Sei sulla pagina 1di 89
STEPHEN W. HAWKING VISUE LULEINS TE ES SLALIE ESEURLI STEPHEN W. HAWKING s-a nascut pe 8 ianuarie 1942, exact in ziua cand se implineau trei sute de ani de la ‘moartea lui Galileo Galilei. Dupa studii la Oxford si un doctorat susfinut la Cambridge, Hawking devine titu- larul catedrei de matematic de la Cambridge, catedra in fruntea careia s-a aflat, cu trei secole in wrma, Isaac Newton. mpreuna cu Roger Penrose a elaborat teoria asupra giurilor negre sia demonstrat ca, in conformitate cu relativitatea generala, spatiul si timpul trebuie s& fi avut un inceput in marea explozie (big bang). in ciuda unei boli care |-a fintuit in caruciorul cu rotile, Hawking si-a continuat cercetarile, aflandu-se in prima linie a fizicie- nilor care cauti o teorie unificatoare ce ar explica intregul univers. Pe de alt’ parte, a publicat lucrari destinate pu- blicului larg (Scurtt istorie a timpului, Visul iui Einstein), in care a oferit o imagine intuitiva asupra cercetarilor de varf din fizica fundamentals. Este, probabil, cel mai ‘cunoscut fizician de la Finstein incoace. STEPHEN W. HAWKING VISUL LUI EINSTEIN SI ALTE ESEURI Traducere din engleza si cuvant inainte de GHEORGHE STRATAN Control stiinfific al traducerii de MIHAI VISINESCU HUMANITAS BUCURESTI Coperta IONUT BROSTIANU Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei HAWKING, STEPHEN W. ‘Visul lui Einstein si alte eseuri / Stephen W. Hawking: trad. pref: Gheorghe Stratan. ~ Bucuresti: Humanitas, 2007 ISBN 978-973-50-1752-1 1. Stratan, Gheorghe (trad; pref) 5248 53012 STEPHEN HAWKING BLACK HOLES AND BABY UNIVERSES AND OTHER ESSAYS © 1993 by Stephen Hawking © HUMANITAS, 1997, 2005, pentru prezenta versiune romaneasc& EDITURA HUMANITAS Piafa Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24 ‘www humanitas0 Comenzi CARTE PRIN POST: tel. 021/311 23 30, fax 021/313 5035, CPCE.~ CP 14, Bucuresti e-mail: epp@humanitas.ro ‘wwwlibrarilehumanitas.r0 CUVANT {NAINTE intr-un interval relativ scurt, Editura Humanitas a pu- blicat mai multe carti consacrate unei teme de mare interes pentru categorii largi de cititori — originea si evolutia universului—, scrise fie din perspectiva istorica (Arthur Koestler, Lunaticii, colectia Istoria ideilor, 1995), fie in Jumina stiintei actuale (John D. Barrow, Originea univer- sului, 1994, Paul Davies, Ultimele trei minute, 1994 — am- bele in colectia Science Masters — si Stephen Hawking, Scurti istorie a timapului, 1994). Dintre aceste lucrari se detageaz Scurta istorie a tim- pului, un bestseller mondial care detroneaza celebra carte a fizicianului american Steven Weinberg, laureat al Pre- miului Nobel, Primele trei minute ale universului (Ed. Poli- ticd, Idei contemporane, 1984) de pe locul crfii stiintifice cea mai bine vandut’ din lume. Cum este si firesc, toate aceste lucrari au multe puncte comune, obligatorii pentru completitudinea expunerii unui atare subiect. Ele difer& ins& nu numai prin delimitarile impuse de titluri, ci si — mai ales — prin modalitatea concreté de a prezenta publicului probleme stiinfifice extrem de complicate. Din acest ultim punct de vedere, Scurta istorie a timpului a lui Hawking se apropie prin claritate si accesibilitate de Pri- ‘mele trei minute a lui Weinberg, fafi de care are avantajul reludrii subiectului dupa progresele recente ale cosmolo- giei, datorate inclusiv autorului englez. Ce loc ocupa ins actuala carte a lui Hawking fafa de lucrarile mai sus amintite? Visul lui Einstein constituie 0 5 lucrare legata genetic de Scurti istorie a timpului. Hawking reia temele majore din prima carte, la care adauga cateva capitole cu caracter autobiografic, menite si rispunda interesului manifestat de public fat’ de autor dupa succe- sul urias al Scurtei istorii. Dar cartea de fata nu este scrisa in umbra bestsellerului precedent, ea nefiind rezultatul exclusiv al refetei de succes din prima carte. Cele dows crti se completeaza reciproc. Visul lui Einstein ramane © carte de sine stititoare, in multe privinte chiar mai reusita decat punctul ei de plecare. in pofida infirmitatii sale, despre care Hawking scrie cu realism si detasare, descoperim in partea autobiogra- ficd a c&rfii un om plin de verva intelectual, posesorul unui umor... britanic, extins pe toat gama, dela (auto)iro- nie, la sarcasm, preocupat de problemele sociale, de pro- gresul omenirii, de cresterea si educarea copiilor sti, ca side comunicarea cu studentii si colegii, in fine, un om in adevaratul sens al cuvantului, ciruia nu i-au fost cindva strdine nici delasarea (pana la lene), nici plictisul (britanic si el) sinici experienfa alcoolului. ‘Autoportretul modest pe care si-l face in carte las& sa se intrevada totusi adevatrata statura morala si intelectu- ali a eroului; Hawking este un adevarat erou al timpului nostru. O prejudecata raspandita ne face sa-i cautim pe eroi doar printre reprezentantii profesiunilor romantice sau ,dure”: exploratori, piloti de incercare, astronauti, oameni ai armelor etc. Tot atat de eroice, desi cu alte mij- loace, pot fi ins si profesiuni ca aceea de fizician, medic sau filolog. Este relevant s& evocdm aici cazul lui Pierre si Marie Curie, fizicieni de la inceputul secolului nostru, care, constienti de riscul la care se supuneau, au prelu- crat tone de minerale radioactive pentru extragerea polo- niului si radiului. Fizicianul roman Horia Hulubei avea oasele mainilor decalcifiate de razele X cu care efectua experimente, medicul Albert Schweitzer fi ingrijea pe leprosii din Africa inc’ inaintea descoperirii remediilor 6 care acum stopeaza boala, iar Perpessicius, cu vederea tot mai slaba, cerceta cu lupa manuscrisele lui Eminescu, curriscul orbirii complete. Eroismul lui Hawking este de aceeasi natura: el trebuie si-si invinga zilnic propria infir- tmitate si sA duci o lupta contra cronometru cu o boala necrufitoare, impotriva cireia fiecare zi in plus este smulsi cu incordarea tuturor forfelor morale si fizice. Cel de-al doilea front pe care combate savantul britanic este necu- noscutul, reprezentat aici de procesele care stau la origi- nea universului, pe calea lamuririi c&rora ultimii ani au adus progrese insemnate. Hawking se afla in avanpostul acestei lupte cu tainele naturii, Jurnalul ambelor fronturi se citeste cu rdsuflarea tdiata. ___Traducerea carfii lui Hawking pune cateva problem in plus fata de lucrarile obignuite de popularizare a stiin- fei. Parcurgand paginile capitolelor autobiografice, citi- torul va afla ca, pentru a intra in comunicatie cu semenii sai, Hawking se foloseste de un calculator special progra- mat. Chiar si asa, autorul trebuie si faci eforturi con- siderabile, pe care incearc si le evite printr-o maxima economie de mijloace de expresie. Dupa cum se stie, limba englez& nu eviti repetifiile sau stereotipurile, pe care le foloseste de obicei chiar atunci cand limba romana le evita. Autorul englez accentueazA de nevoie aceasta carac- teristicd. Pe de alta parte, se intélnesc destule formulari cliptice care ingreuneazA infelegerea si traducerea unor pasaje. Aceste dificultati au fost abordate in mod diferen- fiat. In partea autobiografica a carfii, traducdtorul a in- cercat respectarea cat mai fidela a originalului, folosind pentru diversificarea expresiei un minimum de sinonime romanesti. in partea stiinfificd s-a urmarit redarea cat mai transparenta a textului, intervenind modificari fafa de stilul eliptic din original. % ‘Cosmologia contemporand reprezinté un domeniu extrem de dinamic al stiintei; ea inglobeaza rezultatele cele mai noi din matematicd, fizica si astronomie intr-o 7 adevarata sinteza a cunostinfelor despre natur’ acumu- late in ultimele decenii. Teoriile cosmologice au abordat cuindrazneali — gi cu real succes — probleme conside- rate pand de curand de apanajul exclusiv al teologiei sau filozofiei; stiinta bate la portile Creafiei si scruteazA Apo- calipsul. Odata cu aparatul matematical teoriilor, se ela- boreaza noile concepte de baz ale cosmologiei si patrund in limbajul stiintific si profan notiuni noi desemnate prin cuvinte noi. Reflectand o realitate a lumii contemporane, majori- tatea noilor termeni provin din limba englez&, in care sunt scrise articolele din literatura international de specialitate. Chiar atunci cand termenii au o alta etimologie, scrierea si (sau) pronuntarea lor sunt influenfate de aceasta limba. Deoarece stiinta are un caracter universal, exist’ o adevi- rata presiune (exercitata constient sau instinctiv) din partea cercurilor stiinfifice nafionale pentru adoptarea termino- logiei interna fionale in limba proprie. Sursa terminologiei internationale nu const numai din literatura de speciali- tate, unde apar termenii deja consacrati ori pe cale de consacrare. Termeni cei mai noi provin din grupurile multinafionale din care sunt formate marile centre de cercetare, adevaratul creuzet al cercet&rii. Adoptia terme- nilor straini nu este ins totdeauna fericita ori strict nece- sar; aproape mereu apar probleme pentru solutionarea cdrora nu ajunge competensa celor care ii vehiculeaza. in cercurile de specialitate se poate auzi deseori un jargon hibrid, sup&rand auzul ca gramatica lui Macdrescu pust de Jon Creanga in gura lui Trasnea. fn faja unei astfel de situatii, institusiile academice din diferite fri au reacfionat in moduti diverse. Veghind la puritatea limbii franceze, Academia din Hexagon a reusit s8impuni o lege privind limitarea folosirii neologismelor de extractie englez’, reglementare care, prin strictetea ei, astamnit si proteste, nu numai ironii. Reactia Academiei Romane nu a urmat idiosincrazia francezi, fiind mai... 8 academica. Pozitia lingvistilor si traducatorilor romani fata de acest fenomen a fost exprimata recent printr-un ciclu de conferinte tinute sub cupola Academiei. Dr. Mioara Avram a prezentat fenomenul imbogatirii voca- bularului pe seama importului de cuvinte din engleza, iar Prof. Mircea Flonta, problemele traducerii filozofiei germane in romana. Asemenea expuneri au rolul impor- tant de a influenta opinia specialistilor, ca si pe aceea a publicului, dar nu pot — si nici nu si-au propus — s& se substituie unor reglementiri care s& orienteze absorbtia cuvintelor noi de origine straina, venite dinspre stiinte sau filozofie. Pana la aparifia unei metodologii unitare sau, in cazull in care aceasta nu este posibila, pana la ana- lizarea termen cu termen a vocabularului stiintific in curs de formare, prolifereaza termeni dificil de incadrat in regulile gramaticale sau de-a dreptul stranii. Exist’ multe cazuri in care comoditatea sau (si) absenta simfului limbii duc la adoptarea unor termeni straini pentru care exist termeni romanesti perfect valabili Lipsa de colaborare a lingvistilor cu oamenii de stiin| din domeniile producitoare de termeni noi are drept con- secint’ alterarea limbajului si, pe termen lung, poate avea efecte ireparabile: termenii gresifi sau improprii au, asa dupa cum remarca Dr. Mioara Avram la conferinja amin- tit&, o vitalitate iesita din comun. Din nefericire, astfel de procese de definitivare a situa- fillor anormale au avut loc si in trecut si continua gi in ziua de astazi. Exemple gasim in multe lucrari de stiinta si filozofie, dar si in dictionare. in versiunea romani a celebrei lucrri a lui Thomas $. Kuhn, Tensiunea esentiala (Ed. Stiintificd si Enciclopedica, 1982), p. 99, gasim, de pild’, urmatoarele: ,,Galilei a descoperit [...] frecarea in miscarea pendulei.” Termenul adecvat este insi ,pen- dul’, folosit in fizicd pentru dispozitivul respectiv (un corp greu, atérnat de un punct fix cu ajutorul unui fir inextensibil. Pendula este orologiul cu un pendul rigid. 9 Asadar se scrie corect (cf. Dictionarului Enciclopedic Ro- man) ,legile pendulului” si nu ,legile pendulei’. Dictio- narul general al limbii roméne al lui Vasile Breban nu face insa distinctie intre ,pendul” si ,pendul”, pe care le con- sidera sinonime. Cuvantul din originalul englezesc este pertdulum provenit din latina, prin care se intelege inst numai dispozitivul fizic oscilant, nu ceasul (vezi Dictio- narul Webster, 1968). Confuzia pendul-pendula provine probabil de la faptul cd in limba latina’ cuvantul este un adjectiv (atarnat) care are toate trei genurile (vezi Dictio- narul Latin-Roman al lui G. Gutu, Ed. Stiinsifica si Enci- clopedic’, 1983), englezii preferand forma neutra, folosit’ pentru acest dispozitiv inca in lucrairile scolastice. Cazul pendulului este unul vechi, in care ar fi existat destul timp pentru o reglementare. Cuvintele mai noi decat acesta din urma, datand din secolul nostru, din ultimele decenii, si in special cele mai recente, se afl intr-o situatie mai neclara. Daca un termen cum este adjectivul ,cuantic”, folosit in sintagma_,mecanica cuantica”, a fost preluat din franceza (mécanique quantique), aproape asa cum sund in aceasta limba (sinu din englez4, in care termenul este Quantum Mechanics), dar cu o transcriptie adecvata limbii romane, care permite flexiunea cuvantului, cu totul altul este statutul substantivului care in engleza se scrie quark (termen inventat in deceniul al saselea de fizicienii ame- ricani pentru a denumi o categorie de particule subnu- cleare). Forma ,quarc”, adoptati de Michaela Ciodaru in traducerea precedentei c&irti a lui Hawking, se afl la jumatatea drumului intre preluarea direct (nemodifi- cata) a termenului englez, prezenta in multe lucrari roma- nesti de popularizare sau in cursurile de specialitate in limba romana, si forma adoptata in traducerea noastra. Forma nemodificata ridic8 probleme greu de solutionat; cum trebuie oare s& se formeze pluralul: un quark, doi quarki, ori un quark, doud quarkuri? Dintre formele quark, quare $i cuarc, aici s-a optat pentru ultima (deci un cuare, 10 doi cuarci), propusi de traduciitor intr-o serie de articole de popularizare inc& acum doua decenii si folosit& con- secvent in catewa traduceri inaugurate cu cartea citatd a lui Weinberg. in alegerea acestei variante, am pornit de la modul in care a fost adoptat termenul de mecanici cuan- ticd, unde qua = cua, iar que = c&. Pentru termenii cei mai recenfi, ca si pentru infelegerea unor probleme delicate de gravitafie cuantica, traductitorul a primit ajutorul competent al Dlui Dr. Mihai Visinescu, cercetator principal gr. Ila Institutul de Fizic& Atomics, unul dintre pufinii teoreticieni romani cu lucrari in acest domeniu, De multe ori, atunci cand se traduce o carte cum este cea de fata, nu ajunge calificarea pe domeniul general de care fine problematica lucrari, fiind necesar apelul la specialisti care cunosc din propria lor activitate subiectele abordate. Aceasta imprejurare demonstreaza inca o data importanta, si din acest punct de vedere, a cercetirii stiin- fifice, fara de care este imposibila pana si traducerea co- rect a unei c&rfi adresate unui public larg, cum este cartea lui Stephen Hawking. (GHEORGHE STRATAN, 4 mai 1997 PREFATA Acest volum confine o colectie de eseuri pe care le-am scris in perioada 1976-1992. Subiectele lor variaz& de la schife biografice, la filozofia stiinfei si la incercari de a ‘mpartasi cititorilor atractia pe care o resimt fat de stint si univers. Volumul se incheie cu o transcriere a emisiunii intitulate Discuri pe o insula pustie, incare am apirut. Acest program este unul tipic britanic, in care invitatul (sau invi- tata) este rugat(S) s&-si imagineze ca se afl departe pe © insuld pustie si i se cere s4-si aleaga opt discuri cu care ar doris ramana pana la salvare. Din fericire, n-am avut prea mult de asteptat pana si ma reintorc la civilizatie. Deoarece articolele din carte au fost scrise de-a lungul unei perioade de saisprezece ani, ele reflect starea de atunci a cunostinfelor mele, care, asa cum sper, au sporit, intre timp. Din acest motiv, am datat eseurile si am men- fionat ocazia cu care au fost scrise. Cum fiecare dintre cle trebuia si fie de sine sttator, exist anumite repetifii. Am fincercat s& le reduc, dar unele tot mai raman. Cateva piese din acest volum au fost destinate expu- nerii orale. Vocea mea era neclaré, astfel c& a trebuit si sin lecti si seminarii printr-o alta persoand, de obicei unul dintre studenfii care lucrau cu minesi care ma infelegeau sau care puteau citi un text scris de mine. fn 1985, ins4, am suferit 0 operatie care m-a lasat complet far voce. ‘Am ramas un timp fara vreun fel de mijloc de comunicare. Incele din urma, am fost echipat cu un sistem computerizat 13 sicu un sintetizator de voce remarcabil. Spre surpriza mea, am descoperit cA pot fi un vorbitor cu succes la public, avand acces la o larga audienta. Imi place si explic pro- bleme de stiinta si si rispund la intrebari. Sunt sigur c& am inca mult de invaifat ca s iasi totul mai bine, dar sper cA sunt in progres. Puteti si dlecidefi singuri daca aga este, citind paginile cartii. Nu sunt de acord cu punctul de vedere ci universul este un mister, despre care am putea avea numai intuifii, fara a-l putea insd analiza sau intelege vreodaté in intre- gime. Cred ci aceasti opinie nedreptijeste revolutia sti fificd pornita cu patru sute de ani in urma de Galilei si desavarsitai de Newton. Ei au aratat cf, in cel pufin cateva segiuni, universul nu se comport’ in mod arbitrar, ci este guvernat de legi matematice precise. De atunci, dupa ani siani, noi am extins opera lui Galilei si Newton la aproape fiecare parte a universului. Avem acum legi matematice care guverneazi tot ceea ce cunoastem in mod obisnuit. O misura a succesului nostru este faptul ci acum chel- tuim miliarde de dolari pentru construirea unor masini gigantice cu care accelerim particule la energii atat de mari incat nici nu stim ce se va intampla cu ele cand se vor ciocni. Aceste particule de energii foarte inalte nu se produc in situafii normale pe pamant, astfel ci alocarea unor mari sume pentru ale studia ar putea si pari o treaba exclusiv academic si inutil. Dar in universul timpuriu aceste particule au existat, astfel ci, daci vrem sa infele- gem cum a apirut universul si cum am aparut noi ingine, trebuie si aflim ce se intampla la astfel de energii. Mai exist inca o mulfime de lucruri despre univers pe care nu le stim sau pe care nu le infelegem. Dar progresele remarcabile realizate mai ales in ultimii o suta de ani tre- buie s& ne insufle increderea ca o intelegere completa nu poate si fie mai presus de puterile noastre. Nu putem fi condamnati si orbecaim pentru totdeauna in intuneric. 4 Vom razbate si vom formula o teorie completa a univer- sului. In acest caz, vom fi cu adevrat Stipanii lui. Articolele stiintifice din acest volum au fost scrise cu convingerea ci universul este guvernat de o ordine pe care o putem percepe partial acum si pe care 0 vom putea intelege pe deplin intr-un vitor nu prea indepsrtat. S-ar putea ca aceasta speranta si nu fie decat un miraj; s-ar putea ca 0 teorie final nici sa nu existe si, chiar dac& ar exista vreuna, s-ar putea s& n-o gasim. Dar este cu sigu- ranti mai bine sd ne zbatem pentru o infelegere completa decat si abandonam disperdrii spiritul omenesc. STEPHEN HawxING 31 martie 1993 1 COPILARIA* M-am nascut la 8 ianuarie 1942, la exact trei sute de ani de la moartea lui Galilei.* Totusi, estimez cA in aceeasi zi s-au mai nAscut inci doua sute de mii de copii. Nu sti daca vreunul dintre acestia s-a ocupat mai tarziu de astronomie. Desi parintii mei locuiau la Londra, eu m-am nascut la Oxford. A fost si fie asa, deoarece la Oxford era bine sa te nasti in timpul celui de-al doilea rizboi mondial: nemfii obfinusera o intelegere conform cireia, dacd nu vor bombarda orasele Oxford si Cambridge, englezii nu vor bombarda Heidel- bergul si Gattingenul. Pacat cx modul acesta civilizat de intelegere nu a putut fi extins la mai multe orase. Tat&l meu era din Yorkshire. Bunicul lui —stribunicul meu —a fost un fermier bogat. El a cumpirat ins& prea multe ferme si, pe vremea crizei agriculturii de la ince- putul acestui secol, a dat faliment. Evenimentul i-a lisat intii tatilui meu intr-o situatie dificila, dar ei au reusit s&-si trimita fiul la Oxford, unde a studiat medicina. Dup studii, tata s-a ocupat cu cercetarea in domeniul * Acest eseu si urmatorul sunt bazate pe o conferints tinut8 la Societatea international’ de boli neuro-motorii la Ziirich in sep- tembrie 1987 si a fost combinat cu un material scris in august 1991. **Se speculeaz mult pe tema unor astfel de coincidente. Gali- let insusi s-a nascut cu cateva zile inaintea morfi lui Michelangelo. Unul dintre elevii lui Galilei a incercat s& falsifice data nasterii maestrului s&u, pentru a face si coincida cele dou’ date. Apoi, Newton s-a nascut in anul mortii lui Galilei ete. (N. .) 17 medicinei tropicale si a plecat in 1987 in Africa de Est. Atunci cand a inceput razboiul, el a intreprins 0 calatorie de-a latul Africii, pentru a lua un vapor spre Anglia, unde s-a inscris voluntar in armat&. I s-a spus ins cA este mai valoros pentru cercetarea medical. Mama s-a nascut la Glasgow, in Scofia, fiind a doua in familia unui doctor cu sapte copii. Familia ei s-a mutat in sud, la Devon, cand mama avea doisprezece ani. Ca si familiei tatélui meu, nici lor nu le mergea prea bine. Totusi, ei au reusit si o trimita pe mama la Oxford. Dup& studiile de la Oxford, ea a avut mai multe ocupafii, dintre care aceea de inspector al impozitelor, care nu i-a placut. A parasit acest serviciu ca si devina secretara. Asa La intalnit pe tata in primii ani ai razboiului. Locuiam in Highgate, in nordul Londrei. Sora mea Mary s-a nascut la optsprezece luni dupa mine. Mi s-a spus c&i n-am primit cu bucurie venirea ei pe lume. in tot timpul copilariei a existat intre noi o incordare, alimen- tat de mica diferenti de varst’. Totusi, mai tArziu, in viata adulté, tensiunea a disparut, iar noi am apucat pe cai dife- rite. Ea a devenit medic, ceea ce i-a plicut tatei. Sora mea mai mic’, Philippa, s-a nascut cind eu aveam cinci ani sicand eram capabil sa inteleg ce se intampla. imi amin- tesc cum asteptam sa vind pe lume, astfel incat si fim trei copii la joaca. Ea era o fetifa foarte sensibila si cu un caracter deschis. I-am respectat totdeauna judecitile si parerile. Fratele meu Edward s-a nascut mult mai tarziu, cand eu aveam paisprezece ani, astfel ci de-abia a pitruns in copilaria mea. Era foarte diferit de ceilalti trei copii, fiind departe de cariera academica sau intelectuala. Asta a fost, probabil, bine pentru noi. Era un copil dificil, darnu puteai si nul iubesti. Cea mai timpurie amintire a mea dateaza de la crega dela Casa Byron din Highgate, cand plangeam ca iesit din minfi. in jurul meu, tofi copiii se jucau cu ceea ce mi se parea c& sunt niste jucdrii minunate. Doream sa ma joc 18 cu ei, dar aveam doi ani si jumatate si era pentru prima data cand fusesem lsat cu oameni pe care nu-i cunos- team. Cred ca parintii au ramas surpringi de reactia mea, deoarece eram primul lor copil si ei citiser’ in manualele de dezvoltare infantila ca relatiile sociale ale copiilor incep dela doi ani. Asa ci m-au luat acasi dupa dimineata aceea ingrozitoare si nu m-au mai trimis la Casa Byron decat dupa un an si jumatate Pe atunci, in timpul razboiului si imediat dupa acesta, Highgate era o zond in care traia un numar de oameni din mediul stiintific $i academic. intr-o alta tara, acestia ar fi fost considerati intelectuali, dar englezii nu au admis nic odata ca ar fi avut vreun fel de intelectuali. Toti pari igi trimiteau copii la scoala de la Casa Byron, foarte pro- gresist pentru acea vreme. imi amintesc cum ma plan- geam paringilor ci nu ma invati nimic. Dar ei nu aveau incredere in ceea ce era pe atunci metoda acceptaté de a-i turna cuiva stiinta in cap. in locul ei, se presupunea c& trebuie si invefi sa citesti fiird ca macar si-ti dai seama c& esti invatat s8 0 faci. in cele din urma, am invatat totusi sicitesc, dar nu inaintea frumoasei varste de opt ani. Sora mea, Philippa, a fost invafata sa citeasci prin metode mai conventionale si citea de la patru ani. Dar atunci ea era in mod clar mai isteafa decit mine. Locuiam intr-o casi victoriana inalta si ingusta, pe care parin}ii mei au cumparat-o foarte ieftin in timpul razbo- iului, cand toti credeau cA Londra va fi facut una cu pa- mantul de bombe. De fapt, o rachett V2 a cizut la cateva case de a noastra. Eram plecat cu mama si sora, dar tata era acasa. Din fericire, n-a fost ranit, iar casa n-a fost serios avariata. Ani de zile dupa aceea s-a mai pastrat o groapa mai jos pe strada, unde ma jucam de obicei cu prietenul meu, Howard, care locuia trei case mai sus. Howard era pentru mine o revelafie, deoarece parintii lui nu erau inte- lectuali, ca toti paringii celorlalti copii pe care fi cunosteam. El mergea la scoala comunala, nu la Casa Byron, si stia 19 © groaza de lucruri despre fotbal si box, sporturi pe care parinfilor mei nici nu le trecea prin cap si le urméreasca. O alta amintire timpurie este primirea primului tren de jucarie. in timpul razboiului nu se fabricau jucarii, cel putin nu pentru piafa interna. Eu eram insa pasionat de modelele de trenuri. Tata a incercat si-mi construiasc& un tren de lemn, dar acesta nu ma satisfcea, deoarece eu voiam unul care si mearga singur. Aga cf tatal meu a gasit un tren cu are, de ocazie, |-a reparat cu ciocanul de lipit simi la daruit de Criciun, cand aveam patru ani. Trenul nu mergea insd prea bine. Imediat dup’ razboi, tatl meu a calatorit in America, iar cand s-a intors de acolo cu nava Queen Mary, i-a adus mamei ciorapi de nylon, care nu se gaseau pe atunci in Marea Britanie. Surorii mele, Mary, i-a adus o p&pusa care inchidea ochii cand 0 culcai. Jar mie mi-a adus un tren american, completat de un cur- fitor de linie si de o linie in forma de opt. Imi aduc bine aminte si acum emotia cu care am deschis cutia. Trenurile cu arc erau bune, dar ceea ce doream eu cu adevarat era un tren electric. Obignuiam sa petrec ore in- tregi privind un model de trenulef la un club din Crouch End, de lang’ Highgate. Visam Ja un tren electric. in sfarsit, odatd, pe cind amandoi parintii erau plecati, m-am folosit de ocazie ca sa scot de la banca oficiului postal toati suma modesta de bani primita de la diverse persoane cu ocazii speciale, cum ar fi de pilda botezul. Am folosit banii ca s& cumpér un trenulet electric, dar, spre dezamigirea mea, acesta nu mergea bine. Astazi stim bine care sunt drep- turile cumparatorului. Ar fi trebuit s& restitui trenuleful si si cer magazinului sau producdtorului si mi-l inlocu- iasc&, dar pe atunci prevala atitudinea ca a cumpira ceva este un privilegiu sic’ in cazul in care ceva nu merge este ghinionul tau. Asa ci am platit pentru reparatii, dar tre- nuleful nu a mers prea bine niciodat’. Mai tarziu, dupa varsta de treisprezece ani, am con- struit aeromodele si navomodele. N-am fost niciodat& 20 foarte indemanatic, dar lucram impreuna cu prietenul meu de la scoala, John McClenahan, care se descurca mult mai bine si al cérui tat avea un atelier acasi. Telul meu a fost totdeauna s& construiesc modele care s funcjioneze si pe care s& le dirijez. Nu ma interesa cum rata. Cred c& era vorba de aceeasi pasiune care m-a impins si inventez ‘impreund cu un alt prieten, Roger Ferneyhough, o serie de jocuri foarte complicate. Era un joc cu fabrici, cu unitati diferit colorate, cu drumuri si c&i ferate pe care erau trans- portate produsele si cu o bursa de valori. Mai era si un joc de-a razboiul, desfasurat pe o planset& cu patru mii de pitritele, si chiar un joc feudal in care fiecate jucttor repre- zenta o intreaga dinastie, cu arborele genealogical fami- liei. Cred ca aceste jocuri, la fel ca si trenuletele, vaporasele siavioanele, veneau din nevoia dea sti cum functioneazit lucrurile si cum trebuie dirijate. De cand mi-am inceput teza de doctorat, aceast& nevoie mi-a fost implinita de cer- cetarea cosmologic’. Daca stii cum functioneaz universul, {l controlezi intr-un fel. in 1950 tatal meu s-a mutat cu lucrul de la Hampstead, aflat lang Highgate, la nou! Institut National de Cercetari Medicale de la Mill Hill, la marginea nordic’ a Londrei. In loc sa cdlatoreasca de la Highgate, parea mai conve- nabil sa se mute in afara Londrei si s& facd naveta in oras. Parinfii au cumparat deci o casi in oraselul St. Albans, regedinta episcopala, la circa zece mile de Mill Hill si la douizeci de mile la nord de Londra. Era 0 casi victoriana incipéitoare, elegant& si cu un anume farmec. Parinfii mei nu erau prea bogafi cand au cumpérat-o si au avut multe de facut ca sA se poat muta acolo. Dupa aceasta, tatal meu, ca unul nscut in Yorkshire, a refuzat si mai pliteasc& pentru vreo reparatie. in schimb, a facut totul ca si con- tinue cu reparatul si zugravitul de unul singur, dar era o casi mare, iar el nu era indemanatic la asemenea treburi. Casa era asa de bine construité, ca a rezistat acestor negli- jente. Parintii mei au vandut-o in 1985, cand tatél meu 21 era foarte bolnav (avea s moara in 1986). Am revazut recent casa. Nu piirea si mai fi lucrat cineva la ea, dar arita aproape la fel. Casa fusese destinat unei familii cu servitori, iar in oficiu exista un pupitru indicand de unde suna clopofelul. Desigur c& noi nu aveam servitori, iar primul meu dor- mitor a fost o cimaruta in forma de L, care fusese probabil camera bonei. Am cerut-o la sfatul verigoarei mele, Sarah, care era ceva mai mare decat mine si pe care o admiram mult. Mi-a spus c& osi ne distram grozav acolo. Una dintre atractiile camerei era cA puteai urca de pe fereastra pe aco- perisul sub care stiteau bicicletele si, de aici, puteai cobort in curte. Sarah era fata lui Janet, sora cea mai mare a mamei. Ea urmase medicina siera maritata cu un psihanalist. Locu- iau intr-o casi asemanatoare la Harpenden, un sat aflat a cinci mile mai la nord. Acesta era unul dintre motivele pentru care ne mutasem la St. Albans. Pentru mine era ‘un avantaj grozav si fiu aproape de Sarah si luam deseori autobuzul spre Harpenden. St. Albans se afla ling’ ruinele vechiului Verulamium, care fusese cel mai important oras roman din Britania, dup Londra. In Evul Mediu, acolo fusese cea mai bogata manastire din Britania, construita langa capela Sfantului Alban, un centurion roman despre care se zicea c& ar fi fost prima persoana din Britania exe- cutat’ pentru credinfa sa crestin’. Tot ce ramasese din aba- fie era biserica, mare si cam urdti, si vechea dladire de la intrare, acum parte componenté a scolii din St. Albans, pe care am frecventat-o mai tarziu. Comparat cu Highgate sau cu Harpenden, St. Albans era un loc plicticos si conservator. Parintii mei nu si-au prea facut prieteni acolo. in parte era vina lor, deoarece erau foarte retrasi, mai ales tata. Dar aceasta reflecta si faptul c& erau deosebiti de ceilalti locuitori; cu siguranta, nici unul dintre parintii colegilor mei de la scoala din St. Albans nu putea fi descris ca intelectual. 22 La Highgate, familia noastra paruse destul de normala, dar la St. Albans eram fara discutie priviti ca niste excen- trici. Aceasta perceptie era intirité de comportarea tatalui meu, c&ruia nu-i pasa deloc de conveniente, daca astfel putea economisi ceva bani. in tinerete, familia lui fusese foarte sdraci, iar aceastA situatie a lsat urme durabile asupri-i. Elnu suporta sé cheltuiasca bani pentru propriul siu confort, chiar atunci cand, dupa multi ani, ar fi avut de unde. Tata a refuzat sa introduca incalzire centrala, chiar cand suferea rau de frig. Purta in schimb mai multe pulovere si un halat de casa deasupra imbracamintei nor- male. Era totusi foarte generos fafa de ceilalfi. in anii ‘50, el a considerat c& nu poate sa-si permit& o masind noua, asa cd a cumpirat un taxi dinaintea razbo- iului si a construit un ad&post militar tip Nissen drept garaj. Vecinii s-au indignat, dar nu ne-au putut opri. Ca mai tofi baiefii, eu simfeam nevoia s4 ma conformez $1 eram incomodat de parinfi. Dar nu i-am suparat niciodata. La sosirea la St. Albans, am fost trimis la gimnaziul de fete, care, in pofida numelui, primea baieti pana la varsta de zece ani. Am urmat acolo un trimestru. Apoi, tatél meu aplecat intr-una din vizitele sale anuale in Africa, de data aceasta pentru o perioada mai lung’, de patru luni. Mama n-a dorit si ramana singura atata vreme si ne-a luat pe toti tei, pe cele dou surori si pe mine, ca s-o viziteze pe Beryl, colega ei de scoala, care era maritat\ cu poetul Robert Graves. Ei locuiau intr-un sat numit Deya, pe insula spa- niol& Mallorca. Trecuseri numai cinci ani de la rzboi, iar dictatorul Spaniei, Francisco Franco, fostul aliat al lui Hitler si Mussolini, era inca la putere. (Avea s& mai ramand la putere inc’ doua decenii.) $i totugi, mama, care fusese inainte de razboi membra a Ligii tineretului comunist, a plecat spre Mallorca impreuna cu trei copii mici cu trenul gicu vaporul. Am inchiriat o casa in Deya si am petrecut acolo zile minunate. Aveam acelasi meditator cu William, fiul lui Robert. Meditatorul era protejatul lui Robert $i se 23 preocupa mai mult de scrierea unei piese pentru festivalul de la Edinburg, decat de lectii. Prin urmare, el ne punea si citim un capitol din Biblie pe zi si s& scriem o compu- nere pe tema lecturii. Idea era si ne familiarizeze cu fru- musetile limbii engleze. inainte de reintoarcere, am reusit s& parcurgem toati Geneza si o parte din Exod. Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le-am invatat cu acest prile| a fost si nu incep o frazA cu si. Am remarcat c& aproape toate frazele din Biblie incep cu si, dar mis-a spus ca, de la regele James, engleza s-a schimbat. Atunci, am intrebat eu, de ce ne pune si citim Biblia? Dar a fost in zadar. Pe vremea aceea, Robert Graves era pasionat de simbolismul si misticismul Bibliei. La intoarcerea din Mallorca, am fost trimis pentruun ana alta scoala, dupa care am sustinut examenul care se chema ,unsprezece plus”. Era vorba despre un test de inte- ligenta la care erau supusi tofi copiii care doreau si urmeze scoli de stat. Proba a fost acum abolit’, in special deoarece un numér de copii din clasa de mijloc nu o treceau si erat trimigi la scoli speciale. Dar, de obicei, eu ma prezentam mult mai bine la teste si la examene decat la cursuri, astfel, c& am luat ,unsprezece plusul” si am obtinut un loc la scoala local din St. Albans. La treisprezece ani, tata a vrut siiincerc s& intru la Scoala Westminster, una dintre cele mai importante scoli ,,pu- blice” —adica private. Exista pe atunci o diviziune foarte marcat’ intre diversele categorii de invatamant. Tatal meu avea impresia ca lipsa unei pozitii sia relatiiloril dezavan- tajase in favoarea unora cu mai putine merite, dar cu 0 prezenta mai bine cotati in societate. Deoarece parintii mei nu erau bogati, trebuia sa obtin o burs’. Eram satul de atatea examene si pe acesta nu |-am luat. Am rimas deci Ja scoala din St. Albans. Am invatat acolo la fel de multe lucruri, daci nu mai multe, decét as fi invafat la West- minster. Nu am socotit niciodata c’ lipsa abilit&tilor sociale ar fi constituit vreun handicap pentru mine. 24 invafamantul englez era foarte ierarhizat pe atunci. Nu numai c& scolile erau impartite in cele academice gi cele neacademice, dat pana si scolile academice erau divi- zate in continuare in serii paralele: A, B iC. Totul era in ordine pentru cei din seria A, dar lucrurilenu stateau asa de bine pentru cei din seria B gi era rau pentru cei din seria C, care se simfeau descurajati. Pe baza rezultatelor dela examenul , uinsprezece plus”, eu am fost pus in seria A. Dar, in fiecare an, toti cei care se clasificau mai jos de cel de-al doutizecilea din clas& erau retrogradati in seria B.Era o pribusire atatde teribil& in increderea lor fafa de ei insisi, incat nu-si mai reveneau niciodata. in primele mele doua trimestre de la St. Albans, m-am clasificat al douazeci si patrulea si al douazeci si treilea, dar in cel de-al treilea trimestru, am ajuns al optsprezecelea gi astfel am sc&pat la limita. N-am fost niciodati mai sus de jumitatea clasei. (Era Oclasi stralucita.) Temele mele de acasé aratau foarte nein- jite, scrisul meu era disperarea profesorilor, dar colegii m-au poreclit Einstein, dovada ci ei vedeau probabil semne de mai bine. Cand aveam doisprezece ani, unul dintre prie- teni a pariat cu altul pe o punga cu dulciuri ci nu va iesi nimic din mine. Nu stiu daci pariul a fost dus pana la capit, iar dac& da, nu stiu cine l-a castigat. Am avut sase sau septe prieteni, iar cu majoritatea am rimas in contact. Aveam de multe ori discufii indelun- Bate si dispute despre orice, de la modelele teleghidate ppénd la religie si de la parapsihologie la fizicd. Un subiect de discutie era originea universului si daca acesta a avut Nevoie de un Dumnezeu care sé-l creeze si sa-l puna in miscare. Auzisem c& lumina de la galaxiile indepirtate se deplaseaza spre capatul rogu al spectrului si ca aceasta Oferea o indicafie privind expansiunea universului. (O deplasare spre violet ar fi indicat o contractie.) Eram ins& sigur c& trebuia sd existe o alta explicatie pentru abaterea upre rogu. Poate c& lumina oboseste si devine mai rosie 25 in drum spre noi. Un univers esenfial neschimbat si vesnic pirea si fie mult mai natural. Numai dup doi ani de cercetiri in cadrul doctoratului am infeles ci n-aveam dreptate. Ajungand in ultimii doi ani de scoala, am dorit si ma specializez in matematica si fizica. Aveam un profesor de matematica plin de inspiratie, di Tahta, iar scoala toc- mai construise 0 clas noua de matematic’, pe care grupul de matematicieni o luase in stipanire. Dar tatal meu a fost categoric impotriva. El credea c4 matematicienii nu vor avea alt debuseu decat invafimantul. Lui i-ar fi placut s& urmez medicina, dar pe mine nu mi interesa deloc bio- logia, care-mi prea prea descriptiva si nu indeajuns de fundamentala. Mai avea si un statut nu prea favorabil in scoala. Baiefii cei mai stréluciti urmau matematica si fizica, iar cei mai modesti — biologia. Tatail meu stia c& nu voi urma biologia; m-a ficut si urmez chimia si numai in mica miasuri matematica. El credea ci in acest fel imi va pastra deschise optiunile. Acum sunt profesor de matematic’, dar n-am primit nici un fel de lectii sistematice de mate- matic de cind am absolvit scoala din St. Albans, la varsta de saptesprezece ani. A trebuit si dobandesc singur pe drum toata matematica pe care o stiu. Obisnuiam si super- vizez studentii de la Cambridge si invatam cursurile cu © sdptimana inaintea lor. Tatil meu se ocupa cu cercetarea in domeniul bolilor tropicale si avea obiceiul si ma ia cu el in laboratorul lui de la Mill Hill. Mie imi placea acolo, si mai ales s4 ma uit la microscop. MA mai ducea $i in camera insectelor, unde tinea fAntarii infectati cu boli tropicale. Imi era frica, deoarece mi se parea mereu ci imprejur zboara cativa Anfari liberi. Tata lucra foarte mult si cu abnegatie. Era necijit simtind c& alfii, care nu erau asa de buni ca el, dar care aveau alt origine si relatii mai bune, i-o luasera inainte. De obicei ma avertiza impotriva unor astfel de persoane. Eu cred insa c’ fizica este oarecum diferita de medicina. 26 Nu conteaza de la ce scoala vii sau cu cine esti ruda. Con- teaza ce faci. M-a interesat mereu cum functioneaza lucrurile si obis- nuiam s& desfac totul in partile componente ca si aflu curn merg, dar nu eram in stare si le montez la loc. Aptitudinile mele practice nu se ridicau niciodata pana la nivelul inte- rogatiilor mele teoretice. Tatil meu mi-a incurajat interesul pentru stiinta, ba chiar m-a indrumat in matematica atata timp cat i-au permis cunostintele. Cu aceasta pregatire, si finand seama de profesia tatalui, mi s-a parut firesc si intru in cercetarea stiingificd. Atunci cand eram mai mic, nu faiceam distinctie intre un fel de stiinta si altul. Dar, la varsta de treisprezece sau paisprezece ani, stiam deja ci doresc si fac cercetare in fizicd, deoarece era stiinta fun- damentala prin excelenja. $i aceasta in pofida faptului a, fiind atat de usoara si de la sine inteleasi, fizica era obiectul cel mai plictisitor din scoala. Chimia era mult mai distractiva, datorita lucrurilor neasteptate care se in- tamplau mereu, cum ar fi exploziile. Dar fizica si astrono- mia ofereau speranja de a intelege de unde venim si de ¢e suntem aici. Voiam sa sondez adancimile universului. Poate ca am reusit intr-o micd masur&, dar mai sunt inci atat de multe lucruri pe care vreau sé le stiu. 2 OXFORD SI CAMBRIDGE Tatil meu dorea cu ardoare ca eu sa intru la Oxford sau la Cambridge. Elinsusi studiase la University College de la Oxford, astfel ca se gandea s& mA inscriu acolo, deoarece ag fi avut sanse mai mari de intrare. Pe atunci, University College nu avea studenti in matematic’, cea ce a consti- tuit pentru el inc’ un motiv ca s& urmez chimia: aga as fi putut incerca obfinerea unei burse in stiinfe ale naturii, mai degraba decat in matematica. Restul familiei fusese in India pentru un an, dar ew a trebuit si rman acasai, pen- trua obfine nivelul A sia intra la universitate. Dirigintele meu considera ca eram prea mic pentru a incerca la Oxford, dar in martie 1959 am mers acolo pentru examenul de burs& impreuna cu doi colegi mai mari cu un an decat mine, Eram convins ci m-am prezentat rau si eram foarte deprimat cand, in timpul examenului de lucrari practice, lectorii universitari veneau s& discute cu alti, dar nu si cumine. Apoi, dupa cateva zile de la intoarcerea de la Ox- ford, am primit o telegramd care ma anunta c4 am obtinut bursa. Aveam saptesprezece ani, iar cei mai multi dintre stu- denfii din anul meu aveau serviciul militar satisfaicut si erau mult mai varstnici. In primul an, ca $i intt-o parte din cel de-al doilea, m-am simfit singur. De-abia in cel de-al treilea an am fost cu adevarat fericit. Atitudinea predomi- nanta de la Oxford era atunci complet nefavorabila muncii. Se presupunea sau c& esti stralucit fara efort, sau c& trebuie 28 si-ti accepti limitele gi si objii notele corespunzatoare nive- lului patru, Daca lucrai din greu ca si obtii calificative mai bune, erai privit ca un om cenusiu, cel mai riu epitet din vocabularul de la Oxford. inacea vreme, cursul de fizicd de la Oxford era astfel randuit, incat s& fie deosebit de usoara evitarea efortu- tilor. Am dat un examen la intrare, apoi am ficut trei ani cu numai un singur examen final la capatul lor. Am cal- Culat o data 4, in cei trei ani cat am fost acolo, am lucrat omie de ore, adic o medie de numaio orf pe zi. Nu sunt mAndru de aceasta inactivitate. Descriu numai atitudinea mea de atunci, impartasit{ de cei mai mulfi dintre colegii Mei: o atitudine de plictis total si simfimAntul c& nimic nu merita vreun efort. Un rezultatal bolii mele a fost schim- barea intregii situafii: atunci cand esti confruntat cu per- Spectiva unei mori premature, realizezi cd viata merit $i fie trAita si cA vrei sd faci o mulfime de treburi Din cauza lipsei de antrenament am planuit sa iau exa- Mmenul final facand probleme de fizici teoreticd si evitand Subiectele care pretindeau cunoasterea faptelor. N-am reusit si dorm in noaptea dinaintea examenului, astfel ¢k nu m-am prezentat foarte bine. Eram pe muchie intre primul si cel de-al doilea nivel de apreciere si trebuia s& ‘mai fiu chestionat de examinatori pentru o decizie. Eim-au Intrebat si despre planurile mele de viitor. Le-am rispuns ii doream sa fac cercetare. Daca mi-ar da primul nivel, as merge la Cambridge. Daca las obtine numai pe cel de-al doilea, as ramane la Oxford. Atunci ei mi-au dat primul nivel. _ Injelegeam c& existau douii domenii posibile de fizica {eoretic’ fundamental in care as fi putut face cercetari. Unul era cosmologia, studiul universului in mare. Cela- Jalt era fizica particulelor elementare, studiul universului _In'mic. Am considerat cd particulele elementare erau prea Pitin atrigstoare, deoarece, desi oamenii de stiintd giseau ‘Mulfime de particule noi, nu exista incd o teorie adecvatl. 29 Tot ce se putea face era aranjarea particulelor in familii, cain botanica. Pe de alta parte, in cosmologie, exista o teo. rie bine definita, teoria relativitatii generale a lui Einstein. La Oxford nu lucra nimeni in cosmologie, dar la Cam. briclge era Fred Hoyle, cel mai distins astronom britanic al vremii. Am cerut asadar si-mi fac doctoratul cu Fred Hoyle. Cererea mea dea efectua cercetari la Cambridge a fost acceptata, dat fiind c& obtinusem primul nivel, dar, spre nepliicerea mea, conducatorul meu era nu Hoyle, ci © persoana pe nume Denis Sciama, de care nu auzisem. Lasfarsit, intamplarea s-a dovedit foarte favorabila, Hoyle calatorea foarte mult peste granif, astfel ci nu prea as fi avut parte de el. Pe de alta parte, Sciama era acolo si era totdeauna foarte incurajator s& discuti cu el, chiar daca deseori nu eram de acord cu ideile sale. Cum nu fécusem multa matematic’ la scoala sila Ox. ford, am gasit la inceput teoria relativitatii generale relativ dificila si nu progresam prea repecte. Am observat in tim. pul primului meu an la Oxford ca devin greoi in miscari Curaind dupa venirea la Cambridge, mi s-a pus diagnos- ticul de SLA, scleroza laterala amiotrofics, sau maladia new. ronilor motori, cum este cunoscuta in Anglia. (In Statele Unite, aceasta este denumita de asemenea boala lui Lou Gehrig.) Medici nu pot oferi nici remedii, nici asigurari c& boala nu va merge mai rau. La inceput, maladia parea si progreseze destull de rapid. Nu avea prea mult sens si lucrez la tema mea de cercotare, deoarece nu speram si trtiesc destul ca s&-mi termin doc. toratul. Dar, cu trecerea timpului, boala prea sx se tempe- reze, Am inceput totodata sa inteleg teoria relativitstii generale si sd fac progrese cu Iucrarea. Dar faptul cu totul cleosebit era ca ma logodisem cu o fata pe care o chema Jane Wilde, pe care am intalnit-o pe cand fusesem diag- nosticat bolnav de SLA. Acest fapt imi oferea un mot ca sa traiesc. Dacii ne cisitoream, trebuia si-mi gaisesc un servi- iu, jar ca sa-mi gaisesc un serviciu, trebuia si-mi termin 30 doctoratul. Am inceput deci si muncese pentru prima data in viafa. Spre surpriza mea, am vazut ch-mni place. Poate CA nu este corect sa numesc asta munca. dati cineva “pus ci oamenii de stiin a si prostituatele primese bani Pentru ca sa faca treburi care le plac. Am facut cerere pentru o bursa de cercetare la Colegiul Gonville si Caius (se pronunt’ Keys). Speram ch Jane imi a bate cererea Ja masind, dar cand a venit in viitd la mine la Cambridge, avea bratul in ghips. Trebuie 4 recunose c& am compitimit-o mai putin decat ar fi trebuit. isi rup- Sese totusi doar mana stang§, astfel ci a reusit sim sche peta as dupa dictare, iar eu am gasit pe altcineva si mi-o bata la masina, ‘Trebuia si mentionez in cerere numele a doud persoane fie puteau da referinfe despre lucrarile mele. Conduct, torul meu mi-a sugerat si-l og pe Hermann Bondli sa fie {atea general. Il intalnisem de citeva ori, iar el a supus Hiei o lucrare pe care o scrisesem pentru a fi publicata _ Ih Proceedings of the Royal Society. I-am cerut acest hicru dupa Slectie pe carea sinut-o la Cambridge, iar el privindu-ma _ distrat, mi-a. Spus cd, desigur, 0 va face. Desigur ca nu gi-a _ Mai amintit de mine, deoarece, atunci cand Colegiulis-a Adresat pentru teferinta, el a réspuns ca nu auzise de mine. in momentul de fata. ~Biirvainsemna ca Jane sicu mine puteam s& ne cisito- Sea ce am si facut in iulie 1965. Ne-am petrecut luna 31 de miere in Suffolk, singurul loc pe care ni-1 puteam per- mite. Am mers apoi la o scoala de vara de relativitate gene- ral la Universitatea Cornell din statul New York. A fost © eroare. Am stat intr-un dormitor plin de perechi cu copii galigiosi, ceea ce a produs o tensiune in cuplul nostru. in alte privinte, scoala de vara mi-a fost totusi de folos, deoa- rece am intalnit multi lideri din domeniul in care lucram. Pana in anul 1970, eu studiasem cosmologia, care se ocupa de universul pe scara mare. Lucrarea mea cea mai importanta din aceasta perioada era despre singularitati. Observatiile efectuate asupra galaxiilor indepartate indici faptul c& acestea se depiirteaz de noi: universul se extinde. Deci galaxiile trebuie s4 fi fost mai aproape una de alta in trecut. Apare atunci o problema: a existat vreun moment in care toate galaxiile erau una peste alta, cu densitatea uni- versului infinits? Sau a existat o faza preliminara de con- tractie, in care galaxiile au evitat s& se ciocneasc& una de alta? Poate c& au trecut una pe lang’ alta si apoi s-au de- partat din nou. Pentrua raspunde la aceast’ intrebare, erau necesare noi tehnici matematice. Ele au fost dezvoltate intre 1965 si 1970, cu precidere de Roger Penrose si de mine. Penrose era atunci la Colegiul Birkbek de la Londra; acum este la Oxford. Noi am folosit aceste tehnici pentru arita ca, daca teoria relativitatii generale este corecti, atunci in trecut trebuie sa fi existat o stare cu densitate infinit Aceasti stare cu densitate infinita este denumita singu- laritatea big bang (marea explozie). Daca teoria relativi- Lagi generale este corect’, inseamné cA stiinfa nu poate prevedea cum incepe universul. Totusi, lucréirile mele mai recente arat cd este posibil s4 se prevada cum incepe uni- versul daca se ia in considerare teoria cuantica, la scara cea mai micd a universului. Relativitatea generalA prezice c& stelele masive colap- seaz atunci cand isi epuizeazd combustibilul nuclear. Lucrarea pe care Penrose si eu insumi am scris-o arat& ca stelele colapseaza pani ce se atinge o singularitate cu 32 densitatea infiniti. Aceasta singularitate ar fi sfarsitul tim~ pului, cel putin pentru stea si pentru orice s-ar afla pe ea. Campul gravitational al singularitatii ar fi atat de puternic, incat lumina n-ar mai putea scipa din regiune, fiind tras inapoi de cémpul gravitational. Regiunea din care nu se mai poate scipa de atractie se numeste gaurd neagra, iar limita sa este numitd orizont. Orice sau oricine nimereste in interiorul orizontului, ajunge la sfarsitul timpului, la singularitate. -0 noapte a anului 1970, la putin timp dup’ nasterea fiicei mele Lucy, mi gandeam la giurrile negre pe cand ma duceam la culcare. Brusc, am inteles ci multe dintre tehnni- ile dezvoltate de Penrose si de mine pentru a demonstra singularitAtile puteau fi aplicate gaurilor negre. In mod particular, suprafaa orizontului, granifa gaurii negre,nu putea descreste cu timpul. lar atunci cand dou’ giuri negre se ciocnesc si se contopesc pentru a forma o singura gaur neagra, aria orizontului gaurii finale va fi mai mare decat sumaariilor gaurilor negre inifiale. Acest fapt pune o limita important cantit4tii de energie care ar putea fi emis in ‘urma ciocnirii. Eram asa de excitat, cA n-am reusit si dorm prea mult in acea noapte. Din 1970 si pana in 1974, am lucrat mai ales in dome- niul gaurilor negre. Dar, in 1974, am facut probabil cea mai surprinzAtoare descoperire. Gaurile negre nu sunt complet negre! Atunei cand se ia in considerare comportarea mate- riei la scar mic&, particulele si radiatia se pot scurge in afara gaurii negre. O gaur neagra poate emite radiatie ca si cand ar fi un corp fierbinte. Din 1974, am combinat relativitatea generala si meca- nica cuanticd fntr-o teorie consistenta. Unul dintre rezul- tate a fost propunerea facut’ in anul 1983 impreuna cu Jim Hartle, de la Universitatea din California de la Santa Barbara, c4 si timpul, si spatiul au o extensie finita, dar nu au nici o granita sau margine. Ele ar fi ca suprafata piman- tului, dar cu doud dimensiuni in plus. Suprafata paman- tului are o arie finita, dar nu are nici o margine. In toate 33 calatoriile mele, n-am reusit s& cad dincolo de marginea lumii. Daca presupunerea noastra este corect’, atunci n-ar maiexista singularitéti, iar legile stiintei ar fi valabile peste tot, inclusiv la inceputul universului. Modul in care a in- ceput universul ar fi determinat astfel de legile stiintei. As fi reugit astfel si-mi realizez ambitia de a descoperi cum s-a ndscut universul. Dar inc& nu stiu de ce s-a nascut. j 3 BOLNAV DE SCLEROZA LATERALA AMIOTROFICA* Sunt deseori intrebat ce simt eu in legatura cu faptul ¢& am SLA? Raspunsul meu este ci nu simt prea multe. Incerc s& duc o viata pe cat posibil normala si sa nu ma gandesc la situatia mea sau si tanjesc dup lucrurile pe care boala ma impiedica sa le fac si care nu sunt chiar asa de multe. ‘Am avut un goc foarte puternic cand am descoperit fi sufir de maladia neuro-motorie. In copilarie, n-am fost niciodata prea bine coordonat fizic. Nu eram bun la jocu- rile cu mingea si poate cd din aceasta cauz’i nu ma preo- cupam de sport sau de activitatile fizice. Dar lucrurile iireau ci se schimba atunci cand am sosit la Oxford. Am \ceput si vaslesc si s& fac pe carmaciul. Nu eram destul de bun pentru nivelul Regatei, dar lam atins pe acela al intrecerii dintre colegii. In cel de-al treilea an la Oxford, am observat totusi cd win oarecum mai neindeménatic si am cdzut o data sau le dou’ ori fara vreun motiv aparent. Dar numai in anul urmitor, cand am ajuns la Cambridge, mama a observat {aptul si m-a dus la doctorul de familie. El m-a trimis la Un specialist si, la scurt timp dup’ implinirea varstei de douizeci si unu de ani, am fost internat in spital pentru diagnostic. Am ramas acolo dou sAptimani, timp in care fm faicut multe analize. Mi-au luat o proba de muschi din * Discurs rostit la Asociafia Britanica de boli neuro-motorii, la Birmingham, in octombrie 1987. 35 brat, mi-au introdus niste electrozi, mi-au injectat un lichid opac la radiafii in maduva spindrii si l-au observat cu raze X cum se deplaseaza in sus si in jos cand basculau patul. Dupi toate acestea, ei nu mi-au spus ce am, ci doar c&nue vorba de scleroza multipla si cd sunt un caz.atipic. Am dedus ci se asteptau si-mi mearg& tot mai rau si ca nuera nimic de facut, cu exceptia tratamentului cu vita- mine. Mi-am dat seama cA nu se asteptau ca vitaminele s& aib mare efect. Nu eram dispus si cer si alte detalii, deoarece acestea imi erau desigur nefavorabile. A fost un soc si inteleg c& am o boala incurabili care ma putea ucide in ctiva ani. Cum de mi s-a putut intam- pla asa ceva tocmai mie? De ce trebuia si fiu secerat astfel? Totusi, in timp ce eram in spital, am vazut un baiat pe care il cunosteam vag murind de leucemie in patul opus mie. Nua fost un spectacol plicut. Era evident c& se aflau aici si oameni in situafii mai grave decat mine. Cel putin eu nu mA simfeam bolnav. Ori de cate ori ma simt inclinat c&tre autocompitimire, imi amintesc de baiatul acela. Nestiind ce se va intampla cu mine, sau cat de repede va progresa boala, nu s s& ma intorc la Cambridge si s-mi continui cercetirile de-abia incepute in domeniul relativitatii generale si cos- mologiei. Dar eu nu progresasem prea mult, deoarece nu aveam destula pregatire matematica si, oricum, s-ar fi putut s& nu trdiesc destul pana la obtinerea doctoratului. ‘MA simfeam ca un personaj tragic. M-am apucat si ascult muzica de Wagner, dar reportajele de prin reviste dup’ care m-as fi apucat si beau vartos sunt exagerate. Necazul este 4, odata ce intz-o revista se spune ceva, atunci si alte arti- cole copiaza stirea, deoarece astfel povestea e mai rotunda. Tar tot ce a ap&rut tiparit de mai multe ori trebuie s& fie adevarat. Visurile mele erau puternic perturbate. inainte de diag- nosticarea bolii, eram foarte plictisit de viata. Nimic nu parea si merite vreun efort. Dar, curand dupa iesirea din 36 spital, am visat c& urmeaza si fiu executat. Am inteles dintr-odata ca exist o multime de lucruri care merita s4 fie facute si pe care le-as putea face daca as fi fost pasuit. fntr-un alt vis pe care l-am avut de cateva ori, se facea ci fmi sacrific viata ca s&-i salvez pe alti. La urma urmei, dack tot aveam si mor, barem sa fi facut un bine. Dar n-am murit. De fapt, desi viitorul era sumbru, am descoperit cu surpriza c& in acel moment ma bucuram de viata mai mult decat inainte. Am inceput sa fac pro- grese in cercetare, m-am logodit si m-am casatorit si am obtinut o bursa de cercetare la Colegiul Caius de la Cam- bridge. Bursa de la Caius mi-a rezolvat imediat problema lo- cului de munci. Am avut noroc si-mi aleg fizica teoretic& drept domeniu, deoarece era unul dintre cele cateva in care conditia mea nu constituia un handicap serios. Am fost totodatA norocos c4 reputatia mea stiintificd era in crestere, pe masura ce conditia mea fizica se inrautatea. Aceasta insemna ci oamenii erau pregatiti si-mi ofere o serie de posturi in care aveam de indeplinit numaio acti- vitate de cercetare, fara sa tin lecti ‘Am avut noroc si cu locuinta. Cand ne-am casdtorit, Jane era inca studenta la Colegiul Westfield de la Londra, astfel ci trebuia si mearga acolo in timpul saptimanii. Aceasta insemna cé trebuia gasit o locuinfa in care s& mia pot descurca singut, asezata central, deoarece nu pu- team merge mult. Am cerut sprijin la colegiu, dar econo- mul mi-a spus cd ajutorul in problema caselor nu figura printre obligatiile institutiei. Ne-am inscris deci pe lista de inchirieri pentru un grup de apartamente care se con- struiau in piata. (Dupa mai mulfi ani, am descoperit c& apartamentele erau proprietatea colegiului, dar nu mis-a spus acest lucru.) La intoarcerea la Cambridge, dupa vara petrecutd in America, am descoperit c& apartamentele nu erau gata. Ca o mare favoare, economul ne-a oferito camer in ciminul pentru absolventii primului ciclu. El ne-a spus: Eid nin mod normal, noi cerem doisprezece silingi si sase Pence pe noapte pentru aceast’i camera. Totuisi, deoarece Veli fi doi, va vor taxa cu douizeei gi cinci de sling.“ Am rmas acolo numai trei nopti. Am gisit apoio ca- Sufi Ja circa o suta de pasi distanfa de facultate. Ea apar- finea unui alt colegiu, care o inchiriase unuia dintre membrii ‘Sai. Acesta se mutase recent intr-o casi din suburbie sine-a subinchiriat-o pentru cele trei luni rimase pe contractual lui. In aceste trei luni, am gasit o alt casi neocupatt, pe aceeasi strad’. Un vecin a chemat-o pe proprietireasi din Dorset sii-a spus ci este un scandal s& raimand casa liberds cand niste oameni tineri caut’ locuin$§, asa cA ne-a inchi_ riat-o. Dupii ce am Iocuit acolo cativa ani, am vrut s-o Cumpéram, aga c4 am apelat la colegiu pentru o garantie. Colegiul a facut o expertizi gi a decis cd nu merit’ sé riste. Asa ca, la sfarsit, am obfinut o garantie de la o societate de construcii, iar parintii mei ne-au dat bani ca si facem aranjamentul. Amma locuit acolo patru ani, pana nd mica fos greu cu scttrile. intre tim incalect stam Tpiediieee Plt si venise un alt econom. Mis-a oferit deci un apartament la parter, intr-o casa a colegiului. imi convenea casa, deoa- rece avea camere mari si usilargi. Era si destul de centrala ca sa pot ajunge la facultate sau la colegiu cu e&ruciorul meu electric: Ea bine si pentru cei treicopi ai nostri, deoa- ce casa era inconjurata di ind ingrij i He ces eo gridina ingrijitx de gridi- Pand in anul 1974 eram capabil si ma hrinesc singur, si ma culc sisi ma scol singur din pat. Jane reusea smi ajute si sa creasci primii doi copii fari ajutor din afar’. Apoi lucrurile au inceput totusi sA devin& mai dificile astfel c& am primit la noi in casi unul sau doi student de-ai mei. in schimbul cazarii si mesei gratuite, ca si al atentiei mele, ei ma ajutau s4 ma cule $i s& ma ridic din pat. In 1980 am apelat la un sistem de infirmiere publice si private, care veneaut acas pentru o ord sau dou dimi- neaja si seara. Lucrurile au rimas asa pan in 1985, cand 38 mam imbolnavit de pneumonie. A trebuit si suport o operatie de traheotomie, iar de atunci incoace am avut nevoie de ingrijire medicala douazeci si patru de ore din douizeci si patru, ceea ce a fost posibil cu ajutorul mai multor fundatii. fnainte de operatic, vocea mea devenise din ce in ce mai confuz’, astfel ci numai cei care ma cunosteau bine ma puteau intelege. Dar puteam cel putin s4 comvuni Scriamn lucrari stiintifice dictand secretarei si fineam semi- narii printr-un interpret care imi repeta cuvintele mai lar. Traheotomia mi-a anihilat complet vocea. Un timp, singura mea posibilitate de comunicare a rms scrierea cuvintelor literd cu liter prin ridicarea sprancenelor atunci And cineva imi indica litera corecta pe un carton cu alfa- betul. Este foarte dificil sé conversezi astfel, dartimite s4 mai si scriio lucrare stiintificd. Totusi, un expert in computere din California, Walt Woltosz, mi-a auzit pasul. El mi-a tri- mis un program de calculator numit Equalizer. Programul imi permitea si selectez cuvinte dintr-o serie de meniuri care apareau pe ecran, prin apisarea pe un contact finut in mana. Programul putea fi controlat si prin migcari ale capului sau ochilor. Dupi ce compuneam ce doresc si spun, puteam trimite mesajul sintetizatorului de vorbire. La inceput, am rulat programul numai pe un computer de birou. Apoi, David Mason de la Adaptive Communi- cations din Cambridge a adaptat la caruciorul meu un mic computer personal si un sintetizator de vorbire. Acest sistem imi permite si comunic mult mai bine decat inainte. Pot forma cincisprezece cuvinte pe minut. Pot rosti ceam scris sau salva pe disc. Pot apoi sa tipresc textul sau sa-1 rostesc frazi cu fraza. Folosind acest sistem, am scris doua c&rti si un numiér de lucrari stiintifice. Am tinut de aseme- nea cateva comunicéiri stiintifice si conferinte de populari- zare, Acestea au fost bine primite. Cred ci succesul este in mare parte datorat calitafii sintetizatorului fabricat de compania Speech Plus. Vocea este ceva foarte important. 39 Daca ai 0 voce nedeslusit’, oamenii te trateaza ca pe un deficient mintal. Acest sintetizator este de. ‘departe cel mai bun dintre cate cunosc, deoarece are mai multe intonatii si nu vorbeste ca in desenele animate. Singurul necaz e ca imi da un accent american. Totusi, acum mA identific cu vocea lui. Nu as schimba-o nici chiar daca mi s-ar oferi © Voce care ar suna britanic. M-as simti ca si cand as fi de- venit 0 alta persoana. Am suferit de maladia neuro-motorie practic toata viata mea de adult. Totusi, acest fapt nu m-a impiedicat s§ am o familie foarte atraigatoare sist Tepurtez succes in profe- sie. Am reusit mul fumitd ajutorului primit de la sotie si copii si de Ja un mare numar de alte persoane si organi- alii. Am fost norocos c& boala mea a progresat mult mai incet decat este cazul de obicei, cea ce arati cX nu trebuie niciodata sa ne pierder speranja. 4 ATITUDINI PUBLICE FATA DE STIINTA* Chiar daca ne place sau nu, lumea s-a schimbat mult in ultimii o sut& de ani si se pare ci se va schimba si mai mult in urmatorii o sut& de ani. Unii oameni ar dori sa ‘opreasca aceste schimbiri si s4 revina inapoi, la ceea ce ei considera niste vremuri mai curate si:mai simple. Dar, asa cum ne arata istoria, trecutul nu a fost atat de minu- nat. Elera ceva mai bun doar pentru o minoritate privile- giati, desi si acestia trebuiau si se descurce fart medicina de azi, iar nasterile erau foarte riscante pentru femei. Dar pentru marea majoritate a populafiei, viata era rea, urata siscurta. Oricum, chiar daca s-ar dori, ceasul nu mai poate fi dat inapoi la o epoca treeut’. Cunostintele si tehnologiile nu pot fi pur si simplu uitate. Nici progresele viitoare nu pot fievitate. Chiar daca toi banii pentru cercetare ar fi tAiafi (iar guvernul actual face tot ce poate in acest sens), fora concurentei tot ar conduce la dezvoltarea tehnologiei. Mai mult, este imposibil si opresti spiritul cercetator al oame- nilor si gandeascA despre stiinta fundamental4, indiferent aca acestia sunt platifi sau nu pentru aga ceva. Singura cale pentru a stopa orice dezvoltare viitoare ar fi un stat totalitar global care ar suprima tot ce este nou, dar initia- tiva si ingeniozitatea omului ar impiedica reusita unei * Cuvantare tinuta la Oviedo, in Spania, la primirea premiului Prinfului de Asturia, Armoniesiintelegete, in octombrie 1989. A fost adusi la zi. 41 astfel de incercri. Tot ce s-ar realiza ar fi doar incetinirea schimbarii. Daca acceptm faptul c& nu putem impiedica stiinta si tehnologia s& schimbe lumea noastra, putem incerca s&neasigurdm cel pufin cX schimbirile fcute merg intr-o directie buna. intr-o societate democratic’, aceasta inseamna c& publicul trebuie si infeleag’ elementele stiintei, astfel incat s& poata lua decizii pe baz de informatii si si nu Je lase doar pe mana expertilor. In momentul de fata, pu- blicul nu are o atitudine univoca fata de stiint’. El se as- teapti, ca si pan’ acum, ca nivelul sau de viaté s& creasca in mod sustinut pe seama progreselor din stiinta si tehno- logie. Pe de alta parte, publicul nu are incredere in stint’, deoarece nu o intelege. Aceasta neincredere este evident’, de exemplu, in benzile desenate unde savantul ticnit lu- creazi in laborator pentru a produce un Frankenstein. Neincrederea in stiint& constituie si un element important de sprijin pentru partidele verzilor. Dar publicul este tot- odata foarte interesat de stiinta, mai ales de astronomie, aga cum o arat& marea audienta a unor seriale de televi- ziune, cum ar fi Casmos* sau cele stiintifico-fantastice. Ce poate fi facut pentru.a capta acest interes si a-ida publicului acele cunostinfe de baz de care are nevoie pen- trua lua decizii fundamentate in probleme ca ploile acide, efectul de sera, armele nucleare si ingineria genetica? Este clar c& aceste cunostinfe de baza trebuie s& se sprijine pe ceea ce se invafa in scoala. Dar acolo stiinta este prezen- tata deseori sec si neinteresant. Copiii o invata pe de rost casa treaci examenele si nu intuiesc relevanta ei pentru Jumea care fi inconjoar’. Mai mult, stiin{a este deseori pre- data in termeni de ecuafii. Desi ecuatiile constituie o cale concisa si corecta de descriere a ideilor matematice, ele ii sperie pe cei mai multi. Recent, cand am scris o carte de popularizare, am fost avizat c4 fiecare ecuatie inclus’ imi * Cunoscut la noi sub numele de Ciltorie in univers, serialul i are ca autor pe astronomul american Carl Sagan. (N. ¢.) 42 va injumatati vanzarile. Am introdus o singura ecuatie, E=mc". Fara aceasta ecuatie, probabil ca as fi dublat van- zarile. Oamenii de stiin a i inginerii tind sa isi exprime ideil in forma de ecuatii, deoarece au nevoie s& stie valorile exacte ale cantititilor. Dar, pentru ceilalti dintre noi, este suficienta o percepere calitativa a conceptelor stiintifice, iar aceasta poate fi transmis prin cuvinte si diagrame, fara folosirea ecuatiilor. Stiinta invafata in scoal poate oferi cadrul de baz’. Dar progresul stiingei este atat de rapid, incat apar mereu noi dezvoltiri de la terminarea scolii sau universitatii. Eu n-am invafat niciodatd la scoala despre biologia molecu- lara sau despre tranzistori, dar ingineria genetica si com- puterele sunt doua dintre dezvoltarile cele mai susceptibile ‘sai ne schimbe modul de viat in viitor. Cartile de popu- larizare si articolele de stiin}4 din reviste pot ajuta la lamu- rirea noutatilor, dar pana si cirtile de popularizare cu cel mai mare succes sunt citite doar de 0 mic& proporfie a populatiei. Numai televiziunea poate atinge cu adevarat oaudienti de masa. Exist si clteva programe foarte bune de stiinfa la televiziune, dar celelalte prezint& minunile stiinfei ca pe niste magii, fard s& le explice, sau sA arate cum se leaga acestea in cadrul ideilor stiintifice. Produca- torii programelor de stiinti de la televiziune trebuie s4 infeleaga faptul ci au responsabilitatea si si educe pu- blicul, nu numai s&-1 distreze. Care sunt problemele legate de stiinta in care publicul va trebui si ia decizii in viitorul apropiat? in mod clar, cea mai urgenté este situatia armelor nucleare. Alte probleme globale, cum ar fi aceea alimentara ori efectul de sera, actio- neaza relativ lent, dar un rizboi nuclear ar putea insemna sfarsitul vietii tuturor oamenilor de pe pamant in cateva zile. Relaxarea tensiunilor Est-Vest adusa de sfarsitul riz- boiului rece a provocat disparitia fricii fata de razboiul nu- clear din constiinta publicului. Dar pericolul mai persist& 43 atata timp cat mai exist clestule arme nucleare cat si ucida de mai multe ori intreaga populatie a globului. in fostele State sovietice si in America, armele sunt inca directionate pentrua lovi principalele orase din emisfera nordics. Ar fisuficienta o eroare de calculator, sau o revolt acelor care manipuleaza armele nucleare, pentru a declansa un razboi global. $imainelinistitor este faptul ca unele puteri mici dobandesc acum arme nucleare. Marile puteri s-au com- portat in mod destul de rezonabil, dar nu se poate avea incredere in puteri mici ca Libia sau Irak, Pakistan, sau chiar Azerbaidjan. Pericolul nu consta atat in cantitatea de arme de care vor dispune in curand aceste puteri, arme mai curand rudimentare, desi avaind capacitatea dea ucide incd milioane de cameni. Pericolul constai mai degrabi in atragerea marilor puteri, cu arsenalul lor imens, in riz- boiul nuclear dintre dou’ puteri mici. Este foarte important ca publicul si inteleag’ pericolul si sa exercite presiuni asupra tuturor guvernelor pentru a accepta reduceri masive ale armelor. Poate ci nu este practic sa se inlature toate armele nucleare, dar pericolul Poate fi micgorat prin reducerea numirului acestora. Daca reusim si evitam razboiul nuclear, mai exist inc alte pericole care ne pot distruge pe toti. O glum proasta Zice c& motivul pentru care nu am fost -contactati de o civi- lizatie extraterestra este ci civilizafiile tind s4 se autodis- truga atunci cand ating stadiul nostru. Am ins destuld incredere in bunul-simt al publicului si cred c& putem dovedi falsitatea acestei afirmatii 5 SCURTA ISTORIE A SCURTEI ISTORII” Sunt inca surprins de primirea céirtii mele Scurtd istorie 4 timpului. Cartea s-a aflat timp de treizeci gi sapte de sAp- tmani pe lista bestseller-urilor din The New York Times si timp de dowazeci si opt de sptiimani pe lista din Sunday Times din Londra. (In Marea Britanie, cartea a fost publi- cata mai tarziu decat in Statele Unite.) A fost tradus’ pana acum in douazeci de limbi (in douazeci si una, daca soco- tim americana deosebita de englez4). Aceasta este mult mai mult decat m-am asteptat eu in 1982, cand am avut pentru prima oard ideea s& scriuo carte de popularizare despre univers. Intenfia mea era si i cagtig niste bani pen- tru a plati taxele scolare ale fiicei mele. (In realitate, atunci cand a aparut cartea, ea era in ultimul an de scoala.) Dar principalul motiv a fost dorinta mea s& explic cat de de- parte simfeam cA s-a mers cu infelegerea universului, deci cat de aproape putem fi de gisirea unei teorii complete care ar descrie universul si tot ceea ce exist in univers. Daca tot aveam sa cheltuiesc timp si si depun efort pentru scrierea unei carfi, o doream ajunsa la un public * Acest eseu a fost publicat mai intai in decembrie 1988 ca articol in The Independent. Scurttistorie. timpulué a raimas in lista de best- seller-uri a lui New York Times timp de cincizeci si trei de sApti- ‘mani, iar in Marea Britanie, pana in februarie 1993, s-a aflat pe lista lui Sundey Times din Londra timp de 208 siptirnani. (in cea de-ao suta optzeci si patra siptimana a intrat in Cartea Guitaness a recordurilor pentru cele mai multe aparitii pe aceast list.) Numa- rul de traduceri este acum de treizeci si trei. 45 cat mai numeros. Cartile mele de specialitate precedente fusesera publicate la Cambridge University Press. Editura facuse o treaba buna, dar eu nu credeam cd aceasta era cu adevarat potrivité tipului de piata pe care doream s-o cuceresc. Am contactat prin urmare un agent literar, Al Zuckerman, care mi-a fost prezentat ca find cumnatul unui coleg. I-am dat o schifa a primului capitol si i-am explicat cd doream si fie 0 astfel de carte care si se vandi in standurile de carti din aeroport. El mi-a rspuns ci nu sunt sanse pentru aga ceva. Cartea se va vinde probabil in mediile academice si studentesti, dar o carte ca aceasta nu va patrunde in fieful lui Jeffrey Archer Tam dat lui Zuckerman o prima versiune a cartii in 1984. El a trimis-o mai multor edituri si mi-a recomandat sd accept o oferta de la Norton, o firm’ americana destul de sus situat pe pia{. Dar eu am decis in schimb sa accept 0 oferta de la Bantam Books, 0 editura orientatd mai bine spre piata populara. Desi Bantam Books nue specializati in vanzarea carfilor de stiint3, cirtile acestei edituri se ga- sesc din belsug in standurile din aeroporturi. Ei au accep- tatcartea mea probabil datorita interesilui manifestat de unul dintre editori, Peter Guzzardi. Acesta i-a luat misiu- nea foarte in serios si m-a facut s& rescriu cartea ca s-o fac inteligibila pentru persoane din afara stiintei, asa ca el. De fiecare data cand ii trimiteam un capitol rescris, el imi retrimitea o lunga lista de obiectii si intrebari pe care dorea si le clarific. Mi se pirea c& procesul acesta nu se va sfarsi niciodata. Dar Guzzardi a avut dreptate: a rezul- tat o carte mult mai buna. Lascurt timp dupa ce am acceptat oferta lui Bantam, m-am imbolnavit de pneumonie. A trebuit sA suport 0 operatie de traheotomie care m-a redus la mutenie. Un timp am comunicat doar prin ridicarea sprancenelor cind cineva indica litere pe un carton. Ar fi fost aproape impo- sibil s& termin cartea fara programul de calculator pe care * Autor de mare succes in genul , thriller". (NV. t) 46 1-am primit. Era destul de lent, dar atunci am inceput si gandesc incet, ceea ce imi venea bine. Cu acest program am rescris aproape complet prima versiune ca rispuns la solicitarile lui Guzzardi. Pentru aceast’ revizuire a c&rtii am primit ajutorul unui student de-al meu, Brian Whitt. M-aimpresionat serialul de televiziune al lui Jacob Bro- nowski, Ascensitnea omului. (Un astfel de titlu sexist nu ar mai fi permis astazi.) iti transmitea mandria pentru cuce- ririle rasei umane in dezvoltarea ei de la silbaticii primi- tivi de acum numai cincisprezece mii de ani, la stadiul nostru actual. Doream s& transmit un sentiment similar in privinta progresului c&itre injelegerea completa a legilor care guverneaza universul. Eram sigur ci aproape fiecare este interesat sd afle cum au loc procesele in univers, dar cei mai multi oameni nu pot urméri ecuatfiile matematice. Nici mie insumi nu-mi prea pas& de ecuatii. Aceasta,i de o parte, deoarece imi este greu sa le scriu, iar pe alta — si acest motiv este cel mai important —, deoarece nuam o perceptie intuitiva a ecuatiilor. fn absenta aces tora, eu gandesc in imagini grafice, iar scopul meu FOxt s& descriu in carte aceste imagini mentale in cuvintééi ajutorul analogiilor familiare si al catorva diagrame. Am sperat ca in acest fel cei mai multi oameni vor putea si imp4rtaseascA emotia si satisfactia produse de realizarile din fizica ultimilor douazeci si cinci de ani. Chiar daca se evita matematica, unele idei raman nefa- miliare i sunt dificil de explicat. Problema era urméitoarea: trebuie si le explic si s& risc nedumerirea publicului, sau trebuie sa sar peste dificultati? Cateva concepte nefami- liare, cum ar fi acela c observatori care se deplaseaza cu viteze diferite masoar4 intervale diferite de timp intre aceeasi pereche de evenimente, nu erau esenfiale pentru tabloul pe care doream sé schifez. Prin urmare, simfeam cA trebuie numai sa le mentionez, dar nu gi sa le aprofun- dez. Alte idei dificile erau ins fundamentale pentru ceea ce voiam sa prezint. In mod deosebit, simteam ca trebuie 47 s& introduc doua concepte. Unul era asa-numita suma a istoriilor, adica ideea c4 universul nu are numaio singuri istorie. Exista in schimb o colectie format din toate isto- tiile posibile ale universului, iar toate aceste istorii sunt la fel de reale (orice ar insemna ele). Cealalta idee care este necesar pentru a explica sensul matematic al sumei isto- riilor este ,,timpul imaginar”. Cu mintea mea de acum, cred cd trebuia si depun mai mult efort pentru a explica aceste concepte si in special timpul imaginar, notiunea din carte cu care cititorii au avut cele mai multe necazuri. Totusi, nu este cu adevarat necesar sa se inteleaget ce este timpul imaginar, ci numai c& acesta este deosebit de ceea ce numim timp real. Atunci cnd cartea se apropia de publicare, un om de stiinta caruia i se trimisese un exemplar de prob pentru recenzat in revista Nature a fost ingrozit descoperind-o plina de erori, cu fotografi si diagrame plasate si notate gresit. Ela sunat la cei de Ja Bantam, care au fost si ei ingro- iki si au decis s& retragi in aceeasi zi intregul tiraj si s4-1 #94 Ja retopit. Editura a cheltuit trei stptimani de lucru intens ca sa corecteze si sA verifice intreaga carte, aga ch inaprilie, la data fixat, cartea a fost gata si adusd in libri. intre timp, revista Time mi-a publicat un profil. Dar chiar siaga, editorii au fost luati prin surprindere de cerere. Car- tea este la a gaptesprezecea editia in America sila a zecea in Marea Britanie.* De ce atat de multi au cumparat cartea? imi este greu, desigur, sa fiu obiectiv, asa cd mA voi lua dupa ce spun alfii. Desi sunt favorabile, gasesc cele mai multe recenzii mai degraba neconcludente. Ele tind si adopte formula: Stephen Hawking are boala lui Lou Gehrig (in recenziile americane), sau maladia neuro-motorie (in recenziile bri- tanice). El este fintuit intr-un cirucior, nu poate vorbi, isi * Pana in aprilie 1993, cartea era la a patruzecea edifie in forma- tul de lux sila a nowdsprezecea in brosurd in Statele Unite; in Marea Britanie, ea se afls la a treizeci si noua editie in format de lux. 48 poate misca numai x degete (unde x pare si varieze de la unu la trei, in functie de care dintre articolele neinformate despre mine il inspirase pe recenzent). Totusi el a scris aceasta carte despre cea mai mare dintre intrebari: de unde venim si incotro mergem? Raspunsul propus de Hawking. este cA universul nu este nici creat, nici distrus; el pur si simplu exist. Pentru a formula acest raspuns, Hawking introduce conceptul de timp imaginar, pe care eu (recen- zentul) il gaisesc cam greu de inteles. Totusi, dact Hawking are dreptate, iar noi gasim teoria complet unificata, vom gti cu adevarat planul lui Dumnezeu. (in stadiul corectu- rilor, eu eram pe punctul de a scoate ultima fraz& a c&rtii, unde scria ci vom putea cunoaste gandul lui Dumnezeu. Daci as fi ficut-o, vanzarile ar fi putut sca dea la jumnatate.) Ceva mai receptiv a fost (mi s-a parut mie) un articol din ziarul londonez The Independent, care afirma c& pan sio carte stiintifica serioasa ca Scurtd istorie a timpulue ar putea deveni o carte de cult. Sotia mea s-a ingrozit, dar eu am fost mai degrabi flatat si mi se compare cartea cu Zen si arta intretinerii motocicletei. Sper ci, la fel cain cazul lui Zen, cartea mea inspira cititorului sentimentul ci pu- blicul nu trebuie finut departe de marile probleme intelec- tuale $i filozofice Fara indoiala ca povestea de interes omenesc despre cum am reusit, in pofida invalidit&ii mele, s& devin fizician teoretician a favorizat succesul. Dar cei care au cumparat cartea din interesul pur uman poate ca au fost dezamagiti, deoarece au gisit numai cateva referiri la starea mea. Car- tea a fost gandita ca o istorie a universului, nu ca propria mea istorie. Aceasta nu a impiedicat acuzatiile ci Bantam ar fi exploatat fara rusine boala mea si c& eu as fi cooperat laisprava permitindu-le editorilor aparitia fotografiei mele pe coperta. fn realitate, contractul nu imi permitea con- trolul asupra copertei. Am reusit totusi si-i conving si foloseascé pentru editia britanica o fotografie mai reusita decat poza mizerabil8 si veche din edifia americana. 49 S-a sugerat totodata ideea ci camenii au cumpérat cartea deoarece i-au citit recenziile, sau pentru cA figura pe lista de bestseller-uri, dar ca n-au citit-o; ei doar o fineau in bibliotec& sau pe msuta pentru cafea, obtinand astfel creditul de a 0 poseda, fara a depune efortul de ao citi. Sunt sigur ca se intampla si asa, dar nu stiu daca in cazul de fajx fenomentil acesta este mai frecvent decat cu alte c&rfi serioase, inclusiv Biblia si operele lui Shakespeare. Pe de alta parte, stiu ci cel putin unii trebuie s-o fi citit, deoarece primese zilnic un teanc de scrisori despre cartea mea, mulfi punandu-mi intrebari sau fcand comentarii detaliate care demonstreaza ca au citit cartea, chiar dac& n-au infeles chiar totul. Sunt oprit pe strada de necunos- cufi care imi spun cat de mult le-a placut. Desigur ci sunt mai usor de identificat sau de distins (chiar daca nu sunt © persoana distinsa) decat cei mai multi autori. Dar fre venfa cu care primesc 0 astfel de recunoastere publica (spre disperarea fiului meu de noua ani) pare sa indice cd cel putin o parte din cei care cumpara cartea o citesc cu adevairat. Oamenii ma intreab’ acum ce am de gand sé fac in viitor. Cred c& nu voi serie o urmare la Scurta istorie a tim- pului. Ce titlu sa-i dau? O storie mai lungita timpului? Di colo de sfirsitul timpului? Fiul timpului? Agentul meu mi-a sugerat si accept un film dupa viata mea. Dar nici eu si nici familia mea nu vom mai avea vreun respect fafi de noi insine dacd ne-am lisa interpretati de actori. Acelasi lucru s-ar intampla, intr-o mai mic& masurd, si daca as fi acceptat si ajutat pe cineva sa-mi scrie biografia. Desigur c& nu pot opri pe nimeni si-mi descrie viata, atata timp cat biografia nu este defaimatoare, dar incerc sa-i descu- rajez pe amatori, spunand ci am in vedere si mi-o scriu singur. Poate ci o voi face. Dar nu ma grabesc. Mai am de facut multe in stiinfA mai intai 6 POZITIA MEA* in articolul de fata nu voi scrie daca eu cred sau nu in Duminezeu. Voi discuta in schimb despre modul in care abordez eu problema infelegerii universului: care este starea de fapt si intelegerea teoriei marii unificdri, a ,,teo- riei despre tot’. Aici avem de-a face cu o problema real Oamenii care ar trebui si studieze si si discute aceste pro- bleme — filozofii—in cele mai multe cazuri nu au destula pregatire matematica pentru a fine pasul cu dezvoltarile moderne din fizica teoreticd. Exist o subspecie numits filozofi ai stiintei care ar trebui s& fie mai bine echipat: Dar multi dintre ei sunt fizicieni care au esuat; ei au gasit c&e prea dificil si inventezi teorii noi si s-au apucat in schimb si scrie despre filozofia fizicii. Ei se mai ceart4 inci pe temele teoriilor stiintifice din primii ani ai secolului, cum ar fi relativitatea si mecanica cuantica. Ei nu se afla in contact cu frontierele actuale ale fizicii Poate c& sunt prea aspru cu filozofii, dar nici ei n-au fost foarte amabili cu mine. Demersul meu a fost descris ca prea naiv si prea simplist. M-au numit in felurite mo- duri: nominalist, instrumentalist, pozitivist, realist, folosind si multe alte isme. Tehnica pare si fie aceea a respingerii prin denigrare. Dac4-i pot lipi o etichet procedeului meu, nu mai ai nevoie si spui ce e gresit acolo. Doar fiecare stie cu sigurant’ care sunt erorile fatale ale tuturor acestor isme. * Conferin{a tinuta la Colegiul Caius in mai 1992. 51 Cei care infiptuiesc realmente progresele din fizica teo- reticd nui gandesc in categoriile pe care filozofii si istoricii stiintei le inventeaza a posteriori. Sunt sigur cA lui Ein- stein, Heisenberg si Diracnu le pasa daca erau realisti sau instrumentalisti. Ei erau preocupati pur si simplu de faptul ci teoriile existente nu se potriveau intre ele. Cautarea consistentei logice intrinseci in fizica teoretica a fost tot- deauna mai important’ pentru realizarea progreselor decat rezultatele experimentale. Teorii de altfel elegante si este- tice au fost respinse, deoarece nu concordaticu observatia, dar nu cunose nici 9 teorie care sé fi fost avansati doar entului. Teoria a venit totdeauna prima, iesind in fat& din dorinta de a avea un model matematic elegant si consistent. Teoria face apoi predictii care pot fi testate prin observatie. Dac observafille confirma’ predic- fille, teoria nu este validat4, dar supravietuieste ca sd faci alte predictii, care sunt confruntate din nou cu observatia. Dar daca observatiile nu concorda cu predicfiile, teria Dar mai degraba aga se presupune ca se intampla. In practic ins&, oamenii sunt foarte reticenti s4 renunte la O teorie in care au investit mult timp si eforturi.* Ei incep de obicei prin a pune la indoiala acuratetea observafiilor. ‘Daca esueaza, ei incearcd si modifice ad hoc teoria. in cele din urmi, teoria devine un edificiu urat care scarjaie. Apoi cineva sugereazd o teorie nou’, in care toate observatiile incomode sunt explicate intr-un mod elegant si natural. Un exemplu de acest fel a fost experimentul Michelson- Morley, efectuat in 1887, care a ardtat cd viteza luminii este totdeauna aceeasi, indiferent dacd sursa ori observatorul se misci. Acest fapt parea ridicol. in mod sigur, cineva care se deplaseaza citre sursa trebuie si constate o vitez mai mare a luminii decat cineva care se deplaseaz4 in aceeasi "In pofida atitucini sale fafa de istorici stiinfei, Hawking expune aici conceptii foarte apropiate de teoria lui Thomas S. Kuhn; vezi cartea acestuia Structura revolutilor stiinfifice. (N. t) 52 direcfie cu lumina. $i totusi, experimentula aritatc&i aman- doi observatorii m4soara exact aceeasi viteza. In urmatorii optsprezece ani, oameni ca Hendrik Lorentz si George Fitzgerald au incercat si impace aceasta observatie in limi- tele ideilor acceptate despre spafiu si timp. Ei au introdus postulate ad hoc, cumar fipresupunerea ci obiectele devin mai scurte atunci cand se deplaseaza cu viteze mari. in- tregul cadrual fizicii a devenit stangaci si dizgratios. Apoi, in 1905, Einstein a sugerat un punct de vedere mult mai atragator, in care timpul nu era privit complet separat si desine stitator. in loc de aceasta, el era combinat cu spafiul intr-un obiect cvadridimensional, numit spatiu-timp. Ein- stein a fost condus citre aceasta idee nu att de rezultatele experimentale, cat de dorinta de a face ca doua parti ale teoriei si se potriveasca reciproc intr-un tot consistent. Cele doua parti erau legile care guverneaz’ cimpurile electrice si magnetice si legile care guverneaz& miscirile corpurilor. ‘Nu qed c4 Binstein, sau oricine altcineva, realiza in 1905 cat de simpla si de eleganta era noua teorie a relativitatii. Teoria revolutiona complet nofiunile noastre de spatiu side timp. Acest exemplu ilustreaza bine dificultatea de afi realistin filozofia stiintei, intrucat ceea ce noi conside- 14m drept realitate este condlifionat de teoria la care adersim. Sunt sigur ci Lorentz si Fitzgerald se considerau rec atunci cand interpretau experimentul in termenii ideilor newtoniene de spatiu si timp absolute. Aceste notiuni de spatiu si timp pareau si corespunda bunului-simt si rea lit&fii. Totusi, cei care in zilele noastre sunt familiarizaf cu teoria relativit&fii si care alcituiesc o minoritate inc& deranjant de neinsemnata au un punct de vedere total diferit. Noi trebuie deci sa le explicam oamenilor intelesul modern al unor concepte de baz cum sunt spafiul si fimpul. ‘Daca tot ceea ce considerim noi ca fiind real depinde de teoria adoptata, cum putem face din realitate baza 53 filozofiei noastre? As spune cA sunt realist in sensul urma- tor: cred cd exist un univers acolo, asteptand s& fie inves- tigat si infeles. Consider pozitia solipsist’, dupa care totul este creatia imaginatiei noastre, pierdere de timp. Nimeni nu actioneazA pe aceasta baz. Dar nu putem distinge ceea ce este real in univers fara o teorie. Am adoptat prin urmare punctul de vedere care a fost considerat naiv sau prea sim- plist, ci 0 teorie fizici este un model matematic pe care il folosim pentru a'descrie rezultatele observatilor. O teorie este bund daca este un model elegant, daci descrie 0 clas larga de observatii si dac& prezice rezultatele noilor obser- Dincolo de aceasta, nu are sens s& ne intrebim dac& teoria corespunde realititii, deoarece nu stim independent de teorie ce este realitatea. Acest tablou al teoriilor stiinti- fice ma poate face instrumentalist sau pozitivist — si, asa cum am mentionat mai sus, am fost considerat si una, $i alta, Cel care m-a categorisit pozitivist a afirmat in conti- nuare ca, asa dup& cum toata lumea stie, pozitivismul nu mai ¢ la moda, un alt caz de respingere prin denigrare. Poate c&, intr-adevir, pozitivismul nu mai este la moda {in ceea ce priveste mofturile intelectuale de ier, dar po: pozitivista pe care am schifat-o pare unica posibila pentru cineva care cauti noi legi si noi cdi pentru descrierea uni- versului. Nu este de nici un folos apelul la realitate, deoa- rece nu avem un concept de realitate independent fafa de model. in opinia mea, credinfa nemérturisita intr-o realitate independenta de model este cauza fundamental’ a difi- cultifilor intampinate de filozofi in domeniul mecanicii cuantice si al principiului de incertitudine. Exist un fai- mos experiment mintal cunoscut sub numele de pisica lui Schrédinger. O pisica este plasata intr-o cutie inchisa.O arma tinteste pisica si va trage daca un nucleu radioactiv se va dezintegra. Probabilitatea unui astfel de eveniment este de cincizeci la sut&. (Astazi nimeni nu va indrazni sa propund un astfel de lucru, nici macar ca experiment mintal, 54 dar in timpul lui Schrédinger nu se auzise inci de protec- fia animalelor.) Daca se deschide cutia, vom gis pisica fie vie, fie moarta. Dar, inainte de deschidere, starea cuantic’ a pisicii va fi un amestec intre statea de pisicd moart’ si starea de pisici vie. Acest tablou este considerat de filozofii stiinjei foarte greu de acceptat. Pisica nu poate fi jumatate impuscat’i sijumatate neimpuscata, pretind ei, asa cum nici o femeie nu poate fi pe jumatate gravida. Dificultatea lor apare deoarece ei folosesc implicit conceptul clasic de realitate in care fiecare obiect are o unica istorie definit’. Specificul ii cuantice este o alt concep tie a realitAti. In aceasta conceptie, un obiect nu are doar o singura istorie,ci toate istoriile posibile. in cele mai multe cazuri, probabilitatea de aavea o anumita istorie va anula probabilitatea de a avea oistorie usor diferita, dar, in anumite cazuri, proba- bilitafile istoriilor vecine se intresc reciproc. Una dintre aceste istorii intarite este cea pe care o observam ca istorie a obiectului. in cazul pisicii lui Schrédinger, sunt doua istorii care se int&resc. Intr-una, pisica este impuscats, in timp ce in alta, pisica raméne vie. in teoria cuanticéi ambele posibi- litati pot exista impreuna. Dar anumiti filozofi se impot- molescaici deoarece presupun implicit ca pisica poate avea numaio singura istorie. Natura timpului constituie un alt exemplu de dome- niu in care teoriile noastre din fizicé determina conceptul nostru de realitate. Se considera firesc ca timpul si fi curs permanent, indiferent de ceea ce se intémpl&, dar teoria telativitatii a combinat spatiul cu timpul si a afirmat ci sau distorsionate de materia $i energia din univers. In acest fel, modul nostru dea percepe Natura timpuluis-a schimbat de la independenfa acestuia pana la fasonarea lui de cétre univers. Este acum de con- ceput ci timpul ar putea sA nu fie definit inaintea unui anumit punct; pe masur ce se merge inapoi in timp, se 55 poate ajunge la o barier& insurmontabila, la o singulari- tate, dincolo de care nu se poate trece. Daca aceasta este situatia, atunci nu ar avea sens s& intrebim ce sau cine a cauzat sau creat big bang-ul. A vorbi despre cauzi sau -creatie presupune in mod implicit existenta timpului ina- intea singularitafii big bang-ului. Stim de dowazeci si cinci de ani despre prezicerea teoriei generale a relativitaii, con- form cireia timpul isi are inceputul intr-o singularitate de acum cincisprezece miliarde de ani. Dar filozofii nu s-au mp&cat cu ideea aceasta. Ei se mai preocupa inci de fun- ‘damentarea mecanicii cuantice care a avut loc acum gaizeci si cinci de ani. Ei nu au infeles ca frontierele fizicii s-au schimbat. $imai ru stau lucrurile cu conceptul matematical tim- pului imaginar, in legatura cu care Jim Hartle si cu mine am afirmat ci universul s-ar putea s& nu aiba nici un in- sfarsit. Am fost atacat in mod silbatic de pentru c& am vorbit despre timpul ima- ginar. Ela spus: Ce poate avea de-a face un truc matema- tic cum este timpul imaginar cu universul real? Cred c& filozoful facea confuzie intre termenii matematici denumir real si imaginar si modul in care realul si imaginarul sunt folositi in limbajul de fiecare zi. Acest fapt ilustreaza intre- barea mea precedent&: cum putem sti ce este real, indepen- dent de teoria sau modelul cu care facem interpretarea? Pentru a ilustra problemele cu care suntem confruntati atunei cand dorim si intelegem universul, am folosit exem- ple din mecanica cuanticd $i din relativitate. Nu are impor- tanta dacd nu injelegeti relativitatea sau mecanica cuantic’, sau chiar daca aceste teorii sunt incorecte. Cea ce sper ci am demonstrat este ci un anume fel de demers pozitivist, in care o teorie este privit ca un model, reprezinti calea unica de infelegere a universului, cel putin pentru un fizi- cian teoretician. Sper c& vom gsi un model consistent care sA descrie totul in univers. Dact o vom face, va fi un ade- varat triumf al rasei umane. 56 7 SE INTREVEDE SFARSITUL FIZICI. TEORETICE?* in aceste pagini, doresc si aduc in discutie posibilitatea ca scopul fizicii teoretice sa fie atins intr-un viitor nu prea indepirtat, si spunem, pnd la sfarsitul secolului. Prin aceasta infeleg ci am putea avea o teorie complet’, consis- tenta si unificata a interactiunilor fizice care ar descrie toate observafiile posibile. Desigur ca trebuie si fim foarte pre- cauti in a face asemenea predictii. In trecut, am crezut cel putin de dous ori ci suntem in pragul sintezei finale. La inceputul secolului, s-a crezut cd se poate infelege totul pe baza mecanicii continuumului. Tot ce trebuia sf se ma- soare era un anumit numar de coeficienti de elasticitate, v4scozitate, conductivitate etc. Aceasta speranta a fost zdruncinata de descoperirea structurii atomice si a meca- nicii cuantice. Jarsi, in anii 1920, Max Born declarat unui grup de oameni de stint care vizitau Géttingenul ca ,,fi- zica asa cum o stim, va fi gata peste sase luni”. Aceasta se intampla la scurt timp dupa descoperirea de catre Paul Dirac, precedentul titular al catedrei Lucas, a ecuafiei D oecuatie similar gavemeaza si comportarea protonului, singura particul presupusa elementara cunoscuta in acel timp, in afara electronului. Totusi, descoperirea neutro- nului sia forjelor nucleare a spulberat aceasta sperant’. * Pe data de 29 aprilie 1980, am fost numit profesor la catedra Lucas de la Cambridge. Acest eseu, care constituie lectia mea inau- gural’, a fost citit de unul dintre studentii mei. 57 Stim acum cé, de fapt, nici neutronul si nici protonul nu sunt elementari, ci sunt alc&tuiti din particule mai mici. Totusi, am facut multe progrese in anii recenti si, asa cum voi arata, exist anumite temeiuri pentru un optimism prudent privind aparitia unei teorii complete in timpul vietii catorva dintre cei ce citesc aceste pagini. Dar chiar daci vom ajunge la o teorie complet unifi- cat, nu vom fi capabili si facem predictii detaliate decat in cele mai simple dintre situatii. Noi stim, de exemplu, legile fizicii care guverneaza tot ceea ce intalnim in viata de toate zilele. Aga cum a remarcat Dirac, ecuafia lui este baza ,,celei mai mari parti din fizic’ si a intregii chimii”. Totusi, noi am fost capabili s8 rezolvam ecuafia lui Dirac numai pentru cel mai simplu dintre sisteme, si anume ato- mul de hidrogen, care const dintr-un proton si un elec- tron. Pentru atomii mai complicati, cu mai multi electroni, ca si nu mai vorbim despre molecule, cu mai mult decat unnucleu, trebuie si recurgem la aproximatii si ghiceli intuitive cu validitate dubioasa. Pentru sistemele macro- scopice, care constau din zece la puterea douazeci si trei de particule, sau mai mull, trebuie si folosim metode sta- tistice sist abandondm orice pretentie de a rezolva exact ecuatiile. Desi, in principiu, noi stim care sunt ecuatiile care guverneaz& intreaga biologie, studiul comportirii umane nu se poate reduce la o ramur& a matematicilor aplicate. Ce infelegem printr-o teorie completa si unificaté a fizicii? incercérile noastre de a modela realitatea fizica constau in mod normal din doua parti: 1. Unset de legi locale care sunt respectate de diferitele cantitafi fizice. Acestea din urma sunt formulate de obicei in termeni de ecuatii diferentiale. 2. Seturi de conditii la limita care ne descriu starea unor regiuniale universuluila un anumit moment si ce efecte se pot propaga ulterior din restul universului in aceste regiuni. 58 Multi oameni ar putea pretinde cd rolul stiintei este limi- fat la primul dintre aceste puncte si ci fizica teoretica isi va fi indeplinit misiunea atunci cdnd va fi obtinut un set complet de legi fizice locale. Ei ar putea privi problema inifiale ale universului ca tinand de domeniul i sau al religiei. Intr-un fel, aceasta atitudine este asemiinatoare cu a acelora care, cu secole mai inainte, des- curajau demersul stiinfific, spunand ca toate fenomenele naturale reprezint& lucrarea lui Dumnezeu, care nu tre- buie cercetat&. Eu cred c& si conditiile initiale ale univer- sului sunt potrivite ca subiect al studiului stiintific si al teoriei, tot asa cum sunt legile fizice locale. Nu vom avea © teorie completa pana cand nu vom putea face mai mult decat sa spunem c& ,lucrurile sunt asa cum sunt, deoarece au fost aga cum au fost”. Problema unicitAtii conditiilor initiale este strans legat& de arbitrarul legilor fizice globale: o teorie nu poate fi con- siderati completa in cazul in care contine un numér de parametri ajustabili cum sunt masele sau constantele de uplaj, cArora sa li se poata da orice valoare se doreste. inrealitate, se pare c& nici conditiile initiale, nici valorile parametrilor din teorie nu sunt arbitrare, ci sunt alese sau fixate cu mult grija. Dac’, de exemplu, diferenta dintre masa protonului si a neutronului n-ar fi aproximativ egala cude dou’ ori masa electronului, nu s-ar fi obfinut cei circa doua sute de nuclizi stabili, care formeaza elementele chi- mice constituind baza chimiei si a biologiei. Analog, dac& masa protonului ar fi fost semnificativ diferit& fala de cea actual&, n-ar fi existat stele in care acesti nuclizi si se for- meze, iar dac& expansiunea initial a universului ar fi fost ceva mai mic&, sau ceva mai mare, atunci universul ar fi colapsat inainte ca stelele si fi putut evolua, sau s-ar fi extins atat de repede, incat stelele nu s-ar fi putut forma prin condensare gravitational’. nr oe De aici, unii cercet&tori au meré atat de departe, incat lor inifiale si ale parame- ul antropic — ce poate fi parafrazat prin afirmatia ,lucrurile sunt aga cum sunt deoarece noi existim”. Conform unei versiuni a prin- cipiului, exist un numar de universuri diferite, separate, cu valori diferite ale parametrilor fizici si cu conditii ini- fiale diferite. Cele mai multe dintre aceste universuri nu vor oferi condifii propice pentru dezvoltarea structurilor complicate necesare vietii inteligente. Numai in putine cazuti, cu conditii si parametri asemanatori cu cei din uni- versul nostru, va fi posibil ca viata inteligent& sa se dez- volte si sa se formuleze intrebarea: ,,De ce este universul asa cum il observam noi?” Raspunsul este, desigur, cf, dact ar fi fost altfel, n-ar fi existat nimeni care si pund intrebarea. Principiul antropic oferd un fel de explicatie pentru multe dintre relafiile numerice remarcabile care sunt ob- servate intre parametrii fizici. Totusi, principiul nu este complet satisfac&tor; nut te poti lupta cu idea ci exist’ o explicatie mai adanca. Totodata, explicafia nu fine seama de toate regiunile universului. De exemplu, sistemul nostru solar este, desigur, o conditie prealabila pentru existenta noastr4, ca si, de altfel, prezenfa unei generatii mai vechi de stele vecine, in care elementele grele si se fi format prin sintezA nuclear’. Este posibil si fi fost necesara si intreaga noastra galaxie. In schimb, nu pare s& fi fost delocnecesare alte galaxii, daramite milioanele de milioane de galaxii pe care le vedem distribuite aproape uniform in universul ob- servabil. Aceasti omogenitate la scara mare a universului face foarte greu de crezut cA structura sa poate fi determi- nat de ceva atat de periferic cum sunt niste structuri mole- culare complicate de pe o planet minor care orbiteazi in jurul unei stele mijlocii oarecare, aflata in suburbia inde- partata a unei galaxii spirale tipice. Daca nu facem apel la principiul antropic, avem nevoie de teorie unificatoare pentru a explica conditile i ale universului si valorile diferitilor parametri fizici. Este dificil totusi sa concepi dintr-odata 0 teorie despre orice (desi aceasta nu pare si-i descurajeze pe toti; in fiecare sAip- tamana, primesc prin posta doua sau trei teorii unificate). 60 in locul acesteia, ciutim teorii partiale, descriind situatii fn care anumite interactii pot fi ignorate sau aproximate intr-un mod simplu. Mai intai, impértim continutul mate- rial al universului in doua parfi: particulele materiale”, cum ar fi carci, electronii, miuonii etc. si ,interactiile” ca gravitatia, electromagnetismul etc. Particulele de materie sunt descrise de campuri cu spinul semiintreg si se supun principiului de excluziune al lui Pauli care interzice cao stare sd fie ocupati altfel decat de o singurd particula de acelagi fel. Acesta este motivul pentru care putem avea corpuri solide care nu colapseaza pana la dimensiuni pune- tuale si nu se imprastie la infinit. Particulele materiale se impart in doua grupuri: hadronii, care sunt compusi din cuarci, si leptoniicare cuprind restul de particule. ile sunt divizate fenomenologic in patru cate- gorii. in ordinea intensitatii, acestea sunt: forfele nucleare tari, care interactioneaz4 numai cu hadronii; electroma; tismul, care interactioneaza cu hadronii si cu leptonii circati; forfele nucleare slabe, care interactioneaza cu toti hadronii si leptonii si, in final, de departe cea mai slabi dintre toate, gravitatia, care interactioneaza cu orice. Inter- actiile sunt reprezentate de campuri cu spin intreg, care nuse supun principiului de excluziune al lui Pauli. Aceasta fnseamni cX ele pot avea mai multe particule tn aceeasi stare. in cazul electromagnetismului si gravitatiei, interac- fiile sunt, in plus, de lung distanf, cea ce inseamna cd, prin aglomerarea de particule, carnpul produs este aditiv sipoate da nastere unui cdmp detectabil la scara macrosco- pica. Din aceste motive, cele dou’ cimpuri au fost primele descrise in teorii dezvoltate de Newton in secolul al XVI-ea pentru gravitatie si de Maxwell in secolul al XDX<-lea pentru electromagnetism. Totusi, aceste teorii erau fundamental incompatibile si aceasta deoarece teoria lui Newton este invariant’ daca intregul sistem se deplaseazii cu 0 viteza ‘uniforma, in timp ce teoria lui Maxwell defineste o vitez preferential —viteza luminii. in cele din urm§, teoria gra- vitatiei a lui Newton a trebuit si fie modifica pentru ao 61 face compatibila cu proprietafile de invarian{a ale teoriei lui Maxwell. Acest deziderata fost infaptuit de teoria rela- tivitatii generale a lui Einstein, care a fost formulata in 1915. Teoria relativititii generale (a gravitatiei) si teoria elec- trodinamicii a lui Maxwell sunt teorii asa-zis clasice, adic& ele implick mérimi care pot varia continuu si care, cel putin. in principiu, pot fi masurate cu o precizie arbitrara. Inst, atunci cand s-a incercat si se foloseasca astfel de teorii pentru construirea unui model al atomului, a aparut o pro- blema. Se descoperise faptul ci atomul este format dintr-un nucleu mic, incircat pozitiv si inconjurat de un nor de electroni incarcati negativ. S-a presupus in mod firesc ca electronii orbiteaza in jurul nucleului, asa cum pamantul orbiteaza in jurul soarelui. Dar teoria clasicat prezicea ca electronii trebuie si radieze unde electromagnetice. Undele ar trebui sa poarte cu ele energie, din care cauza electronii ar cidea dupa o traiectorie spirala pe nucleu, provocand colapsul atomului. ‘Aceast& problema a fost dep&sitA cu ajutorul a cea ce constituie fara indoiala cea mai mare cucerire a fizicii teo- retice din acest secol: descoperirea teoriei cuantice. Postu- latul fundamental al acesteia este principiul incertitudinii al lui Heisenberg, dup’ care anumite perechi de marimi, cumar fi pozitia siimpulsul unei particule, nu pot fi masu- rate simultan cu 0 precizie arbitrar&. In cazul atomului, aceasta inseamné ci, in starea de energie minimé, electro- nul nu poate fi fn repaus in nucleu, deoarece, in acest caz, pozifia sa ar fi definita exact (in nucleu) si viteza sa ar fi de asemenea definita (egal cu zero). De fapt, si pozitia siviteza electronului ar trebui s& fie imprastiate cu o anu- mit distributie de probabilitate in jurul nucleului. In aceasta stare, electronul nu ar putea radia energie sub formé de unde electromagnetice, deoarece n-ar mai exista nici o stare de energie mai joasa pe care s& treaca. in anii dowazeci si treizeci, mecanica cuantica a fost aplicata cu mare succes la sisteme ca atomii si moleculele, 62 care au numai un numir finit de grade de libertate. Au aparut totusi dificultati atunci cand fizicienii au incercat ‘s-o aplice cAmpului electromagnetic, care are un numar infinit de grade de libertate, grosso modo cate dou’ in fiecare punct din spatiul-timp. Putem privi aceste grade de libertate ca joe niste oscilatori, fiecare cu propria sa pozi- tie si propriul sau impuls. Oscilatorii nu pot fi tofi in Tepaus, deoarece atunci ar avea pozitii si impulsuri exact definite. In loc de aceasta, oscilatorii trebuie s& aiba o can- titate din ceea ce se numeste fluctuatie de zero gio energie diferita de zero. Energia numdarului infinit de grade de libertate ar face ca masa si sarcina aparente ale electro- nului si devina infinite. Pentru a depasi aceste dificultati, la sfarsitul anilor pa- truzeci, a fost folosita o procedura numita renormare. Pro- cedura const in sciderea oarecum arbitrara a anumitor cantitafi infinite, pentru a obfine resturi finite. in cazul electrodinamicii, au fost necesare dou’ astfel de substractii, una pentru masa, cealalt pentru sarcina electronului. Pro- cedura de renormare nu a fost pusd niciodat& pe o baz matematici sau conceptuala fermé, dar a funcfionat foarte bine in practic4. Marele sau succes a fost prezicerea unei mici deplasari, numit& deplasarea Lamb, a anumitor linii din spectrul hidrogenului atomic. Totusi, aceasti proce- urd nu este prea satisfacdtoare din punctul de vedere al incerc&rilor de a construi o teorie complet’, deoarece nu face nici o predictie asupra valorilor resturilor finite dup efectuarea substracfiilor infinite. Va trebui deci s& recidem in principiul antropic pentru a explica de ce are electronul masa si sarcina pe care le are. {n perioada anilor ‘50 si’60, se credea in general c for- tele nucleare slabe si tari nu sunt renormabile, ‘Semina ci ele necesita un numéar infinit de substra pentru a le face finite. S-ar fi obtinut un numétr infinit de resturi finite care n-ar fi fost determinate de teorie. O astfel de teorie n-ar fi avut putere de predictie, deoarece nu se 63 poate m&sura niciodata un numar infinit de parametri. Totusi, in 1971, Gerard’t Hooft a ardtat c& un model uni- ficat al interactiilor electromagnetica si slaba care fusese propus mai inainte de Abdus Salam si Steven Weinberg era intr-adevar renormabil cu doar un numér finit de sub- stractii infinite. in teoria Weinberg-Salam, fotonul (parti- cula de spin 1 care mediaza interactia electromagnetic’) este asociat cu alfi trei parteneri de spin 1, numifi W*, W" siZ®. La energii foarte mari, se prezice cA aceste patru par- ticule se comport’ in mod similar. La energii joase insa, pentru a explica de ce fotonul are masa zero, in timp ce W*, W: si Z? sunt particule cu masa, se invoca un feno- men numit ruperea spontana de simetrie. Predictiile la joast energie ale acestei teorii au fost in acord remarcabil cu experienfa, ceea ce a determinat Academia Suedez& s& acorde premiul Nobel pentru fizic’ in 1979 lui Salam, Weinberg si Sheldon Glashow, care au construit teorii unificate similare. Glashow insusi a remarcat cd membrii comitetului Nobel au mizat mai mult pe noroc, deoarece nu avem ine’ acceleratori de particule de energie destul de inalta ca sa testam teoria in domeniul de energii in care are loc efectiv unificarea forfelor electromagnetice, mediate de fotoni, cu fortele slabe, mediate de W+, W’ si Z°. In cAtiva ani, vor exista acceleratori puternici, iar majoritatea fizicienilor considera c& teoria Weinberg-Salam va fi con- firmaté.* Succesul teoriei Weinberg-Salam a stimulat cdutarea unei teorii renormabile similare pentru interactiile tari. Cu destul timp inainte, se realizase c& protonul si alti hadroni, ca mezonul pi, nu pot fi particule cu adevarat elementare si cd ele trebuie sa fie stari legate ale altor Particulele W si Z au fost observate in laboratoarele de la CERN in 1983, iar in 1984 a fost acordat un alt premiu Nobel lui Carlo Rubbia si Simon van der Meere, conducitorii echipei care a facut descoperirea. Persoana care lipseste de pe lista premiului este ‘t Hooft. 64 particule, numite cuarci. Acestia din urma par sa aib’ 0 proprietate ciudaté: desi se misc’ liber in interiorul hadro- ulti, pare sa fie imposibil s4 se obfina un cuare de unul singur; cuarcii apar totdeauna fie cate trei (cain cazul pro- tonului si neutronului), fie in perechi alcatuite dintr-un cuare gi un anticuare (ca in cazul mezonului pi). Pentru aexplica aceasta particularitate, cuarcii au fost inzestrati cuunatribut numit culoare. Trebuie subliniat 4 nu exist’ nimic comun intre aceasti nofiune si perceptia uman& normal culorilor; cuarcii sunt prea mici pentru a fi zariti in lumina vizibila. Este mai mult un nume convenabil. Ideea este cA fiecare cuarc poate aparea avand una din culorile rosu, verde si albastru, dar fiecare stare legat luata separat, cum este hadronul, trebuie sa fie incolora, adica sa fie ori o combinatie de rosu, verde si albastru, ca protonul, ori un amestec de rosu gi antirosu, verde si anti- verde, sau albastru si antialbastru, ca mezonul pi. ‘Se presupune cd interactiile tari sunt mediate de niste particule cu spinul unu, numite gluoni, analogii particu- lelor care mediaza interactia slaba. Gluonii poarté de ase- menea culori*; impreuna cu cuarcii, ei sunt descrisi de o teorie renormabila numita cromodinamica cuantica, pre- scurtat, QCD.** O consecintd a procedurii de renormare este dependenta constantei de cuplaj efectiv a teoriei de energia la care se face masuratoarea. Constanta de cuplaj descreste spre zero la energii mari. Acest fenomen este numit libertate asimptotic’. Semnificatia denumirii este comportarea aproape liber a cuarcilor dintr-un hadron la ciocnirile de la energii foarte mari, astfel c& perturbatiile lor pot fi tratate cu succes de teoria perturbafiilor. Prezice- rile teoriei perturbatiilor sunt intr-un acord cantitativ re- zonabil cu observafiile, dar nu putem inca pretinde cu adevarat c& teoria a fost verificat& experimental. La energii joase, constanta efectiva de cuplaj devine foarte mare si * Numai sase dintre cei opt gluoni poarti culoare. (N.t.) “ Dupimumele in englez’, Quantum Chromodynamics. (Nt) 65 teoria perturbatiilor esueaza. Se sperd c& aceasta ,sclavie infrarosie’* va explica de ce cuarcii sunt totdeauna confi- nati in stari legate incolore, dar, pana acum, nimeni n-a fost in stare s-o faca in mod convingator. ‘Odata obtinute o teorie renormabila pentru interactiile tari gi alta pentru interactiile slabe si electromagnetice, era firesc s& se caute 0 teorie care si le combine pe acestea dou. Acestor teorii li se di numele exagerat de ,mari teorii unificate”, sau GUI™. Este gresit, deoarece aceste teorii nusuntnici asa de mari, nici complet unificate si nici com- plete, in sensul c& poseda un numar de parametri de re- normare nedeterminafi, cum ar fi constantele de cuplaj si masele. Totusi, acestea pot fi un pas semnificativ inainte ctre o teorie complet unificata. Ideea de baza este urma- toarea: constanta efectiva de cuplaj a interactiilor tari, care este mare la energii mici, descreste treptat la energii mari, datorita libertatii asimptotice. Pe de alt parte, con- stanta efectiva de cuplaj a teoriei Weinberg-Salam, care este mic la energii joase, creste treptat la energii inalte, deoarece teoria nu este liber’ asimptotic. Dac’ se extrapo- leaza rata de crestere si de descrestere a constantelor de cuplaj de la energii joase la energii inalte, se vede ci, la ener- gia de circa 10'° GeV, constantele devin egale. (Un GeV este un miliard de electron-volti. Este aproximativ energia pe care ar elibera-o un atom de hidrogen daca ar fi total convertit in energie. Pentru comparatie, energia eliberata de reactiile chimice —cum ar fi arderea—este de ordinul unui electron-volt per atom.) Teoriile presupun c’, deasu- pra acestei energii, interactiile tari sunt unificate cu inter- actiile slabe si electromagnetice, dar c4, la energii joase, are loc o rupere spontana de simetrie. Energia de 10" GeV este mult in afara posibilitailor oricarui echipament de laborator; generatia actuali de * Aluzie la faptul ca razele infrarosii se afl dincolo de limita joasa a spectrului optic. (N. “* Dupa numele lor in engleza, Grand Unified Theories. (N. t) 66 acceleratori poate produce energii de aproximativ 10 GeV ‘ncentrul de mas, iar generatia urmatoare va ajunge la vreo 100 GeV*. Aceasta energie va fi suficienta pentru a explora domeniul in care, conform teoriei Weinberg-Salam, fortele electromagnetice trebuie sa se unifice cu fortele slabe, dar nu si pentru a-| testa pe cel al energiilor enorme, lacare se prezice unificarea dintre forfele slabe si electro- magnetice cu fortele tari. Pentru limita energiilor joase ale teoriilor marii unificari pot fi facute totusi predictii testa- bile in laborator. De exemplu, teoriile prevad cA protonul nu trebuie si fie complet stabil, ci trebuie sa se dezintegreze cu un timp de viata de ordinul a 10 de ani. Limita mi- nimi experimental pentru timpul de viata este in prezent de circa 10® ani, dar este posibil ca aceasta valoare si fie imbunatatita. Alta predictie observabila priveste raportul dintre nu- marul de barioni si fotoni din univers. Legile fizicii par si fie aceleasi si pentru particule, si pentru antiparticule. Mai -exact, legile rman aceleasi daca particulele sunt inlocuite cu antiparticule, daci particulele ,de mana stanga” se ‘fnlocuiesc cu cele ,de mana dreapta””" si dac& vitezele tu- turor particulelor isi schimba semnul. Aceasta afirmatie este cunoscuta sub numele de teorema CPT; ea este conse- cinfa unor presupozitii care trebuie s4 ramana valabile in orice teorie rezonabila. $i totusi, paméntul, ba chiar ‘ntreg sistemul solar, au in compozitia lor numai protoni sineutroni, fara vreun antiproton sau antineutron. Acest excedent de particule fata de antiparticule este, desigur, inc& o conditie apriorici a existentei noastre, deoarece, dac& sistemul nostru solar ar fi fost compus dintr-un amestec * Bnergiile obfinute in prezent sunt de aproape o suti de ori mai mari. (Nt) ** Daca spinul unei particule este interpretat ca rezultatul rotatiei acesteia, atund, privind in lungul traiectoriei, in sensul de deplasare al particulei, unele particule se ,vad" rotindu-se spre dreapta,altele spre stinga, de unde si clasificarea amintita in text. (Nt) 67 egal de particule si antiparticule, acestea s-ar fi anihilat reciproc, lasand numai radiatii. Dar, din faptul c& obser- vafiile nu atesta existenta radiatiei de anihilare, putem deduce c& galaxia noastra este compusa in intregime din particule si nu din antiparticule. Nu avem dovezi directe despre celelalte galaxii, dar se pare ci gi ele sunt compuse din particule, la fel ca intreg universul, in care exist un exces de particule fat de antiparticule de circa 0 particuld fata de 10° fotoni.* Se poate incerca justificarea acestui fapt invocand principiul antropic, dar teoriile mari unifi- c&ri oferd un mecanism pentru explicarea discrepantei. Desi toate interactiile par si fie invariante la combinarea lui C Gnlocuirea particulelor prin antiparticule), cu P (schim- barea particulelor de mana dreapta cu particule de mana sting’) si cuT (inversarea sensului timpului), exist’ inter- actii care nu sunt invariante numai la actiunea lui T. in universul timpuriu, in care, datoriti expansiunii, stigeata timpului era puternic marcat&, aceste interactii puteau produce mai multe particule dec&t antiparticule. Totusi, numérul de particule in exces depinde foarte mult de model, astfel c4 acordul teoriei cu experimentul nu poate constitui o confirmare a teoriilor marii unificari. Pana acum, efortul cel mai mare a fost indreptat citre unificarea primelor trei categorii de interactii, a forfelor nucleare tari si slabe si a electromagnetismului. Cea de-a patra si ultima interactie, gravitatia, a fost neglijata. Situa- fia se poate justifica, deoarece gravitatia este atat de slaba, incat efectele gravitationale cuantice sunt mari numai la energii mult mai inalte decat oricare dintre cele obtinute la acceleratori. Alta justificare vine de la caracterul nere- normabil al gravitatiei; pentru a obtine rispunsuri finite, se pare cA trebuie facut un numar infinit, de substractii, * Cualte cuvinte, pentru fiecare particula din univers exist8 cate 10° fotoni, rezultafi din anihilarea perechilor particula-antiparticuls prezente la inceput. Tot universul actual n-ar fi deci decat restul infim format din particulele care-,nu si-au gasit perechea”. (N. t) 68 obsinand un numar corespunzitor, infinit, de resturi finite, nedeterminate. Si totusi, pentru obtinerea unei teorii total unificate, gravitatia trebuie inclusi. Mai mult, teoria cla- sici a relativitatii generale prezice existenta unor singula- ritéti spatio-temporale in care campul gravitational ar deveni infinit de intens. Aceste singularitafi ar fi inter- venitin trecut la inceputul prezentei expansiuni a univer- sului (big bang) si in viitor, la colapsul gravitational al stelelor, ca si, ca 0 posibilitate, la colapsul universului insusi (big crunch). Prezicerea singularitatilor indica probabil c& teoria clasicd nu va mai fi totdeauna valabila. Nu par totusi si existe ratiuni pentru care teoria clasici si nu mai fie corecta inainte de cresterea campului gravitational pana la valoarea de la care efectele gravitatiei cuantice s& devin’ importante. Asadar, teoria cuantica a gravitatiei este esentiala dac& dorim s& descriem universul timpuriu gis& dam apoi explicafii pentru conditiile inifiale, inainte de a face apel la principiul antropic. Oastfel de teorie este necesara de asemenea in cazul in care dorim s& raspundem la intrebarea daca timpul are cuadevarat un inceput si, posibil, un sfarsit, asa cum pre- zice teoria clasica a relativitatii generale, sau, daca singu- larititile de la big bang si big crunch sunt sterse cumva de efecte cuantice? Este o treaba foarte dificilé si dai osem- nificatie bine definit& acestei chestiuni, cand chiar struc- turile spatiului si timpului sunt supuse principiului de incertitudine. Cred c& singularitatile sunt probabil inca prezente si ci timpul continua intr-un anume sens mate- matic si dupa ele. Totusi, orice concept subiectiv de timp, legat de constiin}4 sau de capacitatea de a efectua masu- ratori, va disparea. Care sunt perspectivele de a obtine o teorie cuantici a gravitatiei si de ao unifica impreund cu celelalte trei cate- gorii de interactii? Cea mai mare speranta se sprijina pe Oextindere a relativititii generale numita supergravitatie. Particula cu spinul 2, gravitonul, care mediaz’ interactia 69 gravitationala, este legata in cadrul acestei teorii de un. numir de alte campuri cu spin mai mic printr-o transfor- mare numit& supersimetrie. Teoria de acest fel are marele merit c& inl&tura vechea dihotomie dintre ,materie”, repre- zentata de particulele cu spin semiintreg, si ,,interactie”, reprezentati de particulele cu spin intreg. Ea are de ase- menea marele avantaj cA multimile de infinitati care apar in teoria cuantica se anuleazA reciproc. Nu se stie inca daca aceasta anulare are drept rezultat o teorie finita fara, vreun fel de substractii. Se sperd acest lucru, deoarece se poate arata ci teoriile care includ gravitatia sunt ori finite, ori nerenormabile: daca trebuie efectuata vreo substractie infinita, atunci trebuie efectuat un numar infinit de sub- stracfii, cu un numér corespunzator infinit de resturi nede- terminate. Asadar, daci toate infiniturile din supergravitatie ajung sa se anuleze unul pe celailalt, am putea avea o teorie care nu numai c& unifica pe deplin toate particulele mate- riale si toate interactiile, dar mai este si complet, in sensul c&nu mai poseda nici un parametru de renormare nede- terminat. Nu avem inca 0 teorie cuantic& a gravitafiei adecvati, ca si:nu mai vorbim de o teorie care s4 0 unifice cu cele- lalte interact fizice. Avem insa o idee despre cateva dintre trisditurile pe care trebuie si le posede. Una dintre aceste trasituri este legata de faptul ci gravitatia afecteaza struc- tura cauzala a spatiului-timp; gravitafia determina care evenimente pot fi corelate cauzal intre ele. Un exemplu de acest fel din teoria clasica a relativitatii generale este oferit de gaura neagra, regiunea din spafiu in care campul gravitational este atat de putemic, incat orice fel de lumina sau orice alt semnal este tras inapoi in regiune si nu poate scipa in lumea exterioar4. Campul gravitational intens de langa gaura neagra este cauza producerii perechilor de particule si antiparticule, cu una dintre componentele fiecirei perechi prabusindu-se in gaura neagra, iar cealalta evadand la infinit. Particula evadata apare ca emis’ de 70 gaura neagra. Un observator aflat la distanta de gaura neagra poate masura numai particulele emergente si nu Ie poate corela cu acelea care cad in gaura neagra, deoa- rece nu le poate observa. Aceasta inseamné ci particulele emergente au un grad de hazard sau de imprevizibil in plus fafa de acela asociat de obicei cu principiul incerti- tudinii. In situatiile normale, principiul de incertitudine afirmi ca se poate prezice exact fie pozifia, fie viteza unei particule, fie o combinafie a pozitiei si vitezei. Vorbind. grosso modo, capacitatea cuiva de a face predictii este injumatafita. Dar, in cazul particulelor emise de géurile negre, faptul c& nu se poate observa ce se petrece in inte- riorul gaurii inseamna c& nu se pot prezice nici vitezele, nici pozitiile particulelor emise. Tot ce se poate obfine este doar probabilitatea ca particulele si fie emise in anumite moduri. Chiar daca vom gisi o teorie unificata, nu vom putea face deci decat predictii statistice. Va trebui, totodata, si abandonam conceptia potrivit cireia exista un singur uni- vers observat. in locul ei, va trebui adoptati o imagine in care se afli toate universurile posibile cu o anumit’ distri- butie de probabilitate. Acest tablou poate explica cle ce uni- versul a debutat prin big bang la echilibru termic aproape perfect: deoarece echilibrul termic corespunde celui mai mare numar de configuratii microscopice si deci celei mai mari probabilitati. Pentru a-l parafraza pe Pangloss, filo- zoful lui Voltaire, putem afirma c& , trim in cea mai pro- babila dintre toate lumile posibile”. Care sunt perspectivele de a gitsi o teorie complet uni- ficatai intr-un viitor nu prea indepartat? De fiecare data cand ne-am extins observatiile la sciri mai mici de lungime sila energii mai inalte, am descoperit noi straturi de struc turd, La inceputul secolului, descoperirea miscarii browni- ene, cwo energie tipica de 3.x 10? eV, a aratat c& materia nueeste continua, ci este alcituiti de atomi. La scurt timp, s-a descoperit ci acesti atomi, presupusi indivizibili, sunt Al alctituiti din electroni orbitand in jurul unui nucleu si avand energii de cétiva electron-volti. La randul stu, nucleul s-a dovedit compus din particule asa-zis elementare, protonii si neutronii, tinufi impreund de legaturi nucleare avand circa 10° eV. Daca in momentul de fat avem nevoie de masini enorme si de mulfi bani pentru a efectua un ex- perimental cérui rezultat nu-l putem prezice, acesta este tributul pe care il plitim pentru ca am ajuns atat de departe. Experienfa noastri de pana acum ne poate sugera c& Ja energii din ce in ce mai inalte exista o secventa infiniti de straturi de structura. O astfel de imagine a regresiunii infinite de cutii in cutii a fost dogma oficiala in China sub Banda celor patru. Totusi, gravitatia pare si impund o limita, dar numai la scara de lungime foarte mic& de 10° -em, echivalenta cu energia foarte inalta de 10% eV. La dis- tanfe mai mici decat aceasta, se asteapta ca spafiul-timp sd inceteze de a se comporta ca un continuu neted, doban- dind o structura ca de spumi, din cauza fluctuatiilor cuan- tice ale campului gravitational. intre limita noastra experimental actual, de circa 10" eV, si bariera de 10" eV exist o regiune neexplorata foarte mare. Pare naiv si presupunem, asa cum se face in teoriile marii unific&ri, c& in acest interval enorm s-ar afla numai-unul sau doua straturi de structura. Exist’ totusi temeiuri pentru optimism. Cel pugin pentru moment se pare ci gravitatia poate fi unificata cu celelalte interactii fizice numai printr-o teorie de supergravitatie. S-a demon- strat ci existi doar un numar finit de astfel de teorii. in particular, exist’ o teorie, cea mai cuprinzitoare, aga-nu- mita supergravitatie extins’ cu N = 8. Ea confine un gra- viton, opt particule de spin 3/2, numite gravitino, dowizeci siopt de particule cu spinul 1, cincizeci si sase de particule cu spinul 1/2 si saptezeci de particule cu spinul zero. Orieat de mari ar prea aceste numere, ele nu sunt destul de mari ca sa fina cont de toate particulele pe care le obser- ‘vim in interactiile slabe si tari. De exemplu, teoria cu N=8 72 are doudizeci si opt de particule cu spinul 1. Acestea sunt suficiente pentru reprezentarea gluonilor care mediaz interactiile tari gia doua dintre cele patru particule care mediaza interactiile slabe, dar nu sia celorlalte dou’. Ar trebui s’ deducem ca multe, sau cele mai multe dintre par- ticulele observate, cum ar fi gluonii sau cuarcii, nu sunt cu adevéirat elementare, asa cum apar pentru moment, ci constituie de fapt niste stiri legate ale particulelor fun- damentale cu N = 8. Daca tinem seami de perspectivele bazate pe tendintele economice curente, nu este de crezut cA vom putea avea in viitorul previzibil, ori chiar vre- odatai, acceleratori destul de puternici pentru verificarea acestor structuri compuse. $i totusi, faptul c& aceste stiri legate apar din teoria precisa cu N = 8 ar trebui si ne per- mit& efectuarea unui numdr de predictii ce ar putea fi testate la energii accesibile in prezent sau in viitorul apro- piat. Situatia ar putea fi asadar asemandtoare cu aceea din teoria Weinberg-Salam care unificd electromagnetismul. si interactille slabe. Predictiile pentru energii joase ale teo- tiei Weinberg-Salam se afla intr-un acord atat de bun cu experimentul, incat teoria este acum general acceptati, chiar daci nu am atins energia la care ar trebui si aib& Joc unificarea. O teorie care descrie universul trebuie sa aiba anumite caracteristici distinctive. Din ce motiv se naste acest fel de teorie anume, in timp ce alte teorii rman numai in minfile inventatorilor lor? Teoria supergravitatiei cu N=8 are anumite pretenfii justificate de a fi una special’. Ba pare si fie singura care 1 este in patru dimensiuni 2. incorporeaza gravitatia 3. este finita fara vreo substractie infinita. Am subliniat deja ci a treia proprietate este necesarA daca dorim sa obtinem o teorie completa iri parametri. Este dificil totusi sa se tin seama de proprietatile 1 si 2, fara a face apel la principiul antropic. Exista, se pare, o 73 teorie consistenta care satisface conditiile 1 si3, dar care nu include gravitatia. intr-un astfel de univers, fortele de atractie nu vor fi probabil suficiente pentru a aduna mate- ria in agregate mari, care sunt necesare pentru dezvoltarea structurilor complicate. intrebarea din ce cauza spatiul- timp are patru dimensiuni este de obicei considerata ca iegind din cadrul fizicii. Exist totusi un argument solid bazat pe principiul antropie si pentru aceasta. Trei dimen- siuni spatio-temporale, adic doua pentru spafiu si una pentru timp, sunt in mod clar insuficiente pentru vreun organism complicat. Pe de alti parte, daca ar exista mai multe dimensiuni spatiale decat trei, orbitele planetelor in jurul soarelui sau ale electronilor in jurul nucleului ar fiinstabile si ar duce la o c&dere in spirala spre centru. Mai rimane posibilitatea de a avea mai mult decat o di- mensiune temporal’, dar eu, cel pufin, imi imaginez cu greu un astfel de univers. Pan’ acum am presupus ci exist’ o teorie ultima. Dar aga este oare? Sunt cel putin trei posibilitati 1. Exist o teorie complet unificata. 2. Nu exist o teorie unificata, dar exist’, in schimb, o secventa infinit de teorii, astfel ca orice categorie par! culard de observatii poate fi prezisi folosind o teorie sufi- cient de avansata din secvent&. 3, Nu exista teorie. Dincolo de un anumit punct, obser- vatiile nu pot fi descrise sau prezise. ‘Cel de-al treilea caz a fost avansat ca argument impo- triva savantilor din secolele al XVI-lea si al XVIIL-le: Cum poteei formula legi care si-i ingradeasca lui Dumne- zeu libertatea de ase razgndi? $i totusi, savantii au mers inainte. in timpurile moderne, noi am eliminat efectiv ca- zul3, incorporéndu-l schemei noastre:mecanica cuanticit este in fond 0 teorie despre ce nu stim si ce nu putem pre- zice. Posibilitatea nr. 2 s-ar concretiza printr-o secventa infinita de structuri la energii tot mai inalte. Asa cum am pus mai inainte, aceasta pare neverosimil, deoarece ne 74 asteptim la o tiieturd la energia Planck de 10% eV. Rama- nem deci cu cazul 1. In momentul de fata, teoria super- gravitatiei cu N = 8 este singurul candidat vizibil.” Exista un numar de calcule cruciale ce vor fi efectuate in urmatorii cAtiva ani gi care au posibilitatea sti arate daca teoria nu este buna. Daca teoria supraviefuieste acestor teste, vor mai trece cativa ani inainte ca s& dezvolttim metode de calcul care ne vor permite si facem predictii si inainte ca s& justificim condifiile initiale gi legile fizice globale. Aces- tea vor fi problemele de varf ale fizicienilor teoreticieni in urmatorii dou’zeci de ani. Dar, pentru a incheia intr-o not’ usor alarmist, ei nu vor putea avea la dispozitie mai mult decdt doua decenii. in prezent, computerele consti- tuie doar un auxiliar in cercetare, dar ele trebuie dirijate de mintea omeneasca. Daca se extrapoleaza ritmul lor actual de dezvoltare, apare ca foarte posibilA preluarea fizicii teoretice de c&tre calculatoare. Astfel, se intrevede probabil sfarsitul fizicienilor teoreticieni, daci nu chiar al fizicii teoretice. * Supergravitatia pare s4 fie singura teorie de particule care satisface conditiile 1, 2 si 3, dar, de cand a fost scris acest articol, s-a manifestat un interes sporit pentru asa-numita teorie a super- corzilor. Acolo, obiectul fundamental nu sunt particulele punctuale, ci entitafi extinse, ca micile bucle de corzi. Ideea este cA particu- ele nu sunt de fapt decat vibratii ale corzilor: La limita energiilor joase, teoria supercorzilor pare si se reducd la supergravitafie, dar, pand acum, nus-a manifestat mult succes in gasirea unor predictii testabile experimental pentru teoria supercorzilor. mS 8 VISUL LUI EINSTEIN* in primii ani ai secolului al XX-lea doua teorii noi au schimbat complet modul in care gandim despre spatiu si timp si despre realitatea insasi. Dupa peste saptezeci $i cinci de ani inc& mai suntem confruntafi cu consecintele acestor teorii si incercim sa le combindm intr-o teorie care va descrie totul in univers. Cele doua teorii sunt teoria relativititii generale si mecanica cuantic&. Teoria relativi- tpi generale se ocup§ de spatiu si timp si de modul in care acestea sunt curbate sau rsucite la scard mare de materia si energia din univers. Pe de alta parte, mecanica cuantica se manifesta la o scar foarte mica. in mecanica cuantic& este inclus aga-numitul principiu de incertitu- dine, conform caruia nu se poate masura simultan nici- odat& in mod precis pozitia si viteza unei particule: cu cat mai precis este mAsurat una dintre aceste m&rimi, cu atat mai putin precis este masurata cealalt’. Existd totdeauna un element de incertitudine sau de hazard care afecteazi fundamental comportarea materiei la scar mica. Einstein este autorul — in cea mai mare masura de unul singur —al teoriei relativit{tii, el jucind un rol important si in dezwoltarea mecanicii cuantice. Opiniile sale privi toare la aceasta din urmA sunt rezumate in propozitia ,Dumnezeu nu joact zaruri”. Dar toate dovezile probeazA * Lecfie jinut& la Paradigm Session a corporatiei NTT Data ‘Communication Systems, la Tokyo, in iulie 1991. 76 c& Dumnezeu este un jucitor inveterat $i ca el arunc& zarurile ori de cate ori are ocazia. Voi incerca in eseul de fata si dezvalui ideile de bazi ale acestor dowd noi teorii si s4 explic de ce era Einstein atat denemultumit de mecanica cuantica. Voi descrie de asemenea cateva dintre lucrurile remarcabile care se in- tampla atunci cAnd se incearci o combinare a acestor doua noi teorii. Rezultatul arata cA timpul insusi a avut un in- ceput acum circa cincisprezece miliarde de ani si c& ar putea avea un sfarsit candva in viitor. $i totusi, intr-un alt fel de timp, universul nu are limite. El poate fi nici creat, nici distrus. El pur si simplu exista. Voi incepe cu teoria relativitatii. Legile nationale sunt valabile numai in interiorul unei ari, dar legile fizicii sunt aceleasi in Marea Britanie, Statele Unite si Japonia. Ele sunt de asemenea aceleasi pe Marte si in galaxia Andro- meda. Dar nu numai atat. Legile sunt aceleasi indiferent de viteza cu care va deplasati. Legile sunt aceleasi intr-un tren rapid sau intr-un avion cu reactie, ca si pentrucineva care sta pe loc. in realitate, desigur c& observatorul care este nemiscat pe pamént se deplaseaza cu viteza de 18,6 mile (30 de kilometri) pe secunda in jurul soarelui. Soarele se misc’ gi el cu cateva sute de kilometri pe secunda in jurul galaxiei ¢.a.m.d. Totusi, aceste miscari sunt indife- rente pentru legile fizicii; ele sunt aceleasi pentru tofi ob- servatorii. Independenta fata de viteza sistemului a fost descope- ritd pentru prima data de Galilei, care a formulat legile migcdrii unor obiecte ca proiectilele sau planetele.* Atunci cand s-a incercat extinderea acestei independente fati de viteza cu care se misc observatorul la legile care guver- neaz deplasarea luminii, s-au intampinat totusi dificultati. * Ultima afirmatie este gresit4: nu Galilei a formulat legile mis- c&rii planetelor, ci contemporanul acestuia, Johannes Kepler. Este, evident, o scipare; in Scurtdistoriea timpului, Hawking atribuie corect aceste realizAri.(N. f.) 7 in secolul al XVUI-lea, s-a descoperit cA lumina nu ajunge instantaneu de la sursa la observator’, ci ci vitezaei este finitdi, de circa 186 000 de mile (300 000 de km) pe secunda. Dar fat’ de ce reper se masura aceasta viteza relativa? Se parea c4 exist un mediu in spatiu prin care cilatorea lu- mina. Acest mediu s-a numit eter. Se presupunea c& undele luminoase se deplaseazA prin eter cu 300 000 km/s, ceea ce inseamna ca un observator aflat in repaus fata de eter armasura 0 vitez& de 300 000 km/s, in timp ce un obser- vator care se misc prin eter ar observa o vitez& mai mica sau mai mare. Inmod special, se credea cA viteza luminii trebuie s& se schimbe din cauza miscirii pamantului prin eter in jurul soarelui. Dar, in 1887, un experiment minufios efectuat de Michelson si Morley a aratat ci viteza luminii ‘era mereu aceeasi. Indiferent de viteza cu care se misc’ ob- servatorul, el masoara totdeauna viteza de 300 000 km/s. ‘Cum poate fi adevarat asa ceva? Cum pot observatorii care se deplaseazA cu viteze diferite masura toi aceeasi vitezd a luminii? Raspunsul este ci asa ceva este imposibil daca ideile noastre normale despre spatiu si timp sunt adevirate. intr-olucrare faimoasi publicata in anul 1905, Einstein a ardtat c& toti observatorii de acest fel pot masura aceeasi viteza a luminii daca se abandoneaza ideea tim- pului universal. in locul acestuia, ei ar avea fiecare timpul propriu, asa cum este masurat de ceasul pe care il poarta cu sine. Timpul masurat de ceasurile fiectruia dintre ei ar fi aproape exact acelasi daca observatorii s-ar misca ‘incet unii fata de ceilalti— in schimb, masuratorile facute cu ceasuri care s-ar misca unele fata de altele cu viteze mari ar diferi in mod semnificativ. Acest efect a fost veri- ficat prin compararea unui ceas de la sol cu altul aflat * Faptul cd lumina are viteza finit’ a fost presupus inca de Ga- lilei. Ela propus chiar o metoda pentru determinarea acesteia (in Dialoguri despre stiinjele noi, aparuta in 1638). Prima determinare a vitezei luminii este datorata lui Roemer sia avutlocin 1676. Vezi Scurtit istorie..., p. 33. (N. t) 7 intr-un avion de linie comercial; ceasul din avion merge ceva mai incet decat ceasul stationar. Totusi, pentru vite- zele normale de célatorie, diferentele dintre indicafiile cea- surilor sunt foarte mici. Pentru a-fi aduga o secunda de viaté, pamantul trebuie ocolit cu avionul de o suta de mi- lioane de ori; dar viata ti se va scurta cu mult mai mult din cauza tuturor meselor servite la bord. ‘Din ce cauza existenja timpului propriu al unor obser- vatori care se deplaseazi cu viteze diferite face ca viteza luminii s& aiba aceleasi valori pentru toti acestia? Viteza unui puls luminos este egal cu distanta pe care acesta 0 traverseaza intre doud evenimente, impértita la intervalul temporal dintre ele. (in acest sens, un eveniment este ceva care are loc intr-wn singur punct in spatiu, la un punct spe- cificat in timp.) Persoanele care se deplaseazA cu viteze diferite nu vor c&dea de acord asupra distanfei dintre doua evenimente. Daca, de exemplu, eu mésor deplasarea unui automobil pe autostradé, eu pot s& cred ci automobilul a parcurs un kilometru, dar pentru cineva de pe soare, vehi- culul s-a mutat cu circa 1 800 de kilometri, deoarece piman- tul s-a migcat el fnsusi in timp ce avea loc deplasarea pe autostrada. Deoarece observatorii care se deplaseaza cu viteze diferite masoara distante diferite intre evenimente, ei trebuie si masoare de asemenea intervale diferite de timp, daca vor s& cada de acord asupra vitezei luminii. ‘Teoria inifiala a Ini Einstein despre relativitate, pe care a propus-o intr-o lucrare publicata in 1905, este ceea cenu- mim astizi teoria relativitatii restrénse. Ea descrie cum se misc obiectele in spatiu si timp. Ea mai arata c& timpul nu este 0 cantitate universala care sa aibé o existenti inde- pendenta, separati de spatiu. Viitorul si trecutul sunt mai degraba niste directii, cum ar fi in sus $i in jos, la stanga sila dreapta, inainte si inapoi, intr-un mediu numit spa- fiul-timp. in timp, se poate merge numai spre viitor, dar sse poate merge si sub un unghi fatd de acesta. [ati de ce tim- pul poate trece in ritmuri diferite. 79 Teoria relativitajii restranse a combinat timpul cu spa- fiul, dar spafiul gi timpul erau inc’ un cadru fix in care se petreceau evenimentele. Puteai alege diferite drumuri pentru a te migca in spafiul-timp, dar nu puteai face nimic pentru a schimba cadrul insusi al spatiului si timpului. Acest tablou s-a schimbat totusi in intregime in 1915, cand Einstein a formulat teoria relativitatii generale. Ela avut ideea revolutionarA cA gravitatia nu este doar forta care actioneaza in cadrul fix al spatiului-timp. Dupa Einstein, gravitatia este odistorsiune a spatiului-timp, produsa de masa $i energia pe care acesta le confine. Obiecte ca proiec- tilele si planetele incearct s& se miste in linie dreapta in spatiul-timp, dar, deoarece spafiul-timp este curbat si ri- sucit gi nu plat, traiectoriile lor par sa fie indoite. Pamantul incearca s& se miste in linie dreapta prin spafiul-timp, dar curbura produsti de masa soarelui il obligd si se miste dupa un cercin jurul astrului. in mod asem&ndtor, lumina incearca s& se miste in linie dreapti, dar curbura spafiu- lui-timp de lang soare obligi lumina de la stelele indepar- tate s& fie deviatd atunci cAnd trece pe ling’ soare. In mod obisnuit nu putem vedea stelele de pe cer care sunt vecine cu directia soarelui. Totusi, in timpul unei eclipse, atunici cand cea mai mare parte a luminii solare este obturata de luna, lumina venind de la aceste stele poate fi observata. Einstein si-a elaborat teoria relativititii generale in timpul primului r&zboi mondial, cand conditiile nu erau propice experimentelor stiintifice, dar imediat dupa razboi oechipa britanic’ a observat eclipsa din 1919 sia confirmat predic- fiile relativitatii generale: spatiul-timp nu este plat, ci este curbat de materia si energia pe care le contine. Acesta a fost cel mai mare triumf al lui Einstein. Desco- perirea lui.a schimbat complet modul in care gandim de- spre spatiu si timp. Ele nu mai constituie cadrul pasiv in care au Joc evenimentele. Nu mai putem concepe spatiul si timpul ca pe niste entitati vesnice, neafectate de ceea ce se intémpla in univers. Acum ele devin cantitati dinamice 80 care influenjeaza si sunt influentate la randul lor de eve- nimentele care se petrec in spatiul-timp. Oproprietate important a masei si a energiei este valoa- rea lor pozitiv. Din acest motiv, gravitafia atrage corpurile unul citre celilalt. De exemplu, gravitatia pamantului ne atrage spre sol chiar la antipozi, astfel c& oamenii din Australia nu cad de pe pamant. in mod asemAnator, gravi. tafia soarelui fine planetele pe orbit in jurul su i impie- dic& p&méntul sé fie azvarlit in intunecimile spatiului interstelar. Conform relativitatii generale, faptul ci masa este totdeauna pozitiva inseamna ca spafiul-timp este curbat totdeauna inspre el insusi, ca suprafata paman- tului, Dac masa ar fi fost negativa, spatiul ar fi fost curbat altfel, ca suprafata unei sei, Aceasti curbura pozitiva a spatiului-timp, care reflectd faptul c& gravitatia este atrac- tiv’, a fost perceputi de Einstein ca o mare problema. Atunci se credea in general ca universul este static, iar daca spatiul, siin particular timpul, e curbat inspre inte- rior, atunci cum poate continua universul sa ramana pen- tru totdeauna mai mult sau mai putin in aceeasi stare ca acum? Ecuatiile initiale ale relativitafii generale a lui Einstein preziceau fie expansiunea, fie contractia universului. Ein- stein a addugat insa inca un termen ecuatiilor sale care Iegau masa si energia din univers de curbura spatiului- timp. Acest nou termen, numit termenul cosmologic, are un efect gravitational repulsiv. Era astfel posibil s& se com- penseze atractia materiei cu respingerea datorati termenu- lui cosmologic. Cu alte cuvinte, curbura negativa produsa de termenul cosmologic putea anula curbura pozitiva pro- dus de masa si energia din univers. in acest fel se putea obfine un model al universului vesnic stafionar. Dac& Einstein ar fi rmas la ecuafiile sale inifiale, cele fara ter- menul cosmologic, el ar fi putut prezice c& universul ori se contract’, ori se dilat’. Aga cum se prezentau lucrurile, nimeni nu credea ca universul se schimba in timp, pind 81 in 1929, cand Edwin Hubble a descoperit c& galaxiile de- Partate se indeparteaza le noi. Universul se dilata. Einstein si-a numit termenul cosmologic ,,cea mai mare greseala a vietii mele”. Dar, cu sau fair’ termenul cosmologic, faptul ck materia produce curbura spatiului-timp spre sine ramanea o pro- blemi, desi nu era general recunoscuta ca atare. Semnnifi- catia fenomenului era ca materia ar putea curba atat de mult o regiune, incat aceasta s-ar putea izola efectiv de restul universului. Regiunea ar deveni in acest caz.o asa-nu- mit& gaurd neagra. In gaura neagra ar putea cidea obiecte, dar nimicnu ar mai putea iesi de acolo. Pentru a evada, obiectele ar trebui si aiba o vitezd mai mare decat lumina, ceea ce este interzis de teoria relativitajii. Astfel, materia din interiorul gaurii negre ar fi captata si ar colapsa pana lao stare necunoscuti de densitate foarte mare. Einstein a fost profund tulburat de implicatiile acestui colaps si a refuzat s& cread ca el ar putea avea loc. Dar, in 1939, Robert Oppenheimer a demonstrat ci o stea nu mai mare decat de doua ori masa soarelui colapseazi inevitabil dupa ce isi epuizeaz combustibilul nuclear. A intervenit apoi razboiul, Oppenheimer a fost implicat in proiectul bombei atomice si si-a pierdut interesul pentru colapsul gravitational. Ceilalti oameni de stiin}a erau pre- ‘ocupati mai mult de fizica pe care o puteau studia pe pa- mnt. Ei nu aveau incredere in predictiile despre intinderile universului indepartat, deoarece testarea lor nu parea po- sibild prin observafii. Totusi, in anii 1960, cresterea conside- rabiliia distanfei si calitatii observatiilor astronomice a dus la sporirea interesului fata de colapsul gravitational side universul timpuriu. Ce anume prevedea exact teoria relativitatii generale a lui Einstein pentru aceste cazuri a rimas neclar, pana ce Roger Penrose si cu mine am demon- strat cateva teoreme. Ele au aritat faptul ca din curbarea spatiului-timp in sine insusi rezult& aparifia unor singu- laritati, a unor locuri unde spafiul-timp are un inceput 82 sau un sfarsit. Inceputul ar fi fost acum cincisprezece mi- liarde de ani— big bang-ul —, iar sfarsitul ar surveni pen- tru orice stea care colapseazi, sau pentru orice obiect care cade in gaura neagra ramasa dupa colapsul stelei. Faptul cA teoria relativitatii generale a lui Binstein pre- vede existenta singularitatilor a provocat 0 crizA in fizicA. Ecuatiile relativitatii generale, care leaga curbura spatiului de distributia de masa si energie, nu pot fi definite ca sin- gularitati. Aceasta inseamna ca relativitatea generala nu poate prezice rezultatul unei singularitati. in particular, relativitatea general nu poate prezice cum apare universul la big bang. Relativitatea generala nu este deci o teorie completa. Ea necesit’ un ingredient pentru a determina cum poate incepe universul si ce se intampla atunci cand materia colapseaz sub propria gravits Ingredientul suplimentar necesar pare si fie mecanica cuantic&. in acelasi an in care si-a publicat Iucrarea consa- crata relativitatii speciale (1905), Einstein a scris despre ‘un fenomen numit efectul fotoelectric. Efectul consta in emisia de particule incircate atunci cand lumina cade pe anumite metale. Lucru uimitor: daca intensitatea luminii se reduce, numérul particulelor emise scade, dar viteza particulelor ramane aceeasi. Einstein a presupus cd acest fapt se poate explica dac& lumina ar sosi nu in cantitati continue, asa cum considerau toti, ci in portii de anumite dimensiuni. Ideea luminii care se propag’ numai in pa- chete, numite cuante, fusese introdusa cu cAtiva ani mai inainte de fizicianul german Max Planck. E ca si cand ai spune c& poti cumpira de la autoservire zahar in cantitati nelimitate, dar numai in pungi de un kilogram. Planck a folosit aceast’ idee pentru a explica de ce o bucati de metal incinsa Ja rosu nu emite o cantitate infinita de cal- dura. El privea insa cuanta ca pe un simplu truc teoretic, fra vreun corespondent in realitatea fizic’. Lucrarea lui Einstein demonstra ca este posibil& observarea cuantei in- dividuale. Fiecare particula emis’ corespunde unei cuante 83 de lumina care loveste metalul. Aceast& lucrare a fost re- cunoscuti ca fiind 0 contributie foarte important& a lui Einstein la teoria cuantica si i-a adus in 1927 premiul Nobel. (El ar fi trebuit s& obtina premiul Nobel pentru relativitatea general, dar ideea cd spatiul si timpul sunt curbate era inca privita ca prea speculativa si controver- sat, astfel c&, in schimb, i |-au atribuit pentru efectul foto- electric, care merita separat un premiu.) Implicatiile complete ale efectului fotoelectric n-au fost infelese pana in 1925, cnd Werner Heisenberg a demon- strat ca din cauza acestuia este imposibil si se masoare exact pozitia unei particule. Pentru a vedea unde se afl oparticula, trebuie sa o luminezi. Dar Einstein a demon- strat cd nu se poate folosi o cantitate oricat de mici de lumina; trebuie folosit cel putin un pachet, o cuant’. Acest pachet va disturba particula si o va face s& se migte cu vitez& intr-o anumita directie. Cu cat von dori s4 masu- r4m mai precis pozitia unei particule, cu atat mai mare va trebui si fie energia pachetului si cu atat mai mult va filperturbata particula. Ori de cate ori se va incerca masu- rarea particulei, incertitudinea pozifiei sale, inmultita cu incertitudinea vitezei, va fi mai mare dect o anumita va- loare minima. Acest principiu de incertitudine al lui Heisenberg a ari- tat c& nu se poate masura exact starea unui sistem, astfel Anu se poate prezice exact cum va evolua acesta fn viitor. Tot ceea ce se poate face este prezicerea probabilitatilor diferitelor posibilitaji. Tocmai acest element de hazard, de intémplare, l-a exasperat atata pe Einstein. Ela refuzat si creada ca legile fizice nu mai trebuie sa fac predictii defi- nite si lipsite de ambiguitate pentru ceea ce se va intampla. Dar, oricum ar fi exprimate, toate dovezile arati ci feno- menul cuantic si principiul de incertitudine sunt inevi- tabile gi c& ele aut loc in fiecare domeniu al fizi Relativitatea generala a lui Einstein este ceea ce se nu- meste o teorie clasica, deoarece nu incorporeaza principiul 84 incertitudinii. Trebuie prin urmare gisit§ o teorie noud care si combine relativitatea generala cu principiul de incertitudine. In cele mai multe situatii, diferenta dintre aceasta noua teorie si relativitatea general clasic& ar fi foarte mic&. Aceasta din cauza ci, aga cum am afirmat mai inainte, incertitudinea prezisA de teoria cuantic& acfioneaz& numai la oscar foarte micd, in timp ce relativitatea gene- rald are de-a face cu structura spatiului-timp la scar’ foarte mare. Totusi, teoremele de singularitate pe care Roger Pen- rose si cu mine le-am demonstrat arati c4 spafiul-timp va deveni foarte curbat la sciri foarte mici. Efectele princi- piului de incertitudine vor deveni atunci foarte importante; ele par si indice cAteva rezultate remarcabile. O parte dintre problemele puse de Einstein in legatura cumecanica cuantica si cu principiul de incertitudine au ap&rut din faptul cf el folosea nofiunea obignuit’, in sensul comun, de istorie a unui sistem fizic. O particuld este ori intr-un loc, ori intr-altul, Ea nu poate fi jumatate intr-un loc sijumitate intr-altul. in mod aseminitor, aselenizarea astronautilor ori a avut loc, ori n-a avut. Ea n-a pututavea loc pe jumatate. Tot aga nu poti fi un pic mort sau un pic gravid’. Ori esti, ori nu esti. Dar daca un sistem are o unici istorie definit’, principiul incertitudinii duce la o serie de paradoxuri, cum ar fi particulele aflate simultan in dou’ locuri diferite, sau astronautii aflati jumatate pe luna. ‘Un mod elegant de a ocoli aceste paradoxuri a fost ela~ borat de fizicianul american Richard Feynman. Feynman adevenit cunoscutin 1949 pentru lucrarea lui despre teoria cuantica a luminii. El a primit premiul Nobel in 1965im- preund cu un alt american, Julian Schwinger, si cu fizicia- nul japonez Shinichiro Tomonaga. Dar Feynman a fost un fizician deosebit, in aceeasi traditie cu Einstein. El ura fastul si falsitatea si a demisionat din Academia Nafional& de Stiinte, deoarece a descoperit ci membrii ei isi cheltuiau majoritatea timpului ca si decid’ ce alti oameni de stiini& trebuie admisi in Academie. Feynman, care a muritin 1988, 85 este recunoscut pentru multe contributii in fizica teoretica. Una dintre acestea este metoda diagramelor care ii poarta numele, alcituind baza pentru aproape toate calculele din fizica particulelor. Dar o contribufie si mai important este conceptul sau de sumd a istoriilor. Ideea lui este ca un sistem n-a avut numai o istorie in spatiul-timp, asa cum se presupune foarte firesc in teoria clasicd non-cuantica. Unsistem a avut mai degraba orice istorie posibild. $4 con- siderdm, de pilda, o particula care se afla in punctul Ala un moment dat. in mod normal, vom considera ca patti- culase va deplasa in linie dreapta plecand din A. Totusi, in concordanfa cu suma istoriilor, particula se poate misca dupa orice drum care porneste din A. Este ca atunci cand faci o pati de cemeala pe o sugativa. Particulele de cereal se raspandese pe hartia sugativa dupa toate drumurile posibile. Chiar daca se blocheaza linia dreapta dintre doua puncte cu ajutorul unei tdieturi, cerneala va trece pe dupa colt. Cu fiecare drum sau istorie se asociaz un numiar care depinde de forma parcursului. Probabilitatea ca o particula s& se deplaseze de la A la B este obfinut’ prin adunarea tuturor numerelor asociate cu drumurile pe care le poate lua particula de la A la B. Pentru cele mai multe drumuri, numerele asociate cu drumurile respective se vor anula cunumerele drumurilor apropiate. Astfel, ele vor avea o contributie mica la probabilitatea de a ajunge din A in B Dar numerele asociate drumurilor drepte se vor aduna cu numerele de la drumurile aproape drepte. Prin urmare, contribufia cea mai mare va proveni de la drumurile drepte sau aproape drepte. Din acest motiv, urma lasat deo par- ticuld in camera cu bule arat§ aproape dreapta. Dar daca veti pune in calea particulei un perete cu o fant, drumu- rile particulei se pot rispindi dincolo de fanta. Exist o pro- babilitate mare de a gisi particula departe de linia dreapta care trece direct prin taietura. ie oh in 1973, am inceput si cercetez care ar fi efectul princi- piului de incertitudine asupra unei particule in spatiul-timp 86 curbat din apropierea unei gaurinegre. Am gasit ci gaura neagra n-ar fi complet neagra, rezultat destul de iesit din comun. Principiul de incertitudine ar permite particulelor si radiatiei s se scurga din gaura neagra intr-un ritm sus- finut. Rezultatul a aparut ca o surpriza total, nu numai mie, ci tuturor si a fost intampinat cu 0 neineredere gene- rala. Dar, acum, post factum, se poate spune ¢& a fost firesc. Gaura neagra este regiunea din spatiui din care este impo- sibil de sc&pat daca deplasarea are loc cu o vitezi mai mick dec&t viteza luminii. Dar suma istoriilor a lui Feynman spune cd particulele pot lua orice drum prin spatiul-timp. Astfel, o particul se poate deplasa mai repede decat lu- mina. Probabilitatea de a se deplasa pe o distan{i mare cu o vitez mai mare decat viteza luminii este mica, dar particula se poate deplasa cu o astfel de vitez& exact atata cat sa iasa din gaura neagra, ca apoi si mearga mai incet decat lumina. In acest fel, principiul de incertitudine per- mite particulei sa scape din ceea ce se presupunea cA ar fiinchisoarea finala\: gaura neagra. Probabilitatea ca o par- ticull s& scape dintr-o gaurd neagra cu masa egal cu masa soarelui ar fi foarte mica, deoarece particula ar trebui si se deplaseze mai repede decat lumina pe o distanta de cAtiva kilometri. Dar pot exista si gauri negre mult mai mici, formate in universul timpuriu. Aceste gduri negre primordiale pot fi mai mici decAt dimensiunile unui nu- cleu atomic si totusi masa lor ar putea fide un miliard de tone, cat muntele Fuji. Ele ar putea emite la fel de multa energie cat 0 mare central electricd. De-am putea gasi oastfel de gaurd neagra pentru a-i capta energia! Din nefe- ricire, nu par s& fie multe prin preajma in univers. Prezicerea radiatiei provenind de la gaurile negre a fost primul rezultat netrivial al combinarii relativitatii generale a lui Einstein cu principiul cuantic. Colapsul gra- vitational nu este deci o fundaturd asa cum se parea. Isto- ria particulelor din gaura neagr4 nu trebuie sA aib& un sfarsitin singularitate. Ele pot sa scape din gaura neagrA 87 sisi-gi continue istoria afar. Poate ca principiul cuantic ar jnsemna ca pot fi evitate si istoriile care au un inceput in timp intr-un punct al creatiei, in momentul big-bang-ului. ‘Aceasta este o problema mult mai dificil de solufionat, deoarece implica aplicarea mecanicii cuantice la instisi structura spatiului si impului sinu doar la dramurile par- ticulei intr-un cadru dat al spatiului-timp. Avem nevoie de un mod de a face suma istoriilor nu numai pentru par- ticule, ci si pentru intreaga urzeala a spatiului si timpului. Nu stim incd in ce mod sa facem corect suma, dar stim. anumite aspecte pe care trebuie si le prezinte insumarea. Unul dintre ele este legat de faptul ci este mai usor s& se efectueze suma, daci avem de-a face cu istorii in aga-zisul timp imaginar, in loc de timpul obisnuit, real. Este greu de conceput timpul imaginar si probabil c& acesta este si una dintre cauzele celor mai mari dificult4fi intampinate de cititorii c&rtii mele. Am fost, de asemenea, criticat cu violent& de filozofi pentru folosirea timpului imaginar. Ce poate avea timpul imaginar de-a face cu universul real? Cred cd acesti filozofi nu au invatat lecfiile istoriei. Odini- oar se considera firesc ca pimnantul este plat si cd soarele se invarte in jurul pamAntului. $i totusi, de la Copernic $i Galilei incoace, a trebuit s4 adoptam ideea ci pamantul este rotund si se roteste in jurul soarelui. fn mod analog, multa vremea fost evident ca timpul decurge la fel pentru orice observator, dar, de la Einstein, a trebuit sA acceptam ideea cd timpul se scurge in ritmuri diferite pentru dife- ritii observatori. Parea de asemenea firesc ca universul si aiba o istorie unic4, dar, de la mecanica cuanticé, a tre- buit s4 consideraim ca universul are toate istoriile posibile. Doresc si sugerez acum c& si timpul imaginar este 0 idee pe care va trebui sa o acceptam. Este un salt intelectual de acelasi ordin cu adoptarea ideii ci paméntul este rotund. Cred ci nofiunea de timp imaginar va ajunge si fie candva Ja fel de naturala ca ideea pamantului rotund in zilele noastre. in lumea celor cu stiint& de carte n-au mai raimas multi adepti ai pamantului plat. 88 Va puteti reprezenta timpul obisnuit, real, ca peo linie orizontala, mergand de la stanga la dreapta. Dar puteti considera, de asemenea, o alt directie a timpului, de sus in jos pe pagina. Acesta este timpul imaginar, aflat la un uunghi drept fata de cel real. Care este motivul introducerii timpului imaginar? De ce nu ramanem fixati de timpul obignuit, cel real, pe care il intelegem? Motivul este Lectie Hitchcock tinuti ln Universitatea California dela Berkeley, in aprilie 1988. 117 poate alege destinafia: te poji indrepta in vacant spre con- stelatia Fecioarei si ajunge in Nebuloasa Crabului. Imi pare riu s-i dezamigesc pe ipoteticii turisti galac- tici, dar acest scenariu nui functioneaz’: dac& sari intr-o gaurd neagr’, vei fisfardmat si strivit mortal. Totusi exist ceva real in afirmatia ca particulele care formeazA corpul vor fi transportate intr-un alt univers. Dar nustiu daca vre- unul dintre noi s-ar consola afland ca, dupa ce va fi trans- format in spaghetti de o gaurd neagra, particulele sale ar putea supraviefui in pofida tonului usor frivol pe care Lam adoptat, acest eseu este bazat pe stiinta serioas’. Celé mai multe lucruri afirmate aici sunt acceptate de ceilalti oameni de stint’ care lucreazi in acest domeniu, desi consensul a survenit numai destul ce recent. Ultima parte a eseului este bazats totusi pe olucrare foarte recentii, asupra careia nu s-a cizut inca de acord. Dar aceasta lucrare trezeste foarte mult in- teres gi atentie. Desi conceptul a ceea ce noi numim astizi gaurd neagra areo vechime de peste doua sute de ani, numele de gauri neagraa fost introdus numai in 1967 de fizicianul ame- rican John Wheeler. A fost o lovitura de geniu: acest nume i-a asigurat obiectului respectiv intrarea fn mitologia SF. Numele a stimulat cercetarea stiintifica oferind o denu- mire concreta pentru ceva care inainte nu avusese un titlu potrivit. Nu trebuie deloc subestimata importanta unui nume bun in stint’. Dupa cate stiu eu, prima persoand care a discutat pro- blema gaurilor negrea fost John Michell de la Cambridge, care a scris 0 lucrare despre ele in 1783. Ideea lui a fost urméatoarea: Si presup unem c& tragem cu tunul vertical in sus de la suprafata pmantului, Pe masurd ce proiectilul merge in sus, acesta va fi incetinit de gravitafia terestra. In cele din urma, proiectilul se va opri si va cidea inapoi pe pamant. Dar dac’ el va porni cu 0 vitezA mai mare decat o anumita valoare critic’, atunci nu se va mai opri 118 din miscarea ascendenta si va continua si se indeparteze. Aceasta vitezi critica se numeste vitezi de evadare. Ea este de circa gapte mile pe secunda pentru pmént si de circa 0 suta de mile pe secunda pentru soare. Ambele viteze sunt mai mari decat viteza unui proiectil de artilerie, dar sunt mult mai mici decat viteza luminii, care masoara 186 000 de mile pe secunda. Aceasta inseamna cd gravitatia nu are mare efect asupra luminii; lumina poate scipa fara dificul- tate de pe pamant sau de pe soare. Totusi, Michell a dedus c& ar fi/posibil si existe o stea cu o masa suficient de mare sidestul de mica in dimensiuni ca viteza de evadare si fie mai mare decat viteza luminii. Noi nu vom putea vedea aceasti stea, deoarece lumina emis& de suprafata ei nu va mai ajunge pana Ja noi, fiind tras inapoi de campul gravitational al stelei. Vom fi insa capabili si detectim prezenta stelei prin efectul pe care il produce campul satu gravitational asupra materiei din apropiere. Nu este in totalitate corect sa trattim lumina ca pe un proiectil. Conform unui experiment efectuat in 1897, lu- mina se misc’ totdeauina cu aceeasi viteza constant’. Cum, poate deci gravitatia incetini lumina? O teorie corecta de- scriind modul in care gravitatia afecteazd lumina nu a aparut decat in anul 1915, cand Einstein a formulat teoria relativit&tii generale. Chiar si asa, implicatiile acestei teorii pentru stelele batrane si pentru alte corpuri masive nu au fost intelese in general pana in anii 60. Conform teoriei generale a relativititii, spafiul si tim- pul impreuna pot fi privite ca formand un spatiu cvadri- dimensional numit spatiul-timp. Acest spatiu nu este plat, cidistorsionat, curbat de materia si energia pe care le con- fine. Putem observa aceasta curbura masurand devierea undelor de lumina sau radio care trec pe lang’ soare in drum spre noi. in cazul luminii care trece pe lang soare, devierea este foarte mica. Dar daca soarele s-ar contracta pana la un diametru de cateva mile, curbarea luminii ar fi atat de mare incat lumina care paraseste soarele ar fi 119 tras inapoi de cmpul gravitational solar. Conform teo- riei relativit& ii, nimic nu poate calatori mai repede decat Jumina, astfel c va exista o regiune din care nimic nu mai poate scipa in afard. Aceastd regiune este denumité gaurd neagr&. Granifele sale formeaz asa-rumitul orizont al eve- nimentelor. Acesta este format de lumina care rateazi de aproape iesirea din gaura neagra, dar care ramane rotin- du-se la suprafata. Ideea cA soarele s-ar putea contracta la dimensiuni de teva mile pare ridicola. Se poate crede ci materia nu este comprimabila atat de mult. Dar se dovedeste ca da. Soarele are dimensiunile pe care le stim deoarece este fierbinte. El arde hidrogenul, transformandu-1in heliu, ca ‘© bomb’ H controlati. Caldura degajati in acest proces genereazi o presiune care permite soarelui s4 reziste atrac- tiei propriei gravitatii, care tinde si 0 faci mai mic’. incele din urm’, soarele isi va epuiza totusi combusti- bilul nuclear. Acest eveniment nu va avea loc inainte de -vreo cinci miliarde de ani de acum incolo, asifel ca deocam- dat nu e graba mare s& va rezervafi biletul pentru zborul spre alta stea. Dar alte stele mai mari decat soarele isi vor arde combustibilul mult mai repede. La terminarea com- bustibilului, ele vor incepe si-si piarda caldura si sa se contracte. Daca sunt mai mici decat dublul masei solare, ele se vor opri in cele din urma din contractie si se vor stabiliza. O astfel de stare se numeste piticd alba. Piticele ‘albe au diametrul de cateva mii de mile si densitati de sute de tone pe folul cub. O alta stare de acest fel este steaua neutronica, avand circa zece mile diametru si densitatea de milioane de tone pe tolul cub. S-au observat numeroase stele pitice albe in imediata noastra vecinatate, in galaxia noastra. Stelele neutronice n-au fost observate ins pana in 1967, cand Jocelyn Bell si Antony Hewish de la Cambridge au descoperitniste obiecte numite pulsari, care emit pulsuri regulate de unde radio. Lainceput, ei s-au intrebat daca n-au stabilit cumva legatura 120 cu o civilizatie extraterestra: intr-adevar, imi amintesc ca sala de seminar in care si-au anunfat descoperirea era deco- rati cu siluete de ,omulefi verzi“. La sfarsit totusi, ei si tofi ceilalti aut ajuns la 0 coneluzie mai putin romantica: era vorba despre stele neutronice rotitoare. Era o stire proasta pentru scriitorii de westernuri spatiale, dar o veste buna pentru putinii dintre noi care credeam in gaurile negre in ace! moment. Daca unele stele se pot restrange la dimen- siuini de circa zece sau douazeci de mile ca sa devina stele neutronice, ne pufem astepta ca alte stele sa se contracte chiar mai mult, ca si devina gauri negre. Osstea cu masa de circa doua ori mai mare dec&t a soa- relui nu poate deveni o piticd alba sau stea neutronica. in. anumite cazuri, steaua poate exploda si expulza destula materie, pentru a-si aduce masa sub aceasta limit’. Dar faptul nu se petrece in toate cazurile. Unele stele vor de- veni atat de mici, incat cmpul lor gravitational va devia lumina pani la reintoarcerea ei c&tre stea. Nici oraz de lumina, nimic altceva nu mai poate scapa. Astfel, steaua va fi devenit o gaurd neagra. Legile fizicii sunt simetrice in timp. Astfel, daca exist& obiecte numite gauri negre, in care cad lucruri care nu mai pot iesi in afard, trebuie si existe alte obiecte din care ies lucruri care nu mai pot cAdea induntru. Le putem denumi gauri albe. Putem specula cé, intrand intr-o gaura neagra intr-un loc, ar fi posibil sa iesim printr-o gaurd alba int-un alt loc. Aceasta ar fi metoda ideal pentru a calatori la mari distanfe, asa cum am mentionat mai inainte. Tot cea ce trebuie este sa gasim gaura neagra din apropiere. La prima vedere, aceasta forma de calatorie spafiala p&rea posibila. Teoria relativititii generale a lui Einstein are solutii care arat cd este posibil si cazi intr-o gaurd nea- gra sis’ iesi printr-o gaur& alba. Lucr&ri mai recente arata ‘ca aceste solutii sunt foarte instabile: cea mai mica pertur- batie, cum ar fi prezenta unei nave spatiale, ar distruge _gaura viermelui” (wvornthole), sau trecerea care duce de 121 Ja. gaura neagra la cea alba. Nava spatiala ar fi sfiramata in bucafi de forte infinit de putemiee. Totul ar fica parcurge- rea cascadei Niagara intr-un butoi. Dupai toate acestea, situatia parea fard speranta. Gaurile negre pareau bune pentru a scdpa de gunoaie, sau chiar de unii prieteni. Dar g&urile negre ramaneau ,, aramuri fara de intoarcere”. Tot ceea ce am afirmat pana acum a fost bazat numai pe calcule folosind teoria relativitatii gene- ralea lui Einstein. Aceasta teorie concorda in mod excelent cu observatiile efectuate. Dar noi stim ci ea nu poate fi corecta pana la capat, deoarece nu inglobeaza principiul incertitudinii din mecanica cuantic&. Principiul incertit dinii afirma ca particulele nu pot avea simultan 0 pozitie bine definita si o viteza bine definit’. Cu cat masori mai precis pozitia unei particule, cu atat mai putin precis ii poti masura viteza, si viceversa. in 1973 am inceput si studiez ce modificari ar aduce gaurilor negre principiul incertitudinii, Spre marea mea surpriza, si spre surpriza tuturor, am descoperit ca gitu- rile negre nu sunt complet negre. Ele ar emite radiatie si particule intr-un ritm constant. Rezultatele mele au fost intampinate cu oneincredere general atunci cand le-am anunfat la o conferinta Langa Oxford. Conducitorul confe- rinfei a afirmat ca spusele mele erau lipsite de sens sia sctis o lucrare cu aprecieri negative. Totusi, atunci cand alfii mi-au repetat calculele, au gisit aceleasi rezultate. Incele din urma, pana si conducatorul conferinfei a recu- Noscut ca am avut dreptate. Cum poate scipa radiatia din campul gravitational al gaurii negre? Exist mai multe céi pentru ainfelege cum. Desi par diferite, aceste cAi sunt in realitate echivalente. Una dintre ele este intelegerea faptului cd principiul de incertitudine permite particulelor sé se deplaseze pe dis- tanfe scurte cu’o vitez& mai mare decat viteza luminii. Astfel, particulele si radiatia pot penetra prin orizontul eve- nimentelor si pot scéipa din gaura neagr’. Asadar, lucrurile 122 Potiesi din gaura neagra. Cea ce iese din gaura neagra este totusi diferit de cea ce cade in ea. Numaienergia va fiaceeasi. Pe masura ce gaura neagra emite particule si radiatii, ea pierde masi. Din acest motiv, gaura neagra se micso- reaza si expulzeaza particule tot mai repede. in cele din urmA, ea atinge masa zero si dispare complet. Ce se intam- pla atunci cu obiectele, inclusiv cu eventualele nave spa- fiale care au cdzut in gaura neagra? Conform unei lucrari pecare am elaborat-o recent, aceste obiecte ajung intr-un. mic univers propriu: Un univers-copil (baby universe) auto- suficient se ramifica si se desparte de regiunea noastré a universului. Acest univers-copil se poate reuni iarasi cu regiunea noastra de spatiu-timp. Daca acest fenomen are loc, atunci el ne apare ca o alta gauri neagra care s-a for- mat si apoi s-a evaporat. Particulele care au c&zut intr-o gaurd neagra vor reaparea ca particule emise de alta gaura neagra si viceversa. ‘Acest scenariu arati exact asa cum trebuie pentru a per- mite ciltoriile spatiale prin giuri negre. N-ai decat si pilo- tezi nava spre gaura neagra corespunzitoare. E mai bine s& fie una destul de mare, altfel vei fi laminat in forma de spaghetti inainte de a patrunde induntru. Trebuie s4 speri apoi ci vei iesi printr-o alta gaura, desi nu vei fi capabil si alegi unde. Dar mai este un obstacol in calea acestei scheme de transport intergalactic. Universul-copil care preia particu- ele céizute in gaura neagra se produce in asa-numitul timp imaginar. fn timpul real, astronautul care cade in gaura neagra igi afla un sfarsit penibil. El va fi facut bucitele de diferenta dintre forta de gravitafie de la cap si cea de la picioare. Nici macar particulele din care este alc&tuit nu vor supraviefui. Istoriile lor din timpul real se vor sfarsi intr-o singularitate. Dar istoriile lor din timpul imaginar vor continua. Ele vor trece in universul-copil si vor iesi din nou ca particule emise de o alta gaurd neagra. Astfel, 123 intr-un anume sens, astronautul va fi transportat intr-o alt& regiune a universului, dar particulele care vor fi reemise nu vor mai senna prea mult cu un astronaut. Nue prea mare consolare pentru el si stie ci, odati prabusit intr-o singularitate in timpul real, particulele sale vor supravie- fui fn timpul imaginar. Mottoul celui care cade intro gaura neagra trebuie si fie: ,Gandeste imaginar.” Ce factor determina locul reapariiei particulelor? Nu- mirul particulelor din universul-copil va fi egal cu numa- rul de particule care au cizutin gaura neagr’, plus numérul de particule pe care gaura neagra le emite de-a lungul pro- cesului stu de evaporare. Aceasta inseamna ci particulele care cad intr-o gaurd neagr& vor iesi dintr-alti gaura de circa aceeasi mas’. Asadar, se poate incerca selectarea lo- cului unde ies particulele creand o gaur neagra de aceeasi masa cu aceea in care au intrat particulele. Totusi, gaura neagra va putea la fel de bine emite orice alt set de parti- cule avand aceeasi energie total. Chiar dact gaura neagra va emite tipul corect de particule, nu se poate spune dac& ele sunt aceleasi care au c&zutin cealalta gaura. Particu- lele nu poarta acte de identitate; toate particulele de un anume fel arati identic. Toate acestea inseammnd ci trecerea printr-o gaurd neagra nu pare s& se dovedeasca o metoda populara si sigurade calAtorie spatial. inainte de toate, ar trebui s4 ajungeti acolo clatorind in timp imaginar si s& nu va pese ci isto- ria dumneavoastra in timp real se termina rau. In al doi- lea rand, nu va puteti alege cu adevarat destinafia. Ar fi cazborul cu anumite companii aeriene pe care le-as putea eventual mentiona. Cu toate c& universurile-copii s-ar putea s& nu fie de prea mult folos pentru cAlatoria spafiala, ele au implicatii importante pentru incercarea noastra de a giisi a teorie complet unificata care si descrie complet universul. Teo- riile noastre actuale contin o serie de cantitati, cam ar fi m&- rimea sarcinii electrice a unei anumite particule. Valorile 124 acestor cantitati nu pot fi prezise de teoriile noastre. Ele trebuie alese astfel incat sa corespunda cu experimentul. Cei mai multi oameni de stint cred totusi cd exist la baza o teorie unificata care va prezice valorile tuturor acestor marimi. S-ar putea foarte bine ca 0 astfel de teorie ascunsa si existe. Candidatul cel mai puternic din momentul de fat se numeste supercoarda heterotica. Ideea de baza stipu- leaz cA spatiul-timp este umplut cu mici bucle, ca niste bucifi de coarda. Ceea ce consider noi particule ele- mentare sunt de fapt aceste bucle vibrand in diferite feluri. Aceastd teorie nu confine nici un fel de numere ale ciror valori s& fie ajustate. Se asteapta prin urmare ca aceast& teorie unificatd si fle capabild si prezic4 toate valorile mari- milor, cum ar fi sarcina electricd a unei particule, ramasi nedeterminata in teoriile noastre actuale. Desi pana acum noi nu am reugit si prezicem nici una dintre aceste valori din teoria supercorzilor, multi cercetttori cred c& pana la urma vom izbandi. Si totusi, daca tabloul de fata al universurilor-copii este corect, capacitatea noastra de a prezice aceste cantitati va fi redust, iar aceasta deoarece nu putem determina cat de multe universuri-copii exista in afara, asteptand s& se alipeasca regiunii noastre de univers. Pot exista univer- suri-copii care contin numai cAteva particule. Ele sunt atat de mici incat nu le vom sesiza atunci cand se desprind saut se alipesc. La alipire, ele vor altera valorile aparente ale mérimilor de felul sarcinii electrice. Prin urmare, nu vom fi capabili sti determinam care sunt valorile reale ale aces- tor marimi, deoarece nu stim cate universuri-copii asteapti acolo, afark. Ar putea fi chiar o explozie demografic de universuri-copii. Spre deosebire de cazul uman, pentru ele nu par sd existe factori limitativi, cum ar fi resursele alimentare sau spatiul locativ. Universurile-copii exist in propriul lor taram. Problema este asernintoare cu in- trebarea cAfi ingeri incap pe un warf de ac. 125 Pentru cele mai multe cantitati, universurile-copii intro- duc o anumit& nedeterminare a valorilor prezise, destul demicé, dar finita. Este totusi posibil sA se dea o explica- fie pentru valoarea unei mérimi foarte importante: asa-nu- mita constanta cosmologica. Ea este un termen din ecuatiile relativit&tii generale care conferd spatiului-timp tendinta intrinsec de a se extinde sau de ase contracta. Einstein a propus o valoare foarte mica pentru aceasta constant, in speranja de a contrabalansa tendinta materiei de a con- tracta universul. Aceast’ motivatie a disparut atunci cand s-a descoperit ci universul se extinde. Dar constanta cos- mologicd n-a fost usor de inlaturat. Se crede c&, datorita fluctuatiilor din mecanica cuantic4, valoarea constantei cosmologice trebuie si fie foarte mare. ins& din observa- fiile efectuate asupra variafiei in timp a expansiunii uni- versului, rezultk 0 valoare foarte mic& pentru constanta cosmologica. Pana acum nu exist 0 explicatie satisfaca- toare de ce valoarea observata trebuie sa fie atat de mica. Desprinderea universurilor-copii si realipirea lor afecteaz valoarea aparenta a constantei cosmologice. Deoarece nu stim cate universuri-copii exist’, pentru constanta cosmo- logic& vor fi mai multe valori posibile. O valoare apro- piata de zero va fi de departe cea mai probabila. Este un az fericit, deoarece numai o valoare mica a constantei cos- mologice are drept consecinta un univers comtpatibil cu existenta unor fiinfe ca noi. in rezumat, se pare ci particulele pot cidea intr-o gaurd neagra care se evapora, dispirand din regiunea noastra de univers. Particulele ajung in niste universuri-copii care se ramificad si se despart de universul nostru. Aceste uni- -versuri-copii pot apoi reveni sa se alipeasca in alta parte. Elenune pot fi de folos pentru cAlatorii spatiale. Prezenja lor inseamna ci vom fi capabili sé prevedem mai putin decat ne asteptam, chiar dacd vom gasio teorie complet unificat8. Pe de alta parte, vom putea fi capabili sA oferim explicatii pentru valorile masurate ale unor marimi cum 126 ar fi constanta cosmologica. in ultimii cdtiva ani, multi oa- meni au inceput si lucreze in problema universurilor-copii. Nu cred c& vreunul dintre acestia si-ar face o avere bre- vetandu-le ca pe niste mijloace pentru cAlitorii spatiale. Universurile-copii constituie totusi unt domeniu foarte atr’- gator pentru cercetare. 12 ESTE TOTUL PREDETERMINAT?* {in piesa Indius Cezar, Casius ii spune lui Brutus: ,Cate- odat’, oamenii sunt stipanii propriului destin.” Dar sun- tem noi cu adevarat st4panii destinului nostru? Sau tot cea ce facem este predeterminat, hot&rat dinainte? Argu- mentul folosit in favoarea predeterminarii era cA Dum- nezeu este atotputernic si situat in afara timpului, astfel incét Dumnezeu stie totdeauna ce se va intampla. Dar, in acest caz, cum putem avea o voint& liberd? Iar daci nu oavem, cum putem fi facuti raspunzatori pentru actiu- nile noastre? Nu poate fi vinovat cineva care a fost pre- destinat sa jefuiasc’ o banca. Asadar, cum poate fi acesta pedepsit pentru fapta sa? in vremurile noastre, argumentul determinismului s-a bazat pe stiinf4. Se pare cd exist legi bine definite care guverneazi modul in care universul gi tot ceea ce contine el evolueazi in timp. Desi nu am gasit inca forma exact a tuturor legilor, noi stim deja destul cat si determina ce se intampla in toate cazurile, cu exceptia celor mai ex- treme situatii. Dac’ vom gasi in viitorul apropiat legile ramase pana acum necunoscute, aceasta este o chestiune de opinie. Eu sunt un optimist: cred c& exist& o sans de cincizecila suta si le gisim in urmatorli douazeci de ani, dar, chiar dacd nu le gasim, argumentele nu se schimbi. Argumentul principal este ca trebuie sa existe un set de * Lect jimuta Ja seminarul Clubului Signa de la Universitatea din Cambridge, in aprilie 1990. 128 legi care determina complet evolufia universului pornind dela starea sa initial. Aceste legi au fost ordonate de Dum- nezeu. Se pare ca El (sau Ea) nu intervine in univers ca s& incalce legile. Configuratia inifiala a universului a putut fi ori aleasd de Dumnezeu, ori determinata de insegi legile stiintei-in ambele cazuri, s-ar prea c& totul in univers ar fi deter- minat de evolutia conforma cu legile stiinfei, astfel ci e dificil de vazut cum putem fi stapanii soartei noastre. Tdeea existentei unei mari teorii unificate care deter- mind totul in univers intampina mari dificultati. inainte de toate, marea teorie unificata este, ca idee, compact si elegant’ in termeni matematici. Teoria despre orice tre- buie sé fie ceva deosebit si in acelasi timp foarte simplu. $i totusi, cum se poate ca un anumit numér de ecuatii s& descrie toatA complexitatea si detaliile banale prezente in jurul nostru? Este de crezut cu adevarat ci marea teorie unificata a determinat pana si ordinea hitului din sapta- mana aceasta, cu Sinead O’Connor pe locul unu, sau fap- tul cd Madonna va figura pe coperta revistei Cosmopolitan? ‘Adoua problema legat de ideea predeterminarii tutu- ror lucrurilor de o mare teorie unificata ar fi c& orice afir- mam noi este, de asemenea, predeterminat de aceeasi teorie. Dar de ce trebuie ea neaparat determinata astfel incAt si fie corectx? Nu este oare mai probabil ca teoria si fie gresiti, deoarece, pentru fiecare dintre afirmatiile co- recte exist mai multe afirmatii incorecte posibile? in fie- care siptimand primesc prin posta un numar de teorii pe care mi le trimit oamenii. Toate sunt diferite intre ele sireci- proc incompatibile. $i totusi, ca ipotez4, marea teorie uni- ficata i-a determinat pe autori si creadai ca au dreptate. ‘Atunci de ce ar trebui s4 fie mai aproape de adevar afirma- tiile mele? N-au fost i ele determinate tot de marea teorie unificata? ‘Atreia problema legata de ideea predeterminarii totale este cA noi simfim existenta liberului arbitru —a libertitii 129 dea alege daca s& facem sau nu un anumitlucru. Dar daci totul este predeterminat de legile stiinfei, atunci libertatea de a alege trebuie si fie o iluzie, iar dacd nu avem liber- tatea alegerii, atunci pe ce se bazeaza responsabilitatea acfiunilor noastre? Bolnavii mintal nu sunt peclepsiti pen- tru crimele lor, deoarece s-a decis c4 ei nut sunt capabili de alegere. Dar daca noi suntem predeterminati de marea teorie unificata, nimeni nu este capabil sa aleags, asadar, de ce ar trebui facut cineva responsabil pentru ceea ce face? Aceste probleme ale predeterminarii au fost discutate de secole. Discutia a fost totusi oarecum academica, deoa~ rece ne aflam departe de cunoasterea completa a legilor stiinfei si nu stiam nici cum au fost determinate condifiile initiale ale universului. Problema a devenit mult mai ur- genta acum, deoarece exista posibilitatea ca si gasim o teorie complet unificata in urmatorii douazeci de ani. Si intelegem ca starea initial a putut fi ea insasi fixati de legile stiintei. Cele ce urmeaza reprezint’ incercarea mea personal dea rezolva aceste probleme. Nu pretind ca as fi foarte original sau profund, dar acesta este lucrul cel mai bun pe care il pot face pe moment. Ca'si incep cu prima problemi, voi pune intrebarea: Cum poate o teorie relativ simpla si compactd si dea nas- tere unui univers atat de complex ca acela pe care il vedem astizi, cu toate detaliile sale banale si lipsite de importanta? Cheia problemei este principiul de incertitudine din meca- nica cuantic’, dupa care nu se pot masura simultan, cu mare precizie, pozitia si viteza unei particule. Cu cat mai precis se masoara pozitia, cu atat mai putin precis se poate miéasura viteza si viceversa. Aceasta incertitudine nu este atat de importanta in momentul actual, cand lucrurile sunt departe unele de altele, astfel incat o mic incertitudine in pozifie nu introduce o mare diferent. Dar in universul. foarte timpuriu, totul era foarte strans, particula lang par- ticula, astfel exista o foarte mare incertitudine gi deci era un anumit numér de stari posibile pentru univers, diferite 130 intre ele. Aceste stari timpurii posibile ale universului au evoluat intr-o intreaga familie de istorii diferite ale uni- versului. Cele mai multe istorii ar fi destul de asemana- toare in privinfa caracteristicilor lor la scara mare. Istoriile corespund unui univers care a fost uniform, neted si in proces de expansiune. Totusi, aceste istorii vor diferi intre ele prin detalii cum ar fi distributia stelelor, si chiar mai mult, prin copertele revistelor. (in cazul in care istoriile contin reviste.) Asadar, complexitatea universului din jurul nostru si detaliile sale provin din principiul de incer- titudine din stadiile initiale. Acest fapt da nastere unei intregi familii de istorii posibile ale universului. Ar exista sioistorie in care nazistii au invins in cel de-al doilea rizboi mondial, desi probabilitatea este mica. Noi se intampla si trdim intr-o istorie in care aliafii au castigat rizboiul si in care Madonna se afl pe coperta Cosmopolitartului. Ajung acum la cea de-a doua problema: Daca tot ceea ce facem este determinat de o teorie a marii unificari, de ce teoria determina ca noi si tragem mai degraba con- cluzii corecte despre univers decat concluzii false? De ce trebuie ca spusele noastre s4 aib’ vreun fel de valoare? Raspunsul meu se bazeaza pe ideea selectiei naturale a lui Darwin. Admit ca pe pamanta aparut in mod spontan 0 forma primitiva de viata dintr-o combinatie intampla- toare de atomi. Aceasta forma timpurie de viata a fost pro- babil o moleculA mare. Probabil cA aceasti moleculi n-a fost ins& un ADN, deoarece sansele alcituirii unei mole- cule intregi de ADN prin combinafii intémplatoare sunt mic. Forma primitiva de viata trebuit si se reproduc’. Prin- cipiul de incertitudine si miscarile termice intamplatoare ale atomilor au dat nastere unui numar de erorila repro- ducere. Cele mai multe erori au fost fatale pentru organis- mele respective: ele fie n-au supravietuit, fie nu s-au putut reproduce, Astfel de erori nu au putut fi transmise gene- ratillor urmatoare, ci au disparut. Din pura intamplare, 131 cAteva erori au fost benefice. Organismele purtatoare ale acestor erori au fost favorizate supraviefuind si reprodu- candu-se. Astfel, ele au avut tendinta de a inlocui organis- mele inifiale neimbunatatite. Dezvoltartea structurii dublei elici a ADN-ului poate fio astfel de imbunatatire din fazele timpurii. Aceasta a reprezentat, probabil, un asemenea progres incat s-a pro- dus inlocuirea tuturor formelor anterioare de viat’, oricare au putut fi ele. Treptat, pe masura continuarii evolutiei, s-a ajuns la dezvoltarea sistemului nervos central. Creatu- rile care recunosteau in mod corect informatiile din datele obfinute de organele lor de simf, si care actionau in mod adecvat, au avut mai multe ganse s4 supravietuiasca si s&se reproduca. Rasa umani a ridicat evolutia pe onoua treapta. Noi semanam foarte mult cu maimutele superi- oare si in ceea ce priveste corpurile, si in ceea ce priveste ADN-ul, dar o mic’ schimbare in ADN-ul nostru ne-a per- mis s4 dezvoltim limbajul. Aceasta inseamna c& noi am putut transmite informatiile si experien{a acumulata din generatie in generatie, in forma orala si, apoi, in forma scrisa. In fazele precedente, rezultatele experientei puteau fi transmise numai prin procesul lent de codificare in ADN, prin intermediul erorilor intamplatoare din reproducere. Efectul a fost o accelerare dramatic’ a evolutiei. Pentru ca evolutia sA ajungg la rasa umanf, au trebuit trei miliarde de ani, in cursul ultimilor zece mii de ani, noi am dezvoltat limbajul scris. Acest fapt ne-a permis s4 progresim de la faza troglodita la punctul in care ne putem intreba despre teoria final a universului. in ultimii zece mii de ani nu s-a produs nici o evolutie biologic semnificativa sau vreo modificare a ADN-ului uman. Asadar, inteligenta nostra, capacitatea noastri de a trage concluzii corecte din informatiile oferite de orga- nele noastre de simf trebuie si dateze inc din timpul in care se locuia in caverne, sau chiar de mai inainte. Selectia aavut loc pe baza capacititii noastre de a ucide anumite 132 animale pentru hrand si de a evita s& fim ucisi de altele. Este remarcabil c’ insusirile mentale selectate pentru aceste scopurine-au fost de totatat folos si in circumstante foarte diferite, ca acelea din zilele noastre. Nu exist, probabil, prea multe avantaje de cAstigat pentru supravietuire din descoperirea marii teorii unificate, sau din raspunsul la intrebirile legate de determinism. $i totusi, inteligenta pe care am dezvoltat-o pentru alte scopuri poate foarte bine asigura obfinerea unor réspunsuri corecte la aceste pro- bleme, ‘Amajuns acum la cea de-a treia problema: aceea a libe- rului arbitru sia responsabilitatii fata de propriile actiuni. Noi simfim in mod subiectiv c4 avem capacitatea de a alege ce suntem si ce facem. Dar aceasta poate fi doar 0 iluzie. Unii cred cd sunt Isus Cristos, sau Napoleon, dar nu potavea tofi dreptate. Aven nevoie de un test obiectiv, la care putem apela din afara pentru a distinge daci un organism are vointa proprie. S4 presupunem, deexemplu, c&suntem vizitati de un ,omulet verde” de pe alta stea. Cum putem decide daci el are liber arbitru sau daci este un simplu robot, programat si rispunda ca si cand ar fi aseménator cu noi? ‘Testul obiectiv final al liberului arbitru ar putea fi bazat peintrebarea daca se poate prezice comportarea organis- mului, Dacd raspunsul este afirmativ, este clar ci acesta nu are voint& proprie, ci este predeterminat. Pe de alta parte, dac& nu i se poate prevedea comportarea, acest fapt ar constitui o definitie operational c& organismul are liber arbitru. Se poate obiecta impotriva acestei definitii a liberului arbitrupornind de la faptul c&, odat ce vom gisi o teorie complet unificat%i, vom fi capabili s& prezicem ce vor face oamenii. Creierul uman este totusi supus principiului in- certitudinii. Exist’ agadar un element de imprevizibil in comportarea umana, asociat cu mecanica cuantic’. Dar energiile implicate de procesele din creier sunt joase, astfel 133 c& incertitudinea de natura cuantici produce numai un efect foarte mic. Motivul real pentru care nu putem prezice comportarea umané este caracterul ei foarte complicat. Pur si simplu este greu de facut asa ceva. Noi cunoastem deja legile fizice de baz care guverneazi activitatea creierului siacestea sunt relativ simple. Este in schimb foarte dificil de rezolvat ecuafiile in care sunt implicate mai multe parti- cule. Chiar i pentru teoria mai simpla a gravitatiei new- toniene, puter rezolva exact ecuatiile numai pentru cazul a doug particule. Pentru trei sau patru particule, trebuie apelat la aproximatii, iar dificultatile cresc rapid odati cu numérul de particule. Creierul uman confine un numar de circa 10 de particule, adicd un numar de o suta de mi- lioane de miliarde de miliarde. Ele sunt mult prea multe pentrua rezolva vreodata ecuatiile si a prezice modul in care va reactiona creierul, pornind de la starea sa inifial& sidela datele nervilor care sunt racordafi la acesta. fn rea- litate, noi nici nu putem masura starea initiala, deoarece, pentru aceasta, ar trebui si-desfacem creierull in compo- nentele sale. Chiar daca am fi pregatifi s& facem asa ceva, ar fi prea multe particule de inregistrat. De asemenea, creie- rul este probabil foarte sensibil fatA de starea sa initiala — omic’ schimbare in aceasta putand s& produca o schim- bare foarte mare in comportarea sa ulterioara. Desi cu- noastem ecuatiile fundamentale care guverneaza creierul, suntem complet incapabili si le folosim pentru a prezice comportarea umand. Aceasta situafie apare in stiinta ori de cate ori avem de-a face cu un sistem macroscopic, deoarece numarul particulelor este totdeauna prea mare pentru ca si avem vreo sansa de a rezolva ecuatiile fundamentale. Ce facem in locul rezolvarii este si apelam la teorii efective. Acestea sunt aproximatii in care numérul foarte mare de particule se inlocuieste cu cateva cantitati. Un exemplu este meca- nica fluiidelor. Un lichid ca apa este alc&tuit din miliarde de miliarde de molecule care, la randul lor, sunt alcatuite 134 din electroni, protoni si neutroni. Tratarea apei ca pe un mediu continuu, caracterizat numai prin vitez, densitate si temperatura constituie totusi o buna aproximatie. Pre- zicerile oferite de teoria efectiva a mecanicii fluidelor nu sunt exacte — este suficient in acest sens si ascultim bule- tinele meteorologice — dar sunt destul de bune pentru pro- iectarea vapoarelor sau a conductelor de petrol. ‘As dori s4 sugerez c nofiuinea de liber arbitru si de res- Ponsabilitate moral pentru actiunile noastre constituie parti ale unei adevarate teorii efective in sensul mecanicii fluidelor. $-ar putea ca tot ceea ce facem sa fie determinat deo mare teorie unificatd. Dacd 0 astfel de teorie a stabilit eivom muri spanzurati, atunci nune vom ineca. Dar va trebui sé fiti teribil de sigur c& sunteti destinat streangului pentru a va aventura pe mare cu o barcuta pe timp de furtund.. Am observat ci pina si oamenii care pretind c& totul este predestinat si ci nu putem face nimic pentru ane schimba soarta se uita bine inainte de a trece strada. Poate c& lucrurile stau chiar asa pentru cA cei carenu sunt atenfi cand trec strada nu supraviefuiesc pentru a-si spune povestea. Comportamentul cuiva nu se poate baza pe ideea cAtotul a fost predeterminat, deoarece nu se stie ce anume a fost predeterminat. in loc de aceasta, trebuie adoptati teoria efectiva c& exista liber arbitru si ca fiecare este res- ponsabil pentru actiunile proprii. Aceasta teorie nu este foarte buna pentru a prezice comportamentul uman, dar oadoptim deoarece nu avem sanse si rezolvim ecuatiile care rezulta din legile fundamentale. Mai este si un motiv darwinian pentru care credem in liberul arbitru. Societatea in care indivizii se simt responsabili pentru actiunile lor personale este mai receptiva la activitatile comune $i poate mai bine s& supravietuiasci, rispandindu-si astfel valo- rile. Desigur, si furnicile lucreaza bine impreuna. Dar 0 astfel de societate este static’. Ea nu poate rispunde la evenimentele neobisnuite si nici nu poate folosi ocaziile nou aparute. Un grup de indivizi liberi care impirtigesc 135 o serie de interese reciproce poate colabora in vederea obiectivelor comune si poate avea totusi destuli flexibi- litate pentru inovatii. In acest fel, o societate prosper’ mai usor $i igi rspandeste sistemul de valori. Conceptul de liber arbitru apartine unui alt domeniu decat acela al legilor fundamentale ale stiintei. Daca se incearci deducerea comportirii umane din legile stiintei, se cade in paradoxul sistemelor autodefinite. Dac& ceea ce face un individ poate fi dedus din legile fundamentale, atunci faptul insusi de a face predictia va putea modifica ceea ce se va intimpla. Acestea sunt problemele cu care se poate confrunta cineva dac& voiajul in viitor ar fi posibil, ceea ce eu nu cred ca se va intémpla vreodata. Daca ai stice se va intampla in viitor, ai putea schimba evenimen- tele. Dacd ai sti ce cal va céstiga Marele Premiu, ai putea face avere pariind pe invingator. Dar aceasta actitine ar schimba cursul pariurilor. Pentru a injelege ce probleme pot sa apara, trebuie vazut filmul Inapoi spre viitor. ‘Acest paradox despre capacitatea de a prezice actiunile cuiva este strict legat de problema mentionata anterior: determini teoria final& pnd si faptul c& noi vom ajunge la concluzii corecte privind teoria finala? in acest caz am argumentat ca ideea lui Darwin privind selectia natural’ ne va conduce la un raspuns corect. Poate ca rispunsul corect nu este descrierea adevaratd, dar selectia natural ne va conduc cel putin la un set de legi fizice care func- sioneaz’ destul de bine. Nu putem aplica totusi legile fizice la deducerea comportamentului uman si aceasta din doua motive. Mai intai, nu putem rezolva ecuatiile. Apoi, chiar dact le-am putea rezolva, faptul de a efectua predictia ar perturba sistemul. in loc de toate acestea, selectia natural pare si ne conducd spre adoptarea unei teorii efectivea liberului arbitru. Daci se accepta ca per- soana isi poate alege liber actitinile, atunci nu putem argu- menta c& in anumite cazuri ea poate fi determinata de forte exterioare. Conceptul de ,,voinfa aproape libera” nu 136 are sens. Oamenii tind s& confunde faptul ca se poate ghici care comportare este mai probabil si fie aleas de un indi- vid, cu ideea c& alegerea lui nu este liber’. Eu prevad ci cei mai mulfi dintre dumneavoastra vor manca in aceasta sear&, dar dumneavoastra sunteti liberi st alegeti si va ducefi la culcare cu stomacul gol. Un exemplu de astfel de confuzie este doctrina responsabilit3tii limitate —ideea c& persoanele care au comis acte antisociale sub o stare de stres nu trebuie pedepsite pentru actiunile lor. Este po- sibil ca cineva sa fie mai susceptibil de a comite un act antisocial sub imperiul stresului. Dar asta nu inseamna ci, prin micsorarea pedepsei, ar trebui si facem inc mai probabil comiterea actului antisocial. Investigarea legilor fundamentale ale stiintei si studiul comportamentului uman trebuie lsate in compartimente separate. Din motive pe care le-am explicat, legile funda- mentale nu pot fi folosite pentru a deduce comportamentul ocamenilor. Putem spera in schimb sa folosim si inteli- genta 5i puterea gandirii logice pe care nile-am dezvoltat de-a lungul selectiei naturale, Din nefericire, selectia natu- ralA a dezvoltat si astfel de caracteristici ca agresivitatea. Agresivitatea a putut oferi un avantaj pentru supraviefuire in timpul locuirii in pesteri, sau mai inainte de aceasta, si a fost astfel favorizata de selectia naturala. Cresterea teri- bil a puterii noastre distructive, produs’ de stiinta si teh- nologia din timpurile moderne, a transformat agresivitatea intr-o insusire foarte periculoasa care ameninf& supravie- fuirea intregii rase umane. Necazul este ca agresivitatea pare inscrisa in ADN-ul nostru. ADN-ul se schimba prin evolutie biologic4 numai la o scara a timpului de milioane de ani, dar puterea noastra de distrugere creste la o scara de timp data de evolutia informatiei, care este astazi de numai douazeci sau treizeci de ani. Rasa umana nu prea are sanse de supravietuire, daca nu ne folosim inteligenta pentru a tine agresiunea sub control. Dac vom reusi si supraviefuim in urmatorii o suta de ani,ne vom fi raspandit 137 pealte planete si, posibil, pe alte stele. Astfel va fi mai putin posibil ca intreaga ras’ umana sa fie distrusa de o cala- mitate ca razboiul nuclear. S& recapitulam: Am discutat aici despre cdteva pro- bleme care se pun daci se consider’ ci totul in univers este predeterminat. Nu are prea mare importan{a daca acest determinism este datorat unui Dumnezeu atotpu- ternic, sau legilor stiintei. intr-adevar, se poate afirma tot- deauna ’ legile stiinfei sunt expresia voinfei Domnului. Am luat in considerare trei probleme. Prima: Cum pot fi determinate complexitatea universului si toate detaliile banale de un simplu set de ecuatii? Ca oalternativ, putem crede cu adevarat ci Dumnezeu a ales toate amanuntele marunte cum ar fi conginutul copertei Cosmopolitanului? Raspunsul pare sa fie dat de principiul incertitudinii din mecanica cuantic&, a cirui interpretare arata ci nu poate exista o singura istorie a universului, cio intreaga familie de universuri posibile. Aceste istorii pot fiasemanatoare la oscar foarte mare, dar ele difera mult la scara normal, zilnicd. Se intamplA s& trdim intr-o istorie particular’, care are anumite proprietafi si detalii. Dar exist fiinje inteli- gente foarte asemanatoare cu noi, care traiesc in istorii care difera prin detalii cum ar fi cine a céstigat rzboiul si cine conduce in topul muzicii pop. Asadar, detaliile banale ale universului nostru apar datorité faptului ca legile funda- mentale incorporeaz mecanica cuantica impreund cu ele- mentele ei de incertitudine si cu caracter aleator. ‘A doua intrebare a fost: Dacd totul este predeterminat de o anumita teorie fundamentala, atunci si ceea ce afir- mam noi despre aceasta teorie trebuie sa fie predeterminat de teoria instsi — si de ce care lucrurile sunt aranjate astfel incét afirmatiile noastre sd fie corecte sinu total incorecte sau irelevante. Réspunsul meu a apelat la teoria selectiei naturale a lui Darwin. Numai indivizii care trag concluzii corecte despre lumea din jurul lor sunt capabili si supra- vietuiasc’ si s& se reproduc’. 138 A treia intrebare: Daca totul este predeterminat, ce se intampla cu liberul nostru arbitru si cu responsabilitatea pentru actiunile noastre? Singurul test obiectiv privind liberul arbitru al unui organism este stabilirea masurii in care comportarea sa este previzibila. in cazul fiinfelor umane, suntem incapabili s4 le prevedem comportarea folosind legile fundamentale, iar aceasta din doua motive. Mai intai, nu putem rezolva ecuatiile atunci cdnd ele im- plic’ un numar mare de particule. Apoi, chiar dacA am rezolva aceste ecuatii, faptul de a efectua o predicie ar per- turba sistemul si ar provoca un alt deznodamant. Asadar, cum, nu putem prezice comportarea oamenilor, putem adopta foarte bine teoria efectiva potrivit careia oamenii sunt liberi si-si aleag’ acfiunile. Se pare c& exist’ avantaje clare pentru Supraviefuire oferite de credinfa in liberul arbitru si in responsabilitatea pentru propriile acfiuni. Aceasta inseamna ca increderea in valorile amintite este intarita prin selectie naturala. Ramane de vazut in ce ma- suri sensul responsabili tii transmis prin limbaj este sufi- cient pentru a controla instinctul agresivitiii transmis prin ADN. in caz negativ, rasa umand va constitui una dintre funditurile selectiei naturale. Poate c4 0 ras& de fiinte inte- ligente dintr-o alti parte a galaxiei va atinge un mai bun echilibru intre responsabilitate si agresivitate. Dact aceasta este situatia, atunci ne putem astepta si fim noi cei con- tactati, sau cel putin sé le detectim semnalele radio. Poate cA ei stiu de existenta noastra, dar nu doresc si ne-o reve- leze pe-a lor. Tinand seama de istoria noastra, masura lor poate fi infeleapts. in incheiere, sa ne reamintim ca titlul acestui eseu con- std intr-o intrebare: Este totul predeterminat? Putem ras- punde pozitiv. Totul este predeterminat. Dar si raspunsul negatiy este posibil, deoarece s-ar putea s8 nu stim nicio- dati in ce const predeterminarea. 13 VIITORUL UNIVERSULUI* Subiectul acestui eseu este viitorul universului sau, mai degraba, ceea ce cred oamenii de stiinja c& va fi viitorul. Desigur c& prezicerea viitorului este foarte dificil. M-am gandit odata sé scriu o carte intitulata Ziua de maine a zilei de ieri: O istorie a viitorului. Az fi fost o istorie a predictiilor viitorului, care au nimerit aproape toate foarte departe de fint&. Dar, in pofida acestor esecuri, oamenii de stiinf& inc& mai cred c4 pot prezice viitorul. in timpurile vechi, de prezicerea viitorului se ocupau oracolele si sibilele. Acestea din urma erau deseori femei, care puteau cidea in transd cu ajutorul vreunui drog, sau inhaland emanatiile fumarolelor vulcanice. Delirul lor era interpretat apoi de preotii care le asistau. Adevaratul talent consta in interpretare. Faimosul oracol din Delfi, din ve- chea Grecie, era vestit pentru raspunsurile sale echivoce sau ambigue. Atunci cind spartanii |-au intrebat ce se va intampla daca persii vor ataca Grecia, oracolul a raspuns c& ori Sparta va fi distrusa, ori regele ei va fi ucis. Presu- pun ci preofii si-au fcut socoteala cam aga: dac& nici una dintre aceste variante nu s-ar fi adeverit, spartanii ar fi fost atat de recunoscatori lui Apollo, incat i-ar fi trecut cu ve- derea oracolului greseala. in realitate, regele a fost ucis in luptele de aparare de la Termopile, in decursul bataliei care ectie Darwin tinut’ la Universitatea din Cambridge in ianuarie 191. 140 a salvat Sparta si care a dus pnd la urmé la infrangerea pergilor. intr-o alta ocazie, Cresus, regele Lidiei, cel mai bogat omdin lume, a intrebat ce se va intampla dac& va invada Persia. RAspunsul primit a fost cd va cAdea un mare regat. resus a considerat c& regatul in chestiune va ficel persan, dar cel care a c&zut a fost propriul su regat. El insusi a sfargit ars de viu pe rug. Profetii recenti ai sfarsitului lumii au fost ceva mai dis- pusi si-si frang’ gatul fixind date precise pentru apocalips. Eiau incercat chiar si deprecieze bursa, desi ma intriga de ce sfarsitul lumii ar trebui sa-i faci pe unii si-si vanda actiunile. Este de presupus ca nici bani nu poti sa iei cu tine pe lumea cealalt3. Ana acum, toate aceste date alese pentru sfarsitul lumii au trecut fara incidente. Profefii au oferit inst deseori ex- plicafii pentru esecul lor aparent. De exemplu, William Miller, fondatorul cultului adventist de ziua a saptea, a prezis c& a doua venire a lui Cristos se va petrece intre 21 martie 1843 si 21 martie 1844. Dupa ce timp de un an nus-aintamplat nimic, data a fost revizuita la 22 octom- brie 1844. Cand si noua dati a trecut fara incidente, a fost avansat4 o noua interpretare. Conform acesteia, anul 1844 a fost totusi inceputul celei de-a doua veniri, dar mai intai trebuie numarate numele din Cartea viefii. Numai atunci va veni Judecata de Apoi, dar ntimai pentru cei al ckror nume nue trecut in carte. Din fericire, numardtoarea pare siia mult timp. Desigutr c& predictile stiintifice pot si nu fie mai fiabile decat ale oracolelor sau profefilor. Este destul sine gandim la buletinele meteorologice. Dar exist’ anumite ocazii in care putem face predictii rezonabile, iar viitorul univer- sului la scar foarte mare este un astfel de caz. in ultimii trei sute de ani, noi am descoperit legile stiin- tifice care guverneaza materia in toate situatiile normale. Nustim incé exact legile care guverneaza materia in condifii 41 extreme. Aceste legi sunt foarte importante pentruintele- gerea modului in care a aparut universul, dar ele nu afec- teaza evolutia viitoare a universului, in afara de cazul — si pana cand—universul recolapseaza intr-o stare de mare densitate: O masura a influentei reduse pe care o au legile amintite asupra universului este si faptul cd noi trebuie si cheltuim acum sume mari de bani pentru construirea acce- leratorilor uriasi de particule cu scopul de a testa teoriile. Chiar dacs am putea cunoaste legile relevante care gu- verneaza universul, s-ar putea si nu fim capabili s4 le folosim pentru a prezice viitorul indepértat. Motivul este legat de acea proprietate a solutiilor ecuatiilor fizicii nu- mit comportare haotica. Ea se manifesta prin instabil tatea ecuatiilor. Modificarea minora a starii sistemului la un: moment dat poate duce curdnd la o comportare com- plet diferitS. De exemplu, daci modifici usor modul in care invartesti roata ruletei, modifici totodaté numarul care iese. Este practic imposibil s& prezici numarul castigator, altfel fizicienii ar face avere la cazinouri. Sistemele instabile si haotice sunt caracterizate de m&ri- mea sc&rii de timp dupa care o schimbare in starea initial trece intr-o schimbare de dou ori mai mare. in cazul atmo- sferei terestre, aceasta scar este de cincizile, adic’ aproxi- mativ timpul necesar aerului pentru a se deplasa in jurul paméntului. Prevederea rezonabili a timpului poate fi deci ‘ficult pentru perioade de pan’ la cinci zile. Prezicerea tim- pului pentru: o perioada mult mai extins’ ar impune si o cunoastere mult mai precisa a starii actuale a atmosferei, sicalcule imposibil de complicate. Pentru a prezice timpul probabil pe sase luni inainte nu exista o alta cale decat esti- marea mediilor sezonale. ‘Cunoastem de asemenea legile de baz’ care guverneaz chimia si biologia. in principiu, ar fi trebuit s4 fim deci capabili de a determina modul in care lucreaza creierul. Dar ecuatiile care guverneaza creierul au aproape cu sigu- ranfa un caracter haotic, astfel c& omic schimbare in starea 142 initiala poate duce la un rezultat foarte diferit. Asadar, in practicd, nu putem prevedea comportarea umana, chiar ‘daca stim ecuatiile care o guverneazii. Stiinta nu poate si prevada viitorul societatii umane gi nici macar daca aceasta va avea vreun vitor. Capacitatea noastra de a provoca daune mediului inconjurator, sau chiar de a-1 distruge, reste mult mai rapid dect infelepciunea noastra de ao folosi. Acesta este pericolul. Orice s-ar intampla pe pamént, restul universului va merge indiferent inainte. Se pare ci, in ultima instant’, miscarea planetelor in jurul soarelui este haotic&, desi la oscara foarte mare de timp. Aceasta inseamnd ci erorile tuturor previziunilor cresc cu timpul. Dupa un anumit timp, devine imposibil sa se prezici detaliat miscarea Putem fi destul de siguri cA pamantul nu va avea o intal- nire apropiata cu planeta Venus pentru mult timp de acum inainte, dar nu putem fi siguri cd mici perturbafii ale orbi- tei nu se vor aduna aga incat sa produc’ o astfel de intal- nire peste un miliard de ani, Miscirile soarelui si ale altor stele in jurul galaxiei si ale galaxiei in grupul local de ga- Jaxii sunt de asemenea haotice. Observatiile arata ca celelalte galaxii se depirteaza de noi. Cu cat acestea sunt mai departate de noi, cu atat se misc mai repede. Faptul inseamné ci universul se extinde peste tot in jurul nostru: distanta dintre galaxii creste cu timpul. Expansiunea universului este uniforma si nu haotici, iar dovada in acest sens este furnizata de o radiatie de fond din gama microundelor, pe care o observim venind din spatiul extern, Dumneavoastra insiva. putefi constata aceasta radiatie, mutand televizorul pe un canal nefolosit. Un mic procent din petele pe care le vedeti pe ecran este cauzat de microundele venite de dincolo de sistemul solar. Este vorba despre acelasi tip de unde pe care le aveti in cuptorul cu microunde, numai c4 mult mai slabe. Ele ar putea incalzi alimentele pana la temperatura de 2,7 grade 143 deasupra lui zero absolut, astfel ci nu v-ar prea fide folos pentru incalzirea pizzei uate pentru acasa. Se considers c4 aceasta radiatie este ramasifa unui stadiu anterior fierbinte al universului. Dar detaliul cel mai remarcabil este uniformitatea radiatiei, care vine aproape la fel din toate directiile. Ea a fost mAsurata foarte precis de sate- litul Cosmic Background Explorer (Exploratorul fondului cosmic). O hart a cerului cu observafiile satelitului ar prezenta diverse temperaturi ale radiatiei. Ele sunt dife- rite dupa diferite directii, dar variatiile sunt foarte mici, de numai o parte la o sut& de mii. Anumite diferente intre microundele venite din diferite direcfii trebuie si existe, deoarece universul nu este complet uniform; exist nere- gularitati locale, cum ar fi stelele, galaxiile si roiurile de galaxii. Dar variafiile fondului de microunde sunt atat de mici cat pot fi ele pentru a ramane compatibile cu nere- gularit&tile locale abservate. Intr-o propartie de 99 999 la 100 000, fondul de microunde este acelasi in toate directiile. in trecut oamenii credeau c& pamAntul este centrul uni- versului. De aceea n-ar fi fost surprinsi sa afle ci fondul de microunde este acelasi in toate directiile. Din epoca lui Copernic, noi am fost ins& retrogradati pe o planet mi- nora, rotindu-se in jurul unei stele mijlocii din marginea exterioara a unei galaxii tipice care este numai una dintre cele o sut& de miliarde de galaxii pe care le putem vedea. Suntem acum atét de modesti, incat nu putem pretinde nici un fel de pozitie special in univers. Trebuie prin ur- mare si admitem cé si in celelalte galaxii fondul este de asemenea acelasi in orice directie. Aceasta situa fie este po- sibili numai dac& densitatea medie a universului si rata sa de expansiune sunt aceleasi peste tot. Orice variatie a densititii medii, sau a vitezei de expansiune fn regiuni extinse ale universului, ar face ca fondul de microunde sa fie diferit dupa direcfii diferite. Aceasta inseamna ci, la © scar foarte mare, comportarea universului este simpla si nu haotici. Ea poate fi deci prezis& pentru un viitor indepartat. 144 Deoarece expansiunea universului este atat de unifor- mi, ea poate fi descris cu ajutorul unui singur numar— distanfa dintre dou’ galaxii. Aceasti distanja este in cres- tere in momentul de faa, dar se asteapti ca atractia gravi- tafionala dintre diferitele galaxii sd incetineasc& viteza de expansiune. Daca densitatea universului este mai mare decat o anumit’ valoare criticd, atractia gravitational va ‘opri in cele din urma expansiunea si va face ca universul si inceapi o miscare de contractie. Universul isi va con- tinua colapsul pana la o sfaramare totala (big crunch). Aceasta va fi aidoma big bang-ului dela inceputul univer- sului. Colapsul final va fi o singularitate, adic’ o stare cu -densitate infinita, in care legile fizicii nu vor mai fi vala- bile. Chiar dact dupa marele colaps se vor mai produce -evenimente, inexistenta legilor face predictia lor imposi- bila. Fara vreo legatura cauzala intre evenimente, nu exist nici o cale logica de a stabili c& un eveniment s-a petrecut dupa un alt eveniment. Se poate la fel de bine afirma cA universul nostru a ajuns la capatul existentei sale odata cu marea pribusire si ca orice eveniment petrecut ,,dupa” acest moment face parte dintr-un alt univers, separat de primul. Ar fica oréincarnare. Ce sens poate avea preten- fia ck un prunc este acelasi cu cineva care a murit, daca nou-nascutul nu mosteneste nici o caracteristic’ sau amin- tire din viata sa anterioara? Se poate spune la fel de bine c& este vorba despre 0 persoand diferit’. ack densitatea mediie a universului este mai mica decat valoarea critica, universul nu va colapsa, ci se va extinde vesnic. Dupa un anumit timp, densitatea lui va deveni atat de mica, incat atractia gravitational’ nu va mai avea nici un efect semnificativ asupra vitezei sale de expansiune. Galaxiile vor continua deci si se departeze una de cealalta cu viteza constant. Asadar, intrebarea crucial pentru viitorul universului este ce valoare are densitatea medie? Daci ea este mai mica decat valoarea critic’, universul se va extinde la nesfarsit. 145 Dar daca ea estemai mare, universul va colapsa, iar timpul insusi va avea un sfarsit la marea prabusire. Chiar in aceasta situatie, eu am anumite avantaje fati de profefii sfarsitului lumii. Chiar dac& ar fi s& colapseze, eu pot pre- zice cu toatd increderea ci universul nu se va opri din ex- Ppansiune timp de cel putin zece miliarde de ani. Sinu ma astept si fiu de faf& ca st-mi fie dovedita greseala. Putem incerca estimarea densit&fii medii a universului prin observatii. Dack numéram stelele pecare le vedem sile adunim masele, gisim mai putin decdt un procent din masa critic’. Chiar dack mai ad&ug&m masa norilor de gaz pe care ii observiim in univers, ajungem la un total de pana la un procent din valoarea critick. Totusi, mai stim c& universul trebuie s& confind si asa-numita materie neagr’, pecarenu a putem observa direct. O dovada a existentei acestei materii negre vine de la galaxiile spirale. Ele sunt ingraméadiri enorme de stele si de gaze avand forma de clatita. Se evidentiaza prin observatii ci galaxiile de acest fel se rotesc in jurul propriilor centre. Viteza lor de rotatie este destul de mare pentru a le imprastia daca ele ar con- fine doar stelele si gazul pe care le vedem. Trebuie si mai existe deci o forma invizibila de materie a carei fort de atractie gravitational sd fie destul de mare pentru a men- fine coeziunea galaxiilor rotitoare. O alt dovada in favoarea materiei negre vine de la roiurile de galaxii. Vedem pe cer ci galaxiile nu sunt ris pandite uniform in spatiu: ele sunt ingramadite in roiuri care numara de la cateva galaxii la cateva milioane. Este de presupus c aceste roiuri se formeaza deoarece galaxiile se atrag unele pe altele in grupuri, Putem masura vitezele cu care se misc galaxiile individuale din aceste roiuri. tezele respective sunt atat de mari incat roiurile ar trebui s& se destrame daca n-ar fi tinute laolalt§ de atractia gravi- tationala. Masa necesara este considerabil mai mare decat masa totald a galaxiilor. Situatia ramane aceeasi chiar daca atribuim galaxiilor mase egale cu cele necesare pentru a 146 le tine la un loc pe fiecare dintre ele in timp ce se rotesc injurul lorinsele. Rezulti de aici c’ in roiurile de galaxii trebuie si existe materie neagra suplimentara aflata in afara galaxiilor vizibile. Se poate face o estimare destul de sigura a cantit&tiide materie neagr din aceste galaxii si roiuri pentru existenta cArora avem dovezi clare. Dar aceasta estimare este inci de numai zece la suta din densitatea criticd necesard pentru a produce colapsul universului. Astfel, dacd ne bazim numai pe dovezile observationale, putem prezice ci uni- versul isi va continua la nesfarsit expansiunea. Dupa circa cinci miliarde de ani, soarele igi va epuiza combustibilul nuclear. El se va dilata pana la dimensiunile unei asa-nu- mite gigante rosii, pana ce va inghiti pamantul si celelalte planete apropiate. Apoi, soarele se va restrange la cateva mii de mile diametru, devenind 9 pitica alba. Prezic deci sfarsitul lumii, dar nu imediat. $i nu cred cA predicfia mea va deprecia prea mult valorile la bursa. Sunt doua-trei pro- bleme mai urgente la orizont. Oricum, atunci cand soarele va exploda, noi vom fistapanit deja arta calatoriilor inter- stelare, dar aceasta numai daca intre timp nu ne vom fi autodistrus. Dup§ circa zece miliarde de ani, cele mai multe stele din univers se vor stinge. Stelele cu masa ca aceea a soarelui vor deveni fie pitice albe, fie stele neutronice, care sunt chiar mai mici si mai dense decat piticele albe. Stelele cu masa mai mare pot deveni gauri negre, care sunt si mai micisi au un camp gravitational puternic din care nici un fel de lumina nu poate sepa. Aceste relicve vor continua totusi si dea ocol centrului galaxiei noastre o data la fiecare osut3 de milioane de ani. Intalniri apropiate intre aceste relicve vor face ca unele dintre ele sa fie aruncate afara din galaxie. Cele ramase vor cobort pe orbite mai apropiate de centru si in cele din urma se vor uni pentru a forma o gaurd neagra gigantica in centrul galaxiei. Orice ar fi ma- teria neagra din galaxii, se asteapta ca si ea si cada in aceste giuri negre foarte mari. 147 Poate fi deci presupus ca cea mai mare parte din mate- tia din galaxii si din roiuri va sfarsi in cele din urma in gaurile negre. Cu un timp in urm&, eu am descoperit c& gaurile negre nu sunt chiar aga de negre cum au fost de- scrise. Principiul de incertitudine din mecanica cuanticd spune c& particulele nu pot avea si o pozitie si o vitezt bine determinate. Cu cat pozitia unei particule este mai bine determinata, cu atat mai putin poate fi determinata viteza acesteia si viceversa, Daci o particuld cade in gaura neagra, pozitia ei este bine definiti ca fiind in gaura neagra. Aceasta inseamna ca viteza ei nu poate fi definité exact. Este posibil deci ca viteza particulei s3 fie mai mare decat viteza luminii, ceea ce i-ar permite si scape din gaura neagra. O gaurd neagrA uriasA din centrul unei galaxii ar avea un diametru de milioane de mile. Va exista asadar o mare nedeterminare in pozitia particulelor dinduntru. Incertitudinea vitezei particulelor va fi deci mica, iar par- ticulele vor avea nevoie de un timp foarte lung pentru aiesi din gaura neagra. Dar in cele din urma tot va scipa. Ogaura neagra de mari dimensiuni din centrul unei galaxii ar avea nevoie de 10” ani pentru a se evapora complet si a dispirea, adic’ de un timp egal cu unu, urmat de noud- zeci de cifre de zero. Acest timp este mult mai mare decat varsta prezent4 a universului, care este aproape de 10" ani, unu urmat de zece cifre de zero. Va mai ramane inca destul timp daca universul este destinat si se extinda pentru tot- deauna. Viitorul unui univers care se extinde pentru totdeauna ar fidestul de plictisitor. Dar nue deloc sigur cA universul se va extinde vesnic. Nu avem dovezi sigure decat privind circa 0 zecime din densitatea necesara pentru ca universul s& colapseze. Mai pot exista si alte feluri de materie neagr4 care nu au fost detectate inc’ si care ar putea ridica densi- tatea medie a universului pan’ la valoarea critica sau dea- supra acesteia. Masa aditionala ar trebui sa fie localizata in afara galaxiilor si a roiurilor de galaxii. Altfel, ea ar fi 148 fost deja observata prin efectul produs asupra rotatiei galaxiilor sau asupra migcarilor galaxiilor in roiurile de galaxii. Dece trebuie sine punem problema daca exista des- tuld materie neagrA in univers astfel incat s4-i provoace in cele din urmA colapsul? De ce nu ne mul{umim totusi cu materia pentru care avem deja dovezi clare? Motivul este ci, ajungand acum la numai.o zecime din densitatea critica, alegerea densit&tii initiale gi a vitezei de expan- siune trebuie si fie incredibil de precisa. Astfel, dact den- sitatea universului la o secunda dupa big bang ar fi fost mai mare cu numai unu la o mie de miliarde, universul ar ficolapsat doar dupa zece ani. Pe de alta parte, daca in acelasi moment densitatea ar fi fost mai mica in aceeasi proportie, universul ar fi devenit in esenf& pustiu dupa implinirea varstei de zece ani. ‘Cum se face ci densitatea inifiali a universului a fost fixat& atdt de precis? Poate cd exist un anumit motiv pentru care universul trebuie s& aib’ exact densitatea fica. Par s& existe doua explicatii posibile. Una const in asa-numitul principiu antropic, care poate fi parafrazat astfel: Universul este asa cum este deoarece, daca ar fi di- ferit, noi n-am fi prezenti aici ca si-1 observam. Ideea este ‘c& ar putea exista mai multe universuri diferite avand den- sitati diferite. Numai acele universuri care au densitatea foarte apropiata de valoarea critica au o viati destul de lungt si contin destuld materie pentru ca si se poata forma stele si planete. Numai in acest fel de universuri pot exista infe inteligente care si-si puna intrebarea de ce den- sitatea este atat de apropiata de densitatea critic’? Daca aceasta este explicatia densit&tii actuale a universului, atunci nu exist motive pentru a presupune ca universul ar confine mai mult& materie decat s-a detectat pand acum. A zecea parte din densitatea critica is mas& pentru ca s& se formeze din ea gala: Multora nu le place totusi principiul antropic, deoa- rece acesta pare si acorde prea multa important propriei 149 noastre existente. S-a céutat deci o alta cauza pentru care valoarea densitafii se afla atat de aproape de densitatea critica. Cercetarile au condus la teoria inflafiei in universul timpuriu. Teoria sustine cli dimensiunile universului se dublau mereu, asa cum se intampla la fiecare cateva luni cu preturile in firile supuse unei inflatii galopante. Inflatia universului trebuie si fi fost ins& mult mai rapidat: o cres- tere cu-un factor de cel pufin un miliard de miliarde de miliarde a inflatiei normale” ar fi facut ca universul s& aiba o densitate atét de apropiat’ de densitatea critic’, incat s rmAn& inca si ast&zi apropiata de aceeasi va- loare. Asadar, daca teoria inflatiei este corecti, universul trebuie s4 contin destul materie neagra ca si ridice den- sitatea pan’ la valoarea critic. Aceasta inseamnnd ci uni- versul va colapsa probabil in cele din urm&, dar nu peste mult mai mult timp de acum ineolo decét intervalul de circa cincisprezece miliarde de ani care i-au fost necesari ca sii se extinda. Ce fel de materie ar trebui si fie materia neagra daci teoria inflatiei este corecta? Materia neagra pare si fie dife- rit de materia normala de tipul aceleia din care sunt ficute stelele gi planetele. Putem calcula cantitatea diferitelor elemente usoare care au fost produse in timpul primelor trei minute ale perioadei timpurii fierbinti de dupa big bang. Cantititile acestor elemente depind de cantitatea total de materie obisnuit& din univers. Se poate desena un grafic indicind pe axa vertical abundenta elemen- telor usoare si pe orizontala cantitatea totala de materie din univers. Daca aceasta din urmi este circa 0 zecime din densitatea critica, se obfine o bund concordanfi cu abun- dena observati. S-ar putea ca aceste calcule s& fie gresite, dar faptul ca obfinem realmente abundentele observate pentru mai multe elemente este impresionant. Dac exist o densitate critic’ a materiel negre, candi- dafii principali pentru aceasta sunt reziduurile stadiilor timpurii ale universului. O variant’ reprezinta particulele 150 elementare. Exist’ mai multi candidati ipotetici, particule despre care credem ca exist4, dar pe care inc nu le-am. detectat. Cazul cel mai promitator este insd o particula descoperit’ efectiv, neutrinul. Se credea c& aceasta parti- culd nu are masa proprie, dar cateva experimente recente par s4 arate ci neutrinul poate avea o mica masa. Daci faptele se confirma, iar valoarea gasita pentru masa neu- trinului este cea corecta, atunci neutrinii vor furniza des- tulad mas& pentru a ridica densitatea universului pana la valoarea critic’. alta posibilitate o constituie gaurile negre. Este posi- bil ca universul timpuriu sé fi trecut printr-un fenomen numit tranzitie de faza. Fierberea sau inghetarea apei sunt exemple de astfel de tranzifii. In timpul tranzifiei de fazi, intr-un mediu aflat inifial intr-o stare uniformi, ca apa, apar neregularit3ti, care, in cazul apei, pot fi fulgi de gheat& sau bule de vapori. Aceste neregularitati pot colapsa, for- mand gauri negre. Dac gaurile negre au fost midi ele s-ar fi evaporat pana acum din cauza efectelor principiului de incertitudine din mecanica cuantica, aga cum s-a aratat mai inainte. Dar daca aceste gauri negre au fost de cateva miliarde de tone (cat masa unui munte), ele s-ar afla si astazi primprejur si ar fi foarte greu de detectat. Singurul mod dea detecta materia neagrA rAspandita uniform in univers at fi estimarea efectului ei asupra ex- pansiunii universului. Masurand viteza de deplasare a galaxiilor indepartate se poate determina cu cat se inceti- neste expansiunea. Sa remarcém cA observatiile noastre actuale asupra galaxiilor se refera la trecutul indepartat, cand lumina le-a parasit, incepandu-si cAlatoria spre noi. Se poate desena un grafic al vitezei galaxiilor in functie de stralucirea lor aparenta sau de magnitudine, care sunt masuri ale distantei de la noi pana la ele. Diferitele linii din grafic corespund diferitelor rate de incetinire a expan- siunii. Un grafic care se curbeaz4 in sus corespunde unui univers care va colapsa. La prima vedere, observatiile par 151 s& indice colapsul. Dar problema este ci strAlucirea apa- rent a unei galaxdi nu este un indicator bun pentru distanta pana la ea. Nu numai c& exist o variatie considerabila in stralucirea intrinseca a galaxiilor, dar mai sunt si indicii ale variatiei stralucirii acestora cu timpul. Deoarece nu stim cat de mult s4 atribuim evolutiei stralucirii, nu stim inca sa spunem care este rata de incetinire a expansiunii: daca rata este destul de mare pentru a duce la colapsul universului, sau daca universul va continua sa se extinda vesnic. Asadar, va trebui s& astepttim pan cand vom dez- volta metode mai bune de masurare a distantelor la care se afla galaxiile, Putem fi siguri insa c’ rata incetinirii nu este atat de mare incat universul s& colapseze in urmitoa- rele cateva miliarde de ani. Nici expansiunea vesnici, nici colapsul dupa o suta de miliarde de ani nu reprezint’ perspective prea atragitoare. Exist’ ceva de facut pentru ca viitorul sa fie mai interesant? O cale ar fi intrarea intr-o gaura neagra. Ar trebui si fie © gaura neagra destul de mare, mai mare decat un milion de mase solare. Exist o buna sansa ca in centrul galaxiei noastre si existe o gauri neagri atat de mare. Nu suntem prea siguri ce se intampla intr-o gaurd nea- gra. Exist solutii ale ecuatiilor relativitatii generale care permit ciderea intr-o gaurd neagra si iesirea printr-o gaura albi undeva, in altd parte. O gaura albi este inversul tem- poral al gaurii negre. Este un obiect din care lucrurile ies, dar in care nu poate cidea nimic. Gaura neagra poate fi intr-alt€ parte a universului, cea ce ar parea si ofere 0 po- sibilitate calatoriei intergalactice rapide. Necazul este c& s-ar putea si fie prea rapid. Daca voiajul printr-o gaur& neagri ar fi posibil, nimic nu v-ar impiedica s& ajungeti inapoi inaintea plecarii. Afi putea face anumite lucruri, cum ar fi sA va ucidefi mama, ceea ce v-ar impiedica si fiti prezent in locul de plecare. Din fericire pentru noi (si pentru mamele noastre) se pare ci legile fizicii nu permit o asemenea cAlstorie in timp. 152 Pare s& existe o Agentie de Protectie a Cronologiei, care le face istoricilor viata mai usoara, impiedicand calatoriile jn trecut. Fenomenele care se petrec sunt efectul princi- pitlui de incertitudine, care face ca o dat cu cilatoria in trecut 4 apara o mare cantitate de radiatii. Radiafiile fie cA vor deforma spatiul-timp atat de mult incat nu va fi po- sibil sa se mearga inapoi in timp, fie cA vor provoca un sfarsit al spatiului-timp printr-o singularitate ca marea explozie si marea prabusire. Oricum, trecutul nostru va fila ad&post de persoanele rau intentionate. Ipoteza pro- tectiei cronologiei este sprijinita de citeva calcule recente pe care le-am efectuat eu si alfii. Dar cea mai buna dovad €& voiajul prin timp nu este si nici nu va fi vreodata posibil este faptul ck nu am fost invadati de hoarde de turisti din vitor. in rezumat, oamenii de stint cred ca universul este guvernat de legi bine definite care in principiu permit prezicerea viitorului. Dar miscarea data de legi este deseori haoticd. Aceasta inseamna ci o mica schimbare in situatia initial poate duce la o marire rapida a schimbarii in com- portarea ulterioara. Agadar, in practic’, previziunea se poate face doar pentru un timp destul de scurt. Totusi, comportarea universului pe scar foarte mare pare sa fie simpli si nu haotici. Se poate prin urmare prevedea dack universul se va extinde pentru totdeauna, sau daca in cele din urm& va colapsa. Variantele depind de densitatea ac- tual a universului. {n realitate, densitatea observata apare ca foarte apropiata de valoarea densitjii critice care separa colapsul de expansiunea nesfarsit’. Dac teoria inflafiei este corecti, universul este in momentul de fafa pe muchie de cutit. Asa se face ci rman in tradifia bine statornicit& a oracolelor si a profetilor pariind pe ambele cazuri. 14 UN INTERVIU: DISCURI PE O INSULA PUSTIE Emisiunea BBC Discuri pe o insula pustie a fost difuzatit pentru prima oarit in 1942 si reprezinta cel mai vechi serial radiofonic de pind acum. El a devenit un fel de institusie nafio- nalit. De-a lungul anilor, numeral invitafilor a fost eniorm. In cadrul programulué au fost interoievasi seriitori, actori de teatru, mauzicieni, actori si regizori de cinema, campioni, comici, bucittari, grildinari, invitfatori, darisatori, politicieni, membri ai farniliei regale, caricaturisté si oameni de stiinft. Invitafilor, considerafi totdeauna ca niste naufragiafi, li se cere sisi aleagt opt discuri pe care le-ar tua cu ei daci ar fi abandonafi singuri pe o insult pustie, Li se mai cere sa aleagdt un obiect de lux (neinsuflefit) séocarte care sit-i insofensca (se presupune ca unt text religios adecoat — Biblia, Coranul, ori o carte analogit —se afl acoto, ftmpreund cu operele lui Shakespeare). Se consider cit mai existit si aparatele pentru ascultaren discurilor; anunfurile mai vechi din introducerea programului suniaue cam aga: ,..prestt- pundind cit acolo se afld un gramofon si o provizie inepuizabild de ace”. Astitzi, aparatul necesar auditiei existent pe insuld ar fin lector CD cu celule solare. Progranuil este difuzat sifptaménal, iar discurile alese de oas- pete sunt transmise in timpul interviului, cave, de obicei, dureazit patruzeci de minute, Totusi, acest intervin cut Stephen Hawking, transmis #n ziua de Créciun a anului 1992, a fost 0 excephie sia durat mai mult. Interviul este luat de Sue Lawley. Sue: in mai multe feluri, Stephen, esti deja familiar cu izolarea pe o insula pustie, privat de o viata fizica normal 154 si lipsit de orice mijloc natural de comunicare. Cat de sin- gur te simi? STEPHEN: Eu nu ma consider privat de o viata normal gi nu cred c& oamenii din jurul meu ar afirma asa ceva. Nu mi simt ca un handicapat, ci doar ca 0 persoana cu anumite disfunctionalitati ale neuronilor motorii, ca si cand as fi daltonist. Presupun ca viata mea poate cu greu fi descris& ca una normald, dar ett o simt ca pe una nor- malf in cuget. Sue: Totugi, spre deosebire de cei mai multi dintre aban- donafii de pe insult, fi-ai dovedit deja tie insufi cA epti mental si intelectual de sine statator, cd ai destule teorii si destul& inspiratie ca $4 te mentii mereu ocupat. Srepuen: Presupun c& sunt —in mod firesc—oarecum introvertit; dificultatile de a comunica m-au obligat sa ma bazez pe mine insumi. Dar in copilarie am fost foarte vor- baret. Aveam nevoie si discut cu ceilalti ca si mi stimulez. {mi este de mare ajutor in munca s& descriu altora ideile mele. Chiar daci ei nu-mi ofera nici un fel de sugestie, faptul insusi de a-mi fi organizat astfel gindurile inc&t sX le pot explica altora imi arata deseori un drum nou de urmat. Sue: Dar cene pofi spune despre implinirea sufleteasca, Stephen? Pana si un fizician strélucit ca tine are nevoie de alti oameni pentru a ajunge la ea. STEPHEN: Fizica este foarte buna, dar este complet indi- ferent&. N-as fi putut tri doar cu fizica. La fel ca tofi cei- lalfi, am nevoie de caldura, iubire si afectiune. Din now sunt norocos, mult mai norocos decat mulfi oameni cu aceleasi deficiente, deoarece ma bucur de multa iubire si afectiune. $i muzica este foarte importanta pentru mine. Sue:Spune-mi, ce iti place mai mult, fizica sau muzica? SrepHeN: Trebuie si spun cA placerea pe care am resim- tito atunci cand totul merge bine in fizica este mult mai 155 intens& decat am incercat-o vreodata cu muzica. Dar lu- crurile ies bine numai de putine ori in cariera cuiva, in timp ce un disc se poate pune ori de cate ori doresti. Sue: Si care ar fi primul disc pus pe insula pustie? Srepxen: Gloria lui Poulenc. Am auzit-o pentru prima oar in vara trecuti la Aspen, in Colorado. Aspen este mai intai de toate o statiune de schi, dar vara se fin acolo conferinje de fizicd. Aldturi de centrul de fizic& se afl un cortimens unde are loc un festival de muzica. in timp ce calculezi ce se intampla atunci cand o gaurd neagri se evapora, poti auzi repetifiile. Este ideal; se combina cele doua pliceri, fizica si muzica. Daca le-as putea avea pe amandou& pe insula pustie, n-as mai dori s& fiu salvat. In orice caz, nu inainte de a face o descoperire in fizica teoretic’, pe care as dori s4 o comunic tuturor. Presupun c& oantend pentru satelit, prin care s& transmit articole de fizicd folosind posta electronica ar fi impotriva regulilor. Sue: Radioul poate ascunde neajunsurile fizice, dar in cazul de fafi el disimuleaza altceva. Cu sapte ani in urma, Stephen, ti-ai pierdut literalmente vocea. Poti st-mi spui ce s-a intamplat? ‘StepHEN: Eram la Geneva, la CERN, unde este marele accelerator de particule, in vara lui 1985. Intenfionam si merg la Bayreuth, in Germania, ca s4 ascult ciclul Inelul Niebelunguiui al lui Wagner. Am facut o pneumonie siam fost internat de urgenfa la spital. Cei de la spitalul din Geneva i-au spus sofiei c4 nu are rost s& m4 mai find arti- ficial in viaté, dar ea nu a vrut si auda de asa ceva. Am fost transportat pe calea aerului la spitalul Addenbrookes de la Cambridge, unde un chirurg pe nume Roger Gray mi-a fcut traheotomie. Operafia mi-a salvat viata, dar mi-a r&pit vocea. Sus: Dar vorbirea iti era si pana atunci greu inteligi- bil, nu-i asa? Probabil cA pana la urma tot fi-ai fipierdut vocea. 156 STEPHEN: Desi vocea mea era greu de deslusit, cei care imi erau apropiati ma puteau totusi intelege. Puteam tine semninarii prin interpret si-mi puteam dicta lucrarile stiin- fifice. Dar o perioada dup’ operatie am fost distrus. Sim- feam ci faird sa-mi recapat vocea nu mai merita sa traiesc. Sue: Atunci, un expert californian in computere a citit despre necazul tau si fi-a trimis 0 voce. Cum functioneaza? Srepuen: Numele sau este Walt Woltosz. Soacra lui a avut aceleasi probleme ca mine, aga c& el a alcStuit un pro- gram pe calculator ca si 0 ajute si comunice. De-a lungul ecranullui se migca un cursor, Cand acesta ajunge la op- tiunea dorit&, pornesti un contact miscand din cap sau din ochi, sau, in cazul meu, cu mana. In acest fel, se pot selecta cuvintele afigate pe partea de jos a ecranului. Dupa ce ai compus astfel comunicarea, aceasta poate fi trimisti la un sintetizator de vorbire sau salvata pe disc. Sue: Treaba merge insa incet. STEPHEN: incet, aproape de zece ori mai incet decat vor- birea normal’. Dar sintetizatorul de voce este mult mai clar decat era vorbirea mea. Britanicii fi descriu accentul a fiind american, iar americanii spun ci este scandinav sau irlandez. Oricare ar fi accentul, toat lumea il inje- lege. Copii mei mai mari s-au adaptat la vocea mea pe masura ce se inrautatea, dar fiul cel mai mic, care avea doar sase ani cand mi s-a facut traheotomia, nu m-a putut infelege niciodaté. Acum, el nu are probleme. Aceasta inseamnd foarte mult pentru mine. Sue: Aceasta inseammna c& pofi cere dinainte intrebarile si cd, atunci cénd esti gata, nu trebuie decat sa dai raspun- surile? Srepven: Pentru programele lungi, inregistrate ca acesta, mi ajuti si am intrebirile scrise dinainte, astfel c& nu este nevoie s& folosesc ore $i ore de inregistrari. intr-un fel, am mai mult control. Dar, in realitate, prefer s4 raspund 157 directa intrebiri. Fac asta dupa seminarii si lectii de popu- larizare. ‘Sue: Dar, asa cum spui, procedeul iti ofer& posibilitatea controlului, iar eu stiu ca acesta este important pentru tine. Familia si prietenii te considera incapitanat sau des- potic. {ti recunosti vina? STEPHEN: Orice om inteligent este considerat din cand in cand inc&pstanat. Eu prefer s4 spun c& sunt un om ho- t&rat. Daca n-as fi fost un om foarte hotirat, n-ag fi fost acum aici. Sut: Ai fost asa totdeauna? SrepHEeN: Vreau doar s4 am un anumit grad de control asupra vietii mele, cum au ceilalfi. Mult prea des, persoa- nele handicapate au viata impusa de alfii. Nici o persoan& valida nu s-ar resemna cu asa ceva. Sue: Sa trecem la cel de-al doilea disc. StePHeN: Concertul pentru vioara de Brahms. Acesta a fost primul disc long play pe care I-am cumparat. Era in 1957, si discurile de 33 de turatii pe minut abia aparuser4 in Marea Britanie. Tatal meu ar fi privit cumpararea unui picup ca pe onesabuinga, dar |-am convins ci pot asam- bla unul din piese ieftine. Ca unul nascut in Yorkshire, i-a plicut ideea. Am asezat platanul si amplificatorul in cutia unui vechi gramofon cu turafia de 78. Daca l-as fi pastrat, acum ar fi fost foarte valoros. O dat’ construit, picupul avea nevoie de un disc. Un coleg mi-a sugerat concertul de vioard al lui Brahms, deoa- rece nimeni din cercul nostru de la scoala nu-l avea. imi amintesc cA a costat treizeci si cinci de silingi, cea ce pe atunci era mult, mai ales pentru mine, Prefurile discurilor au crescut, dar ele reprezint& astizi mult mai putin in ter- meni reali. Cand am auzit prima oara discul in magazin, mi s-a parut c& sun cam ciudat si nu am fost sigur ci-mi place, 158 dar am considerat necesar si spun c& da. Totusi, peste ani, discul a cp8tat o mare importanf pentru mine. As doti si pun inceputul miscarii lente. Sue: Un vechi prieten de familie a spus ci, pe vremea cand erai un biietel, familia voastra era — citez: ,,foarte inteligent’, foarte isteata si foarte excentric4”. Retrospec- tiv, crezi ca este o descriere corect&? SrepHeN: Nu pot comenta daca ai mei erau foarte inte- ligenti, dar cu siguranta ci nu ne simfeam excentrici. Totusi, presupun ci puteam fi priviti astfel faf de standardul din St. Alban, care era un loc destul de asezat pe vremea cand locuiam acolo. Sue: Tar tatl tu a fost specialist in boli tropicale. STEPHEN: Tatél meu facea cercetari in domeniul mala- diilor tropicale. El cilatorea deseori in Africa pentru testa acolo noi medicamente. Sue: Asadar, mai multa influenta asupra ta a avut ma- ma, iar daca este asa, cum i-ai caracteriza influenta? STEPHEN: Nu, ag spune c& tatil meu a avut o influentA mai mare. M-am modelat dupa el. Deoarece tata era ce: cetitor, am simfit ci cercetarea stiinific’ era profesia reasci de urmat cand voi fi crescut mare. Singura diferent a fost c& nu m-a atras medicina sau biologia, deoarece ele imi p&reau prea inexacte si descriptive. Eu doream ceva fundamental si Lam gasit in fizic’. Sue: Dupa spusele mamei tale, ai avut totdeauna cali- tatea descrisi drept capacitatea de a te mira. ,,Pot vedea cum il atrag stelele”, a spus ea. fi amintesti? Srepuen: Imi amintesc cum m-am intors odat noap- tea tarziu dela Londra. in acel timp, iluminatul public era oprit la miezul noptii pentru economie. Am vazut atunci cerul noctur asa ca niciodat4, cu Calea Lactee drept dea curmezigul. Pe insula mea pustie nu vor fi deloc felinare, astfel c& voi vedea bine stelele. 199 Sue: Desigur ci ai fost stralucitin copilirie, fi-a placut mult s& te joci acasa cu surioara, dar la scoala erai practic in coada clasei si nu-fi prea pisa de asta, nu-i aga? Seren: Aceasta s-a intamplat in primul meu an de la scoala din St. Alban. Dar trebuie si spun ci era o clas foarte buna si ci eram mult mai bun la examene decat in asa. Eram sigur c& pot mai mult in realitate— de vind erau scrisul meu de mana si dezordinea care ma plasau att de jos. ‘Sue: Al treilea disc? SrepHen: La inceputul studentiei de la Oxford am citit romanul lui Aldous Huxley, Contrapunct. Cartea se dorea un portretal anilor treizeci si avea un numér imens de per- sonaje. Multe dintre ele erau mai degraba din carton, dar era unul mai uman, modelat evident dupi Hunley insusi. Acest personaj il ucide pe liderul fascistilor britanici, figura inspirata de sir Oswald Mosley. El isi dezvaluie partidului fapta si isi pune la gramofon Cvartetul de coarde opus 132 al lui Beethoven. La mijlocul celei de-a treia miscari, deschide usa si este impuscat de fascist. Este un roman cu adevarat slab, dar Huxley are drep- tate in alegerea muzicii. Dac& ag sti c& fluxul oceanului este pecale simi acopere insula pustie, mi-as pune discul cu ‘miscarea a treia a cvartetului. Sue: Te-ai dus la University College dela Oxford, ca si inveti matematica si fizica. Dup& cum ai calculat tu insufi, rai invafat, in medie, mai mult de o or’ pe zi. Ar mai fi totusi de spus cai practicat canotajul, ai baut bere si ai facut — cu o anumita plicere— glume proaste pe seama unor colegi, dup cum am citit. Care era problema? De ce nu fi-ai batut capul cu munca? SrePHEN: Bra la sfarsitul anilor cincizeci, iar cei mai multi tineri erau deziluzionafi de societate. Nu prea sé se intre- zAreasc& la orizont nimic altceva decat indestulare si iar 160 indestulare. Conservatorii tocmai invinsesera pentru a treia oar in alegeri cu lozinca ,Nu v-a fost niciodata atat de bine”. Eu si cei mai mulfi dintre contemporanii mei eram plictisifi de viata. Sue: Totusi, reuseai s& rezolvi in cateva ore probleme pe care colegii reuseau sa le rezolve abia in cateva stipta- mani. Dupé cate au povestit de atunci, ei erau in mod clar constienfi de talentul t&u exceptional. Crezi c& erai si ta constient? STEPHEN: Cursul de fizici de la Oxford era pe vremea aceea ridicol de usor. Se putea parcurge fara s4 mergi la vreun curs, numai frecventand unul sau doua seminarii pe siptimand. Nu trebuia si memorezi multe fapte, ci numai cateva ecuatii. Sue: Dar la Oxford, nu-i aga, ai observat pentru prima oard c& mainile si picioarele nu rspundeau exact comen- zilor. Cum fi-ai explicat pe moment acest hucru? Srepuen: De fapt, ceea ce am observat la inceput a fost c& nu pot vasli cum trebuie. Pe urma, am cizut miu pe sciri in ciminul bobocilor. M-am dus la doctorul colegiului dupa cizSturi, deoarece mi-a fost fricd sa nu fi pafit ceva la creier, dar doctorul a considerat c& nu este nimic serios simi-a spus si o mai las cu berea. Dup& examenele finale de la Oxford, am plecat vara in Persia. Ma simteam in mod clar mai slabit la intoarcere, dar am crezut cd mi se trage de la un deranjament puternic la stomac. Sue: Dar cand anume te-ai dat batut si ai admis c& era vorba cu adevarat despre ceva rau si ai decis si-ti faci un consult medical? SrepHEN: Eram la Cambridge si am venit acasai de Cra- ciun. Era in timpul iemii grele din ’62~63. Mama m-a con- vins s& merg la patinaj pe lacul din St. Alban, in pofida faptului c{ nu ma simteam realmente in stare. Am cazut si mi-a fost foarte greu si mi ridic. Mama a infeles cde ceva in neregula si m-a dus la doctorul de familie. 161 Sue: $i pe urma, dupa trei s4ptimani petrecute in spi- tal, fi-au spus vestea cea rea? StepieN: Eram internat la spitalul Barts din Londra, deoarece tata tinea de acest spital. Stateam acolo de doua siptimani pentru analize, dar doctorii nu-mi spuneau nimic despre ceva care ar fi fost grav, cu exceptia faptului cA nu este vorba despre scleroza multipla si c& nu este un caz tipic. Bi nu mi-au spus ce perspective aveam, dar eu am ghicit suficient cat sa inteleg cd sunt destul de sumbre, astfel ci nu voiam sa-i intreb. Sut: Si, la sfarsit, fi-au spus ci mai aveai numai vreo doi ani de trait. S4 intrerupem, Stephen, povestirea si s& alegem discul urmator. Srepuen: Walkiria, actul intai. Este vorba despre un alt disc LP, cu Melchior si Lehmann. La origine, a fost inregis- trat pe discuri de 78 de turatii inainte de raizboi si transfe- rat pe un LP la inceputul anilor saizeci. Dupa ce am fost diagnosticat cu maladia neuro-motorie in 1963, m-am fixat la Wagner, ca unul care corespuncea dispozitiei sumbre si apocaliptice in care ma aflam. Din nefericire, sintetiza- torul meu de vorbire nu este prea bine educat si pronunta numele compozitorului cu W ca in engleza. Trebuie sa bat V-A-G-N-ER ca si-l fac s& sune aproximativ corect. Cele patru opere din ciclul Inclulué reprezint& cea mai important& creatie a lui Wagner. M-am dus la Bayreuth, in Germania, cu sora mea, Philippa, in 1964, ca si le vad. Nu stiam pe atunci bine telul, iar Walkiria, a doua opers din ciclu, mi-a produs o impresie formidabild. A fost regi- zati de Wolfgang Wagner si scena era aproape intunecata. Este istoria iubirii dintre doi gemeni, Siegmund si Sieg- linde, care au fost despirtiti din copilirie. Ei se reintalnesc atunci cand Siegmund isi g’seste adapost in casa lui Hun- ding, sotul Sieglindei si inamicul lui Siegmund. Frag- mentul pe care lam ales este povestirea Sieglindei despre casatoria ei fortaté cu Hunding. in mijlocul sarbatorii, un 162 batran patrunde in sald. Orchestra interpreteaza tema Wal- hallei, unul dintre cele mai nobile din motivele inelului. Batranul este insusi Wotan, zeul suprem i tatil lui Sieg- mund si al Sieglindei. El isi infige spada intr-un trunchi de copac. Spada este destinata lui Siegmund. La sfarsitul actului, Siegmund o smulge din trunchi si cei doi fug in codru. Sue: Citind despre tine, Stephen, lucrurile apar ca si cand, land cunostinta de condamnarea ta la moarte care iti sa numai doi ani de trait, te-ai trezit, sau, daca vrei, vestea aceasta te-a facut si te concentrezi asupra vietii. StePHen: Primul efect pe care l-am resimtit a fost depri- marea. Se pirea ci starea mea se inrdutatea rapid. Nu avea nici un sens sa intreprind ceva sau sd lucrez pentru doc- torat, deoarece nu stiam daca voi trai destul ca si-l termin. Dar, dup4 un timp, lucrurile au inceput sa se imbunata- feascX. Boala a avansat mai incet, iar eu am inceput s& progresez in lucrarea mea, in special in demonstrarea faptului cd universul trebuie si fi avut un inceput repre- zentat de marea explozie. Sue: Ai afirmat intr-un interviu chiar cA esti aparent mai fericit acum decat inainte de imbolnavire. STEPHEN: Sunt, desigur, mai fericit acum. Inainte de a contracta maladia neuro-motorie, eram plictisit de viat’. Dar perspectiva unei mori timpurii m-a facut sd infeleg c& viata merit s& fie trAit&. Sunt atdtea lucruri de facut, atat de multe, ci nimeni nu poate sa le faci pe toate. Incerc unsimtimént adevarat de implinire pentru ck am reusit s& aduc o contributie modest dar semnificativa la cu- noasterea umani, in pofida condifiei mele. Desigur c& sunt foarte norocos, dar oricine poate realiza ceva daca se str’- duieste destul. Sue: Mergi atat de departe incAt s& spui cd s-ar fi putut s&inu realizezi toate acestea daci n-ai fi avut maladia neu- ro-motorie, ori acest punct de vedere este prea simplist? 163 SrepHEN: Nu, eu nu cred c& maladia neuro-motorie poate constitui vreun avantaj pentru cineva. Pentru mine boala a fost un dezavantaj mai mic dlecdt pentru altii, deoa- rece nu mea putut impiedica si fac ceea ce am dorit, adic sA inteleg cum functioneaz universul. Sue: Cealalta surs de inspiratie, aparuta atunci cand incercai s& te impaci cu ideea bolii, a fost o femeie tanara, Jane Wilde, pe care ai intalnit-o la o petrecere, de care te-ai indragostit si cu care te-ai cAsAtorit apoi. Ne poti spune cat din succesul tu i se datoreaza ei? Srepen: Cu sigurantA ci nu nvas fi descurcat fart Jane. Fiind logodit cu ea, m-am ridicat din abisul dezndejdii in care ma aflam. Jar daci urma sa ne cAsatorim, atunci trebuia s-mi giisesc un loc de munca gi sa-mi termin doc- toratul. Am inceput si lucrez serios si am descoperit ci-mi place. Jane m-a ingrijit de una singuré, pe mAsurd ce situa- fia mea se inrdutiitea, In acel stadiu nu ne ajuta nimeni, iar noinune puteam, desigur, permite un ajutor contra cost. Sue: Siastfel i-afi sfidat impreund pe doctori, nu numai deoarece ai continuat sa trdiesti, ci si datorita faptului cd ati avut copii. Robert s-a nascut in 1967, Lucy in 1970, apoi ‘Timothy in 1979. Cat de socafi au fost doctorii? STEPHEN: De fapt, doctorul care mi-a pus diagnosticul s-a spilat pe maini. Elera incredinfat cf nu se putea face nimic. Nici nu l-am mai vazut vreodata dupa diagnosticul initial. De fapt, tatil meu a devenit si doctorul meu si el era cel c&ruia ma adresam pentru sfaturi. El mi-a spus c& nu existau dovezi care sf susfin& caracterul ereditar al bolii. Jane a reusit st-i ingrijeasc pe cei doi copii si pe mine. Numai atunci cind am plecat in California, in anul 1974, a trebuit s4 apelim la ajutor din afara, mai intai de la un student care a locuit cu noi, apoi de la infirmiere. Sue: Dar acum nu mai suntefi fmpreun’. SrepHen: Dupa operatia mea de traheotomie, am avut nevoie de ingrijire continu, 2isi noapte. Acest faptsupunea ‘164 c&s&toria noastra la o presiune tot mai mare. In cele din urm&, m-am mutat, iar acum locuiesc intr-un apartament nou in Cambridge. Trdim separat. Sue: $4 mai punem ceva muzica. STEPHEN: ,,Please, Please Me”, melodia interpretata de grupul Beatles. Dupa primele patru bucati mai serioase, ag avea nevoie de ceva relaxare. Pentru mine si pentru multi alfii, grupul Beatles a apirut ca o adiere de aer proas- pat pe scena destul de statuta si maladiva a muzicii pop. Obisnuiam s& ascult topul douazeci de la Radio Luxem- burg duminica seara. Sue: In pofida onorurilor care te-au coplesit pe tine, Stephen Hawking — si aici trebuie s4 menfionez ca esti profesor Lucasian de matematica la Universitatea din Cam- bridge, fosta catedra a lui Isaac Newton — te-ai decis si scrii o carte de popularizare despre activitatea ta, dintr-un motiv destul de simplu. Cred c& aveai nevoie de bani. SrepHEN: Desi am sperat ci voi cAstiga o sum modest& dintr-o carte de popularizare, principala rafiune pentru care am scris Scurid istorie a timpului a fost plicerea de a scrie. Eram entuziasmat de descoperizile faicute in ultimii dowazeci si cinci de ani si doream si le povestesc oame- nilor despre ele. Nu m-am asteptat niciodata si ias asa de bine. Sue: Intr-adev&r, cartea a spulberat toate recordurile, aintrat gia rimas in Guinness Book of Records pentru du- rata prezentei ei pe lista celor mai vandute carti. Nimeni nustie c4te exemplare au fost vandute in toata lumea, dar este sigur ci s-au depisit zece milioane. Oamenii o cum- para, e evident, dar se ridici mereu intrebarea daci 0 $i citesc. STEPHEN: Stiu ci Bernard Levin s-a impotmolit la pagina doutizeci si nou’, dar cunosc 0 multime de cititori care au mers mai departe. Vin la mine oameni din toat lumea 165 siimi spun cat de mult le-a placut. Poate c&:nu au termi- nat-o, sau nu au infeles chiar tot ce au citit. Ei au ajuns insi cel putin la ideea ca traim intr-un univers guvernat de legi rationale pe care le putem descoperi si infelege. Sue: Conceptul de gaurd neagri a stimulat imaginatia publicului si a reinnoit interesul pentru cosmologie. Ai urmarit vreodata episoadele din Star Trecks cu deviza ,a merge cu indrazneala acolo unde n-a ajuns nimeni pand acum” etc. $i daca da, fi-au placut? Sreruen: Am citit mult’ literaturi SF cénd eram adoles- cent. Dar acum, cand lucrez in domeniu, gisesc cea mai mare parte din ea cam facilA. Este atat de usor s& scrii despre hiperspatiul care ii conduce sau transporta pe ‘coameni, daca nu trebuie sa faci din aceasta descriere 0 parte a unui tablou consistent. Stiinta adevarata este mult mai captivantd, deoarece ea descrie cea ce se intampli inrealitate. Autorii de SF nu au sugerat niciodat’ existenta gaurilor negre inainte ca fizicienii st se fi gandit la ele. Dar noi avem acum dovezi serioase privind existenja unui anu- mit numar de géuri negre. ‘Sue: Ce ise intimpla celui care cade intr-o gaurd neagra? STEPHEN: Oricine citeste literatura SF stie ce ti se intam- pl& atunci cand cazi intr-o gaurd neagra. Te transformi in spaghetti. Dar, cea ce este mult mai interesant, gaurile negre nu sunt complet negre. Ele emit in afara particule si radiatii cu un debit sustinut. Acest fenomen provoact evaporarea lent’ a gaurii negre. Nu se stie ins& ce se in- tampla cu gaura neagra si cu continutul ei. Acesta este un domeniu pasionant de cercetare, dar scriitorii SF nu 1-au captat ined. Sue: Si aceasta radiatie pe care ai menfionat-o, se nu- meste, desigur, radiatie Hawking. Nu dumneata ai desco- perit gaurrile negre, desi ai mers mai departe, demonstrand ca ele nu sunt negre. Dar descoperirea acestor gauri te-a 166 facut si te preocupi mai indeaproape de originile univer- sului, nu-i aga? ‘SrepHEeN: Colapsul unei stele care da nastere unei giuri negre este in multe privinte ca reversia temporalai a expan- siunii universului. O stea colapseazA de la o densitate des- tul de joasa la una foarte inalta. Jar universul se extinde incepand de la o densitate foarte inalta c&tre densititi mai mici. Exist si o diferent’ important. Noine aflim in afara gaurilor negre, dar in interiorul universului. Ambele se caracterizeaza ins prin radiatie termica. Sue: Spui ca nu se stie ce se intampla in cele din urma cu gaura neagra si cu continutul acesteia. Teoria sustine deci cd orice s-ar intimpla, orice obiect ar dispirea in gaura neagra, inclusiv un astronaut, totul s-ar recicla sub forma de radiatie Hawking. Srepiten: Energia corespunzitoare masei astronautului va fi reciclata ca radiatie emis’ de gaura neagra. Dar nici astronautul insusi, nici macar particulele din care este el alc&tuit nu vor iesi din gaura neagra. Asadar, intrebarea este ce se intampla cu ele? Se distruge totul, sau trece in- tr-un alt univers? Este ceva ce mi-as dori foarte mult si aflu, dar nu m4 vad aruncéndu-ma intr-o gaurd neagri. Sue: Stephen, lucrezi intuitiv, adicd ajungi lao teorie care ifi place gi are te atrage si apoi treci la demonstrarea ei? Or, ca om de stint’, trebuie totdeauna si-fi croiesti drum pe cale logica spre o concluzie si nu te incumefi s& o ghicesti dinainte? STEPHEN: MA bazez. in mare parte pe intuifie. Incerc s& ghicesc un rezultat, dar apoi trebuie s4-1 demonstrez. lar in acest stadiu descopar deseori c&X cea ce am crezut nu este adevarat, sau ci este vorba despre altceva, la care nici numvam gandit inainte. Asa am descoperit c& gaurile ne- gre nu sunt complet negre. Atunci doream sa demonstrez altceva. 167 ‘Sue: $4 mai ascultim muzica. (STEPHEN: Mozart a fost totdeauna unul dintre favorifii mei. Ela compus o cantitate incredibil’ de muzica. Anul acesta, de ziua mea, cind am implinit cincizeci de ani, am primit cadou opera sa complet pe CD, cu o durata de peste doua sute de ore. fnci mai am de croit drum prin ea. Una dintre cele mai marete compozitii este Requiemul. Mozart a murit inainte de a-l termina, Requiemul fiind com- pletat de unul dintre elevii sai, din fragmentele ramase de Ja maestru. Introducerea pe care o vom ascultaeste singura parte complet scrisa si orchestrat de Mozart. Sue: Ca s& simplific mult teoriile tale — si sper c& ma vel ierta pentru asta — mai intai ai crezut, asa cum infeleg, eu lucrurile, ci a existat un moment al creafiei, o mare ex- plozie, dar nu mai crezi asa ceva. Acum consideri ci nu a existat nici inceput si ci nu existé nici sfarsit, universul fiind autoconsistent. inseamna aceasta ca actul creatiei nu s-a petrecut si ci, prin urmare, nu exist loc pentru Dum- nezeu? SrepHeN: Desigur c& ai suprasimplificat lucrurile. Eu inc& mai cred c& universul are un inceput in timpul real, prin big bang. Dar mai. exist si un alt fel de timp, timpul imaginar, perpendicular pe timpul real, in care universul nu are inceput sau sfarsit. Aceasta inseamné ci modul in care a inceput universul este determinat de legile fizicii. in consecin}4, nu se impune s4 spunem ci Dumnezeu a pus universul in miscare intr-un mod oarecare, arbitrar, pe care nu-l putem infelege. Teoria nu ne spune daci Dum- nezeu existé sau nu, ci numai ca El nu este arbitrar- ‘Sue: Dar, dacd ramane ca 0 posibilitate ca Dumnezeu si nu existe, cum ii explici acele lucruri care sunt dincolo de stiinja: iubirea si credinta pe care au manifestat-o si omanifesté fafS de tine oamenii? Cum ifi explici propria inspiratie? 168 Srepuen: lubirea, credinfa si moralitatea tin de o cate- gorie diferits de aceea a fizici. Din legile fizicii nu pofi deduce comportarea cuiva. Exista insé speranja ca gan- direa logic pe care o implict matematica si fizica s& poatt servi drept ghid si in comportarea moral’. ‘Sue; Multi oameni cred c& te-ai dispensat efectiv de Dumnezeu. Negi acest fapt? SrePHeN: Dup’ cum arata lucriirile mele, nu este necesar sA afirmi cd modul in care s-a creat Jumea a fost un capri- ciu personal al lui Dumnezeu. Raméne insa o intrebare Dece isi da singur bitaie de cap universul si existe? Daci-fi place il pot indica pe Dumnezeu dreptraspuns la aceast ‘imtrebare. Sue: S& trecem la discul numarul sapte. SrepueN: imi place foarte mult opera. M-am gandit smi aleg toate cele opt discuri cu muzica de oper’, de la Gluck si Mozart, trecand prin Wagner si ajungand la Verdi si Puccini. Dar la sfarsit, le-am redus la dou. Un disc trebuie si fie Wagner, iar celdlalt am decis in cele din urma si fie Puccini. Turandot este de departe cea mai important opera a sa, dar si fn acest caz autorul a murit inainte de ao termina. Fragmentul pe care |-am ales este povestirea Jui Turandot cum o printes’ din China anticd a fost répit de mongoli si dust departe. Ca rizbunare, Turandotle va pune petitorilor acesteia trei intrebiri. Dac ei nu vor ras- unde, vor fi executati. Sue: Ce inseamna pentru tine Criciunul? ste un pic asemandtor cu Ziua Recunostintei din America, un moment in care sa fii impreuné cu familia sis mulfumesti pentru anul care trece. Este de asemenea jnomentul s& privesti cAtre anul care vine, simbolizat prin copilul care se naste in iesle. ue:$i, ca s8 fiu ntaterialist’ in aceasta privin{a, ce cado- j ti-ai dori — ori astizi esti atat de bogat cd ai tot ce vrei? 169 SrepHew: Prefer surprizele. Daca pretinzi ceva anume, if rapesti aducstorului orice libertate sau ocazie de a-i folosi imaginatia. Dar nu am nimic impotriva si se stie ca imi plac trufele de ciocolata, Sue: Pana acum, Stephen, ai trait cu treizeci de ani mai mult decat fi s-a prezis. Ai copii, desi fi s-a spus c& nu vei avea niciodata, al scris un bestseller si ai modificat opinii seculare despre spatiu si timp. Ce maiai da gand si faci inainte de a pArisi aceastA planeta? StePieN: Toate acestea au fost posibile numai pentru c& am fost atat de norocos ca sa primesc mult ajutor. Sunt incantat de cat am realizat, dar mai exist’ inci o gramada de lucruri pe care as dori s4 le fac inainte de a trece pe cea lume. Nu voi vorbi despre viata mea personal, dar din Punct de vedere stiintific mi-ar plicea s& stiu cum trebuie sii se unifice gravitatia cu mecanica cuanticd sicucelelalte forte din natura. in special, as dori si stiu ce se intampl& cu gaura neagra atunci cand se evapora. Sue: Acum, ultimul dise. Stepien: Te voiruga si pronunti in locul meu titlul. Sin- tetizatorul meu de vorbire este american si n-are nici o sansa pentru franceza. Este sansoneta lui Edit Piaf Je ne regrette rien, Imi rezuma viata. Sue: Acum, Stephen, daci ai putea lua numai un singur disc din cele opt, care ar fi acesta? STEPHEN: Ar trebui s& fie Requiem! lai Mozart. As putea sil ascult pani cand bateriile walkmanului meu se epui- zeaza. ‘Sue: Si cartea? Desigur, Biblia si Operele ‘complete ale lui Shakespeare te asteap ti. StepHen: Cred c& ag lua Midlemarch de George Elliot. Cineva, mise pare c& Virginia Woolf, a ‘Spus cd este o carte pentru adulfi. Nu sunt sigur dac& am crescut destul, dar voi incerca-o. 170 Sue: Si rasfatul? STEPHEN: Voi cere o provizie generoasa de crema de za- ‘har ars. Pentru mine aceasta reprezinté culmea rasfatului ‘Sue: Nu trufele de ciocolata deci, ci crema de zahar ars. Doctore Stephen Hawking, fi mulfumesc foarte null pet tru cf ne-ai permis si-fi ascultaim discurile de pe insula pustie gi-fi urim un Craciun fericit. Srepnen: Muljumesc pentru ci m-ati ales. Va doresc tuturor un Craciun fericit de aici, de pe insula mea pustie. Pariez c& voi avea o vreme mai buna decat voi. CUPRINS Cuodint inainte de G. Stratan Prefatit. 3 Bolnav de scleroza laterali amiotrofica... 4 Atitudini publice fata de stiinfa..... 5 O scurta istorie a Scurtel istorit.. 6 Pozifia mea 7 Se intrevede sfarsitul fizicii teoretice? 8 Visul lui Einstein .. 9 Originea universului.. 10 Mecanica cuantic’ a gaurilor negre. 11 Gaurile negre si universurile-copii.. 12 Este totul predeterminat? 13 Viitorul universului 14 Un interviu: Discuri pe o insula pustie.. Redactor VLAD ZOGRAFI ‘Tehnoredactor MANUELA MAXINEANU Corector ELENA STUPARU Aptirut 2007 BUCURESTI-ROMANIA, Tiparul executat la, UNIVERSUL" S.A. STEPHEN HAWKING este fizicianul de exceptie care, imobilizat intr-un cdrucior, suferind din tinerete de sindromul lateral amiotrofic, tine legatura cu lumea printr-un calculator care ,,vorbeste“ fn locul lui. Ceea ce nu-l impiedica sa se afle, prin studiile sale, in avan- garda cercetarilor privind spatiul, timpul, originea universului $1 particulele elementare. Marele succes al cartilor sale de popularizare Scurrtd istovie a timpului See ere ene CR ore ee eet ere ayes) publicului asupra intrebarilor esentiale ale fizicii. Volumul de fata, superba lectie de gandire creatoare, Sets (ce ele e MC MEET mate] stiintifice. Cartea se incheie cu un interviu al carui puncte de pornire e muzica: ce discuri ar lua Hawking cu el pe o insula pustie?... eee ee eee PN aeey fener Ted Stephen Hawking, Leonard Mlodinow (oRrce erp satcy e en 978-979-50-1752~1 8353/0138.