MARIA E LA SACRA SCRITTURA

Dopo aver aperto questo argomento, approfondiamolo per capire se la Chiesa ha preso un granchio

Cosa dice la Chiesa in proposito?

Ora leggiamo ciò che esattamente afferma il Concilio Vaticano II in proposito:

– “Sotto questa luce, essa (= la Madre del Redentore) viene già profeticamente adombrata dalla
promessa, fatta ai progenitori, caduti in peccato, circa la vittoria sul serpente (cf Gen 3,15).

– Parimenti, questa è la Vergine che concepirà e partorirà un Figlio, il cui nome sarà Emmanuele (cf
Is 7,14; Mic 5,2-3; Mt 1,22-23).
– Essa (= la Vergine Maria) primeggia tra gli umili e i poveri del Signore, i quali con fiducia attendono
e ricevono da Lui la salvezza.
– E infine, con Lei «eccelsa Figlia di Sion», dopo la lunga attesa della promessa, si compiono i tempi
e si instaura una nuova Economia, quando il Figlio di Dio assunse da Lei la natura umana, per
liberare, coi «misteri della sua carne», l’uomo dal peccato” (Lumen Gentium 55).

Fin qui il testo dottrinale della Costituzione Conciliare. La prospettiva, secondo la quale dobbiamo
leggere i brani citati, è già stata indicata precedentemente dal Concilio, con queste parole: “Questi
primi documenti, come sono letti nella Chiesa e sono capiti, alla luce dell’ulteriore e piena
rivelazione, progressivamente mettono sempre più in luce la figura di una Donna”, misteriosa e
straordinaria: la Madre del Messia......

Dunque...questa PROFEZIA di Genesi chiamata anche "vaticino", la troviamo espressamente

appoggiata DA TUTTA LA CHIESA DI ALLORA con il riferimento del PROTOVANGELO DI
GIOVANNI. ossia prima promessa di salvezza, primo lieto annunzio.

Possiamo ora domandarci legittimamente:

chi è quella “Donna” di cui si parla nel vaticinio?

È Eva?

È Maria?

È Eva e Maria insieme?

La fede della Chiesa rimanda ulteriormente a Maria, perché la “stirpe” della donna che vincerà il
serpente (= Satana) è Cristo Redentore, dunque la Donna, di cui si parla, è la Madre del
Redentore, e non può essere Eva dalla quale abbiamo invece avuto la morte e il peccato...
Se – come molti studiosi pensano – la redazione del testo è da collocare al tempo dell’esilio (Sec. VI
a.C.), il versetto 15 può opportunamente considerarsi una rilettura di Is 7,14.
La Donna in tal caso, è una persona ben precisa: l’attesa Madre del Messia. Tale comunque appare,
alla luce del Nuovo Testamento, dove Maria è designata con l’appellativo di “Donna” (cf Gv 2,4;
19,26) che non era affatto dispregiativo come studiosi dell'Università Ebraica di Gerusalemme ci
hanno confermato! Se a questo ci uniamo  la conferma della Chiesa attraverso l’intera Tradizione
cristiana, il quadro profetico è completo........
Ma leggiamo altre conferme:

Is.7,14 Il quale NON viene erroneamente citato insieme:

Due re, quello di Damasco (Aram) e quello di Samaria (Israele), invadono la Giudea e minacciano di
sterminare la stirpe regale di Davide per mettere sul trono il figlio di Tabeel.
Il re di Giuda (Acaz) è preso dal terrore, ma, invece di porre la sua fiducia in Dio, la ripone in soccorsi
umani e cerca alleanze con l’Assiria...... Allora Dio gli invia il profeta Isaia a rassicurarlo che l’iniquo
progetto dei due re non riuscirà. Isaia, per confermare quanto ha detto, invita Acaz a chiedere un
“segno” a Dio, ma il re ipocritamente si rifiuta “per non tentare Dio”, in realtà perché non crede in
Dio.
Nonostante il rifiuto del re, Dio conferma la sua fedeltà a Davide e promette che conserverà la
stirpe regale di Davide, la libererà dal pericolo incombente. Pegno e segno di ciò è il verginale
concepimento e
la nascita verginale dell’Emmanuele dalla stirpe di Davide. Malgrado l’infedeltà degli uomini, ci
sarà un erede per Davide. Questo aspetto ci riporta a Genesi ed alla promessa di Dio nonostante
Adamo ed Eva avessero disobbedito e dunque mancando di fedeltà.....
San Matteo, nel suo Vangelo, registra puntualmente l’adempimento di questa profezia. Ecco perché
il testo di Isaia è letto dall'intera Chiesa  come profezia mariana che si riallaccia alla promessa letta
da Genesi....

Abbiamo anche il profeta Michea 5,1-4:

E tu Betlemme...
Il profeta Michea, aggiunge alla profezia del suo contemporaneo Isaia, una circostanza notevole: il
luogo della nascita del futuro Messia, ossia Betlemme di Efrata, in Giudea.
Con le parole “fino a che partorisca Colei che deve partorire” il profeta Michea allude  alla profezia
di Isaia sulla Vergine che concepisce e partorisce un figlio chiamato Emmanuele del quale,
specificherà Matteo: è Dio-con-noi.
Il testo di Michea, con il riferimento alla partoriente e alla pace, può dunque considerarsi una
“rilettura” del testo di Isaia, che rimane il testo fondamentale. Anche l’avverarsi di questo vaticinio
di Michea è stato registrato da Matteo, nel suo Vangelo, nel contesto dell’episodio dei Magi.
In conclusione, leggendo questi primi documenti come sono letti nella comunità cristiana e come
sono compresi, alla luce della piena rivelazione che si compie in Gesù Cristo, noi impariamo a
conoscere la Vergine Maria, fin dagli inizi della divina rivelazione.
Comprendiamo, perciò, quanto insegna il Catechismo della Chiesa cattolica al n. 488: “Dio ha
mandato suo Figlio (Gal 4,4), ma per preparargli un corpo, ha voluto la libera collaborazione di una
creatura. Per questo, Dio da tutta l’eternità, ha scelto, perché fosse la Madre del Figlio suo: – una
figlia di Israele –, una giovane giudea di Nazareth, in Galilea, – “una vergine promessa sposa di un
giovane della casa di Davide, chiamato Giuseppe. La vergine si chiamava Maria” (Lc 1,26-27). Cf
Lumen Gentium n. 56.

Per ora fraternamente Caterina

 MARIA E LA SACRA SCRITTURA

După deschiderea acestui subiect, să se îngropa în ea pentru a vedea dacă Biserica a luat un crab /
Ce spune Biserica despre asta? Acum citim exact ce spune exact al Doilea Consiliu al Vaticanului
despre el: "Sub această lumină, ea (Maica Mântuitorului) este deja umbrită profetic de promisiunea
făcută progenitorilor, care au căzut în păcat, despre victoria asupra șarpelui (Cf. Gen. 3.15). – De
asemenea, aceasta este Fecioara care va concepe și va da naștere unui Fiu, al cărui nume va fi
Emmanuel (cf Is 7,14; Mic 5.2-3; Mt 1.22-23). "Ea (Fecioara Maria) excelează printre umilii și săracii
Domnului, care așteaptă cu încredere și primesc mântuirea de la El. "Și, în sfârșit, cu "fiica ei
excelentă a Sionului", după lunga așteptare pentru promisiune, vremurile sunt împlinite și se
stabilește o nouă Economie, când Fiul lui Dumnezeu a presupus din natura ei umană, să se elibereze,
cu "tainele cărnii ei", omul de păcat" (Lumen Gentium 55).

Până acum textul doctrinar al Constituției conciliare. Perspectiva, conform căreia trebuie să citim
pasajele citate, a fost deja indicată anterior de Sinod, cu următoarele cuvinte : „Aceste prime
documente, așa cum sunt citite în Biserică și sunt înțelese, în lumina unei revelații ulterioare și
complete, sunt puse progresiv întotdeauna. mai clar figura unei Femeii ", misterioasă și
extraordinară: Maica Domnului ......

Așadar ... această PROFEȚIE a Genezei numită și „Vatican”, o găsim susținută în mod expres de
TOATE BISERICA LUI CU referința PROTOVANGELO DI GIOVANNI. adică prima promisiune a
mântuirii, primul anunț fericit .

Acum ne putem întreba în mod legitim:

cine este acea „femeie” menționată în profeție?

Este Eva?

Este Maria?

Eve și Maria sunt împreună?

Credința Bisericii se referă în continuare la Maria, deoarece „descendența” femeii care va birui
șarpele (= Satana) este Hristos Mântuitorul , de aceea Femeia, despre care vorbim, este Maica
Mântuitorului și nu poate fi Eva de la care în schimb am avut moartea și păcatul ...
Dacă - după cum cred mulți savanți - scrierea textului trebuie să fie plasată în momentul exilului (Sec.
VI î.H.), versetul 15 poate fi considerat în mod adecvat o reinterpretare a lui Is 7:14 .
În acest caz, Femeia este o persoană foarte specifică: mama așteptată a lui Mesia . Acest lucru
apare însă, în lumina Noului Testament, unde Maria este desemnată cu porecla „Femeie” (cf. Ioan 2:
4; 19:26) ceea ce nu a fost deloc derogator, așa cum ne-au confirmat savanții Universității Evreiești
din Ierusalim! Dacă adăugăm la aceasta confirmarea Bisericii prin întreaga tradiție creștină, tabloul
profetic este complet ........

Dar să citim și alte confirmări:

Este 7,14 care NU este citat greșit împreună :

Doi regi, cel al Damascului (Aram) și cel al Samariei (Israel), invadează Iudeea și amenință cu
exterminarea liniei regale a lui David pentru a-l pune pe tron pe fiul lui Tabeel.
Regele lui Iuda (Ahaz) este luat de teroare, dar în loc să-și plaseze încrederea în Dumnezeu,
îl plasează în ușurare umană și caută legături cu Asiria ...... Atunci Dumnezeu îl trimite pe profetul
Isaia pentru a-l liniști că planul nedrept al celor doi regi va eșua. Pentru a confirma ce a spus, Isaia
îl invită pe Ahaz să-i ceară lui Dumnezeu un „semn”, dar regele refuză ipocrit „să nu-l ispitească pe
Dumnezeu”, în realitate, deoarece nu crede în Dumnezeu .
În ciuda refuzului regelui,Dumnezeu își confirmă loialitatea față de David și promite că va păstra
linia regală a lui David, scutindu-l de pericolul iminent . Gândul și semnul acestui fapt este
concepția virginală și
nașterea virginală a lui Emmanuel din descendența lui David . În ciuda infidelității bărbaților, va
exista un moștenitor al lui David. Acest aspect ne readuce la Geneză și la făgăduința lui Dumnezeu,
în ciuda faptului că Adam și Eva au ascultat și, prin urmare, lipsiți de fidelitate ...
Sfântul Matei, în Evanghelia sa, înregistrează punctual împlinirea acestei profeții. Acesta este motivul
pentru care textul lui Isaia este citit de întreaga Biserică ca o profeție mariană care este legată de
promisiunea citită de Geneza….

Avem și profetul Mică 5,1-4 :

Și tu, Betleem ...

Profetul Mică adaugă o împrejurare remarcabilă profeției lui Isaia contemporan: locul nașterii
viitorului Mesia, adică Betleemul Efratei, în Iudeea .
Cu cuvintele „până când ea naște pe Ea care trebuie să nască”, profetul Micah face aluzie la
profeția lui Isaia asupra Fecioarei care concepe și dă naștere unui fiu numit Emmanuel al căruia,
Matei va specifica: este Dumnezeu cu noi.
Textul lui Micah, cu referire la părtaș și pace, poate fi considerat , așadar, o „recitire” a textului lui
Isaia, care rămâne textul fundamental . Chiar împlinirea acestei profeții a lui Mica a fost înregistrată
de Matei, în Evanghelia sa, în contextul episodului Magilor.
În concluzie, citind aceste prime documente așa cum sunt citite în comunitatea creștină și așa cum
sunt înțelese, în lumina revelației depline care are loc în Isus Hristos, învățăm să o cunoaștem pe
Fecioara Maria, încă de la începutul revelației divine .
Prin urmare, înțelegem ce învață Catehismul Bisericii Catolice în n. 488 : „ Dumnezeu a trimis pe
Fiul său (Gal 4: 4), dar pentru a pregăti un trup pentru el, a dorit colaborarea gratuită a unei
creaturi . Din acest motiv, Dumnezeu din toată veșnicia a ales, să fie Maica Fiului său: - o fiică a lui
Israel -, un tânăr evreu din Nazaret, în Galileea - „o mireasă promisă fecioară a unui tânăr din casa
lui David , numit Giuseppe. Fecioara se numea Maria"(Lc 1,26-27). Cf Lumen Gentium n. 56.

Deocamdată fraternă Catherine