Sei sulla pagina 1di 154

TRAIAN DORZ

fara album

- POEZII -

http://www.resursecrestine.ro/poezii/index-autori/traian-dorz/fara-album

1
CUPRINS

Acel ce pururi are grijă ......................................................... 5


Acela ce doreşte slava .......................................................... 6
Adeseori .................................................................... 7
Adeseori în rugă .............................................................. 8
Ajută-ne să Te iubim ........................................................... 9
Al cui e soarele? ............................................................. 10
Alături am purtat ............................................................ 11
Am tot strigat ............................................................... 12
Aproape, ca o seară… ......................................................... 13
Aştepţi să vină Domnul… ....................................................... 14
Au trecut .................................................................. 15
Binecuvantat e-acela .......................................................... 16
Binecuvantati parintii ......................................................... 17
Bizuiți-vă pe Domnul .......................................................... 18
Blandul Pastor .............................................................. 19
Bucuria nu-i deplină .......................................................... 20
Bucurie ................................................................... 21
Ca o mare furtunoasa... ........................................................ 22
Cand anii trec... ............................................................. 23
CAND ANII TREC... .......................................................... 24
Cand nu mai ai nevoie ......................................................... 25
Cand trebuie o jertfa .......................................................... 26
Cand voi ajunge tarmul ........................................................ 27
Carte sfanta ................................................................ 28
Cat de neuitata esti ........................................................... 30
Cat pacatul m-a purtat... ....................................................... 32
Ce ma inveti Tu? ............................................................. 33
Ce mult ne stapaneste Astazi .................................................... 34
Ce mult se-ndreptateste omul... ................................................... 35
Chiar dacă ar fi ............................................................. 36
Copil iubit ................................................................. 37
Cu câtă înţelepciune .......................................................... 39
Cu ce ramâi? ............................................................... 40
Cu ce-ai ramas din flacari? ..................................................... 41
Cu suflet alb ................................................................ 42
Cum de trec iute toate ......................................................... 43
Cum să nu Te cânt... .......................................................... 44
Cum zorii cheama ziua ........................................................ 45
Cuteaza si priveste! ........................................................... 47
Da și Nu... ................................................................. 48
Dacă încă-odată ............................................................. 49
Dacă s-a făcut minunea ........................................................ 50
De ce te-ai despartit ........................................................... 51
De crezi cu-adevărat .......................................................... 52
De dorul Tău, Isus iubit ........................................................ 53
De nu primești .............................................................. 54
De soare am nevoie ........................................................... 55
De-atâţia ani ................................................................ 56
Din adevăr şi din iubire ........................................................ 58

2
Din linistea iubirii ............................................................ 59
Doamne, ce sărac e-acela ....................................................... 60
Doamne-n ceasul focului ....................................................... 61
Doreşte-ţi călăuză... ........................................................... 62
Dragostea care nu doare ....................................................... 63
E cineva,canta .............................................................. 64
E mult mai greu ............................................................. 65
E mult prea scumpă .......................................................... 66
Eu m-am nascut sa nu mor niciodata ............................................... 67
Eu n-am vrut să scriu versuri .................................................... 69
Eu nu ştiu cum... ............................................................. 72
EU NU STIU, DOAMNE ....................................................... 73
Fii binecuvântat Isuse! ......................................................... 74
Fii larg la inimă ............................................................. 75
Gîndiţi-vă, prieteni ........................................................... 76
Ia jugul lui Cristos ........................................................... 77
In prag de jerfa .............................................................. 78
În trecerea grăbită ........................................................... 82
În zadar străluce luna ......................................................... 83
Isus e calea ................................................................. 84
Isus iubit .................................................................. 85
Isuse-nvaţă-mă .............................................................. 86
Iubeşte-ţi crucea ta ........................................................... 87
Iubire, haidem împreună ....................................................... 88
Lucrul care trebuieste ......................................................... 89
Mă rog să-Ţi fiu ............................................................. 90
Mai curat decît zăpada ........................................................ 91
N-am drept să stau ........................................................... 92
N-am să uit ................................................................. 93
Nimeni n-o să poată spune ...................................................... 95
Nimic nu-i mai frumos pe lume ................................................... 96
Noi ştim c-avem un rost pe lume .................................................. 97
Nu alunga pe nimeni .......................................................... 98
Nu eşti învins! ............................................................... 99
Nu lasa la nimeni ........................................................... 100
Nu poţi cuprinde marea ....................................................... 101
Nu ştim de ce .............................................................. 102
Nu Te duce de la noi ......................................................... 103
Nu te-ndoi ................................................................ 104
Nu ti-a fost prieten .......................................................... 105
O OM ................................................................... 106
O om... ................................................................... 108
O trâmbiță cerească ......................................................... 110
O viaţă ai! ................................................................ 111
O, apără-ţi steagul ........................................................... 112
O, creşte-mi iubirea .......................................................... 113
O, om!... .................................................................. 114
O, păcătosule căzut... ......................................................... 116
O, pînă cînd?... ............................................................. 117
O, suflete... ................................................................ 118
Păcatul nu se iartă ........................................................... 119
Până n-ai ajuns ............................................................. 120

3
Până nu-ţi zideşti căldura ...................................................... 121
Pastorul sufletului meu ....................................................... 122
Pe cărarea mântuirii ......................................................... 123
Pe cine crezi? .............................................................. 124
Pe noi ne apără ............................................................. 125
Plange datornicul ........................................................... 126
Preaiubitul meu e Unul ....................................................... 127
Privesc la fratele ce tace ....................................................... 128
Rămîi tînăr totdeauna ........................................................ 129
Ridică-ţi ochii .............................................................. 130
S-au dus pierind milenii ....................................................... 131
Să nu ne fie teamă ........................................................... 132
Sa nu poata spune nimeni ..................................................... 133
Să nu-ţi uiţi legământul! ...................................................... 134
Să-mi fac din fiecare zi ........................................................ 135
Sărută, mamă, fruntea ........................................................ 136
Sculaţi-vă de tineri .......................................................... 137
Sfsiat de chinuri ............................................................ 138
Si Duhul, şi Mireasa... ........................................................ 140
Si iar Te naşti .............................................................. 141
Slavă, slavă, slavă Ţie! ........................................................ 142
Slăvit Isus ................................................................ 143
Taina crucii ............................................................... 144
Te-am mintit .............................................................. 145
Tinereţe .................................................................. 146
Tu, cel ce-auzi .............................................................. 148
Tu-mi esti, Isuse dulce ........................................................ 149
Un tren lung ne pare viața... .................................................... 150
Undeva.... ................................................................. 151
Vine încet amurgul .......................................................... 152
Voi numai de viaţa asta ....................................................... 153
Vreţi voi părinţi? ........................................................... 154

4
Acel ce pururi are grijă

Acel ce pururi are grijă


de orişicine-i în necaz
îţi numără şi ţie paşii
şi lacrimile pe obraz

:::Să nu pierzi la necaz credinţa


şi nici nădejdea când ţi-e greu
nici dragostea când eşti la bine
-că-n ele-L pierzi pe Dumnezeu

El ştie cât să-ţi lase lupta


de greutăţi şi de-ndoieli
la timp îţi va trimite harul
prin care sufletul să-ţi speli

El ştie cât să-ţi lase-n lume


viaţa-n bine să-ţi răsfeţi
Şi să ţi-l ia când e să-ţi piardă
comoara veşnicei vieţi

El ştie când e de mustrare


nevoie spre-ndreptarea ta
şi ştie-n falcăra-ncercării
cât poţi să stai-şi când s-o ia

Să-I mulţumeşti de tot ce Domnul


îţi dă în viaţă-n de-orice fel
pe El Il ai când ai credinţa
Nădejdea şi iubirea-n El

5
Acela ce doreşte slava

Acela ce doreşte slava


să ştie c-are de luptat
cu eul lui, cu duhul lumii
şi cu păcatul nencetat,

Să lupte să învingă lumea


’nălţându-se mereu mai sus
şi acolo îngenunchiat la Cruce
să-şi ia putere din Isus

Orice cădere să-l ridice


mai hotărât ,mai înţelept
mai veghetor făcandu-i duhul
mai sfântă flacăra din piept

Trecând biruitor prin toate


mereu cu adevăru-ncins
curând ajunge starea în care
nimica nu-I de neânvins

Să poată o dată şi el spune


senin, înalt şi fericit
precum Isus a spus la urmă :
-curaj căci Eu am biruit

Acel ce caută mântuirea


luptând statornic şi aprins
ţinându-şi la Hristos privirea
-ajunge odată de neânvins

6
Adeseori

Adeseori ispite grele


în calea vieţii mele vin
zdrobind odihna vieţii mele
şi-a zilei liniştit senin

Atunci alerg la rugăciune


şi prin Hristos din nou primesc
tărie să le înving pe toate
şi iarăşi pacea-mi regăsesc

Adeseori dureri amare


adânc încearcă viaţa mea
şi dreapta-ncrederii cărare
aşa de greu o pot ţinea

Adeseori puteri duşmane


spre mine năvălesc cumplit
lăsându-mi viaţa numai rane
şi sufletul adânc zdrobit

O sfânt liman al rugăciunii


ce scut nedespărţit îmi eşti
ce liniştire, ce putere
şi ce adăpost îmi dăruieşti !

7
Adeseori în rugă

Adeseori în rugă
când eu smerit plângeam
nu Te vedeam Isuse
dar Te simţeam

Adeseori când singur


eu suspinam zdrobit
nu Te-am văzut cu mine
dar Te-am simţit

Prin focul jertfei încă


când Doamne m-ai trecut
nu Te-am simţit eu numai,
ci Te-am văzut !

Iar azi când împreună


cu Tine merg în sus
ce limpede, ce-aevea
Te văd , Isus !

8
Ajută-ne să Te iubim

Ajută-ne să Te iubim
cerescul nostru Tată
chiar dacă ar fi să nu primim
în veci nici o răsplată

Să credem în puterea Ta
adânc cum ni se spune
chiar dacă nu ne-ai asculta
nicicând vreo rugăciune

Să ţinem sus Cuvântul Tău


în orice grea încercare
chiar dacă ne-ar lovii cel rău
c-o ură tot mai mare

Să nu ne îndoim deloc
în nici o grea ispită
să-avem când vom iesii din foc
fiinţa srălucită

Ca astfel zilnic preaschimbati


din bine în mai bine
s-ajungem slava înfiaţi
având un chip cu tine

9
Al cui e soarele?

Al cui e soarele de-a pururi


Al cui pământul pentru veac?
- Cine-a venit aici puternic
Şi cine n-a plecat sărac.

Cine-i pe lumea asta veşnic


Şi ce-i aici netrecător?
- Ce oare e mai slab ca viaţa
Ce zboară oare mai uşor?

Ce-i mai supus ca omu’-n lume


La trecere şi la dureri?
Ce zi nu poate să ne-aducă
Sfârşitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodată


Vreun timp şi soare pentru el?
- Cine-a putut scăpa pe lume
De putrezirea de vreun fel?

A cui averi n-au fost trecute


Şi-a cui locaş nu s-a mutat?
- A cui tărie n-a fost frântă
şi-a cui putere n-a-ncetat?

...Sărmane călător, ia seama


La câţi au fost şi nu mai sunt,
Aceiaşi soartă te aşteaptă
Nu-ţi crede raiul pe Pământ

10
Alături am purtat

Alături am purtat povara


aceleiaşi slavite cruci
deşi, necunoscut şi tainic
tu altfel ţi-a fost dat s-o duci

Aceeaşi înspinată creangă


a-ncununat şi fruntea ta,
deşi tăcut şi singuratec,
de tine nimeni nu ştia

Eu din răsplata suferinţei


ceva şi-n lume mi-am primit
dar tu purtând-o neştiută
chiar şi de-aceasta te-ai lipsit

O, Mâine când în cer Stăpânul,


va răsplăti pe drept ce-am dat
- răbdarea ta necunoscută
va străluci mai minunat.

11
Am tot strigat

Am tot strigat, de când tot strig


îmi e şi greu să tot mai spun
dar strig, căci ştiu că vine ziua
să ştiţi că n-am fost eu nebun.

Am tot chemat, de când tot chem


şi ură poate că-mi purtaţi
dar chem, căci ştiu că vine ziua,
când veţi striga înspăimântaţi.

Am tot mustrat, de când tot mustru


e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua
cu blestemul lui Dumnezeu.

Am tot venit şi tot mai vin


să spun că încă mai e har
să spun, căci ştiu că vine ziua
cu plâns şi ţipăt în zadar.

Am tot înştiinţat şi mai


răbdaţi-mi să vă-nştiinţez
căci ştiu ce-aproape este ziua
cu-nfricoşatul morţii crez.

Veţi face şi-acum tot ce vreţi,


cum aţi făcut şi pân-acum
dar scumpul mântuirii preţ
amar se va plăti cu scrum.

12
Aproape, ca o seară…

Aproape, ca o seară,
Grăbită ca un ceas,
Cumplită ca o fiară
Ţi-e moartea la un pas.

Subţire ca o aţă,
Uşoară ca un nor,
Se scurge a ta viaţă
Sărmane călător

O, stai, te-ngrozeşte
De tot ce ai în drum..
Ce noapte te pândeşte
De Dincolo de-Acum
Trezeşte-te şi-L cere
Pe Domnu-n ajutor
Cu ultima-ţi putere
Sărmane călător.

Doar Jertfa Crucii Sale,


Doar Scumpul sânge al Său
e-un preţ iertării tale
şi sufletului tău
Primește-L şi-L urmează
Cu întregul vieţii dor
Căci ziua ta-nserează
Sărmane călător…

13
Aştepţi să vină Domnul…

Aştepţi să vină Domnul şi tot deşert vorbeşti,


Aştepţi să vină noaptea şi tot pierdut trăieşti.
Să vină învierea şi tot nepregătit,
Să vină judecata şi tot nepocăit.
Să vină veşnicia cu focul inamic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.

Ce-aştepţi tu de la Domnul sau de la moartea Sa?


Ce-aştepţi de la-nviere sau judecata grea?
Ce-aştepţi în veşnicie? Ce crezi c-ai să primeşti?
Când toate bat la ușă, tu nici nu te gândeşti.
O, viaţa ta se pierde zadarnic pic cu pic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.

Ascultă înştiinţarea, ascult-o măcar azi,


‘Nainte de-a ajunge în veşnicul necaz.
Întoarce-te la Domnul cât este timp şi har,
De mâine poate totul pe veci va fi-n zadar.
O, iată secerişul, tu n-ai dat nici un spic,
Şi n-ai în veşnicie, nimic, nimic, nimic.

14
Au trecut

Au trecut ca norii anii


Vremea i-a mânat spre munţi
Peste tâmple cern castanii
Floarea perilor cărunţi.

Tot mai mult rămâne-n urmă


Şi-nainte mai puţin,
Prin a lumii nouă turmă
Eşti strein, tot mai strein..

Cei porniţi cu tine-odată


Pe-al vieţii drum, s-au dus,
Tu cu zarea-nsingurată
Lâncezeşti dup-un apus.

- Tot nu vezi nimicnicia


Celor după care alergi?
Tot nu crezi în veşnicia
Locului spre care mergi?

- Dacă este după moarte


Viaţa-n care n-ai crezut,
Ce vei face-n veci departe
Şi pe veci de veci pierdut?

15
Binecuvantat e-acela

Binecuvântat e-acela care-ascultă de chemare


Ce-nţelege când e vremea şi prilejul de-ascultare.

Binecuvântat e-acela care nu se ruşinează


Ci-ngenunche şi se roagă orişicine ar fi să-l vadă

Binecuvântat e-acela ce are-o inimă umilă


Care pentru cei ce sufăr, simte dragoste, nu silă.

Binecuvântat e-acela ce dă-n veci şi-n veac nu cere


Care pentru-a lumii slavă simte scârbă,nu plăcere

Binecuvântat e-acela care ştie să aline


În tăcere şi-n răbdare nestrigatele suspine

Binecuvântat e-acea care umblă-n părtăşie


Şi e fraţilor lumină, dragoste şi bucurie

Binecuvântat e-acela care zilnic face bine


Şi-n răbdare îşi adună cel de mâine pentru sine

Binecuvântat e-acela care ştie a-L pătrunde


Pe Hristos, sub orice feţe şi cuvinte S-ar ascunde

16
Binecuvantati parintii

Binecuvantati parintii
toata viata pe pamant
e porunca si povata
si dorinta Celui Sfant .

Binecuvantati parintii
dragoste sa le-aratati
caci atunci veti fi-n viata
si voi binecuvantati .

Binecuvantati parintii
chiar si cand va este greu
caci atunci cand faceti astfel
ascultati pe Dumnezeu .

Binecuvantati parintii
si-i iubiti si-i ajutati
caci orcat de mult le-ati face
n-ati platit ce datorati .

Binecuvantati parintii
chiar si-atunci cand nu mai sant
cu iubire si cu lacrimi
nu uitati al lor mormant . F

Fericiti vor fi copiii


ce parintii si-i cinstesc
fericiti vor fi parintii
ce copii-n Domnu-si cresc .

17
Bizuiți-vă pe Domnul

O, noi ne-am bizuit pe Domnul


De aceea nu ne-a biruit
Nici vântul, când vuia puternic,
Nici valul, când izbea cumplit.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul


De aceea, când zdrobiți păream,
Spre fericita izbăvire
Deplin încrezători priveam.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul


De aceea-n nopți de suferinți
Crezând, noi pregăteam prin lacrimi
Cântarea marii biruinți.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul


De aceea-n liniște am privit
Și am stat neclătinați în fața
Asupritorului cumplit.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul


De aceea azi cântăm așa,
Și veșnic vom slăvi și-n ceruri
Măreață, biruința Sa.

Bizuiți-vă pe Domnul
Cei răscumpărați de El,
Căci în El au biruința
Câți se bizuiesc pe El.

18
Blandul Pastor

Odată L-am văzut trecând


Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

Pe-o oaie ce căzuse jos


A ridicat-o El frumos,
Şi-a dus-o-n braţe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor!

Iar mai târziu L-am întâlnit,


De cuie şi de spini rănit,
Ca să-Ţi deschid, ai tot bătut
Să intri si la mine!

Dar lumea-mi spuse să nu viu,


Că viaţa Ta-i amară,
Am vreme colo, mai târziu...
Si Te-am lăsat afară!

Iar astăzi, singur mă-nfior


De-a mele fapte rele, Isuse,
şi Te-aştept cu dor
În noaptea vieţii mele!

Mai vino iar, Isuse blând,


Mai bate iar o dată!
Te-aştept cu sufletul plângând...
Şi uşa-i descuiată!

19
Bucuria nu-i deplină

Bucuria nu-i deplină


decât lângă Dumnezeu
numai harul Lui lumină
cerul inimii mereu

Bucuria nu-i curată


decât când e în Hristos,
numai ea-i despovărată
de lumesc şi păcătos

Bucuria nu-i senină


decât când e în Duhul Sfânt,
atunci flacăra-i divină
umple sufletul de-avânt

Bucuria nu-i întreagă


decât lângă cei iubiţi,
numai strângerea lor dragă
ne lumină fericiţi

Bucuria nu-i frumoasă


Decât în culesul plin
când din munca dureroasă
îţi strângi roadele senin

Bucuria nu-i cerească


decât sus pe-acel Tabor
unde lupta nelumească
ţi-o sfârşeşti biruitor.

20
Bucurie

Când vii tu bucurie a sufletului meu


Şi inima şi ochii de lacrimi umezesc..
Naintea ta adie spre mine-a ta mireasmă
Şi m-aş deschide întregul adânc să te cuprind.
Această adiere preadulce de la tine,
E ca ivirea zilei de praznic aşteptat.

Isuse, Tu eşti întreaga-mi bucurie


Şi n-are lumea alte să-mi poată fi la fel ..

- Nu-i pe pământ comoară de care-ar fi legată


Viaţa mea vreodată asemeni ca de ea
Nici mai adânc lipsită,
nici mai cu drag aproape
cum poate fi de Tine,
şi cum mi-a fost mereu.

O, lângă Tine-n clipa adâncă-a rugăciunii


Sau în trăirea muncii cu lacrimi şi sudori
Sau în vâltoarea luptei cu opintiri sporite
Smulgând plătite roade cu orice pas împins,
Sau în purtări de sarcini cu renunţări durute
- eu gust din plin aroma cereştilor grădini !

Fii binecuvântată adâncă bucurie


Comoară luminoasă a sufletului meu.

21
Ca o mare furtunoasa...

Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viaţa


Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi faţa
Numai singuratici paşii, numai rece locul
Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.

Ţine-mă mereu dulce Dumnezeu


Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La lumina Ta.

Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare


Pentru slava şi izbânda vieţii viitoare
Şi nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.

Fie cât de furtunoasă şi de grea viaţa


Vrem să trecem drepţi prin toate către cer cu faţa
Fericiţi mărturisindu-L pe Hristos prin cruce
Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.

22
Cand anii trec...

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul


Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.

Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă


Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă


Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare


Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul


O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim.

23
CAND ANII TREC...

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul


Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.

Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă


Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă


Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare


Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul


O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim

24
Cand nu mai ai nevoie

Când nu mai ai nevoie


de-ai tăi părinţi sărmani
să nu uiţi c-ai avut-o
de ei atâţia ani.

Când nu mai ai nevoie


de fraţii din trecut,
adu-ţi aminte câtă
odată ai avut.

Când nu mai ai nevoie


de soţul tău slăbit,
adu-ţi aminte câtă
în viaţă te-a-nsoţit.

Când nu mai ai nevoie


de prietenul căzut,
să nu uiţi câtă vreme
nevoie ai avut.

Când nu mai ai nevoie


de-un binefăcător
să nu uiţi niciodată
de câte-i eşti dator.

Când crezi că n-ai vreodată


nevoie de Hristos
atunci ai cel mai grabnic
şi cel mai dureros.

25
Cand trebuie o jertfa

Când trebuie o jertfă eu mă gândesc la Tine,


iubirea mea cerească, frumos şi drag copil -
şi simt că Tu eşti preţul izbânzilor divine
şi-aştept să vină-altarul, să-l văd cerându-Ti-l.

Când gloatele sărmane tânjesc spre dezrobire


şi pentru-a lor salvare se cere-un preţ amar,
eu ştiu că Tu eşti preţul,frumoasa mea iubire,
Tu ai să arzi ca alţii s-ajungă stări de har.

Când gurile flămânde vor leşina-n pustie


şi pentru-a lor viaţă se cere dat un preţ,
eu ştiu că Tu eşti preţul, iubire scumpă mie,
şi-ai să Te frângi pe Tine să scapi a lor vieţi.

26
Cand voi ajunge tarmul

Cînd voi ajunge Ţărmul spre care mă îndrepţi,


eu ştiu, Isuse dulce, că ai să mă aştepţi
va fi o dimineaţă cu-ntregul cer senin
şi peste toată zarea un curcubeu divin.

Din raze şi din roze vor iriza minuni


cu unduiri de cîntec şi sclipăt de cununi
vor miresma cuprinsul grădinile din rai
şi-o să se-audă numai al lacrimilor grai..

Cu faţa strălucită de Chipul Tău Divin,


Îmi voi pleca genunchii, spre Tine-aşa să vin
şi din genunchi veşmîntul şi talpa să-Ţi sărut
spunîndu-Ţi ce dator sunt de tot ce mi-ai făcut.

Să nu mai spună nimeni c-am suferit cîndva,


Sau c-am sădit vreo floare sau c-am rodit ceva,
sau c-aş avea vreun merit, sau ceva de primit
O, clipa asta fi-va răsplătită înmiit.

27
Carte sfanta

Carte sfanta,mana sfanta te-a adus in a mea cale


Cate lacrimi semanat-am eu pe paginile tale!
Cat am plans pe-a tale file cand m-am regasit in tine
ruinat,pierdut in moarte,dar rascumparat,pe mine.

Am aflat cum prin pacate


eu eram pierdut si-n moarte
Am aflat chemarea dulce,
sa las caile desarte...

Am aflat iubirea care


astfel,n-a mai fost vreodata
aratata pentru mine
ca a bunului sfant Tata.

Am aflat de marea jertfa


data pentru-a mea scapare
pe Isus Mantuitorul
scumpul vietii mele Soare.

Si-am aflat lumina,


calea
si-adevarul vietii mele
si,unite cu prigoane,cate bucurii in ele.

Eram singurel pe lume,


fara sora, fara frate,
dar apoi,ce fericire,
le-am aflat in tine toate.

Carte sfanta,
mana sfanta
mi te-a pus la capataie
de la-ntaia mea cantare,
de la lacrima dintaie.

Si-azi cuvantul Sfant al vietii


mi-este-ndemn si indrumare
mangaiere,-ntelepciune,
intarire si mustrare.

Domnul meu,din tine-mi spune


sa ma-nvete-n tot ce-i bine.
Maine-osanda sau rasplata
mi-o va spune tot din tine.

28
Fii cu mine si ma-nvata
si ma mustra
si ma-ndeamna,
ca sa-nvat ce-nseamna moartea
si viata ce inseamna...

Ca sa-nvat ce-nseamna clipa...


s-o rascumpar ma invata
si traind in curatie
sa am vesnica viata.

Mai unit sa fiu cu Domnul,


mai cu ravna-n calea stramta
Tu,comoara vietii mele,
Carte sfanta,carte sfanta.

29
Cat de neuitata esti

Cat de neuitata esti...dar ce departe-i


azi a ta caldura,Casa Prieteniei!...
Dulcea ta-ncapere,scumpa grija Martei,
dragostea lui Lazar,inima Mariei.

Cum era acolo zambetul in soare,


cum ningeau ciresii straturi de petale
asternand pe drumuri albele covoare
pentru bucuria revenirii Tale...

Unde-i primavara dulce de-altadata


cand peste portita inflorea scumpia,
cand umbla prin casa Marta ocupata,
cand vorbeai cu Lazar,cand canta Maria.

Cum era hotarul plin atunci de floare


si intreg cuprinsul plin de tinerete,
plin era de cantec pana-n larg de zare
numai bucurie,numai frumusete.

Cand urcai cu sotii calea pe colina,


Te-nsoteau cu raze lacrimile serii
si-Ti zambea casuta alba din gradina
cu infiorarea sfant-a revederii.

Iar in fata casei sa-Ti deschida poarta


aratand in zambet toata bucuria
Te-asteptau iubitii:bucuroasa Marta,
prieteneste Lazar,lacrimand Maria.

Si-n casuta alba ca o sarbatoare


de induiosarea intalnirii plina
raspandea miresme busuiocu-n floare
prin fereastra larga care da-n gradina.

Cum au fost de scumpe clipele acele,


cat de neuitate si de fericite,
si-astazi vai,Isuse,n-a ramas din ele
numai amintirea umbrelor iubite.

S-a sfarsit frumoasa,dulcea lor poveste


s-a plecat portita,s-a uscat scumpia,
dus demult e Lazar,Marta nu mai este,
plange-n casa goala singura Maria.

30
Cand Te vei re-ntoarce vei gasi Isuse
din ruini graindu-Ti neuitata soapta...
Caci cand si credinta si nadejdea-s duse
Dragostea ramane,plange si asteapta.

31
Cat pacatul m-a purtat...

Cât păcatul m-a purtat


cincisprezece toamne,
toţi mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!

Cât la cel rău i-am slujit


cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!

Cât de lume mi-a plăcut


cincisprezece toamne,
orice rele-aş fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!

Cât trecură ca un fum


cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!

Dar de când mă port să-Ţi plac


(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
şi tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...

O, mereu de-aş fi-un pribeag


toate-a vieţii toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...

32
Ce ma inveti Tu?

Ce ma inveti tu soare cand incalzesti la fel


Pe cei ce cred in Domnul,sau nici nu cred in El?

Ce ma inveti tu ploaie varsandu-ti stropii tai


Cu binecuvantare la fel spre buni si rai?

Ce ma inveti tu floare inmiresmand tacut


La fel si-n locul vested ca-n locul cel placut?

Ce ma inveti tu paine cand dai acelas sat


Si celor fara vina si celor vinovati?

Ce ma inveti tu umbra cand dai racoarea ta


Si cui se-nvredniceste si cui n-ar merita?

Ce ma inveti fantana cand dai al apei har


Si nu-ntrebi ca-nsetatul e frate sau talhar?

Ce ma-nvatati voi toate,ce vreti sa-mi spuneti voi?


-De vrei sa intri-n viata sa faci si tu ca noi!

33
Ce mult ne stapaneste Astazi

Ce mult ne stăpâneşte Astăzi


de parcă nici n-a fost vreun ieri
şi parcă nici n-ar fi vreun mâine
ci-i numai Astăzi-de-dureri

sau numai Astăzi-de-plăcere


de încântare şi belşug
uităm de Ieri cel ca un leagăn
şi Mâine, cel ca un coşciug...

Uităm de Ieri, uităm de Mâine


cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi
şi stăm robiţi de Astăzi numai
de parcă-i Timpul tot, o zi.

Uităm, uităm... Dar şi-Astăzi trece


ca alte zile mii şi mii
ce pierdem azi, sau credem veşnic
sunt mâini păreri de rău târzii.

...O, nu fi prea robit de Astăzi


nici prea zdrobit, nici prea-ncântat
Prezentu-i scurt, iar Viitorul
necunoscut şi neaşteptat.
Ci pleacă-ţi inima, mai bine,
smerindu-ţi-o spre Dumnezeu
că-n El e liniştea deplină
dincolo de uşor sau greu.

34
Ce mult se-ndreptateste omul...

Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat


Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat
Că n-a nedreptăţit pe nimeni luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i.

Se poate,n-a ucis cu parul, se poate,n-a furat comori,


Dar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis, de-atâtea ori?
Se poate n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?

Se poate, n-a făcut păcate cum face orice vinovat


Dar când putea să facă-un bine şi nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea că alţii sufăr bolnavi şi singuri şi trecea
Şi-ar fi putut să facă-un bine dar n-a făcut, el ce făcea?

Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui


Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele ştiut
Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.

O, nu te-ndreptăţi pe tine că n-ai aprins şi n-ai furat


Că este decât toate-acestea un mai amar şi greu păcat:
Acela de-a nu face bine când ştii şi poţi trăind mereu
Mulţi credincioşi o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.

35
Chiar dacă ar fi

Chiar dacă ar fi să-ndur din greu


dureri şi lanţuri şi ruşine,
ajută-mi, Dumnezeul meu,
să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să fiu răpit


şi-n noapte dus de mâini haine
oricât închis şi chinuit
să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să mi se ia
tot ce am mai drag pe lângă mine
sărac şi gol de-aş rămânea
să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să zac flămând


bolnav şi uitat la uşi străine
lovit şi alungat, nicicând
să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să ştiu că mor


departe dus în zări străine
tânjind de-al casei mele dor
să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să fiu ucis


de cei cu mâini de sânge pline
pân-la sfârşit să spun deschis
să nu mă pot lăsa de Tine

Iar pentru toate acestea sus,


tot ce-mi doresc eu de la Tine
e ca să văd atunci, Isus,
căci nici Tu nu Te laşi de mine

36
Copil iubit

Copil iubit cu ochi senini


Tu vii din nou printre străini
în peşteră pe paie reci
Tu iarăşi capul Ţi-l apleci.
-Dar astăzi magii nu mai vin
şi nici păstori să-Ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini...

Copil iubit cu chipul blând


Te naşti şi azi ca oarecând
de mii de ani în chip sărman
Tu vii în lume an de an.
Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi
scuipa-vor mâine-al Tău obraz
şi totuşi Tu Copil preablând
cobori ca anii rând pe rând.

Demult, cu suflet plin de dor


Te-ai coborât de mila lor-
în ieslea rece-ai fost culcat,
şi nimeni nu s-a-nduioşat.
L-ai Tăi Isuse ai venit,
ei, neştiind Te-au răstignit.
Iar Tu cu suflet plin de dor
iertând, cereai iertarea lor.

Copil iubit, ceresc hoinar,


azi baţi la uşi închise iar.
O, Te-am văzut Copil iubit
din mii de praguri izgonit,
la mii de uşi ai aşteptat
dar în zadar!-Erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar?
ceresc şi sfânt şi drag hoinar!

Şi totuşi, iar, sub chip sărman


cobori la oameni an de an
cu bine răul să-l plăteşti
să chemi, să ierţi şi să iubeşti;
să-mparţi avutul Tău divin
acelor ce la Tine vin,
murind pe cruce între hoţi
s-arăţi cât îi iubeşti, pe toţi!

37
Copil, ceresc şi sfânt copil
ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid
mai reci ca piatra lor din zid...
-O, mâine şi ei uşa Ta
pe veci închisă-o vor afla.
Azi plângi Tu starea-n care zac
dar mâine ei vor plânge-n veac.

38
Cu câtă înţelepciune

Cu câtă-nţelepciune s-ar cere să păşim


când nu ştim calea clipei de-ajungem s-o sfârşim

Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem


Când nu ştim lângă toate cât încă mai suntem

Cu câtă pocăinţă spre orişice păcat


Când nu ştim dacă mâine mai poate fi iertat

Cu câtă deslipire de tot ce întâlnim


Când nu știm niciodată napoi de mai venim

Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea


Când nu ştim dacă mâine vom fi sau vom pleca

Cu câtă grabă sfântă spre al mântuirii dar


Când nu ştim dacă mâine nu poate fi-n zadar

39
Cu ce ramâi?

Cu ce rămâi din toate


Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?

Cu ce rămâi din banii


Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?

Ce ce rămâi din câte


podoabe cauţi şi-mbraci
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe
Ci tremurau săraci?

Cu ce rămâi din slava


Deşartă ce ţi-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâşnete şi plâns?

Cu ce rămâi din câtă


Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?

Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?

Când Domnul o să vină


Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?

40
Cu ce-ai ramas din flacari?

Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai


Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?
Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?

Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?


Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut 'nainte; şi-acuma ce mai ai?

Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,


Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi mai ai?

Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,


Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare
Nimic n-aveai 'nainte şi azi nimic nu ai!

41
Cu suflet alb

Cu suflet alb de nevinovăţie,


înfioraţi de-atîtea frumuseţi,
vin tinerii ca să-Ţi aducă Ţie,
Isuse, zorii altei tinereţi.

Isus iubit, ca roua-mbelşugată


venim ca să-Ţi aducem Ţie-n dar
în orice piept o jertfă ne-nfricată
şi-n orice sîn un crin pe-al Tău altar.

Venim din văi de moarte şi ruine,


cu ochi scăldaţi în haru-Ţi minunat,
că noi şi sfinte bucurii în Tine
şi-o nouă fericire ne-am aflat.

Din toate cele patru părţi de lume


suim spre Tine mii şi mii de mii,
avînd pe buze-acelaşi dulce Nume
şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii.

Sub crucea Ta aducem fiecare


potirul alb al crinilor din noi,
să-l umpli Tu cu sfînta-nflăcărare
şi să ne-arunci în lupta Ta apoi.

Să ne jertfeşti deplin şi tuturora


pămîntul pentru Cer să-l cucerim,
privind cu ochii-n lacrimi aurora
Cerescului dorit Ierusalim.

Să biruim şi moarte şi urgie


ştiind că în curînd noi vom purta
pe frunte-n fericita veşnicie
cununi de slăvi şi sărutarea Ta.

42
Cum de trec iute toate

Cum de trec iute toate ce-n lume-acum le vezi


Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Şi tu treci ca o umbră, oricât de veşnic pari.

Ca visul scurs sfârşeşte şi viaţa ta de-acum


Un an dintr-o viaţă e cât un pas pe-un drum
Ştii paşii tăi din urmă, dar nu ştii câţi mai sunt
Şi vine unul care sfârşeşte-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ţi prea tot spun mereu


Că vine grabnic moartea, să vii la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăieşti
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că eşti.

43
Cum să nu Te cânt...

Cum să nu Te cânt Isuse,


Cum să nu Te cânt,
Cum să nu-Ţi slăvesc cu lacrimi
Numele Tău Sfânt.

C-am strigat spre Tine Doamne


Şi m-ai ascultat
Bucuria şi lumina
Fericit mi-ai dat!

Cum să tac, o cum, că-mi vine


Lumii-ntregi să spun
Cât de bun ai fost cu mine
Cât, o cât de bun!

Unde-i lacrima şi glasul,


Inima de-ajuns
Ca să-Ţi pot slăvi iubirea
Care mi-a răspuns!

Până-n veci voi spune Doamne


Cât de-adevărat
Ţi-e Cuvântul şi Iubirea
Ce m-au ascultat.

44
Cum zorii cheama ziua

Cum zorii cheamă ziua


şi-amurgul cheamă luna,
Cum vulturul-nălţimea
cum muntele furtuna,
Cum dorul revederea...
- aşa Te chem într-una
să fiu cu Tine,Doamne
al Tău pe totdeauna
în jertfă şi-n iubire
cu Tine să fiu una
să-mi fii pe veşnicie
şi capul şi cununa.

În ochii mei aprinde


din ochii Tăi lumină
în graiul meu aşează
vorbirea Ta divină -
pe faţa mea coboară
lumina Ta senină
fă-mi paşii totdeauna
cărarea Ta s-o ţină
iar mâinile cu lucrul
din via Ta, mi-mbină
cu pacea Ta adâncul
şi gândul mi-l alină
viaţa mea să fie
pe veci de pace plină
precum pe munte seara
e linişte deplină...
Întregile-mi dorinţe
într-una să-mi revină:
- să fiu în Tine una
ca ramul în tulpină...

Fiinţa mea în Tine


deplin să se-ntregească
din moartea firii mele
viaţa Ta să crească,
pe faţa mea lumina
blândeţii să zâmbească
iubirea Ta din mine
pe toti să-i cucerească
credinţa să m-aprindă,
nădejdea mă-ntărească
şi Adevăru-n mine

45
deplin să strălucească
ca ochii Tăi Isuse
cu drag să ma privească.

Acei ce-or să mă vadă


de Tine să dorească
cei ce mă vor cunoaşte
să vrea să Te cunoască
toţi cei ce-or să m-audă
Cuvântul să-ţi primească,
viaţa mea, dorinţa
de cer sa le-o trezească
- pe urma mea spre Tine
s-ajungă să păşească
şi Ţie-a lor iubire
întreagă s-o jertfească
o inimă fierbinte
din toţi să Te iubească...
Iar când veni-va clipa
ce veşnic o să crească
lumina slavei Tale
din toţi să strălucească.

46
Cuteaza si priveste!

Cuteaza si priveste de unde stai zdrobit


spre Golgota,la Pretul iertarii,Rastignit!
-in starea ta pierduta e singurul mijloc
e singura salvare din moarte si din foc.

Cuteaza si asculta Cuvantul lui Cristos


si-ntoarcete din drumul pierdut si mincinos,
zdrobit de pocainta sub crucea Lui sa cazi
-e singura salvare din starea ta de azi.

Cuteaza si te smulge din mreaja ce te-a prins


pacatul te tareste spre iadul cel nestins
cu graba si cu groaza asculta-l pe Cristos
-e singura salvare spre locul luminos.

Cuteaza si te lupta sa nu fi iar legat


ferestete de locul in care-ai lunecat.
Ucide pofta care te-ndeamna iar placut
-e singura salvare de unde stai cazut.

Cuteaza si zdrobeste-l pe sarpele misel


caci altfel te zdrobeste,pe vesnicie,el;
Lipestete putermic si strans langa Cristos
-e singura salvare din moartea cea de jos.

Cuteaza si priveste tu care vrei sa mori


prapastia si focul spre care te cobori!
iar daca te-ngrozeste abisul fioros
cat poate fi salvare,alearga la Cristos.

47
Da și Nu...

Da și nu, nu și da
Nu se pot înmănunchea
Nu poți fi și da și nu.
Când iubirea spune: "Hai"
Lenea-ți poruncește: "Stai"
Când Isus vrea să lucrezi
Lenea-ți spune să mai șezi

Iad și Rai, Rai și iad


N-au același drum și vad
Pe Isus dacă-L ai
Scapi de iad și mergi în Rai!
Daca-L ai pe Domnu-n care
Nu poți fi și rău și blând
Dacă-I dai iubirea ta
Spune-I totdeauna "DA"!!!

Amin

48
Dacă încă-odată

Dacă încă-odată mai asculţi Cuvântul


Care până-acuma nu L-ai preţuit
Preţuieşte-L astăzi dulce ascultându-L
Poate-n cea din urmă dată ţi-e vestit.

Dacă încă-odată îţi mai vezi părinţii


Şi azi le mai poţi încă spune un cuvânt
Spune-l al iubirii şi-al recunoştinţei
Poate-i cel din urmă, până la mormânt.

Dacă încă-odată poţi să faci un bine


Celui ce te-aşteaptă să-l hrăneşti şi-mbraci
Fă-l cu bucurie, fericit spre-oricine
Poate-i cel din urmă ce mai poţi să-l faci.

Dacă încă-odată fraţii te mai cheamă


Să-ţi îndrepţi purtarea şi să-ntorci la toţi
Nu-i urî, ascultă-i, prinde-o sfântă teamă
Poate-i cea din urmă dacă când mai poţi.

Dacă încă-odată Domnu-n uşă-ţi bate


Şi mai stă şi-aşteaptă încă să-I descui
Inima-ti deschide dragostei curate
Poate-i cea din urmă cercetare-a Lui.

49
Dacă s-a făcut minunea

Dacă s-a făcut minunea


Înnoirii vieţii tale,
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine, pe-orice cale

Dacă-n inima ta-i pacea


Şi-n ea Duhul Sfânt se ţine
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale, orişicine.

Dacă tu-L urmezi pe Domnul


Şi ţii calea voii Sale
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine pe-orice cale.

Dacă tu ai pentru semeni


Gânduri de iubire pline,
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale orişicine.

Dac-ai rupt-o cu trecutul


De păcate şi greşale
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine, pe-orice cale

Căci dac-ai aflat pe Domnul


Şi-I cunoşti Cuvântul bine
Vai de tine când n-o vede
Pe-orice cale, orişicine.

50
De ce te-ai despartit

De ce te-ai despartit de frati, rupand a lor unire,


Cum ai putut sa te desparti de-ntaia ta iubire?
Cum ai putut cand tu stiai cuvantul ce te leaga
Asa cum ai primit sa stai viata ta intreaga?

De ce-ai fost slab si n-ai luptat in ceasul de ispita


De ce-ai pierdut, de ce-ai uitat Comoara pretuita?
Asa de fara pret era trairea ta-n credinta
De te-ai putut lasa de ea cu-atata usurinta?

De ce-ai putut sa uiti de-acei ani scumpi de-nflacarare


Pe Domnul tau, pe fratii tai, si-a vietii noi carare?
De ce i-ai parasit pe frati rupand a lor unire
Cum ai putut sa te desparti de-a Domnului iubire?

51
De crezi cu-adevărat

De crezi cu-adevărat o viaţă


de veci promisă de Cristos,
de ai cu-adevărat în faţă
un viitor pe veci frumos,

Atunci dă-ţi timpul şi iubirea,


privind spre moarte ca spre-un steag,
şi-mbrăţişează-ţi pătimirea
cum ţi-l săruţi pe cel mai drag.

De crezi cu-adevărat o plată


nebănuită la Isus,
de crezi că-n ceruri te aşteaptă
ce nu-i pe lume grai de spus...

Atunci primeşte-a' Lui sudalme


cum ai primi un mir plăcut,
şi-ntinde-ţi faţa către palme,
cum ai întinde-o spre-un sărut!

De crezi cu-adevărat Cuvîntul


lui Dumnezeu netrecător,
atunci jertfeşte-te purtîndu-l
înflăcărat şi-ncrezător.

Atunci ocările duşmane


primeşte-le-n al slavei schimb,
şi `nalţă-ţi fruntea către rane,
cum ai `nălţa-o către-un nimb...

52
De dorul Tău, Isus iubit

De dorul Tău, Isus iubit


În dragostea Ta arse
Şi inima spre Răsărit
Şi faţa ni-s întoarse.
Isus, Isus şi Te-aşteptăm
Cum crinii-aşteaptă rouă
Privind spre ceruri Te chemăm
Cu mâinile-amândouă.

Treci peste anii viitori


Isuse drag, şi vină
Ne du mai sus, mai sus de zori
Spre ţara de lumină.
Şi-n clipa când ni-I cununa
Cu-a slavei Tale taine
Schimbaţi, ca Tine vom purta
A păcii albe haine.

Iar noi iubit şi drag Isus


Ţi-om da cu braţe pline
Toţi crinii dorului nespus
Şi-ai dragostei de Tine.
Şi Ţi-i vom presăra în drum
Cu-o veşnică-nchinare
Precum îţi preamărim acum
A dragostei cântare.

În zorii fiecărei luni


Vom strânge cu uimire
Din pomii veşnicei minuni
Noi roduri de iubire
Şi-Ţi vom cânta Isus iubit
De drag o veşnicie
Că Te-am chemat şi Te-am dorit
Cât nimenea nu ştie.

53
De nu primești

-după II Corinteni 3:18-

De nu primești nimic străin


în duhul tău și-n minte,
lumina gândului senin
îți va luci-n cuvinte.

De nu-ți pătezi cu nici un rău


a cugetului unde,
tot mai adânc lăuntrul tău
sfințirea-l va pătrunde.

De nu-ți arunci nepăsător


clipita niciodată,
cu rod etern strălucitor
duci viața ta-ncărcată.

De nu-ți lași frații-ndurerați


să plece sau s-aștepte,
mereu mai drept ai să străbați
cărările-nțelepte.

De nu-ți lași duhul ispitit


să cadă-n neascultare,
în chip curat și liniștit
te-mbraci spre sărbătoare.

De nu te-abați din legământ,


ci-l ții în gând și-n faptă,
nu știe minte și cuvânt
ce slavă te așteaptă.

54
De soare am nevoie

De soare am nevoie
ori pot şi fără el-
dar fără de nădejde
nu pot în nici un fel.

De apă am nevoie
ori pot şi fără ea,
dar fără de iubire
în veci nu voi putea.

De pâine am nevoie
ori pot şi mai flămând,
dar de-Adevăr mi-e foame
mereu în primul rând.

De aer am nevoie
ca-n viată să rămâi,
dar de Hristos am pururi
nevoie mai întâi.

Să am chiar lumea-ntreagă
din toate,ce folos
când sunt pe veşnicie
departe de Hristos.

Dar dacă sunt cu Domnul


nimic de n-aş avea,
am tot ce fericeşte
pe veci viaţa mea.

55
De-atâţia ani

De-atâţia ani stă Domnul tău,


în pragul casei tale
iar tu-L respingi şi-alungi mereu
cu multele-ţi greşale!

Aşteaptă haru-n uşa ta


iertarea Lui să-ţi deie
tu nu-L primeşti, Îl laşi aşa
de-atâţia ani să steie.

Te-aşteaptă fericirea-n prag


să-ţi umple viaţa-ntreagă
tu gol şi trist suspini pribeag
păcatul greu te leagă.

Iertarea stă şi pacea vrea


în viaţa ta să vină
să-ţi umple-ntreagă viaţa ta
cu cântec şi lumină.

Dar tu te împietreşti mereu,


ah, nu-ţi e teamă oare
că s-o sfârşi şi harul Său
şi lunga Sa răbdare?

C-aceasta poate-n uşa ta


e ultima-I bătaie
şi că apoi va mai urma
doar veşnica văpaie?

Ah, nu te temi c-această zi


sfârşitul o să-ţi fie
şi noaptea care va veni
va fi pe veşnicie?

Când glasul Lui te cheamă iar


iubitul meu, ascultă,
primeşte al iertării har
căci vina ta e multă.

Căci va veni un ceas amar


şi-o vreme de obidă
când uşa marelui Său har
pe veci o să se-nchidă.

56
Iar tu vei rămânea pe veci
în focul de afară,
în plânsul nesfârşit să-ţi treci
a vecilor povară.

Dar chinul cel mai greu şi-amar


va fi încredinţarea
c-a fost şi pentru tine-un har
dar I-ai respins chemarea...

57
Din adevăr şi din iubire

Din adevăr şi din iubire îmi fac şi patrie şi crez


În viaţa mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai aşez.
Pentru-adevăr îmi dau viaţa, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orişice să-mi vreau.

Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart


Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul şi iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot şi nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări


Decât cu dragostea-mpărţită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr făţarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viaţa cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

58
Din linistea iubirii

Din linistea iubirii, din darul ei nestins,


mereu cu alte lacrimi,chemam acelasi plans.
Si din suspinu-atator adancuri ce-nfior,
mereu cu alte canturi, chemam acelasi dor!

Naltati din slava-n slava, spre-al cerurilor prag,


mereu, cu alte daruri, chemam un Nume drag.
Asa, Isuse pana in clipa care plin,
va fi intreg pamantul, de chipul Tau Divin!

Si pana-n clipa-n care, cu sufletul uimit,


privi-voi maretia Maretului Sfarsit.
Si slava fara seaman, a Altui Inceput,
din care tot ce-i zbucium, va fi necunoscut!

59
Doamne, ce sărac e-acela

Doamne, ce sărac e-acela


care pâinea lui nicicând
nu şi-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.

Doamne, cât de orb e-acela


ce se uită numa-n jos
şi nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos.

Doamne, cât de surd e-acela


lângă care-atâta har
cântă, cheamă şi suspină
şi se roagă în zadar.

Doamne, cât de rob e-acela


care-i lacom şi-i zgârcit
care-şi poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit.

Doamne, ce-ngheţat e-acela


care n-are-n sânul lui
nici o rază de iubire
spre durerea nimănui.

Doamne, ce pierdut e-acela


ce se vrea necredincios
căci râzând calcă-n picioare
harul său de la Hristos.

60
Doamne-n ceasul focului

Doamne-n ceasul focului


dă-mi tăria locului
buzele să-mi sângere
dar să nu scot plângere,
mâinile să-mi scapere
dar să nu se apere,
să fiu dus mormântului
credincios Cuvântului,
să trec pragul Cerului
cu răbdarea fierului
căci în veci de veci voi vrea
să-mi rămână dragostea.
Doamne, paşii inimii
în iubire ţine-mi-i
legământul lacrimii
treacă-mi focul patimii,
drumul biruinţilor
să-l urmez părinţilor,
frumuseţea paşilor
să mi-o las urmaşilor
şi lumina traiului
s-o duc rază raiului
căci în veac şi-n veac voi vrea
să-mi rămână dragostea.

Doamne, las trecutului


aurul avutului
şi las viitorului
strălucirea zborului;
plata biruinţilor
toată-o dau părinţilor;
slava-ncununaţilor
dă-o toată fraţilor;
premiul fruntaşului
dă-l întreg urmaşului
mie-n veci şi-n veci voi vrea
să-mi dai numai dragostea.

61
Doreşte-ţi călăuză...

Doreşte-ţi călăuză pe Dumnezeu oriunde


De-a Lui priviri curate nici gândul nu-ţi ascunde
De ochii Lui niciunde să n-ascunzi a ta cale
Că doar atunci mergi bine cu toate ale tale.

Doreşte-ţi călăuză Cuvântul Sfânt în viaţă


Curata Lui poruncă mereu s-o ai în faţă
Şi aspra Lui mustrare iubeşte-o totdeauna
Aşa-ţi păstrezi credinţa, aşa-ţi câştigi cununa.

Doreşte-ţi călăuză frăţească ascultare


Mai mare ca şi tine să-l crezi pe fiecare
Pe toţi mai buni ca tine priveşte-i cu iubire
Aşa-ţi păstrezi curată frumoasa lor unire.

Doreşte-ţi călăuză pe Duhul Sfânt prin lume


Că doar atunci în ceruri te-nscrii cu noul nume
Şi doar atunci tu sameni spre-o veşnică rodire
Iar cerul o să-ţi facă o veşnică primire.

62
Dragostea care nu doare

Dragostea care nu doare


n-are roadă numai floare
n-are lacrimi, ci-nșelare
n-are viață - numai pare.

Dragostea care nu plânge


nu se-aprinde, ci se stinge,
nu se-nalță, ci coboară,
nu învie, ci omoară!

Dragostea ce nu-i fierbinte


nu te crede, ci te minte,
nu e-n soare, ci e-n ceață,
nu-ncălzește, ci îngheață.

Dragostea ce nu-i curată


nu trezește, ci îmbată,
nu rămâne, ci trădează,
nu-nălbește, ci-ntinează.

Numai Dragostea Divină


nu te arde, ci te-alină,
nu te lasă, ci te ține
orice trece și-orice vine.

Numai dragostea frumoasă


legământul nu și-l lasă
și cununa nu-și desparte
nici în viață, nici în moarte!

63
E cineva,canta

Isuse,Isuse,asculta acum
departe,pe dealuri,prin vai,pe campie,
un cantec de lacrimi,de jertfa si drum
e cineva,canta prin zarea pustie.

E cineva,canta...E unul,sant doi,


sant sute,sant mii,sant multimim fara zare
si canta prin soare,prin noapte si ploi
un imn de iubire,de har si chemare.

E cantecul meu de dragoste,strans


din primul fior de grea sfasiere
din ziua cand Tie Isuse Ti-am plans
intaia iubire si-ntaia durere.

Asculta-l cum creste mereu mai aprins,


mereu mai puternic,mereu mai fierbinte
o Oaste,o tara,o lume-a cuprins,
o nalta,o-ncanta si-o poarta-nainte.

Asculta-i Isuse...e imnul slavit


din ziua cand haru-Ti veni peste mine
si-n care-adevarul a rupt stralucit
tristetea traita departe de tine.

Asculta-l Isuse,e-ntregu-mi avut,


puterea,avantul si sfanta iubire,
comoara-mi intreaga,intaiu-mi nascut
adus pentru Tine suprema jertfire.

Asculta-l Isuse in ceasul ceresc


cand harfa se sfarma pe culmi de extaze,
cand lutul apune,cand ochii privesc
uimiti,vesnicia de slava si raze.

64
E mult mai greu

E mult mai greu acum s-asculţi


decât să faci ce-ţi place
dar vai cum plâng atât de mulţi
ce nu mai pot desface.
Să-mi fie orişicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu acum muncind


decât să te laşi lenei
dar vai câţi zac acum scrâşnind
în muncile gheenei.
Să-mi fie orişicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu să urci în sus


decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
Să-mi fie orişicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

65
E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viaţa asta


ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.

E mult prea scump Cuvîntul Vieţii


să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea


să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea


statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea


să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia


s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

66
Eu m-am nascut sa nu mor niciodata

Eu m-am nascut sa nu mor niciodata


Si daca totusi, zilnic, moare-n mine
O particica, Doamne pentru Tine
E ca sa-mbrac adevarata viata!

Caci Tu ai vrut sa fiu,Parinte-asa,


Nu pentru ca sunt eu, nespusa piatra rara,
Ci pentru ca-n fiinta mea precara
Ai pus un strop din maiestatea Ta.

Eu m-am nascut sa fiu o marturie,


Caci litera nu are-n ea putere,
Ci Duhul Tau, nepotolit se cere
Sa locuiasca-ntr-o-ntrupare vie.

Dar ca s-ajung doritul tau exemplu


Iti daruiesc intreaga mea faptura,
S-o curatesti de tot ce este zgura
Si s-o preschimbi in stralucitu-Ti Templu.

Eu m-am nascut sa plang cu cel ce plange


Si sa-mi iubesc si fratii si dusmanii,
Dar teama-mi e ca zilele si anii
Sa ii ajung pe toti, nu mi-ar ajunge.

Caci scurta e umblarea pamanteasca


Si-n trupul meu e mare neputinta
Dar stiu ca ai sa-ti Tii fagaduinta
Si-o sa-mplinesti tot ce o sa-mi lipseasca.

Eu m-am nascut sa stiu ce-i rau si bine,


Si mii de ani am cautat raspunsul
Dar tot atat m-am intalnit cu plansul...
Pana-ntr-o zi, cand am sosit la Tine.

Si cand mi-ai spus cuvintele nespuse


Ce-au impletit durerea cu dojana,
Tamaduind in mine toata rana
Tu m-ai atras de partea Ta, Isuse.

Eu m-am nascut sa aflu-n mine pretul


Ce s-a platit in locul meu pe cruce
Si-oriunde-n lume pasii ma vor duce
Sa-ti fiu pe totdeauna cantaretul.

67
Prin orice biruinte si infrangeri
Struneste-mi harfa cum iti place tie,
Cand voi ajunge-n sfanta-Mparatie
Sa pot canta in corul Tau de ingeri...

68
Eu n-am vrut să scriu versuri

Eu n-am vrut să scriu versuri,

poeme și cântări

ce gâdilă urechea

și inima o-nmoaie,

ci-am vrut să rup zăvoare,

am vrut să sparg cărări

spre cer și libertate,

din iad și din noroaie.

Am vrut să-mbrac oștire

cu număr nesfârșit

din fiecare carte

să-mi plece o coloană

de luptători cu suflet

și braț nebiruit

pornind să spargă încă

o linie dușmană.

Din orice gând să-mi iasă

o sabie țintind

în cuib viclean de șarpe,

în inima de iudă

și-n mâna de satană

69
ce umblă uneltind

să fure munca celui

ce plânge și asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,

ci-am vrut să trag săgeți

puternice și multe

cu negreșită țintă

am vrut să sun alarme,

am vrut să rup peceți

am vrut să-mpiedic răul

să fure și să mintă.

Cântarea-i numai forma

sub care-mi ies plecând

ostașii-acestei lupte

de-un suflet și-o credință

ce oricâți sunt, să meargă

coloane, rând pe rând,

să lupte-n orice parte

spre-aceeași biruință.

...O, dragi cântări a-mele,

plecați cum v-am dorit

70
în linii largi de luptă

pe-ntins din zare-n zare

și nu mai stați din drumul

viteaz și strălucit

decât când o să sune

Cereasca Încetare.

Luptați să nu ajungeți

în mână la vrăjmaș

și-ajunse, nu-i dați sprijin

în lupta lui vicleană,

păstrați-vă și scutul

și spada de ostaș

nălțând Solia Sfântă

și-n tabăra dușmană.

Plecați-mi, rânduri sfinte,

mai multe an cu an,

mai îndrăzneț, mai sigur,

mai ager în mișcare

cu fiece săgeată

sa-nfrângeți un dușman.

Așa să vă găsească

Hristos pe fiecare!

71
Eu nu ştiu cum...

Eu nu ştiu cum Te-ai îndurat


De m-ai ales şi m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat şi miluit!

Ce oare să-Ţi fi arătat,


Că n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?

Cum oare-atît Te-ai aplecat


Şi din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, ştiu: Tu m-ai primit
Şi m-ai ales, căci m-ai iubit!

Pe tot întinsul viitor


Doresc să-Ţi fiu ascultător,
Recunoştinţă arătînd
Iubirii Tale orişicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!

72
EU NU STIU, DOAMNE

EU NU STIU, DOAMNE

de TRAIAN DORZ

Eu nu stiu, Doamne, unde inca


imi vei mai duce pasii mei,
dar stiu ca Tu-mi vei fi oriunde
lumina sfanta pentru ei.

Eu nu stiu, Doamne, ce ispite


vor mai mai veni in calea mea,
dar stiu ca-n Tine biruinta
si ocrotire voi avea.

Eu nu stiu, Doamne, de cati prieteni


mai pot fi inca parasit,
dar stiu ca Tu vei fi cu mine
Insotitor nedespartit.

Eu nu stiu, Doamne, cate lacrimi


au sa mai planga ochii mei,
dar stiu ca tu vei fi-alinare
si mangaiere pentru ei.

Eu nu stiu, Doamne, cate jertfe


mai trebuie s-aduc din greu,
dar stiu ca Tu-mi vei da putere
sa-mi sui deplin calvarul meu.

Eu nu stiu, Doamne, cate rane


voi mai primi de la ai mei,
dar stiu ca Tu-mi vei da rabdare
si rugaciune pentru ei.

Eu nu-mi stiu, Doamne, viitorul,


dar stiu ca el e-n mana Ta;
ajuta-mi sa nu uit aceasta
ca linistit sa-Ti pot urma.

73
Fii binecuvântat Isuse!

Fii binecuvântat Isuse,


În veci fii binecuvântat
Căci ai lucrat în viaţa noastră
În chip atât de minunat.

Eram căzuţi în fărdelege


Mergeam din ce în ce mai jos
- Tu ne-ai scăpat şi-abia acuma
Vedem din ce adânc ne-ai scos.

Din văi de chin şi de tristeţe


Mereu în jurul Tău ne-aduni
Noi Te urmăm şi-abia acuma
Vedem pe ce-nălţimi ne sui.

Abia acum gustăm dulceaţa


Şi harul noii Tale vieţi
Când Tu ne porţi din slavă-n slava
Atâtor mii de frumuseţi.

O, când ne-mpărtăşeşti în Tine


De-un har atât de minunat
Cântăm plângând de bucurie
- Isuse fii binecuvântat!

74
Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,


fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,


îndreaptă-te cînd eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,


oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi că prea te-ai dus.

Fii răbdător pînă la moarte,


oricît de-adînc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,


chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate


tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă


şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea crezut.

75
Gîndiţi-vă, prieteni

Gîndiţi-vă, prieteni,
ce har vă este dat,
ce veşnică-ndurare:
iertarea de păcat.
Ce largă bunătate
v-arată Dumnezeu,
cînd prin Cristos vă iartă
întreg păcatul greu.

Gîndiţi-vă, prieteni,
ce mare preţ a dat
Cristos ca să v-aducă
iertarea de păcat.
Ce mare-i preţul jertfei
ce-a dat-o Dumnezeu,
ca vouă să vă ierte
întreg păcatul greu.

Gîndiţi-vă, prieteni,
că dacă nu-L primiţi,
viaţă şi iertare
în veci nu mai găsiţi.
Şi dacă nu vă-ntoarceţi
acum la Dumnezeu,
în veci pe voi rămîne
păcatul vostru greu.

76
Ia jugul lui Cristos

Ia jugul lui Cristos pe umăr


şi trage lîngă El arînd,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
şi umbli numai sîngerînd...
Cristos cel sfînt te va cunoaşte
în sărăcie şi-n belşug,
că mulţi au stat cu El la mese,
dar prea puţini au tras la jug!

Ia-I sarcina şi-o du alături


şi simte-o apăsînd din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfînt te va cunoaşte
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ţi crucea ta - şi-I mergi pe urme


tăcînd şi mulţumind ca El,
iubeşte, roagă-te şi rabdă
urmînd dumnezeiescu-I fel.
Cristos cel sfînt te va cunoaşte
nu după numele ce-ţi pui,
ci după rănile-ndurate
sub crucea ta şi Crucea Lui.

77
In prag de jerfa

Să vă binecuvânteze, dragii mei, în veci iubirea,


Facă Domnul să vă fie ea de-a pururi moştenirea.
Să vă fie hrana voastră, să vă fie băutura,
Să vă fie întotdeauna şi răcoarea şi căldura,
Să vă fie perna nopţii de odihnă minunată,
Şi ogorul muncii voastre, şi sămânţa semănată,
Şi recolta ostenelii, şi răsplata ei deplină,
Să vă fie pururi umbră şi de-a pururea lumină,
Să vă binecuvânteze şi amurgul şi aurora,
Domnul să v-o dăruiască fericită tuturora.

Mulţumesc de orice dată când vă amintiţi de mine,


Şi de gândurile voastre, toate de iubire pline.
Văd în orice faptă a voastră şi de fiecare dată
Duioşia şi frum’seţea de iubire adevărată.
Părtăşia fericită a aceleaşi credinţe
Gata la aceleaşi jertfe, pentru aceleaşi năzuinţe.
Şi-nţelegerea înaltă, care numai Duhul poate
S-o descopere în taina unor cugete curate,
Pentru preţul, pentru rostul jertfei pururi necesare
În lucrarea mântuirii sufletelor din pierzare.

N-a fost niciodată altfel, pe Gologota însângerată,


Dragostea sub cea mai-naltă formă, jertfa-i arătată.
Căci n-a fost o mai înaltă formă în care să se arate
Adâncimea şi-nălţimea dragostei nemăsurate.
Şi noi n-am fi aflat altfel unde am fost şi-n ce pierzare
Dacă am fi rămas aceaşi după aşa răscumpărare.
De atunci aceasta-i calea, fiecare biruinţă
Cere preţul ei de jertfe, de dureri, de umilinţă.
Şi cu cât amploarea luptei şi-ai îzbânzii e mai mare,
Cu atăt mai multe jertfe şi mai grele-s necesare.
Nu-n acelaş’ timp sunt date, nici la fel nu-s totdeauna,
Însă în vreun fel se cere, fiecare să dea una.

Sunt chemaţi s-aducă jerftă în vreo formă toţi aceia


Ce-o iubesc, şi-n măsura contopirii cu ideea.
Unora se cere jertfă, osteneli şi dăruire
Altora-s cerute lacrimi, rugăciune şi slujire.
Dar sunt unii puşi să aducă jertfa vieţii personale
Cea mai-naltă dintre toate, cea mai grea şi aspră cale.
Rugul, jertfa, chinul, moartea, ce cuvinte-nfricoşate,
Însă trebuie, se cere, fără aceasta nu se poate.
Astfel ve-ţi putea-nţelege, de ce trebuie să fie
Unii întristaţi, ca alţii să aibe-n schimb o bucurie,

78
De ce trebuie ca unii să aibe măinile legate
Pentru ca să poată alţii, să lucreze-n libertate,
De ce trebuie ca singuri să stea unii-n depărtare
Pentruca ceilalţi să aibă har mai mult în adunare.
Şi cu cât pentru o lucrare e mai multă jertfă dată,
Cu cât jertfa-i mai totală, şi cu cât e mai curată,
Şi cu cât e de iubire şi dureri mai mistuită,
Cu atăta-i mai plăcută, cu atăta-i mai primită,
Şi cu-atâta va atrage dupa ea un har mai mare,
Peste câmp întins de lucru şi de luptă din lucrare.

Jertfă, ce cuvânt, ce taină cutremurător de mare,


N-o rostiţi cu uşurinţă, n-o chemaţi cu nepăsare.c
N-o doriţi prea mult, n-o cereţi prea grăbit că nu-i uşuoară.
Mii de doruri sunt în suflet care nu doresc să moară,
Mii de rădăcini viaţa în fiinţa noastră are.
Lupta-i surpaomenească, crâncenă şi-ngrozitoare.
Mulţi ajunşi sub rugul jertfei, tremurând privesc Calvarul,
Câţi poate oare să-i suporte flăcările arzând şi jarul?
Câţi pot suporta-n tăcere demn şi-nalt sacrificarea,
Pentruca să fie asemeni preţul cu răscumpărarea?
Cine n-are aici dorinţe cu nădejde de-mplinire,
Spre a putea fără regrete să se ducă la jertfire?
Pentru câţi e mai înaltă, mai presus acea chemare
Care cere categoric totul fără ezitare,
Decât setea de viaţă, decât lucrurile scumpe,
De la cari cu atâta trudă sufletul se poate rupe?

Dacă atunci sub vechea stare, când slujeau cerinţei Legii,


Jertfe nedesăvârşite apăreau ca sacrilegii.
Dacă se alegea făptura, cea fără cusur şi pată
Ca să fie la-nălţimea pentru care-i destinată.
O, cu atât mai mult acuma, jertfa după noua Lege
N-o mai poate alege omul, însuşi Dumnezeu o alege.
Nu după omeneşti criterii, nici pe merite aparente,
Ci după cu totul alte tainice considerente.
Şi fiindcă pe măsura unei astfel de cerinţe
Într-un imn desăvârşirea nu sunt pe pământ fiinţe.
Destinânduşi-le jertfe însuşi El le curăţeşte.
El fiind Cel care aduce, El fiind Cel care primeşte.
Căci doar El e-n stare o jertfă să dea astfel curăţită
Încât ea să corespundă şi să poată fi primită.

Iată atunci aici e rostul, flăcării mistuitoare


Care trebuie să facă slujba cea curăţitoare,
Care trebuie sa ardă până la străfund fiinţa
Ca să poată face jertfa deopotrivă cu cerinţa.
Şi findcă atâta zgură încă în aur se găseşte,

79
Trebuie ca el să ardă până când se lămureşte.
Arderea aceasta în lupte, zvârcoliri şi suferinţă
Îi un drum greu, pe care nimeni n-a trecut cu uşurinţă.

Dar există în lucrarea asta de purificare


Un hotar la care chinul şi durerea iţi dispare.
Este un hotar la care încetează în totul firea,
Încetează mărginitul, începând nemărginirea.
Simţurile pier acolo, piere orice raţiune
Înghiţită de lumină, strălucirea le supune.
Nu mai sunt dorinţi, nici temeri, sentimente şi obligaţii,
Piere orice noţiune de afecţiuni, de timp, de spaţii,
Piere tot cum niciodată n-ar fi fost nici amintirea
Şi-ţi rămâne numai una, una singură, iubirea.

De-atunci piatra nu răneşte, de-atunci cuiul nu mai doare,


Nu dor pumnii, nu ard spinii, toate, toate sunt uşuoare.
Nu dor oasele zdrobite, ţi se pare că-s străine,
Străină-ţi pare carnea ruptă, ruptă fără să suspine,
Şi străină-ţi pare lutul care-ţi inchidea făptura
Mai degrabă aştepţi să ardă ca să-i cadă legătura.
Simţi cum pierde greutatea, simţi cerească uşurare
Simţi o tot mai fericită şi măreaţă transformare.

Dacă mai revi pe lume iarăşi după această stare,


Curăţită-n suferinţă, faţa ta-i strălucitoare.
Căci acolo sus pe munte, aşteptând supus tăierea,
Preţul a fost dat, chiar dacă n-a mai trebuit junghierea.
Prin totala resemnare şi acceptarea jertfirii,
Prin deplina dăruire, prin supunerea iubirii,
Prin senina renunţare, la viaţă şi la toate,
Tu plătita-i preţul morţii, restul-i fără însemnătate.

Coborând-napoi Calvarul luminată-ţi va fi faţa,


Întălnirea cu veciia ţi-a desăvârşit viaţa.
Pentru restul de trăire porţi pecetea nemuriri,
Mai trăieşti ca mărturie a-ndurării şi iubirii.
Îndurării şi iubirii viaţa ce-o mai ai e dată,
Altfel înţelege viaţa cel care a murit odată
Şi-altfel înţelege moartea cel ce mai trăieşte iară’
Ştie ce-i deşertăciune şi cunoaşte ce-i comoară.

Şi cu orice rând de oameni, cât va fi pe lume Harul


Necesară va fi jertfa, necesar va fi Calvarul.
Urmând calea marei jertfe şi-nmulţind răscumpăraţii,
Se impune un preţ de jertfă fiecărei generaţii.
Altora urmând noi astăzi calea ce de sănge-i udă
Secerăm cântând ogorul semănat de ei cu trudă.

80
Şi la rândul nostru-n lacrimi facem slujba semănării,
Ca să aibe alţii-n urmă bucuria recoltării.
Căci mereu aceasta-i calea, fiecare biruinţă
Cere preţul ei de jertfe, de dureri, de nevoinţă.
Şi cu cât amploarea luptei şi a izbânzii e mai mare,
Cu atât mai multe jertfe şi mai grele-s necesare.
Şi invers, cu cât mai mare şi mai scumpă-i jertfa dată,
Cu atât lucrarea-ntreagă e mai binecuvântată.

Te rugăm Isuse, Doamne, dăruieşte turmei Tale


Har şi binecuvântare şi-ajutor pe-a jertfei cale.
Dă-i tu suflete de jertfă, suflete de rugăciune,
Curăţia şi lumina fă mereu s-o încunune.
Şi dă-i suflete sfinţite, ca să poată fi în stare
Să-Ţi dea jertfa necesară când o ceri pentru lucrare,
Ca să meargă turma-Ţi sfântă din putere în putere
Săvârşind cu bine slujba care voia Ta o cere.

Domnul să vă dea şi vouă dragii mei la toţi tărie


Partea care vă revine s-o împliniţi cu bucurie.
Zi de zi făcând lucrarea, mai plăcută, mai frumoasă,
Să urcaţi fără abateri pe cărarea cunoscută.
Şi cât nu se cere altfel să-I daţi jertfe de iubire
Ostenind pentru izbânda opereii de mântuire.
Iar dacă v-ar cere Domnul, să puteţi să-I daţi jertfirea,
Şi sub cea mai-naltă formă, pentru slava Lui, jertfirea.

81
În trecerea grăbită

În trecerea grăbită prin lume, către veci,


Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis,


Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,


Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,


Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,


Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,


Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;


Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.

82
În zadar străluce luna

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus


În zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus
Şi-n zadar se află omul când e timpul prea târziu
Şi-n zadar cânţi pocăinţă la un capăt da sicriu.

În zadar îţi sună glasul către surdul înrăit


În zadar araţi lumina către orbul cel voit
În zadar spui de iertare celor care n-o doresc
Şi-n zadar arunci iubirea celor ce-o dispreţuiesc.

În zadar te crezi mai mare când zideşti pe cei nedrepţi


Vine repede şi pumnul ce ţi se va pune-n piept
Şi-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos
Chiar 'napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.

În zadar s-a dat pe cruce preţul sângelui divin


Pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin
Şi-n zadar vor plânge veşnic în adânc cei ce-au ajuns
Cui nu i-a răspuns la Domnul, nici El nu-i va da răspuns.

83
Isus e calea

Mii de drumuri, prin păcate


Duc la moarte şi La iad
Şi-n prăpastia pierzării,
Zilnic mii şi sute cad.

Dar spre ceruri la viaţă,


Doar o cale duce-n sus
Calea mântuirii una,
Una singură: ISUS.

Toţi acei ce caută altă


Cale spre-a ajunge-n cer
Rătăcesc, se pierd
Şi-n noaptea
Morţii şi durerii, pier.

84
Isus iubit

Isus iubit, a noastră tinereţe


sub Crucea Ta ca jertfă Ţi-am adus;
din strălucirea Sfintei Tale feţe
Tu-mbrac-o-n slava zărilor de sus.

E singurul dar ce-Ţi putem aduce


în schimbu-atîtor veci de frumuseţi
ce ne-ai gătit prin Jertfa de pe Cruce
în cerul nesfîrşitei tinereţi.

Condu-ne Tu pe drumuri de lumină


spre culmi cereşti de har să năzuim
şi-aprinde-n noi dorinţa Ta divină
din slăvi în slăvi spre Tine să păşim.

În ochi ne dă lumina fericirii,


în piept puteri de jertfă să ne-aduci,
în duh şi-n glas chemările iubirii
şi-apoi în lumea urii să ne pui;

Te vom mărturisi la-ntreaga lume


cu-avînt şi cu curaj nebiruit,
muri-vom pentru dulcele Tău Nume
tot fericiţi precum am şi trăit.

85
Isuse-nvaţă-mă

Isuse-nvaţă-mă de-acum
cântarea viitoare,
desprinde-mi ochii de pe drum
să pot privi la soare
şi scapă-mi sufletul, pe rând,
de orişice povară...
ca liber să pot fi intrând
în mult dorita-mi Ţară.

Isuse-ajută-mă să-mi pot


mai larg deschide mintea,
spre Rugul Sfânt, venind, să scot
grăbit încălţămintea...
ca inima să mi-o sfinţesc,
mai blând plecat sub cruce,
ca la intrare să primesc
Sărutul Tău cel dulce...

Primeşte-mă, Isus, zâmbind


cu-o dragoste duioasă,
cu ai primi-un copil venind
de prea departe-acasă ...
că prea rănit şi obosit
mă-ntorc din lunga-mi cale,
primeşte-mă, Isus Iubit,
la Inima Ta moale...

86
Iubeşte-ţi crucea ta

Iubeşte-ţi crucea ta şi-o poartă,


oricât de aspră ţi-ar părea,
căci şi cea mai amară soartă
cândva ţi-o îndulceşti cu ea.

Când va veni singurătatea


şi prea din greu ţi-o vei purta
ca de-al soţiei sân prea-dulce
lipeşte-te de crucea ta.

Când, cu puterile sleite,


nici s-o târăşti n-ai mai putea,
prin cele mai fierbinţi ispite,
mergi apărat de cruce ta.

Când se va năpusti furtuna,


şi nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere, întotdeauna
te-adăposteşti sub crucea ta.

Prăpăstii când o să te-afunde


şi nici un pod nu vei avea,
ea peste ele-ţi va fi punte,
şi-ai să le treci pe crucea ta.

Iar când vei merge spre cunună,


Hristos ieşi-va-n calea ta,
spunându-ţi: "Bine, slugă bună!",
şi-n schimbul crucii ţi-o va da.

87
Iubire, haidem împreună

Iubire, haidem împreună


să ducem crucea mai frumos
c-atuncea spinii ni-s cunună
și cerul cel mai cu Hristos!

Fii tânără mereu și tare


și-ajută-mă să pot și eu
cu cât sunt vremi mai de-ncercare
să stau mai lângă Dumnezeu

Să nu pot fi fără de tine,


în nici un loc și-n nici un ceas,
cu tine eu și tu cu mine,
să tragem în același pas.

Tu m-ai plătit cu răni amare


și eu la fel cu ani de chin,
din raza crucii sfințitoare
ni-i tors același sfânt destin.

Tu poți să faci ce vrei cu mine,


iar eu cu tine pot la fel
căci Taina Tatălui ne ține
un singur duh și gând în El.

Hai, dulce dragoste-mpreună


și la sfârșit ca la-nceput.
căci spinii ne vor fi cununa
și suferințele sărut.

88
Lucrul care trebuieste

MARTA:
Invatatorule,iata a lucrului greu
apasa in totul pe umarul meu:
-Pe sora Maria zadarnic astept
ea sta doar si-asculta
si nu este drept!
Vezi,eu pentru Tine fac cu bucurie
tot ce-a Ta cinstire azi imi cere mie.
Dar si ei esti oaspet,spune-i ca si ea
sa-mi ajute-n lucru,ea de ce sa stea?
Daca-i drept ce-mi spune ea ca ma iubeste
vreau sa-i vad iubirea cat ii pretuieste.
Si a ei e casa,nu-i numai a mea
spune-i sa-mi ajute,ea de ce sa stea?

MARIA:
O Isuse Doamne,vreau atat de mult
sa raman cu Tine,lasa-ma s-ascult!
Inima-mi intreaga asta a-asteptat
lasama sa-mi satur sufletu-nsetat!
Celelalte zile,sora Marta stie,
tot ce-mi cere dansa fac cu bucurie.
Dar in clipa asta,sa-Ti stau la picioare
este-a mea dorinta unica si mare.
Voi lucra in urma iarasi fericita
tot ce o sa-mi ceara sora mea iubita,
dar nu ma trimite,lasa-ma putin
sa ascult,sa-mi satur sufletul deplin!

DOMNUL:
Marta,scumpa Marta,cat de iubitoare
si neostenita-i inima ta mare!
Fapta ta-i frumoasa,pretul i-l socot
dar o Marta,Martanu e asta tot!

E frumoasa ravna si dorinta mare


de-a fi pentru Mine pururea-n lucrare
dar ades din asta dragostea lipseste
si-asta-i Marto,lucrul care trebuieste!

Dragostea smerita,blanda si tacuta


chiar cand nu lucreaza Mie Mi-e placuta!
Inima mariei asta dovedeste,
si-asta-i Marto,lucrul care trebuieste!

89
Mă rog să-Ţi fiu

Mă rog să-Ţi fiu un vas ales de Tine,


să foloseşti din plin viaţa mea
spre slava Ta, spre tot ce este bine,
să fiu al Tău întreg pe veci aş vrea.

Mă rog, Isus, ca ochii mei să plîngă


numai de dragul Tău cît voi trăi,
viaţa mea de Tine să se strîngă
şi numai voia Ta s-o ştiu grăi.

Doresc, Isuse, scumpa mea Comoară


şi preţiosul meu Mărgăritar,
să-Ţi pot purta şi eu a Ta povară,
să-Ţi fiu şi eu alături pe Calvar.

Ajută-mă, căci făr' a Ta putere


şi fără harul Tău nimic nu pot;
nu sunt nimic, nimic e slaba-mi vrere,
ci numai Tu şi Harul Tău e Tot.

90
Mai curat decît zăpada

Mai curat decît zăpada,


Tu îl faci mare pe-acel
Ce Ţi se predă, Isuse,
Cu tot sufletul din el.

Mai frumos ca orice cîntec


Faci Tu drumu-ngust şi sfînt,
Al aceluia ce-şi ţine
Al Tău dulce legămînt.

Mai curat decît cristalul


Faci Tu Duhul orişicui
Îţi încredinţează Ţie
Toate gîndurile lui.

Mai de preţ ca orice aur


Faci Tu viaţa celui blînd,
Care umblă şi lucrează
Binefăcători, tăcînd.

Mai slăvit ca orişicine


Îl vei face Tu pe-acel
Care-a semănat mai bine,
Cu un crin şi cu un miel.

O, Isuse, o, Isuse,
Fă-mă şi pe mine-aşa,
Căci aşa doresc să-mi vină
Sufletul 'naintea Ta.

91
N-am drept să stau

N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,


cât am un steag şi un duşman înrăit —
nu-n perii albi şi-n viaţa ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.
Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu faţa la duşman.

Tot mai grăbiţi trec anii înainte


şi-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de fraţi îmbrăţişăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.

N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte


nici în pământ şi nici în cer ai mei,
de n-aş lupta să treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.

N-am drept să stau, o torţă-mi fac fiinţa,


arzând, s-arăt pericolul străin,
să pot trezi eroic conştiinţa
în toţi ai mei câţi sunt şi câţi mai vin.

Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace


şi-ai mei uniţi că merg desăvârşit,
abia atunci voi şti şi eu că-n pace
am drept să merg spre-odihnă, liniştit.

92
N-am să uit

N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată


din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,
n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,
bunătatea Ta şi grija-Ţi minunată,
c-am fost orb şi dintre morţi m-ai înviat!

N-am să uit cînd durerea era mare,


şi-am strigat să nu mă laşi, că nu mai pot,
n-am să uit cum mi-ai răspuns, cu ce-ndurare,
cum în noaptea cea mai neagră de-ntristare
mi-ai umplut de strălucire cerul tot...

N-am să uit cum ai răspuns Tu rugăciunii


cînd credeam că sunt mai singur şi uitat,
cînd cei dragi nu mai ştiau că sunt, nici unii,
cînd tînjeam de dorul soarelui şi-al lumii,
n-am să uit, Isuse Doamne, niciodat'...

Cît aş vrea să-Ţi pot aduce-o mulţumire


mai curată decît roua de pe crin
şi să-Ţi cînt un dulce cîntec de iubire,
revărsat în stări de har şi fericire,
din potirul sfînt al rugăciunii plin!

– Cît aş vrea să pot să-Ţi cînt ca altădată


cînd era senin-senin tot cerul meu,
pînă nu plînsesem încă niciodată,
pînă n-aveam inima împovărată
– recunoscător eu Ţi-aş cînta mereu!

Dar acum, cînd după ani de pătimire,


eu îmi reamintesc de bunătatea Ta,
vreau să-Ţi cînt un cîntec numai mulţumire,
dar, Isuse, Te rog iartă că-n neştire
mă trezesc că-mi scaldă lacrimi faţa mea.

O, mai dă-mi, Isuse Doamne-o primăvară


fără nori, fără plîns şi fără chin
şi dă-mi glasul fericit de-odinioară
să-Ţi aduc întreaga inimii comoară
în potirul sfînt al rugăciunii plin.

Şi-acest cuvînt doresc să-ţi fie-o mărturie


pentru toţi cîţi vor mai suferi cîndva
ca să creadă-n Tine, Doamne, cu tărie

93
şi să strige către Tine din urgie
ca să-Ţi cînte-apoi ca mine slava Ta.

94
Nimeni n-o să poată spune

Nimeni n-o să poată spune


că el n-a putut să vină
că el n-a ştiut Cuvântul
şi el n-a putut să-l ţină
... căci la fel de călduros
ne-a chemat pe toţi Hristos.

Nimeni n-are să se poată


dezvinovăţi pe sine
că el n-a avut prilejul
a iubi şi-a face bine
... căci la fel de luminos
ne-a vorbit la toţi Hristos.

Nimeni n-are să-ndrăznească


a grăi că-n neputinţă
a fost viaţa pământească
a trăi-o prin credinţă
... căci la fel de generos
ne-a dat har la toţi Hristos.

De aceea nemurirea
va da celor drepţi cununa
căci ei au voit sfinţirea
şi-au iubit cărarea bună
...cinste celui credincios
ce dă tot, pentru Hristos.

95
Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,


Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.

Când Dumnezeu ca un Prieten


Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă


Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere


Şi şchiopului îi eşti picior
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua


Când eşti ca ploaia aşteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte


Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale


Va fi ca drumul cel uşor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-nbogăţire


Mulţimi în veac te vor cinsti
Şi cine-ar ştii în veşnicie
Pe cât întins vei străluci!

96
Noi ştim c-avem un rost pe lume

Noi ştim c-avem un rost pe lume


şi ştim c-avem un veşnic Ţel:
vrem pe Cristos şi-al Lui sfînt Nume
slăvit în cel mai dulce fel.

Slăvit să fie Cristos


de toţi şi sus şi jos
acum şi-n veacul nesfîrşit
să fie El slăvit...

Vrem Evanghelia să fie


vestită celor care pier
şi vrem pămîntul tot să ştie
iubirea Tatălui din cer.

Dar pentru cauza asta dreaptă


avem de suferit nevoi;
răstignitorii Lui ne-aşteaptă
cu cruci destule şi pe noi.

Oricît ar fi de lungă însă


durerea ce-o avem de dus,
cît inima de El ni-e strînsă,
noi vom învinge cu Isus...

97
Nu alunga pe nimeni

Nu alunga pe nimeni
din uşa ta nicicând
— ai fost şi tu vreodată
sau ai să fii flămând.

Nici nu-ţi închide mâna


spre-un semen zdrenţuit —
ai fost şi tu vreodată
sau ai să fii lipsit.

Nici nu mustra pe nimeni


necruţător pe drum —
şi tu-ai greşit vreodată
sau mai greşeşti şi-acum.

Nu judeca pe altul
prea aspru, ci tăcut,
gândeşte şi tu câte
păcate ai făcut.

98
Nu eşti învins!

Nu eşti învins cît timp credinţa


nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!

Nu eşti înfrînt cît timp nădejdea


şi ţelul ei îţi este sfînt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trîntit, dar nu înfrînt!

Nu eşti zdrobit cît ai iubirea


curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe pînă duhul


şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,


dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cît timp ţii gîndul


şi inima la ce-ai primit:
– cînd inima ţi-e-n altă parte,
chiar stînd cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori cînd inima-ncetează


– ci cînd de Cer ai ochii rupţi,
cînd nu mai arzi şi nu mai sîngeri,
cînd nu mai plîngi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici


sunt numai cei ce neclintit
duc legămîntul pîn' la jertfă
şi lupta pînă la sfîrşit!

99
Nu lasa la nimeni

Nu lasa la nimeni pilda rea in lume


Caci dupa aceasta multi au sa se-adune
Caci va fi cautata calea de-unde vine
Se va sti odata c-a-nceput cu tine.

Nu da nimanuia un prilej de-ocara


Cineva ti-l vede si-l va duce-n tara
Iar cand multi pieri-vor in a lui rusine
Are sa se afle c-a-nceput cu tine.

Nu da-n nici o mana cartea blestemata


Caci ea o sa piarda o intinsa gloata
Iar cand se vor spune multele-i ruine
Are sa se vada c-a-nceput cu tine.

Nu-nvata pe nimeni calea dezbinarii


Ca pe multi va-nghite valul ne-ascultarii
Iar cand Judecata Dreapta se va tine
Ea o sa arate c-a-nceput cu tine.

Stai si te-ngrozeste de rasplata dreapta


Care orice umblet si cuvant ti-asteapta
Seamana iubirea si-o sa vezi cat bine
Pentru-o lume-ntreaga a-nceput cu tine.
15 August 1983

100
Nu poţi cuprinde marea

Nu poţi cuprinde mare


Oricât te-ntinzi şi vrei
dar te va prinde-odată
sub el, un val al ei.

Nu poţi opri furtuna


oricât te-mpotriveşti
dar te va smulge-odată
vreun vânt, oricine eşti.

Nu poţi să ţii pământul


sub palmă cât ai vrea
dar el doar sub o palmă
pe veci te va ţinea.

Nu poţi să-ngropi Lumina


sub nici un oboroc,
nu poţi opri nici noaptea
nici soarele pe loc.

Nu poţi să-nfrângi Lucrarea


lui Dumnezeu cum vrei
dar vei fi frânt odată
şi tu de mersul ei.

Şi vei vedea ce veşnic


ce-amar şi dureros
e plânsul celor care
se luptă cu Hristos.

101
Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea


prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.

Nu ştim de ce suntem adesea


prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea


dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea


slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea


în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea


să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

102
Nu Te duce de la noi

Gadareni suntem Isuse


plini de patimi şi nevoi
suntem inimi desupuse
Te-am gonit, dar o, Isuse
nu Te duce de la noi!

Plini suntem de fapte rele


şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele
nu Te duce de la noi!

Nu Te duce, fără Tine


suntem orbi, flămânzi şi goi,
ia-ne tot ce-avem mai bine
toate n-au un preţ cât Tine
nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care


şi-azi Te-alungă iar-napoi;
Arse-n dor de vindecare
plâng atâtea răni amare
nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite


vars-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite,
nu le părăsi zdrobite
nu Te duce de la noi!

Doamne, oastea Ta umilă


duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă
dar ascultă-ne, ai milă
nu Te duce de la noi.

103
Nu te-ndoi

Nu te-ndoi, ci crede
Că după orice nor
E-un soare şi mai dulce,
E-un rod şi mai cu spor.

Nu norul este veşnic


Ci soarele e-acel
Ce-nvinge şi rămâne
Atotputernic el.

Nu te uita la tine
Că eşti atât de slab
Nici la vrăşmaşul care
Te-ar nimici degrab’.

Nu te-ndoi, ci crede
Că dincolo de tot
Veghează Dumnezeul
Puternic Savaot.

Căci nici un păr nu-ţi cade,


Că nici o clipă nu-i,
Că nu-i nici o-ncercare
Decât prin voia Lui.

Că dacă crezi puternic


Nimica nu-i spre rău
Ci totul se va-ntoarce
Spre-un şi mai bine-al tău.

Nu te uita la ziduri
La porţile de fier,
La ura ce scrâşneşte,
Ci uită-te la cer…

Nu te-ndoi, ci crede
Că-n ceasul cel mai greu
Clipită de clipită
Veghează Dumnezeu!

104
Nu ti-a fost prieten

Nu ti-a fost prieten duhul lumi,


Te-a amagit de azi pe maine,
Si dupa ani de amagire,
Nimic nu ti-a lasat in maini.

Nu ti-a fost nici copilaria


Prieten credincios,
Curand sa dus senina catre alti,
Si gol te-a parasit plangand.

Nu ti-a fost prieten cu credinta,


Nici tineretea cat ai vrut,
Nici sanatatea ,nici norocul,
Un singur prieten ai avut.

Dar pe acela ,unul singur,


L-ai pretuit cel mai putin,
L-ai ascultat cel mai din urma,
Si l-ai privit cel mai strain.

Si totusi inca el asteapta,


Ca-n sfintele-ti pareri de rau,
Sa pretuiesti a lui iubire,
Cat mai asteapta-n pragul tau.

Deschide-i singurului prieten,


Plangandu-ti vina ta amar,
Caci daca si el se va duce,
Poti plange-n veac va fi-nzadar.

105
O OM

O, om!... ce mari răspunderi ai


de tot ce faci pe lume!
– de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui


în viaţa ta, în toată
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus ... şi-n veci nu-l mai adui
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă! – vorba ta,


mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind sămînţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt! – cuvântul scris


e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre infern sau paradis
spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare! – viersul tău


rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine!

Arăţi o cale! – calea ta


în urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
va prăbuşi sau va `nălţa,
vor merge suflete pe ea ...
spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă! – viaţa ta


e una, numai una,

106
oricum ai fi tu nu uita:
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire-n veci prin ea
ori chin pe totdeauna!...

O, om! ... ce mari răspunderi ai


tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita! ... fii credincios


cu grijă şi cu teamă!
– să laşi în urmă luminos
– un grai, un gând, un drum frumos! –
Căci pentru toate, ne-ndoios,
odată, vei da seamă! ...

107
O om...

O om!...ce mari raspunderi ai


de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i indrume!

Ce grija trebuie sa pui


in viata ta,in toata!
Caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus...si-n veci nu-l mai aduni
dar vei culege roada lui
ori viu,ori mort,odata.

Ai spus o vorba!-vorba ta
mergand din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samanta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvant!-cuvantul scris


e-un leac sau o otrava!
Tu vei muri,dar tot ce-ai scris
ramane-n urma-un drum deschis
inspre infern sau paradis
spre-ocara sau spre slava.

Canti o cantare!-versul tau


ramane dupa tine
indemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasand in inimi rodul sau
de har sau de rusine.

Arati o cale!-calea ta
in urma ta nu piere,
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va-nalta,
vor merge suflete pe ea,
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata!-viata ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita:

108
cum ti-o traiesti vei castiga
ori fericire-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna...

O om!...ce mari raspunderi ai.


Tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi,ce spui in grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi,pe multi mereu spre rai
sau iad o sa-i indrume.

O,nu uita!...fii credincios


cu grija si cu teama!
Sa lasi in urma luminos
un grai,un gand,un drum frumos!
ca pentru toate,ne-ndoios,
odata,vei da seama!...

109
O trâmbiță cerească

--după Ezechiel 33:2-6 --

O trâmbiță cerească
ce sună-nflăcărat,
un strigăt de chemare
spre cel Adevărat.

Aceasta fie Oastea Sa


și El va fi slăvit de ea,
viața ei fiind Hristos,
El, Țelul ei cel luminos.

Un sunet de trezire
din somnul ucigaș,
un semn de îngrozire
vicleanului vrăjmaș.

Semnal de-avânt puternic


spre Ținta de atins,
îndemn și-mbărbătare
spre cel prea greu cuprins.

...Cu sunet clar vestește


și cheamă curajos,
din moarte ne trezește
spre slujba lui Hristos.

110
O viaţă ai!

O viaţă ai, o scurtă şi unică viaţă


şi orice-apus de soare îi poate fi hotar
– o ultimă răscruce, o ultimă povaţă
şi-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îţi poate fi-orice har!

Un suflet ai, un singur şi veşnic suflet numa'


şi-n orice clipă Domnul ţi-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povaţa ta de-acuma
şi ultima-ţi chemare, şi ultima-ţi chemare
e poate-aceasta chiar.

Un Dumnezeu e numai – şi-o unică salvare


şi unica-ţi speranţă e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
şi pasul fără care, şi pasul fără care
ai plînge-n veci amar.

Cristos e-a ta Viaţă, Cristos e-a ta Lumină.


Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
– prilejul cel din urmă, prilejul cel din urmă
e poate-acesta chiar.

111
O, apără-ţi steagul

O, apără-ţi steagul cu orişice preţ,


că-n el e izbânda şi ţinta credinţei
- cât steagul se 'nalţă şi arde măreţ
luptăm şi răzbatem crezând biruinţei.

O, apără-ţi steagul — oricine-i acel


ce-l ţine şi 'nalţă în fruntea oştirii
că-n steag e nădejdea; luptând pentru el
păstrezi cu toţi fraţii tăria unirii.

O, apără-ţi steagul! Cât steagul e sus


în el stă izbânda aprinsă şi tare,
cât steagul se pierde, puterea s-a dus:
ne pierdem cu toţii şi ţara ne moare.

O, apără-ţi steagul! Netrebnic e-acel


ce steagu-şi trădează, lovind purtătorul;
tu steagul să-ţi aperi — să mori pentru el.
— Păstrând unitatea, salvezi viitorul.

O, apără-ţi steagul, căci orice vrăjmaş


în steag dă cu pietre şi-n cel care-l ţine;
de steag să te-alături, nicicând să nu-l laşi
Când steagul ţi-l aperi, te aperi pe tine.

Hristos ne e Steagul, Biserica scut


Unirea puterea şi dragostea ţel.
Când aperi pe-acestea ţi-e Cerul avânt
şi-o veşnică slavă te-aşteaptă în el.

112
O, creşte-mi iubirea

O, creşte-mi iubirea în inima mea,


Isuse, Isuse, mereu Te-aş ruga:
îmi umple cu harul pe care-l aştept
şi ochii şi graiul şi inima-n piept.
O, creşte-mi iubirea, Isuse iubit,
să fiu de-a' ei haruri deplin copleşit;
revarsă-mi-o-n suflet cu val după val,
ca rîul ce creşte de dă peste mal.

O, creşte-mi iubirea, iubite Isus,


în starea şi locul în care m-ai pus.
Să port pretutindeni belşugu-i de har,
şi-a ei revărsare să n-aibă hotar.
O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit,
chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit;
să nu pot, Isuse, trăi fără ea:
– o, creşte-mi iubirea în inima mea.

113
O, om!...

O, om!... Ce mari răspunderi ai


De tot ce faci pe lume
- De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii-o dai
Căci ea mereu spre Iad sau Rai
Pe mulţi o să-i îndrume.

Ce grijă trebuie să pui


În viaţa ta, în toată
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... şi-n veci nu-l mai adui
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă - vorba ta,


Mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt - cuvântul scris


E-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ia zis
Rămâne-n urmă-un drum deschis
Înspre Infern sau Paradis
Spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare - versul tău


Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale - calea ta


În urma ta nu piere
E calea bună sau e rea
Va prăbuşi sau va-nălţa
Vor merge suflete pe ea
Spre Rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă - viaţa ta


E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita

114
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericirea-n veci prin ea
Ori chin pe totdeauna.

O, om!... Ce mari răspunderi ai!


Tu vei pleca din lume
Dar ce scrii azi, ce spui în grai
Ce laşi prin pilda care-o dai,
Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai
Sau Iad o să-i îndrume.

O, nu uita!... Fii credincios


Cu grijă şi cu teamă!
- Să laşi în urmă luminos
Un grai, un gând, un drum frumos!
Căci pentru toate ne-ndoios
Odată vei da seamă!

115
O, păcătosule căzut...

O, păcătosule căzut
în mlaştina pieirii
Isus te poate ridica
pe Stânca mântuirii.

Ridică-te atât cât poţi


suspină-amar şi-L cheamă:
Isuse Doamne — sunt pierdut
coboară-Te şi ia-mă!

O, ia-mă de aici pe braţ


şi scoate-mă din tină
de rele spală-mi viaţa mea
şi scoate-o la lumină.

— El lângă tine-i dragul meu


nu-i nimeni mai aproape,
aşteaptă doar chemarea ta
să vină să te scape.

Şi de-ai avea pe suflet tu


păcate cu grămada,
prin jertfa Lui ai fi spălat
mai alb decât zăpada.

116
O, pînă cînd?...

De-atîta vreme-auzi şi tu chemarea


Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plînsul, nici cîntarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gîndul, nici cărarea:
O, pînă cînd, o, pînă cînd mai stai?

Văzut-ai şi tu lucrurile care


Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămîi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, pînă cînd, o, pînă cînd aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,


Că mergi spre focul iadului dintîi,
Şi totuşi tu rămîi pe căi deşarte,
Rămîi în foc, în chin, în plîns şi-n moarte!
O, pînă cînd, o, pînă cînd rămîi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă


De-atîta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfîntă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, pînă cînd, o, pînă cînd în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă


Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, pînă cînd, o, pînă cînd mai stai?

Curînd solia morţii-o să te cheme


Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărîrilor supreme,
E azi a mîntuirii tale vreme!
O, pînă cînd, o, pînă cînd nu vrei?...

117
O, suflete...

O, suflete ce-n rău apuci,


de-ai şti tu-n ce adânc te duci.

De-ai şti-n ce-adânc cădea-vei greu


când umbli fără Dumnezeu.

În tina greului păcat


în moarte tu te-ai scufundat.

Nu vezi tu oare cum de sus


te cheamă harul lui Isus?

Întoarce azi la El-napoi


şi las-al relelor nevoi!

El pentru tine S-a jertfit,


cu ce iubire te-a iubit!

— Poţi tu urechea să-ţi înfunzi


la glasul Lui să nu răspunzi?

Poţi tu să-ţi ´coperi ochii tăi


şi să mai mergi pe rele căi?

Poţi tu când azi aşa duios


te cheamă harul lui Hristos,

şi-l al iubirii dulce prag


te-aşteaptă El cu-atâta drag?

Poţi oare tu să nu te-apleci?


— Ah, cum vei plânge-n veci de veci!

118
Păcatul nu se iartă

Păcatul nu se iartă, păcatul se plătește


Și cineva odată și-odată-l ispășește.
Păcatul e-o glumire, atât de grea și mare
Că fără ispășire, el n-are-n veci iertare.

Păcatele acelui ce la Hristos le duce


Îi sunt iertate numai în jertfa de pe cruce.
Hristos le ispășește, de-aceea sunt iertate,
În alt fel nu-i iertare în veci pentru păcate,

Păcatele acelui ce pe Hristos nu-L caută,


În veci de veci nu află iertarea așteptată.
Ci ele toate, toate, rămân să le plătească,
Pe veci, acela care n-a vrut să se căiască.

Nu va-nșelați, nu este în veci de veci iertare,


Pentru păcatul celui ce-n necredință moare.
Păcatul nu se iartă, păcatul se plătește:
Ori Dumnezeu pe cruce, ori cel ce-l făptuiește.

Veniți acum la Domnul cu orișice păcate,


Ce Fiul ispășește, de Tatăl sunt iertate.
Dar cel ce acum nu-ntoarce, iertarea s-o primească,
În iad le duce toate, pe veci să ispășească.

Amin

119
Până n-ai ajuns

Până n-ai ajuns la ţintă,


Teme-te, şi mergi mereu!
- Orice lene poate face
Să te pierzi de Dumnezeu.

Până n-ai sfârşit lucrarea


Câtă ţi s-a rânduit
Teme-te de odihnire
Ea-ţi dărâmă ced-ai zidit

Până n-ai învins în toate


Luptele pe-ai tăi vrăşmaşi,
Teme-te ce-ţi poate face
Chiar şi cel mai slab ce-l laşi.

Până nu ţi-ai strâns tot rodul


Care-ţi trebuia cules,
Teme-te căci lenevirea
Pierde chiar pe cel ales.

Până n-ai suit tot drumul


Crucii tale cu Hristos
Teme-te şi mergi cu grijă:
- Orice pas e-alunecos!

Până n-ai trecut prin moarte


Fericit la sfinţii drepţi,
Teme-te mereu şi luptă
- Poţi cădea când nici te-aştepţi.

120
Până nu-ţi zideşti căldura

Până nu-ţi zideşti căldura


Inimii la temelii,
Zidurile se dărâmă
Vetrele-ţi rămân pustii.

Până nu-ţi îngraşi cu lacrimi


Glia-n care-ai semănat,
Ne-ncolţită-ţi stă sămânţa
În pământul dezgheţat.

Până nu-ţi uzi cu sudoarea


Frunţii tale-orice răsad,
Florile uscate-ţi pică
Roadele necoapte-ţi cad.

Până nu-ţi îngropi comoara


Ce te ţine mai legat,
Aripile-ţi zac lăsate
Duhu-ţi geme subjugat.

Până nu-ti jertfeşti fiinţa


Pe al slujbei tale altar
Orice flacără se stinge
Orice-avânt recade iar.

Frate, nu-ţi cruţa fiinţa


Ci jertfeşte-o curajos
Dacă vrei să nalţi statornic
Templu vrednic de Hristos.

121
Pastorul sufletului meu

Pastorul sufletului meu , cu dor nepotolit Te caut


pe Tine sufletu-mi doreste, o, unde poti fi tu aflat?
Nu caut pastorii laudati, nici staulele omenesti
pe Tine sufletu-mi Te cauta, o, unde oare Te gasesti?

Nici turme mari eu nu doresc, nici laudate mari pasuni,


Pe Tine , drag Pastor, Te caut, o, unde turma Tu-ti aduni?
O, unde esti? Iti strig plangand doritul Nume si ascult,
As vrea sa-aud, sa-Ti sorb Cuvantul, sa-mi tot vorbesti, mai mult, mai mult!

Lasati-ma, chemari lumesti, s-alerg pe dealuri si pe vai,


Sa-L caut, sa-L aflu, sa ma satur de glasul Lui, de ochii Sai.
Azi te-am aflat, o, drag Isus, cat Te-am cautat si Te-am dorit,
ce fericit ca-n clipa asta, pot sta la sanul Tau iubit!

122
Pe cărarea mântuirii

Pe cărarea mântuirii
Munţii-s nalţi, urcuşu-i lung,
Calea-i strâmtă, calea-i strâmtă
- Mulţi pornesc, puţini ajung.

Pe cărarea mântuirii
Crucea-i grea, dar bine-i sus,
Uşa-i strâmtă, uşa-i strâmtă
- Dar ce plată-i la Isus!

Pe cărarea mântuirii
Vânturi mari şi nori te-ncing
Lupta-i cruntă, lupta-i cruntă
- Mulţi încep, puţini înving.

Pe cărarea mântuirii
Mersu-i greu dar trecător
Viaţa-i aspră, viaţa-i aspră
- Dar e harul ajutor!

Pe cărarea mântuirii
Mulţi promit, puţini s-aleg
Fericiţi sunt, fericiţi sunt
Cei ce suie drumu-ntreg!

123
Pe cine crezi?

Pe cine crezi că pui în lanţuri,


Pe cine crezi că mergi să vinzi,
Pe cine-l ameninţi cu moartea
Şi casa cui crezi tu c-aprinzi?

A cui credinţă sau iubire


Sau curăţie pângăreşti?
Pe cine-nşeli, pe cine judeci
Pe cine furi şi chinuieşti?

Cui faci tu răul, cui crezi tu oare


Că poţi cum vrei să-i faci un rău?
—O, ţie, numai ţie singur
Căci tot ce faci e doar al tău!

Asupra ta v-antoarce Mâine


Tot răul care-l săvârşeşti
vai, vei vedea cu groază-aceasta
Mult mai curând de cum gândeşti!

124
Pe noi ne apără

Pe noi ne apără Acelaşi


Slăvit şi Sfînt Biruitor
Care-a purtat prin mii de lupte,
nebiruit, pe-al Său popor.
El ne e Stîlp de flăcări noaptea
şi ziua ne e Stîlp de nor,
El, Cel nebiruit de nimeni,
e-al tuturor Biruitor!

Pe noi ne-ndrumă tot Acelaşi


Învăţător adevărat
Care-a-ndrumat întotdeauna
frumos pe cei ce L-au urmat.
Cuvîntul Lui ne e lumină,
şi Duhul Lui, îndemn curat.
El, Cel neînvăţat de nimeni,
pe toţi doar El ne-a învăţat.

Pe noi ne sprijineşte-Acelaşi
Stăpîn Puternic şi Slăvit,
Care-a ţinut mereu statornici
pe toţi acei ce I-au slujit.
Puterea Lui ne dă tărie,
şi Harul Lui tot ce-am dorit.
El, Cel nesprijinit de nimeni,
pe toţi doar El ne-a sprijinit.
Pe noi ne mîntuie Acelaşi
Slăvit Mîntuitor Divin
ce-a mîntuit pe toţi aceia
ce-ascultă glasul Lui şi vin.
Al Lui Sfînt Sînge ne sfinţeşte,
şi Trup, în Pîine şi în Vin.
El, Cel nemîntuit de nimeni,
ne mîntuie pe toţi deplin.

Pe noi ne va-nvia Acelaşi


ce-i Viu în veci şi mai presus,
Care-a-nviat pe toţi cei care
viaţa jertfă I-au adus.
Viaţa Lui ne dă viaţa;
El Duhul Lui în noi a pus;
El, Cel ce-i înviat de Tatăl,
ne va-nvia pe toţi, Isus!

125
Plange datornicul

Rugaciunea mea Stapane


in tarziul miez de noapte
catre Tine se ridica,
plansa-n lacrime si-n soapte.

Pleaca-ti milostiv urechea


si suspinul meu asculta:
- nu mai pot plati Stapane datoria mea,
cea multa.

Apasat de-a ei povara rugaciunea mi se curma


mai ingaduie-ma Doamne
si plati-voi tot pe urma.

De pe crucea Ta Isuse glasul Tau coboara-n vale:


"fiule, iertata-i toata datoria vinei tale".

O, Tu mi-ai iertat Isuse datoria mea cea mare


cand pe Golgota viata Tu Ti-ai dat rascumparare.

Peste toata datoria sufletului care plange


Tu ai scris atunci IERTARE
cu sudoare si cu sange.

Insa sluga pacatoasa


care plange-acum fierbinte
chiar si dup-aceasta Doamne,
a pacatuit nainte.

Tu iertasi pe-al tau datornic


mila cand veni sa-Ti ceie
el pe-al sau de gat il stranse
cel din urma ban sa-i deie!

Te-ndurasi cand el venit-a indurarea Ta s-o ceara


dar el sfasie pe altul, fara mila ca o fiara!

Eu am fost acel datornic


care plange-acum fierbinte
si-asternutul meu cu lacrimi
de cainta-l ud Parinte.

O, te rog pentru-ndurarea si iubirea Ta cea mare


Scrie si peste aceasta datorie grea:IERTARE !

126
Preaiubitul meu e Unul

Preaiubitul meu e Unul


Fără seamăn pe pământ
Glasul Lui e armonia
Cântec este-al Lui Cuvânt.

Orice loc pe unde trece


De miresme-alese-i plin
Câmpu-i mai frumos pe-acolo
Cerul este mai senin.

Dulcea Lui înfăţişare


Este-ntreagă farmec sfânt
Mii de primăveri vin parcă
Toate-o dată pe pământ.

Preaiubitul meu e Unul


Nimenea asemeni nu-i
Cât aţi da de L-aţi cunoaşte
Ca să fiţi şi voi ai Lui!

127
Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace


cînd mulţi îi spun în faţă: tu!
El poate îndura ocara,
el poate dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plînge


cînd i se fură tot ce-avu.
El poate duce nedreptatea,
el poate dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce


cu rău, cui răul i-l făcu.
El poate iertător să rabde,
el poate dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă


de blestematul ce-l bătu.
El poate, paşnic, să se roage,
el poate dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace


spre slava care şi-o ceru.
El poate, Doamne, să Te vadă,
el poate dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e ruşine


cînd mă gîndesc la ce-ai spus Tu.
De ce eu nu privesc la Tine,
de ce el poate şi eu nu!?

128
Rămîi tînăr totdeauna

Rămîi tînăr totdeauna cu al inimii fior


ca să-i poţi pe toţi cei tineri înţelege iubitor.

Rămîi milostiv de-a pururi în al inimii afund


ca să poţi simţi frăţeşte lacrimile ce se-ascund.

Rămîi liniştit oriunde plin de-ncredere luptînd


ca să poţi fi-mbărbătare inimilor tremurînd.

Rămîi mulţumit prin toate necerînd şi necîrtind


ca să fii un frîu la cele ce prea vor şi prea se-ntind.

Rămîi bun cu orice semen, bine ori la cine fă-i


ca să poţi vedea odată cîştigaţi vrăjmaşii tăi.

Rămîi vrednic pîn' la moarte înfrînat şi credincios


ca să poţi în veşnicie sta la dreapta lui Cristos.

129
Ridică-ţi ochii

Ridică-ţi ochii şi priveşte


că-n tot ce este-n jurul tău
te copleşeşte bunătatea
şi dragostea lui Dumnezeu.
Şi totuşi tu, pe El lumina,
şi viaţa ta pe veşnicii,
pe El ce-ţi poate da iertarea,
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?

Când se cutremură pământul


când guri de moarte se deschid
când plăgi şi lipsuri şi necazuri
atâtea mii de vieţi ucid:
— acestea toate ţie-ţi strigă
să-ntorci din căile pustii,
Pe-Acel ce poate să te scape
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?

Atâtea tainice-adevăruri
răsar din locul lor ascuns,
şi la-ntrebări înfiorate
îţi dau cu-adevărat răspuns
— dar când puterea Lui cea tare
ţi-ncearc-a vieţii temelii,
tu nu-nţelegi ce-ţi spune oare
sau te prefaci,
— de ce nu vii?

130
S-au dus pierind milenii

S-au dus pierind milenii,si altele-or sa vina


Tu ai ramas Acelas...si-asa vei fi oricand
Cantara-Ti veci de aur din harfe de lumina
Si alti veci o sa vina cantarea-Ti reluand.

T-au preamarit profetii,vizionari prin ere,


Te-au admirat artistii crein desavarsiri,
Te-au admirat eroii tecand prin inviere
Si Tu ramai Neapusul eternelor iubiri.

Candva,prin vesnicie,s-a ridicat din vina


Un fir de praf pe-o clipa voin sa-ti stea vrasmas
Dar neputinta-l duse uitarii,si senina
Nemarginirea-Ti curge pe-al ei etern fagas.

Ca valurile marii se nasc si pier popoare


Cresc noi puteri in locul aceloe ce-au pierit
Si toate-s pentru Tine nici cat un praf in soare
Manate in nimicul cu chip acoperit.

Prin toata existenta ne-ai aratat iubirea


In mii si mii de feluri vadind acelas har
Si n-am putut sa-i credem atatnemarginirea
Ca-n clipa cea eterna a jertfei,pe calvar.

Iubiri tot mai inalte prin veci tot mai lumina


De dupa vesnicie si dupa infinit
In valuri nesfarsite vor trece si-or sa vina
Si Tu vei fi de-a pururi mai nou si mai numit.

Veni-vor alte graiuri,veni-vor alte ere


Veni-vor alte forme de tot mai preafrumos,
Canta-Ti vor noul nume etern din sfere-n sfere
Dar pentru clipa noastra ramai:ISUS CRISTOS

131
Să nu ne fie teamă

Să nu ne fie teamă cînd mergem cu Cristos!


Cît umbli în lumină să nu te temi de nime`,
mergi cu curaj pe cale atunci cînd mergi frumos,
lumina ta va-nvinge prin orice-ntunecime.

Rămîi pe brazda dreaptă, cu ochii către Ţel,


şi-apasă plugul cinstei cît mai adînc să are;
în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El,
şi grîul tău va umple cereştile grînare.

Nu renunţa la luptă, oricît de singur pari,


mai sunt şi-au să mai vină cu mii de sute fraţii;
cad cei ce n-au dreptate, oricît ar fi de tari;
biruitori la urmă rămîn nevinovaţii.

Înalţă steagul Crucii, ea-i semnul cel ne-nvins,


dar mîini nevinovate şi gînd curat să-l poarte;
de vei cădea în luptă, rămîi cu braţu-ntins,
veni-vor alţii-n urmă să-l ducă mai departe.

Sfîrşitul va fi mare, frumos şi strălucit;


Isus Biruitorul e-Acela ce te cheamă:
tu vei fi-nvingătorul, oricît vei fi trîntit.
Rămîi deci şi te luptă, şi n-avea nici o teamă!

132
Sa nu poata spune nimeni

Sa nu poata spune nimeni ca la-i anselat vreodata ,


ai spre toti antodeauna toata inima curata .

Sa nu poata spune nimeni ca din vina ta suspina


ai spre toti antodeauna bunatatea cea mai fina .

Sa nu poata spune nimeni ca tu l-ai dus la pierzare


ai spre toti antodeauna cea mai sfanta anfranare .

Nu uita, nu uita, unde-i fi, unde-i sta fii smerit,


fii cinstit, cum Isus ti-a poruncit doar asa vei putea fi oriunde fericit.

133
Să nu-ţi uiţi legământul!

Să nu-ţi uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun


că-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebun
şi-ai să străbaţi pustiuri topindu-ţi ochii goi;
dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi.

Să nu-ţi uiţi datoria spre Sfântul Dumnezeu,


că nu-i o altă vină s-o ispăşeşti mai greu
şi-ai să boceşti odată cu sufletul arzând;
dar vremea ta trecută n-o mai întorci nicicând.

Să nu-ţi uiţi aşteptarea acelor ce te plâng,


că ai s-o simţi ca jarul arzându-ţi sânul stâng
şi-ai ocoli pământul să poţi afla pe-acel
ce ţi-ar ierta păcatul, să poţi să scapi de el.

Să nu uiţi niciodată ce-i unic şi divin,


căci toată viaţa-n urmă ţi-o vei 'neca-n venin,
dorindu-ţi orice moarte, pe zi de mii de ori —
nici suportându-ţi viaţa, şi nici putând să mori.

...Ci ţine-ţi legământul şi dragostea frumos;


aşa să mergi cu ele în faţa lui Hristos.
Când mulţi se duc în Iadul amarelor mustrări,
tu 'nalţă-ţi legământul spre veşnice cântări.

134
Să-mi fac din fiecare zi

Să-mi fac din fiecare zi


o zi de sufletesc folos,
ducînd oricui ar suferi
un strop din Harul lui Cristos.
– Atunci mi-aş face orice zi
o zi de sufletesc folos.
Să-mi fac din fiecare pas
un umblet binecuvîntat,
spre cel căzut şi cel rămas,
spre-a-l ridica dintr-un păcat.
– Atunci mi-aş face orice pas
un umblet binecuvîntat.

Să-mi fac din fiecare gînd


cuiva un dar mîntuitor
punînd pe-o rană sîngerînd
un sfînt balsam alinător.
– Atunci mi-aş face orice gînd
cuiva un dar mîntuitor.

Să-mi fac din fiecare stări


un har să-I cînt lui Dumnezeu,
să-I laud marile-ndurări
ce-mbelşugat îmi dă mereu.
– Atunci din fiecare stări
L-aş preamări pe Dumnezeu.

135
Sărută, mamă, fruntea

Sărută, mamă, fruntea


fierbinte şi-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.

Sărută, mamă, rana


ce ustură şi doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii


închişi de suferinţă.
Sărutul tău coboară
o sfîntă uşurinţă.

Sărută, mamă, gura


ce plînge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, faţa


cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mîngîiere.

Sărută, mamă, somnul,


ce-n leagăn se frămîntă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfîntă.

Sărută, mamă, dulce,


căci faţa ta durută
şi inima ta frîntă
doar Domnul le sărută.

136
Sculaţi-vă de tineri

Sculaţi-vă de tineri spre Slava Viitoare,


Veniţi lîngă Izvorul Etern şi vă spălaţi,
Vă răcoriţi obrajii de febră trecătoare.
Vă-nseninaţi privirea spre calea ce o luaţi.

Lăsaţi dormind ispita în putrede culcuşuri,


Desprinşi tăcut uitaţi-o silind către 'nălţimi,
Mai larg vă va fi cerul cu fiece urcuşuri
Şi-n calea luminoasă urma-vă-vor mulţimi.

Nu regretaţi nici una din cele părăsite,


Şi nu rîvniţi nici una din cele ce-ntîlniţi,
Cînd sufletul vi-l umplu doar cele strălucite
Veţi însemna cu soare momentul ce-l trăiţi.

Uitaţi ce sunteţi astăzi, gîndiţi ce veţi ajunge


La capătul credinţei sfîrşite curajos,
Cînd cea din urmă noapte spre Slavă-o veţi străpunge
Ajunşi pe neaşteptate în faţa lui Cristos.

137
Sfsiat de chinuri

Sfasiat de chinuri grele


Si cu ochi secati de plans
M-ai gasit atunci Isuse
Cand la sanul Tau m-ai strans

M-amagise rau pacatul


In prapastii fara fund
Si de fata Ta Isuse
Ma facuse sa m-ascund

Sa n-aud a Ta chemare
Glasul Tau sa nu-l ascult
Ma dusese-n departare
Tot mai mare, tot mai mult

Cand eram in fund de vale


Plin de rani si chinuit
Mi-a parut c-aud pe culme
Gasul Tau, Pastor iubit...

Ma chemai duios pe nume


Peste groapa fara fund
Si-asteptai din clipa-n clipa
Din adancuri sa-Ti raspund

Eu cuprins de-a mortii teama


Si cu ochi de lacrimi plini
Am strigat :"Aici sunt Doamne,
Plin de rane, mor in spini"

Ti-ai facut cu mana cale


Printre spini si printre stanci
Si te-ai coborat la mine
Pana-n fund de vai adanci

Mana Ta de cui strapunsa


Dintre spini m-a ridicat
Si ale mele rani, cu mila
Mi le-ai uns si le-ai legat

Binecuvantata fie
Doamne, bunatatea Ta
Unde-as fi eu oare astazi
Daca mila-Ti nu venea?

138
Da-mi putere scump Isuse
S-ascult numai glasu-Ti bland
Si mergand pe-a Ta carare
Fa sa nu mai cad nicicand.

139
Si Duhul, şi Mireasa...

Şi Duhul, şi Mireasa zic: "Vino! vino! vino!


Cât te aşteaptă Tatăl cu haină de lumină
Şi cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.

Vino, vino, vino suflete-aşteptat


Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Pănă nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat.

Şi fraţii, şi Cuvântul zic :"Vino, vino, vino


Şi pune-ţi legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te aşteaptă să scapi de-a morţii teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.

Şi moartea, şi viaţa zic :"Vino! vino! vino!


Căci harul şi prilejul nu mult au să mai ţină
Cât încă poţi întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă.

140
Si iar Te naşti

Şi iar Te naşti, din nou, Isuse


şi iarăşi vii ca alte dăţi
în lumea urii neapuse
cărarea păcii s-o arăţi.
Spre-a Tale zări de pace pline
pe-ai urii fii îi vei chema,
dar vai, îndemnul spre mai bine
aşa de greu îl vor urma.
Din slava dragostei nespuse
cobori în lumea Ta să-i iei,
cu drag îi chemi spre ea, Isuse,
dar ei se sfâşie-ntre ei.
O, Doamne lumea-i astăzi plină
de patimi şi de farisei
mai vine şi mai stă-ntre ei!
Mai vii, chiar dacă sfântu-Ţi Nume
din nou un an îl vor huli...
-Ce dragoste Te-aduce-n lume
cu ce putere-o poţi iubi!
Cobori la ei şi-i chemi la Tine
cu milă-i chemi, de ei Ţi-e dor
-O, dac-ar şti ei Cine vine
Şi Cine-aşteaptă-n uşa lor!...
Dar vii căci dintre ei Isuse
câţiva primi-vor scumpu-Ţi Har
în taina inimii supuse...
Şi pentru ei, cu drag vii iar.

141
Slavă, slavă, slavă Ţie!

Slavă, slavă, slavă Ţie


Bun şi blînd şi sfînt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mîntuirea tuturor.

Slavă Ţie ce din jalea


Morţii ne-ai eliberat
Şi ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.

Slavă Ţie care-o turmă


Nesfîrşită-Ţi pregăteşti,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să străluceşti.

Slavă Ţie-n fericirea


Unui veşnic viitor
Cînd pe toată nesfîrşirea
Va fi-o turmă şi-un Păstor!

142
Slăvit Isus

Slăvit Isus – ce grabnic vine


răsplata Zilei de Apoi
şi nu noi Te-aşteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aştepţi pe noi!

Iubim tot praf şi tot ruine


şi vrem în pămînteşti nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujeşti pe noi.

O, Doamne, cu adînci suspine


întoarce-ne dinspre noroi
şi fă-ne să dorim de Tine
aşa cum Tu doreşti de noi.

Revarsă-n noi în toţi divine


simţiri cereşti şi gînduri noi.
Nu noi să vrem să fim prin Tine,
ci Tu să vrem să fii prin noi.

Fă ale noastre inimi pline


de-al dragostei ceresc şuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu să Te vesteşti prin noi.

Căci doar atunci e cel mai bine


cînd suntem unul şi nu doi,
cînd şi noi suntem una-n Tine,
cum şi Tu unul eşti în noi.

143
Taina crucii

Verticală ce coboară şi, întors, uneşte Sus


Şi Orizontală care-încercui Răsărit şi Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi şi noi.

Coborâre luminoasă de la cer pân’ la Atom


Legătura îmbrăţişării dulce între om şi om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârşit
Este Linia şi cercul, şi Sfârşit şi Nesfârşit.

Este Unul şi Mulţimea, este Clipă şi Etern


Sabie cerească-ntinsă din ´Nălţime spre Infern
Taină şi Simbol şi Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă şi putere, Steag în veci nebiruit.

Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi


Braţul Milei şi Dreptăţii care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii şi pentru morţi
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porţi.

144
Te-am mintit

Cand cu-a mele buze negre


Al Tau Nume l-am rostit
O, de cate ori Isuse
Te-am mintit.

Te minteam atunci cand mila


Aratam la cel lipsit
Caci pe-ascuns cu rautate
l-am vorbit!

Te-am mintit atunci Isuse


mila Ta cand o cerseam
caci pe altul fara mila
prigoneam.

Te minteam in fata lumii


cand ma inchinam smerit
caci cu mana cealalta
l-am lovit!

O, de-atatea ori in viata


Cand smerit sa par voiam
eram doar de ochii lumii,
Te minteam!

Dar de-atatea ori in viata


Cand in Fata Ta privesc,
am vazut ca Tu stii bine
ca mintesc...

Astazi lacrimile-amare
ce le vars necontenit
vor putea sa spele oare
ce-am mintit?

145
Tinereţe

Tinereţe, leagăn dulce,


care legeni omenirea,
Pîn' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gîndirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preţ
decît dulcea amintire
a trecutei tale vieţi.

Nu e grai să poată spune,


nici condei să poată scrie,
tinereţe, tinereţe,
viaţa ta de poezie...
Viaţa ta – grădină sfîntă –
cu flori mii, în mii de feţe,
e fermecător de dulce,
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe! O, ce dulce
e viaţa ta de vis,
cînd tu faci întotdeauna
ceea ce Isus a zis...
Cînd în ritmul cald al slovei
şi-n al notei picur dulce
tu slăveşti cu heruvimii
Jertfa sfîntă de pe cruce,
şi mireasma ta din suflet
– zări de sfinte dimineţe –
Răspîndeşte lumii pacea,
sfîntă eşti tu, tinereţe...

Şi nepreţuit de scumpă
eşti atuncea cînd îţi pui
focul dragostei la crucea
lui Isus şi-n slujba Lui.
Cînd Îl cînţi în mii de chipuri
şi-L slăveşti în mii de feţe,
ce-i mai dulce decît tine,
tinereţe, tinereţe?...

Cînd Îl cînţi cu glas de înger


şi-L înalţi mai sus de soare,
tinereţe, tinereţe,
cine te-ar întrece oare?...
Chip sublim cu raze sfinte,

146
ce străluce-n mii de feţe,
mult mai mult decît frumoasă...
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, viaţă sfîntă,


zi de vară, cer senin,
cînd însemn aceste rînduri,
cîte-n minte nu-mi mai vin?...
Cînd cîntam cu glas de înger
pe sub bolta de jugaştri,
cu mînuţe-mpreunate
şi cu ochii mici, albaştri,
străbăteam frunzişul verde,
floarea albă ca şi crinii,
şi cîntam pe cînd, din ramuri,
flori ningeau din crengi mălinii,
aninîndu-se ca roua,
în a mele bucle creţe...
... O! Viaţa ta cea dulce,
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, floarea vieţii,


roi de dulci şi mîndre clipe,
tu dai visului putere
şi dai gîndului aripe...
Tu m-ai înălţat încetul, sus,
cu mult mai sus de stele...
... Tinereţe, tinereţe,
cuibul versurilor mele...

O, ce dulce şi senină e viaţa tinereţii


Atunci cînd Stăpîn îi este
Domnul morţii şi al vieţii...
Înger sfînt, cu harfă dulce,
care cîntă-n mii de feţe,
E viaţa ta senină,
Tinereţe, tinereţe...

147
Tu, cel ce-auzi

Tu, cel ce-auzi Cuvântul


oare te gândeşti acum
că-n curând aici în lume
vei sfârşi al vieţii drum?

Gându-acesta ce te-ncearcă
vrea să facă să-nţelegi
ce viaţă te aşteaptă
după moartea ce-ţi alegi.

Dac-aici tu cauţi slava


Celui care te-a creiat,
după moartea trecătoare
vei fi viu cu-adevărat.

Însă dacă ţie-n viaţă


glasul Lui ţi-a fost străin
după azi, te-aşteaptă tristă
noaptea veşnicului chin!

Ah, alege nemurirea


fericită cu Hristos
până n-ai s-ajungi în chinuri
de-unde-n veci să nu fii scos.

148
Tu-mi esti, Isuse dulce

Tu-mi esti Isuse dulce, al inimii izvor


Tu-mi daruiesti cantarea cu har si cu fior,
Tu-mi re-noiesti prisosul de aur incercat,
Tu, - alfel prospetimea demult mi-ar fi secat...

Tu-mi esti izvor de lacrimi, Isuse-n ochii mei,


Tu-mi dai a prospetimii si-a zarilor scantei,
Tu-mi esti cutremur tainic al gandului miscat,
Tu, - altfel duiosia demult mi-ar fi secat.

Tu-mi esti izvor de ganduri Isuse-n duhul meu,


Tu-mi imprumuti din Tine frumosul mult si greu,
Tu-mi potrivesti cuvantul inalt si inspirat,
Tu, - altfel limpezimea de mult mi-ar fi secat.

Slavit fii Tu, Isuse, eternul meu izvor,


cu tot ce sunt Te laud, Te cant si te ador.
Tu-mi curgi tot raul vietii cu haruri incarcat,
Tu, - altfel frumusetea de mult mi-ar fi secat.

149
Un tren lung ne pare viața...

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,


Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,


și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare înainte tot privim,
să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,


noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;


ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...

150
Undeva....

Undeva-ntr-o odaita lacrimile nu mai curg,


Undeva-ntr-o odaita cineva nu se mai roaga ,
Nu mai sta-n genunchi si-n taina, nu mai canta in amurg
Dragostea candva fierbinte, nu-i curata, nici intreaga.

Undeva nu se mai canta astazi psalmi minunati,


Undeva sub praf uitata zace Biblia iubita,
Imprejurul unei mese nu se mai aduna frati,
La o usa incuiata sta iubirea neprimita.

Candva cum curgea aicea caldul lacrimei izvor,


Candva cum veghea iubirea la fereastra luminata,
Cum sunau de cald si dulce psalmii sfantului fior,
Cum era aceasta Carte de cu drag si mult cautata.

Nicicand n-am crezut c-aceasta usa va avea zavor,


Nicicand n-am crezut c-aceasta casa va ajunge muta,
C-o sa ajunga sec de lacrimi al iubirii cald izvor,
Focul stins, calea pustie, vatra rece si tacuta,

O,cum a putut fi harul si de-aicea alungat,


Alungati iubitii oaspeti, dragostea indepartata,
Curatia pangarita, legamantul sfant calcat?
- Vinovata odaita, cum vei arde tu odata!

151
Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă


Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?

Vine încet plecarea ca o judecată


Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârşitul ca o despărţire


Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

152
Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta


vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?

Doar trupu-acest vă robeşte


pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul


ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate


nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

153
Vreţi voi părinţi?

Vreţi voi, părinţi, să fie copiii voştri sfinţi?


– Scăldaţi-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinţi.

Hrăniţi-i nu cu pîinea aceasta de pămînt,


ci cu puterea dulce a sfîntului Cuvînt.

Vreţi voi să vă asculte în totul şi mereu?


– Dar ascultaţi voi oare aşa de Dumnezeu?

Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?


– Dar viaţa voastră cum e, şi ce văd ei la voi?

Îi vreţi cu-mbrăcămintea smeriţi şi cumpătaţi,


Şi cu umblări curate? – Dar voi cum vă purtaţi?

Cînd voi umblaţi ca lumea şi vă purtaţi aşa,


– voi veţi purta osînda de creşterea lor rea.

Cădeţi mai bine-n lacrimi, cu-amar să vă rugaţi


să vi se ierte vina, şi viaţa v-o schimbaţi.

Abia atunci vor creşte şi-ai voştri fii frumos


cu sufletul şi trupul, urmaşi ai lui Cristos.

154