CUPRINS

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................11

1. INTRODUCERE

Radioul este considerat cel mai rapid canal de comunicare în masă. Acesta a
cunoscut progrese majore de-a lungul timpului, existând o diferenţă evidentă între radioul
de ieri şi cel de astăzi.
 În prima parte a lucrării, în capitolul „O scurtă istorie a radioului”, se conturează
firul evolutiv cât şi progresele tehnice ale acestuia, după care ne vom opri asupra ştirilor
de radio. Vom defini câteva trăsături ale acestora, urmând să prezentăm structura şi
modaliăţile de transmitere a ştirilor. În scopul evidenţierii cât mai clare a trăsăturilor
acestui tip de informaţie, am ales să facem o paralelă între presa scrisă şi presa
radiofonică.
În capitolul „Calităţile jurnalistului de radio”, vom pune în lumină câteva aspecte
de care trebuie să ţină cont jurnalistul.
În ultima parte a lucrării, ne-am propus să ieşim din tipar printr-un capitol mai
îndrăzneţ, „Eticheta personală”, în care vom exemplifica acest mod de informare a
publicului printr-o ştire gândită de noi, prezentându-ne tot aici opiniile personale.

2. O SCURTĂ ISTORIE A RADIOULUI

Progresul continuu al tehnologiei cât şi contribuţia oamenilor de ştiinţă, au dus la

apariţia unui nou mijloc de comunicare în masă şi anume radioul.
Printre oamenii de ştiinţă care au găsit resursele tehnice necesare acestui mijloc de
comunicare se numără: Heinrich Rudolf Hertz, care în 1887 a reuşit să producă unde
electromagnetice şi Aleksandr Stepanovici Popov, care a inventat antena în 1894. Însă
cele două personalităţi care aveau să pună bazele a ceea ce numim astăzi radio sunt
Thomas Alva Edison şi Gugliemo Marconi.
Thomas Alva Edison a fost primul care a conceput o aparatură de înregistrare a
sunetului. „Era anul 1877 şi inventatorul american reproducea prima înregistrare de
sunete efectuată vreodată. Aparatul său simplu l-a numit fonograf.”.1 Mai apoi, Gugliemo
Marconi, supranumit şi „părintele radioului” a realizat în 1895 prima legătură radio
folosind emisia şi recepţia în spaţiu a unui mesaj, cu ajutorul undelor electromagnetice.
Concertul cântăreţei Nellie Melba transmis de la gara din Chelmsford, recepţionat
în multe regiuni americane, precum şi înfiinţarea la Pittsburgh a primului post oficial de

1
Revista „ ARBORELE LUMII”, Radio, Ediţia Tipoholding , Bucureşti, 2000, nr 68, pag, 91

2
radio sunt două evenimente care au avut loc în anul 1920 şi reprezintă momentul de
cotitură a utilizării radioului în favoarea publicului.
„Odată cu progresul tehnicii şi apariţia receptoarelor portative, radioul s-a bucurat
de o importanţă considerabilă, astfel publicul putea fi influenţat permanent, la orice oră şi
în orice loc.”2, fiind o armă a mai multor oameni politici în demersul dezinformării.
Hitler, spre exemplu, a redus numărul ziarelor la jumătate şi a ars cărţi, considerând
radioul ca un mijloc de constrângere colectivă a conştiiţelor.
Radioul a cunoscut un progres uluitor, iar în prezent dispune de o gamă largă de
posturi, diversitatea şi libertatea exprimării conturând schimbările majore produse în
industria radioului. Astăzi, datorită acestuia putem fi informaţi oriunde şi la orice oră,
circulaţia ştirilor fiind de o rapiditate uimitoare.

3. CARACTERISTICILE ŞTIRILOR RADIOFONICE

„Ştirea radiofonică trebuie să întrunească câteva caracteristici valabile de fapt şi

pentru celelalte canale mediatice. În cazul radioului, acestea devin elemente importante
pe care le ia în considerare redactorul, atunci când determină valoarea ştirii.”3
• Noutatea este una dintre caracteristicile fundamentale ale ştirii, fiind
impusă de nevoia omului modern de a fi informat în legătură cu tot ceea ce
este nou în lume, de aceea o ştire trebuie să prezinte cele mai recente
evenimente, indiferent de domeniu.
• Radioul este din punct de vedere al operativităţii în transmitere canalul cel
mai avantajat, aceasta fiind strâns legată de noutate şi presupune scurtarea
timpului de verificare, prelucrare şi difuzare.
• Acurateţea constă în prezentarea evenimentului în spiritul faptelor fără a
denatura adevărul. Respectarea adevărului este o condiţie a presei.
• Proeminenţa este dată de poziţia ocupată în societate de persoane care iau
parte la evenimente. Cu cât persoanele implicate în eveniment sunt mai
cunoscute, cu atât interesul publicului este mai mare.
2
Cathala, Henri Pierre, Epoca Dezinformării,Ed. Militară, Bucureşti, 1991, pag 198
3
Coman, Mihai, Manual de Jurnalism, Ed. Polirom, Iasi, 1997, pag 158

3
 • Raritatea este dată de ineditul faptului relatat.
• O ştire trebuie să conţină un grăunte de conflict, de tensiune care să atragă
publicul.
• Proximitatea temporală şi spaţială, cu cât ştirea este mai aproape de zona
ascultătorului cu atât gradul de interes e mai crescut. În radio există doar
„ieri, azi, mâine”.
• Dinamismul este dat de implicarea oamenilor într-un eveniment dramatic.
Gradul de dinamism creşte o dată cu nerăbdarea publicului de a primi noi
informaţii.
Aceste caracteristici nu apar toate la o singura ştire, însă cu cât regăsim mai
multe într-o singură ştire cu atât creşte interesul publicului pentru aceasta.

Într-o ştire se prezintă evenimente deosebite, senzaţionalul având rolul de a capta

atenţia publicului. Faptele trebuie redate cât mai succint, fără a fi amestecate cu
presupunerile reporterului.
Calităţile principale ale unei ştiri sunt exactitatea, echilibrul şi claritatea.
Exactitatea presupune preluarea informaţiei cât mai corect, formula „ se pare că...” fiind
interzisă. Echilibrul este dat de prezentarea majorităţii aspectelor unui eveniment, mai
ales atunci când este vorba de un subiect controversat, cum ar fi subiectele politice. În
aceste cazuri trebuie prezentat şi punctul de vedere al celor implicaţi. Claritatea face
posibilă percepţia exactă a mesajului transmis de jurnalist.

4. STRUCTURA UNEI ŞTIRI DE RADIO

Ştirea trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Cine? (este autorul faptelor),

Cum? (s-a desfăşurat) şi De ce? (s-a întâmplat).
După cum bine ştim, o ştire poate fi redactată prin mai multe metode cum ar fi
metoda piramidei normale, a piramidei răsturnate şi după tehnica combinată, însă la
redactarea ştirii radiofonice se aplică NUMAI metoda piramidei răsturnate, începându-se
cu ceea ce este mai important.

4
 Lead-ul sau introducerea cuprinde toate informaţiile esenţiale legate de un
eveniment. Este echivalentul şapoului din presa scrisă. Prin modul de redactare a lead-
ului se urmăreşte captarea atenţiei ascultătorului. Jurnaliştii ştiu că prima propoziţie este
hotărâtoare şi că în funcţie de modul în care a fost redactată, ascultătorul este atras şi
aşteaptă elementele suplimentare care urmează sau renunţă şi se „desprinde” de
programul respectiv. Omul are o capacitate redusă de a se concentra pe informaţia
percepută auditiv, astfel după câteva secunde dacă aceasta nu prezintă interes, el renunţă.
Într-o ştire trebuie relatat un singur fapt sau eveniment, dintr-un singur unghi de
abordare, stabilit de cel care redactează ştirea.
De asemenea ştirile pot fi de natură: socială, politică, economică, modenă,
Culturală sau sportivă.

5. SURSELE UNEI ŞTIRI

Elaborarea unei ştiri presupune existenţa informaţiei, aceasta putând fi obţinută

prin observare directă sau apelând la alte surse. Cea mai eficientă metodă este aceea a
observării directe, pentru că reporterul, fiind martor la eveniment, are posibilitatea să
observe şi să interpreteze corect evenimentul.
Dintre sursele de informare ale unui post de radio putem menţiona următoarele:
• Sursele interne (reporterii de teren ai postului de radio)
• Surse externe (agenţii de presă, instituţii, birouri de presă)
• Surse neidentificate sau protejate ( oficiali)
Reporterul care primeşte informaţia pe alte căi decât observarea directă, trebuie să
caute surse suplimentare pentru a verifica informaţia primită. Când sursa care furnizează
informaţia cere să i se păstreze confidenţialitatea, reporterul hotăreşte dacă difuzează sau
nu informaţia, pentru că este pus în imposibilitatea de a cita sursa.

6. MODALITĂŢI DE TRANSMITERE

5
 Ştirile sunt difuzate de posturile de radio în cadrul celor mai scurte emisiuni
informative care sunt denumite „buletine informative.” În funcţie de formatul ştirii (flash
sau complexă), pot fi alcătuite două feluri de buletine informative:
• Buletinul de ştiri cu durată de 4-5 minute care conţine ştiri flash
• Radiojurnalul care conţine ştiri complexe, cu o durată mult mai mare
Uneori buletinele informative pot conţine şi microinterviuri sau relatări. O declaraţie
a unei personalităţi politice sau a o scurtă relatare de la locul de unde se desfăşoară un
eveniment dă mai multă credibilitate. Aceste intervenţii numite inserturi nu trebuie să
depăşească 40-50 de secunde, ele având rolul de a argumenta sau completa o ştire.
„Materialele mai mari, care depăşesc 7-8 minute, obosesc ascultătorul şi atenţia îi
poate fi uşor distrasă de alţi factori sau influenţe ale mediului în care se află, de aceea
unele posturi de radio folosesc scurte semnale muzicale, care au rolul de a odihni
ascultătorul pentru a fi în stare să perceapă următoarea serie de ştiri.”4Schimbarea
tonului, apariţia altor voci, a declaraţiilor unor personalităţi, a unor microinterviuri, pe
lângă cele ale prezentatorilor, toate au rolul de a atrage şi a menţine atenţia
ascultătorilor.
Un element foarte important de care trebuie să se ţină seama, la difuzarea unui
buletin informativ, este acela al orei de difuzare. La postul public sunt considerate
buletine principale cele difuzate la ore de audienţă maximă ( 7.00, 16.00, 22.00),
celelalte fiind considerate secundare. Din punct de vedere al conţinutului, buletinele
informative de dimineaţă prezintă o sinteză a zilei ce a trecut, cu eventualele ştiri
primite în timpul nopţii; cele care sunt difuzate după ora 14.00 cuprind ştiri care fac o
trecere în revistă a ceea ce s-a întâmplat în dimineaţa zilei, până la acea oră, iar cele
difuzate seara prezintă o sinteză a evenimentelor din ziua respectivă.
Factori care pot produce dezechilibru într-un buletin informativ:
• Folosirea excesivă a unor puncte de vedere
• Excesul de materiale care conţin intenţii
• Difuzarea multor informaţii externe
• Contradicţii între informaţiile interne şi cele externe
• Difuzarea unor informaţii care nu prezintă interes pentru public
4
Coman, Mihai, Manual de Jurnalism, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, pag 162

6
 7. PARARELĂ ÎNTRE REDACTAREA UNEI ŞTIRI DE
RADIO ŞI REDACTAREA UNEI ŞTIRI ÎN PRESA SCRISĂ

Modul de redactare a unei ştiri radiofonice se deosebeşte de cel al unei ştiri pentru
presa scrisă din mai multe perspective.
Prima condiţie care se impune este ca frazele să fie mai scurte şi mai clare decât
în presa scrisă, pentru a fi uşor citite de prezentator şi bine reţinute de ascultător. Apoi,
limbajul trebuie bine ales, astfel încât să fie folosiţi termeni cunoscuţi. Se vor evita
termenii regionali, triviali, folosindu-se cât mai puţine conjuncţii şi prepoziţii. Frazele
trebuie să aibă o ordonare logică a sintaxei. Nu trebuie să uităm că prezentatorul unei ştiri
de radio trebuie să compenseze atât lipsa imaginii, cât şi informaţia concretă afltă în
mâna cititorului. Efemeritatea este unul dintre aspectele negative ale radioului.
Un alt element care subliniază diferenţa dintre cele două este că ştirea radiofonică
nu are titlu. Prin titlu, în presa radiofonică se înţelege o prezentare a faptului sub forma
cea mai scurtă, cu scopul de a atrage atenţia ascultătorului. La redactarea unei ştiri pentru
radio trebuie evitată aglomerarea textului cu cifre mari şi foarte exacte, pentru că spre
deosebire de presa scrisă, ascultătorul nu mai are ocazia „să arunce o privire peste”.
Ştirea radiofonică nu trebuie începută cu un citat pentru că ascultătorul este pus în
imposibilitatea de a sesiza ghilimelele, el putând înţelege că afirmaţia respectivă aparţine
chiar celui care a redactat ştirea. Opinia gazetarului nu trebuie să apară, deoarece ea poate
să deformeze conţinutul informaţional, astfel el este cel care semnalează faptul, iar
publicul este cel care percepe şi interpretează evenimentul. Presa scrisă, spune Philippe
Gaillard „îşi eliberează publicul de constrângerea clipei: într-un cotidian sau într-un
săptămânal, citim ce vrem şi când vrem, în schimb nu putem frunzări un tele- sau
radiojurnal, nici nu îl putem deschide doar atunci când avem noi timp disponibil.”5

8. CALITĂŢILE JURNALISTULUI DE RADIO

5
Gaillard, Philippe, Tehnica Jurnalismului, Ed. Stiinţifică, Bucureşti, 2000, pag 25

7
 Caracteristica de bază a presei radiofonice este ORALITATEA. Jurnalistul se
adresează publicului folosind cuvântul rostit. Cuvintele folosite de către acesta trebuie să
fie înţelese de majoritatea ascultătorilor, iar frazele trebuie să fie scurte, cu propoziţii
clare, pentru a uşura receptarea mesajului.
Jurnalistul de radio trebuie să posede câteva calităţi în plus faţă de cel din presa
scrisă, deoarece el nu se foloseşte decât de voce. Timbrul vocii trebuie să fie plăcut şi să
aibă tonalităţi care să nu obosească urechea ascultătorului. Modulaţia vocii trebuie să se
potrivească semnificaţiei textului citit, în funcţie de tipul de emisie pe care redactorul o
prezintă. În radio sunt preferate vocile cu tonalităţi de frecvenţă medie, considerate ca
fiind mai inteligibile. O voce radiofonică trebuie pusă în valoare prin ton, inflexiuni,
firescul în modul de adresare şi exprimare. Dacă în presa scrisă, jurnalistul are
posibilitatea să atragă atenţia asupra unei idei prin schimbarea caracterului literei sau prin
subliniere, în radio, gazetarul nu poate face acest lucru decât prin voce. El trebuie să aibă
o dicţie bună şi o pronunţie clară, cuvintele trebuie să fie articulate, iar semnele de
punctuaţie, dacă există în text, să fie marcate prin pauze.
Jurnalistul de radio trebuie să posede ştiinţa respiraţiei atunci când se află în faţa
microfonului. O pauză plasată incorect poate da o anumită semnificaţie nedorită textului.
Jurnalistul de radio este ajutat în realizarea demersului său publicistic, de o echipă.
Acesta trebuie să colaboreze cu tehnicienii şi operatorii care îl ajută la emisie,
sincronizarea dintre ei şi aceştia fiind, de cele mai multe ori, hotărâtoare pentru o
emisiune reuşită. Munca în echipă caracterizează presa radiofonică.

9. ETICHETĂ PERSONALĂ

După toate caracteristicile unei ştiri prezentate mai sus, ne-am hotărât să
compunem o ştire prin care să demonstrăm o parte din cunoştiinţele acumulate pe
parcursul acestui proiect. În această ştire ne-am folosit de câteva din caracteristicile sale
precum noutate, proximitate, conflict, proeminenţă şi amploare.

8
 ”Primăria municipiului Braşov lasă în acest an centrul oraşului neîmpodobit şi
neluminat de sărbători. Decizia a fost luată într-o tensionată şedinţă a Consiliului local ce
a avut loc în această dimineaţă. ( Acesta este Lead-ul deoarece face o introducere scurtă
şi atrage atenţia publicului).
Hotărârea consiliului local a fost determinată de resursele financiare insuficiente
de care municipalitatea dispune. La capătul unei şedinţe tensionate, consilierii locali au
decis finanţarea unor acţiuni de protecţie socială, constând în ajutoare pentru încălzire şi
pachete pentru familiile sărace. Nemulţumite de această hotărâre mai multe organizații
non-guvernamentale au decis organizarea unui protest în Piaţa Sfatului, mâine de la ora
15,00. Primarul municipiului Braşov, George Scripcaru a declarat însă că se va afla în
piaţă pentru a le explica protestatarilor argumentele deciziei şi a făcut apel la solidaritate
între braşoveni.”
Următorul exemplu întruneşte toate caracteristicile unei ştiri greu de înţeles de
auditoriu. Este un exemplu preluat de la postul de radio Kissfm, Sfântu Gheorghe, din
data de 12.XI. 2010. Conţine fraze lungi cu prea multe detalii care plictisesc auditoriul şi
introduc o stare monotonă, efemeritatea acestei informaţii făcând din această ştire una
greu de reţinut.

”Centrul de Cultură Arcuş, în colaborare cu mai multe asociaţii şi instituţii

organizează în zilele de 13, 14 şi 15 noiembrie un eveniment de anvergură internaţională:
retrospectiva fotografiilor lui Martin S. Martin, celebru fotograf de origine maghiară care
a imortalizat în ipostaze celebre nume intrate în legenda Hollywood-ului: John Wayne,
Tommy Lee Jones, Leslie Nilesen, Priscilla Presley, Tracey Nelson, Givenchy Kareen
sunt doar câteva dintre celebrităţile surprinse de aparatul de fotografiat al lui Martin S.
Martin. Artistul a devenit cunoscut ca un nume de marcă al fotografiei pentru că, într-o
vreme în care nu exista fotografia color, el a reuşit să surprindă în imagini părul blond şi
ochii albaştri. Este doar unul dintre secretele tehnice ale fotografului care vor fi
împărtăşite publicului din Sfântu-Gheorghe.”

În prezent, avem o mare varietate de posturi de radio dintre care amintim: Kissfm,
Europafm, Radio Zu, Magicfm, Culturalfm, Radio România Actualităţi, Trinitasfm,
Superfm, fiecare având un public ţintă căruia i se adresează din prisma ştirilor, tematicii

9
emisiunilor şi muzicii difuzate (spre exemplu Trinitasfm în mod evident se adresează
credincioşilor, difuzând slujbe şi muzică de factură religioasă).

În final am ales un al doilea exemplu de informare, o ştire recentă, din data de

05.XII.2010, de la postul de radio Europafm.

„Coaliţia de guvernare a decis ca perioada în care mamele stau acasă pentru

creşterea copilui să nu fie redusă. Partidele care formează Executivul sau care îl susţin în
Parlament nu au hotărât care e suma maximă pe care o pot primi mamele. Totuşi
indemnizaţia minimă ramâne la 600 de lei. Discuţiile privind indemnizaţia pentru
creşterea copilului vor continua luni la Guvern.”

10. CONCLUZII

În finalul lucrării, am putea spune că spre deosebire de modul în care s-a prezentat
radioul în faza sa incipientă, astăzi avem posiblitatea alternativei, opțiunea de a schimba
frecvenţa radio, având la îndemână o paletă întreagă de posturi. Concurenţa dintre acestea
a îmbunătăţit considerabil calitatea informaţiei difuzate, astfel încât astăzi ne bucurăm de
o circulaţie rapidă a ştirilor. Avantajul acestui mijloc de comunicare este accesabilitatea
lui oricând, oriunde şi la orice oră. Putem face orice în timp ce ascultăm radio, astfel
putând atinge informaţia fără a fi necesar un timp alocat exclusiv pentru receptarea
acesteia (ex; presa scrisă sau televizorul).

De la radiourile de dimensiuni masive, astăzi am ajuns la un nivel ridicat de

mobilitate, radioul putând fi „purtat în buzunar” (fiind inclus ca aplicație în telefoane,
mp3-uri, etc). Radioul a devenit astăzi un lucru indispensabil în viaţa cotidiană a
omului, s-a integrat deosebit de rapid în sistemul multimedia, construind o adevărată
magistrală informaţională.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. Coman, Mihai, Manual de Jurnalism, Editura Polirom, Iaşi,1997, paginile 158, 162
2. Cathala, Henri-Pierre, Epoca dezinformării, Editura Militară, Bucureşti, 1991, pag
198
3. Gaillard, Philippe, Tehnica Jurnalismului, Editura Stiinţifică, Bucureşti, 2000, pag 25
4. Revista Arborele Lumii, Radio, Ediţia Tipoholding, Bucureşti,2000, nr 68, pag 91

11