarzavaturilor si combaterea bolilor si daunatorilor la
legume.
 
IULIE
- Atentie! Rosiile care incep sa se maneze pot fi salvate prin ruperea regulata a frunzelor si
indepartarea fructelor stricate.
 
AUGUST
- grabeste strangerea cepei, dar inainte de depozitare pastreaz-o la soare cateva zile;
- continua recoltarea castravetilor pentru muraturi;
- strange rosiile pentru sucuri si bulion, dar nu uita sa continui copilitul si carnitul lor;
- spre sfarsitul lunii poti incepe recoltarea cartofilor, dupa o prealabila verificare daca s-au maturat
suficient;
- fasolea uscata pentru consum se aduna, se despoaie si se mai pastreaza la soare cateva zile
inainte de depozitare;
- pentru o productie sporita de ardei vei continua fertilizarea cu azot si potasiu;
- continui recoltarea vinetelor, ardeilor, verzei de vara, pepenilor galbeni si verzi;
- in livezi incepe adunarea merelor de vara (imediat dupa ce roua s-a uscat) si se continua
recoltarea piersicilor si a caiselor tarzii;
- incep sa se coaca strugurii timpurii, dar atentie, acestia nu se recolteaza decat daca sunt
complet copti, caci altfel sunt acri;
- nu uita sa semeni pe sol bine maruntit salata, pentru obtinerea rasadului de plantat la inceputul
lunii octombrie;
- daca vrei sa ai hrean cu radacina dreapta si groasa, indeparteaza radacinile laterale;
- pe terenuri eliberate se poate semana spanac, morcov si patrunjel, pentru productia de
primavara.
 
SEPTEMBRIE
- acum este momentul strangerii semintelor pentru primavara. La tomate, se aleg fructele mari,
specifice soiului, sanatoase, coapte bine. Rosiile se zdrobesc bine, se pun in vase cu apa, unde
se spala bine. Dupa ce s-au spalat se indeparteaza de pe seminte resturile de pulpa si se lasa
apa sa se linisteasca. Semintele bune se lasa la fund, in timp ce semintele seci plutesc la
suprafata. Semintele bune se spala bine si se pun la uscat, la soare. Cand s-au uscat trebuie sa
aiba o culoare albicioasa-argintie. În medie la 10 kg tomate se obtin 30-50 g samanta ( in functie
de soi). La ardei, pentru extragerea semintelor se taie fructul in jurul coditei, apoi se scot
semintele (codita cu seminte se aseaza pe un ziar si cu mana se desprind semintele). Acestea se
spala in apa, se separa semintele bune de cele seci prin punerea lor in apa si decantarea apei.
Se usuca la umbra, iar semintele se rasfira intr-un strat subtire (1-2 cm). Din cand in cand se
rascolesc cu mana, pentru a se usca mai repede. Cand sunt uscate au o culoare galben-aurie.
Se pastreaza pana in primavara in pungi de hartie. Din 15 kg ardei se pot obtine in medie 100 g
samanta. La vinete, cand fructele au ajuns la maturitate, se zdrobesc, se toaca marunt, apoi
pulpa se pune intr-un vas cu apa, unde se  freaca bine cu mainile pentru a separa semintele de
pulpa. Semintele bune sunt grele si se lasa la fundul apei, separate de cele seci, usoare, care
raman la suprafata. Cele bune se spala, se usuca la umbra si apoi se pun in pungi de hartie. La
castraveti se aleg fructele mari, galbene, care au ajuns la maturitate. Se lasa la soare 6-7 zile,
dupa care se extrag semintele. Se taie longitudinal fructul si cu o lingura se scot semintele, se
spala si se lasa in apa. Apoi, dupa cateva ore acestea se desprind usor de mucilagiile care le
inconjoara. Semintele bune raman la fundul vasului, se scurg, se usuca la soare in strat subtire
de 1-2 cm, cat mai repede, pentru a nu se innegri. La salata, semintele ajung la maturitate la 25-
30 de zile de la inflorire. Plantele se taie, se fac snop, se duc la umbra pentru uscare. Dupa o
saptamana snopii se scutura bine deasupra unui ziar, se vantura si ramane samanta buna, care
se pastreaza in pungi de hartie. La ceapa, semintele se recolteaza dimineata, pe roua, pentru a
nu se scutura. Se taie cu tija intreaga, se fac snopi mici, se usuca la umbra, dupa care se scutura
capsulele, sa iasa semintele, care sunt de culoare neagra. Se vantura semintele si se pun la
uscat in strat subtire.
 
OCTOMBRIE
- se scot cartofii de toamna;
- morcovii, patrunjelul, pastarnacul se scot pe timp uscat, se zvanta, se curata de frunze si se
depoziteaza in pivnita;
- se recolteaza ultimii ardei, care au devenit dulci si carnosi;
- rosiile necoapte se pot smulge din vrejuri cu tot si se pun la adapost si intuneric, unde se coc;
- se recolteaza varza si se pune la murat;
- se recolteaza vinetele, ardeii, guliile, morcovii, patrunjelul, pastarnacul, telina;
- se recolteaza gogonelele, care pot fi puse la murat sau pot fi depozitate in pivnita sau in incaperi
mai calduroase, unde cu timpul se inrosesc si se pot consuma ca rosii coapte. Se vor depozita
numai gogonelele sanatoase; pivnita inainte de depozitare trebuie aerisita, curatata si
dezinfectata;
- se defriseaza terenul de resturile vegetale si se pregateste terenul in vederea fertilizarii;
- se sapa terenul, pe masura ce s-au recoltat ultimele legume;
- Nu uita! Pentru a avea legume proaspete primavara devreme, este timpul sa le cultivam - ceapa
verde (de stufat), usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate acestea rezista bine la
temperaturi joase: se planteaza rasadul de salata pentru primavara, cu 2-3 udari obligatoriu; se
seamana morcovii, patrunjelul, mazarea, ceapa si usturoiul pentru recoltele timpurii de anul viitor;
- se recolteaza merele, perele, gutuile, nucile, prunele;
- se aduna porumbul care este copt;
- se mai pot aduna semintele de ceapa si loboda;
- pentru protejarea pomilor tineri de inghet si de rozatoare vom pune frunze moarte in jurul lor si
le vom acoperi tulpinile cu saci.
 
NOIEMBRIE
- pe masura ce gogosarii se coc, sunt culesi si pusi la borcan;
- sfecla rosie mai poate fi recoltata, curatata de frunzele verzi si depozitata in pivnita;
- se mai culege porumbul, se taie cocenii si se pun pe foc;
- zarzavaturile vor fi recoltate dupa 1 noiembrie, dupa caderea brumei;
- varza se recolteaza tot acum;
- toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata. O lucrare care da
bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea
radacinilor. Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara,
inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei
coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm. Toate radacinile se taie cu fierastraul de
pomi si se scot. Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se
socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, 3 kg superfosfat si 1 kg sare potasica. santul se
umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4
parti apa). Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani se face o scurtare
foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa
sa respectam cateva reguli la taierea de intinerire: 1) punctul din care se face scurtarea ramurilor
trebuie sa se  afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale; 2) in locul unde se
face taierea, ramura nu trebuie sa fie au groasa de 8-10 cm. Pentru asigurarea unei incarcaturi
normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta
normala intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea
fiind considerate cele mai bune.
Cum sa cultivam legume pe spatii mici
Spatiul reprezinta o problema din ce in ce mai mare pentru oamenii din ziua de azi. Pentru a
rezolva aceasta problema exista cateva solutii care va pot veni in ajutor.
In lipsa de teren pentru gradina, cultura legumelor se poate organiza si intr-un spatiu mai
restrans, reprezentat fie de terasele de pe constructii, fie de balcoane sau de logii.
Pentru a nu dauna constructiilor respectiva, aceasta se va face numai dupa avizul constructorilor.
Deasupra, pe terasele blocurilor de locuinte sau de pe oricare alte constructii-garaje, magazii,
etc.-cu anumite amenajari, se pot organiza culturi de legume ca in oricare gradina obisnuita.
Pentru aceasta se va amenaja un strat de pamant vegetal, cu o grosime de 25-30 de cm, in care
se vor cultiva dupa necesitati: marar, patrunjel, tomate, ardei, castraveti, in culturi pure, asociate
sau succesive. Cultura legumelor se va putea infiinta pe terase numai dupa ce in prealabil se va
verifica rezistenta cladirii respective, si daca planseul este bine izolat impotriva infiltratiilor.
Pe balcoane si logii se pot amenaja pe margini jgheaburi cu pamant de gradina, in grosime de
circa 25 de cm, in care se pot cultiva n limita posibilitatilor: ceapa, marar, patrunjel, salata,
tomate, etc.
Rezultate bune se pot obtine si cu ajutorul unui tub de material plastic de 2-2.5 m lungime si cu
diametrul de 25-30 de cm, amplasat intr-un colt cat mai luminat din bucatarie, cand timpul este
rece, sau in balcon, logie, terasa, cand afara este mai cald. In lipsa unui tub de material plastic,
se poate confectiona un tub de aceleasi dimensiuni din tabla galvanizata. In acest caz, pentru a
feri materialul de rugina, acesta se va spoi atat in interior cat si in exterior cu minimum de plumb,
sau in lipsa acestuia, cu smoala diluata in petrol.
P lungimea tubului, din 25 in 25 de cm , se taie peretele pana la 10 cm adancime, dupa care se
prabuseste partea deasupra, formandu-se astfel un fel de copca in partea de jos a sectiunii.
Tubul se umple apoi cu pamant vegetal, amestecat cu mranita. In copcile create se pot cultiva o
parte din legumele necesare consumului zilnic.
De asemenea, hardaiele in care se cultiva ficusi si filodendron, pot fi folosite pentru culturile de
legume.
In unele parti ale lumii, se cultiva legume chiar pe acoperisul locuintei, unde se depoziteaza
pamant de gradina si se cultiva cu rezultate bune ceapa, salata, ridichi si ardei. Pe acoperis se
pot amplasa si ghivece cu diferite specii de legume.
Rasadurile

Cand vine vorba de realizarea rasadurilor, tehnica este simpla si materialele de care avem nevoie
sunt putine la numar; pe de alta parte, ''recompensa'' va fi mare atunci cand vom vedea
plantutele firave, de abia iesite din seminte. Iata, in continuare, cateva sfaturi de baza legate de
modul in care trebuie sa puneti semintele de flori la incoltit.
 
In primul rand, daca optati pentru acest mod de a obtine florile, in loc sa le cumparati direct din
magazine sau din piata, veti economisi bani; in plus, veti obtine plantele mult dorite putin mai
devreme decat normal, sau, mai bine zis, mai devreme decat perioada in care apar in magazine.
In ultima instanta, cand cumparati plicuri cu seminte aveti de ales dintr-o varietate mai mare de
specii decat daca ati cumpara direct planta. In afara de ce am spus pana acum, sa nu uitam si de
mandria oricarui gradinar impatimit atunci cand va vedea rodul muncii sale.
 
Inainte de a continua, ar trebui sa intelegem ce anume este o samanta si cum ajunge ea sa se
dezvolte intr-o planta de toata frumusetea. Pe scurt, samanta este o ''parte a plantei (inchisa in
fruct), care contine embrionul si din care, in conditii prielnice, se poate dezvolta o noua planta''
(DEX '98); in ea sunt stocate substantele nutritive din care se va hrani noua plantuta. Semintele
raman in stadiul de repaus pana cand sunt intruniti anumiti factori de mediu care sa declanseze
germinatia:  umezeala, temperatura, o cantitate de aer necesara si lumina.
 
Semintele pot fi de doua feluri: hibrizi sau seminte obisnuite. Hibrizii sunt formati prin fertilizarea
incrucisata a doua varietati de plante, in ideea obtinerii unor plante cu anumite caracteristici
(rezistenta la boli, recolta bogata, etc.).
 
Semintele obisnuite sunt cele de la plantele la care polenizarea a fost realizata natural de albine,
vant, apa, insecte sau pasari, nu in laborator. Cu acestea veti obtine cele mai bune rezultate;
celelalte sunt foarte sensibile si nu incoltesc intotdeauna.
 
In general stim cam cand sa punem semintele la incoltit. Oricum, trebuie sa fi trecut deja pericolul
de inghet (pentru a planta direct afara rasadurile, imediat ce s-au dezvoltat suficient); daca faceti
rasadurile prea devreme, va trebui sa le tineti in casa prea mult timp, iar ele vor fi prea slabite in
momentul in care le veti putea transplanta afara. Acest proces este mult mai usor acum, cand
deja pe pachetele de seminte sunt scrise datele cand trebuie plantate semintele.
 
Materiale necesare:
- vas/vase: ghivece mici, pahare de plastic, pahare de iaurt (din comert), vase de inghetata, chiar
si cutia in care se tin ouale. Nu trebuie sa uitati sa faceti gauri prin care sa se scurga apa, altfel
planta va avea probleme.
- deoarece semintele contin destule resurse petntru a hrani plantutele in primele zile, ele nu
trebuie tratate cu nici un fel de substante fertilizatoare. Folositi un amestec de pamant curat, fara
resturi de buruieni, care sa aiba o consistenta destul de densa pentru a absorbi si retine apa, insa
fara sa formeze gloduri care sa se prinda de radacini sau sa nu lase aerul sa treaca.
- cum multe seminte seamana intre ele, mai ales odata bagate in pamant, va fi greu sa va dati
seama ce plante vor fi, in care vase; asadar, cea mai simpla solutie e sa puneti biletele pe care
sa scrieti ce seminte sunt plantate in fiecare vas.
 
Odata asezate pa/in pamant, semintele nu mai aunevoie decat de apa. Rolul apei este foarte
important: inmoaie coaja care inveleste samanta si permite substantelor nutritive stocate inauntu
sa hraneasca plantuta. Pamantul trebuie sa fie mereu umed - dar nu imbibat cu apa -, pana cand
apare plantuta. In vasele mici pamantul se usuca mult mai repede, asa ca verificati mei des daca
planta are nevoie de apa.
 
O alta conditie pentru ca semintele sa germineze este lumina. Unele seminte au nevoie de o
cantitate mare de lumina, astfel ca nu trebuie sa fie acoperite cu pamant. Altele germineaza mai
bine daca primesc lumina ''filtrata'', deci daca sunt acoperite cu putin pamant. Exista si seminte
care germineaza la intuneric - cele care trebuie acoperite cu un strat de pamant de 1 cm, bine
batatorit. Aceste informatii le gasiti pentru fiecare tip de seminte, pe ambalaj. Odata germinate,
rasaduriel nou aparute au nevoie de neaparat de lumina, fie ea naturala (situatia ideala) sau
artificiala. Cel mai bine este sa asezati vasele cu rasaduri pe pervazurile cel mai bine luminate;
uneori va fi nevoie sa suplimentati lumina naturala, pentru ca plantutele au nevoie de 12-16 ore
de lumina pe zi.
 
Temperatura de care au nevoie semintele difera in timpul germinatiei si dupa. In timpul
germinatiei, cu cat pamantul este mai cald, cu atat este mai bine. Temperatura recomandata
pentru incaperea in care sunt asezate vasele cu seminte este intre 23-32 de grade Celsius. Daca
temperatura scade chiar si pana la 21 de grade Celsius, va trebui sa mutati semintele intr-un loc
mai cald: langa o soba, aeroterma. Dupa ce plantutele au aparut, temperatura perfecta se
incadreaza intre 16-21 de grade Celsius.
 
Pe masura ce rasadurile isi dezvolta primul set de frunze (nu cele initiale, pornite din samanta),
vasul in care le-ati semanat va deveni neincapator, astfel ca va trebui sa le mai rariti. Poate va va
fi greu sa aruncati din plantute, mai ales ca toate arata atat de sanatoase, insa daca nu o faceti,
situatia se va schimba. E recomandabil sa pastrati cele mai sanatoase si mari plante, iar pe
celelalte sa le smulgeti cu mana sau sa le taiati de la nivelul pamantului. Oricum, intre plantutele
ramase trebuie sa ramana cel putin 2,5 cm distanta. Cand afara temperaturile au depasit 10
grade si nu mai exista pericolul aparitiei inghetului, rasadurile ramase trebuie scoase afara, intr-o
zona protejata; dupa 2-3 zile din acest moment, plantutele vor putea fi plantate in gradina.
 
Probleme
In general, semintele nu sunt foarte afectate de variatiile mici ce intervin in conditiile de mediu in
care sunt crescute; exista insa si exceptii:
- plantutele se ofilesc parca dintr-o data si mor, fara vreun motiv anume: problema este cauzata
de o ciuperca. Incercati sa preveniti aceasta situatie, evitand udarea in exces si rarind rasadurile
imediat ce par a fi ingesuite. Pentru a impiedica aparitia ciupercii, folositi pamant de buna calitate,
steril, si spalati bine inainte vasele in care puneti semintele la incoltit. Oricum, odata ce plantutele
s-au ofilit, nu mai aveti ce sa faceti.
- rasadurile cresc foarte inalte, nu stau drepte, au tulpini foarte alungite, iar intre frunze este
foarte mult spatiu: motivul este lumina slaba, temperatura foarte crescuta din incapere sau faptul
sa plantuele sunt foarte inghesuite in vas.
- frunze decolorate: sunt cauzate de o deficienta de minerale. In acest caz, pentru a remedia
problema, tratati saptamanal plantutele cu o substanta fertilizatoare lichida, amestecata la
jumatate din concentratie. Nu exagerati, pentru ca rasadurile se pot imbolnavi.
- frunze ondulate: problema apare din cauza folosirii in exces a substantelor fertilizatoare. De
obicei, rasadurile nu au nevoie de fertilizatori pana cand nu incep sa dezvolte frunze adevarate si
chiar si atunci, este mai bine sa le tratati des si cu moderatie decat rar, dar cu cantitati mari.

Cultivarea legumelor in sera

Alegerea locului
Locul ideal pentru construirea unei sere este unul in care lumina sa aiba intensitate mare,
temperaturi moderate si umiditate scazuta pe perioada iernii. Existenta utilitatilor in imediata
apropiere va reduce costurile initiale. Evitati sa construiti sera langa case sau copaci care fac
umbra, desi acestea pot avea rol de bariera naturala impotriva frigului si vantului.
Daca veti folosi chiar solul din gradina pentru cultivarea legumelor, este recomandabil sa alegeti
un loc din curte care sa aiba pamant usor drenabil. Cel mai portivit este pamantul nisipos. De
asemenea, o sursa de apa este foarte importanta. Concentratiile mari de sare din apa sau
pamant reduc semnificativ recoltele. In situatiile in care pamantul existent nu e bun, gradinarii ar
trebui sa aduca pamant din alta parte sau sa cultive numai acele legume care s-ar adapta la
conditiile respective.
Constructia serei
Cand va ganditi la design-ul serei, exista trei factori de importanta majora pe care trebuie sa ii
aveti in vedere: rezistenta, gradul de iluminare naturala si costurile. Rezistenta se refera la
zapada si vant. Pantele acoperisului trebuie sa fie la cel putin 28° iar aerul cald din sera trebuie
sa previna acumularea de zapada pe acoperis. Colturile serei si acoperisul trebuie intarite cu
grinde - asta le va face destul de rezistente pentru a rezista la vant, mai ales primavara. De
asemenea, grindele acoperisului trebuie sa sustina si vitele de castraveti. Pentru serele
permanente e de preferat sa aveti o temelie de ciment, iar usa trebuie sa fie mare.
Fara a sacrifica rezistenta si siguranta serei, elementele de structura trebuie mentinute la minim,
pentru a face loc unei cantitati cat mai mari de lumina. Materialele peretilor si acoperisului trebuie
sa fie transparente. De asemenea, firele electrice, sistemele de irigatie si tevile de incalzire
trebuie mentinute la minim. Structurile de suport trebuie vopsite cu vopsea de culoare deschisa,
pentru a reflecta cat mai multa lumina.
Cele mai multe plantelor crescute in sera au nevoie de lumina cu lungimea de unda intre 400 si
700 nanometrii - aceasta lungime de unda este numita radiatie activa din punct de vedere
fotosintetic. Majoritatea materialelor de constructie pentru sere lasa sa treaca lumina cu aceste
caracteristici. Polietilena si fibra de sticla tind sa imprastie lumina, in timp ce acrilul si policarbonul
lasa radiatiile sa treaca. Lumina difuza sau directa e benefica fiecarei plante de sera pentru ca
reduce excesul de lumina pentru partea superioara a frunzei si cresc gradul de lumina reflectata
pe partea inferioara a acestora.
Serele cu pereti de plastic au cateva avantaje fata de cele de sticla, cel principal fiind legat de
costuri. De asemenea, plasticul se adapteaza mai usor diferitelor modele de sere, e usor, relativ
usor de montat si in general rezistent.

Tipuri de materiale de constructie pentru sere

- Acrilul este rezistent la intemperiile vremii, nu se sparge usor si este foarte transparent. Rata de
absorbtie a radiatiilor este mai mare decat la sticla; folia dubla de acril transmite aproape 83% din
lumina si reduce cantitatea de caldura pierduta la numai 20-40%. Materialul nu se ingalbeneste.
Dezavantajul este ca este ca poate lua foc, este scump si se zgarie foarte usor.
- Policarbonul rezista mai bine la impact si este mai flexibil, mai usor si mai ieftin decat acrilul.
Foliile duble de policarbon transmit in jur de 75-80% din lumina si reduc pierderea de caldura la
40%. Materialul se zgarie usor, are o rata mare de contractie si in aproximativ un an incepe sa se
ingalbeneasca si sa isi piarda din transparenta.
- Panourile de poliester cu fibra de sticla sunt durabile, arata bine si au un pret moderat. In
comparatie cu panourile de sticla sunt mai rezistente la impact si transmit un pic mai putina
lumina; in timp se ingalbenesc.
- panourile de polietilena sunt foarte ieftine dar nu pot fi folosite decat temporar, nu arata foarte
bine si trebuie intretinute cu mai multa atentie decat celelalte. Este distrus foarte repede de razele
ultraviolete ale soarelui; daca e tratat cu substante speciale dureaza cu 12-24 de luni mai mult
decat cele netratate.
- polivinilul are o rata foarte mare de emitere a radiatiilor si de aceea cresc temperatura in sera pe
perioada noptii. Este mai scump decat polietilena si tinde sa acumuleze praf.
Controlul temperaturii
Acest aspect este foarte important in sera, atat pentru dezvoltarea vegetativa, cat a fructelor.
Pentru a determina nivelul de caldura necesar, mai intai trebuie sa stiti temperaturile minime de
care are nevoie fiecare cultura in parte, temperatura minima din exteriorul serei si suprafata serei.
Vantul si asezarea serei influenteaza pierderea de caldura.
Si racirea este la fel de importanta. Racirea prin evaporare este o metoda eficienta si economica
de a scadea temperatura din sera. O ventilatie corespunzatoare este importanta nu numai pentru
controlul temperaturii cat si pentru inlocuirea cantitatii de dioxid de carbon si controlul umiditatii. O
umiditate peste 90% duce la aparitia unor boli la plante. Cel mai des sunt folosite ventilatoare pe
acoperis pentru serele din panouri de plastic si cele laterale pentru ventilatie si racire.
Ventilatoarele trebuie instalate cat mai sus posibil pe perete. Primavara tarziu sau vara devreme
este posibil sa fie nevoie sa umbriti sera, daca temperaturile urca prea mult.
Incalzirea, racirea si ventilatia trebuie sa fie asigurate de sisteme automate pentru a asigura
conditiile perfecte si pentru a usura munca.
Solul
Cel mai usor mod de a porni cultivare legumelor in sera este folosirea pamantului din apropiere,
cu conditia sa fie usor drenabil. Calitatea pamantului poate fi imbunatatita daca seadauga balegar
sau compost, inante de fumigare. Pamantul trebuie fumigat sau sterilizat cu abur cu cel putin
doua saptamani inainte de plantarea legumelor. Daca este sterilizat cu abur, mentineti o
temperatura de 82°C timp de cel putin 4 ore. Evitati cultivarea adanca dupa sterilizare pentru a
preveni reintroducerea semintelor de buruieni si a organismelor daunatoare de sub nivelul la care
a patruns sterilizarea.
Inainte de plantare e bine sa testati calitatea pamantului pentru a determina cantitatea de
fertilizator care trebuie aplicata fiecarei recolte. Toate substantele fertilizatoare cu fosfor si
potasiu trebuie aplicate inainte de plantare si incorporate direct in pamant. Fertilizatoarele cu
nitrogen se aplica in etape: o parte inainte de plantare si restul intimpul perioadei de dezvoltare.
Alte substante fertilizatoare secundare se aplica numai cand e necesar.
Cultivarea hidroponica
Presupune cultivarea legumelor in sera, in nisip, pietris sau amestecuri fara pamant, in pungi,
tuburi, cazi, budoane, vase arangate in asa fel incat sa permita circulatia unei substante nutritive
necesara pentru cresterea plantelor. Spre deosebire de culturile traditionale, cele hidroponice au
nevoie de ingrijire foarte atenta. Desi exista sisteme automate de fertilizare si irigare, aceste
atrebuie monitorizate permanent. Cultivatorii trebuie sa aiba cunostinte foarte aprofundate despre
caracteristicile plantei, balanta substantelor nutrivive si despre fiziologia plantei. Metoda
hidroponica permite cultura legumelor in sera, inzone in care pamantul nu este destul de bogat.
Legume potrivite pentru cultivarea in sera
Rosiile sunt legumele cele mai mult cultivate in sere, urmate de castraveti. Ambele se pot cultiva
in afara sezonului (toamna, iarna si primavara). Alte legume sunt vanata, ardeii rosii, si ierburi
precum patrunjelul.
Dioxidul de carbon
S-a descoperit ca marirea cantitatii de dioxid de carbon in sera creste semnificativ recoltele de
rosii sau alte legume. Surplusul de dioxid de carbon este cel mai eficient atunci cand sera a fost
inchisa mai multe zile la rand, fara sistemul de ventilatie pornit.
Managementul integrat al daunatorilor
Este o abordare holista asupra controlului daunatorilor care nu include folosirea pesticidelor in
sera. Mai degraba, pesticidele sunt folosite in combinatie cu metode de control natural, mecanic
si biologic al culturilor. Utilizarea scazuta a pesticidelor in schimbul taierilor mai eficiente reduc nu
numai efectele adverse ale chimicalelor asupra oamenilor si mediului, dar si sansele ca
daunatorii sa se adapteze la ele.
Cultivarea rosiilor in sera
Plantarea
Intr-un an, in sera se pot obtine 1-2 recolte de rosii. Data de plantare, transplantare si recoltare
variaza de la o zona la alta. Soiurile de rosii incep sa se coaca la cel mult 100 de zile de la
plantare.
Recoltarea poate fi gata mai devreme ca sa se reduca coturile incalzirii. Recolta de primavara
tarziu se obtine prin semanarea semintelor toamna tarziu sau iarna devreme.
Cel mai bine este sa samanati semintele in rasadnite (vase de plastic, pahare de iaurt, inghetata
sau de plastic) pentru a reduce costurile muncii si socul transplantarii. Folosirea amestecurilor de
pamant steril, de gradina scade incidenta bolilor. Se pot folosi si un amestec de pamant obisnuit,
dar acesta trebuie fumigat pentru a elimina si neutraliza insectele, bolile si semintele de buruieni;
pamantul trebuie mentinut la 70°C timp de 30 de minute pentru a se distruge toti daunatorii.
Semanati 2-3 seminte in fiecare rasadnita, la 6 mm adancime, udati si acoperiti vasele cu o folie
de polietilena; asezati rasadnitele la umbra, la 21°C, pana germineaza semintele. Dupa aceea
puteti indeparta folia, iar rasadnitele se pot muta in plin soare. Lasati numai planta cea mai
viguroasa in fiecare vas.
Pe cat posibil, rasadurile trebuie tinute in primele 10-14 zile la temperaturi de 14-15°C ziua si 11-
13°C noaptea. Acest tratament ar trebui sa ajute semintele sa dezvolte cotiledoane mai mari si
tulpini mai subtiri. De asemenea, plantele vor fructifica mult mai devreme, crescand numarul de
recolte. Dupa aceste 10-14 zile, temperaturile trebuie mentinute la 21-23°C ziua si 15-17°C
noaptea. Important este ca dupa acel tratament initial, temperaturile nu trebuie sa scada sub 12-
13°C - daca acest lucru se intampla, rosiile vor ramane pitice iar leguma va avea forma
neregulata. In zilele noroase, temperaturile pot fi scazute putin.
Apa de irigare poate fi putin incalzita iarna, inainte de a fi folosita. Udarea cu apa mai rece de
10°C ingheata radacinile si face ca rosia sa ramana pitica. Plantele trebuie tratata saptamanal cu
un fertilizator solubil, amestecat in apa de udare. Pe masura ce rosia se dezvolta, fertilizarea se
poate face de doua ori pe saptamana.
Dupa 4-6 saptamani de la semanare, rasadurile de rosii sunt destul de dezvoltate pentru a fi
transplantate in straturi. Se planteaza la o adancime cu 2,5 cm mai mare decat cea din rasarnita,
cu 38-46 cm distanta intre ele si pe randuri de 90-120 cm latime. Se uda imediat dupa
transplantare.
Legarea si copilirea rosiilor
O singura tulpina principala trebuie antrenata pe suport, tulpinile laterale trebuind rupte (nu taiate,
pentru ca lama cutitului poate fi purtatoare de boli) - aceasta operatie se numeste copilirea
rosiilor. Vitele pot fi sustinute de fire de plastic sau sfoara legate lejer in jurul bazei plantei si apoi
de sarme sau de elementele scheletului se sustinere a serei. Aceste sarme trebuie sa fie la cel
putin 65 cm deasupra stratului de rasaduri.
Firele de plastic sau sfoara se infasoara in sensul acelor de ceasornic in jurul vitei, pe masura ce
aceasta se dezvolta, cu o invartir completa la fiecare 3 frunze. De asemenea, vita trebuie sa fie
sustinuta de sfoara de sub frunze, nu de codita sau de buchetul de rosii. Nu incercati sa infasurati
sfoara in jurul varfului ramurii, pentru ca acesta se poate rupe.
Cand planta a crscut pana la sarmele se suport, desfaceti sforile si codorati vitele pana la cel
putin 90 cm; dupa asta, vitele ar trebuie sa creasca toate intr-o singura directie. Se leaga iar si se
aduna frunzele care au cazut pe jos in timpul operatiei.
Cam cu 40-45 de zile inainte de recoltarea tuturor rosiilor, plantele pot fi ciupite, inlaturand
varfurile terminale. Se pastreaza numai 2 frunze deasupra celui mai de sus buchet de flori.
Aceasta operatie va pastra rezervele de substante nutritive pentru maturizarea fructului deja
prezent. De asemenea, se continua copilirea rosiilor.
Pe masura ce rosiile se maturizeaza in partea inferioara a vitei, ciupiti toate frunzele batrane de
sub nivelul fructului - asta va ajuta la o mai buna circulatie a aerului, lucru care reduce riscul de
aparitie al bolilor si da mai mult loc de manevrare pentru momentul stropitului si recoltarii.
Rosiile care nu s-au dezvoltat suficient si care sunt deformate trebuie inlaturate pentru ca sunt de
calitate inferioara. Aceasta va duce la dezvoltarea mai buna a celorlalte rosii.
Polenizarea florilor
Polenizarea mecanica este in general necesara atunci cand cultivati rosii in sera, pentru ca aerul
nu circula ca in natura si gradul de umiditate este crescut. Pentru asta trebuie sa cumparati un
aparat special pe care sa il porniti de doua ori pe zi (la orele 10 si 15) care sa faca florile sa
elibereze suficient polen. In locul aparatului puteti sa scuturati pur si simplu floarea. Deoarece nu
toate florile de pe un ciorchine se deschid odata, e foarte posibil ca aceasi floare sa trebuiasca
scuturata de mai multe ori.
Sunt un numar de factori care duc la scaderea numarului de fructe. Cea mai des intalnita
problema este variatia temperaturii (ziua peste 32°C iar noaptea peste 24°C sau sub 14°C). Alte
probleme sunt umiditatea crescuta, intensitatea scazuta a luminii, dezechilibrul substantelor
nutritive, daunatorii si cele legate de calitatea apei.
Alte ingrijiri
Ph-ul optim pentru cultivarea rosiilor este de 5,8-6,8. In functie de rezultatul analizei pamantului,
poate fi nevoie sa adaugati ingrasamant cu fosfor, potasiu sau nitrogen inainte de plantare. 
In jurul rasadurilor de rosii, la 8-10 cm, se poate aseza un strat de paie curate. Ele ajuta la
mentinerea umiditatii si previn compactarea pamantului in jurul radacinii.
Recoltarea
E bine ca fructele sa ramana pe planta cat mai mult posibil, pentru a fi de calitate foarte buna.
Oricum, piata este cea care determina, de cele mai multe ori, daca rosiile trebuie recoltate mai
devreme. Rosiile se culeg de obicei de 2-3 ori pe saptamana. Ele trebuie rupte in asa fel incat o
parte din pedicel si bracteea sa ramana pe fruct.
Rosiile trebuie tinute la temperaturi de 13°C - niciodata mai mici de 10°C - pentru a se mentine
mai mult. Cele deschise la culoare trebuie tinute la minim 21°C pentru a deveni rosii.
Controlul bolilor si daunatorilor la rosii
Cel mai bun tratament pentru combaterea bolilor este prevenirea. Alegeti un loc insorit, pamant
usor drenabil si sterilizat, asigurati o buna circulatie a aerului si monitorizati indeaproape sistemul
de irigatie pentru a mentine la minim sansele imbolnavirii. Oricum, este bine sa aveti la indemana
o serie de substante fungicide si un sistem bun de imprastiere a acestora pe toata suprafata
plantelor.
Bolile semintelor includ putrezirea semintei (nu mai germineaza din cauza unei ciuperci),
putrezirea tulpinii si uscarea rasadului inainte sau dupa germinare. In ultimul caz este vorba de
imbolnavirea rasadului inainte sau dupa ce a crescut peste nivelul pamantului. Simptomele includ
aparitia unor leziuni uscate sau apoase la nivelul solului, care duc la indoirea tulpinii. Bolile
rasadului de rosii sunt cel mai des cauzate de ciuperci ca Pythium spp. si Rhizoctonia solani care
se gasesc in pamant. Tratarea semintelor cu substante fungicide corespunzatoare, sterilizarea
pamantului si ingrijirea atenta sunt cele mai obisnuite metode de control.
Nematodele ataca radacinile si duc la dezvoltarea deficitara si ofilirea plantei (foarte des e
intalnita ofilirea in timpul zilei). Unul din simptome este aparitia de radacini a unor noduli sau
umflaturi, urmat de aspectul prost al plantei in general, datorat incapacitatii radacinilor de a trage
substantele nutritive necesare. Sterilizarea (fumigarea) pamantului este ce mai eficienta metoda
de control.
Verticillium si Fusarium sunt boli care duc la ingalbenirea frunzelor pe margini sau intre venelor.
Plantele raman mici ca inaltime, se ofilesc foarte mult in timpul zilei dar isi revin noaptea. In cele
din urma, planta moare.
Salata
Salata este cunoscuta sub mai multe varietati: salata capatana, alungita, de foi si salata aurie.
In cultura, mai raspandite la noi sunt soiurile:
Pentru cultura timpurie: Bottner, Timpurie de Banat, Urechiusa
Pentru cultura semitimpurie: De Stuttgart, Marula de Braila, Arges
Pentru semanare in toamna: Polul Nord
Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina.
Terenul trebuie lucrat si ingrasat, 2000-3000kg gunoi de grajd la 1000 mp, inca din toamna.
Pentru cultura timpurie de primavara salata se insamanteaza in gradina intre 20 august-10
septembrie.
Pentru culturile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie.
Pentru cultura de toamna semanarea se face la inceputul lunii august.
Semanatul se face pe straturi de 1-1,5 m pe care se cultiva 5-6 randuri de salata la 20-25 cm
distanta, la adancimea de 1,5-2 cm primavara si 2-3 cm toamna. La 1000 mp sunt necesare 200-
300 gr samanta.
Salata timpurie se protejeaza in tunele de folie impotriva inghetului.
Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in
rasadnite semicalde sau in solar.
Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in gradina. Distanta de plantare a rasadului este
de 20 cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa plantare rasadurile se uda.
Ingrijire
Daca semanarea s-a facut din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de frunze
uscate, paie sau gunoi de grajd paios pentru a proteja cultura de gerurile din timpul iernii.
Cultura se praseste in primavara, se rareste la 20 cm pe rand, se ingrasa suplimentar si se uda.
Ingrasarea se face cand plantele au 8-10 frunze.
Recoltarea salatei incepe in aprilie si se continua in mai si iunie, functie de tipul de cultura.
La 1000 mp de cultura se pot obtine 20000-25000 capatani.
Marula - salata cu capatana alungita - este mai rezistenta la seceta si poate fi cultivata si in timpul
verii. Acest soi necesita in plus fata de alte tipuri de salata o lucrare speciala de ingrijire, si
anume, cand frunzele au crescut mari si se formeaza capatana, pentru ca inima salatei sa
ramana alba si frageda, se leaga frunzele la varf cu sfoara, pentru a tine capatana stransa si a nu
patrunde lumina in interior.
Capsunul
Denumire stiintifica: Fragaria grandiflora
Familia: Rosaceae
Origine: Hibrid
Dimensiuni: 5 - 10 cm
Capsunul o specie pomicola care prezinta un interes economic si alimentar deosebit datorita
potentialului mare de productie, calitatii fructelor, continutului in vitamina C si alte substante utile
pentru alimentatia omului.
Capsunele se numara alaturi de cirese printre primele fructe care ajung la maturitate in timpul
anului (mai-iunie).
Capsunul este o specie precoce, producand fructe in primul an de la plantare, daca stolonii se
planteaza in luna iulie. Capsunul permite obtinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii sau mai
tarzii decat cele care se obtin in camp. Prin folosirea soiurilor remontante (cu mai multe recolte pe
an) se pot obtine capsune si toamna, pana in octombrie.
Avand o talie redusa (15-40 cm) sub forma compacta sau rara capsunul se poate cultiva in spatii
foarte mici din gradina casei, dar si pe suprafete mari in aer liber, in solarii sau in sere. Cultivarea
capsunului se poate face si intercalat in plantatiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva in vase
cu amestec de pamant si solutii nutritive.
In functie de soi si conditiile de cultivare, capsunul da productii mari si foarte mari, productii ce pot
depasi 20 t/ha. Inmultirea se face pe cale naturala, prin stoloni. Aceasta este un exemplu de
marcotaj natural.
Taxonomic genul Fragaria este incadrat in familia Rosaceae, ordinul Rosales, subclasa Rosidae,
clasa Dicotyledonae, Subincrengatura Angiospermae, Increngatura Spermatophytae.
Alaturi de frag, din familia Rosaceae mai fac parte macesul (Rosa canina), smeurul (Rubus
idaeus) si murul (Rubus caesius), toti acesti arbusti avand deopotriva valoare alimentara si
medicinala.
Denumirea de capsun este improprie deoarece soiurile de capsun sunt fragi cu fructe mari,
provenind din speciile americane Fragaria virginiana si Fragaria chiloensis (fragii de Virginia si
fragii de Chile). Din hibridarea acestor doua specii a rezultat Fragaria grandifolora, fragul cu
fructe mari, o specie reprezentata de foarte multe soiuri care se gasesc doar cultivate.
Pe teritoriul tarii noastre, in flora spaontana regasim 3 specii ale genului Fragaria: Fragaria vesca
sylvestris, Fragaria viridis (collina) si Fragaria elatior.
Fragul comun (Fragaria vesca) este o specie diploida cu flori hermafrotide, Se intalneste in flora
spontana, in paduri pana in regiunea pasunilor subalpine. Fructul este deosebit de aromat, dar cu
dimensiuni foarte mici, motiv pentru care cultura acestuia nu prezinta importanta economica.
Fragul de camp (Fragaria viridis) are fructe gatuite, de asemenea aromate intens, care se
desprind mai greu de pe pedicel. Este intalnit si la campie, in imediata vecinatate a padurilor, in
valcele, atc.
Capsunul de padure creste spontan in toata Europa. A fost introdus in cultura de foarte mult timp,
dar s-a renuntat treptat la el o data cu aparitia speciei Fragaria grandiflora.
Soiurile de capsun se clasifica in 3 categorii in functie de specificul fructificarii. Deosebim astfel
soiuri neremontante (fructifica un singur sezon pe an, in perioada mai-iunie), semiremontante
(fructifica atat primavara, cat si toamna, daca sunt indeplinite conditiile climatice prielnice - o
toamna lunga si calda) si soiuri remontante (se obtin doua recolte in fiecare an, primavara si
toamna ; spre deosebire de soiurile semiremontante, productia de toamna este asemanatoare
calitativ si cantitativ cu cea de primavara).
Principalele soiuri cultivate
Soiurile neremontante sunt:
1. Gorella
A fost obtinut in Olanda, comercializat in jurul anului 1960. Are o comportare foarte buna, atat in
camp cat si in culturile fortate. Planta este viguroasa, prezinta numerosi stoloni, cu frunze inalte
verde deschis. Plantele sunt rezistente la ger, seceta si principalele boli. Potentialul productiv
atinge 300-687 g/planta.
Frunzele sunt inalte, cu foliola mediana usor rotunjita. Au marginea limbului involuta (rasfranta in
sus). Culoarea lor este verde deschis.
Fructele sunt mari, conice, usor alungite, cu varful tesit, retezat. Au suprafata neregulata.
Culoarea lor este rosie-intensa lucioasa, cu achene dese asezate pe conturul fructului. Masa
fructului variaza intre 10-19 g. Pulpa este rosie-portocalie, fara goluri consistenta si intens
aromata. Recoltarea are loc in prima decada a lunii iunie.
Inflorescenta este de tip hermafrodit, prezinta axe secundare, este de regula mai scurta decat
frunza. Este de dimensiune mijlocie, cu sepalele mai lungi decat petalele.
2. Pocahontas
Este un soi viguros, plantele cresc rasfirate, si formeaza numerosi stoloni violacei, originar din
Statele Unite, si se comercializeaza din anii 50. Este un soi de asemenea rezistent la ger, seceta
si principalele boli, dar este sensibil la patarea rosie a frunzelor (Fabrea earliana). Potentialul
productiv este mai mare decat la Gorella, S. Sanvini raportand in Italia in 1978 o productie de 724
g/planta.
In general, productiile depasesc 20 t/ha.
Frunzele au culoarea verde-inchis, cu foliola mediana mare, puternic gofrata (incretita) cu
marginea limbunlui involuta.
Fructele sunt mari, 10 g, de culoare rosu-inchis, lucioase, , conic alungite, uneori cu gat, alteori
puternic latite. Achenele sunt mici, destul de dese, galbene verzui ingropate superficial in pulpa.
Caliciul este foarte mare si se detaseaza usor, rupand o portiune din pulpa. Aceasta este de
culoare rosu intensa, cu o retea albicioasa, este consistenta si suculenta, prezinta un gol mare in
centru. Este cam acida si slab aromata.
Inflorescenta este de asemenea de tip hermafrodit, este scurta cu 2 axe secundare. Au forma de
cupa, cu petalele albe. Caliciul este format din 12-14 sepale, are dimensiuni mari. Sepalele sunt
lobate, mai lungi decat petalele. Dupa caderea petalelor, sepalele se rasfrang peste fructul in
formare pe care il acopera in intregime.
3. Red Gauntlet
Un soi englezesc, care se preteaza atat pentru cultura in camp, cat si pentru cultura fortata in
sere. Planta are vigoare mijlocie, cu port dirijat. A fost comercializat incepand cu anul 1957.
Planta formeaza un numar potrivit de stoloni lungi. Soiul este rezistent la secetea, la ger si
principalele boli, in special la fainare. Este printre cele mai productive soiuri de capsun obtinandu-
se productii care depasesc 25 t/ha.
Frunzele sunt mari, verzi si lucioase, cu foliola mediana rotunjita, ondulata.
Fructele au pedunculii rezistenti, motiv pentru care se desprind cu dificultate de planta. Fructele
au intre 10-12 g, sunt scurt conice iar uneori latite si costate si varful usor tesit. Culoarea este
rosu inchisa, ca si pulpa, care este mai roza in interior. Achenele sunt mici, ingropate superficial.
Pulpa este consistenta, acidulat-dulce, destul de aromata, potrivit de suculenta.
Inflorescenta este hermafrodita, si contine in medie 7 flori. Petalele sunt albe de aceeasi lungime
cu sepalele.
4. Regina
Un soi viguros cu numerosi stoloni si recoltare extratimpurie, in prima decada a lunii mai. Soiul
este de origine din Germania, introdus in cultura in anul 1951.
Este destul de rezistent la seceta si ger, dar sensibil la boli. Potentialul de productie nu este
satisfacator, acest soi fiind cultivat mai mult pentru perioada foarte timpurie de fructificare.
Frunzele sunt mari, larg-eliptice, ondulate, verde deschis cu luciu slab.
Fructele sunt mici (6-8 g), conic alungite, inguste, cu gat, de culoare rosu lucios, cu pubescenta
foarte fina pe suprafata. Achenele sunt galbene pe partea umbrita a fructului si rosiatica pe cea
insorita, si sunt ingropate superficial in pulpa. Aceasta este destul de consistenta, rosu portocaliu
la periferie si roz deschis in centru, dulce-acidulata si cu o aroma puternica, asemanatoare cu
cea a fragilor de padure. Golul central al fructului este foarte mic sau absent. Calicul este foarte
mare, usor detasabil de fruct. Sepalele sunt lungi, uneori rasfrante in afara.
Inflorescenta are lungime variabila, este hermafrodita, cu petale albe galbui sau albe verzui.
Inflorescentele au in medie cate 8 flori si 2 axe secundare.
5. Senga Sengana
Este ca si Regina un soi de provenienta germana, comercializat din anul 1962. Se coace cu putin
inainte de soiul Red gauntlet, si la 3 zile Gorella. Planta este viguroasa, dar formeaza putini
stoloni. Creste cu un frunzis bogat. Soiul este rezistent la ger, la seceta si boli, in principal la
fainare. Este insa sensibil la Botrytis cinerea - putregaiul cenusiu. Potentialul de productie este
foarte ridicat, obtinandu-se 25-30 t/ha.
Frunzele sunt mici, verde inchis, cu foliola mediana rotunjita si plana.
Fructele sunt mari, 10-15 g, scurt conice, cu baza dreapta, sfero-conice, uneori cu varful latit, de
culoare uniforma rosie inchisa, cu luciu pronuntat. Uneori fructul are slabe denivelari la nivelul
caliciului. Achenele sunt mici, potrivit de ingropate in pulpa fructului. Caliciul este mic si usor
detasabil. Pulpa este consistenta, aromata puternic, cu rezistenta buna la transport datorita
consistentei. Daca nu se recolteaza la timp, fructele capata o culoare vinetie.
Inflorescentele sunt hermafrodite, foarte numeroase, mai scurte decat frunzele, contin intre 6-9
flori mici cu petale albe usor colorate in roz. Florile se deschid in totalitate in interiorul frunzisului.
Castravetii
Cultura timpurie de castraveti se produce prin rasaduri, fie in ghivece, fie pe brazde (rasaduri
reci). Semanatul in ghiveci sau pe brazde se face la inceputul lunii martie (2-3 seminte la ghiveci
sau brazda).
Plantarea in camp a rasadului are loc la inceputul lunii mai, la 1 m intre randuri si 0,5 m pe rand.
Tot in scopul obtinerii de productii timpurii, castravetii se pot cultiva si in solarii de tip tunel.
Cultura de vara a castravetilor se face prin semanarea direct in camp, la sfarsitul lunii aprilie,
inceputul lunii mai, la distanta de 1 m intre randuri si 0,6 m pe rand. In fiecare cuib se pun cca
200 gr mranita care se amesteca bine cu pamantul, apoi se seamana la cuib 4-5 seminte la
adancimea de 2-3 cm. Peste cuib se presara strat de 1-2 cm de mranita.
De retinut: terenul destinat culturii de castraveti trebuie arat sau sapat din toamna si ingrasat cu
gunoi de grajd, 3000-4000 kg la 1000 mp.
Soiuri: Delicates, Cornison, Bistrita, Levina, Lang, Ileana, Famosa, Marina.
Pentru productia de toamna, care in general este destinata la murat, semanatul se face pe
brazde la inceputul lunii iulie, la distanta de 70/30 cm. De regula se foloseste soiul Cornison.
Ingrijire:
Daca plantarea se face prin rasaduri, imediat dupa plantare se uda cultura cu apa calduta (12-18
gr C). Daca plantarea s-a facut prin semanare directa, dupa ce rasar, plantele se raresc lasand
cate 2 la cuib.
Pana ca vrejii sa acopere terenul se fac 1-2 prasile fara a vatama radacinile. Dupa prasila a doua
plantele se musuroiesc.
Udarea se face numai la radacina, ferind vrejii de umezeala, deoarece acestia pot putrezi.
O lucrare foarte importanta la castraveti este "ciupitul", care contribuie la obtinerea unor recolte
mari si timpurii. Cand plantele au format 4-5 frunze li se ciupeste (rupe) varful. De la baza plantei
vor creste noi lastari, pe care se vor forma mai multe flori femeiesti, acestea producand
castraveti. Cand si acesti lastari au format 5-6 frunze, se ciupesc, repetand operatia si la lastarii
de ordinul 3.

Ingrasarea suplimentara are o contributie deosebita. Prima ingrasare se face la 10-15 zile de la
rasarire, iar a doua la 15-20 zile de la prima.
Recoltarea trebuie facuta cand castravetii sunt tineri. Pentru murat sunt indicati castraveti de 8-12
cm lungime. Recoltarea se repeta la 2-3 zile, deoarece fructele imbatranesc foarte repede si isi
pierd din calitate. Nu trebuie calcati sau rasuciti vrejii, deoarece planta are de suferit. Daca se
lasa neculese si imbatranesc, plantele nu mai leaga rod.
De pe 1000 mp de cultura se pot obtine 1000-2000 kg castraveti timpurii, 2000-3000 kg castraveti
de vara si 1500-2000 kg castraveti de toamna.
Ardei
 In cultura se gasesc 4 feluri de ardei: iuti, grasi, lungi (ex.: kapia) si gogosari. Ardeiul, la fel ca
rosiile si vinetele, este o planta pretentioasa la lumina, caldura, apa si hrana. Pentru a avea o
productie mare si de calitate, ardeiul trebuie cultivat într-un pamânt bogat, afânat, lucrat adânc si
îngrasat cu gunoi de grajd.
Soiuri
Ardei gras: Galben timpuriu, Export, Galben de Banat, Galben urias, Urias de California,
Românesc, Calincov verde, etc.
Gogosar: Timpuriu de Bucuresti, Superb, Urias dulce, Splendid, Rubin, etc.
Ardei lung: Kapia, Lung românesc, Medaliat, Cosmin
Ardei iute: Iute portocaliu (ciusca), Iute de Arad, etc.
Rasadul
Semanatul în rasadnita se face catre sfârsitul lunii februarie (pentru culturi timpurii) sau la mijlocul
lunii martie pentru culturile de vara. Pentru culturile târzii de toamna (ardei, gogosari si ardei
lungi) semanatul se face în rasadnite reci (pe straturi) la începutul lunii aprilie.
Plantarea rasadului pentru productii timpurii se face catre sfârsitul lunii aprilie. În celelalte cazuri,
ardeii se planteaza la începutul lunii mai.
Distanta de plantare pe biloane este de 40/40 cm, punând câte 1 fir la cuib. Pentru ardeiul iute
plantarea se face la 30/30 cm. Daca plantarea se face pe straturi înaltate, distantele de plantare
sunt de 70/15 cm la ardei gras si gogosar. Rasadurile trebuie îngropate la aceeasi adâncime ca
cea din rasadnita.
Îngrijirea se face la fel ca la rosii si vinete (prasit, udat, îngrasare suplimentara). Important este
cum se face udarea, si anume: apa sa nu fir prea rece; dupa udatul de la plantare ardeii nu se
mai uda 2-3 saptamâni pentru ca plantele sa se înradacineze bine; apoi udatul se face odata la 6-
8 zile; în timpul înfloririi masive se întrerupe udatul.
Odata cu prasitul se musuroiesc plantele pentru a îngropa radacinile dezgolite la udat.
Pentru productii timpurii cu fructe mari si de calitate este bine sa se cârneasca ramurile fiecarei
plante, lasând doar 5-6 ardei la tufa. De la o tufa se pot obtine 0,5-0,75 kg ardei, gogosari sau
ardei lungi.
 Fasole verde
Se seamana in primavara, mai tarziu, cand temperaturile incep sa creasca (sfarsitul lunii aprilie,
inceputul lunii mai).
Exista doua feluri de fasole verde: pitica si urcatoare.
Fasolea pitica (oloaga) se seamana in randuri la 50 cm sau in cuiburi la 40/40 cm, cate 3-4
seminte la cuib.
Fasolea urcatoare se seamana in cuiburi la 80/50 cm. La fiecare cuib se infige un arac de 2 m.
Vara, cultura de fasole se praseste si se uda in caz de seceta.
Recoltarea pastailor incepe la 15-20 zile de la inflorire.
Culesul se repeta la cateva zile, pentru ca pastaile sa nu imbatraneasca pe planta si sa devina
atoase. Daca se intarzie recoltarea, plantele nu mai leaga alte pastai iar productia scade.
Fasolea pitica se poate semana si in iulie pentru productia de toamna.
De pe 1000 mp se obtin 400-500 kg pastai.
Soiuri de fasole pitica: Beste von Allen, Galbena Untoasa, Galbena de Moldova, etc.
Soiuri de fasole urcatoare: Grasa de Transilvania, Pestrita de Moldova, Bogdana, Aurie de
Bacau.