Probleme Si Teme Aplicative de Statica

Teodor HUIDU Alexandru POPA Cornel MARIN
CULEGERE
DE PROBLEME ŞI TEME
APLICATIVE DE MECANICĂ
STATICA
EDITURA MACARIE
TÂRGOVIŞTE - 2001
2
3
Descrierea CIP a Bibliotecii nationale a României

HUIDU, TEODOR
Culegere de probleme şi teme aplicative de mecanică: statica /
Teodor HUIDU, Alexandru POPA, Cornel MARIN - Târgovişte: Editura Macarie, 2001
162p; 25cm - (Universitaria)
Bibliogr.
ISBN 973 - 8135 - 61 - 3
I. Popa, Alexandru
II. Marin, Cornel
531(076)
Recenzia ştiinţifică:
Prof. dr. ing. Constantin MANEA
Prof. dr. ing. Ion ROŞCA
Tehnoredactare coputerizată:
Cornel MARIN
 2001 Toate drepturile sunt rezervate autorilor

4
PREFAŢĂ
Lucrarea este rezultatul experienţei autorilor în predarea cursului

de Mecanica teoretică studenţilor din cele două centre universitare:
Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti şi Universitatea “Valachia”
Târgovişte.
Lucrarea cuprinde următoarele 7 capitole: Statica punctului
material, Reducerea forţelor aplicate solidului rigid, Centrul maselor şi
centre de greutate, Statica solidului rigid, Statica sistemelor de corpuri,
Grinzi cu zăbrele şi Echilibrul firului omogen greu.
Unele aplicaţii sunt inspirate din practica inginerească, altele au
fost create de autori de-a lungul anilor ca probleme de seminar sau
subiecte de examen. Aceste probleme au un grad de dificultate mediu,
fiind accesibile studenţilor din anii I şi II de la profilurile mecanic, electric,
metalurgic, etc.
Cele mai multe capitole conţin câte un scurt rezumat de teorie.
Sunt prezentate în cadrul fiecărui capitol probleme tip rezolvate precum
şi câte un set de teme aplicative însoţite de rezultatele corespunzătoare.
Aceste capitole fac parte din Programa Analitică a cursului de Mecanică
predat studenţilor în anul I şi II de la facultăţile tehnice.
S-au prezentat de asemenea în cadrul capitolelor 1, 2, 4 şi 5
algoritmi de rezolvare al unor probleme tip cu ajutorul programului
Microsoft-EXCEL şi în Anexele 1-5 rezultatele obţinute pentru temele
aplicative propuse .
Forma de prezentare a problemelor şi temelor aplicative, pune în
evidenţă experienţa autorilor în activitatea cu studenţii, fiecare capitol
fiind bine fundamentat şi uşor de asimilat. Autorii îşi exprimă speranţa că
prezentarea sub această formă va fi utilă atât studenţilor pentru
pregătirea examenului de Mecanică cât şi pentru toţi cei interesaţi în
rezolvarea unor aplicaţii practice de Mecanică.
Autorii doresc să mulţumească tuturor colegilor şi studenţilor
pentru observaţiile, sugestiile, adăugirile pe care le-au adus, precum şi
sponsorilor care au contribuit la apariţia lucrării sub această formă.
Târgovişte , 2001 Autorii

5
CUPRINS
CAPITOLUL I STATICA PUNCTULUI MATERIAL

1.1. Elemente de calcul vectorial
1.2. Reducerea unui sistem de forţe concurente coplanare
1.3. Reducerea unui sistem de forţe concurente spaţiale. Teme aplicative propuse
1.4 Statica punctului material liber
1.5 Statica punctului material supus la legături
CAPITOLUL II. REDUCEREA FORŢELOR APLICATE SOLIDULUI

RIGID
2.1. Reducerea sistemelor de forţe spaţiale
2.2.. Reducerea sistemelor de forţe coplanare
2.3. Reducerea sistemelor de forţe paralele
2.4. Teme aplicative propuse
CAPITOLUL III. CENTRUL MASELOR (CENTRUL DE GREUTATE)

3.1 Centrul maselor pentru bare omogene
3.2 Centrul maselor pentru plăci omogene.
3.3 Centrul maselor pentru corpuri omogene.
3.4 Teme aplicative propuse
CAPITOLUL IV. STATICA SOLIDULUI RIGID

4.1. Echilibrul solidului rigid liber
4.2. Echilibrul solidului rigid supus la legături
CAPITOLUL V. STATICA SISTEMELOR DE CORPURI

5.1. Statica sistemelor de corpuri formate din bare.
5.2. Statica sistemelor de corpuri cu frecare.
CAPITOLUL VI GRINZI CU ZĂBRELE

PROBLEME REZOLVATE
Teme aplicative propuse
CAPITOLUL VII ECHILIBRUL FIRULUI OMOGEN GREU

PROBLEME REZOLVATE
6
7
CAPITOLUL I
STATICA PUNCTULUI MATERIAL
1.1 ELEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

a. Mărimi scalare şi vectoriale
În Mecanica teoretică se operează cu mărimi scalare (cum ar fi:
masa, timpul, lungimea, etc) şi cu mărimi vectoriale (cum ar fi: forţa,
momentul unei forţe în raport cu un punct, momentul unui cuplu de forţe,
viteza, acceleraţia, impulsul, momentul cinetic, etc).
Vectorul este o entitate matematică caracterizată prin punct de
aplicaţie, direcţie (suport), sens (orientare) şi mărime (scalar, modul)
În funcţie de punctul de aplicaţie se deosebesc:
vectori liberi – care au punctul de aplicaţie oriunde în spaţiu şi sunt
caracterizaţi prin trei parametri scalari independenţi (respectiv,
proiecţiile vectorului pe cele trei axe de coordonate);
vectori alunecători -au punctul de aplicaţie situat pe o dreaptă din
spaţiu şi sunt caracterizaţi prin cinci parametri scalari independenţi
(respectiv, proiecţiile vectorului pe cele trei axe de coordonate şi
coordonatele punctului de intersecţie al suportului său cu planul Oxy);
vectori legaţi - au punctul de aplicaţie fix în spaţiu şi sunt caracterizaţi
prin şase parametri scalari independenţi (respectiv proiecţiile
vectorului pe cele trei axe şi coordonatele punctului de aplicaţie).
b.Expresia analitică a unui vector liber şi a unui versor

Se consideră un sistem cartezian de axe Oxyz având versorii
i , j , k pentru care se cunosc proiecţiile ax, ay, az , ale vectorului pe cele
trei axe(fig. 1.1.a,b). Expresia analitică a vectorului a este:
a = a x i + ay j + az k . (1)
Mărimea vectorului a este prin definiţie numărul pozitiv notat cu :
a = a = ax2 + ay2 + az2 (2)
Cosinuşii directori ai unghiurilor vectorului a cu direcţiile celor 3 axe sunt:
ax ax ay az
cos( a , i ) = = ; cos( a , j ) = ; cos( a , k ) = (3)
a ax2 + ay2 + az2 a a
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

8
Versorul vectorului a este prin definiţie un vector unitar, având

mărimea egală cu 1, aceeaşi direcţie şi sens cu vector a (fig. 1.1.b):
a ax a a
vers a = u a = = i+ y j+ zk (4)
a a a a
z
z z
az A
B(xB,yB,zB)
a a
k k a A(xA,yA,zA)
k
O
i a
O y y
y i O
j a
j j y
i
x x x
x
a c
b Fig.1.1
) )
)
Un vector poate fi definit prin cele două extremităţi ale sale (fig. 1.1.c)
având coordonatele A(xA,yA,zA) şi B(xB,yB,zB), şi are expresia analitică:
AB = ( x B − x A )i + ( y B − y A ) j + ( zB − z A ) k (5)
Expresia analitică a versorului vectorului AB conform (4) este:
AB ( x B − x A )i + ( y B − y A ) j + ( zB − z A ) k
vers AB = = (6)
AB ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 + ( zB − z A ) 2
Observaţie
În cazul rigidului supus la legături, reacţiunile sunt necunoscute ale
problemei (deoarece nu se cunoaşte mărimea şi sensul lor): pentru
rezolvarea problemei se alege un sens oarecare ale reacţiunii; dacă din
calcul rezultă un număr pozitiv, atunci sensul ales este corect; dacă din
calcul rezultă un număr negativ, sensul real este opus celui ales.
c. Produsul scalar a doi vectori. Proiecţia unui vector

pe o axă şi pe un alt vector
Dându-se un sistem de axe cartezian Oxyz şi vectorii a şi b având
expresiile analitice: a = a x i + ay j + az k , b = bx i + by j + bz k , se
defineşte produsul scalar al celor doi vectori , numărul (pozitiv sau
negativ): a ⋅ b = a ⋅ b ⋅ cos( a , b ) (7)
Expresia analitică a produsului scalar este:
a ⋅ b = a x b x + a y by + a z by (8)

9
Cu ajutorul produsului scalar se poate exprima cosinusul unghiului

dintre cei doi vectori ; din relaţiile (7) şi (8) rezultă:
a ⋅b a x bx + ay by + az bz
cos( a , b ) = = (9)
ab a x2 + ay2 + az2 ⋅ bx2 + by2 + bz2
Cu ajutorul produsului scalar se poate exprima analitic proiecţia
unui vector a , pe o direcţie orientată ∆ având versorul:
u ∆ = cos α ⋅ i + cos β ⋅ j + cos γ ⋅ k , (10)
astfel: au = pr ∆ a = a ⋅ u ∆ = a x ⋅ cos α + ay ⋅ cos β + az ⋅ cos γ (11)
Ţinând seama expresia (11), proiecţia vectorului
a = a x i + ay j + az k pe direcţia vectorului b = bx i + by j + bz k se scrie :
a x ⋅ bx + ay ⋅ by + az ⋅ bz
ab = prb a = a ⋅ u b = (12)
b
d. Produsul vectorial a doi vectori, produsul mixt

şi produsul dublu vectorial a trei vectori
Se consideră un sistem cartezian de axe Oxyz şi vectorii a şi b
având expresiile analitice: a = a x i + ay j + az k şi respectiv
b = bx i + by j + bz k .
Se defineşte produsul vectorial al celor doi vectori c = a × b , un vector

având următoarele caracteristici (fig. 1.2):
mărimea sau modulul egal cu aria paralelogramului format din cei doi
vectori a şi b : c = a ⋅ b ⋅ sin( a , b )
direcţia - perpendiculară pe planul paralelogramului format din cei
doi vectori a şi b : c ⊥ ( a , b )
sensul - dat de regula burghiului drept sau triedrul format din cei trei
vectori a , b şi c .
c
b c
b
O α
a O
Fig.1.2 a Fig.1.3
10
Produsul vectorial a doi vectori a şi b are expresia analitică:

i j k
c = a × b = ax ay az , sau :
(13)
bx by bz
c = ( ay bz − az by )i + ( az bx − a x bz ) j + ( a x by − ay bx )k
Produsul mixt a trei vectori a , b şi c este prin definiţie o mărime

scalară dată de produsul scalar dintre vectorul a şi vectorul ( b × c )
repreyentând volumul paralelipipedului având ca muchii concurente cei
trei vectori (fig. 1.3):
ax ax ax
a ⋅ (b × c ) = (a , b , c ) = bx by bz (14)
cx cy cz
Produsul mixt respectă următoarea regulă (a permutărilor
circulare):
a ⋅ (b × c ) = b ⋅ (c × a ) = c ⋅ (a × b )
(15)
sau (a , b , c ) = (b , c , a ) = (c , a , b )
Produsul dublu vectorial a trei vectori a , b şi c este prin definiţie
produsul vectorial dintre vectorul a şi vectorul ( b × c ) şi se determină cu
ajutorul relaţiei: a × (b × c ) = b ⋅ ( a ⋅ c ) − c ⋅ ( a ⋅ b ) (16)
PROBLEME REZOLVATE
1.1.1. Fiind daţi vectorii :
a = 2i − j + 3k ; b = 5 j + 4k ; c = −2i + j
Să se calculeze:
a ⋅b; prb a ; a × b ; a × b ; cos( a , b ); c ⋅ ( a × b ); c × ( a × b )
Problema s-a rezolvat utilizând următorul algoritm:

11
ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU PROGRAMUL MICROSOFT

EXCEL ŞI REZULTATELE OBŢINUTE PENTRU PROBLEMA 1.1.1
DATE DE INTRARE DATE DE IEŞIRE
A B C D E F G H I J K L M
Nr. ax ay az bx by bz cx cy cz a b c a ⋅b
0 SQRT(A1^2+ SQRT(D1^2+ SQRT(G1^2+ A1*D1+B1*E1
B1^2+C1^2) E1^2+F1^2) H1^2+I1^2) + C1*F1
1 2 -1 3 0 5 4 -2 1 0 3,7416 6,4031 2,2361 7
N O P R S
prb a (a × b ) x (a × b ) y (a × b ) z a ×b
A1*D1/K1+B1*E1/K1 B1*F1-C1*E1 C1*D1-A1*F1 A1*E1-B1*D1 SQRT(O1^2+
+C1*F1/K1=M1/K1 P1^2+R1^2)
1,0932 -19 -8 10 22,9129
T U V W X
cos( a , b ) c ⋅ (a × b ) [c × (a × b )] x [c × (a × b )] y [c × (a × b )]z
M1/(J1*K1) G1*O1+H1*P1+I1*R1 H1*R1-I1*P1 I1*O1-G1*R1 G1*P1-H1*O1
0,2922 30 10 20 35
Deci mărimile cerute, conform rezultatelor din tabel sunt:
a ⋅b = 7 ; prb a = 1,0932 ;
a × b = −19i − 8 j + 10k ;
a × b = 22,9129;
cos( a , b ) = 0,2922;
c ⋅ ( a × b ) = 30;
c × (a × b ) = 10i + 20 j + 35k
1.1.2 Se consideră punctele A1(1,-2,3), A2(2,4,1), A3(4,5,6). Se cere:

• să se exprime analitic vectorii A1 A2 si A2 A3 ,
• produsul lor scalar al vectorilor A1 A2 si A2 A3 ,
• să se calculeze unghiurile celor doi vectori.
Problema s-a rezolvat utilizând următorul algoritm pentru EXCEL:

12
ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU PROGRAMUL MICROSOFT

EXCEL ŞI REZULTATELE OBŢINUTE PENTRU PROBLEMA 1.1.2
DATE DE INTRARE DATE DE IEŞIRE

A B C D E F G H I J K L
Nr. xA1 yA1 zA1 xA2 yA2 zA2 xA3 yA3 zA3 ( A1 A2 )x ( A1 A2 )y ( A1 A2 )z
0 D1-A1 E1-B1 F1-C1
1 1 -2 3 2 4 1 4 5 6 1 6 -2
M N O P R S T
( A2 A3 )x ( A2 A3 )y ( A2 A3 )z A1 A2 A2 A3 A1 A2 ⋅ A2 A 3 COS α
G1-D1 H1-E1 I1-F1 SQRT(J1^2+K1^2 SQRT(M1^2+N1^2 J1*M1+K1*N1+ S1/(P1*R1)

+ L1^2) + O1^2) L1*O1
2 1 5 6,4031 5,4772 -2 -0,057
Expresiile analitice ale celor doi vectori , produsul lor scalar şi

unghiul dintre vectori, conform rezultatelor din tabel sunt:
A1 A2 = i + 6 j − 2k ; A2 A3 = 2i + j + 5k
A1 A2 ⋅ A2 A3 = −2; cos α = −0,057
PROBLEME PROPUSE
Acelaşi enunţ ca la problema 1.1 pentru vectorii:
1.1.3. a = 2i − j + 3k ; b = j + 4k ; c = −2i − j
1.1.4. a = 2i − j − 3k ; b = i + j + 4k ; c = −2i + j + 2k
1.1.5. a = i + 3k ; b = 5 j + k ; c = −2i + 4 j
1.1.6. a = 2i ; b = 4i + 5 j + 4k ; c = −2i + j − k
1.1.7. a = 2i + j + 3k ; b = 5 j − 4k ; c = 2i − j
1.1.8. a = 2i − 9 j + 3k ; b = 6 j + k ; c = 2i + 6 j − 4k

13
1.2 REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORŢE

CONCURENTE COPLANARE
PROBLEME REZOLVATE
1.2.1. Asupra unui punct material acţionează un sistem de 4 forţe

coplanare {Fi }i =1,..4 ( fig. 1.2.1.a) având modulele şi direcţiile faţă de Ox:
π π π
F1 = 8 2F , α1 = ; F2 = 2F , α2 = π; F3 = 3F , α3 = − ; F4 = 2 3F , α4 = −
4 2 3
Să se determine rezultanta celor patru forţe (mărimea, direcţia şi sensul).
Rezolvare:
Pentru sistemul de axe Oxy ales se aplică teorema proiecţiilor:
proiecţia rezultantei după o direcţie este suma proiecţiilor forţelor după
acea direcţie:
4
π  π  π
X = ∑ X i = F1 cos + F2 cos π + F3 cos −  + F4 cos −  = (6 + 3 )F
i =1 4  2  3
4
π  π  π
Y =∑ Yi = F1 sin + F2 sin π + F3 sin −  + F4 sin −  = 2F
i =1 4  2  3
Rezultanta forţelor şi mărimea ei sunt:
R = Xi + Yj = ( 6 + 3 )Fi + 2Fj ;
R =R = X 2 + Y 2 = F 43 + 12 3
Rezultanta face cu axa Ox unghiul αR (fig 1.2.1.b) dat de :

Y 2
tgα R = = = 0,258; α R = 14,502 0
X 6+ 3
y y
F1 F1
R
F2 α1 F2 αR
O α4 x O x
F3 F4 F3 F4
Fig.1.2.1.a Fig. 1.2.1.b

14
ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU PROGRAMUL

EXCEL ŞI REZULTATE OBŢINUTE
Problema 1.2.1 poate fi rezolvată conform modelului prezentat cu
ajutorul programului Excell conform algoritmului de mai jos.
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H
Nr. F1/F F2/F F3/F F4/F α1 α2 α3 α4
0
1 6,9292 2 6 2,8284 π/6 π 3π/2 -π/4
DATE DE IESIRE
J K L M N
X/F Y/F R/F tg αR αR (rad)
A1*cosE1+B1*cosF1+ A1*sinE1+B1*sinF1+ SQRT K1/J1 arctgM1
C1*cosG1+D1*cosH1 C1*sinG1+D1*sinH1 (J1^2+K1^2)
3,4641 -2 4 -0,5773 -0,5236 (-
π/6)
PROBLEMĂ PROPUSĂ
1.2.2 Asupra unui punct material O
acţionează forţele concurente şi coplanare
{Fi }i =1,..4 având mărimile, direcţiile şi sensurile
y
din fig. 1.2.2.
F1
Se cunosc:
F2 α1 x π
O F1 = 4 3F , α 1 = ; F2 = 2F , α 2 = π
α4 6
F3 F4 3π π
F3 = 6F , α 3 = ; F4 = 2 2F ; α 4 = −
2 4
Fig. S1.2.2. Se cere: Expresia analitică a rezultantei

forţelor şi unghiul pe care îl face aceasta cu
axa Ox .
11π
Răspuns: R = 2 3Pi − 2Pj ; α =
R 6

15
1.3 REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORŢE

CONCURENTE SPAŢIALE
PROBLEMĂ REZOLVATĂ
1.3.1. Asupra unui punct O acţionează un sistem de 4 forţe concurente
{Fi }i =1,..4 având modulele: F1 = 2 10F , F2 = 5 F , F3 = 3 37 F , F4 = 4 5F şi
direcţiile date de muchiile sau diagonalele unui paralelipiped dreptunghic
ca în fig. 1.3.1 ; se cunosc: OA=a, OC=2a, OO’ =6a.
Se cere să se determine rezultanta forţelor (mărimea, direcţia şi
sensul).
z Rezolvare:
O C
Expresiile analitice ale celor patru
A’ forţe faţă de sistemul de referinţă
B’ Oxyz sunt:
F2
F1 = F1 ⋅ versF1 = F1 ⋅ versOC ′ =
F3 F1
x c ′ i + y c ′ j + zc ′ k
= 2 10F ⋅ = 2Fj + 3Fk
O F4 C y x c2′ + y c2′ + zc2′
x
A B
F2 = F2 ⋅ versF2 = F2 ⋅ vers OO ′ = 5 F k
Fig.1.3.1
ai + 6ak
F3 = F3 ⋅ versF3 = F3 ⋅ versOA′ = 3 37F = 3Fi + 18Fk
a 2 + ( 6a )2
ai + 2aj
F4 = F4 ⋅ versF4 = F4 ⋅ versOB = 4 5F = 4Fi + 8Fj
a 2 + ( 2a )2
Expresia analitică a rezultantei este:
4
R = ∑ Fi = 7 Fi + 10 Fj + 29Fk
i =1
Proiecţiile rezultantei pe axele de coordonate sunt:

X=7F, Y=10F, Z=29F.
Mărimea rezultantei este:
R =R = X 2 + Y 2 + Z 2 = F 7 2 + 10 2 + 29 2 = 3 110 F .
Direcţia rezultantei este dată de unghiurile:
cos α R = 0,222 ; α R = 77,145 0
cos β R = 0,318 ; β R = 71,469 0
cos γ R = 0,921; γ R = 22,827 0

16
PROBLEME PROPUSE
1.3.2. Asupra unui punct material O acţionează forţele concurente
{Fi }i =1,..4 având mărimile: F1 = 3 68F , F2 = 2 13F , F3 = 4 73F , F4 = 6F .
direcţiile şi sensurile date de muchiile sau diagonalele paralelipipedului
dreptunghic din fig. 1.3.2; se cunosc: OA=3a, OC=8a, OO'=2a.
Se cere să se determine expresia analitică a rezultantei forţelor şi
unghiurile pe care îl face aceasta cu axele de coordonate.
R = 18Fi + 56Fj + 16Fk ; R = 60,959F ; α R = 72,825 0 ; β R = 23,270 0 ; γ R = 74,783 0 ;
z O C’
A’ ’ B’
F4 F1 y
F2
x O F3 C
A B
Fig. 1.3.2
1.3.3. Acelaşi enunţ ca la problema 1.3.2 cu următoarele date (fig.1.3.3):

F1 = 29F , F2 = 4 F , F3 = 34 F , F4 = 13 F , OA=3a, OC=2a, OO'=5a.
4
R = ∑ Fi = 6Fi + 4Fj + 14Fk ; R = 15,748F ; α R = 67,604 0 , β R = 75,285 0 , γ R = 27,252 0
i =1
z
O’ C’
A’ B’
F2 F1
F3 y
O F4 C
x
A B
Fig. 1.3.3
Problema 1.3.2 poate fi rezolvată conform modelului prezentat cu

ajutorul programului EXCEL conform algoritmului prezentat mai jos.
17
ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU PROGRAMUL

MICROSOFT EXCEL PENTRU PROBLEMA 1.3.2
DATE DE INTRARE
Nr. x1/a y1/a z1/a x2/a y2/a z2/a x3/a y3/a z3/a x4/a y4/a z4/a F1/F
1 0 8 2 3 0 2 3 8 0 0 0 2 24,74
DATE DE IESIRE
N O P Q R S
F2/F F3/F F4/F (versF1)x (versF1)y (versF1)z
A1/[SQRT(A1^2+ B1/[SQRT(A1^2+ C1/[SQRT(A1^2+
B1^2+C1^2)] B1^2+C1^2)] B1^2+C1^2)]
7,2111 34,1760 6 0 0,9701 0,2425
T U V W X Y
(versF2)x (versF2)y (versF2)z (versF3)x (versF3)y (versF3)z
D1/SQRT(D1^2 E1/SQRT(D1^2+ F1/SQRT(D1^2+ G1/[SQRT(G1^2+ H1/[SQRT(G1^2 I1/[SQRT(G1^2+
+E1^2+F1^2) E1^2+F1^2) E1^2+F1^2) H1^2+I1^2)] +H1^2+I1^2)] H1^2+I1^2)]
0,8320 0 0,5547 0,3511 0,9363 0
Z AA AB AC AD AE
(versF4)x (versF4)y (versF4)z X/F Y/F Z/F
J1/SQRT(J1^2+ K1/SQRT(J1^2+ L1/SQRT(J1^2+ M1*Q1+N1*T1+ M1*R1+N1*U1+ M1*S1+N1*V1+
K1^2+L1^2) K1^2+L1^2) K1^2+L1^2) O1*W1+P1*Z1 O1*X1+P1*AA1 O1*Y1+P1*AB1
0 0 1 18 56 16
AF AG AH AI
R/F αR βR γR
SQRT(AC1^2+AD1^2+ arccos(AC1/AF1) arccos(AD1/AF1) arccos(AE1/AF1)
AE1^2)
60,959 72,8250 23,2700 74,7830

18
1.4. STATICA PUNCTULUI MATERIAL LIBER
a. Principiul paralelogramului
Fiind date două forţe F1 si F2 care acţionează asupra unui punct
material A, principiul paralelogramului postulează că efectul celor două
forţe este acelaşi cu al unei forţe rezultante R , care este diagonala mare
a paralelogramului având ca laturi forţele F1 si F2 (fig.1.2.1)
Sunt valabile următoarele relaţii:
R = F1 + F2 ; R = F12 + F22 + 2F1 F2 cos α ;
F2 sin α R F1 F (17)
tg β = ; = = 2
F1 + F2 cos α sin α sin( α − β ) sin β
b. Teorema proiecţiilor
Fiind dat un sistem de forţe,
concurente într-un punct O din spaţiu,
F2
R
{Fi }i =1.2,...n acesta se reduce (sau este
echivalent) în punctul O cu o forţă
α rezultantă R , care se obţine aplicând
β α succesiv principiul paralelogramului
A F1 enunţat mai sus:
Fig. 1.2.1 n
R = ∑ Fi . (18)
i =1
Dacă se notează cu Xi, Yi , Zi, proiecţiile unei forţe oarecare Fi a

sistemului de forţe şi cu X, Y, Z proiecţiile forţei rezultante R pe axele
triedrului triortogonal drept Oxyz, atunci sunt valabile următoarele relaţii:
n n n
X = ∑ X i ; Y = ∑ Yi ; Z = ∑ Z i . (19)
i =1 i =1 i =1
Aceste relaţii reprezintă teorema proiecţiilor care se enunţă astfel:

proiecţia rezultantei pe o direcţie oarecare este egală cu suma
proiecţiilor tuturor forţelor sistemului după acea direcţie. Sunt valabile
următoarele relaţii:
R = Xi + Yj + Zk
(20)
R= X 2 +Y 2 + Z2 = (∑ X )
i
2
+ (∑ Yi ) + (∑ Z i )
2 2

19
c. Condiţia de echilibru a punctului material liber

Fiind dat un sistem spaţial de forţe, concurente acţionând asupra
punctulu material M din spaţiu, {Fi }i =1.2,...n acesta poate ocupa orice poziţie
în spaţiu, fără nici o restricţie de ordin geometric. Poziţia punctului este
determinată faţă de un sistem de referinţă prin trei parametri reciproc
independenţi (coordonatele punctului faţă de sistemul de referinţă ales).
Punctul material poate avea deci trei grade de libertate în spaţiu
materializate prin coordonatele lui.
Dacă sistemul de forţe este plan sau uniaxial şi sistemul de
referinţă ales este format din două axe situate în planul forţelor sau cu o
axă confundată cu suportul forţelor, pentru poziţia de echilibru sunt
necesare două respectiv o coordonată care să determine poziţia
punctului material.
Condiţia necesară şi suficientă ca un punct material să fie în
echilibru este ca rezultanta forţelor ce acţioneayă asupra punctului să fie
un vector nul. Această condiţie este echivalentă cu o ecuaţie vectorială:
R = Xi + Yj + Zk = 0 (21)
care în bazateoremei proiecţiilor este echivalentă cu trei ecuaţii scalare:
n n n
X = ∑ X i = 0; Y = ∑ Yi = 0; Z = ∑ Z i = 0. (22)
i =1 i =1 i =1
Se pot pune în evidenţă trei probleme (cazuri ).

a. Problema directă
În acest caz este precizat sistemul de forţe ce acţionează asupra
punctului material şi se cere să se determine poziţia de echilibru. Se
obţine un sistem de 3 ecuaţii cu 3 necunoscute, care poate fi compatibil
determinat, incompatibil sau compatibil nedeterminat. În primul caz
(compatibil determinat) există o singură poziţie de echilibru, în cel de-al
doilea caz (incompatibil) nu există nici o poziţiie de echilibru, iar în al
treilea caz (compatibil nedeterminat) o infinitate de poziţii de echilibru.
Observaţii:
1. Dacă sistemul de forţe este coplanar şi sistemul de referinţă este
astfel ales încât planul Oxy să coincidă cu planul forţelor, ecuaţia
(22.c) devine o identitate (0=0). În acest caz sunt necesare doar două
coordonate pentru stabilirea poziţiei de echilibru a punctului şi sunt
sunt disponibile celelalte două ecuaţii pentru determinarea acestei
poziţii de echilibru.
2. Dacă sistemul de forţe este uniaxial şi se alege axa Ox asistemului de
referinţă să coincidă cu direcţia forţelor, cele două ecuaţii (22.b,c)
devin identităţi. Rămâne o singură coordonată şi o singură ecuaţie
pentru stabilirea poziţiei de echilibru.
20
b. Problema inversă
În acest caz este precizată poziţia de echilibru şi se cere să se
determine sistemul de forţe ce acţionează asupra punctului material şi
determină această poziţie. În general problema este nedeterminată
(admite o infinitate de soluţii). Dacă numărul parametrilor ce
caracterizează sistemul de forţe este limitat astfel încât să se obţină un
sistem de ecuaţii compatibil determinat, problema are soluţie unică
c. Problema mixtă
În acest caz este cunoscut o parte din sistemul de forţe ce
acţionează asupra punctului material şi o parte din parametrii ce definesc
poziţia de echilibru şi sistemul de forţe corespunzător. În general
problema este nedeterminată (admite o infinitate de soluţii).
PROBLEME REZOLVATE
1.4.1. Punctul material M de masă m, se află într-un plan vertical, în
câmp gravitaţional, fiind atras către vârfurile unui triunghi echilateral de
latură 2 l , situat într-un plan vertical, cu forţe proporţionale cu distanţa
de la punct la cele trei puncte A, B, C, factorii de proporţionalitate fiind
k1, k2, respectiv k3 (fig. 1.4.1).Se cere să se determine poziţia de
echilibru a punctului M .
Rezolvare:
Acesta este cazul problemei directe a echilibrului punctului, când
este cunoscut sistemul de forţe care acţinează asupra punctului şi se
cere să se determine poziţia de echilibru. Alegând convenabil sistemul
de referinţă (ca în fig. 1.4.1), se pot scrie expresiile analitice ale forţelor
ce acţionează asupra punctului M:
[ ] [ ]
F1 = k1 M A = k1 (x A − x M )i + (y A − y M ) j = k1 (− l − x )i + (0 − y ) j ;
[
F2 = k 2 M B = k 2 (l − x )i + (0 − y ) j ]
[ (
F3 = k 3 M C = k 3 (0 − x )i + l 3 − y j ; )]
F4 = −mg = −mg j
Condiţia necesară şi suficientă de echilibru a punctului M, este ca
rezultanta forţelor ce acţionează, să fi nulă:
R = F1 + F2 + F3 + F4 = Xi + Yj = 0

21
Ecuaţiile scalare se scriu:

y  X = k1 (− l − x ) + k 2 (l − x ) − k 3 x = 0
C(0, l 3) 
(
Y = −k1 y − k 2 y + k3 l 3 − y − mg = 0)
F3
Rezultă poziţia de echilibru
cerută:
M(x,y)
F1
F2  k 2 − k1
x = l
x  M
k + k + k
 1 2 3
A(- l ,0) F4=m g B( l ,0)


O(0,0 y = k 3 l 3 − mg
 M k1 + k 2 + k 3
Fig. 1.4.1
1.4.2. Un punct material având greutatea G, este menţinut în echilibru în

poziţia M de coordonate: xM = l , yM = 2 l , zM = 3 l , prin intermediul a trei
fire trecute peste scripeţi de dimensiuni neglijabile (fără frecare), situate
în punctele A, B, C din planul orizontal xOy, de trei greutăţi G1, G2 şi G3
(fig.1.4.2). Se cere să se determine mărimile acestor greutăţi care
asigură această poziţie de echilibru.
Rezolvare:
Acesta este cazul problemei inverse a echilibrului punctului, când
este precizată poziţia de echilibru şi se cere să se determine forţele care
asigură această poziţie. Punctul M este menţinut în echilibru prin
intermediul forţelor din fire orientate după direcţiile M A , M B , MO
(tensiunile din fire au aceleaşi module cu ale greutăţilor: P1=G1, P2 =G2 şi
P3=G3). Faţă de sistemul de referinţă Oxyz forţele au expresiile analitice:
P1 = P1
MA
= P1
(x A − x M )i + (y A − y M ) j + (z A − zM )k
MA (x A − x M )2 + (y A − y M )2 + (z A − zM )2
P1 = P1
(2 l − l )i + (0 − 2 l ) j + (0 − 3 l )k A(2 l ,0,0)
O(0,0,0)
l + 4 l + 9l
2 2 2
B(0,5 l ,0) x
P 2P1 3P1
P1 = 1 i − j− k;
14 14 14
y M( l ,2 l ,3 l )
Analog se obţine: G G
MB P 3 P2 3 P2 G
P2 = P2 =− 2 i + j− k;
MB 19 19 19 G
MO P 2 P3 3 P3 z
P3 = P3 =− 3 i − j− k.
MO 14 14 14 Fig.1.4.2.a
Condiţia de echilibru este ca rezultanta forţelor să fie nulă:
22
G + P1 + P2 + P3 = 0 ,
Ecuaţiile de proiecţii pe axe sunt: P3 P1
 P1 P2 P3 14 P2
 14 − − =0 G1 = G;
19 14 6

 2 P1 3 P2 2 P3 2 19 G
− + − = 0 ⇒ G2 = G;
 14 19 14 15
 3 P1 3 P2 3 P3 14 Fig. 1.4.2.b
 + + =G G3 = G
 14 19 14 30
PROBLEME PROPUSE
1.4.3. Punctul M de masă m, situat în câmp gravitaţional, este atras de
vârfurile Ai (i=1,..6) ale unui hexagon regulat de latură 2a situat în planul
vertical Oxy, având centrul în originea sistemului de referinţă, cu forţe
proporţionale cu distanţele de la punct la vârfuri: Fi = k i MA i , i = 1,...6
ca în fig. 1.4.3. Se cere să se determine poziţia de echilibru a punctului .
a 3 (k1 − k 3 − k 4 + k 6 ) mg + a(k 1 + 2k 2 + k 3 − k 4 − 2k 5 − k 6 )
R: x= ;y = ;
k1 + k 2 + k 3 + k 4 + k 5 + k 6 k1 + k 2 + k 3 + k 4 + k 5 + k 6
y
y
A2(0,2a)
A3(-a 3 ,a) F2 B C
M(x,y) A1(a 3 ,a
)
F3 F1
x
F3
O M(x,y) F4
G F6
F4
F1
F5 A6(a 3 ,- x
A4(-a 3 ,- )
F2
) O G A
A5(0,-2a)
Fig. 1.4.4
Fig. 1.4.3
1.4.4. Punctul M de masă m, situat în planul vertical xOy este respins de

vârfurile O, A, B, C ale unui dreptunghi de laturi 2a şi 4a cu forţe
proporţionale cu distanţele de la punct la vârfuri:
F1 = k1OM; F2 = k 2 AM; F3 = k 3 BM ; F4 = k 4 CM. ca în fig. 1.4.4.
Se cere să se determine poziţia de echilibru a punctului M.
4a(k 2 + k 3 ) mg + 2a(k 3 + k 4 )
Răspuns : x = ; y=
k1 + k 2 + k 3 + k 4 k1 + k 2 + k 3 + k 4
23
1.5. STATICA PUNCTULUI MATERIAL

SUPUS LA LEGĂTURI
a. Axioma legăturilor
Dacă asupra unui punct M din spaţiu supus la legături acţionează
un sistem de forţe {Fi }i =1.2 ,...n (a cărui rezultantă este notată cu R a ),
conform axiomei legăturilor orice legături geometrice pot fi întotdeauna
înlocuite cu echivalentul lor mecanic – forţe de legătură a căror
rezultantă este notată cu R leg ).
Din punct de vedere geometric punctul material poate fi considerat
ca un punct material liber, iar din punct de vedere mecanic
constrângerile au fost înlocuite cu forţe de legătură.
Teorema echilibrului punctului material supus la legături devine:
condiţia necesară şi suficientă pentru ca un punct material să rămână în
echilibru sub acţiunea forţelor exterioare şi de legătură este ca rezultanta
lor să fie nulă:
R a + R leg = 0
(23)
X a + X leg = 0; Y a + Y leg = 0; Z a + Z leg = 0;
Din punct de vedere al naturii forţelor de legătură, legăturile
punctului material pot fi legături fără frecare(ideale) şi legături cu frecare
(reale).
b. Echilibrul punctului material supus la legături cu frecare

În cazul legăturilor cu frecare, pe lângă reacţiunea normală N mai
intervine o forţă de frecare T care se poune tendinţei de mişcare şi care
este situată în planul tangent, în cazul punctului material legat de o
suprafaţă cu frecare, sau în lungul tangentei în cazul punctului material
legat de o curbă.
În Mecanica teoretică sunt admise următoarele legi ale frecării
uscate (legile lAMONTONS - COULOMB):
a. forţa de frecare T este limitată superior la o valoare Tmax care nu
depinde de mărimea suprafeţelor în contact;
b. valoarea forţei Tmax depinde de natura corpurilor şi de starea
suprafeţelor de contact:
c. valoarea forţei Tmax este proporţională cu modulul reacţiunii normale
N;
24
Aceste legi pot fi sintetizate în relaţia: T ≤ Tmax = µ N unde µ este

coeficientul de frecare care se determină experimental;
Dacă se notează µ=tgϕ sau ϕ=arctgµ, unde ϕ este unghiul de
frecare, atunci condiţia de echilibru a punctului material poate căpăta
următoarea interpretare geometrică:
Punctul legat de o suprafaţă rămâne un echilibru dacă rezultanta
forţelor aplicate R a se găseşte în interiorul (la limită pe pânza) conului
frecării (un con cu două pânze având vârful în punctul de pe suprafaţă,
axa perpendiculară pe planul tangent la suprafaţă şi unghiul la vârf 2ϕ).
Punctul legat de o curbă rămâne în echilibru dacă rezultanta
forţelor aplicate R a se găseşte în exteriorul (la limită pe pânza) unui con
cu două pânze având vârful în punctul de pe curbă, axa tangentă la
curbă şi unghiul la vârf 1800-2ϕ.
PROBLEME REZOLVATE
1.5.1. O sferă M de greutate G se reazemă fără frecare pe un plan

înclinat cu unghiul α şi este prinsă printr-un fir de un punct A ; firul face
cu verticala unghiul β ( vezi fig.1.5.1.a).
Se cer : mărimea reacţiunii normale N şi a tensiunii din fir S .
Rezolvare:
Ecuaţia vectorială de echilibru după introducerea forţelor de
legătură (conform axiomei legăturilor) se scrie :
G +S +N =0
Alegând axele Ox şi Oy în mod convenabil (fig.1.5.1.b) şi
proiectând pe acestea ecuaţia vectorială de echilibru, se obţin ecuaţiile:
∑ X i = 0 N cos α − S sin β = 0
 ⇒
∑ Y i = 0 N sin α + S cos β − G = 0
Înmulţind, prima ecuaţie cu cosβ şi a doua cu sinβ şi însumându-le
membru cu membru se obţine:
sin β
N= G ;
cos( α − β )
cos α
S= ⋅G
cos( α − β )
25
A
A A
β β y
d α
S
N α y
B
x S β N
M M
α r r β
α O≡M x
G
O O G
a. b. a) b)
Fig. 1.5.1
Fig. 1.5.2
1.5.2. O bilă de greutate G se reazemă pe suprafaţa unei sfere de rază r

fiind prinsă cu un fir de lungime AM= l de punctul fix A aflat la distanţa
AB =d, faţă de suprafaţa sferei (fig.1.5.2.a).
Se cere mărimea tensiunii din fir S şi a reacţiunii N.
Rezolvare:
Ecuaţia vectorială de echilibru se scrie:
G +S +N =0
Dacă se introduc unghiurile α şi β şi se aleg convenabil axele
Ox şi Oy (ca în fig.1.5.2.b) condiţia de echilibru se scrie:
∑X i
=0 − S sin α + N sin β = 0
⇒
∑Y i
=0 S cos α + N cos β − G = 0
Multiplicând prima ecuaţie cu cosβ şi a doua cu sinβ şi
însumându-le membru cu membru se obţine:
sin α sin β
N =G ; S =G
sin( α + β ) sin( α + β )
Din teorema sinusurilor aplicată în triunghiul OAM, avem:
l r d +r sin α r sin β l
= = ⇒ = ; =
sin β sin α sin( α + β ) sin( α + β ) d + r sin( α + β ) d + r
deci se obţine:
r l
N =G ; S =G
d +r d +r

26
1.5.3. Un inel M de greutate neglijabilă se reazemă cu frecare

(coeficientul de frecare fiind µ) pe un semicerc de rază R. De inel sunt
prinse două fire care trec fără frecare prin inelele fixe A1 şi A2 (fig.1.5.3).
La capetele firelor acţionează greutăţile G1 şi G2 . Să se determine
raportul greutăţilor G1 / G2 pentru ca inelul să rămână în repaus pentru
un unghi θ dat.
Rezolvare:
a) Se consideră mai întâi că inelul M are
tendinţa de alunecare spre punctul A1 ;
M se aleg ca axe de coordonate tangenta
şi normala la cerc în punctul M (fig.
r 1.3.3.a), şi ţinînd seama că tensiunile din
A2 θ A1 fir pentru cele două ramuri ale firului au
O
mărimile: S1=G1, S2=G2 (fig.1.5.4.a)
G Fig.1.5.3 G
ecuaţia de echilibru se scrie:
S1 + S2 + T + N = 0 ;
y y
T N N
S2 S2 T
S1 θ/2 x r S1 θ/2 x
r
θ θ
O O
Fig. 1.5.3 b.
a.
sau în proiecţii pe axe:
θ θ
∑X i
= 0 ⇒ G1 cos
2
− G2 sin
2
−T = 0
θ θ
∑Y i
= 0 ⇒ − G1 sin
2
− G2 cos
2
+N =0
Condiţia fizică a frecării este: T ≤ µ N .
Din primele două ecuaţii rezultă:

θ θ θ θ
T = G1 cos − G2 sin ; N = G1 sin + G2 cos
2 2 2 2
care introduse în ultima relaţie conduc la:
θ θ
sin + µ cos
G1 2 2
≤ (a)
G2 θ θ
cos − µ sin
2 2
27
b. Considerând acum cealaltă tendinţă de alunecare a inelului M spre

punctul A2 (fig. S1.5.3.b), ecuaţiile de echilibru se scriu analog cu cele
din primul caz, schimbând semnul din faţa lui µ şi sensul inegalităţii (a)
θ θ
− µ cos
sin
G1 2 2
≥ (b)
G2 θ θ
cos + µ sin
2 2
Deci:
θ θ θ θ
sin − µ cos sin + µ cos
2 2 ≤ G1 ≤ 2 2, (c)
θ θ G2 θ θ
cos + µ sin cos − µ sin
2 2 2 2
θ  G θ 
sau: tg  − ϕ  ≤ 1 ≤ tg  + ϕ  (d)
2  G2 2 
1.5.4 Un inel M de greutate neglijabilă se reazemă cu frecare pe un

cerc de rază r. De inel sunt prinse două fire care trec prin două inele fixe
în A1 şi A2 fără frecare. La capetele firelor sunt prinse greutăţile G1 şi G2
(ca în fig.1.5.4). Se cere raportul G1 / G2 pentru ca punctul M să rămână
în repaus în poziţia dată de unghiul θ, dacă se cunoaşte coeficientul de
frecare µ şi unghiul pentru poziţia de echilibru θ.
A2 Rezolvare:
M
G
a. Considerăm mai întâi tendinţa de
r alunecare a inelului M spre A1 : ţinînd
seama că tensiunile din fir pentru cele
θ A1
două ramuri ale firului au mărimile:
O S1=G1, S2=G2 (fig.1.5.4.a) şi alegând
G convenabil sistemul de axe Oxy, se
Fig. 1.5.4 obţin următoarele ecuaţii de echilibru:
π/4-θ/2
y y
π/4-θ/2
T N
A2 N
S2 O≡M A2
S2 T
S1 θ/2 x
r r S1 θ/2 x
θ θ
O A1 O A1
a. Fig. 1.5.4. b.
28
θ π θ
∑X i
2
− G2 cos( − ) − T = 0
= 0 ⇒ G1 cos
4 2
(a)
θ π θ
∑Yi = 0 ⇒ − G1 sin 2 − G2 sin( 4 − 2 ) + N = 0
condiţia fizică a frecării: T ≤ µN ,
Înlocuind în inecuaţie expresiile lui N şi T rezulatate din primele
două ecuaţii avem:
θ π θ  θ π θ 
G1 cos − G2 cos( − ) ≤ µ G1 sin + G2 sin( − )
2 4 2  2 4 2 
π θ π θ
cos( − ) + µ sin( − )
G1 4 2 4 2
⇒ ≤ (b)
G2 θ θ
cos − µ sin
2 2
b) Considerând cealaltă tendinţă de alunecare a inelului M (spre A2,

fig.1.5.4.b), ecuaţiile de echilibru se scriu analog cu cele din primul caz,
schimbând semnul din faţa lui µ şi sensul inegalităţii (b) . Rezultă:
π θ π θ
cos( − ) − µ sin( − )
G1 4 2 4 2
≥ (c)
G2 θ θ
cos + µ sin
2 2
Condiţia finală de echilibru se scrie:

π θ π θ π θ π θ
cos( − ) − µ sin( − ) cos( − ) + µ sin( − )
4 2 4 2 ≤ G1 ≤ 4 2 4 2 (d)
θ θ G2 θ θ
cos + µ sin cos − µ sin
2 2 2 2
sau:
π θ  π θ 
cos  − + ϕ  cos  − − ϕ 
4 2  ≤ G1 ≤ 4 2  (e)
θ  G2 θ 
cos  − ϕ  cos  + ϕ 
2  2 

29
1.5.5. Culisa M de greutate G1 se poate deplasa cu frecare pe bara

verticală OB, coeficientul de frecare de alunecare fiind cunoscut: µ
Culisa este legată de greutatea G2 prin intermediul unui fir şi a unui
scripete fără frecare A. Se cunosc: AB = a şi BM = h (fig.1.5.5). Se
cere greutatea G2 pentru ca echilibrul să aibă loc în poziţia din figură.
A B
Tendinţa de Tendinţa de
alunecare alunecare
G2
α y y
α α
T
S2 M x S2 M x
M
O N O N
G1 T
G
G
Fig. 1.5.5 a. b.
Rezolvare:
a) Faţă de sistemul de axe Oxy, pentru tendinţa de deplasare a culisei în
jos (fig. 1.5.5.a) forţele care acţionează asupra culisei sunt indicate în
figură; ţinând seama că tensiunea din fir este S2=G2, ecuaţiile de
echilibru se scriu:
∑ X i = 0 N − G2 sin α = 0
 ⇒ (a)
∑ Y i = 0 T + G2 cos α − G1 = 0
T ≤ µN , condiţia fizică a frecării
Deci:
N = G2 sin α

T = G1 − G2 cos α
T ≤ µN

G1
rezultă: G2 ≥ (b)
cos α + µ sin α
b) Pentru tendinţa de deplasare în sus a culisei (fig. 1.5.5.b) forţa de
frecare T acţionează în sens invers faţă de primul caz, ecuaţiile de
echilibru se scriu analog cu cele din primul caz, schimbând semnul
din faţa lui µ şi sensul inegalităţii (b):
G1
G2 ≤ (c)
cos α − µ sin α
Condiţia finală de echilibru este:
30
G1 G1
≤ G2 ≤ (d)
cos α + µ sin α cos α − µ sin α
a2 + h2 a2 + h2
sau ⋅ G1 ≤ G2 ≤ ⋅ G1 . (e)
h + µa h − µa
1.5.6. Corpul M de masă m, asimilat cu un punct material, este legat

bilateral de o cicloidă situată într-un plan vertical şi este acţionat de
propria greutate G şi de o forţă orizontală Fo, ca în fig. 1.5.6. Se cere:
a. poziţia de echilibru a punctului pe cicloidă, dacă se neglijează
frecarea şi mărimea reacţiunii nornale N.
b. domeniul de variaţie al forţei orizontale Fo, pentru o poziţie de
echilibru dată (θ fixat), dacă nu se neglijează frecarea ( µ ≠ 0 )
M(x,y)
Fo
G
y Fig. 1.5.6
Rezolvare
Ecuaţiile parametrice ale cicloidei se scriu astfel (Fig. 1.5.6.a):
 x = R( θ − sin θ )

Mo ν y = R( 1 − cos θ )
I
N x Se determină versorul tangentei la
θ
FO
cicloidă, într-un punct curent M(x,y)
M(x,y) astfel:
θ/
2 θ/ v x&i + y&j
2 τ= = , unde:
G τ v x& 2 + y& 2
y
Fig. 1.5.6.a &
x = Rθ& ( 1 − cos θ ) = 2Rθ& sin 2 θ
 2

y& = Rθ& sin θ = 2Rθ& sin θ cos θ
 2 2
θ θ θ
v = x& 2 + y& 2 = 2Rθ& sin , τ = sin i + cos j
2 2 2

31
Rezultatul obţinut confirmă faptul că unghiul dintre tangenta la

cicloidă şi axa Oy este θ/2 (conform fig.1.5.6.a).
Pentru determinarea poziţiei de echilibru se aplică axioma
legăturilor şi se scrie ecuaţia de echilibru vectorială:
FO + G + N = 0 (a)
Proiectând ecuaţia (a) pe axele sistemului de coordonate Frenet,
se obţin următoarele ecuaţii de proiecţii după τ, respectiv după ν:
θ θ θ θ
− FO sin + mg cos = 0; − FO cos − mg sin + N = 0 (b)
2 2 2 2
Interpretarea geometrică a derivatei unei funcţii pentru cicloida
dată, conduce la:
dy R sin θdθ sin θ θ
tgα = = = = ctg (c)
dx R( 1 − cos θ )dθ 1 − cos θ 2
Din ecuaţia (b) se obţine:
θ mg 2FO mg FO2 − ( mg )2
tg = ⇒ sin θ = 2 , cos θ = 2 , (d)
2 FO FO + ( mg )2 FO + ( mg )2
Înlocuind în ecuaţia (a) rezultă poziţia de echilibru cerută:
  mg 2F mg 
 x = R 2arctg − 2 O
  FO FO + ( mg )2 
 (e)
y = R 1 − FO − ( mg ) 
2 2
  F 2 + ( mg )2 
  O 
Din ecuaţia (c) rezultă reacţiunea normală cerută:
N = FO2 + ( mg )2 (f)
b) În condiţiile existenţei frecării se poate observa că există două

tendinţe de mişcare (vezi fig.1.5.6.b,c)
ν x x
N N ν
T
FO F Tendinta
Tendinta
de
θ/ de θ/
2 θ/ 2 θ/
2 2 T
G τ G τ
y Fig. 1.5.6.b Fig. 1.5.6.c
y

32
Pentru determinarea poziţiei de echilibru în primul caz (fig.1.5.6.b)

se aplică axioma legăturilor şi se scrie ecuaţia de echilibru vectorială:
FO + G + N + T = 0 (g)
Proiecţia ecuaţiei (g) pe axele sistemului de coordonate Frenet,
conduce la ecuaţiile:
Proiecţie după τ:
θ θ
− FO sin + mg cos − T = 0 (h)
2 2
Proiecţie după ν:
θ θ
− FO cos − mg sin + N = 0 (i)
2 2
Dacă se ţine seama şi de legea frecării uscate T ≤ µ N
Se obţine astfel valoarea minimă a forţei F0 pentru echilibru:
cos θ / 2 − µ sin θ / 2
FO ≥ mg (j)
sin θ / 2 + µ cos θ / 2
Analog se obţine şi valoarea maximă a forţei F0 pentru echilibru:
cos θ / 2 + µ sin θ / 2
FO ≤ mg (k)
sin θ / 2 − µ cos θ / 2

33
CAPITOLUL II
REDUCEREA FORŢELOR
APLICATE SOLIDULUI RIGID
a. Momentul unei forţe în raport cu un punct
MO ( F )
O noţiune foarte importantă utilizată
F în Mecanica corpului rigid este aceea
α de moment al unei forţe F faţă de un
punct oarecare O (forţa F este
A aplicată într-un punct oarecare A din
O d
spaţiu O ≠ A) care se defineşte prin :
Fig. 2.1 MO ( F ) = OA × F
Din definiţia produsului vectorial dată în capitolul I , rezultă
că momentul unei forţe F faţă de un punct O, este un vector aplicat în
punctul O, perpendicular pe vectorii OA si F , sensul său fiind
determinat de sensul de rotaţie al lui F , după regula şurubului drept iar
mărimea sa dată de:
MO ( F ) = OA ⋅ F ⋅ sin α = F ⋅ d
unde: α este unghiul dintre OA si F iar d este distanţa de la

punctul O la suportul forţei F (braţul forţei, vezi fig. 2.1).
Dacă punctul O este originea sistemului cartezian de axe, punctul
A are coordonatele A(x,y,z) iar expresia analitică a forţei este:
F = Xi + Yj + Zk , atunci expresia analitică a momentului forţei F faţă de
O este:
i j k
MO ( F ) = OA × F = x y z = ( yZ − zY )i + ( zX − xZ ) j + ( xY − yX )k
X Y Z
Componentele lui MO ( F ) :
L = yZ − zY ; M = zX − xZ ; N = xY − yX , reprezintă momentele forţei
F faţă de cele trei axe Ox, Oy, Oz (aşa cum se va vedea din paragraful
următor).

34
b. Momentul unei forţe în raport cu o axă

O altă noţiune importantă utilizată în Mecanica corpului rigid este
aceea de moment al unei forţe F faţă de o axă ∆, care se
defineşte ca proiecţia momentului forţei F faţă de un punct, care aparţine
axei ∆, pe direcţia axei:
M ∆ ( F ) = pr ∆ MO ( F ) = δ ⋅ MO ( F ) F
MO ( F ) δ
a b c
β M∆ ( F ) α
M ∆ ( F ) = δ ⋅ ( OA × F ) = x y z
X Y Z A
O
∆
unde: δ = vers∆ = ai + bj + ck
Fig. 2.2
Se observă că dacă ∆ coincide cu
axa Ox: δ = versOx = i atunci momentul forţei F în raport cu axa Ox
este: MOx = yZ − zY = L .
c. Torsorul de reducere al unui sistem de forţe într- un punct

Dacă se consideră o forţă Fi aplicată într-un punct Ai al unui rigid,
efectul acestei forţe este acelaşi cu efectul celor două elemente de
reducere a forţei într-un punct O: forţa Fi şi momentul forţei în raport
cu punctul O MO ( Fi ) :
 Fi 
Fi aplicata in Ai ⇔   aplicate in O
MO ( Fi )
Dacă se consideră un sistem de forţe
Fi aplicate în punctele (Ai)i=1,2,…n şi se
face reducerea pentru fiecare forţă a
F2
F1 sistemului în punctul O , prin
Fi însumarea forţelor şi momentelor
A1 concurente rezultate se obţine un
A2
Ai sistem echivalent cu sistemul dat
R format din două elemente (fig.2.3):
n
- Vectorul rezultant: R = ∑ Fi
i =1
MO A
O - Momentul rezultant:
Fn n n
Fig.2.3 MO = ∑ MO ( Fi ) =∑ OAi × Fi .
i =1 i =1

35
Perechea formată din R si MO se numeşte torsorul de reducere

în punctul O al sistemului de forţe: τO.
d. Torsor minimal. Axa centrală
Dacă se consideră un alt punct O' în
F1
F2 care se face reducerea sistemului de
Fi forţe (O'≠O) vectorul rezultant
n
A1 R = ∑ Fi nu se modifică (primul
A2
i =1
Ai
R A invariant) iar momentul rezultant se
modifică conform relaţiei:
R
Fn MO' = MO + O' O × R = MO − OO' × R
MO
O Deci torsorii de reducere în O şi O' se
scriu:
M O′
R  R
Fig.2.3 τO :  ; τ O' : 
MO MO' = MO − OO' × R
Dacă se înmulţeşte scalar relaţia de mai sus cu R , se obţine:
MO' ⋅ R = MO ⋅ R = ct ; acestă mărime constantă se numeşte trinomul
invariant (scalarul torsorului sau al doilea invariant). Dacă se face
raportul dintre trinomul invariant şi modulul vectorului rezultant se obţine
proiecţia momentului rezultant pe direcţia vectorului rezultant:
M R = MO ⋅ R / R
Pentru anumite puncte din spaţiu, torsorul de reducere este format
din doi vectori coliniari ( R ; M R ) care se numeşte torsor minimal:
 MO ⋅ R R
τ min : R ; MR = ⋅
 R R
Axă centrală reprezintă locul geometric al punctelor din spaţiu

unde făcând reducerea sistemului de forţe, vectorul rezultant şi
momentul rezultant sunt coliniari; axa centrală este dată de ecuaţiile:
L − yZ + zY M − zX + xZ N − xY + yX
= =
X Y Z
sau sub forma vectorială/parametrică:
 x = λX + (YN − ZM ) / R 2
R × Mo 
ρ= 2
+ λR ⇔  y = λY + ( ZL − XN ) / R 2
R  z = λZ + ( XM − YL ) / R 2


36
e. Clasificarea sistemelor de forţe

Problema înlocuirii unui sistem de forţe Fi aplicate în punctele Ai
cu alte sisteme echivalente dar având cea mai simplă formă ne conduce
la ideea clasificării sistemelor de forţe după criteriul enunţat mai sus
(torsorul echivalent cu forma cea mai simplă). Clasificarea se poate face
pornind de la invaruanţii sistemului:
I. Cazul R ⋅ MO ≠ 0 ⇒ R ≠ 0, MO ≠ 0
Sistemul cel mai simplu poartă numele de dinamă şi este compus
dintr-o forţă F egală cu vectorul rezultant, având punctul de aplicaţie pe
axa centrală şi un cuplu (un sistem format din două forţe egale ca
mărime, având direcţii opuse şi situate pe două suporturi paralele) situat
într-un plan normal la direcţia axei centrale şi având momentul egal cu
momentul minim M R :
 MO ⋅ R R
τ min : F = R ; MR = ⋅
 R R
II. Cazul R ⋅ MO = 0
cu următoarele 4 subcazuri:
II.a. R ≠ 0, MO ≠ 0
II.b. R ≠ 0, MO = 0
II.c. R = 0, MO ≠ 0
II.d. R = 0, MO = 0
În primele două subcazuri sistemul de forţe poate fi înlocuit cu o
forţă F egală cu vectorul rezultant, având punctul de aplicaţie pe axa
centrală . Dacă în primul subcaz punctul O nu aparţine axei centrale, în
cel de+al doilea subcaz punctul O aparţine axei centrale.
În subazul al treilea (II.c, sisteme de cupluri) sistemul de forţe este
echivalent cu un cuplu situat într-un plan normal la direcţia momentului
rezultant MO , având mărimea, direcţia şi sensul momentului rezultant.
Axa centrală nu este definită în acest subcaz, momentul rezultant având
caracterul unui vector liber ( MO' = MO + O' O × R = MO )
În subazul al patrulea (II.d) sistemul de forţe este în echilibru
(sistem de forţe de efect nul). Axa centrală nu este definită nici în acest
subcaz. Aceste sisteme fac obiectul Staticii în special.

37
2.1. REDUCEREA SISTEMELOR DE FORŢE

SPAŢIALE
a. PROBLEME REZOLVATE
2.1.1. Asupra unui cub rigid de latură a, acţionează forţele: F1 , F2 , F3 , F4 ,
ca în figura 2.1.1.a. Mărimile acestor forţe sunt cunoscute:
F1 = 3F , F2 = F3 = F , F4 = 2F . Se cer:
1) Torsorul de reducere în punctul O; 2) Torsorul în punctul B';
3) Să se determine ecuaţia axei centrale; 4) La ce se reduce
sistemul?
z z
F4 O’ R C’
O F3 C
A’ B’
A’ B’
Axa
a
R centrala
F1
y M0 O C
a
a O C D(a/3, y
2 /3 0)
F2 A B
A B x
x Fig. 2.1.1. a
Fig. 2.1.1.b
Rezolvare:
1) Expresiile analitice ale vectorilor forţă şi a vectorului rezultant se scriu
astfel:
BO ′ − ai − aj + ak
F1 = F1 versF1 = F1 = 3F = F ( −i − j + k )
BO ′ a 3
F2 = F2 versF2 = Fi ; F3 = F3 versF3 = Fj ; F4 = F4 versF4 = 2Fk

4
⇒ R = ∑ Fi = 3Fk ⇒ X = Y = 0, Z = 3F
i =1
şi expresiile analitice ale vectorilor moment şi a vectorului moment

rezultant sunt:
4
M 0 = ∑ M 0 (Fi ) = OB × F1 + OA × F2 + OO′ × F3 + OC ′ × F4 =
i =1
= ( ai + aj ) × Fi + ak × Fj + ( aj + ak ) × 2Fk
M 0 = Fa( 2i − j ) ⇒ L = 2aF , M = −aF , N = 0
38
2) Momentul rezultant în punctul B′ se calculează cu ajutorul relaţiei:

M B ′ = M O + B ′O× R = 2aFi − aFj + ( −ai − aj − ak ) × 3Fk = aF ( −i + 2 j )
3) Ecuaţia axei centrale devine:
= =
X Y Z
2aF − 3Fy − aF + 3Fx 0 a 2a
⇒ = = ⇒ x = ,y = ,z ∈ R
0 0 3F 3 3
Axa centrală este o dreaptă perpendiculară pe planul Oxy (paralelă
cu axa Oz) care intersectează Oxy în punctul D(a/3, 2a/3, 0).
4) Întrucât M o ⋅ R = 0 ⇒ M o ⊥R sau M R = 0 , sistemul se poate reduce la o
forţă F egală cu vectorul rezultant R situată pe axa centrală. Prin
urmare există următoarele situaţii echivalente:
a. ( F1 , F2 , F3 , F4 ) aplicate în A1,A2,A3,A4;
b. ( F = R , M o ) aplicate în O;
c. ( F = R , 0 ) aplicat într-un punct oarecare de pe axa centrală.
2.1.2. Se consideră paralelipipedul dreptunghic rigid cu laturile: OA=3a ,

OC=4a , OO'=12a asupra căruia acţionează forţele (fig.2.1.2.a.) având
mărimile: F1 = F3 = 4F 12 , F2 = F4 = 3F 17
Se cere: 1) Torsorul de reducere în O;
2) Ecuaţia axei centrale;
3) La ce se reduce sistemul?
z z
O C’ O’ C’
A’ B’
R
A’ B’
12a
Axa
F3 F2 central\
R
F1 M0 O y
F4 4a y C
O C
3a D(3a/2, 2a,
B
A B A
x x
Fig. 2.1.2.a Fig. 2.1.2.b

39
Rezolvare:
1) Expresiile analitice ale celor patru forţe sunt:
AB ′ 4aj + 12ak
F1 = F1 versF1 = F1 = 4F 10 = 4F ( i + 3k )
AB ′ 4a 10
CB ′ 3ai + 12ak
F2 = F2 versF2 = F2 = 3F 17 = 3F ( i + 4k )
CB ′ 3a 17
CO ′ − 4aj + 12ak
F3 = F3 versF3 = F3 = 4F 10 = 4F ( − j + 3k )
CO ′ 4a 10
AO ′ − 3ai + 12ak
F4 = F4 versF4 = F4 = 3F 17 = 3F ( −i + 4k )
AO ′ 3a 17
Expresiile vectorului rezultant şi al momentului rezultant în punctul
O vor fi:
4
R = Σ Fi = 48Fk ⇒ X = Y = 0, Z = 48F
i =1
4
M 0 = Σ M 0 ( Fi ) = OA xF1 + OC xF2 + OC xF3 + OA xF4
i =1
i j k i j k i j k i j k
M 0 = 3a 0 0 + 0 4a 0 +0 4a 0 + 3a 0 0
4F 0 12F 3F 0 4F 0 − 4F 12F − 3F 0 12F
M 0 = 96aFi − 72aFj
⇒ L = 96aF , M = 72aF , N =0
2) Ecuaţia axei centrale se scrie:

96aF − 48Fy − 72aF + 48Fx 0
= =
0 0 48F
3a
⇒x= , y = 2a, z = arbitrar ;
2
axa centrală este paralelă cu Oz fiind chiar axa de simetrie a
paralelipipedului (vezi fig. 2.1.2.b).
3) Întrucât M o ⋅ R = 0 ⇒ M o ⊥R ,sistemul se reduce la o forţă F egală cu

vectorul rezultant R situată pe axa centrală (vezi fig. 2.1.2.b).

40
2.1.3. Asupra paralelipipedului

dreptunghic rigid cu muchiile (3a, 5a,
z 4a) acţionează trei forţe şi un cuplu
2 A 3 D
având mărimile cunoscute:
F
F1 = 26F , F2 =5F , F3 = 2F; M = 4aF ,
F1 4 direcţiile şi sensurile ca în figura
2.1.3.
F3 Se cere:
O F2
M1 1) Torsorul de reducereîn O;
x
a y
B
3 2
2
2)Torsorul minimal;
G E C
3) Ecuaţia axei centrale;
Fig. 2.1.3
4)Punctul de intersecţie al axei
centrale cu planele ABE şi yOz.
Rezolvare:
1) Expresiile analitice ale celor patru forţe sunt:
AB
F1 = F1 versF1 = F1 = F ( i + 3 j − 4k )
AB
CD
F2 = F2 versF2 = F1 = F ( −3i + 4k )
CD
F3 = F3 versOz = F3 k = 2F k ;
M1 = M 1 vers xO = M 1 ( −i ) = −4aF i
Vectorul rezultant al forţelor şi momentul rezultant în punctul O sunt:
3
R = ∑ Fs = F ( −2i + 3 j + 2k )
s =1
i j k i j k i j k
MO = −4aF i + 0 2a 4a + + 3a 5a 0 + 3a 3a 0
F 3F − 4F − 3F 0 4F 0 0 2F
MO = 2aFi − 14aFj + 13aFk
deci L = 2aF , M = −14aF , N = 13aF
Deci Torsorul τO are deci următoarele componente:

R = F ( −2i + 3 j + 2k )
τO :  ;
M o = aF ( 2i − 14 j + 13k )

41
2
2) Torsorul minim este dat de ( R ⋅ MO = −20aF 2 , R = 17F 2 ):
R = F ( −2i + 3 j + 2k )

τmin::  R ⋅ Mo 20
M min = R = aF ( 2i − 3 j − 2k )
 2
17
 R
3) Ecuaţia axei centrale sub formă vectorială se scrie:

R × Mo
ρ= 2
+ λR ;
R
i j k
1
xi + yj + zk = − 2F 3F 2F + λF ( −2i + 3 j + 2k )λ
17F 2
2aF − 14aF 13aF
Deci ecuaţiile parametrice ale axei centrale se scriu:

67 30 22
x= a − 2Fλ; y= a + 3Fλ ; z= a + 2F
17 17 17
4) Ecuaţia planului ABE este:
x y z 1 x y z 1
xA yA zA 1 0 2a 4a 1
= 0; = 0;
xB yB zB 1 a 5a 0 1
xE yE zE 1 3a 3a 0 1
sau: − 8 x − 8 y − 16z + 48a = 0; x + y + 2z = 6a
Pentru determinarea coordonatelor punctului P de intersecţie al
axei centrale, cu planul ABE, se introduc ecuaţiile parametrice ale axei
centrale în ecuaţia planului de mai sus şi se deteremină parametrul λ;
rezultă:
39 a
λP = − = −0,328 a / F ⇒
119 F
547 93 76
xP = a = 4,597a; y P = a = 0,7815a; zP = a = 0,639a
119 119 119
Pentru determinarea coordonatelor punctului Q de intersecţie al
axei centrale, cu planul yOz se introduc ecuaţiile parametrice ale axei
centrale în ecuaţia planului yOz (x=0) şi se deteremină parametrul λ;
rezultă:
67 a 261 89
λQ = ⇒ x Q = 0; yQ = a = 7,676a; zQ = a = 5,235a
34 F 34 17
42
PROBLEME PROPUSE
2.1.4. . . 2.1.20. Se consideră sistemele formate din trei forţe
F1 , F2 , F3 şi două cupluri M1 , ( M 2 ) ce acţionează asupra unui
paralelipiped având forma şi dimensiunile precizate în fig. 2.1.4. . .
2.1.20; mărimile şi orientarea forţelor F1 , F2 , F3 şi ale cuplurilor de forţe
M1 , ( M 2 ) sunt precizate în figurile corespunzătoare. Să se determine:
a) Torsorul de reducere al sistemului, în punctul O;
b) Torsorul minim;
c) Ecuaţia axei centrale;
d) Coordonatele punctului de intersecţie al axei centrale cu planul
specificat.
z 2. 1. 4.
a C 3a Date:
B 2a
2a F2 a D(4a, 4a,3a)
E F
D F3 F1 = 22F;
2a
O
F2 = 5F;
M1
F1 a
a y F3 = 2F
x 3a 3a
A G M1 = 2aF; M2 = 0
Fig. 2.1.4
Axa centrală
∩yOz.
2. 1. 5.
z
Date:
M1
C a
G E(4a, 7a, 3a)
2a
3a F2
4a 3a 2a
B F1 = 29F;
D E 3a
F2 = 5F;
O y
3a
F1 F3 = F
4a
A F
x M1 = 2aF; M2 = 0
F3 Axa centrală
Fig. 2.1.5 ∩xOz.

43
2. 1. 6.
z Date:
3a B 2a C
F(3a, 5a, 4a)
F3
E
F F1 = 22F;
4a
2a F2
F1 F2 = 10F;
A y
O
2a F3 = F
3a
x M1 = 3aF; M2 = 0
G M D
Axa centrală
Fig. 2.1.6
∩yOz.
2. 1. 7.
Date:
z E(3a, 6a,2a)
3a B 3a
a
C
2a
F2 F1 = 14F;
4a
2a E
D F1 2a
F2 = 4 5F;
F3 y
O
2a
a
F3 = F
M1 A
G F M1 = 4aF; M2 = 0
x
Axa centrală
Fig. 2.1.7
∩xOz.
2.1.8.
z
G M1 Date:
A 2a
2a
C(4a, 5a,3a)
E C≡
3a F1 = 29F;
F3 F1 F2
F2 = 2F;
O y
a
3 D F3 = F
4a a
B
M1 = 5aF; M2 = 0
x
Fig. 2.1.8 Axa centrală
∩xOy.

44
2.1.9
z Date:
C
H (4a,6a,3a)
F 4a A 2a H 3a F1 = 22F;
F2
M1 F1
O y F2 = 5F;
a
F3 3a B F3 = 4F
x
E D
M1 = 4aF; M2 = 0
Fig. 2.1.9
Axa centrală
∩xOy.
2.1.10.
Date:
z C(5a,7a,2a)
2a A 5a
F
F1 2a F1 = 3 5F;
C
F2
O M1
2a F2 = 13F;
F3 y
3a D
a
x
6a
F3 = 2F
E B
M1 = 6aF; M2 = 0
Fig. 2.1.10
Axa centrală
∩xOz.
2.1.11
z Date:
C G(2a,5a,2a)
F B 3a
2a
G 2 F1 = 14F;
F2
O F1 y F2 = 2 2F;
F3 a
x a A F3 = 2F
E D
M1
M1 = 4aF; M2 = 0
Fig.2.1.11
Axa centrală
∩xOy.

45
2.1.12.
z Date:
D
E (3a,5a,3a)
F a
F3 E
A
F1 = 33F;
F1 3a
2 F2 = 3 2F;
a M1 F2 y
O=G
2 F3 = 2F
a
5a B
M1 = 2aF; M2 = 0
x C
Axa centrală
Fig. 2.1.12 ∩yOz.
2.1.13.
z Date:
2a
A 2a
F (3a,4a,3a)
C F
F1 F1 = 14F;
3a
F2 F2 = 2 2F;
O
F3
2a
a
y F3 = 3F
B
M1 3a a
G D E M1 = 3aF; M2 = 0
x
Fig. 2.1.13
Axa centrală
∩xOy.
2.1.14.
z
F
Date:
2a 2a 3a C
B
2a I(4a,5a,3a)
I
3a F1 = 17F;
F2
M1
F2 = 5F;
O F3
F1
G y F3 = 29F
2a 2a a
x
A E D M1 = 4aF; M2 = 0
Axa centrală
Fig. 2.1.14
∩yOz.

46
2.1.15
z Date:
A a F(3a,5a,3a)
2a
C F
F1 = 22F;
3a
F2 F1
F2 = 5F;
O M1
F3 G y F3 = 4F
2a 2a a
B D E M1 = 3aF; M2 = 0
x
∩xOy.
2.1.16 Date:
z
C
I(a,3a,2a)
B≡F
A F1 = 10F ;
F1 F2
I
F2 = 14F ;
2a
M2 F3 = F 5
F3
O
a M1 = aF ;
3a
H y
x
G M1 D≡E M 2 = 2aF
∩xOz.
2.1.17 Date:
z I(a,4a,3a)
C B≡F
A F1 = 17F ;
F1 I
F2 F2 = 26F ;
3a
F3
M2 F3 = F 10
O 4a
a
G H y M1 = aF ;
M1 D≡E
x M 2 = 3aF .
Fig. 2.1.17
Axa centrală
∩yOz.

47
z
2.1.18 Date:
I(a, a,a)
C
B≡F
F1 F2 F1 = 2F ;
A
I F2 = 3F ;
a
F3 = 2F
M2
O a
M1 = aF ;
a
F3 G y
x M 2 = 2aF .
H M1 D≡E
Axa centrală
Fig. 2.1.18 ∩yOz.
2.1.19 Date:
z I(a,2a,a)
C B≡F
F1 = 5F ;
A
F1 I F2 = 6F ;
a F2
M2 F3 = 2F
O F3
2a
a H y M1 = 2aF ;
G M1 D≡E M 2 = 2aF .
x
∩xOz.
2.1.20
z Date:
C
B I(a,2a,a)
A
F1 I
F1 = 5F ;
a F2
M2 F2 = 6F ;
O≡F 2a
a H y
F3 = 2 5F
F3
G M1 D≡E
M1 = aF ;
x
Fig. 2.1.20 M 2 = 2aF
Axa centrală
∩yOz

48
RĂSPUNSURI PENTRU PROBLEMELE PROPUSE
Nr. Torsorul în O Torsorul minimal Axa centrală Punctul de

pr. τO τmin intersecţie
2.1.4 R = F ( 2i + 2 j + 3k )  R = F( 2i + 2 j + 3k )  12 
τO :  
τmin :  26  x = − 17 a + 2λF  x=0
 M O = aF ( −4i − 6k ) 
M min = − 17 aF( 2i + 2 j + 3k )  y = 2λF  12
 8 y = a
 17
 z = 17 a + 3λF z = 26 a

 17
2.1.5  R = F ( i + 8 j + 2k )  R = F ( i + 8 j + 2k )  222  76
τO :  τ :

 18  x = 69 a + λF  x = 23 a
M O = aF ( −10i + j + 28k ) min
 
M min = 23 aF ( i + 8 j + 2k ) 48  y =0
y = − a + 8λ F
 31
 69
 z = 23 a
 z = 81 a + 2λF 
 69
2.1.6  R = F( 3i + 4 j − 6k )  R = F ( 3i + 4 j − 6k )  18 
τO :  
τmin :  18  x = 61 a + 3λF  x =0
MO = aF( −50i + 15j − 18k )  
M min = 61 aF ( 3i + 4 j − 6k ) 354 330
y = a + 4λF y = a
 61  61
 z = 245 a − 6λF  z = 281 a
 61  61
2.1.7  R = F( 3i + 5 j + k )  R = F ( 3i + 5 j + k )  46  347
τO :  τ

: 38  x = 35 a + 3λF  x = 175 a
M O = aF( −6i + 9 j + 11k ) min  
M min = 35 aF ( 3i + 5 j + k ) 39  y =0
y = − a + 5λ F
 324
 35
 z = 175 a
 z = 57 a + λF 
 35
2.1.8  R = F( i + 5 j − 4k )  R = F ( i + 5 j − 4k )  157  373
τO :  τ

: 1  x = 42 a + λF  x = 84 a
M O = aF( −20i + 18 j + 17k ) min  
M min = 21 aF ( i + 5 j − 4k ) 63 421
y = a + 5λ F y = a
 2  84
 z = 59 a − 4λF  z=0
 21 
2.1.9  R = F( i + 2 j − 2k )  R = F ( i + 2 j − 2k )  2  71
τO :  
τmin :  22  x = − 9 a + λF  x = 18 a
MO = aF( −36i + 3 j − 4k )  
M min = − 9 aF( i + 2 j − 2k ) 76 151
y = a + 2λF y = a
 9  9
 z = 75 a − 2λF  z=0
 9 
2.1.  R = F( 2i + 4 j − 2k )  R = F( 2i + 4 j − 2k )  64  98
10 τO : τ

: 22  x = 24 a + 2λF  x = 48 a
MO = aF( −26i + 10j + 11k ) min 
M min = − 24 aF( 2i + 4 j − 2k ) 
 30  y =0
y = a + 4λF
 278
 24
z = 48 a
z = 124 a − 2λF 
 24
2.1.  R = F ( 3i − 3 j + 2k )  R = F ( 3i − 3 j + 2k )  23  5
11 τO :  τmin :   x = 11 a + 3λF x = 2 a
M O = aF ( −2 j − 14k ) M min = −aF ( 3i − 3 j + 2k )  
21 3
y= a − 3λ F y = a
 11  2
z = − 3 a + 2λF  z=0
 11 

49
Nr. Torsorul în O Torsorul minimal Axa centrală Punctul de
pr. τO τmin intersecţie
2.1.  R = F ( −i + 3 j + k )  R = F( − i + 3 j + k )  32 
12 τO :  
τmin :  15  x = 11 a − λF  x =0
M O = aF ( 9i − 5 j + 9k )  
M min = 11 aF ( i − 3 j − k ) 18 114
y = a + 3λ F y = a
 11  11
 z = −2a + λF  z = 10 a
  11
2.1.  R = F ( i + 4 j − 2k )  R = F ( i + 4 j − 2k )  16  22
13 τO :  
τmin :  11  x = 21 a + λF  x = 21 a
M O = aF ( −3i + 4k )  
M min = 21 aF ( −i − 4 j + 2k ) 8 32
y = a + 4λF y = a
 21  21
 z = 12 a − 2λF  z=0
 21 
2.1.  R = F( −2i − 4 j + 3k )  R = F( −2i − 4 j + 3k )  88 
14 τO :  
τmin :  22  x = 29 a − 2λF  x=0
MO = aF( 3i − 8 j − 16k )  
Mmin = − 29 aF( −2i − 4 j + 3k ) 23 199
y = − a − 4λ F y = − a
 29  29
 z = 28 a + 3λF  z = 160 a
 29  29
2.1.  R = F ( 2i + j − 2k )  R = F ( 2i + j − 2k )  17  11
15 τO :  
τmin :  5  x = 9 a + 2λF x = 3 a
M O = aF ( 2i + 9 j − k )  
M min = − 3 aF ( 2i + j − 2k ) 2 2
 y = − a + λF y = a
 9  3
 z = 16 a − 2λF  z=0
 9 
 R = F ( −i + 6 j ) R = F ( −i + 6 j )  48  148
2.1. τO :  τmin :   x = 37 a − λF  x = 111 a
M O = aF ( −6i − j + 8k )  M min = 0  
16 8  y =0
y = a + 6λ F
 z=a
 37
z=a 
 

 R = F ( −i + 8 j )  R = F ( −i + 8 j )  88 
2.1. τO :  
τmin :  4aF  x = 65 a − λF  x =0
M O = aF ( −12i − 2 j + 11k  
17 M min = − 65 ( −i + 8 j ) 11  y = 11a
y = a + 8λ F  98a
65

98a z = 65
 z= 
 65
2.1.  R = F ( −i + 2 j )  R = F ( −i + 2 j )  x = 1,6a − λF x=0
18 τO :   
M O = aF ( −i + 4k ) τmin :  aF y = 0.8a + 2λF y = 4a
M min = 5 ( −i + 2 j )  z = 0.4a
 z = 0.4a
2.1.  R = F ( −i + 4 j )  R = F ( −i + 4 j )  24  45a
19 τO :  
τmin :  6aF  x = 17 a − λF  x = − 34
M O = aF ( −2i + j + 6k )  
M min = 17 ( −i + 4 j ) 6  y =0
y = a + 4λ F
 z=0
 17
7a 
 z= 
 17
2.1.  R = F ( −2i − k )  R = F ( −2i − k )  a 
20 τO :  
τmin :  4aF  x = 5 − 2λF  x =0
M O = aF ( −4i + j + 4k )  
M min = 5 ( −2i − k ) 12 12a
 y= a y =
 5  5
z = − 2a − λF z = − a
 5  2

50
ALGORITMUL DE CALCUL UTILIZAT PENTRU

PROGRAMUL EXCEL ŞI REZULTATELE OBŢINUTE
PENTRU PROBLEMA 2.1.4
Pentru creerea algoritmului de calcul s-au utilizat următoarele

relaţii:
Expresiile analitice ale celor patru vectori:
AB ( x − x A )i + ( y B − y A ) j + ( zB − z A ) k
F1 = F1 ⋅ vers AB = F1 ⋅ = F1 ⋅ B ;
AB ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 + ( zB − z A ) 2
F2 = F2 ⋅ versCD; F3 = F3 ⋅ vers EF ; M1 = M1 ⋅ vers M1
Expresiile analitice ale momentelor celor 3 forţe în raport cu O:
MO ( F1 ) = OA × F1 = (y A Z1 − z AY1 )i + (z A X 1 − x A Z1 )i + (x AY1 − y A X 1 )i
MO ( F2 ) = OC × F2 = (y C Z 2 − zCY2 )i + (zC X 2 − xC Z 2 )i + (xCY2 − y C X 2 )i
MO ( F3 ) = OE × F3 = (y E Z 3 − zEY3 )i + (zE X 3 − x E Z 3 )i + ( x EY3 − y E X 3 )i
Componentele torsorului de reducere al sistemului în punctul O:
R = Xi + Yj + Zk ; MO = Li + Mj + Nk
Componentele torsorului minimal:
R ⋅ MO R ⋅ MO R ⋅ MO
M min = Xi + Yj + Zk
R 2
R 2
R2
Componentele produsului vectorial :
R × MO = (YN − ZN )i + ( ZL − XN ) j + ( XM − YL )k
din ecuaţia vectorială a axei centrale:
ρ = xi + yj + zk = (R × MO ) / R 2 + λR
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H I J K L
Nr. xA/a yA/a zA/a xB/a yB/a zB/a xC/a yC/a zC/a xD/a yD/a zD/a
1 4 3 0 2 0 3 0 1 3 1 0 2
M N O P Q R S T U V X Y Z
xE/a yE/a zE/a xF/a yF/a zF/a F1/F F2/F F3/F M1/aF vers M1x vers vers
M1y M1z
4 4 3 1 4 2 4,6904 5 2 2 0 0 1

51
DATE DE IEŞIRE
AA AB AC
(versF1)x (versF1)y (versF1)z
(D1-A1)/SQRT((D1-A1)^2+ (E1-B1)/SQRT((D1-A1)^2+ (F1-C1)/SQRT((D1-A1)^2+
(E1-B1)^2+(F1-C1)^2) (E1-B1)^2+(F1-C1)^2) (E1-B1)^2+(F1-C1)^2)
-0,4264 -0,6396 0,6396
AE AF AG
(J1-G1)/SQRT((J1-G1)^2+ (K1-H1)/SQRT((J1-G1)^2+ (L1-I1)/SQRT((J1-G1)^2+
(K1-H1)^2+(L1-I1)^2) (K1-H1)^2+(L1-I1)^2) (K1-H1)^2+(L1-I1)^2)
0,8 0,6 0
AH AI AJ
(P1-M1)/SQRT((P1-M1)^2+ (Q1-N1)/SQRT((P1-M1)^2+ (R1-O1)/SQRT((P1-M1)^2+
(Q1-N1)^2+(R1-O1)^2) (Q1-N1)^2+(R1-O1)^2) (Q1-N1)^2+(R1-O1)^2)
0 1 0
AK AL AM AN AO AP
2 2
X/F Y/F Z/F R /F (MOF1/aF)x (MO F1/aF)y
AA1*S1+AE1* AB1*S1+AF1*T1 AC1*S1+AG1*T1 AK^2+AL^2+ S1(B1*AC1- S1(C1*AA1-
T1+ AH1*U1 + AI1*U1 + AJ1*U1 AM^2 C1*AB1) A1*AC1)
2 2 3 17 9 -12
AQ AR AS AT AU AV
(MOF1/aF)Z (MO F2/aF)x (MOF2/aF)y (MO F2/aF)z (MOF3/aF)x (MO F3/aF)y
S1(A1*AB1- T1(H1*AG1- T1(I1*AE1- T1(G1*AF1- U1(N1*AJ1- U1(O1*AH1-
B1*AA1) I1*AF1) G1*AG1) H1*AE1) O1*AI1) M1*AJ1)
-6 -9 12 -4 -4 0
AW AX AY AZ BA
(MOF3/aF)z L/aF = (MO /aF)x M/aF = (MO/aF)y N/aF = (MO /aF)z R.MO/aF2
U1(M1*AI1- AO1+AR1+AU1+ AP1+AS1+AV1+ AQ1+AT1+AW1+ AK1*AX1+AL1*AY1+AM1*AZ1
N1*AH1) X1*V1 Y1*V1 Z1*V1
2 -4 0 -6 -26
BB BC BD BE BF BG
(Mmin/aF)x (Mmin/aF)y (Mmin/aF)z ( R × M O / aF 2 )x ( R × M O / aF 2 )y ( R × M O / aF 2 )z
BA1*AK1/AN1 BA1*AL1/AN1 BA1*AM1/AN1 AL1*AZ1- AM1*AX1- AK1*AY1-
AM1*AY1 AK1*AZ1 AL1*AX1
-3,0588 -3,0588 -4,5882 -12 0 8

52
2.2. REDUCEREA SISTEMELOR DE FORŢE

COPLANARE.
PROBLEME REZOLVATE
2.2.1. Asupra cadrului dreptunghiular din figura 2.2.1.a având laturile
OA=a, OC=2a, acţionează forţele coplanare: F1=F2= 2F înclinate cu
unghiul α = π / 4 şi F3 = 2F ca în fig. 2.2.1.a.
Se cer : 1) Torsorulul de reducere în punctul O.
2) Ecuaţia axei centrale (suportul lui R) prin tăieturi.
y y
F1 F2
α α C D
C D
Q (0, 3a/2)
a F=R
F3
Axa
B
a R
a A x P
O O A
MO x
Fig. 2.2.1.a Fig. 2.2.1.b
Rezolvare :
1) Se scriu expresiile analitice ale vectorilor forţă:
F1 = ( F1 cos α )i + ( F1 sin α ) j = F ( i + j )
F2 = −( F2 cos α )i + ( F2 sin α ) j = F ( −i + j )
F3 = −F3 i = −2Fi
3
Vectorul rezultant al sistemului este: R = Σ Fi ⇒ R = −2Fi + 2Fj
i =1
Momentul rezultant faţă de O este:

3
M 0 = Σ M 0 ( Fi ) = OC × F1 + OD × F2 + OB × F3
i =1
i j k
M 0 = 2aj × F ( i + j ) + a 2a 0 + ( ai + aj ) × ( −2Fi ) ⇒ M 0 = 3aFk
−F F 0
Torsorulul de reducere în punctul O este deci:

53
R = −2Fi + 2Fj ⇒ X = −2F ; Y = 2F , Z = 0


M 0 = 3aFk ⇒ L = M = 0; N = 3aF
1) Ecuaţia axei centrale: = =
X Y Z
pentru valorile de mai sus se scrie:
 3a
2Fz 2Fz 3aF − 2Fx − 2Fy x + y =
= = ⇒ 2
− 2F 2F 0 z = 0
Axa centrală este o dreaptă definită prin tăieturile:

P(3a/2,0) şi Q(0,3a/2)
Sistemul de forţe este echivalent cu torsorul τ ( R , MO ) de reducere în
punctul O, sau cu o forţă F egală cu vectorul rezultant R situată pe
axa centrală (întrucât în acest caz: R ⊥M 0 = 0, sau R ⋅M 0 = 0 ).
2.2.2. Asupra plăcii dreptunghiulare din fig. 2.2.2. având laturile OA =2a,
OC=4a, acţionează un cuplu M1 şi 4 forţe coplanare respectiv în punctele
A1, A2, A3, A4 având modulele date: M1 = 4aF ; F 1 = F ; F2 = 2 2F ;
F3 = 3 2F ; F4 = 4F , înclinate cu: α1 = 0; α 2 = π / 4; α 3 = − π / 4; α 4 = π .
Se cere : y
A3 B
1) Torsorul de reducere în punctul O. C
α3
2) Ecuaţia axei centrale prin tăieturi (xP, yQ)
2a F3
2a
Rezolvare F2
1. Expresiile analitice ale forţelor, cuplului F4 α2
A4
A2
M1 şi momentelor faţă de O sunt:
Fi = X i i + Yi j ; 2a 2a
Fi = ( Fi cos α i )i + ( Fi sin α i ) j
M1 a A1 a
M1 = M1k ;
O F1 A x
MO ( Fi ) = (x iYi − y i X i )k
Introducând valorile rezultă: Fig. 2.2.2
F1 = Fi ; F2 = 2Fi + 2Fj ; F3 = 3Fi − 3Fj ; F4 = −4Fi
MO ( F1 ) = 0; MO ( F2 ) = 0; MO ( F3 ) = − 15aFk ; MO ( F4 ) = 8aFk ; M1 = 4aFk

54
Vectorul rezultant al sistemului este prin urmare:
4 4 4
R = Σ Fi ⇒ X = Σ Fi cos α i = 2F Y = Σ Fi sin α i = −F
i =1 i =1 i =1

4
MO = Σ MO ( Fi ) + M1 = −3aFk
i =1
2. Ecuaţia axei centrale pentru sistemul de forţe dat este:

N − xY + yX = 0 : x+2y=3a
Axa centrală este definită prin tăieturile (fig S2.2.2.a):
P(N/Y,0) xM=3a; yM=0 si Q(0,-N/X) xN=0; yN=3a/2;
Sistemul de forţe este echivalent cu torsorul de reducere în punctul
O: τ ( R , MO ) sau cu o forţă F egală cu vectorul rezultant R situată pe
axa centrală (întrucât în cazul unui sistem coplanar de forţe:
R ⊥M 0 = 0, sau R ⋅M 0 = 0 ).
y 2p
y
B F2
C
D 3a E a C
3a
4a B≡J
Q(0,3a/2) F=R
3a
p F1
Axa centrală
M 2a 2a A
O R A P(3a,0) x p O 2a x
p
Fig. 2.2.2.a Fig. 2.2.3a
2.2.3. Asupra plăcii dreptunghiulare rigide din fig. 2.2.3a. având laturile
OA =4a, OD=6a, acţionează 2 forţe concentrate în punctele A şi C având
modulele date: F 1 = 10 pa; F2 = 5 pa fiind dirijate după direcţiile AB
respectiv BC şi 4 sarcini distribuite uniform sau neuniform ca în fig.
S2.2.3a . Se cer :
1) Torsorul de reducere al sistemului de forţe în punctul O.
2) Torsorul de reducere al sistemului de forţe în punctul J (J≡B).
3) Ecuaţia axei centrale şi tăieturile ei (xP, yQ).
55
Rezolvare
Se înlocuiesc sarcinile distribuite prin forţe echivalente acţionând în
centrele forţelor paralele distribuite respective. Aceste forţe au mărimile:
F3 = F4 = 2 pa ; F5 = ( 6a ⋅ p ) / 2 = 3 pa ; F6 = ( 3a ⋅ 2 p ) / 2 = 3 pa.
Sistemul de forţe echivalent este

prezentat în fig. 2.2.3.b.
y F6
F2
Se observă că unghiurile formate de
C 2a 2a C direcţiile forţelor F1 şi F2 cu axa Ox
sunt egale şi se notează cu α:
3a
tgα =3/4 , sinα =3/5 cosα =4/5.
α Expresiile analitice ale vectorilor forţe
B≡J sunt:
F5 a
F1 = F1 cos( π − α )i + F1 sin( π − α ) j
F1 180o- F1 = −8 pai + 6 paj
2a
F3
F 2 = F 2 cos αi + F 2 sin αj
O a 2a a A x
F4 F 2 = 4 pai + 3 paj
Fig. 2.2.3b F3 = −2 paj ; F4 = 2 paj ;
F5 = 3 pai ; F6 = −3 paj
3
Vectorul rezultant al sistemului este deci: R = Σ Fi ⇒ R = − pai + 6 paj
i =1
MO = Σ MO ( Fi ) = Σ( ri × Fi ) = ∑ ( x i Fyi − y i Fxi )  k ,
6 6 6
i =1 i =1  i =1 
unde: ri = x i i + y i j este vectorul de poziţie al punctului de aplicaţie

al forţei Fi .
Înlocuind valorile corespunzătoare rezultă: MO = 4 pa 2 k
Deci torsorul de reducere al sistemului în punctul O este:
R = − pai + 6 paj ⇒ X = − pa; Y = 6 pa, Z = 0
τO : 
M 0 = 4 pa k ⇒ L = M = 0; N = 4 pa 2
2
Momentul rezultant în punctul J se calculează conform relaţiei:

M J = MO + JO × R = 4 pa 2 k + ( −3aj ) × ( − pai + 6 paj ) = pa 2 k
Deci torsorul de reducere al sistemului în punctul J este:

56
R = − pai + 6 paj
τJ : 
M 0 = pa k
2
3. Ecuaţia axei centrale pentru sisteme coplanare de forţe este:

N − xY + yX = 0 sau: 6x + y = 4a
Axa centrală este definită prin tăieturile ei: P(2a/3, 0) , Q(0, 4a)
y y
Q(0,4
R = − pai + 6 paj ⇔ F =R
Axa centrală
MO = 4 pa k2 6x+y=4a
O x O P(2a/3, x
c. Fig. 2.2.3 d.
În fig. 2.2.3c este prezentat torsorul de reducere al sistemului de

forţe dat în punctul O, iar în fig. 2.2.3d este prezentat torsorul de
reducere al sistemului de forţe dat într-un punct situat pe axa centrală:
acesta este cel mai simplu sistem echivalent cu sistemul de forţe dat (o
forţă egală cu vectorul rezultant pe axa centrală).
TEME APLICATIVE PROPUSE

Enunţ general
2.2.4....2.2.18. Asupra plăcii rigide plane având forma din din
figură acţionează un număr de forţe şi cupluri de forţe concentrate având
modulele date şi un număr de sarcini distribuite uniform sau neuniform.
Se cer :
1. Torsorul de reducere al sistemului de forţe în punctul O.
2. Torsorul de reducere al sistemului de forţe în punctul J.
3. Ecuaţia axei centrale şi tăieturile ei (xP, yQ).

57
y
Fig. 2.2.4
Date:
B
F1 = F2 = 5F
3a 2a F3 = 3F ; M1 = 4aF
C≡J
F1
F2
A
4a
3a
M F3
4a 3a
O E E x
y (F2e) Fig. 2.2.5

p
Date:
2p A
a 2a
B F1 = 2ap
(F3e)
F1
3a
C
3a
O J D x
y Fig. 2.2.6
Date:
B D≡J F1 = 13F ; F2 = 10F
F3 = 5F ; M1 = 24aF
3a
F2
2a F1
M
4a E 8a
O A x
F3

58
y A
Fig. 2.2.7
Date:
F1
F1 = F2 = 5F
4a
F3 = 4F ; F4 = 2F
D≡J
4a 4a
F2 F3
E 4a 3a 3a
O C B x
F4
y Fig. 2.2.8
C F2 2a
B Date:
F3 F1 = F ; F2 = 2F
2a
2a F3 = 3F ; F4 = 4F
F7 F1
D x F5 = 5F ; F6 = 6F
O A
F4 F7 = 7F ;
2a
2a
F6
F5
G≡J
E 2a
y y
B D
F4
F2
3a
3a
4a F5
M1 F3 3a 3a
F1 B
C≡J
F3 x Date:
F2 6a
C 3a O 3a A≡J F1 = 4F ;
Date:
F3 = 2F
4a F1 = 2F ;
F1 F2 = F5 = F
F2 = F4 = 5F A
F4 3a F4 = 5F
D F3 = F ; a a
Fig. 2.2.9 O x
M1 = 4aF Fig. 2.2.10

59
y y D B≡J
F2 2 2
A 4a
B a F1 F2
F1 a
3a a A C
450 D F3
F4
3 F4 2
x
F5 Fig. 2.2.11 O F3
C≡J Date:
Date:
F1 = 2F ; F1 = 2 5F ;
3
F2 = 5F ; F2 = 5F
a F3 = F4 = F5 = F ; Fig. 2.2.12 F3 = F ; F4 = 2F
O x
Fig. 2.2.13
y F3
F1 B≡J Date:
C
A
a 2a F1 = F3 = F4 = F
F2
F2 = 5F ;
3a
F4
a 2a 2a
O D x
y
B≡J C F2 Fig. 2.2.14
4a
2a Date:
F1 F1 = 5ap;
2a A
p F2 = ap;
6 F3e
M1 = 6a 2 p
F4e 4
y2 x
2 O M1

60
y F4e
3 Fig. 2.2.15
p
O B≡J Date:
6
F1 = 10ap;
2
F2 = F3 = 5ap ;
F3
D
2 F2 F1
O 3 3 3 x
C A
y
A
y F2
Fig. 2.2.17
A≡J C Date:
F2 F1 = F2 = 5ap ;
p 3
F3e
F1
3a
F4e B≡J 2
F4e
4a
O B 2 x 3
Date:
F1 = 5ap;
F1 4
F2 = 2ap; Fig. 2.2.16 O C x
p F3e
y
F2e D 3
E
p a 2
B≡J C F4e
F3e
Date:
3
F1 = 5ap;
F1 p
4 2 x M1 = 4a 2 p
O M1 A
Fig. 2.2.18

61
REZULTATELE PROBLEMELOR PROPUSE
Nr. Torsorul în O Torsorul în J Ecuaţia axei Punctele de

pr. τO τJ centrale inters. Ox şi Oy
0 1 2 3 4
2.2.4 R = 7F i + 2F j R = 7F i + 2F j 2x-7y=-24a P(-12a,0)
τO :  τJ :  Q(0,24a/7)
M O = −24aF k  M J = −4aF k
2.2.5 R = 4 pai − pa j R = 4 pai − pa j x+4y=7a P(7a, 0)
τO :  τJ :  Q(0, 7a/4)
 M O = −7 pa k M J = −4 pa F k
2 2
2.2.6 R = −4F i + 6F j R = −4F i + 6F j 6x+4y=0 O(0, 0)

τO :  τJ :  axa trece prin
 MO = 0  M J = −44aF k O
2.2.7 R = 6F i + 2F j R = 6F i + 2F j 2x-6y=20a P(10a, 0)
τO :  τJ :  Q(0, -10a/3)
 M O = 20aF k  M J = 32aF k
2.2.8  R = 7F j  x=a 3 P(a 3 , 0)
R = 7F j
τO :  τJ : 
M O = 7 3aF k axa este  cu
M J = 7( 3 − 1)aF k
Oy
2.2.9 R = −F i + 2F j R = −F i + 2F j 2x+y=26a P(13a,0)
τO :  τJ :  Q(0, 26a)
 M O = 26aF k  M J = 20
2.2.10 R = 6,29Fi + 2,57F j R = 6,29F i + 2,57F j 2,57x-6,29y P(-13,56a,0)
τO :  τJ :  = -34,88a Q(0, 5,55a)
 MO = −34,88aFk  M J = 32aF k
2.2.11 R = 2F i + 2F j R = 2F i + 2F j x-y=-3a P(-3a,0)
τO :  τJ :  Q(0,3a)
 M O = −6aF k  M J = −2aF k
2.2.12 R = 4F i − 2F j R = 4F i − 2F j 2x+4y=21a P(21a/2,0)
τO :  τJ :  Q(0, 21a/4)
M O = −21aF k  M J = −aF k
2.2.13  R = 5F i − F j R = 5F i − F j x+5y=10a P(10a,0)
τO :  τJ :  Q(0,2a)
M O = −10aF k  M J = 6aF k
2.2.14  R = 2 pa j  R = 2 pa j x=6a P(6a,0)
τO :  τJ :  axa este  cu
M O = 12 pa k M J = 12 pa k
2 2
Oy
2.2.15 R = 2 pai + 3aj R = 2 pai + 3aj 3x-2y=38a P(38a/2,0)
τO :  τJ :  Q(0, -19a)
 M O = 38 pa k  M J = 28 pa k
2 2
2.2.16 R = 15 pai + pa j R = 15 pai + pa j x-15y=-43a P(-43a,0)

τO :  τJ :  Q(0,43a/15)
 M O = −43 pa k  M J = 2 pa k
2 2
2.2.17 R = 5 pai + 4 pa j R = 5 pai + 4 paj 4x-5y=-10a P(-5a/2,0)

τO :  τJ :  Q(0,2a)
 M O = −10 pa k
2
 M J = −11pa k
2
2.2.18  R =0  R =0 Sistem Sistem

τO :  τJ :  echivalent cu echivalent cu
M O = 12 pa k M J = 12 pa k
2 2
un cuplu un cuplu

62
PROGRAMUL EXCEL ŞI REZULTATELE OBŢINUTE
PENTRU PROBLEMA 2.2.2
DATE DE INTRARE
Nr. x1/a y1/a F1/F cosα1 sin α1 x2/a y2/a F2/F cosα2 sin α2 x3/a y3/a F3/F
0
1 1 0 1 1 0 2 2 2.8284 0.707 0.707 1 4 4.242
1 1 6
DATE DE IEŞIRE
N O P Q R S T U V W
cosα3 sin α3 x4/a y4/a F4/F cosα4 sin α4 M4/aF X/F= Y/F=
ΣFi cosαi /F ΣFi sinαi /F
C*D+H*I+ C*E+H*J+
M*N+R*S M*O+R*T
0.707 -0.7071 0 2 4 -1 0 4 2 -1
1
X Y Z AA AB AC AD AE
ΣxiFisinαi ΣyiFi cosαi Moz/aF =M1 xP/a yQ/a xJ/a yJ/a MJz/aF =
/aF /aF +(ΣxiFisinαi - (-xJ*Y+yJ*X)/aF
ΣyiFi cosαi)/aF +Moz/aF
A*C*E+F*H*J+ B*C*D+G*H*I+ X-Y+U Z/W -Z / V -AC*W+AD*V+Z
L*M*N+Q*R*S
K*M*O+P*R*T
1 8 -3 3 1.5 0 5 7

63
2.3 REDUCEREA SISTEMELOR DE FORŢE

PARALELE
PROBLEMĂ REZOLVATĂ
2.3.1 Asupra unui cub de latură a se aplică un sistem de cinci forţe
paralele verticale (orientate după Oz) respectiv în punctele: A1 (a,0,0); A2
(0,a,0); A3 ( a / 2, a, a ); A4 ( a / 2, a / 2, 0 ); A5 ( a / 2, 0, a / 2 ) (vezi fig.
2.3.1.a). Forţele au acelaşi modul: F1 = F2 = F3 = F4 = F5 = 2F .
Se cere :
1) Torsorulul de reducere în O; 2) Ecuaţia axei centrale;
3) Poziţia centrului forţelor paralele.
z Centrul fortelor
z
F3 paralele
C( /2 /2 3 /2)
A3 R
F5 a a
A5 F4 R
A2
O a O
y a
a a y
A4 F2 M0 P(a/2,a/2,0)
x x
A1 Axa
central\
F1 Fig. 2.3.1.a Fig. 2.3.1.b
Rezolvare:
1) Expresiile analitice ale vectorilor şi ale vectorului rezultant al acestora,
sunt:
F1 = F2 = −2Fk , F3 = F4 = F5 = 2Fk
⇒ R = 2Fk ⇒ X = Y = 0; Z = 2F
Expresia analitică a momentului rezultant este:
5
M 0 = Σ M 0 ( Fi ) = O A1 × F1 + O A2 × F2 + O A3 × F3 + O A4 × F4 + O A5 × F5
i =1
⇒ M 0 = aFi − aFj ⇒ L = aF ; M = aF ; N = 0.
2) Ecuaţia generală axei centrale se scrie:
2Fa − 4Fy − 2Fa + 4Fx 0  a
= = ⇒ x = y = z∈R
0 0 2F  2
64
Întrucât pentru toate sistemele de forţe paralele
R ⊥M 0 = 0, sau R ⋅M 0 = 0 sistemul se reduce la o forţă egală cu
vectorul rezultant R situată pe axa centrală şi care este paralelă cu
forţele date (după axa Oz, fig. 2.3.1.b).
Centrul forţelor paralele C (ξ, η, ζ) se determină cu ajutorul
relaţiilor:
5 5 5
Σ Fi x i Σ Fi y i Σ Fi zi
ξ= i =1
5
, η= i =1
5
, ζ= i
5
Σ Fi Σ Fi Σ Fi
i i i
Înlocuind valorile corespunzătoare, centrul forţelor paralele C are

a a 3a  a a 3a 
coordonatele : ξ = , η = , ζ = ⇒ C , , 
2 2 2 2 2 2 
PROBLEME PROPUSE
2.3.2. …2.3.5. În centrele feţelor unui cub de latură 2a se aplică şase
forţe paralele cu direcţia OBi , i=1,2,3,4 (ca în fig. 2.3.2...2.3.5)având
modulele:
F 1 = F ; F2 = 2F ; F3 = 3F ; F4 = 4F ; F 5
= 5F ; F 5
= 6F . Se cere :
1) Torsorulul de reducere în O; 2) Ecuaţia axei centrale;

3) Poziţia centrului forţelor paralele C(ξ,η,ζ).
z
F2
B4 B2
Rezolvare:
A2
B3 F3
1) Expresiile analitice ale
F5 B1
2a A3
vectorilor paraleli şi ale
A5 A6
rezultantei acestora, sunt:
A4
F6 Fi = Fi cos α i ⋅ vers∆
O 2a
R = ( ΣFi cos α i ) ⋅ vers∆
2a F4
A1 Centrul vectorilor forţă
x y
F1 paraleli C (ξ, η, ζ) se
determină cu ajutorul
Fig. 2.3.2...2.3.5 relaţiilor:
5 5 5
Σ Fi x i Σ Fi y i Σ Fi zi
ξ= i =1
5
, η= i =1
5
, ζ= i
5
Σ Fi Σ Fi Σ Fi
i i i

65
Rezolvarea s-a făcut utilizând programul EXCEL prezentat mai jos.
ALGORITMUL DE CALCUL UTILIZAT PENTRU PROGRAMUL
EXCEL PENTRU PROBLEMELE 2.3.2...2.3.5
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H I J
Nr. x1/a y1/a z1/a F1/F cosα1 x2/a y2/a z2/a F2/F cosα2
1 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1
K L M N O P Q R S T U
x3/a y3/a z3/a F3/F cosα3 x4/a y4/a z4/a F4/F cosα4 x5/a
0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
V W X Y Z AA AB AC AD AE AF AG
y5/a z5/a F5/F cosα5 x6/a y6/a z6/a F6/F cosα6 xB/a yB/a zB/a
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 2 2 2
DATE DE IEŞIRE
AH AI AJ AK AL
ΣFixicosαi / aF ΣFiyicosαi / aF ΣFizicosαi / aF ∆x= versOBx ∆y=versOBy
A*D*E+F*I*J+K*N*O+P*S* B*D*E+G*I*J+L*N*O+Q*S C*D*E+H*I*J+M*N*O+R*S AE/SQRT(AE^ AF/SQRT(AE^
T+U*X*Y+Z*AC*AD *T+V*X*Y+AA*AC*AD *T+W*X*Y+AB*AC*AD 2+ AF^2+AG^2) 2+ AF^2+AG^2)
-8 -12 2 0,57735
AM AN AO AP AQ AR
∆z=versOBz R/ F = X/ F = Y/ F = Z/ F = MOx/aF =∆Z ΣFi
ΣFicosαi/F ∆x.R /F ∆y.R /F ∆z.R /F yicosαi/aF
-∆y ΣFi zi cosαi/aF
AG/SQRT(AE^2+AF D*E+I*J+N*O+S* AN*AK AN*AL AN*AM AM*AI - AL*AJ
^2+AG^2) T+X*Y+AC*AD
0,57735 -1 -0,57735 -0,57735 -0,57735 -8,0829
AT AU AV AW AX AY
2
MOy/aF =∆x ΣFi zi MOz/aF =∆y ΣFi xi R.MO/a F= (X.MOx+ ξ/a η/a ζ/a
cosαi/aF- cosαi/aF – Y.MOy
-∆z ΣFi xi cosαi/aF -∆x ΣFi yi cosαi/aF + Z.MOz )/a2F =0
(verificare)
AK*AJ - AM*AH AL*AH - AK*AI AO*AR+AP*AT+AQ*AU AH/AN AI/AN AJ/AN
5,7735 2,3094 0 8 12 -2

66
S-au obţinut deci următoarele rezultate pentru problema 2.3.2:
1) Torsorul de reducere în O:
R = −0,577Fi − 0,577Fj
τ0 : 
M 0 = −8,083aFi + 5,773aFj + 2,309aFk
Ecuaţia axei centrale:
− 8,083aF − 0,577Fy + 0,577Fz 5,773aF − 0,577Fz + 0,577Fx
= =
0,577F 0,577F
2,309aF − 0,577Fx + 0,577Fy
=
0,577F
Întrucât pentru toate sistemele de forţe paralele avem:
R ⊥M 0 = 0, sau R ⋅M 0 = 0 sistemul se reduce la o rezultantă R
situată pe axa centrală care este paralelă cu forţele (cu axa Oz).
2) Centrul forţelor paralele are coordonatele:
ξ = 8a, η = 12a, ζ = −2a ⇒ C (8a,12a,−2a )
2.3.6 Se consideră sistem de forţe paralele verticale F1 , F2 , F3 , F4 care

se aplică respectiv în punctele: A1 (3a,a,0); A2 (a,2a,0); A3 (2a,-a,0); A2
(-2a,5a,0); (fig. 2.3.6). Forţele au modulele:
F1 = 5F ; F2 = 3F ; F3 = 9F ; F4 = F . Se cer:
1)Torsorulul de reducere în O; 2)Ecuaţia axei centrale;

3) Poziţia centrului forţelor paralele.
z
O A4
F2
F4 y
A2
F3
A3
A1
x F1
Fig. 2.3.6
Rezultate:
R = 6Fk
1)Torsorul de reducere în O: τ0 : 
M0 = −13aFi + 8aFj
2) Ecuaţia axei centrale şi centrul vectorilor paraleli:
4 13 4 13 
x = a ; y = − a ; C  a ;− a ;0 
3 6 3 6 

67
CAPITOLUL III
CENTRUL MASELOR - CENTRUL DE
GREUTATE
Centrul de greutate pentru un sistem rigid continuu de puncte
materiale are vectorul de poziţie ρ şi coordonatele ( ξ, η, ζ ) , date de
relaţiile:
∫ rdm
(D )
∫ xdm
(D ) (D )
∫ ydm ∫ zdm
(D )
ρ= ; ξ= , η= , ζ=
∫
(D )
dm ∫
(D )
dm ∫
(D )
dm ∫
(D )
dm
Se deosebesc următoarele cazuri particulare:

a. În cazul plăcilor omogene (dm=γSdA, γS=constant), expresiile
vectorului de poziţie şi coordonatele centrului de greutate sunt date
de relaţiile:
∫ rdA
(S )
∫ xdA
(S )
∫ ydA
(S ) (S )
∫ zdA
ρ= ; ξ= , η= , ζ= .
∫
(S )
dA ∫
(S )
dA ∫
(S )
dA
(S )
∫ dA
b. În cazul barelor omogene (dm=γlds, γl=constant) expresiile vectorului

de poziţie şi coordonatele centrului de greutate sunt date de relaţiile:
∫ rds
(l )
∫ xds
(l )
∫ yds
(l )
∫ zds
(l )
ρ= ; ξ= , η= , ζ=
∫
(l )
ds ∫
(l )
ds ∫
(l )
ds ∫
[l ]
ds
Dacă un sistem (continuum material) se compune dintr-un număr p

de subsisteme (S1), (S2),...,(Sp) având masele: M1, M2, ..., Mp şi centrele
de masă (C1, C2,...,Cp) având vectorii de poziţie: ρ 1, ρ 2, ρ 2, ... ρ p, atunci
vectorul de poziţie al centrului de masă al corpului se determină cu
relaţia:
p p p p
∑M ρ i i ∑M x i i ∑M y i i ∑M z i i
ρ= i =1
p
; ξ= i =1
p
, η= i =1
p
, ζ= i =1
p
,
∑Mi =1
i ∑M
i =1
i ∑M
i =1
i ∑M
i =1
i
Dacă un sistem material este rezultatul eliminării dintr-un sistem

(S1) de masă M1 şi centru de masă C1, a unui sistem (S2) de masă M2 şi
centru de masă C2 , atunci vectorul de poziţie al centrului de masă C este
dat de:
68
M1ρ1 − M 2 ρ2 M x − M2 x2 M y − M2 y 2 M z − M 2 z2
ρ= ; ξ= 1 1 ,η = 1 1 , ζ= 1 1
M1 − M 2 M1 − M 2 M1 − M 2 M1 − M 2
În tabelul 3.1 sunt date formule pentru calculul centrelor de

greutate ale unor corpuri omogene uzuale:
Tabelul 3.1
Nr. Tipul corpului Figura Coordonatele centrului de
crt. omogen greutate
1 Bara omogenă de y
lungime L C(ξ,η) A
L
O L x ξ= ; η=0
2
y A
2 Bara omogenă: arc R
de cerc de rază R şi O α C(ξ,η)
unghi α α sin α
x ξ=R ; η=0
B α
3 Placă omogenă în y A
formă de sector R
α C(ξ,η) 2 sin α
circular de rază R şi α ξ= R ; η=0
O x
unghi α 3 α
B
4 Placă omogenă în A
formă de segment y
R
de cerc de rază R şi O α C(ξ,η) 2 sin 3 α
ξ= R
unghi α α x 3 α − sin α cos α
B η=0
5 Placă omogenă y D x A + xB + xD
C(ξ,η) ξ= ;
plana în formă de 3
triunghi B
A y + yB + yD
η= A ;
O x 3
z
6 Corp omogen conic ξ = 0; η = 0 ;
O'
de înălţime h C(ξ,η,ζ h 3h
ζ=
y 4
x
O
z
7 Corp omogen ξ = 0; η = 0 ;
O'
semisferic de rază R C(ξ,η,ζ 3R
R ζ=
8
O y
x

69
3.1. CENTRUL MASELOR PENTRU BARE OMOGENE
PROBLEME REZOLVATE
3.1.1 Se consideră o bară omogenă, de

y forma unui cârlig plan (în planul Oxy ca în
C1 fig.3.1.1), pentru care se cunosc
a
O dimensiunea a, razele semicercurilor şi
lungimile barelor.
4 C2 Se cer coordonatele centrului de masă al
cârligului C (ξ,η), în raport cu sitemul de
2a O C4 axe dat.
O x
C3
Rezolvare:
Cârligul se compune din patru segmente de

Fig. 3.1.1
bară simple:
două segmente sub formă de semicerc având centrele de masă

notate cu C1(x1, y1 ), C3 (x3 ,y3), respectiv lungimile L1 şi L3
două segmente drepte având centrele de masă C2 (x2 , y2 ),

C4 (x4 ,y4), respectiv lungimile L2 ,L4.
Faţă de sitemul de axe Oxy, coordonatele centrului de masă C

4 4
Σ Li x i Σ Li y i
(ξ,η) al cârligului, se calculează cu formulele : ξ = i =1
4
, η= 1= i
4
.
Σ Li Σ Li
i =1 1
Pentru segmentul de bară (1) avem:
π  x1 = −a
sin α
sin 
2 = 2a  2a  2a 
O1C1 = R =a ⇒y 1 = 4a + ⇒ C1  − a, 4a + 
α π π  π  π 
2 L1 = πa
x 2 = 0

y 2 = 2a ⇒ C2 ( 0,2a )
L = 4a
 2

70
π
sin
sin α 2 = 4a
O3C3 = R = 2a
α π π
2
 x 3 = 2a

 4a  4a 
⇒ y 3 = − ⇒ C3  2a, − 
 π  π 
L3 = 2πa
x4 = 3a, y4 = 0, L4 = 2a ⇒ C4 (3a, 0).
Se introduc valorile calculate în formulele lui ξ şi η obţinându-se:
2( 2π + 1)a  2( 2π + 1)a 
ξ = a; η= ⇒ C  a, 
3( π + 2 )  3( π + 2 ) 
Acelaşi rezultat se obţine cu ajutorul următorului tabel:

Corpul Forma Li xi yi Lixi Liyi
nr. corpului
1 a
πa −a 4a +
2a −πa2 (4π +2) a2
C1
O1 π
2 4a 0 2a 0 8a2
4a C2
O3
3 2a C3
2πa 2a −
4a 4πa2 −8a2
π
4 C4 2a 3a 0 6a2 0
2a
− − 3a2 (π +2) 2a2 (2π +1)

Σ 3a(π+2)

71
z 3.1.2 Se consideră un cadru spaţial

O4 format din 4 bare omogene sudate şi
dispuse în raport cu sistemul de axe
C4 Oxyz, ca în fig.3.1.2.
a
C3
y
Se cunosc dimensiunea a, razele
O a semicercurilor (lungimile barelor).
a
x C1
C2 Se cere poziţia centrului de masă al
cadrului în raport cu sistemul de axe
Fig. 3.1.2 Oxyz
Rezolvare:
Pentru arcele de cerc poziţiile centrelor de masă sunt date de:

π
sin
sin α 4 = 2a 2 ,
OC3 = R =a
α π π
4
sin α 2a 2
O4C 4 = R =a
α π
Coordonatele centrelor de masă ale segmentelor de bară şi
lungimile acestora vor fi:
a   2a 2a  πa
C1  , a, 0 ; L1 = a; C 3  , 0, ; L3 = ;
2   π π  2
 a   a( π − 2 ) a( π − 2 )  πa
C2  a, , 0 ; L2 = a; C 4  a, ,  ; L4 =
 2   π π  2
Pentru determinarea coordonatelor centrului de masă al cadrului

spaţial C (ξ,η,ζ) aplică formulele:
4 4 4
Σ Li x i Σ Li y i Σ Li zi
ξ= i =1
4
,η= i =1
4
, ζ= i =1
4
.
Σ Li Σ Li Σ Li
i =1 i =1 1
Înlocuind valorile se obţin coordonatele centrului de greutate :

5 π +1 π
ξ= a, η = a, ς = a.
2( π + 2 ) 2( π + 2 ) 2( π + 2 )
Acelaşi rezultat se obţine cu ajutorul următorului tabel:

72
Corp Forma Li xi yi zi Li x i Liyi Lizi

nr.
corpului
1 z
a a a 0 a2 a2 0
y
x O a
C1 2 2
2 z a a a 0 a2 a2 0
O y 2 2
x a
C2
3 z
πa 2a 0 2a a2 0 a2
y π π
a
C3
O
2
x
a
4 z O4 πa 0 a(π − 2 ) a(π − 2) 0 a 2 (π − 2) a 2 (π − 2 )
C4
y
2 π π 2 2
x O
Σ a(2+π) − − − 5a 2 (π + 2)a 2 πa 2
2 2 2
3.2. CENTRUL MASELOR PENTRU PLĂCI OMOGENE
PROBLEME REZOLVATE
3.2.1 Se dă o placă plană omogenă
y
având forma din fig. S3.2.1 . Se
a cunoaşte dimensiunea a.
C2
Se cere să se determine poziţia
2a centrului de masă C (ξ,η ) al plăcii
C3
faţă de sistemul de axe Oxy
O2 considerat în fig. 3.2.1.
C1 2a Rezolvare
C4
Placa omogenă se compune din 4
a a O4 a x părţi simple având centrele de masă
Ci (xi, yi) şi ariile Ai ( i=1,2,3,4) ca în
Fig. 3.2.1 fig. 3.2.1.
Ţinând seama de relaţia care dă poziţia centrul unui sector circular

de rază R şi unghi la centru 2α , avem:

73
π π
sin sin
2 4 = 4 2a ; O C = 2 ⋅ a ⋅ 2 = 4a
O2C2 = ⋅ 3a ⋅
3 π π
4 4
3 π 3π
4 2
Coordonatele centrului de masă al plăcii faţă de sistemul de axe
Oxy se determină cu ajutorul relaţiilor:
A1 x1 + A2 x 2 − A3 x 3 − A4 x 4 A y + A2 y 2 − A3 y 3 − A4 y 4
ξ= , η= 1 1
A1 + A2 − A3 − A4 A1 + A2 − A3 − A4
Pentru fiecare din cele patru plăci simple: placa 1(dreptunghiul 3a x
2a), placa 2 (sector circular de rază 3a), placa 3 (triunghiul a x 2a , care
se decupează) şi placa 4 (sector circular de rază a , care se decupează)
avem:
x1 = 3a / 2; y 1 = a; A1 = 6a 2
x 2 = 3a − 4a / π; y 2 = 2a + 4a / π; A2 = 9πa 2 / 4
x 3 = 8a / 3; y 3 = 8a / 3; A3 = a 2
x 4 = 2a; y 4 = 4a / 3π; A1 = πa 2 / 2
Înlocuind în relaţiile lui ξ şi η de mai sus se obţine:
( 69 π − 32 ) 2( 27π + 70 )
ξ= a, η= a ,sau ξ = 1,4667a; η = 2,458a.
3( 7π + 20 ) 3( 7π + 20 )
La acelaşi rezultat se ajunge cu ajutorul următorului tabel :
Corpul nr. Figura Ai xi yi Ai xi Ai yi
y
6a2 3a a 9a3
2a
C1
2
x
1 O 3a
y
3 9 a2 π 4a 4a 9 3 9 a3
C2 3a − 2a + a (3π − 4 ) (π − 2)
4 π π 4 2
O2
2 3
x
O
y
2
−a2 8a 8a
−
8a 3
−
8a 3
C3 3 3 3 3
O2
3 a x
O
y
−
πa 2 2a 4a −πa3 2
− a3
C4 2 3π 3
x
4 O a a O4
Σ → 7 π + 20 − − 69 π − 32 3 27 π + 70 3
a a a
4 12 6

74
y
3.2.2 Se consideră o placă plană
omogenă având forma din fig. 3.2.2.
C
pentru care se cunoaşte dimensiunea
a a 2a O 2a a. Se cere să se determine poziţia
centrului de masă C (ξ,η ) al plăcii
C faţă de sistemul de axe Oxy
4a considerat.
C
C
Rezolvare
x
O 2a 4a O Coordonatele centrului de masă al

plăcii faţă de sistemul de axe Oxz se
Fig. 3.2.2
determină cu ajutorul relaţiilor:
A1 x1 + A2 x 2 − A3 x 3 − A4 x 4 A y + A2 y 2 − A3 y 3 − A4 y 4
ξ= , η= 1 1
A1 + A2 − A3 − A4 A1 + A2 − A3 − A4
Ţinând seama de relaţia care dă poziţia centrul unui sector circular

de rază R şi unghi la centru 2α , avem:
π π
sin sin
2 2 = 8a 2 4 = 16 2a
O2C2 = ⋅ 2a ⋅ ; O4C 4 = ⋅ 4a ⋅
3 π 3π 3 π 3π
2 4
Pentru placa simplă 1(dreptunghiul 6a x 4a):
x1 = 3a; y 1 = 2a; A1 = 24a 2
Pentru placa simplă 2 (sector circular de rază 2a):
x 2 = 4a; y 2 = 4a + 8a / 3π; A2 = 2πa 2
Pentru placa simplă 3 (triunghiul 4a xa, care se decupează):
x 3 = a / 3; y 3 = 8a / 3; A3 = 2a 2
Pentru placa simplă 4 (sector circular de rază 4a, care se

decupează): x 4 = 6a − 16a / 3π; y 4 = 16a / 3π; A1 = 4πa 2
Înlocuind în relaţia de mai sus se obţine:
136 − 24 π 4( 10 + 3π )
ξ= a = 2,57a ; η = a = 3,296a
3( 11 − π ) 3( 11 − π )
La acelaşi rezultat se ajunge dacă se completează următorul tabel :

75
Figura nr. Forma Ai xi yi Ai x i Ai yi

y 24a2 3a 2a 72a3 48a3
1 4a
C1 x
O 6a
y 2πa2 4a 8a 8πa3 13 3
C2 4a + (8π + )a
2 3π 3
2 2 O2
4
x
O
y a −2a2 a 8a 2 16 3
− a3 − a
3 4
C3 3 3 3 3
x
O
2
−4πa 16a 16a 64 3 64 3
y 4a 6a − (24 π + )a − a
4 C4 3π 3π 3 3
O4
O 2a 4a
x
∑ (22−2π)a2 − − 278 − 48π 3 80 + 24 π 3

a a
3 3
3.2.3 Se dă o placă omogenă de forma unui pătrat de latură a din care

se decupează un triunghi isoscel de înălţime h ca în fig. 3.2.3. Se cere
să se determine înălţimea triunghiului isoscel astfel încât centrul de
masă C (ξ,η ) să coincidă cu vîrful triunghiului.
Rezolvare:
y
Faţă de sistemul de axe Oxy din fig.3.2.3,
a coordonatele centrelor de greutate pentru
pătrat şi pentru triunghi sunt:
C C1 (0, a/2) , C2(0,h/3)
C1 a
h iar ariile corespunzătoare sunt:
C2
O x ah
A1 = a2, A2 = .
Fig.3.2.3 2
Coordonata a centrului de greutate după Oy se dxetremină cu
A y − A2 y 2
ajutorul relaţiei: η = i 1 .Condiţia η=h conduce la următoarea
A1 − A
ecuaţie de gradul II în h: 2h 2 − 6ah + 3a 2 = 0 având soluţiile:
3± 3 3− 3
h1,2 = a Întrucât h<a , are sens numai h = a = 0,634a
2 2

76
3.3. CENTRUL MASELOR PENTRU CORPURI

OMOGENE
PROBLEME REZOLVATE
3.3.1 Se consideră un corp omogen
z tridimensional cu o axă de simetrie, având
D forma din fig. S3.3.1, format dintr-o
semisferă de diametru D=2R=40mm şi un
C1 cilindru de înălţime h=50mm şi diametru
y
d=2r =22mm.
O
x C Se cere să se determine poziţia centrului de
C2
h masă al nitului C ( 0,0,ζ) în raport cu
sistemul de axe considerat în figură.
Rezolvare
d
Pentru sistemul de axe Oxyz
Fig. 3.3.1 considerat în fig. S3.3.1 centrele de masă
ale celor două corpuri simple se află pe axa
de simetrie Oz; astfel:
3R 3D πD 3
pentru semisferă: OC1 = z1 = = şi volumul: V1 = ;
8 16 12
h πd 2 h
pentru cilindru: OC2 = − z2 = , şi volumul: V2 = .
2 4
Centrul de masă al corpului omogen se calculează cu ajutorul
formulei:
V1z1 + V2 z2
ζ=
V1 + V2
3( D 4 − 8d 2 h 2 )
ζ=
16( D 3 + 3d 2 h )
Înlocuind valorile numerice pentru D,d şi h se obţine:
ζ = - 0,977 cm

77
3.3.2 Se consideră un corp omogen tridimensional cu o axă de simetrie
format dintr−o semisferă şi un con ca în fig.3.3.2. Se cunoaşte raza
semisferei R şi a bazei conului r =R.
Se cere înălţimea h a conului astfel încât centrul de masă al corpului să

coincidă cu centrul bazei conului (sau cu originea sistemului de axe C ≡
0)
z Rezolvare:
V
Conul şi semisfera au centrele de masă C1
şi C2 pe axa Oz având coordonatele :
h h 3
z1 = OC1 = , z2 = −OC2 = − R
C1 4 8
R y
O Volumele celor două corpuri simple sunt:
C2
x
π 2 2
V1 = R h ; V2 = πR 3
3 3
Fig. 3.3.2
Coordonata centrului de masă după axa Oz se determină cu

relaţia:
V1z1 + V2 z2
ζ=
V1 + V2
1 h 2 − 3R 2
⇒ζ = ⋅
4 h + 2R
Impunând condiţia: C≡O, adică ζ = 0 rezultă:
h2 − 3 R2 = 0
cu soluţiile h = ±R 3 ;
Are sens numai soluţia pozitivă:
h = R 3 = 1,732R

78

S3.2.4… S3.2.25. Pentru plăcile plane omogene având forma şi
dimensiunile ca în figurile S3.2.4… S3.2.25 se cere să se determine
poziţia centrului de masă C(ξ,η) în raport cu sistemul de axe Oxy
considerat.
y
y
2a
4a
4a x
O
x 2a
O 9a
Fig. 3.2.5
Fig. 3.2.4
2a y
O x
a 4a
2a x
3a
O 9a
y Fig. 3. 2.7
Fig. 3.2.6
3a
y x
2a 3a
4a 2a
4a
2a
x 2a O
6a
O
Fig. 3. 2.8
Fig. 3. 2.9 y

79
y
y
2a a
a
4a
x O
O x
3a 3a
Fig. 3.2.10 Fig. 3.2.11
4 3
O
x
a
a
2
x O
2
3
y y
Fig. 3. 2.12 Fig. 3. 2.13
2
O
a 2 a x
a
x
O
2
2
a
a
y
y
Fig. 3. 2.14
Fig. 3. 2.15

80
3 x
O
O
a 2
a x
3a
y
Fig. 3. 2.17
Fig. 3. 2.16 y
8a y
12
O
x a
4
4
2 2a
x O
y
Fig. 3. 2.18
Fig. 3. 2.19
4
y O x
4 2a
2
x 4a 3 O
y
Fig. 3. 2.20 Fig. 3. 2.21

81
y
y
2
600 2
600 600 x x
a O O
2 2a
2 2 4a
Fig. 3. 2.22
Fig. 3. 2.23
2 y
x
a O a
2a
a
2a 2a 2a O
a a a x
Fig. 3. 2.24
Fig. 3. 2.25
RĂSPUNSURI PENTRU PROBLEMELE 3.2.4. . . 3.2.25

Nr. ξ η
0 1 2
3.2.4 107a
= 1,5905a
(114π + 278 ) a = 3,1520a
(9π + 39 ) 3(9π + 39 )
3.2.5 (12π − 28 ) a = 0,101a (2π + 32 ) a = 1,1967a

3(7π + 10 ) (7π + 10 )
3.2.6 2(77 + 18π ) (24 − π)a
a = 1,5901a = 0,3725a
3(34 + 7π ) 34 + 7π
3.2.7 (122 − 9π)a = 1,399a

(370 + 96π)a = 3,3417a
45 + 7π 3(45 + 7π )
3.2.8 (12π + 14 )a = 0,8496a

48a
= 2,3665a
3(2π + 14 ) (2π + 14 )
3.2.9 −
(10 + 12π)a = −0,4697a
(26 + 24π)a = 2,9955a
3(15 + 6π ) (15 + 6π)

82
0 1 2
3.2.10 2(8 − 2π )a (22 − 9π) = −0,1926a
= 0,3162a
(14 − π) 3(14 − π )
3.2.11 (284 + 45π)a = 2,5324a

2(29 − 2π )a
= 0,8114a
3(34 + 7π ) (34 + 7π)
3.2.12 4(18 + π )a (3π − 10 )a
= 2,2769a = −0,0052a
(34 + π) 3(34 + π )
3.2.13 2(56 + 6π )a (88 + 9π)a

= 2,1563a = 1,6748a
3(20 + π ) 3(20 + π )
3.2.14 2(12π + 1)a 2(7 + π )a

= 1,1014a = 0,8659a
3(34 + 9π ) (34 + 9π)
3.2.15 2(26 + 6π )a (58 + 15π )a
= 1,3333a = 1,4959a
3(14 + 3π ) 3(14 + 3π )
3.2.16 (116 + 9π)a = 2,6212a

2(14 + 2π )a
= 1,753a
3(20 + π ) (20 + π)
3.2.17 (160 − 27π)a = 1,3491a
136a
= 2,4405a
3(28 − 3π ) 3(28 − 3π )
3.2.18 (642 − 8π)a = 8,600a

(992 − 120π)a = 2,858a
(100 − 9π) 3(100 − 9π )
3.2.19 (104 + 45π)a = 3,1468a

2(34 − 2π )a
= 2,1328a
3(4 + 7π ) (4 + 7π)
3.2.20 (520 + 81π)a = 4,365a
2(154 − 48π )a
= 0,0361a
3(56 + π ) 3(56 + π )
3.2.21 (76 + 12π)a = 1,6179a

(64 + 18π )a = 1,7154a
3(14 + 3π ) 3(14 + 3π )
3.2.22 0 −
5a
= 0,0656a
3( 32 − 2 3 − π )
3.2.23 −
( 3π + 2 )a
= −0,6347a
( 3π + 22 )a
= 1,7458a
18 18
3.2.24 4( 6 + π )a
= 1,0405a
28a
= 0,2656a
32 + π 3( 32 + π )
3.2.25 2( 41 − 6π )a
= 0,483a
( 208 − 9π )a
= 0,9797a
3( 40 − 3π ) 6( 40 − 3π )

83
CAPITOLUL IV
STATICA SOLIDULUI RIGID
a. Teoremele generale ale echilibrului rigidului liber
Un rigid liber poate avea 6 grade de libertate în spaţiu şi 3 grade în
plan. Acestea pot fi puse în evidenţă prin coordonatele unui punct (ce
corespund celor trei translaţii în spaţiu respectiv două translaţii în plan) şi
trei unghiuri de rotaţie în spaţiu (unghiurile lui Euler, ce corespund celor
trei rotaţii în spaţiu, respectiv un unghi în plan ce corespunde unei rotaţii
în jurul unei axe normală la plan). Cele şase coordonate generalizate în
spaţiu, respectiv trei în plan, pot stabili poziţia rigidului la un moment dat.
În cazul rigidului liber, echilibrul este realizat dacă şi numai dacă
torsorul de reducere al sistemului de forţe care acţionează asupra lui,
într-un punct O, este nul:
R =0  ∑ X i = 0, ∑ Y = 0, ∑Z =0
τO = 0 ⇔  ⇔ 
i i
MO = 0  ∑ Li = 0, ∑ M = 0,i ∑N i
=0
unde:
Xi ,Yi, Zi sunt proiecţiile forţelor exterioare Fi pe axele sistemului
cartezian Ox, Oy, respectiv Oz;
xi, yi zi - coordonatele punctului de aplicaţie al forţei Fi
Li= yiZi - ziYi, Mi= ziXi - xiZi , Ni= xiYi - yiXi - proiecţiile momentelor
forţelor exterioare Fi pe axele sistemului cartezian Ox, Oy, respectiv
Oz;
Dacă sistemul de forţe ce acţionează asupra rigidului liber este
coplanar (de exemplu:se află în planul Oxy) atunci ecuaţiile de mai sus
devin:
R =0 ∑ X i = 0, ∑ Yi = 0
τO = 0 ⇔  ⇔ 
MO = 0  ∑ Ni = 0
Ca şi în cazul punctului material putem distinge trei probleme:
a. Problema directă
În acest caz este precizat sistemul de forţe ce acţionează asupra
rigidului şi se cere să se determine poziţia de echilibru. Se obţine un
sistem de 6 ecuaţii cu 6 necunoscute, care poate fi compatibil
determinat, incompatibil sau compatibil nedeterminat. În primul caz
(compatibil determinat) există o singură poziţie de echilibru, în cel de-al
doilea caz (incompatibil) nu există nici o poziţie de echilibru, iar în al
treilea caz (compatibil nedeterminat) o infinitate de poziţii de echilibru.
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001 83
84
b. Problema inversă
În acest caz este cunoscută poziţia de echilibru a rigidului şi se
cere să se determine sistemul de forţe ce acţionează asupra rigidului şi
asigură această poziţie. În general problema este nedeterminată (admite
o infinitate de soluţii). Dacă numărul parametrilor ce caracterizează
sistemul de forţe este limitat astfel încât să se obţină un sistem de ecuaţii
compatibil determinat, problema are soluţie unică.
c. Problema mixtă
În acest caz este cunoscut o parte din sistemul de forţe ce
acţionează asupra punctului material şi o parte din parametrii ce definesc
poziţia de echilibru şi sistemul de forţe corespunzător. În general
problema este nedeterminată (admite o infinitate de soluţii).
b. Teoremele generale ale echilibrului rigidului supus la legături
Dacă rigidul este supus la legături (prin legături se înţelege un
număr de constrângeri geometrice care se aplică rigidului care duc la
micşorarea numărului de grade de libertate - pentru rigidul liber acest
număr este 6), se aplică axioma legăturilor care postulează că: orice
legătură geometrică poate fi întotdeauna suprimată şi înlocuită cu
elemente mecanice corespunzătoare (care pot fi forţe sau momente-
cupluri de legătură) numite reacţiuni.
Dacă se notează torsorul acestor elemnte mecanice cu:
τOleg ⇔ {R leg
; MOleg
şi torsorul forţelor exterioare aplicate cu:
τOa ⇔ {R a
; MOa
atunci echilibrul rigidului este realizat dacă şi numai dacă :
 R a + R leg = 0
τOa + τOleg = 0 ⇔  a ⇔
M
 O + M leg
O
= 0
 X + X = 0, Y + Y leg = 0, Z a + Z leg = 0
a leg a
⇔ a
 L + L = 0, M + M = 0, N + N = 0
leg a leg a leg
În cazul rigidului supus la legături pot fi puse în evidenţă doar

problema mixtă, respectiv problema inversă
Legăturile ideale principale ale rigidului sunt :
reazemul simplu (prinderea cu fir)
articulaţia sferică
articulaţia cilindrică (articulaţia plană)
încastrarea.
85
Prin suprimarea unei legături, conform axiomei legăturilor se
introduc elemente mecanice corespunzătoare tipului de posibilităţi de
mişcare suprimate: forţe dacă sunt suprimate translaţii, cupluri dacă sunt
suprimate rotaţii. Aceste elemente sunt necunoscute ale problemei date.
Dacă rigidul este supus unor legături reale (cu frecare) atunci la
condiţiile de echilibru de mai sus (cele 6 ecuaţii generale) se mai adaugă
relaţia/relaţiile corespunzătoare tipului de legătură cu frecare existent şi
anume:
frecarea de alunecare din cuplele de alunecare: T ≤ µN ;
frecarea de rostogolire din cuplele de rostogolire: M r ≤ sN ;
frecarea de pivotare din pivoţi axiali: M p ≤ µRm N ;
frecarea din lagărele cu alunecare: M f ≤ µr F .
În toate cazurile legăturilor cu frecare , aceste forţe /cupluri se opun
totdeauna tendinţei corpului de a executa orice fel de mişcare.
4.1. ECHILIBRUL RIGIDULUI LIBER

4.1.1. Se consideră o placă omogenă în formă de paralelipiped
dreptunghic cu muchiile OA=4a, OC=6a, OO’=a, aflată în echilibru sub
acţiunea greutăţii proprii G, a forţei P cunoscute ca direcţie sens şi modul
şi a forţelor (Fi)i=1, 2,..6, cunoscute ca direcţie şi sensuri dar necunoscute
ca modul (fig. 4.1.1). Se cer mărimile forţelor Fi pentru ca echilibrul
forţelor să aibă loc .
Rezolvare:
z F5 F4 Expresiile analitice ale
O’ vectorilor forţe faţă de
C’
a sistemul de axe Oxy sunt:
A’ O D
P C
B’ y P = Pj ; G = −Gk
F6 4a F3
6a
A G B F1 = F1k ; F2 = F2 k
x F1 F2 F3 = F3 k ; F4 = F4 i ;
Fig. 4.1.1 F5 = F5 i ; F6 = F6 j ;
Expresiile analitice ale momentelor acestor forţe în raport cu O sunt:
MO ( P ) = OA' × P = ( 4ai + ak ) × Pj = 4aPk − aPi
MO ( G ) = OD × G = ( 2ai + 3aj + 0,5ak ) × ( −Gk ) = 2aGj − 3aGi

86
MO ( F1 ) = OA × F1 = 4ai × F1k = −4aF1 j

MO ( F2 ) = OB × F2 = ( 4ai + 6aj ) × F2 k = −4aF2 j + 6aF2 i
MO ( F3 ) = OC × F3 = 6aj × F3 k = 6aF3 i
MO ( F4 ) = OC' ×F4 = ( 6aj + ak ) × F4 i = −6aF4 k + aF4 j
MO ( F5 ) = OO' × F5 = ak × F5 i = aF5 j
MO ( F6 ) = OA × F6 = 4ai × F6 j = 4aF6 k
Ecuaţiile vectoriale de echilibru ale rigidului liber ( R = 0 ; MO = 0 ),
scrise în proiecţii pe cele trei axe ale sistemului triortogonal Oxyz sunt:
X = F4 + F5 = 0 L = −aP − 3aG + 6aF2 + 6aF3 = 0
Y = F6 + P = 0 M = 2aG − 4aF1 − 4aF2 + aF4 + aF5 = 0
Z = F1 + F2 + F3 − G = 0 N = 4aP − 6aF4 + 4aF6 = 0
Rezolvând acest sistem de 6 ecuaţii cu 6 necunoscute
rezultă:
F1 = G / 2 − P / 6; F4 = 0; F2 = P / 6; F5 = 0; F3 = G / 2; F6 = −P .
4.2. ECHILIBRUL RIGIDULUI SUPUS LA

LEGĂTURI
4.2.1 Se consideră o bară omogenă de lungime AB=2 l şi greutate G
care se reazemă cu capătul A pe un perete vertical iar în punctul D pe o
muchie fixă situată la distanţa a faţă de peretele vertical (fig. 4.2.1.a).
Legăturile din A şi D sunt fără frecare. Se cer:
1) unghiul θ pe care îl face bara cu orizontala pentru echilibru;
2) mărimile reacţiunilor din A şi D.
Rezolvare
Se alege sistemul de referinţă Oxy convenabil şi conform axiomei
legăturilor se introduc în A şi D forţele de legătură N A si N D (fig.
4.2.1.b).
Ecuaţiile de echilibru a forţelor care acţionează asupra barei
proiectate pe cele trei axe sunt:
∑X =0: i N A −ND sin θ = 0
∑Y = 0 :
i ND cos θ − G = 0
a
∑M Az
= 0 : − Gl cos θ +ND
cos θ
=0

87
Primele două ecuaţii conduc la:
B
1 sin θ C
2l θ
ND = G, NA = G
cos θ cos θ D
G
care introduse în ecuaţia a treia conduc la:
A
a a a
cos θ = 3 , sau θ = arccos 3
l l
(a)
Echilibrul este posibil dacă:
a ND
0≤3 ≤ 1, sau 0≤a≤l B
l y C
θ
Înlocuind valoarea unghiului θ în D G
NA
expresiile reacţiunilor NA şi ND se obţine: x
l A ≡O
ND = G ⋅ 3 , a
a
2 (b)
l a
NA = G ⋅ 3 ⋅ 3 1−   Fig. 4.2.1
a l

care se reazemă cu capătul A în colţul format de un perete orizontal şi
unul vertical, iar în punctul D se reazemă pe o muchie fixă situată la
distanţa a faţă de peretele vertical (fig. 4.2.2.a). Legătura din D este fără
frecare. Se cer mărimile reacţiunilor din A şi D dacă se neglijează
grosimea barei.
Rezolvare
Se alege sistemul de referinţă Oxy ca în fig. 4.2.2.b şi conform axiomei
legăturilor se introduc în A şi D forţele de legătură N A si N D
B
B y
2l D θ
2l θ
C C
D ND
G
HA x
A
(a) A ≡O
VA a
a (b)
Fig. 4.2.2

88
Ecuaţiile de echilibru a forţelor care acţionează asupra barei
proiectate pe cele trei axe se scriu:
∑X =0 i
H A −N D sin θ = 0
∑Y = 0
i V A + N D cos θ − G = 0
a
∑M zA
=0 − Gl cos θ +N D
cos θ
=0
Din ecuaţia a treia se obţine:

l
N D = G cos 2 θ
a
iar din primele două ecuaţii rezultă componentele reacţiunii din A:
l
HA = G ⋅ ⋅ sin θ ⋅ cos 2 θ;
a
 l 
VA = G1 − cos 3 θ .
 a 
Deci mărimea reacţiunii din A este:
2 2
l   l 
R A = H A + VA = G ⋅  ⋅ sin θ ⋅ cos 2 θ  + 1 − cos 3 θ 
2 2
a   a 

care se reazemă cu capătul A pe o cavitate semicilindrică de rază a, iar
în punctul D pe muchia fixă a cavităţii (fig. 4.2.3.a). Rezemările din A şi
D sunt fără frecare. Se cer:
1) unghiul θ pe care îl face bara cu orizontala pentru echilibru;
2) mărimile reacţiunilor din A şi D.
B
2l θ
O C D
a
B x
A y O θ
C
2l
a ND
(a)
G
Fig. 4.2.3 NA A
(b)

89
Rezolvare
legăturilor se introduc în A şi D forţele de legătură N A si N D (fig.
4.2.3.b). Ecuaţiile de echilibru a forţelor care acţionează asupra barei se
scriu:
∑X =0 : i
N A −G sin θ = 0
∑Y = 0 :
i
N A sin θ + N D − G cos θ = 0
∑M = 0 :zA
− Gl cos θ +N D 2a cos θ = 0
Din prima şi a treia ecuaţie se obţin mărimile reacţiunilor N A si N D :
l
N A = G sin θ; ND = G
2a
Înlocuind aceste valori în ecuaţia a doua rezultă ecuaţia de gr. II:
4a cos 2 θ − l cos θ − 2a = 0
l ± l 2 + 32a 2
având soluţiile: cos θ = .
8a
Întrucât problema are sens dacă : 0 ≤ θ ≤ π / 2 , este valabilă doar soluţia
l + l 2 + 32a 2
pozitivă. Condiţia se scrie: ≤ 1, de unde rezultă : l ≤ 2a .
8a
4.2.4. Se consideră o placă triunghiulară omogenă de greutate G

situată în plan vertical, care se reazemă în A pe un perete vertical iar în
punctul O este este legată la teren printr-o articulaţie cilindrică plană
(dimensiunile plăcii şi distanţa de la articulaţie la peretele vertical sunt
date în fig. 4.2.4.a). Legăturile din A şi O sunt fără frecare. Se cer
mărimile reacţiunilor din A şi O.
B
B x
4a 4a
NA
A C
900
C
C1 A
G 3a G 3a
a a
y C2
a a
3a 3a XO
YO θ (b)
O θ
(a) O
4a
4a
Fig. 4.2.4
90
Rezolvare
legăturilor se introduc în A şi O forţele de legătură N A , X O si YO (fig.
4.2.4.b). Ecuaţiile de echilibru a forţelor care acţionează asupra barei,
proiectate pe cele trei axe se scriu:
∑X =0 i
X O − G sin θ − N A cos θ = 0
∑Y = 0i
YO − G cos θ + N A sin θ = 0
∑M = 0 zO
( N A sin θ )8a + ( G sin θ )y C − ( G cos θ )xC = 0
Din a treia ecuaţie se obţine :
 x cos θ y C 
N A = G C − ;
 8a sin θ 8a 
Înlocuind această valoare în prima şi a doua ecuaţie rezultă:
 xC cos 2 θ y C 
X O = G sin θ − − cos θ ;
 8a sin θ 8a 
 y x 
VO = G cos θ + C sin θ − C cos θ 
 8a 8a 
1 3
Din triunghiul OBA se ; sin θ =
determină : cos θ =
.
2 2
Coordonatele centrului de greutate al plăcii C(xC, yC) se determină cu
ajutorul relaţiilor:
A1 xC 1 − A2 xC 2 A y − A2 y C 2
xC = ; y C = 1 C1 , unde:
A1 − A2 A1 − A2
A1 = 16a 2 ; A2 = πa 2 / 2;
xC 1 = 11a / 3 ; y C 1 = 4a / 3; xC 2 = 4a; y C 2 = 4a / 3π
Înlocuind rezultă:
4( 128 − 3π )
xC = a = 5,4785a;
3( 32 − π )
124a
yC = = 1,4323a
3( 32 − π )
Deci valorile reacţiunilor după înlocuirea parametrilor de mai sus
sunt:
N A = 0,216 G ;
X O = 0,974 G ;
YO = 0,313 G

91
4.2.5. Se consideră o placă triunghiulară omogenă de greutate G, situată

într-un plan vertical, care se reazemă în A pe muchia unui perete
vertical, iar în punctul O este legată la teren printr-o articulaţie cilindrică
plană (dimensiunile plăcii şi distanţa de la articulaţie la peretele vertical
sunt date fig. 4.2.5.a). Legăturile din A şi O sunt fără frecare. Se cer
mărimile reacţiunilor din A şi O.
3a 3a y
a
3a
C2 C
C C
5a A x
900
G
A NA G
θ XO
θ O
B
B O 4a
4a YO
(b)
(a) Fig. 4.2.5
Rezolvare
Se alege sistemul de referinţă Oxy convenabil şi se introduc în A şi
O forţele de legătură N A , X O si YO (conform axiomei legăturilor, fig.
4.2.5.b). Ecuaţiile de echilibru a forţelor /momentelor proiectate pe cele
trei axe sunt:
∑X =0 i
X O − G cos θ + N A = 0
∑Y = 0
i
YO − G sin θ = 0
∑M = 0 zO N A ⋅ 5a + ( G sin θ )xC − ( G cos θ )y C = 0
Din a doua ecuaţie se obţine :
YO = G sin θ
Din a treia ecuaţie se obţine :
 y cos θ xC sin θ 
NA =  C − G ;
 5a 5a 
Înlocuind această valoare în prima ecuaţie rezultă:
 y cos θ xC sin θ 
X O =  cos θ − C + G ;
 5a 5a 
Din triunghiul OBA se determină valorile :

92
4 3
cos θ = ; sin θ = .
5 5
Poziţia centrului de greutate al plăcii triunghiulare C(xC, yC) se
determină cu ajutorul relaţiilor:
A1 xC 1 − A2 xC 2 A y − A2 y C 2
xC = ; y C = 1 C1 ,
A1 − A2 A1 − A2
unde:
A1 = 27a 2 ; A2 = 9πa 2 / 4;
xC 1 = 2a ; y C1 = 6a; xC 2 = 4a / π; y C 2 = 9a − 4a / π
Înlocuind rezultă:
20a 76 − 9π
xC = = 2,2577a; yC = a = 5,3876a
12 − π 12 − π
Valorile reacţiunilor după înlocuirea parametrilor de mai sus sunt:
N A = 0,591G; X O = 0,09 G; YO = 0,8 G .
4.2.6. Se consideră un cadru plan care este legat la teren printr-o

articulaţie cilindrică plană O şi un reazem A, asupra căruia acţionează un
sistem de forţe, cupluri şi sarcini distribuite uniform ca în fig. 4.2.6.a. Se
cunosc: a, q, α , F=2aq, M=3a2q. Se cer mărimile reacţiunilor din A şi O.
M y M
y
F F
α q α 2a
Fe
4a
2a 2a 2a
O α H O
A A
4a x x
VO NA
4a
Fig. 4.2.6 (b) α

(a)
Rezolvare
Se alege convenabil sistemul de referinţă Oxy şi se introduc în A şi
O forţele de legătură N A , HO si VO (conform axiomei legăturilor, fig.
4.2.6.b). Sarcina uniform distribuită q se înlocuieşte cu o forţă
echivalentă concentrată Fe ce acţionează la mijlocul distanţei pe care
este sarcina distribuită: Fe=4aq.
93
Ecuaţiile de echilibru a forţelor care acţionează asupra barei, în
proiecţii pe cele trei axe se scriu:
∑X =0 i
HO + F cos α − Fe − N A sin α = 0
∑Y = 0 i
VO − F sin α + N A cos α = 0
∑M = 0 zO
( N A cos α ) ⋅ 4a + Fe ⋅ 2a − ( F cos θ ) ⋅ 2a − M = 0
Rezolvând acest sistem rezultă:
4 cos α − 5  11  5 
NA = aq ; HO =  − cos α aq ; VO =  + 2 sin α − cos α aq
4 cos α 4  4 
4.2.7 Se consideră un cadru plan care este legat la teren printr-o

sistem de forţe concentrate, cupluri şi o sarcină distribuită uniform ca în
fig. 4.2.7.a. Se cunosc: a, q, α, F1=2aq, F2=8aq, F3=10aq, M=6a2q.
Se cer mărimile reacţiunilor din reazemul A şi articulatia O.
y Rezolvare:
F1 M 2 Se alege convenabil sistemul de
F2
α A referinţă Oxy şi se introduc în A
2 2
şi O forţele de legătură
2 2 8
N A , HO si VO (conform axiomei
F3 2
O legăturilor, fig. 4.2.7.b). Sarcina
x uniform distribuită de intensitate
(a) 2q se înlocuieşte cu o forţă
y echivalentă concentrată
F1 M Fe F2
Fe=20aq, aplicată la mijlocul
α A distanţei pe care care
2 acţionează sarcina uniform
2 2 5 3 2 distribuită.
F3 Ecuaţiile de echilibru ale
NA 2
O
x forţelor şi momentelor care
V HO acţionează asupra barei,
(b)
proiectate pe cele trei axe se
Fig. 4.2.7 scriu:
∑X =0 i
F1 cos α − F3 + HO = 0
∑Y = 0 i
− F1 sin α + N A − Fe − F2 + VO = 0
∑M = 0 Oz
N A ⋅ 10a − Fe ⋅ 3a − ( F1 sin α ) ⋅ 12a + ( F1 cos α ) ⋅ 4a +
+ F2 ⋅ 2a − F3 ⋅ 2a − M = 0
94
Înlocuind valorile date pentru forţe şi cupluri şi rezolvând acest
sistem rezultă:
12 sin α − 4 cos α + 41
NA = aq ;
5
 4 cos α − 2 sin α 
HO = 2(5 − cos α )aq ; VO =  + 20 aq
 5 

sistem de forţe concentrate, cupluri şi o sarcină uniform distribuită ca în
fig. 4.2.8.a. Se cunosc: a, q, α , F1=12aq, F2=8aq, F3=10aq, M=10a2q.
Se cer mărimile reacţiunilor din reazemul A şi articulatia O.
Rezolvare
Se alege convenabil
F1 q sistemul de referinţă Oxy şi se
M F2
introduc în A şi O forţele de
2 2 8 2 legătură
2
A N A , HO si VO (conform axiomei
F3
2 legăturilor fig. 4.2.8.b).
O
Sarcina uniform distribuită
de intensitate q se înlocuieşte
(a cu o forţă echivalentă
concentrată Fe=14aq aplicată la
M F1 Fe F2 mijlocul distanţei pe care care
A acţionează sarcina uniform
3 5 distribuită q.
2 2 2 2
N Ecuaţiile de echilibru ale
F3 2 forţelor şi momentelor care
Fig. S4.2.8 O acţionează asupra barei,
H
V proiectate pe cele trei axe se
(b scriu:
∑X =0 i
− F3 + HO = 0
∑Y = 0 i
− F1 + N − Fe − F2 + VO = 0
∑M = 0 zO
N A ⋅ 10a − Fe ⋅ 5a − F1 ⋅ 8a + F2 ⋅ 2a − F3 ⋅ 2a − M = 0
Înlocuind valorile date pentru forţe şi cupluri şi rezolvând acest
sistem rezultă:
N A = 18aq ; HO = 10aq ; VO = 16aq

95
articulaţie cilindrică plană A şi un reazem în punctul B, asupra căruia
acţionează un sistem de forţe, cupluri şi sarcini distribuite uniform şi
triunghiular, ca în fig. 4.2.9.a. Se cunosc: a, q, α , F1=2ap, F2=8ap,
F3=10ap, M=9a2p. Se cer mărimile reacţiunilor din A şi B.
y p
F1 F2
M
8a 2a a
a
(a) F3
2a
A B
2p x
Fe1
y F1 F2
M
4a 4a 2a a
2a a
F3
Fe2
(b) 2a
a HA B
VB x
Fig. 4.2.9 VA
Rezolvare
Se eliberează cadrul de legături şi, conform axiomei legăturilor, se
introduc forţele de legătură H A , VA si VB . Sarcina distribuită uniform
de intensitate p se înlocuieşte cu o forţă echivalentă concentrată Fe1 =
8ap aplicată la mijlocul distanţei, iar sarcina distribuită triunghiular se
înlocuieşte cu Fe2 = 3ap, aplicată în centrul de greutate al triunghiului
(fig. 4.2.9.b).
Ecuaţia de momente faţă de punctul B se scrie:
∑M Bz = 0 : VA ⋅ 10a + 3ap ⋅ a − 8ap ⋅ 6a − 2ap ⋅ 2a + 8ap ⋅ a − 9a2 p − 10ap ⋅ 2a = 0
de unde rezultă: VA = 7ap .
Ecuaţia de momente faţă de punctul A se scrie:
∑M Az = 0 : 3ap ⋅ a + 8ap ⋅ 4a + 2ap ⋅ 8a + 8ap ⋅ 11a − 9a2 p − 10ap ⋅ 2a − VB ⋅ 10a = 0
de unde rezultă: VB = 11pa .
Din ecuaţia de echilibru de forţe proiectată pe axa Ox ⇒ HA=7ap,
iar ecuaţia de echilibru proiectată pe ax Oy este o ecuaţie de verificare:
VA + VB - 8ap - 2ap - 8ap=0

96
TEME APLICATIVE (enunţul ca la problema 4.2.9)

2p
F 1 = pa
F 2 = 4 pa
3a
F 3 = 2 pa F2 p
M F1 A
M = 2 pa2
F3 B
Se cer forţele
2a 2a 2a 6a 2a
de legătură din
A şi B.
Fig. 4.2.10
F 1 = pa
F1 p
F2
F 2 = 5 pa A
F 3 = 2 pa M
F3 B
M = 2 pa2 2a 2a 2a 6a 2a
Se cer forţele 3a
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.11 2p
2p
F 1 = pa
F 2 = 4 pa
3a
F 3 = 2 pa p F2
F3
M = 2 pa2
F1 B
Se cer forţele A M
de legătură din a a 7a a 2a 2a
A şi B.
Fig. 4.2.12
F 1 = 2 pa
F 2 = pa
3a
F 3 = pa F1 p
F3
A F2
M = 5 pa 2
2p M B
Se cer forţele a
a 2 3a 7a a
de legătură din
A şi B.
Fig. 4.2.13

97
F 1 = pa
F 2 = 3 pa
3a
F 3 = pa F2 p
F1
A
M = 3 pa2 2p
M F3 B
Se cer forţele
2a 2a 2a 2a 4a 2a
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.14
F 1 = pa
p F3
F 2 = 2 pa F2 M
2p
F 3 = pa A F1 B
M = 3 pa2 3a 7a a 2a a a
Se cer forţele 3a
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.15
F 1 = 2 pa p F3
F2
B
F 2 = 4 pa
A F1 M
F 3 = pa a 4a 3a 2a a 2a
M = 3 pa2 3a
Se cer forţele
de legătură din
A şi B. 2p Fig. 4.2.16
p F2 F3
F 1 = pa
2p
F 2 = 2 pa
M
2a 2a 6a 2a 2a
F 3 = 4 pa
M = 2 pa2 3a
F1
a B
A
Se cer forţele
de legătură din Fig. 4.2.17
A şi B.

98
F1 p
F2
F 1 = pa
F 2 = 4 pa
M
F 3 = pa 2a a a 8a
3a
M = 2 pa 2
F3
Se cer forţele A a B
de legătură din 2p
A şi B. Fig. 4.2.18
F2 p
F1
F 1 = pa F3
F 2 = 4 pa A M 2p B
2a 2a 2a 2a 4a 2a
F 3 = pa
3a
M = 3 pa 2
Se cer forţele
A şi B.
p F3
F1
F 1 = 4 pa
F2 M
F 2 = pa 2a 4a 3a 3a
3a 2a
F 3 = pa
2a
M = 2 pa2 B
2p A
Se cer forţele
A şi B.
2 2a 8a 2a
F1 p F3
F 1 = 2 pa
2p
F 2 = 2 pa
3a 2a F2
F 3 = pa
a B
Se cer forţele A
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.21

99
a
p F1 F3
F 1 = 2 pa
M
F 2 = pa F2
8a 2a
F 3 = 3 pa 3a
2a
M = 2 pa2
2p A B
Se cer forţele
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.22
F1
F2 p F3
2a M
F 1 = pa
F 2 = 2 pa A B
a 2a 4a 2a 2a 2a
F 3 = 4 pa
3a
M = 3 pa2
Se cer forţele 2p
A şi B.
F3
F1 F2 p
M 2a
F 1 = 4 pa
A 2p B
F 2 = 2 pa
2a 2a 4a 2a
F 3 = pa 2a
3a
M = 2 pa 2
Se cer forţele
de legătură din
Fig. 4.2.24
A şi B.
REZULTATELE PROBLEMELOR 4.2.10 . . . 4.2.24*
4.2.10 4.2.11 4.2.12 4.2.13 4.2.14 4.2.15 4.2.16 4.2.17 4.2.18 4.2.19 4.2.20 4.2.21 4.2.22 4.2.23 4.2.24
VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA=
6pa 6pa 5,2pa 3,8pa 3,6pa 8,3pa 5,5pa 8,3pa 8,2pa 5,4pa 6,5pa 5pa 5pa 10,3pa 5,3pa
HA= HA= HA = HA = HA= H A= HA= HA= HA = HA= HA= H A= HA= HA= HA =
pa pa -2pa -2pa 2pa 2pa 5pa 2pa 4pa 2pa -2pa +1pa -2pa -4pa -4pa
VB= VB= VB = VB = VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB =
7pa 8pa 8,8pa 7,2pa 6,4pa 4,7pa 7,5pa 5,7pa 4,8pa 7,6pa 4,5pa 6pa 8pa 3,7pa 6,7pa
*S-au utilizat notaţiile de la problema 4.2.9, adică sensurile reacţiunilor s-au
ales să coincidă cu sensurile axelor Ox şi Oy (vezi fig. 4.2.9)

100
ALGORITMUL DE CALCUL UTILIZAT PENTRU PROGRAMUL
EXCEL ŞI REZULTATE OBŢINUTE PENTRU PROBLEMA 4.2.19
Se alege sistemul de referinţă Oxy cu originea în punctul A (O≡A).
Pentru determinarea reacţiunilor VA, HA, VB (având sensul axelor Ox şi
Oy) se scrie ecuaţia de echilibru a momentelor forţelor şi cuplurilor:
ΣMO=0 şi cele două ecuaţii de echilibru a forţelor şi sarcinilor distribuite:
ΣXi=0 şi Σ =0. Se obţine următorul sistem de 3 ecuaţii :
VBxB + Σ (xiYi -yiX)+M=0; HA+ X=0 ; VA+VB+Y=0
unde am notat :
suma proiecţiilor forţelor exterioare pe axa Ox şi Oy : X=Σ Xi, Y=Σ Yi
Xi , Yi proiecţiile forţei exterioare Fi pe axele Ox respectiv Oy
xi, yi coordonatele punctului de aplicaţie al forţei Fi

Rezolvând acest sistem rezultă următoarele valori ale reacţiunilor:
VB = - (Σ (xiYi -yiX)+M)/ xB ; HA=- X ; VA=-Y- VB
Aceste relaţii au fost introduse în programul EXCELL astfel:
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H I J K
Nr. xB/a yB/a x1/a y1/a X1/pa Y1/pa x2/a y2/a X2/pa Y2/pa x3/a
0
1 10 0 -2 0 0 -1 2 0 0 -4 12
L M N O P Q R S T U V X
y3/a X3/pa Y3/pa x4/a y4/a X4/pa Y4/pa x5/a y5/a X5/pa Y5/pa M/pa2
0 1 0 8 0 0 -8 6 -1 -3 0 -3
DATE DE IESIRE (REZULTATE OBTINUTE)
Y Z AA AB AC AD AE
ΣXi/pa ΣYi/pa ΣXiyi/pa2 ΣYixi/pa2 VB/pa HA/pa VA/pa
E1+I1+M1+ F1+J1+N1+ E1*D1+I1*H1+M1* F1*C1+J1*G1+N1* (AA1-AB1- -Y1 -AC1-Z1
Q1+U1 R1+V1 L1+Q1*P1+U1*T1 K1+ R1*O1+V1*S1 X1)/A1
-2 -13 3 -70 7,6 2 5,4

101
CAPITOLUL V
STATICA SISTEMELOR DE CORPURI
a. Teoremele generale ale echilibrului sistemelor de corpuri

Dacă un sistem de puncte materiale {Ai }i =1,2 ,...n interacţionează
mecanic (se atrag sau se resping) atunci acestea formează un sistem
mecanic de puncte materiale. Forţele care acţionează asupra sistemelor
de puncte materiale se clasifică convenţional în forţe interioare şi forţe
exterioare. Forţele interioare reprezintă interacţiunea mecanică dintre
punctele sistemului şi sunt egale ca mărime două câte două, au acelaşi
suport şi sunt dirijate în sens opus(conform principiului acţiunii şi
reacţiunii) . Un corp rigid poate fi considerat ca un sistem nedeformabil
de puncte materiale (un sistem pentru care distanţa dintre două puncte
interioare oarecare ale sistemului rămâne tot timpul constantă).
Un sistem de corpuri rigide {Ci }i =1,2 ,...m , m < n , poate fi considerat ca
un sistem de puncte materiale format din subsisteme rigide sau
nedeformabile (fiecare subsistem corespunde unuia dintre corpurile
rigidului).
Forţele care acţionează asupra sistemelor de corpuri pot fi forţe
interioare (care exprimă interacţiunea dintre corpurile sistemului) şi forţe
exterioare (care exprimă interacţiunea cu alte corpuri din afara
sistemului). Forţele şi cuplurile de legătură dintre corpurile sistemului şi
dintre corpurile sistemului şi mediul exterior sunt necunoscute ale
problemei de echilibru al sistemului de corpuri. Pentru studiul echilibrului
sistemelor de corpuri rigide se aplică principiul echilibrului părţilor şi
teorema solidificării.
Teorema solidificării
Dacă un sistem de corpuri rigide , liber sau supus la legături
exterioare, se află în echilibru sub acţiunea unor forţe direct aplicate, el
poate fi considerat ca un sistem rigid (sistem nedeformabil) de corpuri,
păstrându-se legăturile exterioare iniţiale.
Teorema solidificării se poate enunţa astfel: Condiţia necesară , nu
şi suficientă ca un sistem de corpuri să fie în echilibru, este ca torsorul
forţelor exterioare (active şi de legătură) să fie nul.
Această teoremă se aplică singură atunci când numărul de
necunoscute ale legăturilor exterioare nu depăşesc numărul de ecuaţii
independente (trei ecuaţii în plan şi şase ecuaţii în spaţiu). Dacă apar
mai multe necunoscute, atunci se principiul echilibrului părţilor.
102
Principiul echilibrului părţilor
Dacă un sistem de corpuri rigide este în echilibru, atunci o parte
oarecare din sistem , considerată ca rigid (subsistem nedeformabil), este
de asemenea în echilibru sub acţiunea forţelor exterioare şi interioare
corespunzătoare subsistemului. O consecinţă a principiului echilibrului
părţilor este metoda separării (izolării) corpurilor.
Metoda separării corpurilor
Dacă un sistem de corpuri (liber sau supus la legături) se află în
echilibru, atunci fiecare corp al sietemului , considerat ca un subsistem
rigid, se află de asemenea în echilibru. Această metodă se aplică
începând cu izolarea fiecărui corp, înlocuirea legăturilor cu elemente
mecanice corespunzătoare, (forţe, cupluri de legătură, numite şi
reacţiuni), continuând cu scrierea ecuaţiilor de echilibru scalare (trei
ecuaţii pentru corpuri în plan şi şase ecuaţii pentru corpuri în spaţiu)
pentru fiecare corp al sistemului. La aceste ecuaţii se ataşează şi
condiţiile fizice corespunzătoare, privind tipul de legături cu frecare
existente. Această metodă permite determinarea tuturor forţelor de
legătură (interioare şi exterioare).
5.1. STATICA SISTEMELOR FORMATE DIN

BARE RIGIDE ARTICULATE (CADRE PLANE)
5.1.1 Se consideră sistemul format din din bara dreaptă AO1 şi cadrul
plan O1O2 articulate în punctul O1 ca în fig. 5.1.1. Se cunosc: a, q, α ,
F1 = 3aq, F2 = 5aq, F3 = aq, F4 =2aq, M = 4a2q. Se cer forţele de
legătură din reazemul A, articulaţia O1 şi încastrarea O2.
2a 2a 2a
F1 V21
F2
α
2a 2a 2a 4a 4a M1 H21
F4 Bara 1 NA
F1 F2 F3
α O 2a
1 4a 4a F2
M V12 F3
A 2a
3
H12 2a
q 6a Fec
4a
H2 O2
Cadrul 2
O
Fig.5.1.1
2 M2 V2

103
Rezolvare:
Se separă cele două cadre şi se înlocuiesc legăturile cu forţe de
legătură; se ţine seama că: H21=H12=H1; V21=V12=V1 (conform
principiului al treilea al Mecanicii); se înlocuieşte forţa uniform distribuită
cu o forţă echivalentă Fec = 24aq şi se scriu ecuaţiile de echilibru
pentru fiecare cadru:
Bara 1:
ΣX i = 0 3aq cos α − H 1 = 0

ΣYi = 0 V1 + N A − 5aq − 3aq sin α = 0
ΣM = 0 N ⋅ 4a − ( 3aq sin α ) ⋅ 6a − 5aq ⋅ 2a − 4a 2 q = 0
 01 A
aq 3aq
⇒ H1 = 3aq cos α, N A = ( 9 sin α + 7 ), V1 = ( 1 − sin α )
2 2
Cadrul2:
ΣX i = 0: H 1 − 2aq − 24aq + H 2 = 0

ΣYi = 0; − V1 − aq + V2 = 0
ΣM = 0; M − 24aq ⋅ 4a − 2aq ⋅ 8a − aq ⋅ 4a − V ⋅ 8a + H ⋅ 6a = 0
 02 2 1 1
aq
H 2 = aq( 26 − 3 cos α ), V2 = ( 5 − 3 sin α )
2
M 2 = 2a q( 64 − 6 sin α − 9 cos α )
2
5.1.2. Se consideră sistemul format din bara dreaptă AO1 şi cadrul plan
O1O2 articulate în punctul O1 ca în fig. 5.1.2. Se cunosc: a, q, F1 =
6 2aq , F2 = 10aq, F3 = 12aq, M = 2a2 q. Se cer: Forţele de legătură
din: reazemul simplu A, articulaţia O1, încastrarea O2.
Bara 1 V21
F1 O H21
45 0 M
6a 2a
F2
3
O
2a NA
F1 2a
45 F3 Fe
M 4a 2a
0 2a F2
V12
2a 2a
A H12 O
2a
2a O
2a F3
Cadrul 2 2a
Fig.5.1.2 H2 O
M2
V2
104
Rezolvare:
Se separă cele două cadre şi se introduc forţele de legătură; se
ţine seama că: H21=H12=H1; V21=V12=V1 şi se înlocuieşte forţa uniform
distribuită cu o forţă echivalentă Fec = 24aq.
Ecuaţiile de echilibru pentru fiecare cadru se scriu:
Bara 1:
ΣX i = 0: − H 1 + 6aq = 0

ΣYi = 0: N A + V1 − 6aq = 0
ΣM = 0: N ⋅ 4a + 2a 2 q − 6aq ⋅ 2a − 6aq ⋅ 2a = 0
 01 A
11 qa
⇒ H1 = 6aq , N A = aq , V1 =
2 2
Cadrul 2:
ΣX 1 = 0; H 1 + H 2 − 12aq = 0

ΣYi = 0; − V1 + V2 − 24aq − 10aq = 0
ΣM = 0; M − 12aq ⋅ 2a + 10aq ⋅ 2a − 24aq ⋅ 2a − V ⋅ 6a + H ⋅ 4a = 0
 02 2 1 1
69
⇒ H 2 = 6aq , V2 = aq , M 2 = 31a 2 q
2
5.1.3. Se consideră sistemul format din două cadre plane articulate între
ele în punctul C şi articulate în punctele A şi B cu terenul, încărcat cu
forţe concentrate şi sarcina distribuită p şi cuplul de intensitate pa2 ca în
fig. 5.1.3. Se cunosc valorile lui a şi p. Se cer forţele de legătură din
articulaţiile A, B şi C.
2pa pa 3pa 6pa a
2a C p
pa
5a
a pa2
a HA
A B
HB
3a 3a a a 2a
VA VB
Fig.5.1.3.a

105
6pa
2pa pa 3pa
HC
HC
2a C C
VC
3a VC 2a Fe =6pa
p
a pa2 3a
a A B HB
HA
3a 3a a a 2a VB=5pa
VA=7pa
Fig.S5.1.3.b Fig.S5.1.3.c
Rezolvare:
Necunoscutele VA şi VB se determină prin aplicarea teoremei
solidificării astfel: . din ecuaţia de momente pentru întregul sistem faţă de
punctul B, se determină VA şi din ecuaţia de momente faţă de punctul A,
se determină VB.
din ΣMBz=0 (pentru tot sistemul) ⇒
VA⋅10a + pa2 + pa⋅2a - 2pa⋅12a - pa⋅7a - 3pa⋅4a - 6pa⋅2a - 6pa⋅3a = 0
⇒ VA=7pa
din ΣMAz=0 (pentru tot sistemul) ⇒
-VB ⋅10a+ pa2 + pa⋅2a - 2pa⋅2a + pa⋅3a + 3pa⋅ 6a + 6pa⋅ 8a –
- 6pa⋅3a = 0
⇒ VB=5pa
- Necunoscutele HA şi HB se determină prin aplicarea principiului
echilibrului părţilor, din ecuaţiile de momente faţă de C scrise pentru
fiecare corp.
Ecuaţiile de echilibru pentru cadrul 1 :
din ΣMC=0: VA ⋅7a - HA. 5a + pa2 - pa⋅3a - 2pa⋅9a - pa⋅4a - 3pa⋅a = 0
⇒ HA = 4,4pa
Ecuaţiile de echilibru pentru cadrul 2 :
din ΣMC=0 ⇒ -VB ⋅3a - HB. 5a + 6pa⋅ a + 6pa⋅ 2a = 0
⇒ HB = 0,6 pa
- Necunoscutele HC şi VC se determină prin aplicarea principiului
echilibrului părţilor: din ecuaţiile de proiecţii pe orizontală şi verticală
pentru unul dintre cele două cadre (am folosit cadrul 2)

106
din Σ FX=0 ⇒ -HC - 6pa + HB= 0
⇒ HC = 5,4 pa
din Σ FY=0 ⇒ VC + 5pa - 6pa = 0
⇒ VC=4 pa
sau prin formarea unui sistem de două ecuaţii prin scrierea ecuaţiilor
de momente faţă de punctul A pentru corpul din stânga şi faţă de
punctul B pentru corpul din dreapta.
ΣMA=0: VC ⋅7a – HC. 5a + pa2 + pa⋅3a - 2pa⋅2a + pa⋅3a +3pa⋅6a = 0
ΣMB=0 VC ⋅3a + HC. 5a - 6pa⋅2 a - 6pa⋅ 3a = 0
⇒ HC = 5,4 pa; VC=4 pa
Ecuaţiile de proiecţii ale forţelor pentru întregul sistem şi pentru

cadrul 1 servesc la verificarea rezultatelor.
- Ecuaţiile de verificare se scriu pentru întreg sistemul:
Σ FX=0 ⇒ HA + HB + pa - 6pa = 0
Σ Fy =0 ⇒ VA + VB - 2pa - pa - 3pa - 6pa = 0
- Ecuaţiile de verificare se scriu pentru cadrul 1:
din Σ FX=0 ⇒ HA - HC + pa = 0
din Σ Fy =0 ⇒ VA - VC - 2pa - pa - 3pa = 0

107

Se consideră sistemul format din două cadre cu trei articulaţii încărcate
cu un sistem de forţe ca în figurile 5.1.4. . . 5.1.15, pentru care se cunosc
valorile lui a şi p. Se cer: Forţele de legătură din articulaţiile A, B şi C
p 4p 2p 6p 3pa
a 2
2a C a C a
4p 2p 4p
2 2
a 4a
3p 3a
4a
2a
A B
A B
2a 6a 2a 2a a a 4a 3a a
Fig.5.1.4 Fig.5.1.5
2p 2p
6p p 4p
a
2a C C
3p 2pa
3a 2a
3a
2a 3pa
a 3p pa
a 2a 2a
a a
A B
A 3a 3a 4 B 8a a a
Fig.5.1.6 Fig.5.1.7
3p 6p 2pa 4p 2pa 6p
2 a
C C
5a 3a
2pa p
p 8 2p 5a
2a 3a 2a
B A
A B
2 2a 2a 2 2
2a 4 2a a a
Fig.5.1.9
Fig.5.1.8

108
pa
4p 2a 6p 4p 2p
C C
2p 2
p 3a 2pa
3pa 6 2
3a 2a 3pa
2a 2
A B
2a 2a 2 2a 2a
A 3 2 5a B
Fig.5.1.10 Fig.5.1.11
p
2p
2p p
6p
4p a C 2a
3
2pa C
2pa 2a
3a
2a 2 2p
A B 4pa
2a
2a
2a 2a 6 A B
2a 2a 2a 4a 2a
Fig.5.1.12
Fig.5.1.13
6p 2p 3pa p 4p
C
2a p a C
p 3p 2a
3
4 3p
pa
a 3a 3a
A B
A B
2a 2a 2 2a 2a
2 4a 2 2
Fig.5.1.14
Fig.5.1.15

109
RĂSPUNSURI LA PROBLEMELE 5.1.4....5.1.15
NR. prob. VA HA VB HB VC HC
5.1.4 7pa pa 5pa -2pa -pa 4pa
5.1.5 2,6pa -2,95pa 5,4pa -3,05pa 0,6pa 7,05pa
5.1.6 4,4pa 1,08pa 11,6pa -4,08pa -1.6pa 4,08pa
5.1.7 5,8pa 1,35pa 6,2pa -2,35pa -2,2pa 4,35pa
5.1.8 10,2pa 3,95pa 0,8pa 4,05pa -0,8pa 3,95pa
5.1.9 5,6pa 2,72pa 4,4pa 1,28pa 1,6pa 4,72pa
5.1.10 5,1pa 3,27pa 4,9pa 1,73pa 1,1pa 4,27pa
5.1.11 7,4pa 3,83pa 8,6pa -1,83pa 1,4pa 3,83pa
5.1.12 2pa 0,4pa 8pa -4,4pa 0 4,4pa
5.1.13 5,8pa 0,16pa 8,2pa -2,16pa -2,2pa 2,16pa
5.1.14 5pa -1,5pa 3pa -1,5pa -3pa 2,5pa
5.1.15 5,2pa 3,04pa 4,8pa -1,04pa -0,8pa 4,04pa

PROGRAMUL
EXCELL ŞI REZULTATELE OBTINUTE PENTRU 5.1.4
Se alege sistemul de referinţă cu originea în punctul C (articulaţia
dintre cele două cadre) Pentru determinarea reacţiunilor HA, VA, HB, VB
se scriu cele două ecuaţii de momente ale forţelor pentru fiecare din cele
două părţi faţă de punctul C: ΣMs=0 şi ΣMd=0 şi cele două ecuaţii de
proiecţii ale forţelor pentru întreg sistemul ΣXi=0 şi ΣYi=0 obţinându-se:
VAxA - HAyA + Ns =0; VBxB - HByB + Nd =0;
HA + HB + X =0; VA + VB + Y =0
unde am notat cu:
Ns Nd suma momentelor forţelor exterioare care acţionează asupra părţii
din stânga/dreapta : Ns=Σ (xiYsi -yiXsi) + M1s; Nd=Σ (xiYdi -yiXdi) + M1d;
X,Y suma proiecţiilor forţelor exterioare pe axa Ox, Oy: X=Σ Xi ; Y=Σ Yi
Xi , Yi proiecţiile forţei exterioare Fi pe axele Ox respectiv Oy
Rezolvând acest sistem rezultă următoarele valori ale reacţiunilor:
110
HA=(NS xB + Nd xA + X xA yB - Y xA xB) / (xByA-xAyB)
VA=(NS yB + Nd yA + X yA yB - Y xB yA) / (xByA-xAyB)
HB=(-NS xB - Nd xA - X xB yA + Y xA xB) / (xByA-xAyB)
VB=(-NS yB - Nd yA - X yA yB + Y xA yB) / (xByA-xAyB)
Pentru calculul forţelor de legătură din articulaţia C se folosesc cele
două ecuaţii de proiecţii ale forţelor pentru partea dreaptă :
HC+HB+Xd=0 VC+VB+Yd=0
unde am notat cu:
Xd suma proiecţiilor forţelor exterioare din dreapta pe axa Ox: Xd=Σ Xdi ;
Yd suma proiecţiilor forţelor exterioare din dreapta pe axa Oy: Yd=Σ Ydi ;
Aceste relaţii au fost introduse în programul EXCEL prezentat mai jos.
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H I J K L M N O P Q
xA/ yA/ xB/ yB/ x1s y1s X1s Y1s x2s y2s/ X2s Y2s x3s/ y3s/ X3s Y3s M1s
a a a a /a /a /pa /pa /a a /pa /pa a a /pa /pa /pa2
-6 -5 4 -5 -6 -3 3 0 -4 0 0 -8 0 0 0 0 -4
R S T U V X Y Z AA AB AC AD AE
2
x1d/a y1d/a X1d/pa Y1d/pa x2d/a y2d/a X2d/pa Y2d/pa x3d/a y3d/a X3d/pa Y3d/pa 1d/pa
M
2 0 0 -4 4 -1 -2 0 0 0 0 0 0
DATE DE IEŞIRE
AF AG AH AI AJ AK
Xs =ΣXis/pa Ys =ΣYis/pa Xd =ΣXid/pa Yd =ΣYid/pa X Y
G+K+O H+L+P T+Y+AC U+Z+AD AF+AH AG+AI
3 -8 -2 -4 1 -12
AL AM AN AO AP AQ
ΣXisyis /pa2 ΣYisxis/pa2 ΣXidyid /pa2 ΣYidxid/pa2 Ns Nd
F*G+J*K+N*O E*H+I*L+M*P S*T+X*Y+AB*AC R*U+V*Z+AA*AD AM - AL+Q AO-AN+AE
-9 32 2 -8 37 -10
AR AS AT AU AV AW
HA VA HB VB HC VC
(AP*C+AQ*A+AJ*A*D (AP*D+AQ*B+AJ*B*D (-AP*C-AQ*A-AJ*B*C (-AP*D-AQ*B+AJ*B*D -AT-AH -AU-AI
-AK*A*C)/(B*C-A*D) -AK*B*C)/(B*C-A*D) -AK*A*C)/(B*C-A*D) -AK*A*D)/(B*C-A*D)
1 7 -2 5 4 -1

111
5.2. STATICA SISTEMELOR PLANE DE

CORPURI CU FRECARE
5.2.1. Pentru sistemul de frânare cu sabot format din patru corpuri: (1),
(2), (3), (4) (fig.5.2.1) sunt cunoscute: a, G, α, β, µ1 = 0 pe planul
înclinat, µ2 = µ ≠ 0 pe sabot, corpul (3) de greutate neglijabilă. Se cer:
1) Ecuaţiile de echilibru pentru fiecare corp folosind metoda izolării.
2) Determinarea forţei minime (Pm) pentru repaus.
3) Determinarea forţelor de legătură.
Rezolvare:
1) Se separă corpurile şi se înlocuiesc legăturile cu forţe de legătură, ca
în figura 5.2.1:
x
G2=2G S
N1
r2=a
R2=2a y
2 G1
α
G4=G,
O4
O2 4
CORPUL 1
O3 G3=0
G1=20 a/ y
3 β
1 µ=0
2a 4a P
V2 x
S H2
α O
G
α
Fig.5.2.1 T2 N
CORPUL 2
N
T2
V3
a/4 V2
H2 M H4
H3 β
2a 4a P G4
O2 V4
CORPUL 3 2a 2a
CORPUL 4
Relaţiile de echilibru pentru cele patru corpuri sunt următoarele:

ΣX i = 0 S − G1 sin α = 0 S = 20G sin α
Corpul 1  ⇒ ⇒
ΣYi = 0 N1 − G1 cos α = 0 N1 = 20G cos α

112
ΣX i = 0 H 2 − S cos α − T2 = 0
ΣY = 0 V − S sin α − G + N = 0
 i  2 2 2
ΣM 02 = 0 
Corpul 2  ⇒ S ⋅ a − T2 ⋅ 2a = 0 ⇒ T2 = S = 10G sin α
Conditia  2
fizica la lim ita  T 10G sin α
 T2 = µN 2 ⇒ N2 = 2 =
 echilibrului  µ µ

ΣX i = 0 ⇒ − H 3 + T2 + Pm cos β = 0

Corpul 3 ΣYi = 0 ⇒ V3 − N 2 + Pm sin β = 0
 a
ΣM 03 = 0 ⇒ ( Pm sin β ) ⋅ 6a − N 2 ⋅ 2a − T2 ⋅ = 0
 4
ΣX i = 0 ⇒ − H 2 + H 4 = 0

Corpul 4 ΣYi = 0 ⇒ V4 − V2 − G3 = 0
ΣM = 0 ⇒ M − G ⋅ 2a − V ⋅ 4a = 0
 04 4 4 2
Din ultima ecuaţie scrisă pentru corpul 3 avem:

1 T 5G sin α
Pm = ( 2N 2 + 2 ) = (8 + µ)
6 sin β 4 12µ sin β
Înlocuind Pm şi forţele de legătură găsite (S, T2, N2 ) în celelalte
ecuaţii, obţinem forţele de legătură: H2, V2, H3, V3, H4,V4, M4 .
H 2 = H 4 = 10G sin α( 1 + 2 cos α )
 10 sin α 
V2 = V4 = G 20 sin 2 α + 2 + 
 µ 
H 3 = 10G sin α + Pm cos β
10G sin α
V3 = − Pm sin β
µ
 20 sin α 
M 4 = 2Ga 40 sin 2 α + 5 + 
 µ 
5.2.2 Se considră sistemul de frânare cu sabot format din patru corpuri,

ca în fig.5.2.2, pentru care se cunosc a, G, α, β. Se cer:
1) scrierea ecuaţiilor de echilibru pentru fiecare corp (după separarea lor)
2) Determinarea forţei minime de frânare (Pmin ).
3) Determinarea forţelor de legătură.
113
G2=2G
r2=a V4 3a/2 3a/2
2 R2=2a O3
M
a H4 H2
G4=G, O4
O4 G4 V2 O2
4 O2
3 CORPUL 4
5a
a/
G1=40
1 µ=0
α H3 V3
O3
P a
β
N2
Fig.5.2.2
T2
y 5a
x a/4
T2
S
N1
V2 N
y O2 H2 CORPUL 3
G x
G1 P
α
S α β
CORPUL 1
CORPUL 2
Rezolvare:
1) Se separă corpurile şi se înlocuiesc legăturile cu forţe. Ecuaţiile de
echilibru pentru fiecare corp sunt:
ΣX i = 0 S1 − G1 sin α = 0 S = 40G sin α
Corpul 1   ⇒
ΣYi = 0 N1 − G1 cos α = 0 N1 = 40G cos α
H 2 − S cos α − N 2 = 0
V − S sin α − G + T = 0
ΣX i = 0  2 2 2
 
Corpul 2 ΣYi = 0 ⇒ S ⋅ a − T2 ⋅ 2a = 0 ⇒ T2 = S = 20G sin α
ΣM = 0  2
 02  T2 20G sin α
T2 = µN 2 ( la lim ita ) ⇒ N 2 = =
 µ µ

ΣX i = 0 V3 − T2 + Pm cos β = 0
 
Corpul 3 ΣYi = 0 − H 3 + N 2 − Pm sin β = 0
ΣM = 0  a
 03 ( Pm sin β ) ⋅ 5a − N 2 ⋅ a − T2 = 0
 4
114

ΣX i = 0 H 4 − H 2 = 0
 
Corpul 4 ΣYi = 0 V4 − G4 − V2 = 0
ΣM = 0  3a
 04 M 4 − G4 ⋅ − V2 ⋅ 3a = 0
 2
Din ultima ecuaţie scrisă pentru corpul 3 rezultă:
G sin α
Pm = (4 + µ)
µ sin β
Înlocuind rezultatele (S, T2 , N2 ,Pm ) în celelalte ecuaţii, rezultă:
G sin α
1 H3 = ( 16 − µ )
H 2 = H 4 = 20G sin α( 2 cos α − ) µ
µ
4+µ
V2 = 2G( 20 sin α − 10 sin α + 1)
2
V3 = G sin α( ctgβ − 20 )
µ
V4 = G( 40 sin 2 α − 20 sin α + 3 )
3aG
M4 = ( −80 sin 2 α + 40 sin α − 3 )
2
5.2.3. Troliul 3 este

a 3a menţinut în poziţia de
P 2a echilibru de o frână cu
G3=4G Pa
O1
r3=2a 2 sabot 4, acţionată de
R3=4a sistemul de forţe ce se
q=2P/a
3
O2
aplică prin intermediul
firului AB asupra corpului
2 ca în fig. 5.2.3. Se
Q µ≠0 O3 cunoaşte valoarea
a/
coeficientului de frecare µ
4
1 µ=0 între sabot şi troliu. Să se
6a 4a
determine:
α
1. Pmin pentru echilibru;
Fig.5.2.3
2. Forţele de legătură din
articulaţiile O1, O2 şi O3.
Rezolvare
1. Se aplică axioma legăturilor şi principiul echilibrului părţilor
Corpul 1: Din ecuaţia de proiecţii a forţelor pe Ox şi Oy , rezultă:
Q sin α - S1 = 0 ⇒ S1 = Q sin α
N1 - Q cos α = 0 ⇒ N1 = Q cosα

115
CORPUL 2
CORPUL 1 x1
S1 a a 2a
N1 VO1
P
y1
A HO1
Q Fe
α S2 M O1
1,5a
VO2 x
S1 N2
O HO2 T VO3
S2
G a/
α 6a 4a HO3
T
N
CORPUL 3 CORPUL 4
Corpul 2: Din ecuaţia de momente faţă de O1 obţinem:

2P 3a
S2 ⋅ 4a − Pa + P ⋅ 2a − ⋅ 3a ⋅ =0 ⇒ S2 = 2P
a 2
Din ecuaţia de momente faţă de A se determină VO1:
2P  3a 
Pa + P ⋅ 2a − ⋅ 3a ⋅  a +  − VO1 ⋅ 4a = 0 ⇒ VO1 = −3P
a  2 
Din ecuaţia de proiecţii a forţelor pe Ox rezultă: HO1=0
Corpul 3. Din ecuaţia de momente faţă de O2 obţinem:
S Q sin α
S1 ⋅ 2a − T ⋅ 4a = 0 ⇒ T = 1 =
2 2
Din ecuaţia de proiecţii a forţelor pe Ox rezultă:
Q
T + S1 cos α − HO 2 = 0 ⇒ HO 2 = S1 cos α + F = (sin 2α + sin α )
2
Din legile frecării avem:
T Q sin α
T = µN 2 ⇒ N 2 = =
µ 2µ
Din ecuaţia de proiecţii a forţelor pe Oy rezultă:
Q sin α
VO2 - S1 sinα - 4G + N2 = 0 ⇒ VO 2 = Q sin 2 α − + 4G
2µ
Corpul 4. Din ecuaţia de momente faţă de punctul O3 se determină Pm:
a
N 2 ⋅ 10a − 2Pmin ⋅ 4a − T ⋅ = 0
5
5Q sin α Q sin α Q sin α(50 − µ )
− = 8Pmin ⇒ Pmin =
µ 10 80µ
Din ecuaţiile de proiecţii după cele două direcţii ⇒HO3 şi VO3:

116
Q sin α
HO 3 − T = 0 ⇒ HO 3 = T =
2
Q sin α
VO 3 + 2Pmin − N 2 = 0⇒ VO 3 = N 2 − 2Pmin = − ( 30 − µ )
40µ
5.2.4 Troliul (2) acţionat de greutatea Q este menţinut în poziţia de

echilibru de o frână cu sabot (1), acţionată de forţa P ce se aplică
perpendicular asupra capătului barei OA (fig. 5.2.4). Se cunoaşte
valoarea coeficientului de frecare µ între sabot şi troliu. Se cere să se
determine:
1. valoarea minimă a forţei P;
2. forţele de legătură din articulaţiile O1, O2 şi O3.
P a/
2a A P a/
2a A
G2=6G
1 r2=2a
6a R2=4a T
G1=G µ≠0 O2 2 6a
N
G1
O1 α
6a VO O1 α
Q
G3=G
HO
3 CORPUL 1
O3
Fig.5.2.4
VO
y HO
N
T V
HO2 O2 x 6a
G
O2 G Q
MO
α
HO
CORPUL 2 VO CORPUL 3
Rezolvare
Se aplică axioma legăturilor şi principiul echilibrului părţilor :
Corpul 1:
Q
∑ Fx = 0 ⇒ HO2 = N sin α − T ⋅ cos α = 2µ (sin α − µ cos α)
Q
∑ Fy = 0 ⇒ VO2 = Q + 6G + T sin α + N cos α = 6G + 2µ (2µ + sin α + µ cos α)
117
ΣMO1=0:
a
P ⋅ 8a − N ⋅ 6a − T + G cos α ⋅ 4a = 0
4
Q( 24 + µ ) − 32µG cos α
⇒ Pmin =
64µ
Corpul 2:
Q
ΣMO2=0 : Q ⋅ 2a − Ff ⋅ 4a = 0⇒ T =
2
∑F x =0: HO 2 + T ⋅ cos α − N sin α = 0
∑F y
= 0 : VO 2 − Q − 6G − T sin α − N cos α = 0
În condiţiile echilibrului la limită, când Ff=µN, se pot determina
componentele forţei de legătură din articulaţia O2.
Corpul 3:
Q
∑F x =0⇒ − HO1 − G sin α + T = 0 ⇒ HO1 =
2
− G sin α
32µG cos α − Q( 8 − µ )
∑ Fy = 0 ⇒ VO1 − G cos α + N − P = 0 ⇒ VO1 = 64µ
Q
HO 3 = HO 2 = (sin α − µ cos α );
2µ
Q( 2µ + µ sin α + cos α )
VO 3 = 7G +
2µ
3Qa
MO 3 = HO 2 ⋅ 6a = (sin α − µ cos α )
µ
Observaţie:
Sensul forţei de frecare T se stabileşte din condiţia de echilibru a
troliului. (Momentul forţei de frecare faţă de O2 este egal şi direct opus cu
momentul faţă de O2 a tensiunii din cablul ce menţine pe planul înclinat
corpul 1 de greutate Q). Sensul reacţiunii N2 este precizat prin faptul că
reprezintă acţiunea sabotului corpului 4 asupra troliului 3.

118
5.2.5 Se consideră sistemul de frânare cu bandă din fig. 5.2.5
Se cunosc valorile pentru: G, a, b, r, R şi µ − coeficientul de frecare a

curelei pe disc; se neglijează greutăţile discului 1 şi ale pârghiei 2.
Se cere valoarea forţei minime Fmin. pentru frânare.
S1 V1 S2
a b H1
O2 O1
2 r
F R
S3
R CORPUL 1
1 r
O1
V2
a b
H2
G O2
S2 F
Fig. 5.2.5
CORPUL 2
Rezolvare:
Se separă corpurile şi se înlocuiesc legăturile cu forţe de legătură,

apoi se scriu ecuaţiile de echilibru (ţinând seama că tensiunea din fir
S3=G):
Corpul 1: ΣM 0 = 0 ⇒ T2 ⋅ R + G⋅ r − S1 ⋅ R = 0 (1)
Legea fizică a frecării (relaţia Euler) S 2 ≤ S1e µπ (2)
Corpul 2: ΣM 02 = 0 ⇒ F ( a + b ) − S 2 ⋅ a = 0 (3)
Înlocuind pe S2 din (3) în relaţiile (1) şi (2) şi apoi pe S1 în (1) se

a+b
obţine: S2 = F (4)
a
a r e µπ
F≥ ⋅ ⋅ µπ G
a + b R e −1
respectiv: (5)
a r e µπ
Fmin = ⋅ ⋅ µπ G
a + b R e −1

119
5.2.6. Se consideră sistemul de frânare cu bandă din fig. 5.2.6. Se
cunosc: G, a, b, r, R şi µ − coeficientul de frecare al curelei pe disc. Se
neglijează greutăţile discului şi ale pârghiei.
Se cere valoarea forţei minime Fmin. pentru frânare.
S1
R a F
1 r b V1 S2
O1 O1 H1
O2
2 r
R
S3
G
Fig. 5.2.6
CORPUL 1
S1 Rezolvare:
V2 a F
b Se separă corpurile şi se
înlocuiesc legăturile cu forţe de
O2 H2
legătură, apoi se scriu ecuaţiile de
CORPUL 2 echilibru (ţinând seama că
tensiunea din fir S3=G):
ΣM 01 = 0 ⇒ S1 ⋅ R + G ⋅ r − S2 ⋅ R = 0
Corpul 1: 3π
µ
(Re latia lui Euler ) ⇒ S2 ≤ S1e 4
Corpul 2: ΣM 02 = 0 ⇒ S1 ⋅ b − F ⋅ a = 0
Înlocuind în prima şi a doua ecuaţie S1 determinat din a treia, se obţine:

a a r
 b F ⋅ R + G ⋅ r − S 2
⋅ R = 0 ⇒ S 2
= F + G
b R
 3π
S ≤ a F ⋅ e 4 µ
 2 b
r b G rb G
F≥ ⋅ ⋅ 3π
sau: Fmin = ⋅ 3π
.
R a µ Ra µ
e 4
−1 e 4
−1
5.2.7. Se consideră frâna cu tampon din fig.5.2.7 . Se cunosc valorile

pentru: G, a, α, β, b şi coeficientul de frecare µ pe tampon.Se cere:
1) Să se separe corpurile şi să se scrie ecuaţiile de echilibru;
2) Să se determine forţa minimă Pmin pentru frânare.

120
P
a x P
G2=2G
S a NB
b r2=a N1
A
R2=2a y NA b
B
G1
β G4=G, α
O4 N
O2 4 T2
2
CORPUL 1 CORPUL 3
G1=50
1 y
µ=0 N2 T2
α β V2
Fig.5.2.7 H2
O2 x
V G2
O2 M
H
H
S α
V G4 O4
CORPUL 2
CORPUL 4
Rezolvare:
Ecuaţile de echilibru pentru fiecare din cele patru corpuri izolate,
sunt:
− G1 sin α + S = 0 S = 50G sin α
Corpul 1  ⇒
− G1 cos α + N1 = 0 N1 = 50G cos α
ΣX i = 0 ⇒ H 2 − S cos α − T2 sin β + N 2 cos β = 0
ΣY = 0 ⇒ V − G − S sin α − T cos β − N sin β = 0
 i 2 2 2 2
 S
Corpul 2 ΣM 02 = 0 ⇒ T2 ⋅ 2a − S ⋅ a = 0 ⇒ T2 = = 25G sin α
 2
 T 25G sin α
 T2 = µN 2 ( la lim ita ) ⇒ N2 = 2 =
 µ µ
 25G sin α
 Σ X = 0 ⇒ P − N = 0 ⇒ P = N =
µ
i m 2 m 2

Corpul 3 ΣYi = 0 ⇒ N A − N B + T2 = 0
 25G sin α( a + b )
ΣM A = 0 ⇒ T2 ⋅ ( a + b ) − N B ⋅ a = 0 ⇒ N B =
 a
ΣX i = 0 ⇒ − H2 + H4 = 0

Corpul 4 ΣYi = 0 ⇒ − V2 − G4 + V4 = 0
ΣM = 0 ⇒ M − G ⋅ 2a − V ⋅ 4a = 0
 04 4 4 2
Înlocuind mărimile găsite ( S, T2 , Pm , NB ) în ecuaţiile nefolosite se

obţin celelalte forţe de legătură ( H2 , V2 , NA , H4 , V4 , M4 ).
121
5.2.8 . . . 5.2.19 Troliul ③ este menţinut în poziţia de echilibru de o frână

cu sabot, acţionate de sistemul de forţe ce se aplică ca în fig. 5.2.8 . . .
5.2.19 . Să se determine:
1. valoarea Pmin pentru echilibru,
2. forţele de legătură din articulaţiile O1, O2 şi O3.
a/
a/ 6a G2=4G
G2=4G A r2=a
R2 r2=2a
R2 P 2a
µ≠0 r2 Q a O3
O2 G3=G α
r2
O2
3a
q=2Q/a 3a µ≠0
P G3=2 G1=G
Q 6a
5a α O1
G1=2
O3 O1
Fig.5.2.8 Fig.5.2.9
2a 6a
G2=4G
P a/
r2=2a
G3=G 5
R2=3a P
a/
O3 R2 2a
µ≠0
r2
G1=G O2 α
O2
r2 O1
R2 µ≠0
G3=Q 8a
6a
G2=4G
1 µ=0 G3=2
r2=2a
q=2Q/
α O1
a A
O3
Fig.5.210 G1=Q Qa
3a a Fig.5.2.11

122
6a 2a
P a/
G3=2G α O3
4 6a
a/ G3=
O3 µ≠0 A
R2 2a P
r2 Q a α O2
O2 r2
G2=6G a
2Q
r2=3a
µ≠0 R2
R2=4a
q=2Q/a 3a G2=4G
G1=G r2=2a 2
8a
O1 R2=4a
G1=2
O1
Fig.5.2.12
Fig.5.2.13
2a 8a
G1=G
O3 P
O1 a G1=2G
a/
G3=2G O1
µ≠0
α
Q
O2
6a
r2
µ≠0 R2
r2 G2=4G Q
O2 R2 r2=2a
G2=6G 6a µ=0
R2=4a
2a r2=3a G3=G
P R2=5a
O3 α
a/ Fig.5.215
4 Fig.5.2.14
O3 a/
5
P
G3=2G 2a
O2
4a G2=4G r2
G1=G α
µ≠0 O1 a/ µ≠0 R2
2a 3a 2 G2=4G
a O1
O2 r2=2a a
α 6a R2=3a
2a G3=2G G1=G
P 2Q
O3 Q
a/ Q
5 Fig.5.2.17
Fig.5.2.16

123
6a 2a
P O3
G3=G 2a A
B
a/
O3 µ≠0 a
G3=2G 2P
O2 r2 6a 3Pa a
R2 G2=4G
µ≠0 3a
α r2=2a q=2P/a
R2=4a G1=
2 O2 r2
O1 O1
R2
G2=4G
G1=G Q r2=2a
a/
R2=4a
Fig.5.2.1 µ=0
Q
α Fig.5.2.19
RĂSPUNSURI PENTRU PROBLEMELE 5.2.8 ... 5.2.19
5.2.8 Q(µ + 32)

Pmin= ; VO1 =G; HO1=4Q; VO2=4G+2Q; HO2= Q(3µ + 2) ;
10µ sin α µ
32 cosα + µ(20sinα + µ cosα )
VO3= 2G − Q ; HO3= Q(12 + µ ) .
10µ sinα 10µ
5.2.9 Q(30 − µ) ( 40 + ctgα )µ − 30ctgα Q(10 + µ ) Q
Pmin= ; VO1= 2G + Q ; HO1= ; VO2= 4G+Q/2; HO2= ;
80µ sin α 80µ 80µ 2µ
Q
VO3=5G+Q/2; HO3= ; MO3=27Ga+3Qa;
2µ
5.2.10 Qsin α(30 + µ ) − 30µG sin α( 2 − 3cosα )
Pmin= ;VO1= 5G + Q sin α( 3µ sin α + 2) ;HO1= Q ;
60µ 3µ 3
sin α(2 − 3cosα )
MO1= 44Ga + Q 8asin α(3µ sin α + 2) ; VO2= 4G + Q sin α(3µ sin α + 2) ; HO2= Q
3µ 3µ 3
2sinα
VO3= 30µG + Q sin α(µ − 10) ; HO3= Q .
60µ 3
5.2.11 Q(60 − 2µ ) 2Q
Pmin= ; VO1=4Q; HO1=0; VO2= 4G + Q ; HO2=
40µ sin α µ
Q(80µ sin α + 2µ sin α − 60 cos α ) + 80µG sin α Q(20 + 2µ)
VO3= ; HO3=
40µ sin α 40µ
5.2.12 Q(9µ + 216) − 128µG 3
Pmin= ; VO1=G; HO1=4Q; VO2= 9Q + 24µG ; HO2= Q
128µ sin α 4µ 4
Q(9µ − 72) + 128µG
VO3= ; HO3= Q(228sin α + 216 cosα + 9µ cosα ) − 128µG cosα
128µ 128µ sin α
5.2.13
Pmin= Q(32 + µ ) ;VO1= Q( 40µ sin α + 32 cosα + µ cosα ) − 80µGsin α ; HO1= Q 8 − µ ; VO2=4G+3Q; HO2= Q ;
40µ sin α 40µ sin α 40µ µ
VO3=5G+3Q; HO3= Q ; MO3= 6aQ ;
µ µ

124
5.2.14
Pmin= Q(32 − µ ) ; VO1= G + Q(1 + sin α ) ;HO1= Qcosα ; VO2= Q(3 − 5sin α ) + 30G ; HO2= Q(3 + 5µ cosα )
80µ 5 5µ
VO3=(10G-3Q)/5; HO3= Q(16 + µ ) ;
80µ
5.2.15 64µG − Qsin α(8 + µ ) + 96µG
Pmin= Qsin α(32 − µ ) − 64µG , cu condiţia: Q >
sinα
; VO1= ; HO1= Q ;
80µ (32 − µ )sin α 80µ 2
Qsin α( µ sin α + 1) + 8µG sin α(1 − 2 cosα ) Qsin α( µ sin α + 1) + 10µG
VO2= ; HO3= Q ; VO3= ;
2µ 2 2µ
MO3= 3Qasin α(1 − 2 cosα )
5.2.16 Q(20 − µ )
Pmin= ; VO1=G+2Q; HO1=2Q; VO2= 12G + 8Q ; HO2= Q(5 + 6µ ) ;
18µ sin α 3 3µ
VO3= Q( 20 cosα − µ cosα − 15sin α ) + 36µG ; HO3= Q(10 + µ ) ;
18µ 18µ
5.2.17
Pmin= Q(30 + µ ) ; VO1= G + Q(1 − sin α ) ; HO1= Qcosα ; VO2= 12G + Q(3sin α + 2) ; HO2= Q 2 + 3µ cosα
60µ 3 3µ
VO3= 6G − 2Q ; HO3= Q( 20 − µ ) ;
3 60µ
5.2.18 Q(30 − µ ) − 40µG 40µG
Pmin= , cu condiţia: Q > ;VO1= G + Q(1 − sin α ) ; HO1= Qcosα ;
80µ 30 − µ
(2sin α − 1)
VO2= 8µG + Q(1 + 2µ sin α ) ; HO2= Q ; VO3= 40µG − Q(10 + µ ) ; HO3=Q/2.
2µ 2 80µ
5.2.19 Qsin α(32 + µ )
Pmin= ; VO1=G; HO1=4P; VO2= 4G + Q sin α( 2sin α − 1) ; HO2= Q sin α(1− µ cosα ) ;
32µ µ
VO3= 2G + Qsinα ; HO3= Qsin α(24 + µ ) .

8µ

125
CAPITOLUL VI
SISTEME DE BARE ARTICULATE
(GRINZI CU ZĂBRELE)
Pentru determinarea eforturilor axiale (în condiţiile ipotezelor

simplificatoare specifice) din barele unui sistem de bare articulate static
determinat (ce formează o grindă cu zăbrele) se folosesc frecvent două
metode analitice: metoda izolării nodurilor şi metoda secţiunilor
(RITTER).
Mai întâi se verifică dacă sistemul de bare articulate este static
determinat: dacă se notează cu n numărul de noduri şi cu b numărul de
bare articulate ale sistemului trebuie să fie îndeplinită următoarele
condiţii: b=2n-3 pentru sistemele plane şi b=3n-6 pentru sistemele
spaţiale.
Mai întâi se determină forţele de legătură ale sistemului cu mediul
fix, scriinduse ecuaţiile de echilibrul forţelor corespunzătoare teoremei
solidificării, după care se trece la rezolvarea propriu-zisă prin una din
cele două metode:
a. Metoda izolării nodurilor
Această metodă se bazează pe principiul echilibrului părţilor de la
echilibrul sistemelor , considerând ca o ''parte'' a sistemului de bare câte
un nod , care fiind izolat poate fi considerat ca un punct material acţionat
de forţe concentrate în acel nod. Aceste forţe sunt forţe interioare
(eforturile din bare) sau forţele exterioare aplicate în noduri (forţele date
şi forţele de legătură cu terenul).
Se scriu ecuaţiile de echilibru ale acestor forţe pentru fiecare nod al
sistemului, sub forma proiecţiilor pe cele două / trei axe ale sistemului
ales în plan/spaţiu.
În final dacă sistemul este static determinat numărul total de relaţii
independente obţinute este egal cu numărul total de necunoscute
(reacţiuni + eforturi din bare) deci se poate rezolva analitic.
Se utilizează în cadrul acestei metode următoarea convenţie: toate
eforturile din bare se consideră iniţial că sunt pozitive (de întindere) deci
sensul lor este acela că ies din nod. Dacă din calcule (după rezolvarea
sistemului de ecuaţii) rezultă pentru aceste eforturi valori negative, atunci
ele sunt în realitate eforturi de compresiune.
126
b. Metoda secţiunilor (RITTER)
Această metodă se bazează tot pe principiul echilibrului părţilor şi
se utilizează atunci când interesează efortul dintr-o anumită bară (sau un
număr redus de bare). Pentru aceasta se procedează în felul următor:
se secţionează sistemul de bare articulate cu un plan imaginar astfel
încât să fie secţionată şi bara al cărei efort ne interesează şi se
introduc în secţiunile corespunzătoare ale barelor eforturile axiale
necunoscute notate cu Nij, unde i,j sunt nodurile care definesc bara;
ca şi în cazul metodei izolării nodurilor se consideră iniţial că acestea
sunt pozitive (ies din secţiune);
conform principiului ecilibrului părţilor, forţele care acţionează asupra
fiecărei ''părţi'' obţinute în urma secţionării cu planul imaginar se află
în echilibru deci eforturile din barele secţionate reprezintă de fapt
forţele interioare de acţiune reciprocă a celor două părţi;
pentru determinarea unui efort necunoscut (de exemplu în cazul unui
sistem plan de bare articulate) se scrie ecuaţia de momente faţă de
punctul de intersecţie (nodul) al suporturilor celorlalte două eforturi
necunoscute. Dacă cele două eforturi care nu interesează sunt
paralele atunci pentru determinarea celui de-al treilea effort
necunoscut se foloseşte ecuaţia de proiecţii a forţelor după direcţia
perpendiculară la cele două eforturi.

127
PROBLEME REZOLVATE
6.1. Se consideră grinda cu zăbrele din fig. 6.1.a
π
Se cunosc: a, α = , F1 = 5 2F , F2 = 10F , F3 = 10F , F4 = 20F
4
Se cer: 1) Reacţiunile în reazemul simplu (1) şi articulaţia (12)
2) Eforturile din nodurile (1), (2), (3)
3) Eforturile din barele: 6−8, 7−8, 7−9
a a a a a a
F1
F4 2 7 9 11
4 α
12
1 3 5 F 6 8 10
3 F2
Fig. 6.1.a
Rezolvare:
1. Se înlocuiesc legăturile din nodurile 1 şi 12 cu forţe de legătură şi se
scriu ecuaţiile de echilibru pentru întreg sistemul de bare articulate:
F1
F4 2 4 7 9 1 α
y
H1 x
1 3 5 F 6 8 1 1
V1 3 F2 V1
Fig. 6.1.b
ΣXi = 0 ⇒H12 − F1 cos α = 0

ΣYi = 0 ⇒V1 + V12 − F1 sin α − F2 − F3 − F4 = 0
ΣM12 = 0 ⇒V1 ⋅ 6a − F4 ⋅ 5a − F3 ⋅ 4a − F2 ⋅ 2a − ( F1 sin α ) ⋅ a − ( F1 cos α )a = 0
Înlocuind cu valorile cunoscute se obţine:
85 50
H12 = 5F , V1 = F , V12 = F
3 3
Pentru verificare se scrie relaţia de moment faţă de 1:
ΣM1 = 0: V12 ⋅ 6a − ( F1 sin α ) ⋅ 5a + ( F1 cos α )a − F2 ⋅ 4a − F3 ⋅ 2a − F4 ⋅ a = 0

128
2. Se izolează nodurile în ordinea: (1), (2), (3) şi se scriu ecuaţiile de
echilibru pentru fiecare dintre ele:
Nodul 1: y
 2  85
ΣX i = 0 ⇒ N13 + N12 = 0 N13 = F V1 N12
x
2  3
 ⇒ 1
ΣY = 0 ⇒ V + N 2 N = − 85 2 F N13
 = 0  12
i 1 12
2 3
Nodul 2:
F4
2
 2  85 N24
ΣX i = 0 ⇒ N 24 − N 21 =0  N = − F x
2
24
3 N2
 ⇒ N23
ΣY = 0 ⇒ − F − N − N 2
= 0 N 23 = 25 F y
 i 4 23 21
2  3
Nodul 3: y
N3 N34
 2  110
ΣX i = 0 ⇒ − N31 + N35 + N34 = 0 N35 = F
N3 x
2  3
 ⇒ 3 N35
ΣY = 0 ⇒ N + N 2
= 0 N = − 25 2 F
 i 32 34
2  34 3 Fig.6.1.c
Pentru determinarea eforturilor din barele 6-8, 7-8, 7-9 se aplică

metoda secţiunilor scrind ecuaţiile de momente sau de proiecţie pentru
forţele corespunzătoare părţii din stânga secţiunii imaginare considerate
(fig.6.1.d.).
F4
2 4 7 9
N79 y
N78
x
8
3 F3 5
V1 1 6 N6
Fig. 6.1.d
Suma momentelor forţelor faţă de nodurile 7 şi 8 şi suma
proiecţiilor pe verticală a forţelor corespunzătoare pentru această parte,
se scrie astfel:
ΣM 7 = 0 ⇒ N 68 ⋅ a + F3 ⋅ a + F4 ⋅ 2a − V1 ⋅ 3a = 0 ⇒ N 68 = 35F
100
ΣM 8 = 0 ⇒ N 79 ⋅ a − F3 ⋅ 2a − F4 ⋅ 3a + V1 ⋅ 4a = 0 ⇒ N 79 = − F
3
2 5 2
∑Y i
= 0 ⇒V1 − F4 − F3 − N 78 ⋅
2
=0 ⇒ N 78 = −
3
F

129
6.2. Se consideră grinda cu zăbrele din fig. 6.2.a
π
Se cunosc: a, α = , F1 = 10 2F , F2 = F3 = F4 = 20F . Se cer:
4
1) Reacţiunile din reazemul simplu (2) şi articulaţia (12);
2) Eforturile în nodurile (1), (2), (3);
3) Eforturile în barele: 6−8, 7−8, 7−9.
Rezolvare:
1) Se înlocuiesc legăturile cu forţe de legătură şi se scriu ecuaţiile de
echilibru pentru întregul sistemul de bare articulate.
a a a a a a
F1 F3
12 α 10 8 6 5 3 1 F4
11 2
9 7 F2 4
Fig. 6.2.a
F1 F3
12 α 10 8 6 5 3 1 F4
H11 11
2
9 7 F2 4
V11 V2
Fig. 6.2.b
ΣX i = 0 ⇒H11 − F1 cos α = 0
ΣYi = 0 ⇒V11 + V2 − F1 sin α − F3 − F2 − F4 = 0
ΣM12 = 0 ⇒V2 ⋅ 4a − F4 ⋅ 5a − F2 ⋅ 3a − F3 ⋅ 2a + ( F1 cos α )a + ( F1 sin α )a = 0
Ecuaţia de momente faţă de (2) este o ecuaţie de verificare:
ΣM 2 = 0: V11 ⋅ 4a − ( F1 cos α )a − ( F1 sin α )5a − F3 ⋅ 2a − F2 ⋅ a + F4 ⋅ a = 0

Înlocuind valorile cunoscute se obţine:
H11 = 10F, V11 = 25F, V2 = 45F.

130
2) Folosind metoda izolării nodurilor pentru nodurile (1), (2) şi (3) avem:
 2 N1
ΣX i = 0 ⇒ N13 + N12 = 0 ⇒ N13 = 20F 1
2 x
Nodul 1:  N1 F4
ΣY = 0 ⇒ N 2
 i 12
+ F4 = 0 ⇒ N12 = −20 2F
2 y
 2 y
ΣX i = 0 ⇒ N21 − N24 = 0 ⇒ N24 = −20F
N2 N2
Nodul 2:  2
2 N2 x
ΣY = 0 ⇒ N + N23 + V2 = 0 ⇒ N23 = −25F
 i 21
2 2
V2
 2
ΣX i = 0 ⇒ N 35 − N 31 + N 34 = 0 ⇒ N 35 = −5F x N3 3
Nodul 3:  2
2 N3
ΣY = 0 ⇒ N + N = 0 ⇒ N = 25 2F N3 N 32
 i 32 34
2
34
y
Fig. 6.2.c
F3 F4
8 N6 6 a 5 3
y
a a 1
a
N7
x
9 N7 7 4 2
Fig. 6.2.d F2 V2
3) Se aplică metoda secţiunilor (RITTER), scriind cele două ecuaţii de

momente faţă de nodurile 7 şi 8 şi ecuaţia de proiecţii pe verticală,
pentru forţele corespunzătoare părţii din dreapta:
ΣM 7 = 0 ⇒ N 68 ⋅ a − F2 ⋅ a + V2 ⋅ 2a − F4 ⋅ 3a = 0
⇒ N = −5F
 68

ΣM 8 = 0 ⇒ N 79 ⋅ a + F3 ⋅ a + F2 ⋅ 2a − V2 ⋅ 3a + F4 ⋅ 4a = 0
⇒ N 79 = −5F
Suma proiecţiilor pe verticală conduce la:

2
N 78 ⋅ − F3 − F2 + V2 − F4 = 0
2
⇒ N 78 = 15 2F

131
6.3. Se consideră grinda cu zăbrele din fig. 6.3.a. Să se determine:
1) Eforturile în barele: 1-3, 1-4, 2-4 (prin metoda secţiunilor)
2) Eforturile în barele 4-6, 4-3, 3-6, 3-5 (prin metoda izolării nodurilor),
după ce în prealabil au fost determinate eforturile din celelalte bare
concurente în nodurile 4 şi 3 (la punctul 1)
Rezolvare:
1) Se face secţiunea A-A şi se ia partea din dreapta a grinzii, întrucât
aceasta nu conţine forţele de legătură din nodurile 1 şi 2 (care sunt
necunoscute).
A
2
2a
6
3P Fig. 6.3.a
8
P
1 A 3 P 5 2P 7 9 2P
a a a a
2
N4-2
4
180-α-β
N4-1 6
3P
Fig. 6.3.b
8
β N3-1 α P
1 3 P 5 2P 7 9 2P
A
a a a a
Se observă că tgα=2a/4a=1/2 iar din geometria grinzii rezultă:

a a 5
l 4 − 6 = l 6 − 8 = l 8 −9 = = a 1 + tg 2 α =
cos α 2
132
1 2 3atgα 3
sin α = ; cos α = ; tgβ = = 3tgα = ;
5 5 a 2
3 2
sin β = ; cos β = ;
13 13
Din ecuaţia de momente faţă de nodul 4 se determină efortul în b.1-3:
25
N1−3 ⋅ 3a⋅ tgα + 2Pa + 3P ⋅ 2a + 2P⋅ 3a − P ⋅3a ⋅ tgα = 0 ⇒ N1−3 = N3−1 = − P
3
Din ecuaţia de momente faţă de nodul 1 se determină efortul în b. 4-2:
11 5
N 4 −2 ⋅ 4a⋅ sin α −Pa − 2P ⋅ 2a − 3P ⋅ 3a − 2P ⋅4a = 0 ⇒ N 4 −2 = N 2 − 4 = P
2
Din ecuaţia de momente faţă de nodul 9 se determină efortul în b. 4-1:
5 13
N 4 −1 ⋅ 4a⋅ sin β +P ⋅ 3a + 2P ⋅ 2a + 3P ⋅ a = 0 ⇒ N 4 −1 = N1− 4 = − P
6
Observaţie:
Ecuaţiile de proiecţii pentru partea din dreapta a grinzii pe direcţiile
orizontală şi verticală sunt ecuaţii de verificare:
N1−3 + N 4−1 cos β + N 4−2 cos α − P = 0 ⇒
25 5 13 2 11 5 2
⇒− P +(− P) +( P) −P =0
3 6 13 2 5
N 4−2 sin α + N 4−1 sin β − P − 2P − 3P − 2P = 0 ⇒
11 5 1 5 13 3
⇒ P −(− P) − 8P = 0
2 5 6 13 N4- y
α 4
2) Se izolează nodul 4, din ecuaţiile de x
proiecţii pe orizontală şi pe verticală se β
obţin eforturile N4-6, respectiv N4-3: N4- N4-
− N 4−2 cos α − N 4−1 cos β + N 4−6 cos α= 0: N4-
14 5 y
⇒ N 4−6 = N 6−4 = P
3 N3-
N 4−2 sin α − N 4−1 sin β − N 4−6 sin α − N 4−3 = 0: N3-4 45
10 N3-
⇒ N 3− 4 = N 4−3 = P 3 N3-5 x
3
Se izolează nodul 3, din ecuaţiile de proiecţii pe orizontală şi pe
verticală se obţin eforturile N3-6, respectiv N3-5:
π 10 2
N 3−4 + N 3−6 sin = 0 ⇒ N 3−6 = N 6−3 = − P
4 3
π
− N 3−1 + N 3−6 cos + N 3−5 = 0 ⇒ N 3−5 = N 5−3 = −5P
4

133
6.4. Se consideră grinda cu zăbrele din fig. 6.4. Să se determine:
1) Eforturile în barele: 1-3, 1-4, 2-4 prin metoda secţiunilor
2) Eforturile în barele concurente în nodurile 3, 4 şi 12 prin metoda
izolării nodurilor, având determinate eforturile din barele: 1-3, 1-4, 2-4.
a a a a a a
3P 3
9 1 1 1 9 1 1 1
P 2P P 2
2
7 8 7 8
2
P P
5 6 5
6
2
2P
2
3 4
A A 3 4
2 A A
1 2 N3- N4-
N4-
Fig. 6.4. 1 2
1. Pentru determinarea eforturilor din barele 1-3, 1-4, 2-4 se face o

secţiune imaginară A-A şi se ia partea superioară a grinzii (întrucât
aceasta nu conţine forţele de legătură din nodurile 1 şi 2) şi se scriu
ecuaţiile de momente (se face convenţia că eforturile din barele
indicate sunt de întindere - pozitive, semnul minus rezultat din calcul
indicând faptul că bara respectivă este supusă la compresiune):
Din ecuaţia de momente faţă de nodul 4 se determină efortul în bara
1-3:
N 3 −1 ⋅ a+P ⋅ 2a − P ⋅ 2a − 2P ⋅ a − 3P ⋅a − 3P ⋅6a = 0 ⇒ N1−3 = N 3 −1 = 20P
Din ecuaţia de momente faţă de nodul 1 se determină efortul în bara

2-4:
N4−2 ⋅ a−Pa + 2P ⋅ 2a + P⋅ 4a + 2P ⋅2a + 3P ⋅ 8a − P ⋅ a = 0 ⇒ N4−2 = N2−4 = −35P
Pentru determinarea efortului din bara 1-4 se scrie ecuaţia de
proiecţie a forţelor după direcţie orizontală:
6
N 4 −1 cos α − 2P − P − 3P = 0 ⇒ N 4 −1 = N1− 4 = P = 6 5P
cos α

134
2. Determinarea eforturilor din barele 4-3, 6-4, 3-6, 3-5, 8-12, 11-12 prin
metoda izolării nodurilor
y y y
N3-6
N4-6 4 N3-5 N11-12 3P
α x
N4-3 3 α 12 x
α 2P x
N3-1 N3-4
N8-12 2P
N4-1 N4-2

verticală se obţin eforturile N4-3, N4-6:
− N 4−3 − N 4−1 + 2P = 0 ⇒ N 4−3 = N 3− 4 = −4P

N 4−6 − N 4−1 sin α − N 4−2 = 0 ⇒ N 4−6 = N 6− 4 = −23P

verticală se obţin eforturile N3-6, N3-5:
N 3−6 cos α + N 3− 4 = 0 ⇒ N 3−6 = N 6−3 = 4 5P

N 3−5 + N 3−6 sin α −N 3−1 = 0 ⇒ N 3−5 = N 5−3 = 12P

verticală se obţin eforturile N8-12,
respectiv N11-12:
− N 8−12 sin α − 2P = 0 ⇒ N 8−12 = N12−8 = − 5P

− N11−12 − N 8−12 cos α + 3P = 0 ⇒ N11−12 = N12−11 = 4P

135
Pentru grinzile cu zăbrele din fig. 6.5. . 6.16 să se determine:

1) prin metoda secţiunilor eforturile în barele 1-3, 1-4, 2-4 pentru
problemele 6.5. . .6.13, respectiv eforturile în barele 1-3, 2-3, 2-4 pentru
problemele 6.14. . .6.16,
2) prin metoda izolării nodurilor eforturile din barele concurente în
nodurile 3 şi 4, având cunoscute eforturile din bare, determinate prin
metoda secţiunilor la primul subpunct precum şi eforturile din barele
concurente în nodul 9 pentru problemele 6.5, 6.7, 6.9. . . 6.16, respectiv
în nodul 10 pentru problema 6.6 şi în nodul 8 pentru problema 6.8
a a a a
P
2 4 6 8 2P 9 P
a a
2P
1 3 7
a
3P
5
Fig. 6.5
3a
6
8
P
1 3 2P 5 3P 7 P 9 2P
a a a a
Fig. 6.7

136
a a a
a a a
P
P 2
7 8 9 10
P 2 9
1
a a
2
5 6 5 6 7 8
P 3
a a
P P
3 3
4 4
a a
1 2 1 2
Fig. 6.6 Fig. 6.8
a 2
9
P
3 a a a
P
8 9 1 P 3
2
7 8
a
P a
5 6 2
5 6
a
2 a
3 4 P
3 4
a
2 a
1
1 2
Fig. 6.10
Fig. 6.12

137
a a a a
2 4 6 8 9 P
2P
a
1 3 5 7
2P 3P P
Fig. 6.9
2P
6
a
2
4 8
a a
1 3 P 5 2P 7 P 9 3P
a a a a
Fig. 6.11
2
2 2 2
1 4 6 8
a
3P
3 5 7 9
P
2P 2 3P
a 2 a
Fig. 6.13

138
a a a a
2P P 3P P
2 4 6 8 9
2P
7
5
2a
3 Fig. 6.14
a a a a
2P
1 3 5 7 P 9
P
a
2P
2 4 6 8
P 3P
Fig. 6.15
a 2 2 2
2
4 6 8 9 P
2
a
2 3 5 7
2 2 3 2 P
1 Fig. 6.16

139
RĂSPUNSURI PENTRU PROBLEMELE 6.5 . . . 6.16
Nr. VALORILE EFORTURILOR DIN BARE

problm
6.5 N1-3=P; N1-4= -4 2 P; N2-4=8P; N4-6=4P; N3-4=3P; N3-5=2 2 P; N3-6= - 2 P;
N7-9= - 2 P; N8-9=P.
6.6 N1-3=2P; N1-4= 3 2 P; N2-4=-9P; N3-4= -2P; N4-6= -6P; N3-6=2 2 P; N3-5=0;
N6-10= -2 2 P; N9-10=2P.
6.7 N1-3= -35P/9; N1-4= -13 97 P/36; N2-4=95P/12; N3-4=13P/3; N3-6= -7 13 P/9;
N4-6=55P/9; N3-5= -7P/3; N7-9= -5P/3; N8-9=10P/3.
6.8 N1-3= 4P; N1-4= 3 2 P; N2-4=-12P; N3-4=-2P; N4-7= -9P; N3-7=2 2 P; N3-6=2P;
N8-10=3 2 P; N7-8= -3P.
6.9 N1-3= -19P; N2-3= 8 2 P; N2-4=12P; N3-4=0; N4-6=12P; N3-6= -6 2 P; N3-5= -5P;
N7-9= -2 2 P; N8-9=3P.
6.10 N1-3= 8P; N1-4= 6 2 P; N2-4= -17P; N3-4= -6P; N4-6= -11P; N3-6=4 2 P; N3-5=4P;
N6-9=-5P; N8-9= -3P.
6.11 N1-3= -17P; N1-4= -7 2 P; N2-4=26P; N3-4=P; N3-5=-17P; N4-5=27 2 P/2;
N4-6=11 2 P/2; N8-9=3 2 P; N7-9= -3P
6.12 N1-3= -15P; N1-4= -8 2 P; N2-4=22P; N3-4=7P; N4-6=14P; N3-6= -7 2 P; N3-5= -8P;
N7-9=-2 2 P; N8-9=2P.
6.13 N1-3= - 2 P; N1-4= -4P; N2-4=7 2 P; N3-4=3 2 P; N3-5=-4P; N4-5=4 2 P; N4-6=2P;
N7-9=3P; N8-9=P.
6.14 N1-3= -17 5 P/4; N2-3= 11 13 P/12; N2-4=26P/3; N3-4= -11P/3; N3-5= -10 5 P/3;
N4-5=5 2 P/3; N4-6=7P; N7-9=- 5 P; N8-9=4P.
6.15 N1-3= 16P; N2-3= -7P; N2-4= -17P; N3-4=7 2 P; N3-5=9P; N4-5= -6P; N4-6= -10P; N7-9=P;
N8-9= -2P.
6.16 N1-3= -35 2 P/2; N2-3= 9P; N2-4=19 2 P/2; N3-4= -23 2 P /2; N4-6=21P; N3-6= -6 2 P;
N3-5= -14P; N7-9= -2 2 P; N8-9=3P.

140
Se consideră grinzile cu zăbrele din fig. 6.17...6.20
Se cunosc: a, α, F1, F2, F3, F4. Se cer:
1) Reacţiunile în reazemul simplu (sau firul) (A) şi articulaţia (B)
2) Eforturile din nodurile (1), (2), (3) folosind metoda izolării nodurilor
3) Eforturile din barele intersectate de planul CC’ folosind metoda
secţiunilor.
a a a a a a
1 3 5 F2 6 C 8 1 1 Date
A B
a F1 = 2 2 F ;
F2 = 4 F ;
1
α=45 2 4 7 C 9 F3
F3 = 6 F ;
F1
Fig. 6.17 α = π / 4;
a a a a a a
Date
F4 C F1
α
F1 = 4 2 F ;
1 9 7 4 2
F2 = 6 F ;
a F3 = 8 F ;
B F = 10 F ;
3
1 1 8 F 6 C 5 3 1
A 3 F2 α = π / 4.
Fig. 6.18
F1
Date
1
F1 = 4 F ; F2 = 8 F ;
a
F2
9 7 C 5 3 F2 1
2 3 Date
a F1 = 4 2 F ;
5 F2 = 6 F ; F1
4
F3 = 8 F ;
8 6 C 4 2
a F3 = 10 F ; a a a a
6 7 α = π / 4.
C C Fig. 6.20
a
8 9
F3
a
1 Fig.
1
A a B

141
CAPITOLUL VII
ECHILIBRUL FIRULUI OMOGEN GREU
Se consideră un fir omogen greu de lungime L şi de greutate

specifică pe unitatea de lungime p având punctele de prindere de la
capetele sale notate în continuare cu A şi B (fig. S7.1). Se urmăreşte în
acest capitol :
determinarea formei de echilibru (curba funiculară)
determinarea modului de variaţie a tensiunii interioare din fir (efortul
de întindere dintr-o secţiune oarecare atunci când firul este supus
suplimentar (în afară de greutatea proprie ) acţiunii unor forţe
exterioare.
Ipotezele de lucru folosite sunt:
firul se consideră ca un corp unidimensional (dimensiunile secţiunii se
neglijează în raport cu lungimea sa)
perfect flexibil (nu poate prelua eforturi de încovoiere, compresiune şi
forfecare )
perfect inextensibil (nu îşi modifică lungimea sub acţiunea sarcinilor )
În aceste condiţii ecuaţia generală de echilibru a firului sub formă
dS
vectorială se scrie: +p =0 (1)
ds
unde: S = S ( s ) este funcţia vectorială a tensiunii din fir funcţie de
arcul s, iar p este greutatea specifică pe unitatea de lungime a firului
Forma de echilibru a firului omogen greu este o curbă numită
lănţişor având ecuaţia: y= a ch(x/a+C1)+C2 (2)
Dacă curba este raportată la un sistem de axe Oxy şi este
simetrică în raport cu axa Oy, iar minimul C are ordonata a atunci
ecuaţia are forma simplă: y= a ch(x/a) (3)
Lungimea unui arc limitat este s= arc(CM)=a sh(x/a) , lungimea
întregii curbe este:
L= 2a sh( L = AB = 2a ⋅ sh( l / a ) = 2a ⋅ tgα ⇒ a = L / 2tgα x/a).
Valoarea tensiunii S într-un punct oarecare al firului M(x,y)este
proporţională cu ordonata y a punctului şi are expresia:
S = p y = p a ch( x / a ) (4)

142
PROBLEME REZOLVATE
7.1. Se consideră un fir omogen

de lungime L şi greutate
SA y SB specifică pe unitatea de lungime
l p , suspendat în punctele A şi B
α A B α aflate pe aceeaşi orizontală (ca
în fig 7.1). Tangenta la fir în
C
punctele A şi B face cu
orizontala acelaşi unghi α
cunoscut.
p
Pec x Se cer: 1) valorile tensiunii în
punctele A , B (capetele firului)
O
Fig. 7.1 şi C (situat în punctul cel mai de
jos al firului); 2) săgeata firului f;
3) distanţa AB = l .
Rezolvare
1) Tensiunea într-un punct oarecare M(x,y) al firului conform relaţiei (4)
este: S = p y = p a ch( x / a )
Având în vedere că lungimea totală a firului se poate scrie:
L = arc( AB ) = 2arc( CB ) = 2a sh( l / 2a )
iar din fig. 7.1 se poate scrie:
tgα = f ′(l / 2) = sh( x / a ) x =l / 2 = sh( l / 2a ) ,
rezultă că lungimea totală a firului este:
L = 2a sh( l / 2a ) = 2a tgα, ⇒ a = L / 2tgα
Tensiunea într-un punct oarecare al firului fiind: S = p a ch( x / a ) ,
rezultă că pentru x=0 se obţine tensiunea din punctul C:
SC = p a = pL / 2tgα
Întrucât proiecţia pe orizontală a tensiunii în orice punct al firului este
constantă se poate scrie: SA cos α = SB cos α = SC = H , de unde
rezultă: SA = SB = SC / cos α = pL / 2 cos α
2) Săgeata f a firului rezultă din relaţiile tensiunilor din B şi C:
f = y B − y C = SB / p − SC / p = L( 1 − cos α ) / 2 sin α
3) Pentru calculul distanţei AB = l se ţine seama de faptul că:
shl / 2a = L / 2a = tgα si chl / a = 1 + sh 2 l / a = 1 / cos α ,

143
precum şi de definiţiile funcţiilor hiperbolice obţinându-se:
shl / 2a + chl / 2a = e l / 2a = ( 1 + sin α ) / cos α;
1 + sin α 1 + sin α
⇒ l / 2a = ln , ⇒ AB = l = 2a ⋅ ln
cos α cos α
Observaţie:
1. La aceleaşi rezultate se poate ajunge dacă se porneşte de la scrierea
ecuaţiilor de echilibru ale forţelor firului liberat de legăturile din A şi
B(fig.7.1)
Aceste ecuaţii se scriu:
∑X i = 0 ⇔ − S A cos α + SB cos α = 0
∑Y i
= 0 ⇔ ( S A + SB ) sin α − Pec = 0
unde Pec este forţa echivalentă a sistemului de forţe paralele:
Pec = ∫ pds = pL
AB
2. După determinarea celor două tensiuni din fir, celelalte necunoscute

se determină folosind procedeul prezentat anterior.
7.2. Se consideră un fir omogen de lungime L şi greutate specifică pe

unitatea de lungime p , suspendat în punctele A şi B a căror diferenţă de
nivel h este necunoscută (ca în fig 7.2). Tangentele la fir în punctele A şi
B fac cu orizontala unghiurile α1 şi α2 cunoscute.
Se cer: 1) valorile tensiunii în punctele A , B (capetele firului) şi C (situat
în punctul cel mai de jos al firului); 2) diferenţa de nivel h ; 3) lungimea
firului L1 între A şi C şi diferenţa de nivel dintre punctele A şi C .
y SB y
SA
SA
B α2 α1 A
h α1 A
Pec1 f
f C C SC
a p a
Pec x
O O
Fig. 7.2.a Fig. 7.2.b x

144
Rezolvare
1) Dacă se izolează firul şi se scriu ecuaţiile de echilibru ale forţelor
firului eliberat de legăturile din A şi B (fig.7.1.a) se obţine:
∑X i
= 0 ⇔ − S A cos α 1 + SB cos α 2 = 0
∑Y = 0 ⇔ S A sin α 1 + SB sin α 2 − Pec = 0
i
pL cos α 2 pL cos α 1
⇒ SA = ; SB =
sin( α 1 + α 2 ) sin( α 1 + α 2 )
Pec = ∫ pds = pL
AB
2) Cunoscând coordonatele A(xA,yA) şi B(xB,yB) şi tensiunile din fir în A şi

B: SA=pyA , SB=pyB , avem:
α 2 − α1
sin
S S L(cos α 2 − cos α 1 ) 2
h = yB − y A = B − B = =L .
p p sin( α 1 + α 2 ) α1 + α 2
cos
2
3) Izolând porţiunea de fir cuprinsă între A şi C (fig. 7.2.b) şi scriind
ecuaţiile de echilibru ale forţelor firului liberat de legăturile din A şi C se
obţine:
∑X i
= 0 ⇔ − S A cos α 1 + SC = 0
∑Y = 0 ⇔ S A sin α 1 − Pec 1 = 0
i
cos α 1 cos α 2
⇒ SC = S A cos α 1 = pL
sin( α 1 + α 2 )
S A sin α 1 sin α 1 cos α 2
⇒ L1 = =L
p sin( α 1 + α 2 )
Pec 1 =
AC
∫ pds = pL 1
Diferenţa de nivel dintre punctele A şi C se scrie:

S A SC cos α 2 ( 1 − cos α 1 )
f = yA − a = − =L .
p p sin( α 1 + α 2 )

145
7.3. Se consideră un fir de greutate neglijabilă, suspendat în punctele A
şi B aflate pe aceaşi orizontală (ca în fig 7.3). În punctele O1 şi O2 ale
firului sunt atârnate corpurile 1 şi 2 având greutăţile G1 şi G2, cu săgeţile
corespunză-toare f1 şi f2.
Se cer: 1) valorile tensiunii pe cele trei porţiuni ale firului; 2) unghiul β pe
care îl face porţiunea de fir O1O2 cu orizontala; 3) lungimea totală a firului
şi distanţa A1A2 dintre punctele de suspensie.
α2
y y
O'1 O'2 S1
A B S21 S3
f1
f2 α1
β x β
α2
O1 O2
β x
O1 S12
O2 G1 G2
G1
G2
b) c)
a)
Fig. 7.3
Rezolvare
Întrucât firul nu are greutate, pe cele trei porţiuni A1O1, O1O2, O2B,
tensiunile din fir sunt constante.
Pentru rezolvarea problemei se izolează nodurile O1 şi O2 şi se
scriu ecuaţiile de echilibru al forţelor (fig.7.3.b şi c.) obţinându-se:
− S cos α 1 + S12 cos β = 0
Nodul O1 :  1
S1 sin α 1 + S12 sin β − G1 = 0
S cos α 2 − S21 cos β = 0
Nodul O2 :  2
S2 sin α 2 + S12 sin β − G2 = 0
unde : S12 = S21
Rezolvând acest sistem rezultă:
cos α 2 cos α1
S1 = ( G1 +G 2 ) ; S2 = ( G1 +G 2 ) ;
sin( α1 +α 2 ) sin( α1 +α 2 )
tgβ = (G2tgα1 − G2 tgα1 ) / (G1 + G2 )
S12 = S12 + G12 − S1 G1 sin α 1 = S21 = S22 + G22 − S2G2 sin α 2

Lungimea totală a firului şi distanţa AB se determină astfel:
f1 f −f f2
L= + 2 1+ ; AB = f1ctgα1 + ( f2 − f1 )ctgβ + f1ctgα 2
cos α1 cos β cos α 2

146
7.4 Se consideră un fir omogen greu aflat în repaus, având porţiunea
AB pe un plan înclinat cu unghiul α fără frecare şi porţiunea BC liberă (ca
în fig 7.4.a). Se cunosc: p greutatea specifică pe unitatea de lungime a
firului, unghiul α , unghiul β pe care îl face tangenta la fir cu orizontala în
punctul C, diferenţa de nivel h dintre punctele B şi C, lungimea firului L
dintre punctele B şi C. Se cer:
1) valorea tensiunii în punctul C ; 2) lungimea L1 pe planul înclinat AB.
C β y S2
h S1 β
B N SB
y γ h C
x
A B f
α B
A G2 x
a) G1 a
α O
Fig. 7.4 b) c)
Rezolvare
Dacă se izolează cele două porţiuni de fir şi se scriu ecuaţiile de
echilibru ale forţelor firului eliberat de legături,
- pentru AB (fig.7.4.b) se obţine:
∑ X i = 0 ⇔ S1 − G1 sin α = 0 ⇒ S1 = pL1 sin α
∑Y i
= 0 ⇔ N − G1 cos α = 0
G1 = pL1 ; S1 =S B
- pentru BC (fig.S7.4.c) se obţine:
− SB cos γ + SC cos β = 0
 ⇒ SB = SC2 + G22 − SCG2 sin 2β
SB sin γ + SC sin β − G2 = 0 ( G2 = pL )
Cunoscând ordonata punctului C şi relaţia dintre tensiuni SC=pyC ⇒
x x pa
SC = pa ⋅ ch C = pa ⋅ 1 + sh 2 C = ;
a a cos β
Înlocuind expresiile obţinute pentru SB şi SC se obţine:
p 2a 2 sin β
p 2 L21 sin 2 α = − 2 pLa + p 2 L2
cos β 2
cos β
Din fig. 7.4.c avem:
S S a a
h = yC − y B = C − B = − L1 sin α ⇒ L1 sin α = −h
p p cos β cos β
( L2 − h 2 ) cos β
a= .
2( L sin β − h )
pa p( L2 − h 2 ) SB L2 + h 2 − 2Lh sin β
SC = = ; L1 = = .
cos β 2( L sin β − h ) p sin α 2 sin α( L sin β − h )

147
ANEXA I
DATE DE INTRARE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE FOLOSIND PROGRAMUL EXCEL PENTRU PROBLEMELE 2.1.4 ... 2.1.20
xA/a yA/a zA/a xB/a yB/a zB/a F1/F xC/a yC/a zC/a xD/a yD/a zD/a F2/F
2.1.4. 4 3 0 2 0 3 4.6904 0 1 3 4 4 3 5
2.1.5. 4 3 0 2 7 3 5.3852 1 0 3 4 4 3 5
2.1.6. 3 0 2 0 3 4 4.6904 0 5 4 3 5 0 10
2.1.7. 1 6 0 0 3 2 3.7416 1 0 2 3 4 2 8.9442
2.1.8. 2 0 3 4 4 0 5.3851 4 5 3 1 5 0 1.4142
2.1.9. 4 4 3 1 6 0 4.6904 0 6 3 4 6 0 5
2.1.10. 0 2 2 5 6 0 6.7082 5 7 2 2 7 0 3.6055
2.1.11. 1 5 0 2 2 2 3.7416 0 5 2 2 5 0 2.8284
2.1.12 0 0 2 2 5 0 5.7445 3 5 0 0 5 3 4.2426
2.1.13 0 2 3 1 4 0 3.7416 3 0 3 3 3 0 2.8284
2.1.14 4 2 0 2 0 3 4.1231 0 5 3 4 5 0 5
2.1.15 1 5 3 3 2 0 4.6904 3 0 3 3 4 0 5
2.1.16 1 0 2 0 3 2 3.1622 0 0 2 1 3 0 3.7416
2.1.17 1 0 3 0 4 3 4.1321 0 0 3 1 4 0 5.099
2.1.18 1 0 1 0 1 1 1.4142 0 0 1 1 1 0 1.732
2.1.19 1 0 1 0 2 1 2.236 0 0 1 1 2 0 2.4494
2.1.20 1 0 1 0 2 1 2.236 0 0 1 1 2 0 2.4494
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ -STATICA  2001

148
xE/a yE/a zE/a xF/a yF/a zF/a F3/F M1/aF versM1x versM1y versM1z M2/aF versM2x
1 0 2 1 4 2 2 2.000 0 0.000 1.000 0.000 0.000

4 7 3 4 7 0 1 2.000 0 0.000 1.000 0.000 0.000
3 0 4 3 5 4 1 3.000 0 1 0 0 0
3 6 2 3 6 0 1 4.000 1 0 0 0 0
4 0 3 4 5 3 1 5.000 0 1 0 0 0
4 0 0 4 0 3 4 4.000 0 1 0 0 0
5 0 0 5 0 2 2 6.000 0 1 0 0 0
2 0 0 2 0 2 2 4.000 0 0 1 0 0
3 5 3 3 0 3 2 2.000 -1 0 0 0 0
3 4 0 3 4 3 3 3.000 1 0 0 0 0
4 4 0 0 2 3 5.3851 4 0 1 0 0 0
3 5 0 3 5 3 4 3 0 1 0 0 0
1 3 0 0 3 2 2.236 1 0 1 0 2 0
1 4 0 0 4 3 3.1622 1 0 1 0 3 0
1 1 0 0 1 1 1.4142 1 0 1 0 2 0
1 2 0 0 2 1 1.4142 2 0 1 0 2 0
1 2 0 0 0 0 4.4721 1 0 1 0 2 0

149
versM2y versM2z versF1x versF1y versF1z versF2x versF2y versF2z versF3x versF3y versF3z X/F Y/F Z/F
1 0 -0.426 -0.6396 0.6396 0.8 0.6000 0 0 1 0 2 2 3

0 0 -0.371 0.7428 0.5571 0.6 0.8000 0 0 0 -1 1 8 2
0 0 -0.64 0.6396 0.4264 0.6 0.0000 -0.8 0 1 0 3 4 -6
0 0 -0.267 -0.8018 0.5345 0.4472 0.8944 0 0 0 -1 3 5 1
0 0 0.3714 0.7428 -0.557 -0.707 0.0000 -0.707 0 1 0 1 5 -4
0 0 -0.64 0.4264 -0.64 0.8 0.0000 -0.6 0 0 1 1 2 -2
0 0 0.7454 0.5963 -0.298 -0.832 0.0000 -0.555 0 0 1 2 4 -2
0 0 0.2673 -0.8018 0.5345 0.7071 0.0000 -0.707 0 0 1 3 -3 2
0 0 0.3482 0.8704 -0.348 -0.707 0.0000 0.7071 0 -1 0 -1 3 1
0 0 0.2673 0.5345 -0.802 0 0.7071 -0.707 0 0 1 1 4 -2
0 0 -0.485 -0.4851 0.7276 0.8 0.0000 -0.6 -0.743 -0.371 0.5571 -2 -4 3
0 0 0.4264 -0.6396 -0.64 0 0.8000 -0.6 0 0 1 2 1 -2
0 1 0 1 0 0 1 -1 0 0 1 -1 6 0
0 1 0 1 0 0 1 -1 0 0 1 -1 8 0
0 1 -1 1 0 1 1 -1 -1 0 1 -1 2 0
0 1 0 1 0 0 1 0 -1 0 1 -1 4 0
0 1 0 1 0 0 1 0 0 -1 0 -2 0 -1

150
(R/F^2 (MoF1/aF)x (MoF2/aF)y (MoF1/aF)z (MoF2/aF)x (MoF2/aF)y (MoF2/aF)z (MoF3/aF)x (MoF3/aF)y (MoF3/aF)z L/aF
17 9 -12 -6 -9 12 -4 -4 0 2 -4
69 9 -12 22 -12 9 4 -7 4 0 -10
61 -6 -12 9 -40 24 -30 -4 0 3 -50
35 12 -2 3 -16 8 8 -6 3 0 -6
42 -12 12 8 -5 1 5 -3 0 4 -20
9 -18 3 20 -18 12 -24 0 -16 0 -36
24 -12 10 -10 -14 4 21 0 -10 0 -26
22 10 -2 -8 -10 4 -10 0 -4 0 0
11 -10 4 0 15 -9 15 6 0 -6 9
21 -12 3 -2 -6 6 6 12 -9 0 -3
29 6 -12 -4 -15 12 -20 12 -12 8 3
9 -6 9 -13 -12 9 12 20 -12 0 2
37 -6 -2 3 -6 2 0 6 -2 3 -6
65 -12 -3 4 -12 3 0 12 -3 4 -12
5 -1 -1 1 -1 1 0 1 -1 1 -1
17 -2 -1 2 -2 1 0 2 -1 2 -2
5 -2 -1 2 -2 1 0 0 0 0 -4

151
M/aF N/aF R*Mo/aF2 (Mmin/aF)x (Mmin/aF)y (Mmin/aF)z (RxMo/aF2)x (RxMo/aF2)y (RxMo/aF2)z Verificare Nr
problema
0 -6 -26 -3.059 -3.059 -4.588 -12 3 0 d 2.1.4

1 28 54 0.783 6.261 1.565 222 -48 81 d 2.1.5
15 -18 18 0.885 1.180 -1.770 18 354 245 d 2.1.6
9 11 38 3.257 5.428 1.086 46 -39 57 d 2.1.7
18 17 2 0.048 0.238 -0.190 157 63 118 d 2.1.8
3 -4 -22 -2.445 -4.889 4.889 -2 76 75 d 2.1.9
10 11 -34 -2.833 -5.667 2.833 64 30 124 d 2.1.10
-2 -14 -22 -3.000 3.000 -2.000 46 42 -6 d 2.1.11
-5 9 -15 1.364 -4.091 -1.364 32 18 -22 d 2.1.12
0 4 -11 -0.524 -2.095 1.048 16 2 12 d 2.1.13
-8 -16 -22 1.517 3.035 -2.276 88 -23 28 d 2.1.14
9 -1 15 3.333 1.667 -3.333 17 -2 16 d 2.1.15
-1 8 0 0.000 0.000 0.000 48 8 37 d 2.1.16
-2 11 -4 0.062 -0.494 0.000 88 11 98 d 2.1.17
0 4 1 -0.200 0.400 0.000 8 4 2 d 2.1.18
1 6 6 -0.353 1.412 0.000 24 6 7 d 2.1.19
1 4 4 -1.600 0.000 -0.800 1 12 -2 d 2.1.20

152
ANEXA II
x1/a y1/a F1/F cosa1 sina1 x2/a y2/a F2/F cosa2 sina2 x3/a y3/a F3/F cosa3 sina3 x4/a
2.2.2 1 0 1 1 0 2 2 2.8284 0.7071 0.7071 1 4 4.2426 0.707 -0.7071 0
2.2.3 4 0 10 -0.8 0.6 4 6 5 0.8 0.6 2 6 3 0 -1 0
2.2.4 0 3 5 0.8 0.6 4 4 5 0.6 -0.8 4 0 3 0 1 0
2.2.5 4.5 1.5 1.4142 0.7071 0.7071 2 3 2 0 -1 0 2 3 1 0 0
2.2.6 12 0 13 -0.923 0.3846 0 2 10 0.8 0.6 4 0 5 0 -1 0
2.2.7 0 8 5 0.6 -0.8 3 0 5 0.6 0.8 6 0 4 0 1 -4
2.2.8 -2 0 3 0.5 -0.8665 1 -1.732 3 -1 0 1 -1.732 3 0.5 0.8665 0
2.2.9 3 0 2 0 1 0 4 5 -0.6 -0.8 -3 0 1 -1 0 0
2.2.10 -1 3 4 1 0 -4 9 2 -1 0 1 12 5 0.858 0.5145 0
2.2.11 0 7 1.4142 -0.707 -0.7071 4 7 5 0.6 0.8 5 6 1 0 -1 0
2.2.12 0 2 4.472 0.894 0.447 4 3 2.236 -0.447 -0.894 0 0 1 1 0 4
2.2.13 0 3 1 1 0 1 3 5 0.8 -0.6 3 3 1 0 1 5
2.2.14 4 4 2.236 -0.8944 0.447 4 6 -1 0 3 4 2 0 1 0
2.2.15 9 0 10 -0.6 0.8 3 0 5 0.6 0.8 0 2 5 1 0 4
2.2.16 0 3 5 0.8 -0.6 4 3 2 7 0 2 3 4 0 1 4
2.2.17 0 0 5 0.8 0.6 0 6 5 0.8 -0.6 2 0 4 0 1 4
2.2.18 4 0 5 -0.8 0.6 2 3 6 0 -1 6 2 4 1 0 8

153
y4/a F4/F cosa4 sina4 M1/aF X/F Y/F S(xiFisinai) S(yiFicosai) Moz/aF xP/a yP xQ yQ/a xJ/a yJ/a MJz/aF Nr. prob
2 4 -1 0 4 2.00 -1.00 1.00 8.00 -3.00 3.00 0 0 1.50 0 5 7.00 2.2.2
2 3 1 0 4 -1.00 6.00 30.00 30.00 4.00 0.67 0 0 4.00 0 3 1.00 2.2.3
0 0 0 0 4 7.00 2.00 -4.00 24.00 -24.00 -12.00 0 0 3.43 4 4 -4.00 2.2.4
0 0 0 0 0 4.00 -1.00 0.50 7.50 -7.00 7.00 0 0 1.75 3 0 -4.00 2.2.5
0 0 0 0 -24 -4.00 6.00 40.00 16.00 0.00 0.00 0 0 0.00 4 5 -44.00 2.2.6
0 2 0 -1 0 6.00 2.00 44.00 24.00 20.00 10.00 0 0 -3.33 6 4 32.00 2.2.7
0 7 0 1 6.93 0.00 7.000 7.80 2.60 12.13 1.73 0 0 infinit 1 -1.73 5.13 2.2.8
-4 5 0.6 0.8 -4 -1.00 2.00 6.00 -24.00 26.00 13.00 0 0 26.00 3 0 20.00 2.2.9
0 0 0 0 8 6.29 2.57 2.57 45.45 -34.88 -13.56 0 0 5.55 -4 9 32.00 2.2.10
0 0 0 0 -3 2.00 2.00 11.00 14.00 -6.00 -3.00 0 0 3.00 1 3 -2.00 2.2.11
2 2 0 -1 0 4.00 -2.00 -16.00 5.00 -20.99 10.50 0 0 5.25 4 3 -1.00 2.2.12
0 1 0 1 0 5.00 -1.00 5.00 15.00 -10.00 10.00 0 0 2.00 1 3 6.00 2.2.13
2 6 1 0 -6 0.00 2.00 6.00 -12.00 12.00 6.00 0 0 infinit 0 6 12.00 2.2.14
4 9 0 -1 0 2.00 3.00 48.00 10.00 38.00 12.67 0 0 infinit 6 4 28.00 2.2.15
1 3 -1 0 0 15.00 1.00 8.00 51.00 -43.00 -43.00 0 0 2.87 0 3 2.00 2.2.16
2 3 -1 0 0 5.00 4.00 8.00 18.00 -10.00 -2.50 0 0 2.00 4 3 -11.00 2.2.17
4 3 0 1 -4 0.00 0.00 24.00 8.00 12.00 0 0 0 3 12.00 2.2.18

154
ANEXA III
x1/a y1/a z1/a F1/F cosa1 x2/a y2/a z2/a F2/F cosa2 x3/a y3/a z3/a F3/F cosa3 x4/a y4/a z4/a F4/F cosa4 x5/a
2.3.2 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1 0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
2.3.3 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1 0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
2.3.4 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1 0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
2.3.5 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1 0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
2.3.6 1 1 0 2 -1 1 1 2 3 1 0 1 1 4 1 2 1 1 1 -1 1
2.3.7 1 1 0 2 -1 1 1 2 3 1 0 1 1 4 1 2 1 1 1 -1 1
2.3.8 1 1 0 2 -1 1 1 2 3 1 0 1 1 4 1 2 1 1 1 -1 1
2.3.9 1 1 0 2 -1 1 1 2 3 1 0 1 1 4 1 2 1 1 1 -1 1

155
y5/a z5/a F5/F cosa5 x6/a y6/a z6/a F6/F cosa6 xB/a yB/a zB/a S(Fixicosai)/aF S(Fiyicosai)/aF S(Fizicosai)/aF
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 2 2 2 -8 -12 2
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 0 2 2 -8 -12 2
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 2 0 2 -8 -12 2
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 0 0 2 -8 -12 2
0 1 2 1 1 2 1 5 -1 2 2 2 -4 -6 6
0 1 2 1 1 2 1 5 -1 0 2 2 -4 -6 6
0 1 2 1 1 2 1 5 -1 2 0 2 -4 -6 11
0 1 2 1 1 2 1 5 -1 0 0 2 -4 -6 11

156
(delta)x (delta)y (delta)z R/F X/F Y/F Z/F Mox/aF Moy/aF Moz/aF R.Mo/Fa2 xC yC zC
0.57735 0.57735 0.57735 -1 -0.57735 -0.57735 -0.57735 -8.0829 5.7735 2.3094 0 8 12 -2
0.00000 0.70711 0.70711 -1 0.00000 -0.70711 -0.70711 -9.8995 5.65685 -5.6569 0 8 12 -2
0.70711 0.00000 0.70711 -1 -0.70711 0.00000 -0.70711 -8.4853 7.07107 8.48528 0 8 12 -2
0.00000 0.00000 1.00000 -1 0.00000 0.00000 -1.00000 -12.000 8 0 0 8 12 -2
0.57735 0.57735 0.57735 1 0.57735 0.57735 0.57735 -6.9282 5.7735 1.1547 0 -4 -6 6
0.00000 0.70711 0.70711 1 0.00000 0.70711 0.70711 -8.4853 2.82843 -2.8284 0 -4 -6 6
0.70711 0.00000 0.70711 1 0.70711 0.00000 0.70711 -4.2426 10.6066 4.24264 0 -4 -6 11
0.00000 0.00000 1.00000 1 0.00000 0.00000 1.00000 -6.0000 4 0 0 -4 -6 11

157
ANEXA IV
DATE DE INTRARE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE FOLOSIND PROGRAMUL EXCEL PENTRU PROBLEMELE 4.210 ... 4.2.24
xB/a yB/a x1/a y1/a X1/pa Y1/p x2/a y2/a X2/pa Y2/pa x3/a y3/a X3/p Y3/pa x4/a y4/a X4/pa Y4/pa x5/a y5/a
a a
4.2.10 10 0 -2 0 0 -1 4 0 0 -4 4 0 2 0 8 0 0 -8 2 2
4.2.11 10 0 -2 0 0 -1 2 0 0 -5 4 0 2 0 8 0 0 -8 12 -2
4.2.12 10 0 7 0 -1 0 8 0 0 -4 12 0 0 -2 3 0 0 -8 -2 2
4.2.13 10 0 -2 0 0 -2 3 0 -1 0 12 0 0 -1 7 0 0 -8 -3 1
4.2.14 10 0 -2 0 0 -1 4 0 0 -3 6 0 1 0 9 0 0 -6 2 1
4.2.15 10 0 7 0 1 0 8 0 0 -2 11 0 0 -1 2 0 0 -10 12 -1
4.2.16 10 0 7 0 -2 0 9 0 0 -4 12 0 0 -1 3 0 0 -8 4 -2
4.2.17 10 0 0 1 1 0 6 3 0 -2 8 3 0 -4 2 3 0 -8 10 2
4.2.18 10 0 -2 3 0 -1 1 3 0 -4 0 1 -1 0 6 3 0 -8 10 1
4.2.19 10 0 -2 0 0 -1 2 0 0 -4 12 0 1 0 8 0 0 -8 6 -1
4.2.20 10 0 7 3 0 -4 10 2 -1 0 12 3 0 -1 1 3 0 -6 0 1
4.2.21 10 0 -2 3 0 -2 10 1 -2 0 12 3 0 -1 6 3 0 -8 0 2
4.2.22 10 0 8 3 0 -2 10 2 -1 0 11 3 0 -3 4 3 0 -8 0 1
4.2.23 10 0 -3 2 1 0 -2 0 0 -2 8 0 0 -4 2 0 0 -8 4 -2
4.2.24 10 0 2 0 0 -4 4 0 0 -2 12 2 1 0 9 0 0 -6 6 -1

158
X5/pa Y5/pa M/pa^2 SumXi/pa SumYi/pa SumXiyi/pa^2 SumYi VB/pa HA/pa VA/pa NR.PROBL
xi/pa^2
-3 0 2 -1 -13 -6 -78 7.0 1.0 6.0 4.2.10
-3 0 -2 -1 -14 6 -72 8.0 1.0 6.0 4.2.11
3 0 -2 2 -14 6 -80 8.8 -2.0 5.2 4.2.12
3 0 -5 2 -11 3 -64 7.2 -2.0 3.8 4.2.13
-3 0 -3 -2 -10 -3 -64 6.4 2.0 3.6 4.2.14
-3 0 3 -2 -13 3 -47 4.7 2.0 8.3 4.2.15
-3 0 3 -5 -13 6 -72 7.5 5.0 5.5 4.2.16
-3 0 -2 -2 -14 -5 -60 5.7 2.0 8.3 4.2.17
-3 0 -2 -4 -13 -4 -50 4.8 4.0 8.2 4.2.18
-3 0 -3 -2 -13 3 -70 7.6 2.0 5.4 4.2.19
3 0 2 2 -11 1 -46 4.5 -2.0 6.5 4.2.20
3 0 0 1 -11 4 -56 6.0 -1.0 5.0 4.2.21
3 0 2 2 -13 1 -81 8.0 -2.0 5.0 4.2.22
3 0 3 4 -14 -4 -44 3.7 -4.0 10.3 4.2.23
3 0 2 4 -12 -1 -70 6.7 -4.0 5.3 4.2.24

159
ANEXA V
NR.Probl yA/a xB/a yB/a x1s/a y1s/a X1s/pa Y1s/pa x2s/a y2s/a X2s/pa Y2s/pa x3s/a y3s/a
5.1.4 -5 4 -5 -6 -3 3 0 -4 0 0 -8 0 0
5.1.5 -4 8 -4 -2 -1.5 10 0 -1 0 0 -2 0 0
5.1.6 -5 4 -5 -6 -2 3 0 -3 0 0 -6 0 0
5.1.7 -4 2 -4 -8 -3 3 0 -4 0 0 -8 0 0
5.1.8 -8 2 -8 -10 -5 0 -2 -6 0 0 -3 -2 0
5.1.9 -5 4 -5 -6 -3 2 0 -4 0 0 -4 0 0
5.1.10 -6 4 -6 -4 0 0 -4 -2 2 1 0 0 0
5.1.11 -6 5 -6 -3 -3 0 -2 -2 0 0 -4 0 0
5.1.12 -5 6 -5 -4 -1 4 0 -2 0 0 -2 0 0
5.1.13 -5 4 -5 -6 -3 2 0 -4 0 0 -6 -2 0
5.1.14 -4 4 -4 -6 -2 4 0 -4 0 0 -6 -2 0
5.1.15 -5 4 -5 -4 -1 1 0 -3 0 0 -6 0 0

160
X3s/pa Y3s/pa M1s/pa^2 x1d/a y1d/a X1d/pa Y1d/pa x2d/a y2d/a X2d/pa Y2d/pa x3d/a y3d/a
0 0 -4 2 0 0 -4 4 -1 -2 0 0 0
0 0 0 4 0 0 -6 8 -1 -4 0 0 0
0 0 -3 2 0 0 -8 5 -3 0 -2 0 0
0 0 0 1 0 0 -4 2 1 -2 0 0 0
0 -6 0 2 -4 -8 0 0 0 0 0 0 0
0 0 -2 2 0 0 -6 4 -2 -6 0 0 0
0 0 -3 2 0 0 -6 4 -3 -6 0 0 0
0 0 0 2.5 0 0 -10 5 -2 -2 0 0 0
0 0 -2 3 0 0 -6 4 -3 0 -2 0 0
0 -2 0 3 0 0 -6 0 0 0 0 0 0
0 -2 0 4 -3 -1 0 0 0.000 0.000 0.000 0 0
0 0 -3 2 0 0 -4 4 -2.000 -3.000 0.000 0 0

161
Sd Yixi/pa2 Ns Nd HA VA HB VB HC VC verificare NR.Probl
-8 37 -10 1.00 7.00 -2.00 5.00 4.00 -1.00 d 5.1.4

-24 17 -31 -2.95 2.60 -3.05 5.40 7.05 0.60 d 5.1.5
-26 21 -26 1.08 4.40 -4.08 11.60 4.08 -1.60 d 5.1.6
-4 41 -3 1.35 5.80 -2.35 6.20 4.35 -2.20 d 5.1.7
0 50 -34 3.95 10.20 4.05 0.80 3.95 -0.80 d 5.1.8
-12 20 -24 2.72 5.60 1.28 4.40 4.72 1.60 d 5.1.9
-12 11 -30 3.27 5.10 1.73 4.90 4.27 1.10 d 5.1.10
-25 14 -32 3.83 7.40 -1.83 8.60 3.83 1.40 d 5.1.11
-26 6 -26 0.40 2.00 -4.40 8.00 4.40 0.00 d 5.1.12
-18 34 -22 0.16 5.80 -2.16 8.20 2.16 -2.20 d 5.1.13
0 36 -6 -1.50 5.00 -1.50 3.00 2.50 -3.00 d 5.1.14
-8 16 -14 3.04 5.20 -1.04 4.80 4.04 -0.80 d 5.1.15

162
BIBLIOGRAFIE
1. Atanasiu, M. - Mecanica . Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1973.
2. Buchholtz, N.N., Voronkov, I.M., Minokov, I.A.- Culegere de probleme de
mecanică raţională. (traducere din limba rusă). Editura tehnică, Bucureşti,
1952.
3. Ceauşu, V., Enescu, N., Ceauşu, F. - Culegere de probleme de mecanică,
I.P.Bucureşti, vol.I, II, III, 1983.
4. Darabont, Al., Munteanu , M., Văiteanu, D.- Mecanică tehnică. Culegere
de probleme. Statica şi Cinematica. Ed, Scrisul Românesc, Craiova, 1983
5. Enescu, N., Stroe, S., Ion,C., Ivan, M., Magheţi, I, Ion, E., Savu,M.,
Cayacu,G. Seminar de Mecanică. Probleme. IPBucureşti, 1990.
6. Huidu, T. - Mecanica teoretică şi elemente de mecanica solidului
deformabil, vol. I, II, Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1983
7. Iacob, C. - Mecanica Teoretică. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1971
8. Marin , C., Huidu, T. - Mecanica. Editura Printech, Bucuresti 1999.
9. Posea, N., Florian,V., Talle,V., Tocaci, E.- Mecanica aplicată pentru
ingineri. Editura tehnică, Bucureşti, 1984.
10. Rădoi, M., Deciu, E. - Mecanica . Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1977
11. Roşca, I. – Mecanica pentru ingineri. Editura MatrixRom, Bucureşti,
1998.
12. Roşca, I. – Sumar de Mecanica.. Editura MatrixRom, Bucureşti, 1999.
13. Staicu, Şt.- Mecanica teoretică. Editura Didactică şi Pedagogică R.A,
Bucureşti, 1998.
14. Vâlcovici, V., Bălan, Şt., Voinea, R. - Mecanica Teoretică. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968
15. Voinaroski, R. - Mecanica Teoretică. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1968
16. Voinea, R., Voiculescu, D., Ceauşu, V. - Mecanica . Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975

Probleme Si Teme Aplicative de Statica

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Probleme Si Teme Aplicative de Statica

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Teodor HUIDU Alexandru POPA Cornel MARIN

Descrierea CIP a Bibliotecii nationale a României

 2001 Toate drepturile sunt rezervate autorilor

Lucrarea este rezultatul experienţei autorilor în predarea cursului

Târgovişte , 2001 Autorii

CAPITOLUL I STATICA PUNCTULUI MATERIAL

CAPITOLUL II. REDUCEREA FORŢELOR APLICATE SOLIDULUI

CAPITOLUL III. CENTRUL MASELOR (CENTRUL DE GREUTATE)

CAPITOLUL IV. STATICA SOLIDULUI RIGID

CAPITOLUL V. STATICA SISTEMELOR DE CORPURI

CAPITOLUL VI GRINZI CU ZĂBRELE

CAPITOLUL VII ECHILIBRUL FIRULUI OMOGEN GREU

1.1 ELEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

b.Expresia analitică a unui vector liber şi a unui versor

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

Versorul vectorului a este prin definiţie un vector unitar, având

c. Produsul scalar a doi vectori. Proiecţia unui vector

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

Cu ajutorul produsului scalar se poate exprima cosinusul unghiului

d. Produsul vectorial a doi vectori, produsul mixt

Se defineşte produsul vectorial al celor doi vectori c = a × b , un vector

Produsul vectorial a doi vectori a şi b are expresia analitică:

Produsul mixt a trei vectori a , b şi c este prin definiţie o mărime

Problema s-a rezolvat utilizând următorul algoritm:

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU PROGRAMUL MICROSOFT

M1/(J1*K1) G1*O1+H1*P1+I1*R1 H1*R1-I1*P1 I1*O1-G1*R1 G1*P1-H1*O1

1.1.2 Se consideră punctele A1(1,-2,3), A2(2,4,1), A3(4,5,6). Se cere:

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU PROGRAMUL MICROSOFT

DATE DE INTRARE DATE DE IEŞIRE

0 D1-A1 E1-B1 F1-C1

G1-D1 H1-E1 I1-F1 SQRT(J1^2+K1^2 SQRT(M1^2+N1^2 J1*M1+K1*N1+ S1/(P1*R1)

Expresiile analitice ale celor doi vectori , produsul lor scalar şi

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

1.2 REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORŢE

1.2.1. Asupra unui punct material acţionează un sistem de 4 forţe

Rezultanta face cu axa Ox unghiul αR (fig 1.2.1.b) dat de :

Fig.1.2.1.a Fig. 1.2.1.b

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU PROGRAMUL

Fig. S1.2.2. Se cere: Expresia analitică a rezultantei

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

1.3 REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORŢE

Proiecţiile rezultantei pe axele de coordonate sunt:

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

1.3.3. Acelaşi enunţ ca la problema 1.3.2 cu următoarele date (fig.1.3.3):

Problema 1.3.2 poate fi rezolvată conform modelului prezentat cu

ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU PROGRAMUL

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

1.4. STATICA PUNCTULUI MATERIAL LIBER

Dacă se notează cu Xi, Yi , Zi, proiecţiile unei forţe oarecare Fi a

Aceste relaţii reprezintă teorema proiecţiilor care se enunţă astfel:

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

c. Condiţia de echilibru a punctului material liber

Se pot pune în evidenţă trei probleme (cazuri ).

CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA  2001

Ecuaţiile scalare se scriu:

A(- l ,0) F4=m g B( l ,0)

1.4.2. Un punct material având greutatea G, este menţinut în echilibru în

1.4.4. Punctul M de masă m, situat în planul vertical xOy este respins de

1.5. STATICA PUNCTULUI MATERIAL

b. Echilibrul punctului material supus la legături cu frecare

Aceste legi pot fi sintetizate în relaţia: T ≤ Tmax = µ N unde µ este

M1/(J1K1) G1O1+H1P1+I1R1 H1R1-I1P1 I1O1-G1R1 G1P1-H1O1

G1-D1 H1-E1 I1-F1 SQRT(J1^2+K1^2 SQRT(M1^2+N1^2 J1M1+K1N1+ S1/(P1*R1)