Andronache Tuzluc - caracterizare

search?hl=ro&client=firefox-a&hs=AM0&rls=org.mozilla%3Aen-US%3Aofficia
Author : Mihai T.
Published: January 26, 2011, 9:12 am

ANDRONACHE TUZLUC

-- personaj secundar
realist - de roman traditional, realist, obiectiv -
-- personaj
antierou -
parvenitul (arivistul) -
"Ciocoii
de vechi
Nicolae si noi",
Filimon
- roman traditional realist, obiectiv -
Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon (1819-1865) a fost publicat mai intai sub forma de
foileton in "Revista romana",. iar in volum a aparut in 1863. Romanul lui Filimon este precedat de cateva
incercari narative romanesti (de roman - n.n.), cele mai multe nerealizate sub raport literar: "Tainele inimii" de
Mihail Kogalniceanu
"Ciocoii vechi si noi(1855),
sau Ce"Manoil"
naste din(1855)
pisica si " Elena"
soarece (1862) de
mananca", Dimitrie Bolintineanu.
subintitulat de autor "romant original", este
considerat primul roman romanesc, desi exista mai multe stangacii in epica operei ori in constructia
personajelor. Creatia este un roman realist, deoarece contureaza o monografie a Tarii Romanesti din prima
jumatate a secolului al XlX-lea (1814 - 1830) si un roman obiectiv, intrucat perspectiva narativa se defmeste
prin naratiunea la persoana a III-a. Pentru realizarea romanului, Nicolae Filimon a depus o munca de arhivar,
cercetand si conspectand documentele epocii cuprinse intre 1814 - 1830, perioada pe care scriitorul o
ilustreaza in opera, in calitate de functionar la Arhivele Statului, unde activa inca de la infiintare (1862),
Filimon are acces la tot felul de texte si inscrisuri care contribuie la cunoasterea si adeverirea faptelor istorice
si sociale prezente in roman. Compozitia de factura romantica a operei este data de antiteza, ca modalitate
artistica in evolutia faptelor si realizarea personajelor, acestea fiind construite la alb si negru. In cel mai pur
stil romantic, cu o antiteza desavarsita, personajele malefice, Dinu Paturica, Chera Duduca, Chir Costea
Chiorul au trasaturi exclusiv negative, iar cele angelice, Banul C, Maria si Gheorghe au numai trasaturi
pozitive, o generozitate
Andronache si opersonaj
Tuzluc este noblete sufleteasca iesite si
secundar, realist dinnegativ
comun.(antierou), intruchipand ciocoiul venetic si
parvenit, "putrajunea si mucegaiul" ce distrug din temelii orice societate. Acest grec venise in Tara
Romaneasca odata cu suita domnitorului fanariot Caragea si, prin viclesug si lingusire, stiuse sa-si asigure in
scurt timp protectia domnitei Ralu. Tuzluc este initiatorul metodelor de imbogatire grabnica, pe care le pune
in aplicare cativa ani buni si pe care le preia Dinu Paturica pentru a le duce la perfectiune. Parvenitismul
personajului este ilustrat indirect de catre narator prin ascensiunea rapida pe care o parcurge Tuzluc de la
munca de ciohodar (slujbas, la curtea domneasca ce avea sarcina sa se ingrijeasca de incaltaminte -n.n.) la
vel-camaras (slujbas care avea in grija sa odaile domnitorului - n.n.), apoi de la functiile de calemgiu (logofat
de vistierie - n.n.) si spatar (inalt demnitar la curtea domneasca - n.n.), pana aproape de varful piramidei
sociale, la atributiile de mare postelnic (mare boier, membru al sfatului domnesc -n.n.)si sfetnic preferatal
domnitorului Georgie Caragea. Priceput in uneltiri si vorbe magulitoare pentru cei puternici, Tuzluc este
caracterizat direct de catre narator, ca fiind inzestrat cu un "mare talent in intriga si lingusire". Indirect, aceste
insusiri atesta iscusinta si lacomia cu care Tuzluc reuseste sa stranga averi prin exploatarea taranilor, iar prin
cardasie cu hotii si talharii, jecmaneste "tara in toate modurile mai mult de trei ani, pana ce isi cumpara vreo
zece mosii, cateva
Arivistul familiiacelasi
Andronache, de tigani,
carecase,
panavii".
nu demult era doar "un ticaios ciohodar", cum il aracterizeaza
direct naratorul omniscient, ajunge sa traiasca in lux si bogatie, deoarece "fura ca un talhar de codru si cheltuia
ca un nebun". Aceste trasaturi reies, indirect, din faptele personajului, petrecerile desfranate pe care le
organiza la "curtea" lui fiind reprezentative pentru decaderea morala care-l caracterizeaza, mai ales ca la aceste

Page 1/2
www.flaxweb.com
orgii participau infamii lui prieteni, avand nume sugestive pentru particularitatea definitorie: Maturica,
Mana-Lunga, Pingelescu, Birlic. Dominat de un snobism triumfal si necunoscand valoarea banului muncit,
Tuzluc isi permite sa piarda la stos (joc de carti - n.n) 10.000 de lei o data, cu nepasare. Pe Dinu Paturica i1
invata cum sa vanda, pe bani multi, posturile din administrate, sa obtina de la tarani si arendasi venituri din ce
in Intoarea
ce mai mari, in scopul
lui Chera mavutirii,
Duduca, de unde reiese
este intretinuta aviditatea
intr-un exagerata
lux desantat, a lui de
il stoarce Andronache Tuzluc.
bani prin cele mai inventive
metode, coalizandu-se cu Dinu Paturica si Chir Costea Chiorul pentru a-1 saraci total pe postelnic. Paturica si
Chera Duduca il incarca la socoteli pe Tuzluc: ea-i cere saluri si matasuri, el il insala in administrarea mosiilor
si astfel, "unind jafurile la un loc", reusesc sa-l ruineze. Pentru izbanda acestui plan diabolic, il iau complice
pe Chir Costea Chiorul, care joaca un rol foarte important in aceasta talharie. Din relatia protagonistului cu
aceste personaje ale romanului reies, in mod indirect, alte insusiri negative ale lui Andronache. Credul si plin
de ingamfare, avand o naiva siguranta de sine, Tuzluc isi da seama de tradarea lor abia cand este ruinat si
izbucnieste cu furie in biserica unde avea loc nunta lui Dinu cu Duduca: "nelegiuitii care mi-au mancat starea
si si-au batut joc de cinstea mea". Episodul evidentiaza enervarea paroxistica a personajului, care "cazu jos
fara simtire" apoi
Andronache este lovit
Tuzluc, de dambla
"ciocoiul si-siavid
marsav", pierde
de mintile.
imbogatire si de ascensiune rapida, dispus sa "jupoaie pe
vaduva si pe sarac", este domic sa patrunda si in casa boierimii autohtone, cerand - in acest scop - pe fiica
Banului C, Maria, de sotie, fapt din care reies, indirect, impertinenta, infatuarea si parvenitismul grecului. El
este refuzat cu fermitate de boierul de vita romaneasca, care, chemat de voda pentru a-l convinge sa-si dea
fiica lui Tuzluc, are curajul de a respinge cu demnitate propunerea fanariotului, Banul C. caracterizandu-l
direct pe ticalosul postelnic: "Maria-ta, porunceste mai bine sa-mi taie capul sau surghiuneste-ma, ca pe alti
boieri pamanteni ai tarii, dar nu cere de la mine sa dau de bunavoie pe fiica mea, in mana celui neomenos, care
prada pe vaduva si pe sarac, fara cea mai mica mustrare de cuget". "Depravat pana la extremitate", cum il
califica direct vocea auctoriala, orbit in dragostea pasionala pentru Duduca, victima a perfidiei lui Dinu
Paturica, Andronache Tuzluc este atras tot de infami si desfranati ca si el. Postelnicul ajunge vlaguit fizic si
psihic, fiind privit cu oarecare compasiune de catre naratorul omniscient, deoarece este capabil de o pasiune
pentru Duduca, regreta atitudinea sa fata de Gheorghe, caruia-i cere iertare si varsa lacrimi de recunostinta
cand acesta il ajuta, are asadar o anumita constiinta a vinovatiei sale. Tot prin generozitatea lui Gheorghe,
Tuzluc are parte de o inmormantare fastuoasa, semn ca scriitorul il iarta pentru nelegiuirile sale, deoarece
ispasise inca din timpul vietii o mare parte dintre pacate: saracise, ajunsese cersetor si dusese o viata
chinuitoare dupa
Personajele ce ii luase
negative Paturica toata
argumenteaza agoniseala.
totodata si caracterul etic al romanului, in sensul ca fiecare este pedepsit
in raport cu greselile si pacatele savarsite. Finalul romanului este moralizator si indeamna la meditatie,
deoarece Nicolae Filimon intalneste in mod sugestiv, intr-o rascruce de drumuri, cosciugele lui Dinu Paturica
si al lui Andronache Tuzluc cu Chir Costea Chiorul, "negutatorul cel tintuit", pentru a sugera ca intre ei "exista
o legatura fatala" si ca "intamplarea voise sa se mai intalneasca inca o data, inainte de a se prezenta lui
Dumnezeu, spre a-siexprima
Nicolae Filimon da seama de relele
in mod ce la savarsisera
transparent dorinta depea acest pamant".
insanatosi moral societatea romaneasca din prima
jumatate a secolului al XlX-lea, prin rasplatirea virtutilor si sanctionarea nelegiuirilor, oferind, astfel,
cititorului "satis'factia de restabilirea dreptatii" (G.Caiinescu).

Page 2/2
www.flaxweb.com