GHIDUL COOPERARII

TRANSFRONTALIERE

EURO DOBROGEA
PROIECT FINANTAT DE UNIUNEA EUROPEANA PRIN
PROGRAMUL PHARE CBC ROMANIA – BULGARIA

1
2
 "Granitele au un inteles ambiguu, dual. Pot fi o punte catre ceilalti sau
o bariera in calea lor. Reflecta adesea obsesia de a pozitiona pe cineva
sau ceva de «cealalta parte»… Granitele sunt o necesitate, deoarece
fara ele nu poate fi identitate, structura, individualitate; mai mult,
nu poate sa existe nimic cu adevarat, caci fara frontiere forma ar fi
imprecisa. Granitele sunt o realitate. Ele confera contur si caracteristici.
Tot ele construiesc individualitatea personala si colectiva."

Claudio Magris, Utopia e disincanto (1999)

3
 CUPRINS
SECTIUNEA I: RELATII TRANSFRONTALIERE EUROPENE

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………

CONTEXTUL ISTORIC………………………………………………………………………………

CARTA EUROPEANA A REGIUNILOR DE GRANITA SI TRANSFRONTALIERE

Preambul……………………………………………………………………………………...
Contextul istoric si politic…………………………………………………………………….
Obiective ale cooperarii transfrontaliere…………………………………………………...
Valoarea adaugata a cooperarii transfrontaliere………………………………………….
Cooperarea transfrontaliera ca angajament european si ca obiectiv politic al Uniunii
Europene……………………………………………………………………………………...
Perspective……………………………………………………………………………………

ASPECTE INSTITUTIONALE ALE COOPERARII TRANSFRONTALIERE

Istoric…………………………………………………………………………………………..
Tipuri de structuri transfrontaliere.................................................................................

COOPERAREA TRANSFRONTALIERA IN SPATIUL DANUBIAN

Omogenitatea naturala si culturala...............................................................................
Disparitatile economice si sociale.................................................................................
Principalele activitati transfrontaliere............................................................................
Cooperarea in zona fluviului Dunarea..........................................................................
Domenii specifice de cooperare transfrontaliera..........................................................

COOPERAREA TRANSFRONTALIERA INTRE ROMANIA SI BULGARIA

Prezentarea generala a regiunii transfrontaliere Romania – Bulgaria
Dezvoltarea cooperarii transfrontaliere intre regiunile de granita din Romania si
Bulgaria
Structuri implicate in cooperarea transfrontaliera

EXEMPLE DE PROIECTE DE PE GRANITA ROMANIA-BULGARIA………………………….

SECTIUNEA II: BUNE PRATICI DE COOPERARE TRANSFRONTALIERA IN

UNIUNEA EUROPEANA

INTRODUCERE........................................................................................................................

CONTEXT.................................................................................................................................

SURSE DE FINANTARE ..........................................................................................................

Initiative si programe in UE
Interreg III................................................................................................................
LEADER+................................................................................................................
EQUAL....................................................................................................................
Initiative si programe in tarile candidate si non-candidate
Phare si Phare CBC................................................................................................
TACIS si TACIS CBC..............................................................................................

RECOMANDARI INTR-UN PROIECT TRANSFRONTALIER ..................................................

4
PROIECTE ITALIENE................................................................................................................
BO.R.D.E.R.....................................................................................................................
CENTRO.........................................................................................................................
LO.DE. ............................................................................................................................
Interreg – LEADER .........................................................................................................
BELGRADO-BAR ...........................................................................................................

5
 SECTIUNEA I

RELATII TRANSFRONTALIERE
EUROPENE

6
 INTRODUCERE

Definitie:
„Cooperarea transfrontaliera reprezinta colaborarea directa intre regiuni invecinate de-a
lungul granitei, in toate domeniile, dintre autoritatile locale si regionale, implicand toti
actorii.” (Asociatia Regiunilor de Granita Europene – Studiul LACE asupra Initiativei UE
Interreg si a perspectivelor de viitor, iulie 1997).

Subiectul cooperarii transfrontaliere este, prin urmare, foarte vast, tratand probleme ale
vietii de zi cu zi de la nivel local, dar si subiecte legate de dreptul international, incepand
de la initiative si planuri de dezvoltare regionala prin cooperare transfrontaliera, pana la
strategii ale Uniunii Europene, inclusiv programe de finantare. Cooperarea
transfrontaliera are o traditie formata de-a lungul a mai multor decenii.

Cooperarea transfrontaliera a aparut din interesul comun al ambelor parti pentru

rezolvarea unei probleme colective. Experienta a dovedit ca este mai avantajoasa
abordarea acesteia de catre o structura transfrontaliera, evitandu-se, astfel, dublarea
eforturilor de catre institutiile proprii fiecarei regiuni in parte.

In regiunile de granita oamenii trebuie sa faca fata trecutului istoric, problemelor de

mediu, precum si dificultatilor economice, toate amplificate de conditiile politice.
Initiativele de cooperare transfrontaliera servesc la reducerea tensiunilor, la crearea de
obiceiuri pozitive si de relatii care pot avea efecte pe o raza teritoriala mare. Cooperarea
transfrontaliera poate rezolva probleme concrete ce nu pot fi rezolvate intr-un context
national. Uniunea Europeana pune la dispozitia regiunilor transfrontaliere atat resurse,
cat si surse de inspiratie legislativa, doua mijloace importante pentru a imbunatati
conditiile existente in regiunile de granita. Cooperarea transfrontaliera (CBC - Cross-
border cooperation) este mai puternica in regiunea baltica, unde acordurile bilaterale
incheiate intre statele mai bogate si celelalte state, precum si sprijinul la nivel inalt
acordat initiativelor multilaterale asigura mediul necesar si resursele. Desi cooperarea
transfrontaliera nu este un panaceu universal pentru problemele cu care se confrunta
regiunile de granita, aceasta poate aduce o contributie substantiala la rezolvarea
dificultatilor legate de integrarea europeana si securitate, la inceput de secol 21.

Granitele, prin urmare, sunt parte integranta din comportamentul uman – fiind un produs
al nevoii de ordine, control si protectie in viata umana, reflectand asemanari si
deosebiri, o linie trasata intre „ei” si „noi”. Granitele sunt constructii umane
omniprezente, rezultatul inevitabil al diversitatii si limitelor de putere si constrangere, de
organizare sociala, diviziune a muncii si de promovare a identitatii colective in interiorul
unui teritoriu delimitat geografic. Totusi, toate frontierele trebuie sa ramana suficient de
flexibile incat sa suporte schimbari si schimburi transfrontaliere.

Frontierele unui stat, foarte importante din punct de vedere politic in ultimele doua
secole, au fost create ca urmare a razboaielor, invaziilor sau constrangerilor. Putine
frontiere au fost create in mod democratic, prin vointa cetatenilor. Totusi, in mod
paradoxal, frontierele au fost conditie sine qua non pentru dezvoltarea democratiei
parlamentare si a bunastarii. Astfel, prosperitatea a sporit doar atunci cand functia
coercitiva a frontierelor unui stat a fost omisa sau cel putin eliminata din activitatea
politica de zi cu zi. Frontierele raman, prin urmare, un lucru ambiguu, un fenomen

7
contradictoriu chiar. Ele faciliteaza dezvoltarea democratiei, insa impun limite geografice
asupra ei. Ele includ, dar in acelasi timp exclud.

Frontierele reprezinta bariere, dar si punti de legatura. Pentru multi, in special pentru cei
ce isi au resedinta in zonele de granita, frontierele reprezinta o resursa (legala sau
ilegala), precum si simbolul identitatii lor.

8
 CONTEXTUL ISTORIC

Specificul Europei este dat nu doar de diversitatea realitatilor culturale si istorice, dar si
de existenta numeroaselor granite dintre state. Dupa faramitarea teritoriilor din aceasta
regiune din timpul Evului Mediu, a urmat perioada secolelor XIX si XX in care s-au
format statele nationale. Multe din aceste state exista si astazi, fiecare urmandu-si
propria dezvoltare. Numai cateva din tarile europene au experienta existentei unei
granite commune pe o perioada indelungata, cum ar fi cazul Spaniei si Portugaliei, de
exemplu, care pot fi considerate statele cu cea mai veche granita europeana.

Granitele statelor care s-au format in Europa de-a lungul ultimelor 3 secole - intre
statele baltice sau in zona Balcanilor chiar in ultimii ani – separa de multe ori regiuni
unde locuitorii apartin unor grupuri etnice comune. Astfel, s-au creat granite artificiale
intre state, iar datorita temerilor privind posibile agresiuni militare, regiunile de frontiera
au ajuns sa fie slab populate.

Activitatea economica, dinamica populatia, comertul, toate au tendinta de a se diminua

in zonele de granita, prin comparatie cu regiunile centrale. Caile de transport merg
deseori paralel cu granitele nationale, in mod special din motive militare. In aceste zone
de frontiera, bogate in zacaminte de carbune sau minereuri, unde se dezvolta activitati
industriale importante, ar trebui sa sporeasca populatia si bunastarea economica.
Totusi, dezvoltarea conduce in mod frecvent la invidie, la o stare de nemultumire intre
vecini, neintelegeri politice si chiar conflicte militare. In afara acestor aspecte care sunt
exceptii, zonele granitelor europene sunt mai degraba zone periferice slab dezvolatate,
cu legaturi limitate la caile de transport. Granitele naturale, cum ar fi raurile, lacurile,
marile sau muntii, accentueaza si ele barierele existente. Dupa 1945, ideologiile politice
si ambitiile blocurilor militare au transformat unele tari in zone cu granite de netrecut
(Cortina de Fier). Sisteme politice, legislative, administrative, economice, de impozitare,
sociale, culturale, diferite de fiecare parte a granitei, au transformat frontierele
geografice ale statelor in bariere cu adevarat importante. Cetatenii din zonele de granita,
care au fost cei mai afectati de consecintele conflictelor istorice, au capatat sentimente
reciproce de teama si nesiguranta. Aceasta situatie, in continua schimbare, are efecte
negative in ceea ce priveste disponibilitatea de a coopera si de a stabili relatii mai
apropriate.

In momentul de fata, cooperarea transfrontaliera pe granitele comune are o lunga

traditie in Europa. In unele tari din vestul Europei, cum ar fi Grecia, Spania sau
Portugalia, cooperarea transfrontaliera a devenit o realitate in perioada anilor 1980, in
contextul schimbarilor politice, instaurarii unor sisteme politice democratice si dobandirii
calitatii de membru al Uniunii Europene. In tarile din centrul si estul Europei nu s-a putut
inregistra un proces similar decat dupa anul 1989.

La scurt timp dupa incheierea celui de al doilea Razboi Mondial, deja in anii ‘50,
reprezentanti din numeroase regiuni de granita din Europa au luat in discutie
posibilitatea eliminarii obstacolelor datorate frontierelor nationale si cooperarea
transfrontaliera. Aceasta actiune a fost motivata, in primul rand, de dorinta de a gasi
modalitati de crestere a standardelor de viata, de a instaura pacea, ca si din intentia de
a depasi dificultatile datorate granitelor si restrictiile care conduc la separarea

9
popoarelor, institutiilor, inclusiv prin surmontarea barierelor naturale, construind poduri
sau tuneluri.

Dupa al II-lea Razboi Mondial, populatia din diferite tari cu granite comune (Germania -
Franta, Franta - Olanda si tari din peninsula scandinavica) a hotarat sa minimizeze sau
sa elimine total efectele negative cauzate de existenta granitelor, pentru a duce o viata
asemanatoare cu cea a locuitorilor din zonele centrale ale tarilor. Curand s-a descoperit
ca fara existenta unor reglementari juridice si administrative precise, acest plan nu poate
fi atins decat in mica masura. Ca urmare, au fost constituite asociatii locale sau
regionale de ambele parti ale granitelor, fiecare din ele ramanand sub jurisdictie
nationala, urmarind scopuri comune si dorind sa promoveze cooperarea transfrontaliera.
Unele din aceste asociatii s-au unit sub o “umbrela” transfrontaliera (euroregiuni sau
structuri similare). Din 1960 si pana in prezent, acestea au continuat consecvent, pe
diferite paliere politice si administrative, sa imbunatateasca situatia economica si socio-
culturala a populatiilor care traiesc in regiunile de granita si sa elimine barierele datorate
frontierelor.

La sfarsitul anilor ‘80, crearea Pietei Unice europene si schimbarile democratice

petrecute in Europa Centrala si de Est au deschis si mai mult granitele nationale.
Numeroase alte state si regiuni transfrontaliere au infiintat si au devenit membre ale
Asociatiei Regiunilor de Granita Europene (Association of European Border Regions –
AEBR), fondata in 1971. In acelasi timp, alte oportunitati de cooperare au aparut, cum ar
fi proiectele de infrastructura (poduri, tuneluri) intre Franta si Marea Britanie, precum si
intre Danemarca si Suedia. Deschiderea unor granite si conturarea altora a readus in
atentie problemele legate de frontiere. A devenit clar ca obiectivele UE privind integrarea
trebuie sa urmareasca o politica speciala pentru regiunile frontaliere, care sa elimine
problemele ce ar putea urma integrarii.

Intrumentele UE de politica regionala reprezinta ele insele o solutie, asa dupa cum
“Strategia si planul de dezvoltare transfrontaliera” a fost pentru sudul si vestul Europei
incepand cu anii 1989/1990, strategie aplicata ca urmare a unui program comunitar,
cunoscut sub denumirea de Interreg. Autoritatile locale si regionale din zonele frontaliere
au reactionat rapid si au infiintat structuri transfrontaliere la nivel regional acolo unde nu
existasera pana atunci. Pe toate granitele interne si externe ale Uniunii Europene,
asociatiile locale si regionale au urmat modelul euroregiunilor si al altor structuri similare,
propunandu-si obiective si strategii pe termen lung.

Pentru a contribui la rezolvarea problemele transfrontaliere, in anii ‘80 Consiliul Europei

a propus modele de acorduri. Uniunea Europena a procedat, de asemenea, la
armonizarea multor aspecte legalislative, guvernele statelor membre sprijinind aceste
evolutii prin intermediul tratatelor aplicate in cadrul Conventiei Cadru pentru Cooperare
Transfrontaliera (European Outline Convention on Transfrontalier Co-operation) si a
diverselor reglementari legislative.

In Europa Centrala si de Est, interesul pentru cooperare transfrontaliera a fost destul de

modest dupa deschiderea granitelor din anii 1989/1990, fapt de inteles in contextul in
care aceste frontiere au fost atat de strict inchise pana atunci. In mod special la aceste
granite strict controlate s-a simtit nevoia cooperarii transfrontaliere in toate aspectele
vietii oamenilor, comunitatilor si regiunilor, in incercarea de a depasi dezavantajele
geografice ale existentei granitelor si marile diferente dintre venituri sau infrastructura.

10
In zona mediteraneeana, cooperarea transfrontaliera intre tarile UE sau cele in curs de
aderare se deruleaza in cadrul programelor MEDA.

11
 CARTA EUROPEANA A REGIUNILOR DE GRANITA SI
TRANSFRONTALIERE

Preambul

Frontierele sunt „sechele ale istoriei”. Cooperarea transfrontaliera ajuta la diminuarea

dezavantajelor pe care le au granitele, la reducerea statutului de regiuni marginalizate,
precum si la imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei. Ea cuprinde toate sferele
sociale, culturale, economice si de infrastructura. Cunostintele si intelegerea caracterului
social, cultural, lingvistic si economic diferit al vecinilor – o sursa inepuizabila a increderii
reciproce – reprezinta premisele obligatorii pentru orice cooperare transfrontaliera de
succes.

Gama larga de probleme, dar si de oportunitati, valabila pentru ambele parti ale granitei,
face cooperarea transfrontaliera indispensabila in Europa. Aceasta ajuta la transpunerea
principiilor dreptului international intr-un spatiu transfrontalier: cooperarea regionala si
locala, subordonata guvernului, intre numerosi parteneri sociali si segmente ale
populatiei, de-o parte si de cealalta a granitei nationale, promoveaza pacea, libertatea,
securitatea, salvgardarea drepturilor omului si incurajeaza protectia minoritatilor etnice.
Regiunile de granita si transfrontaliere creaza punti de legatura intr-o Europa unita, in
folosul coexistentei populatiei Uniunii Europene, inclusiv a minoritatilor. Nu trebuie sa
uitam ca 32% din populatie, din peste 40% din teritoriul Europei largite, traieste in zone
de granita.

Politica Uniunii Europene tine cont de acest lucru, considerand toate regiunile de granita
(interne sau externe), ca fiind o prioritate si alocand fonduri. Principiile subsidiaritatii si
parteneriatului intre structuri de nivel local, regional, guvernamental si european sunt
indispensabile acum, mai mult ca oricand, in cadrul cooperarii transfrontaliere.

Experienta pozitiva castigata de-a lungul timpului in domeniul cooperarii transfrontaliere,

in interiorul Uniunii si intre statele membre ale Consiliului Europei, trebuie acum folosita
pentru a promova cooperarea dintre noile si vechile state membre ale UE, precum si la
noile granite externe ale Uniunii Europene si vecinii din sudul si estul Uniunii.

Aceasta Carta respecta, prin urmare, valorile si obiectivele Tratatului asupra Uniunii
Europene si noii Constitutii Europene.

Conjunctura istorica si politica

1. Conjunctura istorica

Europa se caracterizeaza, in zilele noastre, prin interculturalitate si istorie comuna. Pana

in secolul XVII in mod special, peisajul istoric era extrem de variat. Secolul XVIII a adus,
datorita dinamicii sale industriale si politice, concepte novatoare precum statul de drept,
drepturile omului, drepturile fundamentale si intreprinderile libere. In secolele XIX si XX,
statul-natiune s-a dezvoltat ca entitate predominanta in contextul tensiunilor dintre
regiuni. Multe din noile frontiere ale acestor state-natiuni, deseori rezultatul unor
razboaie, au devenit „sechele ale istoriei”, marcand in Europa formarea de noi teritorii,

12
cu regiuni si grupuri etnice proprii, vechile grupuri etnice continuandu-si existenta in tot
acest timp.

2. Conjunctura politica

Conceptul traditional de granita nationala este adeseori extins dincolo de functia de

protectie. Din punct de vedere juridic, granita este o linie ce reprezinta limita pana unde
se extinde suveranitatea unui stat.

Fasiile de granita de dimensiuni variate au aparut in perioada statelor-natiuni si a

conflictelor lor militare, precum si pentru a se proteja de posibile incursiuni militare. Ele
sunt caracterizate de marginalitate in multe domenii: economia, infrastructura de
transporturi, cultura sau densitatea populatiei se diminueaza treptat pornind de la centrul
unei tari catre granitele ei. Cu putine exceptii, aceasta situatie face ca regiunile de
granita sa fie zone structural slabe, dezvoltarea drumurilor si cailor ferate fiind
inexistenta sau foarte redusa. Stimulata de posibilitatile sporite de comunicatie, de
publicatii, ulterior de radio si televiziune, iar acum de Internet, exista o tendinta
inevitabila de gravitare catre centrele si ideile nationale. Ideea de stat-natiune continua
sa defineasca cultura, economia, societatea si mediul politic, pana in ziua de astazi.
Aceasta tendinta a devenit in mod special vizibila in regiunile de granita ale Europei si a
condus la pierderea identitatii, mai ales acolo unde populatia era legata cultural,
lingvistic, demografic, istoric, de-a lungul secolelor, in ciuda noilor granite nationale.

Ca rezultat, din sudul spre centrul si estul Europei, pana la Peninsula Scandinavica si
Irlanda, intalnim nenumarate regiuni de granita tipice, care, in principiu, sufera de
aceleasi probleme. In general, acestea sunt localizate langa regiuni de granita din tara
vecina si se confrunta cu dificultati asemanatoare.

Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, marile orase, regiunile si statele Europei au hotarat
sa trateze problemele legate de frontierele de stat, probleme care evoluasera in timp si
care erau, deseori, nejustificate din punct de vedere cultural. Consiliul Europei si
Uniunea Europeana au devenit doua mijloace pentru a gasi solutii. Pana la sfarsitul
anilor ’80, statele si regiunile situate in partea de est a Europei s-au aflat in afara acestei
politici, datorita Cortinei de Fier, multe din granitele tarilor centrale si est-europene
avand rolul unei avertizari, semnaland intangibilitatea acestora (termenul de „Cortina de
Fier” este extrem de semnificativ).

Din anii 1989-1990, in Europa au fost initiate numeroase procese. La prima vedere, ele
par a fi diferite, dar de fapt sunt apropiate ca si continut politic si economic, si includ:
- desfiintarea granitelor interne ale UE prin crearea Pietei Unice;
- deplasarea granitelor interne catre granitele externe ale UE, respectiv catre
granitele cu tari terte;
- eforturile de a stabili contacte de ordin intelectual, politic si economic dincolo de
noile granite ale Uniunii Europene, cu statele nemembre, cum ar fi Elvetia sau
Norvegia, cu tarile candidate, sau state nemembre mediteraneene, din est sau
din Balcani;
- dupa aderarea celor noi 10 state la UE, la 1 mai 2004, multe din frontierele
externe au devenit noi granite interne, iar noi granite externe au aparut in special
in estul Europei, dar si in zona mediteraneana.

13
Toate regiunile de granita (interne sau externe) din Uniune sunt direct afectate de aceste
schimbari, capatand o serie larga de noi obligatii.
Astazi, granitele si-au pierdut functia lor primordiala, aceea de a separa statele-natiuni,
desi inca exista diferente foarte mari, economice, sociale si juridice, intre regiunile de
granita din interiorul Uniunii, dar si la granitele externe ale Uniunii extinse catre est sau
zona mediteraneana, situatie care face cooperarea mult mai dificila.

In multe regiuni de granita sau transfrontaliere continua sa existe spatiul gol din jurul
frontierei. Sunt in continuare intalnite spatii ce constituie obstacole pentru integrarea
europeana. De asemenea, trebuie mentionat faptul ca multe din regiunile de granita din
Europa nu sunt separate numai de frontiera nationala, ci, uneori, intampina probleme
speciale si datorita particularitatilor geografice: fluvii, mari, oceane, sau zone muntoase.

Statutul periferic al multor zone de granita poate fi transformat intr-o situatie favorabila,
in interiorul UE, cand toate barierele economice, sociale, culturale, de ordin juridic, al
afacerilor si al infrastructurii vor fi inlaturate, iar Europa va fi integrata intr-o singura si
diversa entitate. Zonele de granita de la periferia UE pot fi eliberate de izolare prin
crearea de conexiuni mai bune. Regiunile de granita si transfrontaliere isi asuma, in
acest mod, functia de punti, devenind astfel elemente atat pentru unificarea Europei, cat
si pentru buna vecinatate la granitele externe ale Uniunii.

3. Conjunctura economica

Schimbul de bunuri, aflat in crestere, si libertatea de miscare a populatiei, a fortei de

munca, serviciilor si capitalului, atat intre statele membre ale Uniunii, cat si la nivel
global, afecteaza in mod particular regiunile de granita si transfrontaliere.

Pe tot cuprinsul Europei, localizarea periferica a regiunilor de granita in interiorul unei

tari, uneori si in Europa, duce frecvent la dezechilibre, prin comparatie cu gradul
concentrarii economice din regiunile centrale. Uneori, aceste dezechilibre (in mod
special diferente de structuri si venituri economice), sunt foarte mari, cum ar fi cazul in
sudul, centrul si estul Europei, sau la granitele externe ale Europei. Pe de alta parte,
situatia poate deveni mai clara la un studiu mai detaliat. Spre exemplu, regiunile de
granita din Europa de Vest care se lupta cu consecintele vechii dezvoltari mono-
structurale si industriale sau cu lipsa continua a schimburilor economice externe.

Efectul concentrarii fortei de munca, a serviciilor si capitalului in centrele industriale

europene trebuie contracarat prin politici coordonate la nivel european si nationale, in
particular prin programul european de dezvoltare spatiala, politici regionale si de
transporturi, precum si prin coeziune teritoriala.

Situatia regiunilor de granita si a celor transfrontaliere din Europa este caracterizata

printr-o gama larga de bariere economice si dezechilibre la granitele interne si externe
ale UE si in Europa de Est.

Centrele economice din zonele de granita sunt adeseori considerate ca nefacand parte
din hinterland-ul statului de care apartin, fapt care distorsioneaza efectiv comertul si
serviciile. Timp de zeci de ani, infrastructura transporturilor in zonele de granita a suferit
din cauza lipsei de conexiuni adecvate cu restul tarii. In zonele de granita in care
infrastructura a fost creata de curand, acest lucru s-a produs cu zeci de ani dupa ce
aceasta deja exista in interiorul respectivei tari. In regiunile unde infrastructura inca

14
lipseste, se poate spune ca lipsesc si conditiile fizice pentru cooperare si dezvoltare
transfrontaliera viitoare.

Ca rezultat, regiunile de granita si transfrontaliere se confrunta frecvent cu o criza de

locuri de munca alternative si bine platite, precum si cu un sistem educational deficitar,
trebuind sa faca fata unor dezavantaje precum preluarea fortei de munca de la statele
invecinate, sau o piata de munca transfrontaliera netransparenta.

Companiile din zonele de granita, frecvent lipsite de cunostinte adecvate asupra

posibilitatilor pietei, oportunitatilor de export si resurselor de marketing de peste granita.
Aceste companii sunt nemultumite din cauza capacitatilor limitate de exploatare a
resurselor si informatiilor de peste granita, precum si din cauza efectelor datorate
conditiilor concurentiale superioare din statele vecine. Mai mult, accesul la contractele
publice, de cercetare si la programele de dezvoltare derulate peste granita le este
limitat. In acelasi timp, trebuie mentionat faptul ca aceste probleme variaza in intensitate
in functie de regiunea de granita, acestea abordand si contracarand aceste probleme pe
sub-sectoare, cu niveluri de succes diferite.

Societatea se asteapta ca autoritatile regiunilor de granita si transfrontaliere sa

gaseasca solutii la toate aceste probleme, insa regiunile nu sunt intotdeauna
principalele responsabile de cauzele respectivelor probleme. Ca rezultat, problemele
care inca exista in Europa continua sa fie concentrate la granite, diferentele datorandu-
se urmatoarelor aspecte:
- structuri si competente administrative diferite;
- legislatie fiscala si sociala diferita;
- este dificil sa existe cooperare intre intreprinderile mici si mijlocii carora le lipsesc
pietele tansfrontaliere de furnizori si de vanzare formate in restul tarii de-a lungul
timpului;
- planificare si legislatie spatiala diferita;
- legislatie de mediu si pentru deseuri variata;
- probleme de zi-cu-zi nerezolvate;
- disparitati de curs valutar (mai ales la granitele externe ale UE);
- sisteme de transport diferite, neconforme cu cerintele pietei internationale
transfrontaliere;
- diferentele intre pietele fortei de munca, structurele salariale si sistemele sociale
la granitele externe ameninta sa devina surse de conflict si constituie probleme
foarte serioase;
- diminuarea securitatii prin eliminarea granitelor (politiile transfrontaliere nu au
fost prevenite asupra termenilor legali si organizationali);
- dezvoltarea turismului transfrontalier vine in conflict cu conservarea
ecosistemului si protectia mediului;
- investitii dezavantajoase, prezente si viitoare, in sectorul serviciilor si social,
datorita comertului transfrontalier neadecvat si a barierelor juridice si financiare;
- dificultati in cadrul formarii profesionale transfrontaliere, ce duc la crearea unei
bariere rezistente impotriva unei piete interne deschise si a unei piete a muncii
transfrontaliere;
- prejudecati, stereotipuri, empatii inadecvate asupra caracteristicilor pupulatiei
vecine, care exista si de-o parte si de cealalta a granitei.

Obiective ale cooperarii transfrontaliere

15
 1. Noua calitate a granitelor: spatiu de intalnire

„Fata umana” a politicii Europene se poate manifesta intr-o perspectiva optima acolo
unde dorinta de cooperare este vital necesara si este pusa in practica, si anume in
regiunile de granita. Aici, un sistem divergent trebuie transformat intr-unul convergent,
prin eliminarea barierelor si dificultatilor la granita.

Niciunde nevoia de a invinge obstacolele si barierele create de granite nu este mai

evidenta, desi acestea pot sa reapara datorita legilor nationale, in ciuda existentei
Uniunii Europene. Lucruri care par „teorie europeana” pentru cineva care locuieste in
interiorul unei tari, pot face parte din viata de zi cu zi a cetatenilor care locuiesc in zonele
de granita, care sufera consecintele existentei frontierelor si care vor sa vada inlaturate
aceste consecinte. Cetatenii, comunitatile si regiunile care cauta sa gaseasca impreuna
solutii pentru problemele cu care se confrunta regiunile transfrontaliere nu au nici o
intentie de a schimba frontierele sau de a aduce atingere suveranitatii statelor. Unicele
intentii sunt de vindecare a „sechelelor istoriei”, de facilitare a unei cooperari mai
eficiente in toate domeniile vietii, de imbunatatire a conditiilor de trai pentru rezidentii de
la frontiera, in ideea realizarii „Europei cetatenilor”.

In consecinta, scopul cooperarii in regiunile de granita si transfrontaliere nu este sa

creeze un nou nivel adimistrativ, ci sa dezvolte structuri de cooperare, proceduri si
instrumente care sa permita inlaturarea obstacolelor si sa incurajeze eliminarea factorilor
divizivi. Obiectivul final este depasirea limitelor granitelor si reducerea importantei
acestora la niste simple frontiere administrative. In contextul unei continue integrari
europene si al unei cooperari economice mai puternice si mai diversificate, intr-o Europa
„noua”, populatia din regiunile de granita va fi capabila sa-si sustina dreptul la conditii de
viata egale, libertate de miscare si o mobilitate sporita in contextul integrarii de facto.
Decizia privind succesul cooperarii transfrontaliere se gaseste, mai departe de tratate,
reglementari UE, programe sau structuri de cooperare, in vointa guvernului si a
autoritatilor locale sau regionale.

2. Politica europeana de dezvoltare spatiala

Dezvoltarea spatiala contemporana este considerata a fi sinonima cu organizarea

deliberata a relatiei dintre Om si mediul sau. In regiunile de granita si transfrontaliere,
dezvoltarea spatiala include principiile de baza ale sustenabilitatii si dezvoltarii spatiale,
precum si instrumentele pentru realizarea acestora in regiunile sau tarile aflate de
ambele parti ale granitei. Politica de dezvoltare spatiala a tarilor membre ale Consiliului
Europei si Uniunii Europene trebuie sa dea o maxima importanta cooperarii
transfrontaliere, prin intermediul Cartei Europene de Dezvoltare Regionala (European
Regional Development Charter), Planului European de Dezvoltare Spatiala (European
Spatial Development Plan) si CEMAT – Principiile de baza ale dezvoltarii sustenabile in
Europa. Includerea coeziunii teritoriale in viitoarele politici ale Uniunii sporeste
semnificativ sansele de implementare, mai ales in regiunile de granita.

3. Eliminarea dezavantajelor create de granite si exploatarea oportunitatilor existente

3.1. Imbunatatirea infrastructurii

16
Pentru regiunile de granita si transfrontaliere care sufera in continuare din cauza
localizarii lor la periferia tarii din care fac parte, si cateodata chiar a Europei, constructia
si dezvoltarea drumurilor, cailor ferate, a aeroporturilor, cailor navale si a porturilor sunt
de o importanta vitala. Aceste infrastructuri ofera conditiile necesare cooperarii
transfrontaliere. Datorita crearii Retelelor Trans-Europene, regiunile de granita si
transfrontaliere vor fi dotate cu noi conexiuni nationale si internationale care le vor
permite utilizarea infrastructurilor din interiorul tarii, eliminandu-se situatiile specifice de
strangulare la trecerile de frontiera si contribuindu-se la dezvoltarea interna a zonelor de
granita si la conectarea lor cu centrele nationale. Totusi, conexiunile internationale nu
trebuie sa transforme regiunea de granita sau transfrontaliera intr-o simpla zona de
tranzit. In timp ce infrastructura transporturilor se construieste si se dezvolta, trebuie
luate in considerare interesele cetatenilor afectati si cerintele de mediu. In acest sens,
proiectele de infrastructura transporturilor se pot realiza numai cu participarea, in mod
egal, a regiunilor de granita si transfrontaliere afectate.

Pentru dezvoltarea viitoare a regiunilor de frontiera si transfrontaliere aflate la granitele

UE externe, in particular in centrul si estul Europei, dezvoltarea telematicii si
comunicatiilor permite iesirea regiunilor in cauza din marginalizarea uneori chiar
europeana.

3.2. Promovarea calitatii localizarii si a dezvoltarii economiei comune

In contextul disparitatilor Europei largite si al coeziunii teritoriale, cooperarea

transfrontaliera ajuta in particular la eliminarea diferentelor si obstacolelor economice din
regiuni de granita invecinate, in parteneriat cu guvernele nationale si autoritatile
europene. Atat timp cat infrastructura transfrontaliera nu face decat sa creeze conditiile
pentru cooperarea economica, politicile de dezvoltare economica si a pietei muncii sunt
cele care imbunatatesc, in mod direct, dezvoltarea economica regionala transfrontaliera.

Prin urmare, politica economica regionala din zonele de granita sau transfrontaliere ar
trebui sa promoveze eliminarea diferentelor datorate frontierelor. Mai mult, aceasta
politica ar trebui integrata in obiectivele principale ale politicilor nationale si europene
(spre exemplu: politica agricola, structurala, economica, de planificare spatiala, politica
regionala si sociala, etc.). „Conceptele regionale de dezvoltare transfrontaliera” si
„programele operationale” trebuie create si imbunatatite de catre autoritatile regiunilor de
granita si transfrontaliere, si implementate de catre guvernele nationale si UE.

Programele transfrontaliere au ca scop realizarea de masuri si proiecte concrete care sa

imbunatateasca cooperarea transfrontaliera intre intreprinderi mici si mijlocii, sa dezvolte
noi relatii transfrontaliere intre producatori si furnizori, sa elimine dezavantajele
competitive datorate granitei (dupa cum se poate constata din procedurile licitatiilor
publice si private, barierele administrative si dumpingul social). Trebuie sa promoveze
invatamantul profesional transfrontalier si recunoasterea bilaterala a calificarilor
nationale, dandu-se astfel posibilitatea dezvoltarii unei piete a muncii veritabile, a unei
zone transfrontaliere de operare pentru intreprinderi. De asemenea, programele
transfrontaliere vor urmari crearea de facilitati pentru furnizori si pentru depozitarea
deseurilor (de exemplu, gunoaie sau apa), precum si pentru serviciile medicale.

4.Imbunatatirea protectiei mediului si naturii la nivel transfrontalier

17
Aerul, apa si mediul natural nu se opresc la nici o granita. Ca rezultat, este nevoie ca
protectia mediului si conservarea naturii sa se extinda si peste frontiere, trabuind sa fie
incorporate in planurile de dezvoltare spatiala transfrontaliera. Designul peisagistic activ
in regiunile de granita si transfrontaliere are nevoie de o abordare comuna, in aceeasi
masura ca si eliminarea problemelor legate de poluarea aerului si a apei, eliminarea
reziduurilor menajere, reciclarea si curatirea, poluarea fonica si bazinele fluviale
inundabile. O atentie deosebita trebuie acordata diferentelor substantiale din domeniul
protectiei mediului si conservarii naturii dintre regiunile de granita si transfrontaliere.

5. Promovarea cooperarii culturale transfrontaliere

Elementul cheie in cooperarea transfrontaliera este promovarea increderii reciproce si a

conexiunilor primare. Cooperarea culturala este foarte importanta, ea fiind o necesitate
esentiala pentru construirea oricarui alt tip de cooperare. O buna cunoastere a intregii
regiuni transfrontaliere si a conditiilor geografice, structurale, economice, culturale si
istorice este o preconditie pentru implicarea activa a cetatenilor si a celorlati parteneri.

6. Transformarea in realitate a principiilor subsidiaritatii si parteneriatului

Europa se caracterizeara, mai inainte de toate, prin diversitate. Acest lucru ar trebui sa
fie vazut ca un avantaj. Structurile sale unice, regionale, trebuie luate in considerare si
dezvoltate in continuare, pe masura construirii „casei europene comune”, implicand
cooperarea transfrontaliera in toate domeniile.

Identitatea regionala a statelor europene poate fi considerata ca un bloc al Uniunii

Europene la nivel regional. De-a lungul frontierelor europene, regiunile de granita si
transfrontaliere au rolul unei punti de legatura si, pentru ca se manifesta in viata de zi cu
zi a oamenilori, ofera oportunitati promitatoare de dezvoltare. Ca rezultat, acestea ar
trebui sa fie promovate suplimentar de catre toate institutiile europene si nationale,
precum si de fortele politice.

Regiunile de granita si transfrontaliere sunt capabile si doritoare sa aduca o contributie

importanta interconexiunii, pentru integrarea europeana, mentinandu-si, insa, bogata lor
diversitate culturala. Cooperarea culturala transfrontaliera promoveaza, de asemenea,
intelegerea minoritatilor nationale si etnice si necesitatea gasirii unor solutii la
problemele acestora. Autoritatile administrative si politice, precum si presa, radioul si
televiziunea, trebuie sa creeze conditiile necesare pentru bunele relatii dintre vecini,
ajutand la inlaturarea prejudecatilor.

In contextul existentei unor planuri si masuri locale, dar si a unor concepte europene de
dezvoltare, regiunile de granita si transfrontaliere fac eforturi pentru a se dezvolta.
Realizarea de parteneriate si aplicarea principiului subsidiaritatii printr-o coordonare
sporita si cooperare intensiva intre factorii de decizie locali, regionali, nationali si
europeni sunt indispensabile pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta
regiunile de granita si transfrontaliere.

In consecinta, avem nevoie de retele transfrontaliere intre autoritatile locale si regionale,

care nu numai sa dea posibilitatea unei cooperari economice si legate de infrastructura,
dar sa promoveze si cooperarea socio-culturala prin eliminarea barierelor, spre exemplu,
in sectorul social, in educatie, domeniul lingvisitic, in problemele de zi cu zi ale granitei,
in toleranta culturala, astfel incat poate fi construita increderea reciproca.

18
Prin urmare, in toata Europa, cooperarea transfrontaliera este un obiectiv urgent pentru
viitor, ce trebuie atins folosind in aceeasi masura precautia si energia. In acest context al
regiunilor de granita si transfrontaliere dezavantajate, promovarea solidaritatii este
absolut indispensabila.

Valoarea adaugata a cooperarii transfrontaliere

Valoarea europeana adaugata se naste din faptul ca, in lumina experientei trecute,
oamenii care convietuiesc in regiunile de granita invecinate vor sa coopereze si, prin
urmare, aduc o contributie valoroasa promovarii pacii, libertatii, securitatii si drepturilor
omului.

Valoarea adaugata politica implica o contributie substantiala urmatoarelor elemente:

- dezvoltarea Europei si a integrarii europene;
- cunoasterea si intelegerea dintre natiuni, construirea increderii reciproce;
- implementarea parteneriatelor si a principiului subsidiaritatii;
- cresterea coeziunii economice si sociale si a cooperarii dintre natiuni;
- pregatirea aderarii noilor state;
- utilizarea fondurilor UE in beneficiul coooperarii transfrontaliere, prin intermediul
programelor anuale, precum si asigurarea co-finantarii regionale si nationale pe
termen lung.

Valoarea institutionala adaugata presupune:

- implicarea activa a cetatenilor, autoritatilor, gruparilor politice si sociale, de
ambele parti ale granitei;
- informatii sigure privind vecinii (autoritatile regionale, partenerii sociali, etc…);
- cooperarea transfrontaliera pe termen lung intre structuri capabile sa lucreze in
mod eficient;
o functionarea unui parteneriat pe linie orizontala si verticala, in ciuda
faptului ca exista structuri si domenii diferite;
o primirea si administarea de fonduri;
- proiectarea, implementarea si finantarea in comun a programelor si proiectelor
transfrontaliere;

Experienta dobandita pe tot cuprinsul Europei demonstreaza ca implementarea si

realizarea programelor si a proiectelor in comun se poate face numai daca partenerii
regionali si locali detin un rol important.

Valoarea adaugata socio-economica devine vizibila, desi in moduri diferite, prin:

- mobilizarea potentialului endogen, prin consolidarea autoritatilor regionale si
locale ca parteneri, initiatori ai cooperarii transfrontaliere;
- participarea actorilor din sectorul economic si cel social (de ex: camere de
comert, asociatii, companii, uniuni patronale, institutii culturale si sociale,
organizatii ecologiste, agentii de turism, etc.);
- deschiderea pietei muncii, armonizarea calificarilor profesionale;
- dezvoltarea suplimentara, de ex. in infrastructura, transport, turism, mediu,
educatie, cercetare si cooperare intre IMM-uri, de asemenea crearea mai multor
locuri de munca in aceste domenii;

19
 - imbunatatiri durabile in dezvoltarea planificarii spatiale si in politica regionala
(inclusiv mediul);
- imbunatatirea infrastructurii transportului transfrontalier.

Valoarea adaugata socio-culturala este reflectata in:

- diseminarea repetata, durabila, a informatiei in legatura cu situatia geografica,
structurala, economica, socio-culturala si istorica a regiunii transfrontaliere
(inclusiv cu ajutorul mass-mediei);
- vizualizarea regiunii transfrontaliere cu ajutorul hartilor, a publicatiilor,
materialelor scolare, etc.
- dezvoltarea unui grup de experti dedicati (multiplicatori), cum ar fi: biserici, scoli,
institutii de invatamant pentru tineri si adulti, autoritati, asociatii culturale,
biblioteci, muzee, etc.
- sanse egale si posibilitatea cunoasterii limbii sau a dialectelor tarii vecine, ca
urmare a comunicarii si a dezvoltarii regionale transfrontaliere.

In acest mod, cooperarea transfrontaliera devine un element constituent al dezvoltarii

regionale. Un mediu de lucru transfrontalier dedicat afacerilor poate exista numai in
contextul unei cooperari socio-culturale.

Cooperarea transfrontaliera – misiune europeana si obiectiv politic al Uniunii

Europene

Frontierele sunt sechelele istoriei. Nu trebuie sa uitam de aceste sechele, dar nici sa le
cultivam la luarea deciziilor care privesc viitorul Europei.

Divesitatea Europei este considerata o caracteristica valoroasa. Aceasta caracteristica

valoroasa trebuie exploatata si promovata. Diversitatea se remarca in viata culturala si
sociala in toate statele si regiunile Europei. De-a lungul istoriei, aceste sisteme sociale si
culturale au dus la formarea puterii politice, a anumitor structuri administrative si a
legislatiei in materie, precum si la dezvoltarea de activitati politice diferite (planificare
spatiala, sprijin economic, etc,).

Cetatenii europei s-au nascut si au trait in aceste medii sociale si culturale diferite. Ei nu
vor fi intotdeauna dispusi sa isi sacrifice obiceiurile in favoarea armonizarii europene,
mai ales daca rezultatul va fi pierderea diversitatii.

In ciuda eliminarii barierelor la granitele interne si externe ale UE si a libertatii de

miscare in spatiul Uniunii Europene, diferentele sociale si culturale (inclusiv diferitele
structuri si sisteme adiministrative) vor continua sa existe pentru mult timp de acum
inainte si se vor intalni unele cu altele la granita.

Nici un stat din Europa – din Uniune sau din afara ei – nu va incerca sa-si modifice
structurile traditionale, puterile sau competentele datorita problemelor din regiunile de
granita. Mai mult, nici un stat nu va putea vreodata sa emita legi armonizate in totalitate
cu legislatiile tuturor statelor vecine.

Consecintele se vor simti pe o durata lunga de timp: problemele economice, sociale,

juridice si obstacolele din calea cooperarii vor afecta populatiile aflate de ambele parti
ale granitei.

20
Cooperarea bilaterala sau trilaterala transfrontaliera la nivel local sau regional va
ramane o necesitate pe termen lung, nu numai pentru a preveni conflicte sau bariere de
ordin psihologic, ci, inainte de toate, pentru a facilita parteneriate ce vor diminua aceste
diferente existente in Euroregiuni sau structuri asemanatoare. Parteneriatele de acest tip
trebuie cultivate in interiorul regiunilor, chiar daca adesea combinand pateneri sociali
diferiti din ambele zone de granita, si extern, cu guvernele nationale.

Suveranitatea statelor se termina la granita, dar continua sa existe si necesita solutii de

sustinere la nivel national si european. Tratatul Constitutiei Europene (III-Art. 116) si
Politica de Coeziune Europeana permit acest lucru, considerand cooperarea
transfrontaliera ca una din cele trei prioritati europene.

Cooperarea transfrontaliera este, prin urmare, in primul rand si mai ales o sarcina
europeana si un obiectiv al Uniunii Europene care trebuie implementata la nivel
regional/local, in parteneriat.

Perspective

Carta Regiunilor de Granita si Transfrontaliere Europene reflecta constientizarea

cadrului istoric si a responsabilitatilor Europei viitoare, ce se dezvolta intr-o proximitate
sporita si in care regiunile de granita si transfrontaliere joaca un rol decisiv. Acestea
devin standarde pentru:
- coexistenta umana intr-un mediu de pace, inclusiv respectarea diversitatii si a
drepturilor minoritatilor;
- respectul principiilor parteneriatului si subsidiaritatii;
- participarea activa a cetatenilor, politicienilor, autoritatilor si grupurilor sociale in
cooperarea transfrontaliera;
- reconciliere, toleranta, egalitate, in ciuda multiplelor diferente dintre parteneri;
- noi vecini la granitele externe ale UE;
- o cooperare stransa sociala, culturala si economica, extinsa pe tot cuprinsul
transfrontalier, fara sa aduca insa daune suveranitatii statale;
- o Europa a cetatenilor, in care oamenii se simt acasa in deplina diversitate
regionala.

Pentru a urma aceasta cale, a „Europei fara granite” a secolului 21, este necesara
actiunea comuna a Uniunii Europene, Consiliului Europei, OSCE, guvernelor nationale,
autoritatilor locale si regionale, ca si solidaritatea bilaterala dintre regiunile de granita si
transfrontaliere. Aceasta Carta se adreseaza tuturor celor care se implica in formarea
acestui proces in viitor, asadar in mod special regiunilor de granita si transfrontaliere,
acestea fiind elementele de baza ale dezvoltarii.

Carta a fost adoptata la 20 noiembrie 1981 si revizuita in 1995 si 2004.

21
 ASPECTE INSTITUTIONALE ALE COOPERARII
TRANSFRONTALIERE

Incepand cu sfarsitul anilor 1950, grupuri de regiuni de granita, in special din

Scandinavia (granitele Olanda/Germania si Franta/Germania/Suedia) au initiat si au
dezvoltat in mod organizat activitati de cooperare transfrontaliera, propunandu-si
depasirea barierelor istorice, atenuarea dezechilibrelor si a problemelor de marginalizare
datorate barierelor impuse de frontiere nationale, precum si tratarea numarului mare de
investitii defectuos gestionate datorita lipsei de coordonare a autoritatilor nationale.

Istoric

Pentru dezvoltarea cooperarii transfrontaliere este necesar suportul continuu al

structurilor transfrontaliere, ca motor al unei cooperari efective, si astfel devine oportuna
existenta unor forme institutionalizate. Asociatiile locale transfrontaliere au fost primele
forme de structuri transfrontaliere. Acestea au determinat formarea ulterioara a unor
organizatii-umbrela de diferite tipuri. Acest proces a fost de lunga durata, in principal
datorita urmatoarelor obstacole:
- sisteme administrative nationale care difera considerabil, acest aspect fiind in
particular valabil pentru autoritati (jurisdictie, competente), pentru resurse
(financiare si de personal) si pentru uzantele in procedurile de luare a deciziilor la
nivel de autoritati locale si regionale;
- principiul “loi unique” care se aplica formalitatilor legale de infiintarea de entitati
juridice, atat in domeniul public cat si in cel privat, si care face ca in termeni
practici, personalitatea juridica sa poata fi acordata de un singur pachet de legi;
- constrangerile datoarte faptului ca autoritatile locale si regionale nu au
posibilitatea sa transfere competente sau responsabilitati structurilor
transfrontaliere sau altor organizatii, fara acordul autoritatilor nationale.

Rezultatul efortului depus de regiunile de frontiera pentru a institutionaliza cooperarea

transfrontaliera a fost facilitat de unele initiative internationale si nationale, prezentate
in continuare.

Conferinta Ministeriala Europeana de Planificare Spatiala (The European Spatial

Planning Ministerial Conference - CEMAT), organism consultativ de 8rpe langa Consiliul
Europei, infiintata in 1970, a publicat “Strategia de planificare regionala europeana”
(European Regional Planning Strategy), care a reprezentat prima strategie concreta
pentru cooperarea transfrontaliera in Europa si care a fost aplicata pana in anul 1980.
Acordul “Nordic Council Agreement on Cross-border Cooperation“ intre municipalitati a
fost semnat in 1997. Conventia Cadru pentru Cooperare Transfrontaliera de la Madrid,
promovata de Consiliul Europei in 1980, a incearcat sa puna la dispozitie modele de
acorduri/conventii inter-statale. Desi a fost semnata de peste 20 de state, Conventia si-a
dovedit valoarea doar cand a fost traspusa prin tratate inter-statale specifice.
Astfel de tratate internationale, care au constituit fundamentul cooperarii transfrontaliere
intre autoritati locale/regionale, au fost semnate incepand cu anul 1989 si au produs
efecte in anii ‘90 in urmatoarele cazuri:
- Conventia BENELUX (semnata in 1986, produce efecte din 1991);

22
- Tratatul Transfrontalier Germania-Olanda (semnat in 1991, produce efecte din
1993);
- Acordul de la Viena intre Italia si Austria (semnat in ianuarie 1993, produce efecte
din 1995) si Acordul de la Roma (semnat in noiembrie 1993, produce efecte
din1994);
- Acordul Karlsruhe care reglementeaza cooperarea transfrontaliera dintre Franta,
Germania, Luxembourg si Elvetia (semnat in 1996, produce efecte din 1997);
- Tratatul de la Bayonne dintre Franta si Spania (semnat in 1995, produce efecte
din1997).

Pentru cooperare la nivel de proiecte in UE, exista un instrument legal, valabil pentru
toate statele membre, denumit Grup de Interes Economic European (European
Economic Interest Grouping - EEIG). Acesta este focalizat in primul rand pe cooperare
economica (ex. intre intreprinderi) si este deschis atat firmelor, cat si organizatiilor
publice. A fost utilizat pentru cooperare transfrontaliera (si in general inter-regionala)
doar la nivel de proiecte, fara insa sa fi putut fi extins si la cooperarea transfrontaliera la
nivel de programe, intre institutii publice. Motivul rezida din faptul ca institutiile publice nu
au dreptul, in mod normal, sa trasnfere competente si responsabilitati unor organizatii de
tipul EEIG, ale caror obiective sunt stabilite definitive de la bun inceput, fara sa poata fi
facute modificari pe perioada vietii lor. Ca exemplu de EEIG poate fi dat cel stabilit intre
Districtul Bayonne-Anglet-Biarritz (Franta) si Delegatia Foral de Giupuzcoa din San
Sebastian (Spania). Scopul EEIG Bayonne/San Sebastian a constat in initierea,
promovarea si coordonarea actiunilor transfrontaliere care pot dezvolta infrastructura,
faacilitatile si serviciile din regiune. Cei doi membri au adoptat un statut oficial, care
definea scopul, obiectivele, drepturile membrilor, organizarea si conducerea. Activitatile
au fost orientate spre cooperare tehnologica, managementul oraselor si al mediului,
infrastructura, retele informatice, proiecte de parcuri industriale.

In realitate, procesul de instutionalizare a cooperarii transfrontaliere a inceput, intr-o

mare masura, prin anii ‘50, cand anumite regiuni de granita mai dinamice au decis sa
caute impreuna solutii practice la problemele comune, actionand dupa legi private sau
publice. EUREGIO, pe granita Olanda/Germania a fost prima structura transfrontaliera
adevarata, infiintata in 1958. Pe aceeasi granita, au mai aparut in 1970 euroregiunile
Rhein-Waal, Maas-Rhein, Rhein Maas-Nord si Ems-Dollart.

Procesul cooperarii transfrontaliere, inclusiv institutionalizarea, a fost accelerat incepand

cu 1980 datorita urmatorilor factori:
- schimbarile interne in UE, in special competitia in Pieta Unica;
- extinderea Uniunii Monetare si Economice;
- schimbarile politice din Europa Centrala si de Est;
- initiativele UE si finantarile pentru dezvoltarea cooperarii transfrontaliere, in special
prin Programul Interreg.

Institutionalizarea a continuat sa se dezvolte preponderant ca abordare pragmatica

pentru partenerii regionali si locali in gasirea de solutii practice, folosind toate optiunile
legale si administrative disponibile.

Acest indelungat proces de extindere si de adancire a cooperarii de-a lungul granitelor in

Europa a avut loc cu viteze diferite, pe diferitele granite, dar in final se desprind doua
idei generale.

23
In primul rand, principiile generale privind formarea de structuri transfrontaliere:
- structurile trebuie create ca urmare a necesitatii de a extinde si adanci cooperarea
transfrontaliera, fara sa constituie doar un pas preliminar in desfasurarea activitatii
de cooperare;
- in structurile transfrontaliere cu competente in luarea deciziilor trebuie sa fie
reprezentate echitabil ambele parti ale granitelor;
- diversitatea de organizare si jurisdictie existenta in intreaga Europa reprezinta pentru
structurile transfrontaliere o provocare la competitie, iar solutiile practice trebuie
gasite pentru situatiile specifice fiecarei granite;
- structurile transfrontaliere vizeaza crearea unui nou nivel administrativ la frontiere, ci
reprezinta o interfata care sporeste gradul de eficienta al autoritatilor locale sau
regionale de pe fiecare parte a granitei.

In al doilea rand, structurile transfrontaliere sunt strans legate de stadiul de dezvoltare

a cooperarii:
- cunoasterea initiala dintre parteneri este o etapa esentiala in cooperare, atunci cand
se urmareste crearea de retele transfrontaliere, de forumuri sau a unor mecanisme
similare pentru realizarea schimbului de informatii;
- conceptele si strategiile transfrontaliere necesita existenta unor mecanisme de lucru
in comun (analize transfrontaliere, planificare), ca si existenta unor comisii, consilii,
grupuri de lucru, secretariate (preferabil permanent) care sa asigure continuitatea si
sa sustina procesele strategice;
- dezvoltarea si managementul proiectelor transfrontaliere necesita uneori crearea de
structuri neoficiale, mai ales in cazul in care proiectele se deruleaza in paralel sau
prin structuri comune (structuri “joint venture” ca de ex. EEIG) pentru operatiuni
integrate;
- cel mai avansat tip de structura transfrontaliera este cel care trateaza toate
problemele de cooperare transfrontaliera, inclusiv dezvoltarea si managementul
programelor, si necesita existenta capacitatilor tehnice, administrative, financiare si
de luare a deciziilor.

Tipuri de structuri transfrontaliere:

Euroregiuni

Unele dintre cele mai frecvente structuri transfrontaliere sunt “euroregiunile”. Desi nu pot
fi considerate entitati legale sau organizatii, ele au multe caracteristici comune:
· caracter permanent;
· identitate diferita de a membrilor sai;
· resurse administrative, tehnice si financiare proprii;
· capacitate decizionala proprie.

Aria geografica a euroregiunilor este determinata in special de gradul de integrare socio-

economica al unei arii geografice relative concentrate. Euroregiunile se focuseaza pe
cooperarea la nivel operativ pe rezolvarea problemelor locale si incearca sa previna
conflictele, prin promovarea unor solutii care sa vina in sprijinul celor mai afectate
grupuri de cetateni. Euroregiunile transfrontaliere nu sunt titluri de glorie noi pentru
conducerile locale sau regionale, ci platforme de interferenta pentru institutiile publice si
private existente. Cu toate ca reprezinta structura principala pentru derularea tuturor
activitatilor de natura transfrontaliera, implementarea celor mai multe din actiunile

24
incluse in planurile si programele transfrontaliere este realizata de autoritatile
competente si de alte organizatii in concordanta cu procedurile nationale.

In cazul in care nu exista tratate internationale privind cooperarea transfrontaliera pe o

granita specifica, etapele pentru infiintarea structurilor de tip euroregiune pot fi
considerate urmatoarele:
- autoritatile regionale/locale (municipalitati, judete, regiuni, etc.) constituie
asociatii dedicate cooperarii transfrontaliere, pe ambele parti ale granitei, urmand
prevederile legilor;
- aceste asociatii semneaza ulterior un acord de cooperare transfrontaliera (de
obiecei sub lege privata) care urmareste urmatoarele aspecte:
ƒ reprezentare egala in structura de conducere a Euroregiunii (consiliu,
comitet);
ƒ contributia finaciara in vederea constituirii bugetului comun al asociatiei;
ƒ secretariat comun

Daca acordul se supune legii publice si da dreptul autoritatii participante sa transfere

responsabilitati si competente structurii transfrontaliere, dar nu si drepturi constitutionale,
atunci acordul poate sa acopere si managementul proiectelor si programelor Interreg; in
caz contrar, se incheie separat un acord Interreg cu autoritatile competente ale unui stat
membru - parte in acest acord.

Criteriile Eurogiunilor stabilite de Asociatia Regiunilor de Granita Europene:

Organizare
- amalgam de autoritati regionale si locale de pe ambele parti ale granitei ;
- in anumite cazuri are adunare parlamentara;
- organizatii transfrontaliere cu secretariat permanent, cu experti si personal
administrativ ;
- respecta din punct de vedere juridic legislatia privind asociatiile si fundatiile pe
ambele parti ale granitei;
- corespund prevederilor tratatelor internationale care reglementeaza conditiile de
participare ca membru a autoritatilor locale.

Metode de lucru
- cooperarea strategica este orientata spre dezvoltare, fara masuri bazate pe cazuri
individuale;
- orientarea este intotdeauna spre contextul transfrontalier, regiunile nefiind tratate ca
entitati individuale la granita nationala;
- nu apar noi structuri administrative;
- centru al relatiilor transfrontaliere derulate de locuitori, politicieni, institutii, economie,
parteneri sociali, organizatori de evenimente culturale, etc. ;
- placa turnanta intre diverse structuri si centre de putere de pe ambele parti ale
granitelor, respectand aspectele psihologice;
- parteneriate de cooperare: pe verticala (la nivel European, guvernamental, regional,
local) si pe orizontala, de-a lungul granitei;
- implementarea deciziilor legate de cooperarea transfrontaliera la nivel national de
face in concordanta cu procedurile aplicabile de ambele parti ale granitei, pentru a
evita conflictele de putere si competenta;

25
- participarea locuitorilor, institutiilor si partenerilor sociali in proiecte si programe de
cooperare tranfrontaliera, precum si la procesul de luare a deciziilor
- initiativele directe si folosirea resurselor proprii sunt o preconditie pentru obtinerea
ajutorului si asistentei oferite de terti.

Elemente ale cooperarii transfrontaliere

- definirea domeniilor de actiune in concordanta cu interesele comune (ex:
infrastructura, economie, cultura);
- cooperarea in toate sectoarele vietii: munca, timp liber, cultura, etc.;
- acordarea unei atentii egale cooperarii social-culturale si cooperarii economice si in
infrastructura;
- aplicarea tratatelor si acordurilor incheiate la nivel European, privind practicile de
cooperare transfrontaliera;
- consilierea, asistenta si coordonarea cooperarii transfrontaliere, in special in
urmatoarele domenii: dezvoltare economica; turism si timp liber; transport si trafic;
dezvoltarea agriculturii; dezvoltare regionala; invovatii si transfer de tehnologie;
protectia mediului; scoli si educatie; protejarea naturiil; cooperare sociala; cultura si
sport; servicii de urgenta si sanatate publica; prevenirea dezastrelor; energie;
communicatii; recuperarea deseurilor; siguranta publica.

Exemple de euroregiuni

Euroregiunea BUG este una din cele mai mari aglomerari intre Lublin (Polonia), Pinsk
(Belarus) si Luck (Ukraina), cu o populatie de peste 5 milioane de locuitori, distribuita in
cele trei tari. Regiunea Bug a beneficiat de fonduri UE pentru dezvoltarea punctelor de
frontiera, servind atat preocuparilor locale in dezvoltarea comertului si comunicatiilor, cat
si Uniunii Europene, interesata de siguranta de-a lungul viitoarelor frontiere externe.
Euroregiunea are, de asemenea, dreptul de a aplica proiecte finantate de Phare –
Facilitatea pentru Proiecte Mici, ceea ce confera o dimensiune internationala proiectelor
cu o finatare de pana la 200,000 euro, consolidand abilitatile actorilor locali si
pregatindu-i pentru integrarea in UE. In noiembrie 1998, un reprezentant al regiunii BUG
a fost ales in conducerea Societatii Europene pentru Regiuni de Granita, sporind astfel
in continuare experienta internationala in regiune,

Alte euroregiuni, cum ar fi Euroregiunea Carpatica (care cuprinde zone din Ungaria,
Polonia, Romania, Slovacia si Ucraina) sau Euroregiunea Marea Baltica (regiunea
coastiere din Danemarca/Bornholm, Letonia, Lithuania, Polonia, Suedia si
Rusia/Kaliningrad) urmaresc acelasi scop: reducerea restrictiilor la frontiere, dezvoltarea
infrastructurii in regiunile de granita, intarirea conexiunilor locale, accesul la asistenta
internationala pentru nevoile locale si crearea premizelor pentru cooperare.

Asociatii de lucru si alte organisme

Intr-un numar mare de cazuri, autoritatile regionale/locale sau alte organizatii au agreat
sa coopereze, de exemplu prin semnarea de protocoale de cooperare sau de acorduri
fara urmari juridice, infiintand anumite structuri specifice, deobicei fara personalitate
juridica proprie.

26
Termenul folosit pentru acest tip de structuri este „working community“ – asociatii de
lucru (communauté de travail) si cel mai obisnuit mod de cooperare este cel care implica
autoritatile regionale. Exemple includ comunitatile din Jura (Franta/Elvetia), Pirinei
(Spania/Franta) si Extremadura/Alentejo (Spania/Portugalia). Un alt tip de structura este
Regionalrat (consilii regionale), care reunesc oameni politici din partea autoritatilor
regionale de fiecare parte a granitei (ex: Austria/Ungaria au infiintat in 1993 un consiliu
regional care cuprinde regiunile Gyor-Moson-Sopron si Vas, orasele Gyor, Sopron si
Szombathely (Ungaria) si Landul Burgenland, Austria). Cooperare dintre Austria si
Ungaria are ca obiectiv crearea unei euroregiuni, iar Consiliul Regional este un prim pas
in acest sens. Pentru acest tip de organizatie se folosesc si alte denumiri, de ex. in cazul
Irlanda/Marea Britanie (Irlanda de Nord) exista trei „clustere“ (asocieri neformale) ale
autoritatilor locale (consilii districtuale in Irlanda si regionale in Irlanda de Nord),
denumite: EBRC (Comitetul Regional al Granitei de Est - East Border Regions
Committee); ICBAN (Reteaua Granitei Central Irlandeza - Irish Central Border Network);
si NWRCBG ( Grupul Regiunilor de Granita Nord Vest - North West Region Cross
Border Group).

Principalele caracteristici comune acestor structuri sunt urmatoarele:

- sunt permanente;
- uneori au o identitate diferita (ex. ICBAN in IRL/NI), dar de obicei pastreaza
denumirea membrilor lor (ex. Working Community din Galicia si Norte in
Spania/Portugalia);
- au rar competente diferite fata de membrii lor, in mod normal exista o presedintie si
un secretariat prin rotatie, iar comitelele/grupurile de lucru care reprezinta membri se
intalnesc periodic, fara a avea resurse finaciare si de personal proprii;
- iau rareori decizii diferite de cele ale membrilor lor, pastrand o forma inter-
organizationala pentru luarea deciziilor (ex: participantii in comisiile / grupurile de
lucru din structurile transfrontaliere actioneaza ca reprezentanti ai propriilor
autoritati).

Aceste structuri sunt de obicei orientate spre elaborarea de strategii (cum ar fi studii)
si/sau dezvoltarea de proiecte specifice, fara a detine au un rol important in programul
Interreg.

Exista si organisme transfrontaliere non-guvernamentale care apartin sectorului privat

sau voluntariatului. Un exemplu este “Cooperation Ireland” in Irlanda/Irlanda de Nord,
care a fost infiintata in 1979 de un numar de personalitati implicate in afaceri, sindicate,
mediul profesional si academic, si care a initiat si implementat un numar mare de
proiecte care promoveaza buna-vecinatate transfrontaliera si cooperarea in domeniile
economic, cultural sau social.

Structuri specifice pentru programe UE

Ultima categorie o constituie structurile create special pentru implementarea programului

european Interreg. Aceste structuri exista intr-o forma sau alta pentru toate granitele
interioare, cu cel putin un comitet de monitorizare a programului si un secretariat. Chiar
daca initial ratiunea de a exista pentru aceste structuri a fost managementul
programului Interreg, exista semnale rpivind consolidarea si transformarea lor in structuri
transfrontaliere permanente, in vederea altor activitati de cooperare. Un exemplu bun
este PAMINA, pe granita franco-germana. Un element important in dezvoltarea acestei
structuri a fost infiintarea unui Birou de Informatii si Consultanta pentru Probleme

27
Transfrontaliere, in ianuarie 1991. Biroul ofera servicii de informatii si analize pentru
sectorul public si pentru cel privat si este finatat in comun de landurile germane
Rheinland-Pfalz si Baaden Württemberg, pe granita germana, si regiunea Alsacia si
departamentul Bas Rhin, pe granita franceza.

28
 COOPERAREA TRANSFRONTALIERA IN SPATIUL DUNAREAN
Statele si regiunile de granita din Spatiul Dunarean sunt caracterizate atat de o mare
varietate a conditiilor naturale si geografice, cat si de o serie de particularitati
economico-sociale si culturale comune. Regiunile de granita din zona centrala acopera
peste 50% din teritoriul tarilor din acest spatiu si afecteaza aproximativ 60% din
populatia acestora.
Marea diversitate a conditiilor geografice de-a lungul granitelor determina numeroasele
aspecte care trebuie luate in consideratie prin prisma impactului lor teritorial: unele
actioneaza ca bariere naturale (de ex. culmile muntoase care adesea separa sau
izoleaza statele, cum ar fi cazul Austriei si Sloveniei sau Bulgariei si Macedoniei) iar
altele sunt veritabile poduri naturale (ex: raurile Oder si Prut si mai ales Dunarea).

Omogenitatea naturala si culturala

Cele mai multe dintre granitele nationale din Spatiul Dunarean au un nivel bun de
permeabilitate, necesar indeplinirii functiilor de legatura intre state (de ex. granitele
Ungaria-Romania, Ungaria-Austria, granita de sud-est dintre Slovenia si Croatia, granita
de sud-vest dintre Republica Ceha si regiunea Bavaria din Germania)

Dunarea, care reprezinta o granita naturala de peste 600 km intre Romania si Bulgaria,
are o semnificatie teritoriala care incepe in imediata apropiere a regiunii de granita.
Elementele bio-geografice majore ale Spatiului Dunarean se suprapun peste granitele
nationale a doua sau trei state (ex: rezervatia naturala -biosfera din Carpatii Estici - in
Polonia, Ungaria si Republica Slovaca).

Istoria comuna si traditiile sunt de asemenea reflectate intr-un grad mare de

omogenitate a mediului cultural din regiunile de granita (de ex. prezenta arhitecturii
baroce pe ambele parti ale granitelor dintre Austria, Ungaria si Republica Slovaca; larga
raspandire a micutelor biserici din lemn in regiunile de granita ale Poloniei, Ucrainei si
Romaniei).

Disparitatile economice si sociale

O perspectiva cu totul diferita se desprinde atunci cand se iau in consideratie conditiile

socio-demografice, cresterea economica si infrastructura din regiunile de granita. Ele
oglindesc atat mostenirea dezvoltarii economico-sociale intr-o perioada istorica
indelungata, precum si – cu precadere - caracterul relativ calm al tranzitiei in tarile
central si est europene. Disparitatile existente inainte de 1990, in ceea ce priveste
demografia, structura localitatilor si cresterea economica, au sporit in parte in perioada
de tranzitie.

Densitatea mare a populatiei si cresterea demografica au caracterizat de-a lungul

timpului extremitatile nordice si sud-estice ale Spatiului Dunarean: sudul Poloniei,
Ucraina si Moldova, ca si Serbia si Macedonia care sunt “societati tinere”. Pe termen
mediu, aceste caracteristici pot fi privite ca un factor de stres, legate fiind si de potentiala
migratie a populatiei spre regiuni mai dezvoltate. In contrast cu acestea, sunt “societatile

29
mature” din extremitatea vestica (Bavaria, care realizeaza granita intre Austria si
Republica Ceha) si nordul Bulgariei (care realizeaza granita cu Romania). Migratia de
granita deja existenta si chiar naveta pot rezulta din presiunea pietei muncii in regiunile
de granita.

Tipologia asezarilor urbane difera pe cele doua parti ale granitei (ex: regiunile de granita
Cehia-Polonia, Romania-Ungaria, Ungaria-Slovacia), sugerand diferitele cai de
transformare parcurse. Existenta marilor orase in regiunile de granita favorizeaza o
trecere mai rapida catre un nivel superior din punct de vedere calitativ al zonei, o
dezvoltare multifunctionala si oportunitati de finantare a investitiilor. Riscul care poate sa
apara pe cealalta parte a granitei este ritmul lent de dezvoltare si presiunea scazuta a
fortei de munca. Cazurile specifice de ne-omogenitate a regiunilor de granita includ
suprafete importante din regiunile de granita din Austria, Republica Slovaca, Ungaria si
Romania.

Marea Neagra ca granita externa a Spatiului Dunarean reprezinta o deschidere spre un

alt bazin maritim european. Din punct de vedere teritorial, importanta economica actuala
a regiunii de coasta dintre Romania si Bulgaria puncteaza oportunitatile pe care
regiunea Marii Negre – ambele parti ale Spatiului Dunarean si ale intinsei Regiuni de
Cooperare Economica din Zona Marii Negre – le ofera pentru dezvoltare.

Principalele activitati transfrontaliere

Dezvoltata in etape succesive, cooperarea transfrontaliera in Spatiul Dunarean reflecta

interesul pentru pregatirea tarilor candidate central si est-europene in vederea integrarii
si aparitia de efecte pozitive in aceste tari.

Primele tari central si est europene beneficiare au fost tarile situate la granita externa a
Uniunii Europene, altfel spus toti vecinii Austriei si Germaniei: Slovenia, Ungaria,
Republica Ceha si Republica Slovaca.

Principalul scop al sprijinului Uniunii Europene pentru cooperarea transfrontaliera, in

afara cresterii numarului si intensitatii cooperarilor, este constientizarea conceptului
“Europei fara frontiere”. Ca o consecinta a programelor succesive Interreg I si II, s-a
realizat o distinctie intre activitatile transfrontaliere si transnationale:
- activitatile transfrontaliere sunt focalizate asupra regiunilor de granita, putand fi
considerate elemente de integrare la scara europeana. Pentru multe tari in
tranzitie, importanta sprijinului extern sau a stimulentelor pentru activitati in
regiunile de granita reprezinta o sursa de neincredere pentru administratia
centrala – regiunile de granita fiind adesea zone indepartate de “puterea
centrala”, locuite de multe ori de comunitati etnice din tara vecina.
- spatiile transnationale sunt teritorii continue din punct de vedere geografic,
traversand granitele mai multor state (in concordanta cu ideea Perspectivei de
Dezvoltare Spatiala Europeana (ESDP) – iar prioritatile sunt de ex. reteaua
ecologica, managementul apei, imbunatatirea pozitiei micilor orasele din mediul
rural. O problema cheie pentru multe tari este Reteaua de Transport
Transeuropean care ia in consideratie si transportul multi-modal.

Din punctul de vedere al principalilor initiatori, se pot identifica trei tipuri diferite de
cooperare locala:

30
 - initiative locale (activitati pentru municipalitati si regiuni: ex. Euroregiunea Tatra,
initiata de municipalitatile din Slovacia si Polonia, sau Silezia de Sus, Republica
Ceha-Polonia;
- initiative pentru cooperare transfrontaliera lansate de autoritatile guvernamentale
centrale (cele mai importante initiative legate de infrastructura) si
- o varietate de cazuri mixte, in care actorii locali si regionali coopereaza cu
institutii la nivel national; acestea se refera la cateva euroregiuni din Spatiul
Dunarean.

Activitati stimulate de UE

Toate cele patru noi state membre si cele doua tari candidate din Spatiul Dunarean au
luat si inca iau parte impreuna cu tarile vecine la Programele Phare CBC. Cu exceptia
Romaniei, toate tarile au granita cu state membre UE. Programele Phare CBC au scopul
de a stimula proiectele de cooperare transfrontaliera intre tarile Europei Centrale si de
Est si intre Noile State Independente si tarile central si est-europene. Un obiectiv
important al programelor, in contextul pregatirii pentru aderare, a fost contributia la
descentralizare in tarile central si est-europene prin promovarea activitatilor locale
incluse in cadrul strategiei de dezvoltare locala. In acest sens au fost invitate sa participe
numai institutiile care opereaza independent de autoritatile guvernamentale centrale sau
organizatiile private non-profit.

Cele patru State Membre Germania, Austria, Italia si Grecia, cele opt noi state membre
si sase tari europene ne-membre participa impreuna in asa numitul program CADSES.
Obiectivul Programului pentru Spatiul Central, Adriatic, Dunarean si Sud-Estic European
(CADSES) este de a ameliora efectele datorate in principal dintr-o dezvoltare spatiala
dezechilibrata de-a lungul granitelor externe ale UE.

Proiectul principal din acest program, VISION PLANET- Elaborarea unei Strategii de
Dezvoltare Spatiala in Spatiul Central si Dunarean in cadrul unei Retele de Planificare,
este implementat de Statele Membre Germania, Austria, Italia, Polonia, Republica Ceha,
Republica Slovaca, Ungaria si Slovenia, impreuna cu tarile candidate Romania si
Bulgaria. In acest proiect coopereaza de asemenea Crotia, precum si fostele Republici
Iugoslave. Cele doua parti componente ale proiectului sunt:
- elaborarea Documentelor de Perspectiva si a Strategiilor pentru Spatiul
European Central si Dunarean (documentul VISION) si
- dialogul privind planificarea teritoriala in Spatiul Central si Dunarean printr-o
retea de institutii care au legatura cu dezvoltarea teritoriala si politica teritoriala
(documentul PLANET)

Initiative bilaterale si trilaterale

Aceasta categorie de activitati cuprinde o mare varietate de subiecte bilaterale si

trilaterale in Spatiul Dunarean, curente si de perspectiva.
In general sunt tratate urmatoarele prioritati:
- punctele de trecere frontiera si infrastructura de transport;
- infrastructura specializata pentru zonele transfrontaliere (zonele industriale
transfrontaliere, legaturile pe cale ferata cu proprietate fractionata)
- granitele naturale mostenite, stimulent pentru cooperarea in domeniul turismului;

31
 - prioritatile privind piata muncii transfrontaliere, in special pentru Republica Ceha
(cu Germania si Austria), Ungaria (Austria) si Republica Slovaca (cu Republica
Ceha si intr-o mica masura Austria),
- prioritatile de siguranta privind platformele de energie nucleara (Republicile Ceha
si Slovaca si Austria), si
- problemele minoritatilor nationale.

In ceea ce priveste prioritatile de interes bilateral, Republicile Ceha si Slovaca sunt intr-o
situatie speciala datorita istoriei lor comune, iar probleme principale sunt legate de
cetatenia dubla si piata muncii.

Euroregiunile

Regiunile traversate de granite reprezinta, probabil, zonele in care “integrarea

europeana” se manifesta cel mai vizibil. Aceste regiuni sunt implicate in diferite initiative,
atat de tip “de sus in jos”, cat si de “jos in sus”.

Oportunitati de cooperare multilaterala

Oportunitatile de cooperare multilaterala deriva mai ales din urmatorul context:

- Fluviul Dunarea reprezinta o importanta oportunitate de cooperare multilaterala.
Pe de o parte exista deja, ca forma de cooperare, un Comitet de Lucru al Tarilor
din Spatiul Dunarean (Arge Donauländer), iar pe de alta parte Programul de
Mediu pentru Spatiul Dunarean este cea mai recenta directie de cooperare
multilaterala. In 1996 a fost elaborat Planul de Actiune Strategic, iar in 1998 a
fost incheiata Conventia Dunarii, pentru implementarea acestuia. Aceasta
Conventie a fost semnata de catre toate guvernele tarilor dunarene participante.
- integrarea economica intre tarile din Spatiul Dunarean este incurajata de
apartenenta la Acordului de Liber Schimb Central European (CEFTA) orientat
spre liberalizarea comertului. Unul dintre obiectivele principale ale acestui acord
este eliminarea regimului discriminatoriu in domeniul comertului intre state,
inainte de pregatirea generala pentru aderarea la UE.
- in ceea ce priveste cooperarea in probleme de teritoriu, a fost infiintata Comisia
de Lucru Alpino-Adriatica, constand in regiuni italiene, austriece si ungare, ca si
din Bavaria, Croatia si Slovenia.

Cooperarea in zona fluviului Dunarea

Teritoriul fluviului Dunarea

Fluviul Dunarea nu imprumuta numai numele si puterea sa metaforica Spatiului

Dunarean, ci este de asemenea unul dintre cele mai importante subiecte ale politicii de
dezvoltare teritoriala. Importanta sa deriva din multiplele sale functii si din dimensiunea
semnificativa a suprafetei pe care o influenteaza.

Printre cele mai importante functii strans legate de fluviu se pot enumera:
- furnizarea apei pentru irigatii si apa de baut pentru localitati si orase, uneori
destul de intinse;
- pastrarea mostenirii naturale, in mod special tinuturi mlastinoase si delta;
- spatiu de recreare si verdeata pentru aglomerarile urbane;

32
 - navigatia interioara;
- producerea energiei (mai ales in Dunarea de sus) si
- turism.

Toate aceste functii se manifesta direct sau indirect asupra teritoriilor situate de-a lungul
fluviului, teritorii care au frecvent doar cativa kilometri latime, insa daca se iau in
consideratie asezarile riverane suprafetele devin considerabile. Mai mult de jumatate
dintre orasele europene care constituie Centura Dunareana (Viena, Bratislava,
Budapesta si Belgrad) si un numar de orase dunarene (Linz, Gyor, Novi Sad, Ruse,
Galati si Constanta) sunt situate direct in aria fluviului.

Transformarea barierelor in punti

Regiunile de granita au fost identificate ca avand o importanta remarcabila pentru

dezvoltarea Spatiului Dunarean ca intreg. Functia lor potentiala de punte intre cascadele
de bunastare si prapastiile socio-culturale aparute ca urmare a unei lungi izolari
permanente a unui teritoriu de altul si a locatiilor periferice in raport cu centrele
nationale, va deveni realitate numai daca barierele existente vor fi eliminate.

Domenii specifice de cooperare transfrontaliera

Exista o mare varietate de domenii de cooperare transfrontaliera, incepand cu

transportul si diversele tipuri de infrastructura pentru cooperare in turism, de la
problemele pietei muncii si pana la schimburile culturale, domenii care pot fi exploatate
in concordanta cu nevoile si posibilitatile fiecarei situatii individuale. Desi selectia este
necesara pentru ratiuni de finantare sau interventie politica, ea nu trebuie sa conduca
doar la proiecte usor de realizat, ci trebuie sa stimuleze si realizarea de proiecte de
substanta care necesita timp pentru a fi dezvoltate. In orice caz, temele transfrontaliere
nu trebuie sa se reduca numai la cele de “consens”, ci trebuie sa abordeze si acele
domenii mai sensibile pentru care sunt obligatorii angajamentele pe termen mediu si
lung. Acesta lucru este important in mod particular in domeniul pietei muncii si al
locatiilor de afaceri.

De la actiunile paralele la cooperarea veritabila

Un mare numar de activitati transfrontaliere si institutii au fost derulate, respectiv

infiintate, in ultimii cativa ani. In timp ce la granitele de tipul doi caracterul declarativ al
cooperarii nu a putut fi depasit din ratiuni evidente, la multe din granitele din inima
Spatiului Dunarean a fost initiat un numar important de proiecte viabile, iar legaturile
institutionale au devenit mai stranse. Totusi, chiar si in cele mai avansate cazuri, de
exemplu euroregiunile de pe prezentele granite ale UE, impactul transfrontalier al
proiectelor implementate este redus.

Este fara indoiala dificil sa se elimine obstacolele cu care se confrunta cooperarea

transnationala si transfrontaliera reala. Solutia ideala ar fi ca proiectele sa fie propuse si
implementate in toate tarile in acelasi timp, astfel incat sa se poata tina cont daca exista
proiecte similare de cealalta parte a granitei. Provocarea este sa se ajunga la proiecte
comune si la implementarea acestora ca rezultat al unei cooperari veritabile, ceea ce
include selectia actiunilor, unirea reala a resurselor si exploatarea in comun a
rezultatelor obtinute. Inca o data, este obiectivul fundamental al organismelor
transnationale sa militeze pentru o asemenea cooperare.

33
 COOPERAREA TRANSFRONTALIERA ROMANIA - BULGARIA

Prezentarea generala a regiunii transfrontaliere Romania – Bulgaria

Lungimea granitei dintre Romania si Bulgaria este de 609 km, din care 470 km sunt
reprezentanti de Fluviul Dunarea, mai mare decat orice alta granita internationala din
interiorul UE, cu exceptia celei intre Spania si Portugalia. Regiunea de granita este
limitata in vest de granita cu Serbia si in est de Marea Neagra. Apropiata regiunii de
granita este capitala Romaniei, Bucuresti.

In ceea ce priveste terenul regiunii de granita, fiind situat in bazinul Dunarii, el ofera
toate conditiile pentru dezvoltarea agriculturii, atat intensiv cat si extensiv, iar
proximitatea fata de Marea Neagra, destinatie de vacanta traditionala, ofera potential
pentru dezvoltarea turismului. Exista probleme de somaj in aceasta regiune de granita,
dar promovarea industriei si a turismului sunt privite ca elemente cheie pentru
dezvoltarea viitoare a regiunii.

Regiunea de granita este traversata de trei Coridoare de Transport Pan Europene

(PETCs): Germania - Turcia, Finlanda – Grecia si fluviul Dunarea, insa unele sectoare
ale acestora nu indeplinesc standardele UE. Exista o sosea internationala trans-
dunareana si un pod de cale ferata la Ruse – Giurgiu, precum si o serie de ferry-boat-uri
internationale care traverseaza Dunarea. In plus, trei treceri de frontiera internationale
asigura traversarea terestra, in zona estica a granitei.

Principalele cai rutiere de acces sunt dezvoltate rezonabil, desi lipsesc soselele tip
autostrada, iar reteaua orizontala de drumuri (de-a lungul Dunarii) nu este bine
intretinuta si necesita lucrari de renovare si reconstructie. Si in domeniul cailor ferate
sunt necesare investitii, iar transportul fluvial pe Dunare a fost ingreunat in ultimii ani de
distrugerea podului de la Novi Sad, din Serbia.

34
Harta regiunilor de granita Romania - Bulgaria

35
Caracteristici administrative

Romania
Regiunea de granita din Romania cuprinde sapte judete (NUTS III): Mehedinti, Dolj si
Olt, in Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia; Teleorman, Giurgiu si Calarasi, parte
din Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia; si Constanta, parte din Regiunea de
dezvoltare Sud-Est.

Consiliile locale si primariile administreaza comunele si orasele, superioare lor fiind

judetele, in numar de 7 in regiunea de granita. Fiecare judet are un consiliu judetean
ales, care coordoneaza activitatea consiliilor locale. Prefectul este reprezentantul
administratiei centrale in fiecare judet (similar cu guvernatorii in Bulgaria) si
supervizeaza actiunile serviciilor publice ale ministerelor si ale altor autoritati locale la
nivel judetean. In 1998, in Romania au fost infiintate 8 regiuni de dezvoltare (Regiuni
NUTS II), in “capitala” fiecarei regiuni creandu-se o Agentie de Dezvoltare Regionala
(ADR). Cele 7 judete din regiunea de granita fac parte din trei regiuni de dezvoltare
diferite – Sud-Est 2, Sud Muntenia 3 si Sud-Vest Oltenia 4.

Bulgaria
Regiunea de granita din Bulgaria este compusa din opt districte (NUTS IIІ): Vidin, Vrata
si Montana, constituind Regiunea Nord Vest; Veliko Tarnovo, Plevna si Ruse, parte a
Regiunii Nord Centrale; si Dobrici si Silistra, reprezentind parte a Regiunii Nord Est.

Principala structura administrativa in Bulgaria este primaria. Fiecare primarie face parte
dintr-o structura mai larga la nivel regional – districtul, din care sunt 28 in Bulgaria si
respectiv 8 in regiunea de granita. Fiecare district are un guvernator angajat de Guvern.
In plus, in scopul dezvoltarii, Guvernul Bulgariei a impartit tara in 6 mari regiuni de
planificare (nivel NUTS II). Trei dintre aceste regiuni NUTS II ating granita cu Romania –
Nord-Vest, Nord-Central si Nord-Est. La nivelul fiecarei regiuni de planificare exista cate
o agentie pentru dezvoltarea intreprinderilor, numita Agentia de Dezvoltare Regionala.

Caracteristici socio-economice (2002)

Populatia
Regiunea transfrontaliera este caracterizata de un declin considerabil al populatiei si de
o crestere corespunzatoare a mediei de varsta. Densitatea populatiei este sub nivelul
mediilor nationale din ambele tari, principalul motiv fiind rata mortalitatii care este mult
mai ridicata decat cea a natalitatii. Un alt factor important este balanta negativa a
migratiei, datorata in principal slabei dezvoltari a infrastructurii sociale si de transport.

Rata scazuta a populatiei active si sporirea constanta a nivelului somajului sunt

influentate de mai multi factori:
- multi muncitori au fost disponibilizati din cauza procesului de rationalizare a
productiei industriale;
- forta de munca are un nivel scazut de educatie;
- lipsa ofertei de locuri de munca.
Numarul somerilor din randul barbatilor este mai mare decat cel al femeilor, aceasta
tendinta fiind in crestere.

Infrastructura de transport

36
Principala caracteristica a regiunii transfrontaliere este separarea datorata Fluviului
Dunarea. Pana in acest moment, desi pe portiunea de granita terestra exista trei treceri
de frontiera, de-a lungul Dunarii este un singur pod. Recent, ca urmare a unui acord
bilateral, s-a decis constructia celui de-al doilea pod peste Dunare, la Vidin-Calafat.
Acest pod va oferi noi oportunitati de cooperare intre cele doua tari si va sprijini
dezvoltarea socio-economica a regiunii de granita.

Mediul
Distrugerea mediului inconjurator este una din principalele probleme cu care se
confrunta regiunea de granita, datorita poluarii aerului si a apei de-a lungul Dunarii si la
Marea Neagra. Concentrarea industriilor chimice in regiune agraveaza poluarea aerului,
iar apele care se varsa in Marea Neagra duc la cresterea poluarii. In special in regiunea
de est echilibrul ecologic a fost tulburat de dezvoltarea intensa a sectorului turistic. Mai
mult, datorita pescuitului intensiv, numarul pestilor a scazut considerabil in ultimii ani.

Agricultura
Structura economiei este traditional dominata de agricultura, datorita conditiilor fizice
favorabile (campii intinse, clima blanda, soluri fertile). Specializarea productiei este
variata si se bazeaza pe folosirea potentialului teritorial (cereale, vita de vie si legume).
Zonele mai inalte sunt specializate in exploatare forestiera.

Industria
Dezvoltarea industriala este de baza in marile aglomerari, cum ar fi Ruse, Plevna, Vidin,
Veliko Tarnovo si Silistra – pe partea bulgara, si Craiova, Constanta, Giurgiu si Calarasi
– pe partea romana. Potentialul industrial al regiunii transfrontaliere este diversificat, de
la productie de fier si otel la celuloza si hartie, textile, tricotaje si alimente. Marele
potential al industriei include producerea si distributia de energie electrica, distributia de
gaz si apa, chimicale (produse chimice si fibre sintetice, cauciuc si mase plastice), in
acest moment in criza profunda, urmate de prelucrarea metalului, turnare si procesare,
proiectarea si producerea de echipamente, unitati de prelucrarea celulozei si hartiei,
industria alimentara.

Dezvoltarea cooperarii transfrontaliere intre regiunile de granita din Romania si

Bulgaria

Relatiile traditionale de buna vecinatate dintre Romania si Bulgaria caracterizeaza si

dezvoltarea cooperarii transfrontaliere intre autoritati locale, ONG-uri sau companii. In
ciuda acestor bune relatii, cooperarea transfrontaliera este considerata a fi la un nivel
primar pe aceasta granita.

Desi sistemele politic si economic au fost similare sub comunism, cooperarea

transfrontaliera a fost limitata la evenimente specifice culturale sau sportive, adesea
restranse la anumite persoane. De la caderea comunismului, cooperarea transfrontaliera
s-a dezvoltat treptat, in cadrul a patru domenii:
a. Acorduri politice ad hoc intre autoritati locale, in unele cazuri generand acorduri
de cooperare. In numeroase cazuri, aceasta cooperare «politica» a fost limitata
la schimburi de experienta intre primari si alte persoane oficiale, vizite care in
unele zone au dus la organizarea de evenimente culturale si sportive. Acest tip
de cooperare a fost mai evidenta in regiunea Ruse-Giurgiu prin comparatie cu
regiunile vestice din jurul Vidinului.

37
 b. Contacte de afaceri facilitate de Camere de Comert si centre de afaceri. Multe
din aceste initiative sunt facilitate de finantari externe cum ar fi programul Phare
al Uniunii Europene sau programele USAID. In ciuda bunelor raporturi de lucru,
impactul este limitat datorita legislatiilor si problemelor din ambele economii.
c. Preocuparile de protectia mediului in domeniul poluarii si eroziunii malurilor
Dunarii au determinat unele actiuni comune ale primariilor de granita, ONG-urilor
sau gruparilor de mediu. Unele cooperari din aceasta categorie dateaza inca de
pe vremea comunismului.
d. Contacte culturale bazate pe vizite reciproce intre institutii culturale, educationale
sau ONG-uri. Aceste contacte au fost uneori incurajate de acorduri politice
oficiale sau proiecte specifice.

Functionarea programelor europene CBC pe granita Romania – Bulgaria din 1996

(Programul Phare CREDO, continuat cu Phare CBC) a dus la cresterea nivelului
cooperarii transfrontaliere de-a lungul regiunii de granita si a facilitat primele schimburi si
vizite intre multe autoritati locale si organizatii de afaceri de pe ambele parti ale granitei.
Cu toate acestea, potentialul si interesul pentru cooperare sunt inca foarte ridicate si nu
au fost epuizate de contactele si activitatile deja desfasurate.

In acest context, pentru atingerea multiplelor obiective ale cooperarii transfrontaliere,

regiunile de granita au stabilit mai multe prioritati pe care sa se concentreze. Toate
prioritatile au fost stabilite de comun acord.

Prioritatea 1 – Imbunatatirea infrastructurii

Aceasta prioritate are ca scop imbunatatirea infrastructurii de transport si coeziunea
spatiala in zona de granita. Isi propune sa combata declinul in realizarea de infrastructuri
economice esentiale si sa sustina dezvoltarea de infrastructuri transfrontaliere care sa
sprijine exploatarea oportunitatilor economice. Aceasta prioritate include doua masuri:
(1) dezvoltarea infrastructurii de transport si accesibilitatea in zona de granita si (2)
imbunatatirea managementului transfrontalier.

Prioritatea 2 – Dezvoltare economica

Scopul general al acestei prioritati este atingerea coeziunii economice si sociale, precum
si promovarea competitivitatii in zonele de granita eligibile. Astfel, prioritatea se va
focaliza pe promovarea cooperarii transfrontaliere prin actiuni ca: intarirea sectorului
IMM; imbunatatirea aptitudinilor fortei de munca; facilitarea identificarii si dezvoltarii de
sinergii; exploatarea sectorului tehnologiei informatiei si comunicatiilor si a oportunitatilor
economice rurale; pregatirea intreprinderilor pentru a face fata concurentei de pe pietele
nationale si internationale. Masura de finantare specifica acestei prioritati este
«Cooperarea in afaceri si dezvoltarea infrastructurii pentru afaceri, inclusiv informatii de
afaceri si marketing pentru IMM-uri».

Prioritatea 3 – Protectia si managementul mediului

Scopul acestei prioritati este imbunatatirea si protectia mediului in zona eligibila, prin
actiuni comune coordonate. Masurile de finantare specifice sunt (1) managementul
protectiei naturii (protectia mediului si managementul rezervelor naturale si al altor
bogatii naturale importante din punct de vedere economic), si (2) managementul
inundatiilor si controlul eroziunilor.

Prioritatea 4 – Actiuni People to People (actiuni la nivel interuman)

38
Masurile care se implementeaza sub aceasta prioritate implica actiuni “people-to-people”
si alte proiecte la scara redusa, cum ar fi: schimburi culturale; educatie lingvistica;
cooperare in domeniul sanatatii; flux de informatii; sport si recreare; relatii
socio/economice; ocuparea fortei de munca locala; democratie locala.

Structuri implicate in cooperarea transfrontaliera

Euroregiuni (EUREGIO)

Exista patru euroregiuni in regiunea de granita si, desi nu sunt foarte active in
propunerea sau implementarea de proiecte CBC, ele asigura totusi structurile necesare
cooperarii transfrontaliera de-a lungul intregii granite comune.

Cele patru euroregiuni sunt:

Euregiunea “Dunarea 21“ in Regiunea Nord-Vest din Bulgaria si in Regiunea Sud-Vest

din Romania, incluzand regiunile bulgaresti Vidin, Montana si Vrata si orasul romanesc
Calafat.

Euregiunea “Dunarea de jos” in Regiunea Nord-Est din Bulgaria si Regiunea Sud-Est din
Romania, incluzand regiunile bulgaresti Dobrici si Silistra si judetele romanesti
Constanta, Calarasi si Ialomita.

Euregiunea “Dunarea de sud” include primariile Svistov din Bulgaria si Zimnicea in

Romania, precum si zona dintre Vidin si Calafat in vest si Ruse / Giurgiu in zona centrala
a granitei.

Euregiunea “Ruse – Giurgiu” acopera Regiunea Centrala.

Alte structuri CBC

Asociatia de Cooperare Transfrontaliera – include Vidin, Calafat si alte doua primarii

partenere din partea romana, implicate in infiintarea Euroregiunii “Dunarea 21”;
Grupuri mixte de lucru din regiunea comuna Vidin / Calafat, cu reprezentanti atat din
Bulgaria cat si din Romania, care au ca obiectiv identificarea si promovarea de
programe si proiecte comune;
Comisia Interguvernamentala de Cooperare Bilaterala, sub egida celor doua Ministere
ale Transportului, implicata in gasirea de solutii pentru promovarea liberei circulatii a
persoanelor peste granita;
Comitetul Ecologic Comun Ruse / Giurgiu – a fost infiintat ca sa se ocupe de problema
poluarii Fluviului Dunarea;
Comitetul de Sanatate Comun - implica autoritati locale si profesionisti din sanatatea
publica din regiunile Svistov (Bulgaria) si Alexandria (Romania). Se ocupa de problema
tantarilor si de alte probleme de sanatate;
Universitatile din Ruse si Giurgiu. In cadrul unui program comun au fost organizate
schimburi de pana la 25 studenti de la fiecare din cele doua universitati;
Exista o lunga istorie (peste 10 ani) a cooperarii intre Camere de Comert din Romania si
Bulgaria. Astfel, Camerele din Ruse si Giurgiu organizeaza anual intalniri comune,

39
alternativ in fiecare oras, iar cele doua Comitete infiintate cuprind reprezentanti ai celor
doua state si ai Camerelor nationale, precum si presedintii celor doua Camere teritoriale.
Aceste comitete promoveaza domenile posibile de cooperare intre cele doua regiuni si
Camere. De asemenea, Camerele din Constanta si Dobrici au relatii traditionale de
cooperare, incluzand misiuni economice si parteneriate de afaceri pe diferite sectoare de
interes comun, precum si derularea a numeroase proiecte CBC finantate de programele
Phare CREDO si Phare CBC.

Structuri dezvoltate in programe europene

In Romania, un nou Birou Regional CBC a fost infiintat in aprilie 2005, prin asocierea
voluntara a Agentiei de Dezvoltare Regionala (ADR) Sud-Est, ADR Sud si ADR Sud-
Vest. Acest Birou are statut legal si este localizat in Calarasi. Noua institutie, situata fizic
foarte aproape de granita Romania-Bulgaria, va prelua sarcini de management tehnic al
proiectelor implementate sub scheme de granturi in zona transfrontaliera. Biroul
Regional CBC din Calarasi include Biroul CBC din Giurgiu (Joint Small Project Fund) si
se va implica in managementul viitoarelor programe de cooperare transfrontaliera
Interreg.

De asemenea, functioneaza o serie de structuri comune romano-bulgare:

1. Un Comitet Comun de Cooperare (JCC) infiintat in ianuarie 2000, incluzand

reprezentanti ai institutiilor beneficiare, institutiilor centrale, regionale si locale,
autoritati de implementare Phare, la nivel mediu de decizie si cu o reprezentare
egala din partea partenerilor romani si bulgari. Rolul sau acopera aprobarea
/actualizarea/modificarea documentelor Phare CBC; monitorizarea si evaluarea
implementarii programului Phare CBC Phare; etc.
2. Un Grup Comun de Lucru (JWG) la nivel de experti sprijina munca JCC. JWG
include reprezentanti ai institutiilor beneficiare, institutiilor centrale, regionale si
locale, autoritati de implementare din ambele tari.
3. Pentru fiecare prioritate a programului Phare CBC, cate un Grup Comun de
Asistenta Tehnica (JTAG) a fost infiintat la inceputul anului 2005. JTAG preiau
expertiza tehnica de la institutiile implicate in imbunatatirea infrastructurii, a
dezvoltarii economice si a mediului.

40
 EXEMPLE DE PROIECTE

” Carte de vizita” (RO/BG)

Camerele de Comert din Constanta si Dobrici au cooperat in variate domenii inca din
1991 si activitatile au inclus schimburi anual de intalniri de afaceri, misiuni economice,
participari la targuri. Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta
(RO) si Camera de Comert Dobrich (BG) au implementat impreuna proiectul “Carte de
vizita”, care a avut ca scop promovarea afacerilor, prin identificarea si, eventual,
eliminarea obstacolelor resimtitie de firmele din cele doua regiuni. Proiectul a fost o
extindere naturala a relatiilor deja traditionale, in cadrul Programului Phare Credo, si a
acoperit perioada iulie 1998 - mai 1999.

Pentru atingerea obiectivului, proiectul a antrenat in activitati acele institutii care sunt
legate de activitatea de afaceri transfrontaliera, adica banci, agentii de import-export si
organizatii pentru sprijinirea afacerilor. Mediului de afaceri din fiecare tara i s-a oferit
ocazia de a se informa asupra reglementarilor de import-export, legislatiei in domeniul
investitiilor straine, precum si informatii despre imprumuturi si alte aspecte financiare din
tara vecina.

Filozofia proiectului a fost de a furniza suficienta informatie pentru a incuraja firmele sa

stabileasca contacte si sa desfasoare activitati transfrontaliere. In acest sens, au fost
realizate publicatii diverse care au fost distribuite firmelor locale. Pentru a promova
contactele directe si concrete intre firme, firme din fiecare tara au participat la targuri
comerciale din tara vecina si a fost creata o baza de date cu firme care opereaza in
regiunea de granita si au interes transfrontalier.

Contact:
Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta
Str. Mircea cel Batran MF1
RO-900658 Constanta; Romania
Tel: +40 241 550960
Fax: +40 241 619 454
E-mail: eic@ccina.ro

“Mostenire culturala si istorica fara granite” (BG/RO)

Primaria din Silistra, Departamentul Cultural - Muzeul de Istorie (BG) si Primaria din
Calarasi (RO) au implementat, in 2003, proiectul “Mostenire culturala si istorica fara
granite”, avand ca scop sprijinirea cooperarii existente intre institutiile publice din
domeniul culturii. De asemenea, s-a intentionat introducerea de noi metode de
networking transfrontalier pentru promovarea mostenirii istorice culturale din cele doua
regiuni. Proiectul a fost finantat de Phare - CBC Bulgaria – Romania, Fondul pentru
Proiecte Comune Mici.

Activitatile au inclus sesiuni de lucru intre experti muzeografi, activitati de cercetare in

siturile istorice din Silistra si Calarasi, instruirea studentilor pe urmatoarele teme: (1)

41
Conexiuni arheologice - Durostorum pe ambele parti ale granitei si (2) Monumente ale
crestinatatii in Silistra si Calarasi - Arhitectura in Silistra si Calarasi de la sfarsitul sec.
XIX si inceputul sec. XX. De asemenea, s-au organizat expozitii arheologice in Silistra si
Calarasi, iar informatiile colectate au fost publicate intr-o brosura si pe un web site.

Contact:
Primaria Silistra, Departamentul Cultural, Muzeul de Istorie
Str. Simeon Veliki nr.33
BG – Silistra, Bulgaria
Tel: +359 86 22805,
Fax +359 86 22112
E-mail: museumsilistra@abv.bg

“Centrul pentru instruire continua in spirit antreprenorial si management de

proiecte” (BG/RO)

Pentru a dezvolta microcompanii in domeniul turismului rural si riveran in Districtul

Silistra (BG) si Judetul Calarasi (RO), Centrul de Informare pentru Dezvoltare al
Primariei din Sitovo si Primaria Calarasi au propus crearea unui “Centru pentru instruire
continua in spirit antreprenorial si management de proiecte”.

Activitatile includ pregatirea unei strategii pentru ecotourism, instruirea femeilor si

tinerilor intreprinzatori in:
- dezvoltarea spiritului antreprenorial: dezvoltare personala si profesionala ;
femeia-manager si intreprinzator ; cum sa incepi o mica afacere ; marketing in
afaceri ; management financiar ; dezvoltarea resurselor umane; realizarea si
prezentarea unui plan de afaceri ;
- sisteme informatice: tehnologia informatiilor - Windows 98 - MS Word - MS Excel
– Internet.
Alte activitati au fost elaborarea unei politici de angajare proactive si crearea de centre
rurale pentru educatie continua pe toata durata vietii.

Contact:
Centrul de Informare pentru Dezvoltare al Primariei Sitovo
Str. Treti mart nr.72
BG – Sitovo, Bulgaria
Tel: +359 856 3205,
Fax: +359 856 3205
E-mail: info_center@infotel.bg

“MOBPART” (RO/BG)

Obiectivul general al proiectului a fost sa contribuie la promovarea cooperarii

transfrontaliere in afaceri, prin facilitarea contactelor directe intre firme, generarea de
schimburi comerciale si infiintarea de firme mixte in sectorul productiei de mobila.

42
Proiectul MOBPART a fost implementat in 2004 de doi parteneri: aplicantul Camera de
Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta (RO) si Camera de Comert si
Industrie Dobrici (BG).

Pentru a atinge obiectivele proiectului, partenerii au implementat urmatoarele activitati,

impartite in doua masuri principale:

1. Masura pregatitoare pentru cadrul cooperarii transfrontaliere in afaceri:

Curs de instruire profesionala pentru un grup pilot de firme din Romania si Bulgaria, in
domeniul tendintelor europene in proiectarea de mobilier si strategii europene de
marketing.

Crearea Asociatiei Profesionale Romano – Bulgare de Producatori si Comercianti de

Mobila MOBPART. Asociatia a fost inregistrata in Constanta, iar scopul ei principal este
sa sprijine companiile membre in dezvoltarea cooperarii transfrontaliere in afaceri, prin
mai multe servicii specifice.

2. Masura activa consta in activitati de promovare a contactelor de afaceri si a relatiilor

transfrontaliere:

Doua parteneriale de afaceri, unul in Constanta si unul in Dobrici, unde companiile

participante au intalnit parteneri interesati de cooperarea transfrontaliera. Intalnirile au
fost urmate de vizite de studiu la companiile participante.

Vizite pentru contacte la doua targuri internationale de mobilier organizate in Bucuresti

(Romania) si Sofia (Bulgaria). Companiile participante au fost cele din grupul pilot,
precum si alte organizatii si companii interesate.

Activitatile de stimulare a cooperarii transfrontaliere:

- publicarea unei brosuri in limba engleza despre cadrul socio-economic din
regiunile partenere;
- publicarea unui catalog cu producatori si comercianti de mobilier si accesorii din
regiunile Constanta si Dobrici;
- dezvoltarea unei baze de date cu producatori si comercianti de mobila si
accesorii, artizani in lemn, furnizori, din Romania, Bulgaria si alte tari europene;

- crearea unei sectii web pe websitul partenerului din Constanta, dedicat

proiectului, Asociatiei si companiilor din industria mobilei: www.mobpart.ccina.ro

Contact:
Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta
Str. Mircea cel Batran MF1
RO-900658 Constanta, Romania
Tel: +40 241 619854
Fax: +40 241 619 454
E-mail: drc@ccina.ro

43
 “SEEDS” – Schema de Dezvoltare Durabila si Eficace a Spiritului Antreprenorial
(CADSES – Grecia, Romania, Bulgaria, Italia, Germania)

Multiplul parteneriat (26 institutii) are ca scop construirea si testarea unui cadru coerent
pentru planificarea si implementarea de strategii si actiuni internationale durabile
destinate IMM-urilor din spatiul CADSES. Procesul de internationalizare a IMM-urilor
trebuie luat in consideratie ca parte a strategiilor generale de dezvoltare spatiala si ca
mijloc de implementare a Perspectivei Europene de Dezvoltare Spatiala (ESDP).
Aceasta integrare este esentiala pentru realizarea unei dezvoltari durabile, armonizate si
echilibrate in Europa Centrala de Sud-Est, regiune caracterizata de disparitati extreme.
In general proiectul creaza un cadru adecvat pentru internationalizarea IMM-urilor, prin
intermediul lucrului in retea si a serviciilor de suport pentru firme.

Proiectul se implementeaza in perioada 2003 – 2006.

Partenerii romani sunt: Camerele de Comert, Industrie si Agricultura Alba Iulia si Cluj, si
Fundatia pentru Educatie si Sanatate Bucuresti.

Contact:
European Community Business and Innovation Centre of Attika
Stadiou str. 7
GR – 10562 Athens, Greece
Tel: +30 201 33142301
Fax: +30 210 3314232
E-mail: administration@bicofattika.gr

44
 SECTIUNEA II

BUNE PRACTICI DE
COOPERARE TRANSFROTALIERA IN
UNIUNEA EUROPEANA

45
 INTRODUCERE

Cooperarea are o lunga traditie in Europa: inca din anii ‘60 regiunile de granita,
impreuna cu guvernele nationale si institutiile europene, au inceput sa caute solutii
pentru problemele transfrontaliere carora trebuiau sa le faca fata.

In cursul ultimelor decade, procesul de integrare europeana a modificat radical

configuratia europeana, prin reducerea considerabila a construirii de granite economice
si prin promovarea liberei circulatii. Tratatul de la Maastricht a facut ca granitele intre
statele membre sa fie oficial eliminate, ceea ce a facut posibila libera circulatie a
bunurilor si persoanelor. Aceasta transformare a oferit regiunilor europene noi domenii
de cooperare si noi oportunitati reciproce de ocupare a locurilor de munca, prin
intermediul proiectelor integrate si schimbului de bune practici.

Odata cu aderarea celor zece noi State Membre (Cipru, Republica Ceha, Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia) si cu viitoarea extindere
cu inca doua tari (Bulgaria si Romania) pana in 2007, plus revizuirea in curs a Politicii de
Coeziune, se deschid noi perspective in care sunt chemate sa opereze regiunile
europene pentru promovarea integrarii si reducerea disparitatilor considerabile dintre
diferitele teritorii ale Uniunii. Mai mult, noua politica de vecinatate a Uniunii Europene va
cuprinde relatiile cu tarile terte din zona balcanica, din Europa de Est, precum si din
zona mediteraneana.

In ceea priveste cooperarea dincolo de granite, urmatoarele categorii de cooperari sunt

clar distincte:
- cooperarea transfrontaliera - promovarea dezvoltarii regionale integrate
intre regiunile de granita vecine, inclusiv pentru granitele externe si
anumite granite maritime. Obiectivul este dezvoltarea cooperarii
transfrontaliere economice si sociale prin strategii si programe de
dezvoltare comune;
- cooperarea interregionala – se practica pe tot teritoriul Uniunii si tarilor
vecine, pentru imbunatatirea dezvoltarii regionale si coeziunii;
- cooperarea trans-nationala - promovarea unui grad de integrare mai inalt
in gruparile mari de regiuni europene, cu scopul de a obtine dezvoltare
durabila, armonioasa si echilibrata in UE si o mai mare integrare
teritoriala cu vecinii si tarile candidate.

Scopul general al initiativelor de cooperare internationala este sa promoveze o

dezvoltare si integrare echilibrata a teritoriului european. Problemele ridicate de granitele
geografice sunt:
i. disparitati economice si sociale intre Statele Membre si regiunile din UE ;
ii. izolare economica, sociala si culturala ;
iii. impediment pentru un management coerent al ecosistemelor,
iv. zonele de granita au fost adesea neglijate de politicile nationale, ca
rezultat economiile lor au tendinta de a deveni periferice, « de margine ».

46
Provocarea la care trebuie sa faca fata Uniunea Europeana este impresionanta in
datorita procesului continuu de extindere care implica un numar din ce in ce mai mare
de granite interne si mutarea progresiva spre est a granitelor externe ale Comunitatii.

Dezvoltarea cooperarii regionale de-a lungul granitelor este o prioritate pentru UE,
reconfirmata fiind prin cel de-al treilea raport privind Coeziunea, documentele de
revizuire a fondurilor structurale si perspectiva financiara pentru urmatoarea perioada de
planificare 2007 - 2013. Dezvoltarea de proiecte comune este cheia acestei cooperari,
ducand la crearea de noi oportunitati pentru zonele implicate si la depasirea unor
obstacole economice, sociale si politice datorate existentei unei granite internationale.

"Filozofia cooperarii transfrontaliere" este cooperarea veritabila intre doua regiuni de

granita vecine. Cooperarea transfrontaliera nu inseamna ca una din parti actioneaza mai
intai singura la nivel national si mai tarziu incearca sa implice sau sa coopereze cu
vecinul de peste granita. Ea cuprinde toate domeniile vietii de zi cu zi, precum si
dezvoltarea de programe, prioritati si actiuni comune. Include, de asemenea, implicarea
extensiva a grupurilor sociale, nivelelor administrative, etc., in cooperarea
transfrontaliera.

In scopul de a promova cooperarea transfrontaliera, UE a alocat fonduri si a organizat

variate initiative si programe, astfel Statele Membre participa intr-o politica regionala
europeana co-finantata de fonduri europene.

Principala initiativa a Uniunii Europene care sprijina cooperarea transfrontaliera in

regiunile de granita din UE, tarile central si est europene si tari mediteraneene non-
membre este programul Interreg. Este cea mai mare Initiativa Comunitara din Fondurile
Structurale ale UE. In perioada 2000-2006 este cunoscut ca “Interreg III” si sprijina trei
tipuri de cooperari peste granita:
- Masura A: Cooperare transfrontaliera
- Masura B: Cooperare trans-nationala
- masura C: Cooperare inter-regionala.

Programul comunitar Interreg, care este acum in a treia faza de realizare, finanteaza
deja initiative de cooperare semnificative in sectoare importante ca mediul, transportul,
turismul, societatea informationala si cultura. Actori institutionali si socio-economici din
numeroase teritorii ale zonei europene sunt implicati in aceste initiative, devenind
parteneri in proiecte si creand o vasta retea de relatii: o adevarata tesatura de contacte
intr-o Europa a dialogului si a colaborarii.

Initiativa Interreg da posibilitatea de a largi si extinde aceasta experienta, proiectand-o

dincolo de teritoriile nationale si comparand-o cu experienta altor regiuni europene.

Implementarea Interreg III asigura coerenta si sincronizarea cu alte instrumente

financiare implicate. Operatiunile asumate in Comunitate sunt finantate de Fondul
European de Dezvoltare Regionala. Tarile terte care iau parte in initiativele Interreg III
pot primi asistenta financiara pentru proiectele de cooperare prin programul Phare-CBC,
programele nationale Phare, ISPA si SAPARD, precum si prin programele TACIS,
CARDS, MEDA si EDF. In plus sunt disponibile si imprumuturi de la Banca Europeana
pentru Investitii (EIB).

47
Alte initiative comunitare care creeaza retele de cooperare sunt URBAN II (pentru orase
si districte in stagnare), EQUAL (pentru egalitate pe piata fortei de munca), LEADER+
(pentru dezvoltare rurala).

La fel ca opt dintre tarile central si est europene care au aderat la Uniune in 2004,
Bulgaria si Romania sunt mult in urma Statelor Membre din vechea Europa a celor
cincisprezece in termeni de dezvoltare economica. Ele au nevoi considerabile in toate
domeniile: infrastructura, industrie, servicii, IMM-uri, agricultura si mediu. Bulgaria si
Romania vor continua sa primeasca ajutorul pentru pre-aderare co-finantat national
Phare, Ispa si Sapard pana la aderarea lor, in 2007.

In afara de finantarea actiunilor, ajutorul de pre-aderare are ca scop sa pregateasca

organismele nationale responsabile pentru viitoarea administrare a Fondurilor
Structurale si Fondului de Coeziune. Dupa aderare, Fondurilor Structurale vor inlocui
interventiile facute de Phare, in timp ce Fondul de Coeziune va inlocui Ispa, iar Fondul
European de Orientare si Garantare pentru Agricultura va inlocui programul Sapard.

Pentru Comisia Europeana, “Experienta arata ca, in multe cazuri, au fost facuti pasi
importanti catre realizarea in comun a programarii transfrontaliere si managementului
programului. Cu toate acestea, tipul profund de cooperare care are loc, de exemplu, in
‘Euroregiuni’ este inca mai degraba o exceptie decat o regula. In timp ce multe activitati
de dezvoltare au avut loc in zonele de granita, fiind evident faptul acele zone au
beneficiat din respectivele activitati, in general este mult mai dificil sa realizezi in comun
adevarate activitati transfrontaliere. In unele cazuri, s-a ajuns chiar la situatia de a
implementa proiecte paralele identice pe fiecare parte a granitei. In orice caz, rezultatul
a fost ca zonele de granita si Statele Membre nu au putut sa culeaga toate beneficiile
cooperarii.” 1

Uniunea Camerelor de Comert Veneto, Italia, este o organizatie non profit finantata
din fonduri publice, respetiv de Camerele de Comert din regiunea Veneto. Actioneaza in
acord cu autoritatile regionale si alte organisme publice, ca un instrument de sprijin al
sistemului economic regional.

Uniunea sprijina Camerele de Comert din Veneto in urmatoarele domenii:

managementul relatiilor cu administratia regionala; impreuna cu cele sapte Camere de
Comert din regiune furnizeaza informatii pentru sprijinirea intreprinderilor locale, sprijina
Camerele sa-si indeplineasca atributiile, conform cu legislatia italiana (art. 2. Lex
580/93).

Uniunea Regionala poate primi sarcini de la Uniunea Europeana, Statul italian si

autoritatile regionale. Promoveaza legislatia nationala si regionala si administreaza
reteaua Camerelor in urmatoarele sectoare: instruire, sisteme de calitate, inovare
tehnologica in domeniul agro-alimentar, mediu, cercetare si proiecte in aceste domenii.

1
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 10.9.2004; COMUNICAREA COMISIEI CATRE STATELE
MEMBRE din 2 septembrie 2004, trasand liniile directoare pentru o Initiativa Comunitara privind cooperarea
Trans-Europeana pentru incurajarea dezvoltarii armonioase si echilibrate a teritoriului European INTERREG III
(2004/C 226/02)

48
Uniunea Camerelor de Comert din Regiunea Veneto gazduieste Departmentul pentru
Politici Europene – Euro Info Centre Veneto, un serviciu de informare si asistenta pentru
afaceri – in special pentru IMM-urile din Regiunea Veneto (4.600.000 locuitori si 400.000
IMM-uri) – pentru a opera mai bine atat in Piata Unica Europeana, cat si pe alte piete ale
lumii. Euro Info Centre Veneto face parte dintr-o retea promovata de Directoratul
General pentru Intreprinderi si Industrie al Comisiei Europene, cuprinzand peste 280
centre in intreaga Europa.

Euro Info Centre Veneto a creat o sub-retea locala compusa din relee cu sediul in cele
sapte Camere de Comert provinciale din Veneto. A infiintat doua Centre Releu (tip Euro
Info Centre) in Rijka (Croatia) si in Zrenjanin (Yugoslavia), fiind strans legat de tarile est-
europene prin « Antene ». EIC-ul colaboreaza cu reteaua internationala a Camerelor de
Comert Italiene din strainatate, precum si cu alte retele ale Directoratului General
Intreprinderi si Industrie al Comisiei Europene, din afara Europei.

49
 CONTEXT

Cooperarea transfrontaliera din regiunile de granita are o lunga traditie in Europa. In

unele state Europene, cum ar fi Grecia, Spania sau Portugalia, cooperarea
transfrontaliera a aparut in anii ’80, datorita schimbarilor politice, implementarii unui
sistem democratic si intrarii lor in Uniunea Europeana. Acest proces nu a putut fi
dezvoltat si in Europa Centrala si de Est, pana in 1989.

Populatia din regiunile de granita se asteapta ca autoritatile regiunilor transfrontaliere

sa gaseasca solutii pentru problemele lor, pentru care guvernele sunt responsabile, in
special in domenii ca:
- administratia publica si planificare, diferite structuri administrative, organizare si
metode de planificare;
- impozitare, securitatea sociala, educatie si instrurire, competitie, trafic si utilitati
cu caracter de naveta transfrontaliera;
- instruire lingvistica si recunoasterea calificarilor ;
- constructia de strazi, utilitati, infrastructura si mediu inconjurator.

Pentru a facilita cooperarea transfrontaliera si a asigura structuri transfrontaliere

veritabile si durabile, precum si programe comune, este nevoie in continuare de diferite
acorduri intre state, inclusiv conventii si tratate.

Acordurile multilaterale sunt unele din cele mai importante si longevive instrumente ce
propun un cadru de cooperare transfrontaliera. Aceste instrumente traseaza o serie de
conditii generale pentru acorduri interstatale sau locale. Ele sunt insa limitate,
deoarece nu reprezinta un tratat de cooperare transfrontaliera, ci numai un cadru ce
trebuie transpus in legislatia nationala.

Acordurile bilaterale si trilaterale acopera cooperarea transfrontaliera exclusiv intre

autoritatile nationale, prin intermediul protocoalelor. Acest tip de cooperare este
realizat prin intermediul unor comisii interstatale ce actioneaza pe diferite planuri de
activitate, opereaza pe anumite arii geografice si sunt, in general, preocupate de
incurajarea cooperarii in domeniul planificarii spatiale sau in alte domenii clar
determinate.

In mod evident, la baza acordurilor de la nivel regional si local au stat protocoale ce au

condus la formarea Comunitatilor de Lucru in UE, dar si in afara granitelor UE.

In functie de dimensiunea teritoriilor asupra carora se rasfrange cooperarea, se disting

diferite tipuri de initiative:

- intre regiuni de granita invecinate – ce au ca scop crearea de centre

transfrontaliere economice si sociale cu programe strategice de integrare;
- intre autoritati nationale, regionale si locale – pentru a promova o mai buna
integrare a teritoriului in Uniunea Europeana, s-au creat grupuri de regiuni
europene (de exemplu, regiuni din 2 sau mai multe tari europene);
- urmarind sa obtina mai multa eficienta in dezvoltarea regionala, schimbul de
informatii si de experienta se utilizeaza intens, precum si lucrul in retea pe

50
 intregul spatiu al Uniunii Europene, sau dintre Uniunea Europeana si alte state
sau macro arii.

Relatiile internationale pot fi definite de o varietate de situatii:

- infratirea, cel mai des intalnita pentru obiective culturale, si mai putin din motive
economice.
- relatiile dintre zonele de granita sunt bazate, in general, pe obiective economice,
iar problemele identificate in acest sens sunt mobilitatea transfrontaliera a fortei
de munca, planificarea teritoriala si infrastructura.
- relatii intre zone aflate la distanta una de alta (nealaturate) – relatii internationale
pentru situatii analoge sau complementare.

Intr-un proiect de cooperare intre doua teritorii ar trebui sa aiba loc un schimb.
Succesul proiectului depinde de interesul fata de obiectul ce formeaza schimbul:
- informatia, ‘know-how’-ul;
- forta de munca, intreprinzatorii;
- instruirea;
- produsele proprii care pot fi vandute pe teritoriul partenerului;
- acorduri comerciale cu parti terte

Schimbul poate fi realizat in doua moduri principale:

- prin schimb de ‘know how’ (participand la vizite, intalniri institutionale, programe
de formare, transfer de inovatie, lucru in retea);
- prin crearea in comun a unui produs (participand impreuna la targuri,
promovand un teritoriu comun).

Pe langa rezultatele directe ale unor astfel de proiecte, exista si beneficii indirecte ale
cooperarii:
- promovarea de sinergii si economii de scara;
- favorizarea intelegerii culturale de catre parteneri si a modalitatii de implicare
mai profunda in tratarea problemelor locale;
- imbunatatirea cunostintelor de limba;
- cresterea reputatiei institutiilor locale;
- sporirea posibilitatilor pentru dezvoltarea unor viitoare proiecte si relatii.

Motivatiile care stau la baza cooperarii pot fi grupate in 3 categorii importante:

1. sublinierea similaritatilor
2. sublinierea diferentelor
3. exploatarea oportunitatilor

In ce priveste teritoriile care initiaza procese de cooperare, se pot remarca tendinte

similare de internationalizare a intreprinderilor. Deschiderea globala reprezinta o
necesitate atunci cand se cauta noi oportunitati care sa treaca peste dificultatile
geografice si peste obstacolele datorate politicii protectioniste.

O alta clasificare a activitatilor de cooperare pune accentul pe dimensiune:

- Cooperarea pentru proiect – reprezinta colaborarea pentru realizarea unui
anumit proiect, deseori reglementat de acorduri de parteneriat;
- Cooperare sectoriala – proiecte care adreseaza un anumit sector (cultura,
agricultura, formare profesionala, etc.);

51
 - Cooperare teritoriala – proiecte dezvoltate intre doua sau mai multe regiuni, intre
doua sau mai multe sectoare, cu diferite tipuri de stakeholderi in acelasi timp :
institutii, asociatii, etc.

Cooperarea poate fi clasificata si dupa identitatea partenerului/partenerilor:

- numai institutii – acest tip de acord este foarte frecvent;
- organizatii internationale – cum ar fi UNESCO, Organizatia Mondiala pentru
Protectia Naturii, Crucea Rosie, agentii internationale, etc.);
- relatii cu institutiile UE – actiunile propuse de programele UE si crearea de
reprezentante sunt practici des intalnite in Europa;
- participari in cadrul unor asociatii si retele internationale – reprezinta o
oportunitate importanta pentru dezvoltarea relatiior internationale.

52
 SURSE DE FINANTARE

Uniunea Europeana aloca fonduri structurale prin anumite programe pentru a promova
o dezvoltare armonizata a statelor membre ale UE si a statelor vecine.

Fondurile structurale reprezinta principalul instrument al Uniunii Europene pentru

suport social si coeziune economica in Uniunea Europeana, reprezentand peste o
treime din bugetul UE.

Comisia Europeana negociaza prioritatile majore ale programelor de dezvoltare cu

Statele Membre, pe baza orientarii lor tematice din perioada respectiva, si adopta
planuri si programe. Decizia finantarii proiectelor si managementul acestora este
responsabilitatea autoritatilor nationale si regionale. Aceasta descentralizare a fost
extinsa din anul 2000 si este o caracteristica majora a perioadei curente de
programare.

Proiectele selectate spre finantare obtin in realitate o finantare mixta, atat din surse
nationale (publice sau private), cat si din surse comunitare. Bugetul alocat proiectelor
este intodeauna finantat o parte de catre UE si o parte din fonduri nationale.

Pentru fiecare program, statele membre desemneaza o „autoritate de management”

care selecteaza proiectele. Exista, de asemenea, si o „autoritate de plati”, responsabila
pentru autorizarea cheltuielilor si pentru formularea cererii de plata catre Comisie, in
vederea obtinerii fondurilor. In cazul incare Comisia Europeana descopera ca
modalitatile de control de la nivel national sunt inadecvate, sau descopera
neregularitati, poate suspenda plata, sau poate chiar cere returnarea fondurilor emise
pana in acel moment.

Etapele politicilor regionale din UE

1. Consiliul Uniunii Europene decide bugetul Fondurilor Structurale si regulile

administrarii lui, toti membrii Uniunii participand la deciziile privind propunerile
Comisiei Europene, negociate cu Parlamentul European. Fondurile Structurale
sunt alocate in functie de tara si de obiectivele prioritare. Comisia, in acord cu
Statele Membre, stabileste sectoarele ce pot beneficia de ajutor. Comisia
propune si anumite teme comune spre finantare.

2. Pe baza acestor decizii, fiecare stat sau regiune formuleaza si sistematizeaza

toate propunerile intr-un plan de sprijinirea a sectoarelor aflate in dificultate sau
a grupurilor sociale dezavantajate, luand in consideratie ghidul tematic al
Comisiei. Partenerii sociali si economici, precum si alte autoritati, se consulta
pentru stabilirea acestui plan.

3. Odata stabilite, planurile sunt prezentate Comisiei Europene.

4. Fiecare stat discuta cu Comisia continutul acestor documente, cum ar trebui

folosite fondurile nationale si comunitare si cum trebuie implementate.

53
 5. Cand cele doua parti ajung la un acord, Comisia adopta planurile si programele
ce au fost stabilite.

6. Autoritatile nationale sau regionale decid detaliile programelor, cu alte cuvinte

documentele suplimentare planificate, in mod autonom. Aceste documente nu
se negociaza cu Comisia, ci sunt doar trimise spre informare. Aceste
documente fac posibila lansarea proiectelor de catre autoritati, in modalitati
proprii (prin apeluri de propuneri de proiecte sau de participare la licitatii, cand
trebuie creata o infrastructura). Astfel, programele intra intr-o faza operationala.
7. Autoritatea responsabila pentru administrarea fiecarui program selecteaza
proiectele care se incadreaza cel mai bine in scopul programului si informeaza
candidatii in privinta deciziei.

8. Cei selectati pot sa inceapa implementarea proiectelor. Implementarea trebuie

in mod obligatoriu sa se incadreze in intervalul de timp specificat in program,
deoarece timpul limita pentru acordarea ajutorului comunitar este stabilit de la
inceput.

9. Autoritatile administrative responsabile supervizeaza in mod regulat progresele

obtinute in urma implementarii programelor, cu asistenta comitetelor de
monitorizare in care sunt reprezentati diversii parteneri (sociali, economici si de
mediu). Ulterior, informeaza Comisia Europeana asupra progresului si ofera
dovezi asupra faptului ca fondurile au fost cheltuite in cea mai buna maniera
(certificat de efectuare a cheltuielor). Comisia examineaza sistemul de control
care a fost stabilit si plateste restul contributiei din Fondurile Structurale.
Analizeaza dezvoltarea indicatorilor de monitorizare si studiile de evaluare si
organizeaza schimburi pe diferite teme. Informeaza autoritatile responsabile de
programe despre orice prioritate comunitara noua, ce ar avea impact asupra
dezvoltarii regionale.

Pentru perioada 2000-2006, 213 miliarde de euro au fost alocate tuturor instrumentelor
structurale pentru cele15 State Membre. Pe langa acestea, vor fi acordate 22 miliarde
de euro ca ajutor de pre-aderare si alte 22 miliarde pentru investitii structurale in noile
State Membre pentru perioada 2004-2006. Totalul de 257 bilioane euro reprezinta
aproximativ 37% din bugetul Uniunii, pana in 2006. Majoritatea fondurilor au fost
cheltuite in cadrul programelor multi-anuale de dezvoltare, conduse de Comisie, de
Statele Membre, precum si de autoritatile regionale. Ajutorul european nu il inlocuieste,
ci il suplimenteaza pe cel national.

Fiecare din cele patru Fonduri Structurale are o arie tematica specifica:
• Fondul European de Dezvoltare Regionala (The European Regional
Development Fund - ERDF) finanteaza infrastructura, investitii in crearea de
locuri de munca, proiecte de dezvoltare locala si sprijin financiar pentru firmele
mici.
• Fondul European Social (The European Social Fund - ESF) promoveaza
reintegrarea somerilor si a grupurilor dezavantajate pe piata muncii, in special
prin finantarea de cursuri de formare si sisteme de asistenta in vederea
recrutarii.
• Instrumentul Financiar de Orientare a Pescarilor (The Financial Instrument for
Fisheries Guidance – FIFG) ajuta la adaptarea si modernizarea industriei
pescuitului.

54
 • Fondul European pentru Orientare si Garantie in Agricultura (The Guidance
Section of the European Agricultural Guidance and Guarantee Fund – EAGGF)
finanteaza masuri de dezvoltare rurala si ofera ajutor fermelor, in special in
regiuni mai putin dezvoltate.

Programele ce privesc cooperarea europeana teritoriala finantate de Fondurile

Structurale sunt:
- Interreg – un instrument financiar ce sprijina cooperarea transfrontaliera,
regionala si trans-nationala intre statele membre UE si statele invecinate
- URBAN – creaza retele de comunicare si strategii de suport pentru inovatie in
orase si regiuni mai slab dezvoltate
- EQUAL – promoveaza egalitatea la angajare si combaterea discriminarii pe
piata fortei de munca. Initiativa este finantata de Fondul European Social.
- LEADER+ - promoveaza initiativele de dezvoltare rurala si este finantat de
Fondul European pentru Orientare si Garantie in Agricultura.

Exista si alte instrumente financiare, pe langa Fondurile Structurale, cum ar fi Fondul

de Coeziune. Acesta este un fond special menit sa sprijine statele mai putin prospere
din Uniune: cele 10 state noi, Irlanda (pana la sfarsitul anului 2003), Grecia, Portugalia
si Spania. La inceput, criteriul prin care erau identificate statele beneficiare ale
Fondului de Coeziune era ca produsul intern brut (PIB) sa nu depaseasca 90% din
PIB-ul mediu din Uniune. Fondul de Coeziune intervine pe terintoriul national pentru a
co-finanta proiecte de importanta majora ce privesc mediul si retele de transport trans-
europene, reducand astfel eforturile bugetare ale statelor in vedrea satisfacerii
standardelor economice si monetare ale Uniunii. Mai mult, fondurile sprijina aceste
state pentru a se conforma normelor europene in aceste arii. O treime din Fondul de
Coeziune este rezervata noilor State Membre in perioada 2004-2006.

Pe langa fondurile dedicate Statelor Membre, UE sprijina si statele candidate, oferind

Ajutorul de Pre-aderare. Pentru prima data in istoria procesului de extindere
progresiva, UE a oferit ajutor celor 10 state aflate in faza de pre-aderare (pana in 2004,
cand au devenit membre), din centrul si estul Europei (CEECs). Acest ajutor continua
sa fie implementat in Bulgaria si Romania.

Ajutorul de Pre-aderare este finantat in principal de 3 instrumente comunitare:

• Cel mai vechi dintre ele, Programul Phare, a fost lansat in 1989. A fost creat, pe
de-o parte, pentru a intari institutiile, administratia si institutiile publice, pentru a
asigura aplicarea legislatiei comunitare si, pe de alta parte, pentru a sprijini
investitiile in ariile prioritare (infrastructura, firme, masuri sociale). Phare CBC
(cooperare transfrontaliera) completeaza actiunea Interreg, finantand actiuni
transfrontaliere pe teritoriul statelor candidate.
• Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala
(Sapard), creat in 1999, sprijina pregatirea tarilor candidate pentru Politica de
Agricultura Comuna a Uniunii. Include o gama larga de masuri dedicate
structurilor agricole, dezvoltarii rurale, protectia consumatorului si a mediului.
• Creat tot in 1999, Programul ISPA (The Instrument for Structural Programmes
for Pre-Accesion) are ca model Fondul de Coeziune pentru a finanta proiecte
importante de mediu si retele de transport trans-european, pentru a promova
aplicarea normelor europene de mediu.

55
Pe langa actiunile finantate, Ajutorul de Pre-aderare aloca fonduri pentru pregatirea
autoritatilor nationale responsabile pentru administrarea Fondurilor Structurale si a
Fondului de Coeziune.

Asistenta externa este importanta pentru sporirea rolului Uniunii Europene in lume.
Reunindu-si resursele intr-un buget comun european, Statele Membre demonstreaza
angajamentul fata de o Uniune definita de valorile ajutorului extern. Ca raspuns,
Comisia lupta sa consolideze impactul acestei asistente, prin sporirea coerentei dintre
asistenta externa si restul politicilor sale.

Comisia Europeana a creat Biroul de Cooperare pentru Ajutor European (EuropeAid

Co-operation Office) la 1 ianuarie 2001, care are misiunea de a implementa
instrumentele de Ajutor Extern ale Comisiei Europene, finantate de bugetul Comunitatii
Europene si de Fondul European de Dezvoltare.

Aceste instrumente sunt:

1. Programul TACIS

Relatiile dintre UE si statele din Europa de Est si Asia Centrala (EECA) au fost
dinamizate in 1991 cu ajutorul programului de asistenta tehnica TACIS. Programul
sprijina procesul de tranzitie spre o economie de piata si societate democratica in
cadrul tarilor EECA si, in primii 8 ani de operativitate, proiectele au fost finantate cu un
total de 4.226 milioane de euro.

Statele in care se desfasoara programele TACIS de cooperare cu Uniunea Europeana

sunt: Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Moldova,
Mongolia, Federatia Rusa, Turkmenistan, Tajikistan, Ucraina si Uzbekistan.

Noua Reglementare nr 99/2000 adoptata in ianuarie 2000 a deschis o noua faza de

cooperare intre Uniunea Europeana si statele partenere din Europa de Est si Asia
Centrala, avand ca scop acordarea unei asistente de 3.138 milioane de euro pana la
sfarsitul anului 2006, concentrata pe anumite arii de activitate in regiune, si anume:
ƒ Sprijinirea reformei administrative, legislative si institutionale;
ƒ Sprijinirea sectorului privat si asistenta pentru dezvoltarea economica;
ƒ Sprijinirea adaptarii la consecinteler sociale ale tranzitiei;
ƒ Dezvoltarea infrastructurii;
ƒ Siguranta nucleara;
ƒ Promovarea protectiei mediului si managementul resurselor naturale;
ƒ Dezvoltarea economiei rurale.

2. Programul CARDS

Inca din 1991 Uniunea Europeana s-a angajat, prin numeroase programe de asistenta,
sa ofere 6.8 miliarde euro zonei vest-balcanice (Albania, Bosnia, Herzegovina, Croatia,
Serbia, Muntenegru si Fosta Republica Iugoslava Macedonia). In anul 2000, ajutorul in
aceasta regiune a fost imbunatatit printr-un nou program, numit CARDS (Community
Assistance for Reconstruction, Development and Stabilisation – Asistenta Comunitara
pentru Reconstructie, Dezvoltare si Stabilitate). Prin intermediul acestui program, 4.6

56
miliarde euro sunt dedicate acestei regiuni in perioada 2000-2006 pentru investitii si
dezvoltare institutionala, pentru a atinge patru mari obiective:
a) Reconstructie, stabilitate democratica, reconciliere si reintoarcerea
refugiatilor;
b) Dezvoltarea institutionala si legislativa, inclusiv armonizarea cu normele
si conceptiile Uniunii Europene, consacrarea democratiei si a ordinii de
drept, a drepturilor omului, societatii civile si media, functionarii unei
economii de piata libere;
c) Economie solida si dezvoltare sociala, inclusiv reforma structurala;
d) Promovarea unei relatii stranse si unei cooperari regionale intre state,
precum si intre acestea si UE.

3. Programul MEDA

Programul MEDA este principalul instrument financiar al Uniunii Europene pentru

implementarea Parteneriatului Euro-Mediteranean. Programul ofera masuri de suport
financiar si tehnic pentru reforma structurilor economice si sociale din tarile partenere
mediteraneene. Programul se adreseaza statelor, autoritatilor regionale, precum si
societatii civile.

Prima baza legala a Programului MEDA a fost creata in 1996 (Regulamentul

Consiliului nr. 1488/96) pentru perioada 1995-1999, in care au fost dedicate
programului 3.435 milioane euro. In noiembrie 2000 un nou regulament imbunatatit a
fost emis (Nr 2698/2000), stabilind MEDA II pentru perioada 2000-2006. Suma
dedicata noului program este de 5.35 miliarde euro. Principalele arii de interventie si
obiective sunt derivate direct din Declaratia de la Barcelona, din 1995.

Parteneri la Proiectele MEDA pot fi din Maroc, Algeria, Tunisia (Maghreb), Egipt, Israel,
Iordania, Autoritatea Palestiniana, Liban, Siria (Mashrek), Turcia, Libia.

INITIATIVE SI PROGRAME IN UE

INTERREG III

Interreg III este cea mai importanta initiativa comunitara, stabilita in cadrul Fondului
European de Dezvoltare Regionala, pentru perioada 2000-2006. Obiectivul acestei noi
faze a Interreg este consolidarea coeziunii economice si sociale in cadrul promovarii
cooperarii transfrontaliere, transnationale si interregionale si a unei dezvoltari
echilibrate pe teritoriul european. Actiunile ce privesc relatia dintre granite, zonele de
granita dintre statele membre si statele non-membre UE reprezinta punctul central al
acestei initiative.

Interreg III se implementeaza prin intermediul a trei sub-programe:

• Partea A: cooperarea transfrontaliera ce promoveaza dezvoltarea integrata la
nivel regional dintre regiunile de granita invecinate, incluzand granitele externe
si anumite granite maritime; obiectivul este dezvoltarea economica si sociala a
cooperarii transfrontaliere prin strategii comune si programe de dezvoltare;
• Partea B: cooperarea transnationala isi propune sa promoveze un nivel inalt de
integrare intre grupuri de regiuni Europene, cu scopul de a obtine o dezvoltare

57
 solida, armonioasa si proportionata, in UE, o integrare teritoriala la nivel inalt,
incluzand aici si statele candidate sau invecinate;
• Partea C: cooperare interregionala in teritoriul Uniunii (si statele invecinate),
pentru a imbunatati coeziunea si dezvoltarea regionala.

Bugetul total este de 4.875 milioane euro pentru perioada 2000-2006.

Sistemul de management financiar este mai simplu si mai flexibil decat in fazele
anterioare ale programului (Interreg II si Interreg I), datorita folosirii unui singur Fond
Structural – Fondul European pentru Dezvoltare Regionala – cu scopul de a acoperi
actiunile ce in mod normal ar fi fost eligibile pentru alte Fonduri Structurale.

Principiile generale pentru proiectele Interreg sunt:

- Strategia comuna si programul de dezvoltare sunt conditiile cheie pentru ca un
proiect sa fie acceptat.
- Parteneriatul si abordarea de jos in sus - autoritatile regionale/locale din
regiunile de granita si structurile transfrontaliere sunt actorii principali.
- Complementaritatea cu elementele centrale ale fondurilor structurale – ar trebui
sa existe un Comitet de Monitorizate transfrontalier comun, care sa
supravegheze un Comitet de Pilotaj comun. Ar trebui, de asemenea, sa existe o
Autoritate de Management si o Autoritate de Plati.
- O abordare mai integrata pentru implementarea initiativelor comunitare.
- Coordonarea eficienta intre Interreg III si instrumentele de politica externa, in
mod special instrumentele de pre-aderare.

Partea A – privind Cooperarea Transfrontaliera este in mod particular legata de

urmatoarele subiecte:
- Promovarea dezvoltarii urbane, rurale si costale;
- Incurajarea antreprenoriatului si dezvoltarea intreprinderilor mici (inclusiv cele
din sectorul turistic) si initiativele locale de angajare;
- Promovarea integrarii pietei de munca si a integrarii sociale;
- Folosirea resurselor umane si facilitarea cercetarii, dezvoltarii tehnologice, a
educatiei, a culturii, comunicarii si sanatatii, pentru a creste productivitatea si a
se crea locuri de munca sigure;
- Incurajarea protejarii mediului (local si global), cresterea eficientei energetice, si
promovarea surselor de energie reciclabile;
- Imbunatatirea transportului (masuri speciale care sa implementeze mai multe
forme de transport ce protejeaza mediul), a informatiei si a retelelor de
comunicatii si servicii, a sistemelor de energie si apa;
- Dezvoltarea cooperarii dintre sferele administrative si juridice pentru a promova
dezvoltarea economica si coeziunea sociala;
- Cresterea potentialului uman si institutional al cooperarii transfrontaliere pentru
a promova dezvoltarea economoca si coeziunea sociala.

Zonele eligibile pentru Partea A a Programului Interreg include: toate ariile de-a lungul
teritoriului intern si extern si anumite granite maritime ale Comunitatii, schitate la nivelul
administrativ III (NUTS III – Nomenclature of Territorial Statistic Units).

58
Autoritatile nationale, regionale sau locale ale statelor membre (si ale statelor terte)
sunt responsabile pentru initiativa nationala/regionala. In cadrul Comisiei Europene,
Directoratul General de Politica Regionala este responsabil de aceasta initiativa,
finantata de Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR).

59
Contributia FEDR trebuie platita catre o singura banca, in numele autoritatii de plati.

Rata grantului maxim Interreg este de 75% sau 50% (in functie de aria geografica
careia ii apartin partenerii) din costurile eligibile. Totusi, ratele de co-finantare pot fi si
mai mici, in functie de tipul proiectului sau daca este astfel decis de autoritatea de
management (Comitetul de Pilotare sau de Monitorizare).

Restul finantarii poate fi finantare publica nationala, regionala, locala, sau poate fi
privata. Pentru a intensifica cooperarea publica cu cea privata, finantarea privata este
incurajata, fiind uneori chiar obligatorie.

Initiativa Comunitara Interreg sprijina cooperarea transfrontaliera si transnationala intre

statele membre ale Uniunii si statele invecinate. Chiar daca programele Interreg
implica in mod direct statele invecinate, Fondurile Structurale pot fi folosite numai in
interiorul UE. Programele Interreg care se desfasoara la granitele externe ale Uniunii
Europene au nevoie de o sursa de finantare pentru activitati ce se desfasoara in tarile
vecine. Tarile terte ce iau parte la initiativele Interreg III pot obtine asistenta financiara
din partea programului Phare-CBC, Phare national, programelor ISPA si Sapard, sau
din partea programelor TACIS, MEDA si Fondul European de Dezvoltare.

Implementarea Interreg III trebuie sa asigure coerenta si sa se sincronizeze cu

celelalte instrumente financiare implicate. Operatiunile asumate in cadrul Comunitatii
sunt finantate de Fondul European de Dezvoltare Regionala, iar operatiunile asumate
in exteriorul Comunitatii sunt finantate de catre alte instrumente financiare comunitare:
• In cadrul instrumentului de pre-aderare Phare din tarile candidate, programul
Phare – CBC sprijina cooperarea transfrontaliera intre Statele Membre si tarile
candidate. Pana in prezent, cooperarea transfrontaliera a tarilor candidate, la
granitele externe, a fost finantata prin intermediul programului Phare national.
Pentru perioada 2004-2006, acoperirea geografica a Phare CBC a fost extinsa
astfel incat sa cuprinda si granitele externe ale Bulgariei si Romaniei.
• In fostele state sovietice, programul TACIS CBC sprijina cooperarea
transfrontaliera in regiunile de granita vestice ale Rusiei, Belarus, Ukraina si
Republica Moldova. Relevant, in contextul actual, este sub-programul „Small
Project Facility”, care a prevazut un sprijin crescand pentru cooperare
transfrontaliera si alte initiative transfrontaliere in cadrul Interreg.
• In Balcanii de Vest, CARDS este instrumentul cheie in procesul de Stabilizare
si Asociere si sprijina o gama variata de activitati. Regulamentul CARDS
stabileste scopul programului, si anume dezvoltarea cooperarii regionale,
transnationale, transfrontaliere si interregionale intre tarile destinatare, intre
acestea si Uniunea Europeana, si intre tarile destinatare si alte state din
regiune. Nici un program de cooperarea transfrontaliera nu exista inca in cadrul
CARDS.
• In zona mediteraneana, programul MEDIA acorda sprijin pentru cooperarea
regionala in zonele de granita intre statele de la tarmul de sud si est al
Mediteranei, dar nu a finantat pana acum in mod direct activitati de cooperare
cu statele membre UE.

60
Cum sa pregatesti si sa depui un proiect Interreg

Primul pas este contactarea secretariatului Interreg pentru programul care acopera
teritoriul vizat prin proiect. Dupa lansarea apelurilor de propuneri de proiecte, aplicantii
trebuie sa prezinte pre-propuneri de proiecte la Secretariatul Tehnic al Programului
Interreg III. Secretariatul este punctul de contact pentru program, care se ocupa cu
aspectele practice ale programului, cum ar fi primirea si evaluarea proiectelor. De
asemenea, ele pot oferi asistenta pentru pregatirea proiectelor.

Propunerea de proiect se realizeaza completand si depunand formularul de proiect,

formular care este disponibil pentru fiecare program. In cadrul cererii, aplicantul trebuie
sa justifice proiectul, sa mentioneze partenerii, sa precizeze care sunt obiectivele
urmarite si modalitatile de realizare a acestora. Interactiunea cu alte proiecte trebuie si
ea sa fie descrisa in formularul de aplicatie.

Cele mai valoroase propuneri de proiecte sunt selectate de un Comitet de Conducere. In

mod normal, proiectele pot fi selectate pentru aprobare, sa li se acrode o aprobare
conditionata, sa primeasca o recomandare pentru o revizuire sau sa fie respinse.

Un proiect selectat va primi o scrisoare de acord, care va cuprinde termenii si conditiile

de utilizare a finantarii nerambursabile. Conditiile includ furnizarea de rapoarte regulate
despre progresul proiectului, monitorizarea rezultatelor, precum si organizarea
informatiei in dosare bine structurate si conturi exacte.

Procedura de obtinere de fonduri de la Uniunea Europeana din alte actiuni este similara
cu procedura de mai sus.

LEADER +

Leader + este una din cele patru initiative finantate de Fondurile Structurale ale Uniunii
Europene, creata pentru a sprijini dezvoltarea mediului rural, in contextul potentialul pe
termen lung pe care il au aceste regiuni. Implementarea de strategii originale si integrate
pentru sustinerea dezvoltarii incurajeaza crearea de parteneriate si de retele.

Leader+ stimuleaza proiectarea si testarea de noi abordari in dezvoltarea integrata si

durabila care va influenta, completa si intari politica rurala din Comunitatea Europeana.
Leader+ este structurat pe baza a patru actiuni principale:
1. asistenta pentru strategiile integrate de dezvoltare teritoriala
2. asistenta pentru cooperarea intre teritoriile rurale
3. constructia de retele de lucru
4. asistenta tehnica
Partenerii economici si sociali si asociatile trebuie sa reprezinte cel putin 50% din
parteneriatele locale.

Temele prioritare propuse de Comisie sunt:

- cea mai buna utilizare a resurselor naturale si culturale, incluzand sporirea
valorii a locatiilor;
- imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale;
- cresterea valorii produselor locale, in special facilitand accesul pe piata al
unitatilor de productie mici, prin intermediul actiunilor colective;

61
- folosirea cunostintelor inovative si a tehnologiilor noi pentru a face produsele si
serviciile din zonele rurale mai competitive.

EQUAL

Initiativa EQUAL este un laborator pentru idei noi testate in cadrul Strategiei
Europene de Ocupare a Fortei de Munca si Integrare Sociala. Scopul este de a
promova o viata activa pe piata muncii superioara, prin lupta impotriva discriminarii
si excluderii sexuale, rasiale sau etnice, religioase sau confesionale, a excluderii
persoanelor cu handicap sau datorita varstei sau orientarilor sexuale. Initiativa
EQUAL este implementata în si intre Statele Membre si este finantata de Fondul
European Social.

INITIATIVE SI PROGRAME IN TARILE CANDIDATE SI NON-CANDITATE

Phare si Phare CBC

Programul Phare curpinde aceleasi prioritati si metode caracteristice de

implementare ca si programele finantate de Fondurile Structurale europene.
Scopul acestui program este determinat de rolul pe care il joaca in cadrul procesului
de extindere a Uniunii:
1. Permite tarilor candidate sa beneficieze de programe de dezvoltare
regionala integrata, ajutand astfel la coeziunea ecomomica si sociala in
viitoarea Europa largita;
2. Pentru a ajuta tarile candidate sa puna la punct structurile administrative
si bugetare necesare pentru implementarea fondurilor structurale dupa
uniune.

Sistemul de programare strategica multi-anuala a programelor Phare este utilizat in

contextul programelor de dezvolatare regionala integrata, reprezentand un pas
decisiv in trecerea de la abordarea pe baza de proiecte individuale la abordarea
strategica, globala.

Programele Phare si finantarea lor sunt decise pe baza Memorandumurilor de

Finantare incheiate intre Comisia Europeana si autotitatile fiecarui stat candidat.
Fiecare Memrandum este insotit de “fise de proiecte” care detaliaza proiectele.

Este important de observat faptul ca, desi anul 2003 a fost ultimul an de programare
pentru Phare in noile State Membre care au aderat in Uniunea Europeana in 2004,
contractarea programelor Phare in aceste state va continua pana in 2005, cu plati
care se deruleaza pana in 2006. De asemenea, programele Phare vor continua in
Bulgaria si Romania, cu o crestere substantiala in alocatiile financiare pentru
perioada 2004-2006.

Initiativa Phare CBC a fost lansata de Uniunea Europeana in 1994, pentru a sprijini
cooperarea peste granite in regiuni din Europa Centrala, aflate in tari care nu sunt
membre UE, dar care au granita cu UE. Din anul 1998 programul acopera si regiuni
dintre tarile candidate Romania si Bulgaria.

62
Pana in 2003, Phare CBC s-a axat pe promovarea cooperarii dintre regiunile aflate
la granita Europei Centrale si de Est si regiunile adiacente Comunitatii Europene, ca
si intre regiunile de granita dintre tarile candidate. Avand in vedere aderarea a opt
state Phare la UE, in 2004, programul Phare CBC a fost adaptat al noua situatie
geografica, cu acceasi ocazie fiind extins si pentru frontierele Bulgariei cu Turcia, pe
de o parte, si Bulgariei si Romaniei cu tarile TACIS si CARDS (Ucraina, Moldova,
Serbia si Muntenegru si fosta Republica Iugoslava Macedonia)

TACIS si TACIS CBC

Programul TACIS de Cooperare Transfrontaliera a fost lansat in 1996 pentru a

finanta activitatile transfrontaliere de pe granitele de vest ale statelor beneficiare ale
programului TACIS cu UE si tarile Europei de Est, respectiv regiunile de granita din
vestul Rusiei, Belarus, Ukraina si Moldova. TACIS CBC se concentreaza in special
pe retele la granita, cum ar fi facilitati de trecere a frontierei, cooperare
transfrontaliera si in domeniul mediului si la nivel local, incluzand Facilitatea Baltica
pentru Proiecte Mici.

TACIS CBC este un subprogram al Programului TACIS privind acordarea asistentei

pentru reforma economica si reconstructia Noilor State Independente si Mongoliei.

Conform reglementarilor europene, cooperarea transfrontaliera trebuie sa vizeze

prioritar:
- acordarea de asistenta regiunilor de granita in vederea prevenirii problemelor
specifice de dezvoltare, generate de relativa lor izolarea;
- incurajarea crearii de legaturi intre regiuni din ambele parti ale granitei – facilitati
transfrontaliere;
- accelerarea proceselor de transformare in statele partenere, prin intermediul
cooperarii din regiunile transfrontaliere din UE sau tarile Europei de Est;
- reducerea riscurilor de mediu si a poluarii transfrontaliere.

63
 RECOMANDARI PENTRU UN PROIECT TRANSFRONTALIER

O prima regula fundamentala intr-un proiect de cooperare este detinerea de

informatii despre partenerii implicati. Acest lucru permite o mai buna si mai eficienta
comunicare. O cunoastere mai buna a realitatilor din teritoriul de interes este de
mare folos pentru proiect si nevoile acestuia.

Dezvoltarea unor strategii si programe comune care sa incorporeze prioritatile

comune sunt conditii esentiale pentru aprobarea propunerilor de finantare
europeana. Toate masurile si interventiile trebuie sa se bazeze pe un plan comun
pentru regiunile si teritoriile respective si sa demonstreze valoarea lor adaugata.

Interventiile propuse pentru implementarea proiectul trebuie sa fie clar de natura

transfrontaliera/trans-nationala. Aceasta inseamna ca proiectele sunt eligibile doar
daca sunt selectate si implementate impreuna, saui in 2 sau mai multe State
Membre UE, ori in tari terte, ori intr-un singur stat membru UE, unde se poate
demonstra ca proictul are un impact semnificant si asupra altui Stat Membu sau stat
tert. Proiectele trebuie sa contribuie la crearea de locuri de munca, imbunatatirea
competitivitatii in domeniile vizate, introducerea si dezvoltarea politicilor de
dezvoltare durabila si promovarea sanselor egale pentru femei si barbati.

Cooperarea ar trebui sa implice, pe langa parteneri din randul institutiilor

administrative nationale, regionale si locale, si parteneri economici si sociali,
organizatii non-guvernamentale (ONG-uri), reprezentani ai mediului academic, etc.
Interventiile trebuie sa permita un inalt nivel de participare al actorilor publici si
privati.

Fiecare partener trebuie sa aiba propriul rol bine stabilit si o situatie financiara
suficient de bine echilibrata pentru a realiza activitatile propuse prin proiect. Este de
preferat ca partenerii sa foloseasca o limba comuna pentru a comunica, cu scopul
de a reduce bugetul pentru interpreti si translatori.

Pasii de urmat sunt:

• Definirea proiectului in corelare cu nevoile identificate in zona
• Cautarea partenerilor transfrontalieri/trans-nationali
• Alegerea expertilor si crearea echipei de proiect
• Organizarea primei intalniri
• Definirea planului financiar
• Implementarea proiectului
• Conducerea si controlul implementarii

Ghid pentru implementarea unui proiect de cooperare

64
Inainte de cooperare – Un proiect de cooperare transfrontaliera/trans-nationala este
mai complicat decat un proiect national. Aici gasiti cateva intrebari ce necesita raspuns
in faza preliminara:
• De ce ar trebui proiectul sa fie unul transfrontalier/trans-national?
• Care sunt problemele pe care ar putea sa le rezolve cooperarea?
• Care pot fi obiectivele proiectului?
• La ce rezultate ne asteptam?
• Este regiunea noastra pregatita pentru o astfel de cooperare?
• Sunt partenerii locali interesati de proiect?
• In ce mod ar trebui sa se implice actorii locali?
• Ce fel de competente sunt necesare pentru realizarea acestui proiect?
• Care sunt calitatile lingvistive pe care le avem?

Alegerea partenerlui – Gasirea unui partener potrivit este esentiala pentru succesul
proiectului:
• Care sunt caracteristicile geografice, istorice, sociale si economice ale teritoriiilor
viitorilor parteneri?
• Oana unde ne extindem cautarea unui partener – UE, zona mediteraneana, tari
candidate?
• Cati parteneri sunt necesari pentru proiect?
• De ce fel de parteneri avem nevoie? Asociatii, organizatii publice sau private?
• La ce ne asteptam de la partenerii nostri – ‚know-how’, resurse, productie?
• Ce putem oferi noi partenerului/partenerilor nostri?
• De ce ar trebui sa colaboreze partenerul/partenerii cu noi?
• Suntem interesati sa modificam numarul partenerilor in timpul proiectului?
• Este activitatea de instruire necesara?

Cautarea partenerilor

• Cine coordoneaza cautarea partenerilor? Cine ii contacteaza? Cine si cum ii

selecteaza?
• Care sunt termenele limita?
• Exista relatii de cooperare cu partenerii din zonele tinta?
• Exista cineva in zonele tinta care ar putea sa ne ajute in cautarea partenerilor
locali? Putem publica anunturi de cautare?
• Exista posibilitatea de a ne folosi de alte programe – Equal, Leonardo, Socrates,
Leader; sau organizatii publice, universitati, asociatii?

Dupa alegerea partenerilor

• Avem destule informatii despre parteneri pentru a intelege contextul local al
acestora?
• Stim cine ia deciziile in organizatia partenera?
• Sunt interlocutorii nostri persoane de incredere? Ce pozitie detin in organizatia
partenera?
• Suntem constienti asupra eventualelor probleme care pot ingreuna proiectul?
• Ce fel de instrumente si resurse umane detine partenerul nostru?
• Cat timp ar trebui sa aloce partenerul nostru acestui proiect?
• Exista terti ce activeaza pe teritoriul statului partener?

65
Crearea unei echipe de lucru
• Avem nevoie de consultanti externi? Cand? Exista vreo institutie care ne-ar
putea sprijini?
• Ar trebui sa cautam o firma de consultanta sau un singur consultant? Care
trebuie sa fie criteriul alegerii noastre?
• Avem nevoie de o perioada de instruire, si aceasta ar va fi suficienta?
• Poate partenerul nostru sa ne sprijine?
• Ce fel de capacitati si calitati trebuie sa avem? Ex. cunoasterea unor limbi
straine
• Care dintre proiectele deja implementate ar fe de ajutor pentru implementarea
prezentului proiect?

Scrietea proiectului
• Care este rolul partenerilor?
• Care sunt obiectivele proiectului?
• Cum au fost negociate obiectivele intre parteneri?
• Exista posibilitatea unei revizuiri sau remodulari a proiectului?
• Este foarte clar ceea ce vrem sa realizam?
• Sunt estimarile bugetare adecvate?

Organizarea primei intalniri

• Care este nivelul de fiabilitate al partenerului?
• Care sunt cunostintele de limba ale partenerului?
• Care sunt limitele bugetare?
• Cat timp trebuie sa aloce partenerul pentru proiect?

Pregatirea intalnirii
• Delegatia partenera include si referenti tehnici sau persoane de decizie?
• Programul intalnirii este detaliat?
• Exista si timp dedicat socializarii?
• Am prevazut solutiile logistice adecvate?
• Care sunt obiectivele reale ale intalnirii?
• Este intalnirea operativa, exista implicare institutionala locala?

Dupa intalnire
• Sunt mentinute angajamentele?
• Exista un raport al activitatilor?
• Exista ipoteze de program pentru viitoarea intalnire?
• Exista modificari la proiect?
• Au fost semnate acorduri oficiale?

Trecerea de la planificare al actiune

• In mod normal, prima intalnire nu este suficienta;
• Ar trebui analizata fezabilitatea proiectului;
• Ar fi nevoie de mai multe intalniri?
• Ar trebui analizate obiectivele proiectului, strategia operativa, cadrul legal?
• Relatiile ar trebui sa fie pe termen scurt sau lung?
• Trebuie sa corelam proiectul cu finantarea – trebuie analizate termenele limita.

66
Acordul
• Trebuie precizate responsabilitatile fiecarui partener;
• Exista structuri comune pentru reusita proiectului?
• Trebuie clarificat daca partenerul trebuie sa finanteze proiectul si care este
contributia acestuia?
• Trebuie indicate conditiile pentru fiecare faza a proiectului;

Managementul proiectului
• Cine coordoneaza activitatile proiectului?
• Ce fel de autonomie are coordonatorul?
• Exista un grup de coordonare?
• Cine evalueaza proiectul?
• Cine comunica proiectul la nivel transnational?
• Cine are grija ca rezultatele proiectului sa fie realizate?
• Ce fel de continuitate are proiectul?
• Ce fel de relatii s-au stabilit prin proiect intre diferitele teritorii?

67
 PROIECTE ITALIENE
BO.R.D.E.R.

BOrder Regions Development and Economic Reinforcing/

Dezvoltarea si Intarirea Economica a Regiunilor de Granita

Introducere
Evolutia economiei europene este marcata de procese de tipul globalizarii pietei,
internationalizarii si delocalizarii activitatilor de productie. Perceptia publica a extinderii
Uniunii Europene in regiunile de granita ale tarilor candidate este caracterizata de
ingrijorare privind anumite urmari, cum ar fi cresterea competitiei si afluxul de emigranti
din viitoarele state membre.

BO.R.D.E.R. (Dezvoltarea si Intarirea Economica a Regiunilor de Granita) este un

proiect co-finantat de catre Comisia Europeana, Directoratul General pentru Extindere si
realizat de Eurosportello Veneto, Departamentul de Politici Europene al Uniunii
Camerelor de Comert din Regiunea Veneto, in cooperare cu Federatia Industriasilor din
Nordul Greciei si 13 parteneri din 8 state membre si candidate.

Obiectivul principal al proiectului BO.R.D.E.R. este promovarea oportunitatilor de afaceri

si cooperare in randul intreprinderilor mici si mijlocii din doua regiuni: Veneto din Italia si
Kentriki Macedonia din Grecia. In acest mod, proiectul sprijina regiunile de granita in
restructurarea lor economica in vederea aderarii, in tranformarea competitiei si
problemelor socio-economice dintr-o presupusa amenintare, in noi oportunitati. Esenta
acestui proiect o reprezinta parteneriatele. Beneficiarii proiectului sunt IMM-urile
(conform definitiei agreate de Comisia Europenea2), clusterele de IMM-uri, precum si

2
Intreprinderea
O intreprindere este considerata a fi o entitate angajata intr-o activitate economica, indiferent de forma sa
de organizare legala. Sunt incluse, in particular, si persoanele fizice, asociatiile familiale, firmele cu asociat
unic, cooperativele si orice alte activitati si parteneriate sau asociatii, angajate regulat intr-o activitate
economica.
Numarul de angajati si rezultatele financiare determina tipul intreprinderii:
1. Categoria intreprinderilor micro, mici si mijlocii (IMM-uri) este constituita din intreprinderile care
au pana la 250 angajati si o cifra de afaceri anuala care nu depaseste 50 milioane de euro, si/sau un
bilant anual total care nu depaseste 43 milioane de euro.
2. O intreprindere mica este definita ca o intreprindere din categoria IMM-uri care are mai putin de
50 angajati si a carei cifra de afaceri anuala si/sau bilant anual total nu depasesc 10 milioane de
euro.

68
asociatiile de afaceri reprezentative si alte organizatii de intermediari din regiunile de
granita, din urmatoarele sectoare: textile si imbracaminte, incaltaminte, industria
alimentara, tehnologia informatiei si comunicatiilor, design si mobilier.

Proiectul BO.R.D.E.R a fost depus in cadrul apelului de propuneri “Evenimente de

parteneriat local pentru IMM-uri in Regiunile de Granita ale Uniunii Europene cu Tarile
Candidate “, in 2002. La initiativa Parlamentului European, acest apel de propuneri a
facut parte dintr-o linie bugetara speciala, creata in 2001, pentru proiectele pilot din
regiunile de granita. Definitia regiunilor de granita desemneaza 23 de regiuni cu o
populatie de aproximativ 33 milioane de locuitori (conform Comunicarii Comisiei privind
Impactului Extinderii asupra Regiunilor de Granita, din 25 iulie 2001- COM(2001) 437):
- Austria: Burgenland, Kärnten, Niederösterreich, Oberösterreich, Steiermark,
Viena
- Finlanda: Etelä-Suomi, Uusimaa
- Germania: Berlin, Brandenburg, Chemnitz, Dreda, Meclklenburg-Vorpommem,
Niederbayern, Oberfranken, Oberpfalz
- Grecia: Anatoliki Makedonia-Thraki, Kentriki Makedonia, Kriti, Notio Aigaio,
Voreio Aigaio
- Italia: Friuli-Venezia Giulia, Veneto

Parteneri
Alegerea partenerilor din regiunile de granita ale Uniunii Europene a fost facuta luand in
consideratie similaritatile din sectorul economic si nevoile companiilor din regiunile de
granita, ambele in scopul dezvoltarii pietelor si capacitatii de cooperare si transfer de
know-how. Selectia partenerilor din alte regiuni ale Uniunii Europene care nu constituiau
granite, precum si din tarile candidate, a fost facuta pe baza interesului exprimat de o
serie de Centre Euro Info fata de proiect, respectiv interesul comun pentru companiile
din regiunile de granita ale UE beneficiare. Pentru a oferi maxima vizibilitate fiecarui
eveniment, cei 15 parteneri selectati (2 din regiunile de granita ale UE, 8 din UE si 5 din
tarile candidate) au format un consortiu. Proiectul a implicat peste 450 de IMM-uri
participante din 10 regiuni, respectiv 150 expozanti si 300 vizitatori.

Metodologie
Cooperarea cu partenerii: deoarece parteneriatele de afaceri au reprezentat activitatile
cheie ale proiectului, utilizarea coordonarii “in retea” intre parteneri a fost vitala pentru
succesul proiectului. Din acest motiv, dupa intalnirea de lansare cu toti partenerii
implicati, au fost organizate patru intalniri de coordonare cu partenerii din regiunile de
granita (Italia si Grecia) si doua intalniri cu toti partenerii, inainte de cele doua
evenimente de la Salonic si Venetia.

Si pentru parteneriatul intre IMM-uri, partenerul principal a ales ca metoda de lucru

selectia firmelor din fiecare regiune de granita si publicarea profilelor acestora intr-un
catalog.
Crearea unui web-site dedicat a fost considerata cea mai buna cale pentru a asigura o
diseminare rapida a informatiilor. Mai mult, participarea la proiect a fost deschisa si altor
initiative finantate de Comisia Europeana: Proiectul ARGE, Interreg, Fondul European

3. O microintreprindere este definita ca o intreprindere din categoria IMM-uri care are mai putin de
10 angajati si a carei cifra de afaceri anuala si/sau bilant anual total nu depasesc 2 milioane de
euro.

69
Social, ca si participarii organizatiilor de afaceri din alte regiuni de granita la instruirea
pentru “Mesagerii dezvoltarii afacerilor” (vezi activitatile proiectului).

Activitati
Proiectul a fost implementat dupa urmatorul ciclu:

Crearea retelei MDA Conferinta Retelei

IMM-
Website-ul proiectului Ghid practic de afaceri
uri

Partnereriate MDA- follow Up

1. Crearea retelei (MDA)

MDA – Reteaua Mesagerii Dezvoltarii Afacerilor este compusa din experti in sectorul
IMM-urilor, selectati si instruiti de catre partenerii proiectului. MDA ofera asistenta
tehnica personalizata si asista IMM-urile pe durata si dupa parteneriatele din proiectul
BO.R.D.E.R.

2. Crearea unui web-site pentru coordonarea intregului proiect (e-network)

In scopul asigurarii caracterului de retea al activitatilor, website-ul gazduieste atat o
sectiune publica, cat si o sectiune cu acces restrictionat si ofera urmatoarele facilitati:

Sectiunea rezervata:
- ofera posibilitatea membrilor MDA sa schimbe informatii si opinii asupra
problemelor legate de activitatea lor si sa gaseasca solutii comune;
- informeaza toti membrii MDA asupra evenimentelor majore, activitatilor si oricarui
alt aspect legat de implementarea proiectului.

Sectiunea publica:
- informare asupra evenimentelor;
- furnizare catalog on-line;
- administrarea, planificarea si actualizarea programarii intalnirilor si a repartitiei
translatorilor pe perioada parteneriatelor.

3. Organizarea a doua evenimente – parteneriate de afaceri (unul in Italia si altul

in Grecia), constand in:
- Identificarea si selectarea companiilor;
- Realizarea catalogului si promovare;
- Identificarea firmelor potential vizitatoare si stabilirea agendei de lucru;
- Pregatire/ training si informare;
- Intalniri de cooperare;
- Concluzii asupra evenimentului (sondaj de opinie pentru controlul calitatii
evenimetului).

70
4. Ghid practic privind afacerile transfrotaliere
Ghidul urmareste sa ofere asistenta in privinta tuturor aspectelor sesizate de firme ca
fiind oportunitati noi, ca si in privinta tuturor constrangerilor care pot afecta potential
mediul de afaceri dupa procesul de extindere. O atentie particulara a fost acordata
surselor de finantare pentru activitatile de cooperare economica locala.

5. Conferinta retelei in Italia

Conferinta a constituit ocazia de a prezenta rezultatele proiectului si de a promova 16 din
cele mai de succes IMM-uri participante la cele doua parteneriate de la Vicenza si
Salonic, IMM-uri ale caror contacte de afaceri au avut un rezultat deosebit.

Rezultate
O analiza atenta a rezultatelor sondajului final, realizat in cele doua zone de granita, a
evidentiat urmatoarele trei concluzii importante:
- Evenimentele de parteneriat transnational reprezinta un instrument important de
promovare a cooperarii in productie pentru micile intreprinderi care incep sa se
internationalizeze si se orienteaza spre import-export sau forme mult mai
complexe de cooperare;
- Uniunea Europeana si perspectivele viitoarei extinderi stimuleaza puternic
intreprinderile din regiunile de granita, chiar si pe cele mai putin performante, sa
fie deschise strategic catre noile si viitoarele state membre;
- Inovarea reprezinta o necesitate pentru toate companiile. Binomul inovare/
competitivitate este considerat de catre toate intreprinderile ca fiind baza
fundamentala pentru un ultim si strategic plasament pe pietele straine.

71
 CENTRO

Introducere
Proiectul CentRO (Centre de Servicii in Romania) a fost finantat de legislatia nationala
italiana (L.84/2001 pentru Dezvoltare in Balcani) si a urmarit crearea a 7 Centre de
Informare Romano-Italiene prin colaborarea resurselor umane din Italia si Romania.
Scopul acestor centre este de a furniza informatii si consultanta intreprinderilor
romanesti si italiene, interesate sa colaboreze. La proiect au participat numeroase
organizatii: 15 Camere de Comert din Italia si trei centre de promovare a afacerilor si
comertului, organizatii italiene localizate in Romania si 7 Camere de Comert din
Romania.

Proiectul a fost organizat in doua faze operationale:

1. Crearea unor retele transfrontaliere in Romania;
2. Crearea unor Centre de Servicii de Asistenta pentru IMM-uri si Servicii de
Cooperare Economica.

Prima faza a vizat coordonarea si armonizarea retelelor de informatii prin cooperarea

intre parteneri, Sistemul Camerelor de Comert si alti actori din Italia, activi in Romania.
Aceasta actiune de coordonare a avut efect pozitiv asupra activitatilor de promovare si
consultanta desfasurate de structurile locale partenere in proiect.

Actiuni
Faza pregatitoare:
- selectarea si intalnirea de coordonare a ofiterilor juniori din Italia care vor lucra in
Romania;
- definirea relatiilor cu institutiile locale pentru crearea Centrelor de Servicii si
pregatirea contractului de parteneriat;
- intalnire de lansare la Bucuresti, cu partenerii romani si semnarea contractului de
parteneriat.

Prima faza- crearea Centrelor:

- stabilirea localitatilor;
- echipamentele;
- identificarea ofiterilor juniori romani;
- planificarea activitatilor;
- inceperea activitatilor de informare si asistenta a IMM-urilor italiene;
- promovarea Centrelor in Romania si Italia;
- dezvoltarea si intarirea relatiilor cu comunitatea de afaceri italiana din Romania;
- promovarea Centrelor in randul companiilor din Romania si Italia si in randul
institutiilor italiene din Romania;
- coordonarea cu alte centre, pregatirea resurselor umane.

72
Faza a- II-a – realizarea serviciilor pentru intreprinderi in cadrul procesului de
internationalizare:
Centrele vor oferi asistenta in probleme legale, economico-financiare, comerciale,
precum si in procesul de privatizare care are loc in Romania si vor asigura publicarea
licitatiilor relevante.

Sub-activitati:
- Servicii de informare pentru IMM-urile italiene (inclusiv in afaceri europene);
- Sprijin pentru internationalizarea companiilor italiene si dezvoltarea schimburilor
comerciale si cooperarii de afaceri intre firmele romanesti si italiene;
- Promovarea cooperarii economice.

Centrele au devenit puncte de referinta in aria identificata prin proiect, pentru operatorii
italieni care activeaza (sau intentioneaza sa activeze) in Romania, precum si pentru
companiile interesate in cooperarea cu firme italiene. Centrele au cooperat si cu alte
institutii publice si private din Romania si au dezvoltat o retea utila firmelor italiene
interesate de piata romaneasca.

Rezultate:
Au fost create in Romania sapte centre gazduite de Camerele de Comert si Industrie din
Braila, Brasov, Cluj, Constanta, Iasi, Prahova si Timisoara.

Serviciile generale furnizate de Centre sunt:

- Diseminarea in Romania a cererilor/propunerilor de cooperare ale firmelor
italiene si in Italia a cererilor/propunerilor de cooperare ale firmelor din Romania;
- Cercetari/studii specifice in domeniul productiei si intreprinderilor din Romania si
Italia: detalii de contact si informatii despre sector;
- Mijloace de transport inspre si dinspre Italia spre Romania si invers;
- Legislatia romaneasca si reglementari in domeniul investitiilor straine, informatii
asupra institutiilor financiare, banci si plati internationale;
- Documentatie actualizata asupra legislatiei si economiei locale.

Servicii personalizate si de consultanta:

- Servicii de consultanta primara pentru firmele romanesti si italiene interesate in
cooperare mutuala, industriala si/sau comerciala;
- Analize de piata asupra problemelor legale, fiscale, monetare, vamale si
funizarea materialelor informative specifice;
- Asistenta pentru organizarea de misiuni;
- Sprijin pentru companiile italiene aflate la inceput de drum in Romania.

Servicii de promovare economica:

- Identificarea sectoarelor tinta si evaluarea mijloacelor de cooperare intre
companiile italiene si romanesti;
- Asistenta pentru organizarea de misiuni economice;
- Asistenta pentru organizarea de conferinte si seminarii;
- Asistenta pentru organizarea de expozitii, intalniri de afaceri si cursuri de
perfectionare.

Pe durata primelor 12 luni ale proiectului un numar de 675 de intreprinderi au beneficiat

de servicii oferite de cele 7 Centre de Informare.

73
 Din aceste 675 de intreprinderi:
- 145 intreprinderi au beneficiat de servicii furnizate de proiectul CentRO prin
retelele de parteneri ai proiectului;
- 530 au beneficiat de servicii direct de la Centrele Romania-Italia.

PARTENERII
PROIECTULUI
145; 21% CIIR

P PARTENERII
CIIR 530; PROIECTULUI
79%

Distributia pe localitati a intreprinderilor care au accesat serviciile oferite de Centrele de

Informare Italia-Romania:

Solicitari sosite la Centrele locale de Informare: 530

1. BRAILA – solicitari totale: 157

Intreprinderi care au contactat direct Centrul de Informare Italia-Romania (CIIR): 71
Intreprinderi din Romania: 32
Intreprinderi din Italia: 125

2. BRASOV – solicitari totale: 187

Intreprinderi care au contactat direct CIIR Brasov: 101:
Intreprinderi din Romania: 29
Intreprinderi din Italia: 72

3. PRAHOVA – solicitari totale: 190

Intreprinderi care au contactat direct CIIR Prahova: 104 :
Intreprinderi din Romania 28
Intreprinderi din Italia: 76

4. IASI - solicitari totale: 163

Intreprinderi care au contactat direct CIIR Iasi: 77

5. CLUJ - solicitari totale: 118

Intreprinderi care au contactat direct CIIR Cluj: 32

6. CONSTANTA - solicitari totale: 194

Intreprinderi care au contactat direct CIIR Costanza - 108:
Intreprinderi din Italia : 88

74
 Intreprinderi din Romania 20

7. TIMISOARA:- solicitari totale:123

Intreprinderi care au contactat direct: 37

120
108 104
101
100

80 77
71
60

40 32
37

20

0
ZA

UJ

A
AH I
ST A

IS A
V

PR IAS

AR
V
CO AIL
O

AN

CL

O
AS

O
BR
BR

M
TI

Web site-ul official al proiectului, www.ciir.ro, este un instrument important pentru

intreprinderile care sunt interesate sa fie la curent cu informatiile despre evenimentele,
noutatile si oportunitatile de afaceri din Romania si Italia. Site-ul, actualizat zilnic, contine
un numar semnificativ de informatii despre economia romaneasca, cadrul legislativ,
rapoartele de tara, noutati si evenimente importante, precum si o multime de oportunitati
de afaceri. Interesul utilizatorilor este cuantificat de statisticile care arata un numar de
aproximativ 1000 vizitatori lunar.

Proiectul CentRO reprezinta un exemplu optim de cooperare transfrontaliera realizat la

nivel institutional, in beneficiul intreprinderilor.

75
 LO.DE.

LO.DE. - Crearea de Centre de Dezvoltare Locala in zona transfrontaliera a

Adriaticii

Introducere
Proiectul LO.DE. este un instrument pentru dezvoltarea cooperarii economice
transfrontaliere si consta in crearea de “Puncte de Dezvoltare Locala” situate in tarile din
estul Adriaticii, acoperite de Programul Operativ Interreg III A Adriatica. Aceste centre
asista local intreprinzatorii italieni din regiunea adriatica, ajuntandu-i in inceperea si
dezvoltarea activitatilor lor comerciale si productive. Personalul italian lucreaza cu
Punctele de Dezvoltare Locala si sprijina atat companiile italiene care vor sa-si
delocalizeze procesul de productie, precum si companiile locale care opereaza in
teritoriu, actionand ca mediatori si consultanti in legatura cu realitatea socio-economica
si productiva. Acest model de cooperare transfrotaliera este un tip de “centru
experimental de dezvoltare locala” care va putea fi folosit ulterior pentru a crea o retea
reala pe intreg cuprinsul regiunii adriatice.

Mai mult, proiectul isi propune sa intareasca relatiile de colaborare si legaturile cu

Camerele de Comert, asociatiile comerciale, institutiile italiene prezente local, bancile
italiene si alte entitati de natura similara.

Proiectul promoveaza dezvoltarea regiunilor transfrontaliere si evalueaza conditiile

pentru potentialul transfer al sistemului de productie bazat pe un model de district
(modelul Veneto), catre zonele geografice vizate in procesul de delocalizare.

Punctele de Dezvoltare Locala sunt puncte de referinta pentru intreprinzatorii italieni,

unde ei pot obtine toate informatiile, asistenta pentru inceperea investitiei sau pentru
procesul de delocalizare, precum si pentru recrutarea personalui calificat. Ei beneficiaza
de transferul de know-how si noi competente, importand “bune practici” in dezvoltarea
afacerilor.

De asemenea, “Punctele de Dezvoltare Locala” promoveaza prin intermediul

seminariilor utilizarea, in cadrul contractelor internationale, a instrumentelor alternative
on-line. In acelasi timp, Centrele actioneaza ca observatori pentru monitorizarea utilizarii
acestei solutii tehnice alternative, pastrand evidenta numarului, tipului, entitatii
economice si caracteristicilor tuturor celor implicati.

Punctele de Dezvoltare Locala ofera informatii si asistenta pentru construirea de relatii

economice si contractuale corecte intre operatorii italieni si locali, acest scop promovand
utilizarea procedurilor alternative pentru rezolvarea controverselor (Rezolvarea

76
Alternativa a Disputelor) si luand de asemenea in considerare utilizarea acestora in
activitatea de monitorizare.

Obiective
Proiectul intentioneaza sa atinga urmatoarele obiective:
- transferul competentelor si a know-how-ului catre partenerili locali – informare si
asistenta pentru IMM-uri;
- promovarea serviciilor de asistenta destinate a imbunatati competitivitatea IMM-
urilor si a permite antreprenoriatului din zona italiana a Adriaticii sa evalueze
conditiile pentru transferul spiritului antreprenorial partenerilor implicati in proiect;
- dezvoltarea cooperarii transfrontaliere in domeniul economic-comercial si
industrial- productiv, o atentie particulara fiind acordata procesului de
delocalizare/ internationalizare a antreprenoriatului italian;
- promovarea relansarii economice transfrontaliere, favorizarea cooperarii si
realizarii unei retele intre institutiile economice care sa garanteze diseminarea
informatiilor, promovarea si asistenta in cautarea partenerilor economici;
- imbunatatirea atentionarii autoritatilor locale si regionale asupra procesului de
extindere si impactului socio-economic al acestuia;
- intarirea capacitatii administratiei locale si regionale in scopul imbunatatirii
integrarii pietei regionale a muncii;
- sprijinirea autoritatilor locale si regionale prin sustinerea adoptarii strategiilor de
dezvoltare pentru managementul fluxului de emigrare si a consecintelor sale
administrative, sociale si economice;
- stimularea cooperarii intre diferitele niveluri administrative, in scopul de a
optimiza avantajul retelei realizate in implementarea proiectului.

Parteneri
Partenerul principal al proiectului, respectiv aplicantul, a fost Unioncamere Veneto, iar
proiectul a fost implementat impreuna cu 7 parteneri italieni, 2 parteneri din Bosnia-
Hertegovina, 4 parteneri din Croatia si un partener din Serbia.

Aria geografica a proiectului a acoperit urmatoarele regiuni adriatice italiene: Abruzzo,

Emilia-Romagna, Molise, Veneto si regiunile adriatice estice: Croatia, Bosnia-
Hertegovina, Serbia. Aceasta acoperire geografica a garantat un puternic impact
transfrontalier si formarea unui spatiu economic integrat al intregii regiuni adriatice, din
urmatoarele motive:
- a permis identificarea cerintelor si conditiilor pentru dezvoltarea sistemului local
al IMM-urilor din intreaga regiune Adriatica;
- identificarea de oportunitati de cooperare si parteneriat intre IMM-urile si diferitele
tari din regiune, identificarea obstacolelor in cooperare;
- cooperarea intre IMM-urile deja existente in regiune: caracteristici, puncte tari si
puncte slabe, impactul asupra teritoriilor.

Activitati
1. Crearea Punctelor de Dezvoltare Locala tranfrontaliere
Aceasta activitate isi propune sa lanseze un sistem de coordonare intre structurile
Camerelor de Comert din Regiunea Adriatica din Italia si structurile partenere din tarile
din Adriatica de Est, implicate in proiect. Principalul scop este acordarea de servicii
complete pentru mai sus mentionatele structuri, datorita activitatilor de perfectionare a
personalului intern de catre experti italieni si pentru intreprinzatorii care intentioneaza sa
promoveze noi legaturi de colaborare.

77
Principalele sub-activitati sunt urmatoarele:
- definirea contactelor cu institutiile locale pentru crearea punctelor de dezvoltare
locala;
- intarirea relatiilor cu mediul de afaceri italian de la nivel local, in scopul furnizarii
de informatii privind serviciile oferite de punctul de dezvoltare locala;
- promovarea punctelor de dezvoltare locala catre intreprinzatorii din Adriatica si
din tarile din Adriatica de Est si institutiile italiene;
- pregatirea serviciilor care vor fi oferite IMM-urilor;
- coordonarea actiunilor Camerelor de Comert din Italia, EIC-urilor si Centrelor de
Politica Externa care deja si-au dezvoltat/intarit colaborarea cu tarile Adriaticii de
Est si prezentarea generala a partenerului principal.

2. Cursuri de perfectionare a resurselor umane din tarile din Adriatica de Est.

Aceasta activitate urmareste sa contribuie la perfectionarea personalului local din tarile
din Adriatica de Est, printr-o relatie cu operatorii identificati de catre Camerele de
Comert din Adriatica, participante la proiect. Perfectionarea consta in diseminarea
competentelor si know-how-ului legate de nevoile de interventie de catre operatorii
italieni catre operatorii locali si invers. Corpul de experti va fi localizat in structurile locale
ale Punctelor de Dezvoltare Locala.
Valoarea adaugata oferita de legatura intre operatorii italieni si cei locali a constat in
cunoasterea reciproca a nevoilor si prioritatilor din partea italiana si din tarile est-
adriatice, facilitand astfel posibila integrarea eficienta intre cele doua societati. De
asemenea, in scopul cimentarii unei stranse colaborari transfrontaliere, pe ambele
coaste ale Adriaticii au fost organizate evenimente, seminarii si intalniri dedicate
schimburilor culturale si tehnologice.

Rezultate
Diferitele Puncte de Dezvoltare Locala (PDL) sunt coordonate de Camerele de Comert
si de catre Centrele Euro Info din regiunea italiana a Adriaticii, care au deja relatii
stranse de colaborare si activitati cu Croatia, Serbia si Bosnia-Hertegovina.

Punctele de Dezvoltare Locala ofera urmatoarele tipuri de servicii:

1. Servicii de promovare economica

- identificarea sectoarelor principale de interes si a posibilitatilor de cooperare;
- asistenta si organizare de misiuni economice pentru intreprinderi;
- asistenta si organizare de seminarii si ateliere de lucru specializate;
- asistenta si organizare de expozitii, intalniri de afaceri si cursuri de perfectionare.

2. Servicii de informare si asistenta operativa

- promovarea reciproca a propunerilor de cooperare de afaceri locale din Italia si
Adriatica;
- informatii si studii in domeniul legislatiei locale si de investitii straine, sistemului
vamal si logistic;
- informatii, cursuri si asistenta pentru solutionarea tehnica alternativa a disputelor/
divergentelor si monitorizarea utilizarii acestora in relatiile economice;
- promovarea rolului IMM-urilor in dezvoltarea locala;
- servicii de asistenta in crearea la nivel local a intreprinderilor italiene in procesul
de delocalizare.

78
Biroul, echipat corespunzator, este capabil:
- sa gazduiasca evenimente, seminarii, ateliere de lucru, intalniri de schimb de
experienta culturala si de know-how tehnologic, in scopul sprijinirii cooperarii
economice si sectorului comercial si economic.
- sa instruiasca resursele umane selectate din tarile din Adriatica de Est pentru a
putea oferi asistenta tehnica calificata intreprinzatorilor italieni, sa actioneze
pentru dezvoltarea tarilor implicate si sa promoveze mobilitatea.

In fiecare Punct de Dezvoltare Locala a fost organizata o structura operativa compusa

dintr-un expert italian si din personal local. Personalul italian are rolul de mediator si
consultant pentru realitatile economico-sociale si productive, sprijinind crearea unei
retele de informare si asistenta in sectoarele economic si social. Personalul local, dupa
ce a fost instruit corespunzator in cadrul Punctelor de Dezvoltare Locala, promoveaza o
buna colaborare si contactul cu Camerele de Comert locale, asociatiile profesionale,
institutiile italiene localizate in tarile din Adriatica de Est, cu bancile italiene si alte
institutii de la nivel national (ex. ambasade). Partenerul italian a avut si are in continuare
un rol activ si in coordonarea birourilor existente in Croatia, Serbia si Bosnia
Hertegovina.

79
 Interreg – LEADER

Dezvoltarea rurala in zona transfrontaliera Italia-Slovenia

Introducere
Acest proiect a fost finantat de catre cea de-a cincea masura a Initiativei Europene
Interreg III A/ Phare CBC Italia-Slovenia: “ Sprijin special pentru regiunile de granita cu
tarile candidate” masura 5.1.2 “Cooperarea interculturala”. Proiectul a fost aprobat de
Regiunea Veneto.

Proiectul a fost implementat de catre partenerul principal GAL Venetia Orientala, in

parteneriat cu Euro Info Centre Veneto – Uniunea Regionala a Camerelor de Comert din
Veneto si din Slovenia: LTO-Sotocje- Asociatia Culturala si Turistica, Agentia de
Dezvoltare Regionala din Nova Gorica si Agentia de Dezvoltare Regionala din
Capodistria.

Obiectivul principal al proiectului este studierea aspectelor economice si culturale ale

calitatii vietii in zona de granita din Italia si Slovenia. Se urmareste astfel promovarea
activitatii de cercetare pentru o mai buna intelegere a proceselor economice, sociale,
politice si culturale in teritoriul rural, generate de aderarea Sloveniei la Uniunea
Europeana.
Chiar daca Initiativa Europeana Interreg are o lunga traditie, proiectul este justificat de
necesitatea intaririi cunoasterii reciproce a sistemelor de dezvoltare locala utilizate in
regiunile de granita Italia/ Slovenia.

Partenerii proiectului au avut in vedere necesitatea completarii si integrarii variatelor

initiative si programe care sprijina dezvoltarea teritoriala si, in particular, integrarea -
complementaritatea intre programele europene pentru devoltare rurala (LEADER) si
cooperarea transfrontaliera (Interreg). Acest proiect permite zonei de granita slovene sa
detina un instrument care poate sprijini dezvoltarea locala pentru zonele rurale si, pe de
alta parte, permite regiunilor italiene sa faciliteze viitoarea colaborare cu Slovenia (cand
proiectul a fost conceput, in 2003, Slovenia era inca tara candidata pentru aderarea la
Uniunea Europeana).

Obiective
Scopul proiectului a fost de a oferi operatorilor locali din zona transfrontaliera Italia –
Slovenia facilitati si bune practici privind:
- Orientarea cooperarii locale;
- Analiza variatelor modalitati prin care organizatiile teritoriale pot sprijini
dezvoltarea locala;
- Stimularea cunoasterii reciproce in zona de granita;
- Crearea de politici locale si de granita inovative in sfera cooperarii
tarnsfrontaliere.

Obiectivele specifice ale proiectului au fost urmatoarele:

- Sustinerea dezvoltarii unei politici de granita locale cu privire la cooperarea
transfrontaliera intre Italia (Provincia Venetia), Regiunea Friulli Venezia Giulia si
Slovenia, in sfera dezvoltarii rurale;

80
 - Integrarea programului LEADER cu programul Interreg, in sensul
complementaritatii actiunilor care promoveaza schimbul de bune practici.

Metodologie
Formula de dezvoltare locala implementata si sprijinita de Programul LEADER
reprezinta un experiment de guvernare locala care implica toti partenerii economici si
sociali locali.
Partenerul italian ofera partenerului sloven o importanta experienta in bune practici intr-
un moment foarte important pentru Slovenia - intrarea in Uniunea Europeana.
Cercetarea a fost desfasurata asupra dezvoltarii locale si a celor mai bune formule de
guvernare, referitor la zonele rurale, utilizand valoarea adaugata creata de parteneriatul
local LEADER.

Rezultate
Proiectul a propus o analiza a diverselor strategii de dezvoltare locala din zona tinta, mai
presus de orice tipuri de interventii, parteneriate locale, tipuri de conducere a
parteneriatului. Aceasta analiza a evidentiat bune practici cu privire la:
- Realizarea parteneriatelor locale. In acest sens au fost examinate proiectele
realizate in cadrul programelor LEADER II si LEADER + in zona Est Veneto,
regiunea Friuli-Venetia-Giulia si regiunea de granita dintre regiunea Friuli-
Venetia-Giulia si Slovenia.
- Cooperarea locala pentru dezvoltarea rurala in zonele din Slovenia ( Regiunea
Obalno-Kraska si Regiunea Goriska).
- Posibilitati de cooperare (economica, sociala si culturala) pentru dezvoltare
locala si cooperare transfrontaliera in zonele tinta ale proiectului.

Studiile au analizat de asemenea si modalitatile de implementare a cooperarii locale

intre diferitele entitati, asociatii comerciale, organizatii non-profit, camere de comert,
banci, asociatii culturale, structuri logistice (centre de expozitii, aeroporturi, societati
pentru managementul autostrazilor, etc.). Analiza bunelor practici a inclus proiectele
finantate de programele LEADER II si LEADER+ in zona Est Veneto si zonele de granita
dintre Regiunea Friuli-Venetia-Giulia si Slovenia. Studiile de cercetare precum si
concentrarea locala pentru dezvoltarea rurala au vizat zona slovena a regiunii Obalno-
Kraska si Regiunea Groriska. Partea finala a studiilor de analiza au vizat posibila
cooperare (economica, sociala si culturala) intre zonele tinta ale proiectului in sfera
initiativelor europene si programelor pentru dezvoltare locala si cooperare
transfrontaliera.

Rezultatele activitatii de cercetare au fost difuzate atat prin publicatii tiparite, cat si prin
seminarii dedicate actorilor locali (institutii publice sau private din zonele tinta).

Analizele au fost realizate de catre o echipa de studiu internationala si au vizat

varietatea de activitati comune in favoarea dezvoltarii rurale realizate in zonele tinta ale
proiectului, in special in sectorul interventiilor, parteneriatului local si formelor de
coordonare a parteneriatelor.

81
 BELGRADO-BAR

STUDIU DE FEZABILITATE PENTRU REALIZAREA INFRASTRUCTURILOR IN

TERITORIILE TRANSFRONTALIERE

Introducere
Proiectul dezvoltat in cadrul programului Interreg III A si-a propus sa dezvolte un studiu
de fezabilitate privind sistemul de cale ferata dintre orasul Belgrad si portul Bar (Serbia-
Muntenegru). La momentul proiectului, legatura intre Belgrad si Bar necesita interventii
urgente de reconstructie, consolidare, largire si adaptare a retelei de cai ferate
existente. Modernizarea ei din punct de vedere tehnologic ar trebui sa cuprinda
consolidarea infrastructurii deja existente si cresterea nivelului de siguranta a liniilor de
cale ferata dintre Belgrad si Bar.

Studiul de fezabilitate a evidentiat puternicul potential de dezvoltare al Confederatiei

Republicilor Serbia – Muntenegru in multe sectoare economice, cum ar fi de exemplu:
turismul (multumita minunatelor zone costiere muntenegrene si parcurilor naturale din
ambele tari), agricultura, industria chimica si metalurgica, precum si industria miniera.
Economia Serbiei-Muntenegru, ca economie a zonei de coasta din Adriatica de Est,
prezinta caracteristici favorabile cooperarii cu IMM-urile italiene. Dimensiunea micro-
economica si caracterul local reprezinta o baza fertila de interventie pentru
intreprinzatorii italiani, care pot usor demara atat relatii bilaterale cu micile firme din
domeniul industriei si agriculturii, cat si procese de delocalizare si transfer de know-how.
Acesti factori reprezinta o valoare adaugata pentru aria geografica vizata.

Procesul de dezvoltare economica solicita un progres in infrastructura, corespunzator

nevoilor teritoriilor implicate in proiect. Din acest motiv, transporturile pe calea ferata si
fluvial, alternative la transportul rutier, impun o imbunatatire a conditiilor de infrastructura
deja existente.

Obiective
Proiectul urmareste sa atinga urmatoarele obiective:
1. sa evidentieze precis punctele slabe ale infrastructurii, care pot fi studiate in
scopul proiectarii interventiilor necesare pentru modernizarea din punct de
vedere tehnologic si adaptarea la normele de securitate si limitele de viteza
conforme cu standardele europene;

82
 2. sa consolideze infrastructura, astfel incat aceasta sa contribuie in mod decisiv la
relansarea economiei in Serbia-Muntenegru, favorizand schimburile de marfuri
intre zonele costiere ale Marii Adriatice si interiorul Balcanilor, precum si in
legarea Marii Adriatice de bazinul riveran al Dunarii si Sava (Coridorul Trans
European VII) si a Marii Adriatice cu Coridorul Trans European numarul X;
3. sa sprijine, in perspectiva, conexiunea intre Coridorul X Salonic –Budapesta si sa
contribuie la inchiderea sistemului Retelei TEN-T in Balcani, zona inca exclusa;
4. sa relanseze economia Serbiei-Muntenegru prin intarirea retelelor de
infrastructura;
5. sa favorizeze un acces rapid la marfuri, din si catre Italia, la centrul strategic al
Belgradului, creand oportunitati permanente de dezvoltare pentru ambele zone
interesate/afectate de infrastructura, astfel incat sa permita instalarea in cele mai
bune conditii a companiilor italiene implicate in procesul de delocalizare a
productiei.
6. sa analizeze posibilitatea modernizarii tehnologice si de incepere a dezvoltarii
economice in zona Adriaticii de Est.
7. sa sprijine consolidarea coridorului Adriatic si a transportului pe mare
“autostrazile maritime”, spre litoralul estic.

Parteneri
Proiectul a fost implementat de catre urmatorul parteneriat transfrontalier:
- Uniunea Regionala a Camerelor de Comert din Veneto;
- Camera de Comert din Rovigo;
- Provincia Venetia;
- Ministerul Relatiilor Economice Internationale din Muntenegru;
- Societatea Nationala de Cai Ferate din Muntenegru;
- Guvernul Republicii Muntenegru – Ministerul Transporturilor si Afacerilor
Maritime.

Metodologie
Studiul de fezabilitate a prevazut urmatoarele componente:
- analiza solutiilor si metodelor posibile pentru conslodarea si reinnoirea retelei de
cai ferate;
- analiza absorbtiei transporturilor de marfuri din Macedonia si Bulgaria catre si
dinspre Serbia- Muntenegru;
- analiza plecarilor si sosirilor din regiunea adriatica, in scopul de a reduce
presiunea traficului de marfuri si persoane pe Coridorul V;
- perspectivele care deriva din realizarea “autostrazilor maritime” (sea motoways),
in particular din porturile Bar, Zara, Ploce si Durazzo, care vor putea sa
implementeze si sa creeze legaturi cu porturile Venetia, Cioggia, pe langa cele
cu Ancona, Bari si Brindisi, cu beneficii indirecte pentru porturile interioare
Verona si Padua.
- analiza posibilitatii de a lega retelele din Albania si Muntenegru, astfel incat, in
asteptarea realizarii Coridorului numarul VII, aceste state sa poata beneficia de
consolidarea rapida a axei Belgrad-Bar.

Rezultate
Proiectul intentioneaza sa obtina urmatoarele rezultate:
- sa creeze pentru economia din nordul Italiei un nou punct de penetrare catre
centrul Balcanilor, utilizand o infrastructura deja existenta, care trebuie doar
consolidata, integrand-o in logistica prevazuta de Proiectul Marco-Polo;

83
- sa obtina, intr-o proportie corespunzatoare, o crestere a activitatii portuare, a
transporturilor maritime si pe calea ferata, a logisticii si serviciilor care pot
contribui la decongestionarea traficului pe sistemul terestru de drumuri;
- sa creasca competitivitatea Italiei in raport cu celelalte tari, in domeniul realizarii
de infrastructuri importante nu numai pentru tarile beneficiare, ci si care sa
favorizeze intrarea intreprinderilor italiene pe aceste piete in termeni de
import/export si delocalizarea productiei;
- sa excluda partial presiunea traficului italian pe Coridorul V, incercand atat sa-l
diversifice prin directionarea catre Nord Est – Est, cat si sa creeze solutii
alternative ;
- sa participe la reconstructia economica a spatiului Adriaticii de Est.

84
 BIBLIOGRAFIE

SECTIUNEA I

Aspecte institutionale privind cooperarea transfrontaliera, 1999, Comisia Europeana, DG

XVI, realizat de Asociatia Regiunilor de Granita Europene.

Carta Europeana pentru regiuni de granita si transfrontaliere, Gronau, 1971

Cooperarea transfrontaliera in administratia locala. Dezvoltare, management si

reconciliere. 2001. Realizata de D. Birrell si A. Hayes pentru Centrul de Studii
Transfrontaliere, Armagh, Irlanda de Nord

Cooperarea transfrontaliera in Europa de sud-est: punctul de vedere al intreprinderilor.

2003. Cercetare realizata de institute din Bulgaria si Grecia, pentru Comisia Europeana.

De la pre-aderare la aderare – cooperarea transfrontaliera. Evaluarea tematica a

sprijinului Phare alocat in 1999 – 2002 si implementat pana in noiembrie 2003. Comisia
Europeana – DG Extindere.

Fise informative despre cooperarea transfrontaliera, Proiect LACE. Asociatia Regiunilor

de Granita Europene si Comisia Europeana. 1997 - 2000

Ghid practic de cooperare transfrontaliera, 2000, Comisia Europeana – DG Politica

Regionala, realizat de Asociatia Regiunilor de Granita Europene.

LACE – Phare CBC. Raport de evaluare pentru granita Bulgaro – Romana. 1999

Memorandum de finantare pentru programul de cooperare transfrontaliera intre Romania

si Bulgaria 2002, si Bulgaria si Romania 2002. Comisia Europeana – DG Extindere.
Phare CBC – Document comun de programare Bulgaria – Romania 2003 – 2006.
Comisia Europeana – DG Extindere.

Se inventeaza singura Noua Europa la granitele sale? Cooperare transfrontaliera si

transnationala. 2001. Lucrare coordonata de Unioncamere Veneto, Italia, pentru Notre
Europe

Studiul «Spatiul dunarean», 2000, Comisia Europeana – DG Politica Regionala,

realizata de Institutul Austriac pentru Dezvoltare Regionala.

Website al Asociatiei Regiunilor de Granita Europene (www.aebr.net)

Website al Comisiei Europene, DG Politica Regionala (www.europa.eu.int)

Website al Ministerului Bulgar pentru Dezvoltare Regionala si Lucrari Publice

(www.mrrb.government.bg)

85
 Website al Ministerului Roman pentru Integrare Europeana (www.mie.ro)

SECTIUNEA II

Lucrand pentru Regiuni, Comisia Europeana, 2004

Dezvoltarea rurala in zona estica a regiunii Veneto si zona de granita dintre Italia si
Slovenia, GAL Venetia Orientala, 2004

Ghid pentru utilizarea integrata a fondurilor Interreg si TACIS, Comisia Europeana, 2001
Jurnalul Oficial al UE, c226, 2004

Carta Europeana pentru Regiunile de Granita siTransfrontaliere, AEBR, 2004

Programul de Actiune pentru Implementarea Cartei Europene pentru Regiunile de Granita

si Transfrontaliere, AEBR, 2004

Pregatind lansarea unui nou instrument de vecinatate, Comisia Europeana, 2003

Ghidul Afacerilor fara Frontiere, Eurosportello Veneto, Octombrie 2004

Proiectul B.O.R.D.E.R.- Evenimentul de Parteneriat “Afaceri fara frontiere”- O poveste de

succes, Eurosportello Veneto, ianuarie 2004

Comunicarea Comisiei pentru Statele Membre, 02/09/2004, Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene, C226

86
 LEGATURI UTILE

INTERREG III
http://europa.eu.int/comm/regional_policy/interreg3/index_en.htm
http://www.interact-eu.net/604900/604902/0/0
baza date proiecte
http://www.interact-eu.net/604900/604903/0/0

SERVERUL EUROPA
http://europa.eu.int/index_en.htm
COMISIA EUROPEANA
http://europa.eu.int/comm/index_en.htm
POLITICA REGIONALA
http://europa.eu.int/comm/regional_policy/index_en.htm
EUROPAID
http://europa.eu.int/comm/europeaid/index_en.htm
http://europa.eu.int/comm/europeaid/projects/index_en.htm
Apel de propuneri
http://europa.eu.int/comm/europeaid/cgi/frame12.pl

CARDS
http://europa.eu.int/comm/europeaid/projects/cards/index_en.htm
TACIS
http://europa.eu.int/comm/europeaid/projects/tacis/index_en.htm
MEDA
http://europa.eu.int/comm/europeaid/projects/med/index_en.htm

ISPA
http://europa.eu.int/comm/regional_policy/funds/ispa/ispa_en.htm
SAPARD
http://europa.eu.int/comm/agriculture/external/enlarge/index_en.htm
PHARE
http://europa.eu.int/comm/enlargement/pas/phare/index.htm
EQUAL
http://europa.eu.int/comm/employment_social/equal/index_en.cfm
LEADER+
http://europa.eu.int/comm/agriculture/rur/leaderplus/index_en.htm

Proiecte
BO.R.D.E.R.
http://www.eu-border.net/border/Home.asp?idMenu=158
CENTRO
http://www.ciir.ro/
LO.DE
http://www.lodeproject.org

87