Sei sulla pagina 1di 8

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ ,,VICTOR PAPILIAN”


SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ MEDICALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

ROLUL NURSEI ÎN ÎNGRIJIREA


PACIENTELOR CU NEOPLASM OVARIAN

Coordonator: Absolvent:
S.L. Dr. Iris Mureşan Roşu I. Dinulescu Liane
2011

CUPRINS
PARTEA GENERALĂ
I. Noţiuni generale despre neoplasmele ovariene ………………………...……………………………………… 3
1. Definiţia neoplasmului ovarian …………………………………………………………..………………………………… 3
2. Incidenţa, epidemiologia, etiologia neoplasmului ovarian …………………………..………………………… 3
3. Anatomia patologică ……………………………………………………………………...………………………………………… 4
4. Explorări clinice ……………………………………………………………………….……………………………………………… 6
5. Explorări paraclinice …………………………………………………………………………………………………………… 6
6. Clasificarea stadială a cancerului de ovar (Cod I.C.D.O.C. 56) (1997) …………….……………… 13
7. Diagnosticul pozitiv ………………………...………………………………………………………………………………… 17
8. Diagnosticul diferenţial …………………………………………………………………………………………………………… 17
9. Evoluţie …………………………………………………………………………………………………………………………… 18
10. Tratament ……………………………………………………………………………………..……………………………… 18
11. Prognostic ……………………………………………………………………………………………..………………………………… 21
12. Cancerele ovariene secundare ……………………………………………………………………………….……….. 21
13. Cancerul ovarian în perioada infantilă şi adolescenţă ………………………………..…………………….. 22
PARTEA SPECIALĂ
II. Introducere ……………………………………………………………………………………………………………………… 23
III. Scopul lucrării …………………………………………………………………………….………………………………… 24
IV. Material şi metodă ………………………………………………………………………………………………………… 25
Analiza cazuistică …………………………………………………………………………………...……………………………. 26
Cazul clinic nr. 1. …………………………………………………………………………………...……………………………… 26
Cazul clinic nr. 2. ……………………………………………………………………………...…………………………………… 45
Cazul clinic nr. 3. ……………………………………………………………………………..……………………………………. 62
Cazul clinic nr. 4. ……………………………………………………………………………..……………………………………. 81
Cazul clinic nr. 5. ………………………………………………………………………………………………………………… 101
Cazul clinic nr. 6. ……………………………………………………………………………...…………………………………. 104
Cazul clinic nr. 7. ………………………………………………………………………………………………………………… 107
Cazul clinic nr. 8. ……………………………………………………………………………...…………………………………. 110
Cazul clinic nr. 9. ………………………………………………………………………………………………………………… 113
Cazul clinic nr. 10. ………………………………………………………………………………………………………………. 117
V. Rezultate obţinute ………………………………………………………………………………………………………… 120
VI. Discuţii ……………………………………………………………………………………………………….………………… 128
VII. Concluzii …………………………………………………………………………………………………..………………… 133
VIII. Bibliografie …………………………………………………………………………………………..…………………… 134
PARTEA GENERALĂ
I. NOŢIUNI GENERALE
DESPRE NEOPLASMELE OVARIENE
1. DEFINIŢIA NEOPLASMULUI OVARIAN
Cancerul de ovar este iniţial o boală locală. Într-un timp relativ scurt sau mai lung
(depinde de numeroşi factori) devine boală generală cu prognostic extrem de grav. Se caracterizează prin
prezenţa sau apariţia unor noi populaţii de celule, diferite de cele originare ovariene. Aceste celule atipice au
potenţial de multiplicare aberantă, agresivitate şi invazivitate maxime atât faţă de ţesuturile gonadale pe care
le distrug, faţă de organele vecine, cât şi faţă de organele de la distanţă (metastaze) [6].
Polimorfismul tumorilor de ovar are substrat embriogenetic, histologic, clinic, evolutiv şi
prognostic, fapt care explică dificultăţile de încadrare, lipsa de consens, "misterul" determinat printre
clinicieni atunci când vine vorba despre cancerul de ovar în raport cu alte localizări ale cancerului din
sfera genitală a femeii.
O serie de tumori benigne şi pseudotumori de ovar pot, în anumite circumstanţe, să degenereze
malign. Tumorile ovariene sunt în general structuri histologice neunitare. În aceeaşi gonadă există ţesuturi
tumorale benigne şi maligne diferite (adenocarcinom, epiteliom, sarcom).
2. INCIDENŢA, EPIDEMIOLOGIA, ETIOLOGIA
NEOPLASMULUI OVARIAN
Prognosticul actual în cancerul de ovar este sumbru. Deoarece nu există tehnici sigure de depistare
în stadiile precoce este important să fie urmărite în special grupele de femei cu mare risc. [6, 7].
Trei grupe de femei sunt foarte expuse:
 Femei care provin din familii unde există o predispoziţie genetică (factor genetic/familii cu risc).
 Femei nulipare sau sterile (ovulaţie sistematică; cele care au beneficiat de stimulare artificială ovariană
în protocoale de FIV).
 Femei cu un nivel de viaţă bun (probabil în relaţie cu anumiţi factori alimentari).
EPIDEMIOLOGIE DESCRIPTIVĂ
Cancerul de ovar reprezintă al treilea cancer ca incidenţă al organelor genitale (col, corp, ovar).
Incidenţa a fost estimată în ultimele decenii la 10 cancere de ovar / 100.000 femei pe an. Supravieţuirea la
5 ani a rămas se pare neschimbată în ultimele decenii (15-25%) faţă de cancerul de col şi cancerul de corp
a căror mortalitate în ţările dezvoltate s-a redus semnificativ prin prisma progreselor realizate în
diagnosticul precoce, tratamentul complex oncostatic (radiologie, chirurgical, chimioterapie, imunologic /
90% în stadiul I; 80% în stadiul II). Există comunicări care atestă supravieţuiri globale la 5 ani de până la
35-40% datorită diagnosticului precoce, tratamentului complex medico-chirurgical.
EPIDEMIOLOGIE ANALITICĂ
Dacă anumiţi factori de risc sunt cunoscuţi de mai multă vreme (ereditari), alţii sunt de
dată recentă (ginecologici, respectiv efectul dăunător al hiperstimulărilor ovulaţiei).
Există autori care consideră corio-carcinomul drept cancerul fecundaţiei şi cancerul de ovar
(tumorile epiteliale) drept cancer al ovulaţiei.
Sunt contabilizate până în prezent 3 grupe mari de factori de risc:
1. Ereditari
2. Ginecologici. FATHALLA a fost primul care a emis ipoteza că multiplicarea şi
repetiţia ovulaţiilor creşte riscul cancerului de ovar şi că acest cancer la anumite grupe de femei
poate fi considerat un cancer al ovulaţiei. În sprijinul acestei ipoteze au fost aduşi în discuţie mai
mulţi parametri:
- Paritatea;
- Contracepţia orală;
- Vârsta de instalare a menopauzei;
- Prezenţa unui "sindrom de ovar palpabil în postmenopauză";
- Sterilitatea;
- Femeile cu antecedente de chiste de ovar tratate prin diverse procedee conservatoare;
- Endometrioza;
- Cancerul de sân şi adeno-carcinomul de endometru.
3. Factorii de mediu şi alţi factori (factorii alimentari; tulburări dispeptice; fenomene paraendocrine).
3. ANATOMIA PATOLOGICĂ
Criteriile privind caracterul malign al tumorilor ovariene [2, 4, 5]
*Macroscopice:
- flateralitatea în peste 50% din cazuri cancerele ovariene interesează ambele ovare;
- prezenţa vegetaţiilor intrachistice şi în mod deosebit extrachistice.
*Microscopice:
După De Brux-Moricard sunt considerate drept criterii histopatologice de malignitate.
- numărul mare al mitozelor celulare;
- anarhia celulară;
- vascularizaţia dezordonată;
- invazia stromei şi infiltrarea capsulei tumorii.
TUMORILE EPITELIALE COMUNE
TUMORILE EPITELIALE COMUNE:
MALIGNE (ADENOCARCINOAMELE DE OVAR)
Adenocarcinomul seros,
Adenocarcinomul mucinos,
Adenocarcinomul endometroid,
Adenocarcinomul cu celule clare,
Tumoarea BRENNER malignă. Rară,
Carcinoamele nediferenţiate,
Tumorile mixte.
TUMORI LA LIMITA MALIGNITĂŢII ("BORDERLINE TUMORS'VLOW MALIGNANCY
POTENŢIAL" - LMP)
Cele mai frecvente sunt tumorile seroase şi cele mucinoase:
*Tumorile seroase;
*Pseudomixomul ovarian;
Tumorile "borderline" endometrioide, cu celule clare şi BRENNER.
ALTE FORME HISTOLOGICE DE CANCER OVARIAN PRIMITIV
TUMORILE DE MEZENCHIM ŞI DE CORDOANE SEXUALE
Macroscopic. Tumorile sunt unilaterale. La secţionare aspectul lor poate uneori să
orienteze spre un tip particular: caracter fasciculat al tumorilor din grupul fibrotecal; caracter
hemoragic al tumorilor de granuloasă; coloraţia gălbuie ce evocă o supraîncărcare lipidică
în androblastoame.
Microscopic. Caracteristicile histologice ale diferitelor tipuri de tumori sunt recunoscute
relativ uşor în formele diferenţiate. Tumorile de granuloasă se întâlnesc în două variante:
"adultă" - cea mai frecventă, "juvenilă" - mult mai rară. Cu excepţia tumorilor de grup fibrotecal,
celelalte varietăţi sunt toate potenţial maligne. Diagnosticul pozitiv este adeseori pus în stadiul 1
- a ceea ce argumentează prognosticul lor bun. Aceste tumori sunt adeseori responsabile de
sindroame clinice hormonale sau de secreţii anormale puse în evidenţă prin determinări/dozări
biologice.
TUMORILE GERMINALE PRIMORDIALE
Aceste tumori provin din gonada embrionară.
Ponderea lor este de 15-20% din totalul tumorilor de ovar. Se întâlnesc cel mai
frecvent în primele două decenii de viaţă. Înaintea vârstei de 21 de ani mai mult de 2/3
(peste 60%) din totalul tumorilor de ovar aparţin liniei germinale. Cea mai mare parte
din tumorile germinale sunt reprezentate de teratoamele chistice benigne care nu ridică
probleme deosebite de diagnostic. Grupul rămas este format din tumorile germinate
maligne. Un progres important în studiul acestor tumori a fost obţinut mulţumită identificării
tipurilor histologice pure al căror comportament biologic este particular. Tumorile pot fi întâlnite
şi ca localizări extragonadice de-a lungul zonei de imigraţie a celulelor germinale primitive. Ele
pot fi frecvent descoperite şi în cursul sarcinii.
TERATOAMELE MALIGNE
Sunt reprezentate de două tipuri de tumori.
a. Teratom imatur (asociat sau nu cu alte ţesuturi mature). Contingentul imatur este
reprezentat de ţesut nervos embrionar (neuroglie, celule în formă de "rozetă"). Importanţa
cantitativă se stabileşte după clasificarea lui NORRIS şi ZIRKIN în trei grade. Se admite că
numai gradele 2 şi 3 justifică tratament complementar, prognosticul în gradul 1 fiind similar
teratoamelor mature (grad "0"). O entitate histologică aparte se asociază uneori la teratoamele
nervoase imature ale ovarului: gliomatoza peritoneală (implant miliar difuz al ţesuturilor nervoase
mature în peritoneu).
b. Malignizarea secundară a unui teratom matur (chist dermoid). Este vorba de o
eventualitate rară. Cele două forme histologice mai frecvent întâlnite sunt: carcinomul epidermoid;
adenocarcinomul. Tratamentul şi prognosticul tumorilor germinate de ovar este strâns legat de tipul
histologic. Este bine ca prelevările intraoperatorii să fie precedate de determinarea markerilor
tumorali, iar examenul histopatologic să se orienteze pe "cupe senate multiple".

4. EXPLORĂRI CLINICE
Tabloul clinic în cancerul precoce de ovar este needificator. [3]. În stadiile avansate acesta
poate atrage atenţia prin anumite simptome şi semne. Se consideră totuşi că inclusiv în formele
avansate semnele majore şi simptomele lipsesc în circa 75% din cazuri. Bolnava poate solicita
consultul de specialitate pentru diverse acuze: dureri pelviene sau pelvi-abdominale,
neregularităţi menstruale, metroragii în ginopauză, tulburări urinare, tulburări de tranzit
sindrom dispeptic asociat. Alteori este prezentă ascita. Prin examenul genital este descoperită
tumora dură sau chistică, neregulată, ce ocupă una sau ambele zone anexiale. În stadiile avansate
aproape întreg pelvisul este ocupat de un "bloc tumoral dur", lipsit de mobilitate care înglobează
uterul, anexele şi organele de vecinătate. Simptomele în cancerul de ovar pot apare la o femeie care
până atunci era în perfectă stare de sănătate. Cele mai importante rămân: creşterea de volum a
abdomenului; scăderea în greutate / slăbirea, emacierea; jenă sau dureri discrete pelviene;
meteorism; uşor edem unilateral al membrelor inferioare; ascita în circa 70% din cazuri cancerul
de ovar este bilateral. Ascita este prezentă doar în 12,5% din cazuri.
5. EXPLORĂRI PARACLINICE
ECOGRAFIA
*Ecografia convenţională trans-abdominală permite un diagnostic de orientare
precoce, câteodată neaşteptat, constituind o explorare paraclinică fundamentală în această
patologie.
*Ecografia endovaginală cu sonde de înaltă rezoluţie (7,5 MHz) permite chiar un
diagnostic mai precoce şi mai precis.
*Ecografia tridimensională (3D) este metoda cea mai performantă. Ea permite
maximum de detalii, măsoară talia dar în special volumul tumorii, localizează topografic tumoarea
în raport cu celelalte structuri din vecinătate, rezoluţia este aproape perfectă.
*Dopplerul color şi Power doppler permit şi ele un diagnostic cât mai precoce şi mai precis în
asociere cu ecografia tradiţională.
*Puncţia eco-ghidată.
PUNCŢIA ECOGHIDATĂ
Este explorarea legată strâns de ecografia morfologică. Ea se poate practica sub
ghidajul ecosondei tradiţionale trans-abdominale sau al celei endovaginale. Analiza
celularităţii, a unor markeri biochimici şi tumorali, a anumitor receptori hormonali din prelevatele
obţinute, poate orienta diagnosticul spre o tumoare benignă sau malignă de ovar. Această puncţie
are valoare cu atât mai mare când se asociază dopplerul pulsat, color, power doppler, eco-3D.
Puncţia ecoghidată nu trebuie confundată cu "puncţia clinică", eminamente "oarbă", chiar
în mâinile unui specialist experimentat. Puncţia formaţiunii tumorale nu trebuie confundată cu
examenul histopatologic veritabil al formaţiunii tumorale.
Examenul suveran în diagnosticul paraclinic precis al tumorilor de ovar şi mai ales în
cancerul de ovar rămâne examenul microscopic al prelevatelor tisulare pe cupe senate multiple
(cel puţin 10) din formaţiune!
PUNCŢIA DOUGLASULUI (CULDOCENTEZA)
Se puncţionează pe "valvă"sau sub ghidul degetelor introduse în vagin, fundul de sac
posterior. Se introduc cu seringa 20-30 ml de ser fiziologic în Douglas. Apoi se aspiră cu aceeaşi
seringă. Lichidul extras cu eventuale celule exfoliate de pe ovar se examinează la microscop de
către citopatolog.
SCANNERUL ŞI RMN
Scannerul:
- accesibil în raport cu RMN;
- poate fi practicată chiar în urgenţe;
- vizualizează mai bine calcificările şi densităţile grăsoase, invizibile câteodată la
radiografia abdominală pe gol;
- bun când se urmăreşte vascularizaţia prin injectarea unei substanţe iodate de
contrast bine tolerată.
RMN:
- nu vizualizează calcificările, dar sensibilitatea tisulară a tehnicii permite o perfectă
delimitare anatomică, eventual întărită prin produse de contrast RMN care apar bine tolerate;
- malignitatea poate fi bănuită în faţa unei imagini heterogene (întâlnită în 83% din
cazuri, după SCOUTT);
- în egală măsură este interesantă în bilanţul si urmărirea endometriozei datorită
marii sensibilităţi în depistarea focarelor hemoragice;
- are avantaje în depistarea metastazelor osoase înainte chiar de fixarea scintigrafică.
Se practică şi: radiografia abdominală pe gol, irigografia, urografia, radiografia pulmonară.

Potrebbero piacerti anche