Curs de pedagogie 2010-2011

Semestrul I Teoria si metodologia instruirii si evaluarii

Tema 9 Managementul clasei

Structura

Managementul educational
Conceptul de management al clasei
Planificarea, ca instrument de prevenire a problemelor la clasa
Aplicarea planurilor (de management) in clasa
Conduite problemă la elevi
Managementul conflictelor in clasa

9.1 Managementul educational

Managementul organizational a fost definit, ca un proces specific de realizare a functiilor

superioare si intermediare de conducere (strategice si tehnico-tactice) ale unei organizatii sociale.
Scoala ca si clasa de elevi sunt organizatii sociale.
Ca elemente diferentiatoare ale managementului educational distingem:
1. Dimensiunea moral-axiologica, determinata de specificul activitatii pedagogice din
scoala – toate activitatile de predare-invatare trebuie sa aiba o orientare pozitiva,
congruenta cu valorile culturale si morale ale societatii.
2. Substanta managementului educational o constituie mobilizarea resurselor umane,
‘gestiunea talentelor si competentelor’. Valorizarea individului si a capacitatilor sale
constituie un obiectiv major al managementului educational.
Functii manageriale (inclusiv ale profesorului clasei)
1. Planificarea (previziunea) – procesele globale si specifice prin care sunt determinate
obiectivele scolii (si clasei), componentele politicii educationale, resursele, strategiile de
orientare pentru managerii educationali si evaluarea realizarii obiectivelor proiectate;
2. Organizarea – functionarea optima a procesului de instruire scolara si a scolii ca sistem;
se aplica la:
- organizarea activitatilor didactice si a functiilor de conducere; organizarea
responsabilitatilor elevilor intr-o clasa
- organizarea administrativa, stilul de organizare si de luare a deciziilor;
- munca in echipa.
3. Comanda – conduita de comunicare a unei decizii, a sarcinilor care decurg de aici si de
respectare a acesteia (acestora) de subordonati (inclusiv elevii);
4. Coordonarea, indrumarea si motivarea personalului (a elevilor), necesara cu atat mai
mult cu cat exista un grad mai mare de complexitate al unei unitati scolare (sau la un alt
nivel de management); se poate realiza prin instruirea periodica, prin diverse maniere de
motivare a personalului (sau elevilor).
5. Evaluarea si controlul – vizeaza verificarea periodica, ritmica a indeplinirii sarcinilor
(evaluarea instruirii, a rezultatelor scolare si a conduitei elevilor).
O functie specifica pentru nivelul de management al clasei este consilierea
elevilor – sfaturi, orientare culturala si axiologica, orientare scolara si profesionala (a a carierei,
probleme personale deosebite.
Cine sunt managerii scolari ? (moment interactiv)

1
 Raspunsuri asteptate: profesorul clasei (diriginte), metodistul, consilierul scolar, directorul
scolii, al Casei Corpului Didactic, etc inspectorul scolar (la judet sau minister) etc.

9.2 Conceptul de management al clasei

Conducerea, coordonarea clasei este considerata una dintre cele mai dificile si mai complexe
probleme ale activitatii didactice, cu deosebire la cadrele didactice cu putina experienta in scoala.
Sunt si opinii care apreciaza ca aptitudinea de a conduce, de a coordona eficient activitatea clasei
tine mai mult de intuitia si de personalitatea cadrului didactic si mai putin de experienta si de
dezvoltarea sa profesionala. Cercetarile arata totusi ca managementul clasei se poate invata si se
poate perfectiona.

Aspectele importante ale managementului clasei se refera la:

 Identificarea elementelor de proiectare (planificare) eficienta, care sa previna aparitia unor
probleme, a unor pertubari in timpul lectiei
 Diferentierea dintre reguli si proceduri
 Identificarea caracteristicilor profesionale care concura la un bun management
 Intelegerea diferentelor dintre elevi (in principal cele de dezvoltare) si a modului in care
acestea influenteaza managementul clasei
 Identificarea unor exemple de abilitati manageriale esentiale, in situatii practice
 Importanţa comunicării dintre profesor şi elev
 Identificarea unor modalitati si tehnici de interventie care sa elimine problemele de
management – atunci cand acestea apar.
 Cunoasterea unor elemente de management al conflictelor si crizelor.
O definitie (Eggen si Kauchak, 1992): Managementul clasei se refera la toate
comportamentele profesorului si la toti factorii organizationali din clasa, care concura la un mediu
ordonat si adecvat pentru invatare. Acestea se refera in principal la:
- Procedurile de activitate stabilite;
- Regulile din scoala si din clasa;
- Raspunsurile profesorului la conduita elevilor;
- Tipul de instruire care conduce la invatare eficienta.
Timpul de predare-invatare si disciplina clasei sunt criterii de baza in aprecierea calitatii unui
management scolar – la nivelul clasei.

Persistenta problemelor de management

Unele cercetari arata ca, in multe situatii de predare-invatare din clasa, timpul este folosit efectiv
pentru invatare doar in proportie de 50% si profesorii trebuie sa aiba cam 16 interventii de
stabilire (restabilire) a disciplinei de lucru, pe parcursul unei ore (a se vedea si tema cu invatarea
eficienta bazata pe factorul timp).
La solicitarea de a lista problemele intalnite, in activitatea profesorilor incepatori, in ordinea
importantei, acestia au raspuns:
- managementul clasei
- motivatia elevilor
- diferentele individuale in invatare.

2
 9.3 Planificarea, ca instrument de prevenire a problemelor la clasa

Adeseori vedem o clasa in care nu pare sa existe management. Atmosfera este calma – fara a
fi rigida - miscarile si interactiunile sunt placute, confortabile si elevii lucreaza in liniste. Profesorul
nu-si pune in mod explicit problema controlului clasei din punct de vedere al disciplinei. El da
putine indicatii din acest punct de vedere si acestea reprezinta tendinte reduse de reprimare a unui
comportament sau altul la elevi (‘nu mai vorbi’, ‘potoleste-te’, ‘treci in banca’ etc); atunci cand au
totusi conduite de reprimare a unui comportament perturbator la un (ii) elev (i), acesta este orientat
pe sarcinile de invatare. Se explica foarte clar, dar calm, de ce este necesar un anumit lucru.
Multa vreme cercetarile s-au axat in principal pe studierea conduitei profesorului ca reactie
la problemele de disciplina aparute si asupra elevilor care le produc. Mult mai importanta de
dovedeste insa a fi prevenirea acestor probleme, printr-o cat mai buna proiectare/planificare a
lectiilor. Cercetarile recente, din ultimii ani, arata ca piatra de temelie a managementului clasei este
conceperea si utilizarea adecvata a procedurilor (tiparelor, manierelor de lucru) si a regulilor
(standardele de conduita acceptata). Acestea se leaga foarte mult, mai ales la profesorii cu putina
experienta, de proiectarea didactica.
 Planificarea procedurilor este un element foarte important si acopera o arie larga de
activitati. Exemple:
In gradinita si in scoala primara
- pregatirea bancilor sau a meselor de lucru
- pregatirea instrumentelor de scris, colorat etc
- organizarea si pregatirea grupurilor sau echipelor de lucru
- pregatirea pentru pauza, plecarea acasa etc
In gimnaziu si la liceu
- Explicarea si notarea temelor pentru acasa
- Recapitularile
- Modul de desfasurare a activitatilor de munca independenta
- Completarea formularelor unor teste, lucrari scrise etc
 Stabilirea regulilor- aspecte mai importante
- Necesitatea armonizarii regulilor clasei cu cele ale scolii
- Claritatea (de evitat regulile foarte generale, de tipul: “Sa fii la timpul potrivit in locul potrivit”
sau ‘Aduceti lucrurile necesare’)
- Rationalitatea – explicarea necesitatii, a utilitatii unei reguli
- Formularile pozitive
- Lista de reguli cat mai scurta
- Solicitarea si introducerea opiniei elevilor
 Caracteristicile elevilor
Se stie ca elevii gandesc, actioneaza si simt in mod diferit, la niveluri diverse de
dezvoltare intelectuala, psihosociala si morala. Regulile si procedurile se elaboreaza si aplica in
functie de aceste caracteristici (vezi procedurile de mai sus). Intre elevii de aceeasi varsta exista
diferente (inter)individuale, din variate puncte de vedere (vezi cursul 6).
 Mediul fizic
In planificarea legata de mediul fizic s-au identificat 3 factori mai importanti: vizibilitatea,
accesibilitatea si distractibilitatea.
Vizibilitatea - se refera la: profesor, creta, tabla, diverse alte mijloace de invatamant care se
utilizeaza. Vizibilitatea scazuta conduce adeseori la probleme de disciplina in clasa.

3
 Accesibilitatea – cu deosebire spre zone foarte aglomerate – intrarea/iesirea, tabla, dulapul
sau alte spatii de depozitare a mijloacelor educatioale etc. Caile inguste de acces sunt
adeseori locul unde pot incepe mici ‘frecusuri’ intre copii (ciupit, imbranceala, etc)
Distractibilitatea
Elementele de mediu care pot intra in competitie cu profesorul trebuie sa fie reduse la
maximum, fie ca este vorba de clasa sau de spatiul din imediata vecinatate. Cel mai frecvent
mijloc de distragere a atentiei in clasa sunt bancile (mesele) dar si scaunele, usile, geamurile,
dulapurile etc.
 Planificarea consecintelor
Teoria psihologica behaviorista cu privire la invatare a consacrat o teza importanta: Copiii
(ca si oamenii in general) invata conduitele (si le modifica corespunzator) prin observarea
consecintelor actiunilor pe care le fac. Anticiparea de catre elevi a unor reactii la conduitele lor este
extrem de importanta in managementul comportamentului din clasa.
Decizii mai importante:
1) Daca reactiile sa fie mai ales pozitive, de intarire a conduitelor dezirabile, sau de
descurajare a conduitelor perturbatoare? In principiu trebuie favorizata cu prioritate prima varianta
(a doua fiind totusi necesara, dar aplicata fin si nuantat, diferentiat si/sau individualizat).
Desepre importanta aprobarii s-a insistat si la tema motivatiei de invatare.
Care este rolul pedepsei in clasa ?
Daca se recurge la ea, atunci cand copilul o intelege – poate avea are rol stimulativ, educativ,
formele pedepsei recomandate sunt:
- privarea de afectivitate (afectiune)
- repararea greselii (pedeapsa naturala)
- ispasirea.
2) Daca aplicarea consecintelor se va face individual sau in grup - in functie de
circumstante…

9.4 Aplicarea planurilor (de management) in clasa

 Aplicarea regulilor si procedurilor se refera in principal la

- predare-invatare (explicitare, intelegere exersare)
- monitorizare (aplicarea constanta, evaluarea si revizuirea)
Cerinte simple:
- reactia prompta la conduita perturbatoare si eliminarea acesteia
- constientizarea, afirmarea regulii incalcate.
 Caracteristicicile profesorului
Exista o mare diversitate, fireasca, de tipuri de personalitate si de exprimare a conduitei
profesorior. Tipuri mai importante, dezirabile:
- Profesorul protector – care empatizeaza cu elevii, incearca sa-i inteleaga, ii pasa de
acestia (chiar si atunci cand îi sanctioneaza)
- Profesorul care responsabilizeaza – se bazeaza pe capacitatea copiilor de a fi (sau de a deveni
responsabili) si actioneaza ca atare;
- Profesorul democrat (combina empatia cu responsabilizarea).
Caracteristicile profesorului, legate de managementul clasei, releva o corelatie inalta cu
capacitatea de comunicare si cu cea de motivare a elevilor.
 Importanta inceputului de an scolar
Recomandari:
- Planificarea interventiilor initiale din clasa cu contact si control maxim

4
 (cat mai mult frontal, cu intreaga clasa si cu schimbari cat mai putine de tip si de forma de
activitate)
- Enuntarea (afirmativa) a unor asteptari pozitive de la elevi
- Debutul predarii-invatarii regulilor si procedurilor
- Planificarea unor activitati initiale de invatare care sa promoveze la maximum motivatia si
succesul
- Monitorizarea si intarirea consistenta a respectarii regulilor si procedurilor
- Deschiderea comunicarii cu parintii.
 Comunicarea cu parintii
- Sa inceapa de indata ce este posibil (chiar din prima zi)
- Parintii pot fi consultati inclusiv in stabilirea regulilor si procedurilor
- Comunicarea sa fie continua si cat mai diversa.
 Abilitati manageriale de baza
a) Organizarea
- pregatirea in prealabil a tuturor materialelor;
- inceperea orei la timp;
- utilizarea unor proceduri bine stabilite;
- efectuarea bine planificata si controlata a tranzitiilor (intre activitati, tipuri si forme, etc).
b) Miscarile (abilitati ale profesorului) in timpul lectiei
- Concentrarea atentiei - asupra intregii clase - cuprinderea in campul atentiei a tuturor elevilor si
a tot ceea ce se intampla in clasa
- Distributivitatea atentiei – capacitatea de a face mai multe lucruri in acelasi timp in clasa
- Forta si fluenta unei lectii – capacitatea de a atrage si de a mentine atentia elevilor – nevoia de
echilibru, de armonie dar si de variatie in interventiile profesorului
Riscuri – exagerarea disciplinarii
- exagerarea explicarii
- lentoarea sau rapiditatea exagerata
- fragmentarea exagerata etc
- Continuitatea – urmarea firului logic (riscul divagatiilor, diversiunilor etc)
c) Comunicarea cu elevii
Comunicarea nonverbală:
- proximitatea
- contactul vizual
- orientarea corpului
- expresia faciala
- gesturile
- variatia vocala
Ascultarea activa (atentia acordata atat mesajului intelectual cat si a celui emotional)
Stilul de raspuns (reactie) care solicita dar si incurajeaza – afirmativ suportiv (prin opozitie
cu cel pasiv sau ostil); presiune si suport (exemple?)
Constrangeri ale comunicarii (P-E)
 institutionale – profesorul este reprezentantul institutiei scolare;
 de raportare la curriculum (cunoasterea continutului disciplinelor de predare dar si a
metodologiei);
 legate de relatia profesor – elev, ca relatie interumana:
- interactiunea a 2 personalitati

5
 - empatia (intelectuala si emotionala) – intelegerea si raspunsul la nevoile celuilalt:
‘a-i face sa se simta bine’ ‘sa le pese in mod autentic de copii’(chiar si in situatii cand sunt
necesare sanctiunile); copiii stiu, simt cand profesorilor le pasa…
Profesorii pot influenta copiii in modalitati care sa dureze toata viata.

9.5 Conduite problemă la elevi

O definiţie: conduita problemă este aceea care se dovedeşte inacceptabilă pentru

profesor (Fontana, 1995). Problematica tulburărilor de comportament este mai complexa.
Această definiţie simplă evidenţiază relaţia strânsă dintre o anume conduită şi un profesor.
Deoarece şi profesorii sunt oameni, ceea ce poate părea conduită inacceptabilă la unul poate să nu
fie la altul. Exemplul cel mai frecvent este legat de conversaţia elevilor în timpul orelor: unii
profesori o tolerează (sau chiar o pot încuraja, dacă sunt adepţii didacticii moderne, desigur intr-un
context ordonat si cu sens didactic), în vreme ce altii cer linişte completă.
Asemenea probleme (minore) de conduită în clasă pot fi considerate (în funcţie de
profesor):
- vorbitul fără aprobare (neîntrebat);
- evitarea angajării în sarcini de lucru în clasă;
- mişcare prin clasă şi zgomot inutile;
- abuzare verbală a profesorului;
- distrugerea unor lucruri;
- agresivitatea si violenta etc.
Intrebarile profesorulului legate de conduitele problema la elevi
Prima grijă a profesorului ar trebui să fie identificarea problemei - de ce consideră
că există o problemă?
Nu cumva este un semn al propriei nesiguranţe, impresia că elevul (elevii) atentează la
propria autoritate?
Nu cumva a fixat nişte sarcini de lucru nerealiste, pe care elevii neputându-le rezolva devin
frustraţi şi furioşi?
Nu cumva a reacţionat prea exagerat în faţa clasei, deoarece unii vorbeau prea mult şi/sau
prea tare?
Nu cumva cerinţele sale la clasă sunt foarte diferite (mai mari ) comparativ cu ale celorlalţi
profesori?
Nu cumva a uitat ce înseamnă să fii elev şi să rezişti ore în şir în clasă?
Asemenea întrebări şi altele asemănătoare au menirea să-l facă pe profesor să reflecteze mai
întâi asupra propriei conduite, să discute cu colegii profesori despre aceste lucruri, despre experienţa
şi aşteptările lor privind disciplina la clasă.
Sugestii minimale privind problemele de conduită
Aceste probleme se leagă foarte strâns de managementul clasei. Dacă un profesor îşi alocă
timp suficient pentru planificarea şi aplicarea regulilor si procedurilor de conducere a clasei, şansele
de predare şi învăţare eficientă, fara timp pierdut cu probleme de conduita sunt foarte mari.
Conduita problemă poate apare însă şi într-o clasă în care se asigură managementul adecvat,
situaţie în care se impun câteva măsuri suplimentare pentru a se încearcă rezolvarea problemei. In
această încercare, profesorul trebuie să-şi pună (alte) câteva întrebări:
 Care este problema? Variatele întrebări anterioare pot fi adiacente, în identificarea
cauzelor, a naturii cât mai precise a problemei. Sarcini mai tehnice pot fi:
- identificarea momentului zilei (lecţiei, orei) cand se întâmplă;

6
 - identificarea contextului (în relaţie cu un anumit elev, cu mai multi elevi, în anumite
locuri din clasă etc);
- identificarea reacţiilor (elevului, profesorului, a celorlalţi elevi).
 Ce este de făcut? Un plan de acţiune poate fi elaborat doar dacă sunt stabilite cauzele
care au generat conduita-problemă. Uneori este nevoie de timp pentru diminuarea sau
stingerea unei anumite conduite, de modele alternative de conduită, de întărire şi
stimulare continuă din partea profesorului, de reacţia pozitivă, stimulativă a elevilor.
 Cum evaluăm planul de acţiune? Pentru această evaluare este utilă întocmirea unei
evidenţe a fenomenelor de conduită, înainte, în timpul şi după aplicarea planului. Acestă
evidenţă va trebui să fie relativ simplă.
Recomandari de baza in interventia asupra conduitelor perturbatoare in clasa
- durata cat mai scurta a interventiei de remediere;
- continuitatea, perseverenta (cedarea, compromisul este de regula un risc);
- consistenta – adecvarea reactiei profesorului la specificul conduitei elevului;
- evitarea discutiei in contradictoriu … (mai ales cand este clar ca elevul o face ca sa braveze, sau
ca sa ‘incerce’ profesorul etc);
- evitarea controlului de putere si a lezarii demnitatii elevilor.
Un continuum al interventiilor
Deviante minore si majore in clasa
In functie de plasarea mai aproape de una sau de alta se pot utiliza:
- ignorarea;
- afirmarea conduitei dezirabile;
- sistarea conduitei nedorite;
- aplicarea consecintelor (porivit regulilor stabilite in prealabil) – inclusiv pedepse educative.

9.6 Managementul conflictelor in clasa

Conflictele interumane sunt o componenta naturala, inseparabila vietii.

Multi oameni considera ca acestea au o doar forta negativa si distructiva, dar conflictul poate
fi abordat si din punctul de vedere al sanselor oferite pentru maturizare si dezvoltare prin educatie.
Capacitatea de a aborda conflictele in mod constructiv contribuie pe de o parte la sanatatea
individuala a elevilor, pe de alta parte, pe termen lung si aplicata la scara planetara are efecte asupra
sanatatii in intregul ei, asupra pacii.
Este necesar insa un echilibru in abordarea aspectelor pozitive si negative ale unui conflict.
O definitie a conflictului (Conflictele si comunicarea, Fundatia, Soros, 1998):
Conflictele apar atunci cand doua parti (persoane sau organizatii) aflate in interdependenta sunt
aparent incompatibile din cauza perceptiei diferite a scopurilor, valorilor, a resurselor sau a
nevoilor.
Surse ale conflictelor
1. Nevoile fundamentale – acele lucruri de care avem nevoie ca sa supravietuim: hrana, apa,
aerul, adapostul etc.
2. Valorile diferite – atunci cand oamenii impartasesc credinte diferite (religii sau etnii
diferite etc.)
3. Perceptii diferite – cand oamenii vad sau gandeasc diferit despre un anumit lucru.
4. Interesele diferite – preocupari, optiuni diferite
5. Resursele limitate – cantitatea redusa in care se gasesc anumite lucruri necesare tuturor
6. Nevoile psihologice – de a ne simti capabili, de a fi acceptati, importanti, sanatosi,
iubiti…

7
 Principii de abordare pozitiva a conflictelor in scoala:
1. Conflictul inseamna mai ales interactiune si dialog.
2. Conflictele pot fi necesare pentru dezvoltarea si maturizarea elevilor ca personalitati.
3. Cunoasterea de sine contribuie la posibilitatea de a face fata conflictelor
4. Orice conflict poate avea si un potential constructiv, ca baza pentru recunoasterea si
intelegerea reciproca a nevoilor si dorintelor, pentru pastrarea sau intarirea unor relatii
5. Solutionarea conflictelor este posibila mai ales prin interactiune pozitiva, ca forma a
comunicarii interumane
6. Sunt necesare anumite competente pentru ca un conflict sa fie tranformat
intr-o experienta de maturizare si dezvoltare
7. Competentele specifice necesare in acest sens pot fi invatate
8. Conflictele pot fi rezolate intr-o maniera care nu incalca drepturile omului

Schita de curriculum pentru rezolvarea conflictelor

Arta de a preveni si a face fata conflictelor se poate invata de ‘jos in sus’. Demersul va
cuprinde in acest sens ca obiective:
a) Cunoasterea de sine (EU) a propriei persoane; elevii descopera valorile si
credintele lor proprii, cum sunt ele structurate, in ce mod sunt legate de conflicte.
Se mai invata modul in care respectul si imaginea de sine se leaga de conflicte.
b) Cunoasterea alteritatii (TU) – celalalt; exista adesea perceptii eronate,
stereotipuri, prejudecati, neintelegeri; de aceea este necesara cunoasterea felului
diferit de a fi a celorlalti, unicitatea fiecarei persoane;
c) Dezvoltarea comunicarii (EU si TU) – cum putem interactiona eficient atunci
cand ne aflam in conflict? Cum putem sa-i ascultam mai bine pe ceilalti? Cum
putem exprima mai bine ceea ce dorim?
d) Examinarea surselor si a consecintelor conflictelor
e) Invatarea unor posibile strategii de evitare si de rezolvare a conflictelor
f) Descoperirea unor drepturi fundamentale ale omului, legat de conflicte

Strategii de interventie si negocierea in clasa de elevi

Atunci cand conflictul este perturbator in clasa (sau scoala) trebuie intervenit. Ca
modalitati (strategii si tehnici) de depasire se mentioneaza:
- audierea fara aport emotional – nonimplicarea afectiva, obiectivitatea;
- audierea continutului – focalizarea pe ce se spune si nu pe modul de prezentare;
- concentrarea discutiei pe continut, pe procesul care a dus la conflict.
Negocierea se refera in esenta la o constructie subiectiva, o intelegere comuna prin raportare
inteligenta la pozitii, interese si nevoi (Iucu, 2006)
Stiluri si strategii de negociere
- Concurenta
- Compromisul
- Colaborarea
- Acceptarea (concesia)
- Evitarea negocierii...
Dezvoltarea si exersarea unor strategii de negociere sunt foarte importante si in
contextul managementului clasei de elevi.