Seminariile 12 - 13: Geometrie euclidiană

Cuadrice pe ecuaţii canonice

14.05.2019

Teorema 1. (Teorema de clasificare izometrică a conicelor) Invarianţii ortogonali şi centro-ortogonali ai unei conice permit
determinarea naturii conicei ca ı̂n tabelul următor:

Nr. δ ∆ I∆ ∆1 Genul conicei Tipul conicei Denumirea conicei

1 <0 elipsă
6= 0 nedegenerat
2 >0 >0 eliptic elipsă imaginară
3 0 degenerat punct dublu
4 6= 0 nedegenerat hiperbolă
<0 hiperbolic
5 0 degenerat drepte concurente
6 6= 0 nedegenerat parabolă
7 <0 drepte paralele
0 parabolic
8 0 0 degenerat dreapta dublă
9 >0 drepte imaginare paralele
 → − 
Cadrul de lucru este un spaţiu afin euclidian 3-dimensional E 3 = E, E , Φ .

1 Exerciţii
Exerciţiul 1. Aduceţi următoarele conice la forma canonică şi reprezentaţi-le grafic.
1.
5 · x2 + 6 · x · y + 5 · y 2 − 16 · x − 16 · y − 1 = 0.

Soluţie:

(a) Calculăm invarianţii conicei pentru a determina tipul ei:

 
  5 3 −8
5 3
Identificăm cele două matrici: A = şi D =  3 5 −8 .
3 5
−8 −8 −1

Calculăm invarianţii: I = tr(A) = 5 + 5 = 10,

δ = det(A) = 5 · 5 − 3 · 3 = 16,
∆ = 5 · 5 · (−1) + 3 · (−8) · (−8) + (−8) · 3 · (−8) − (−8) · 5 · (−8) − (−8) · (−8) · 5 − (−1) · 3 · 3 = −25 + 192 +
192 − 320 − 320
 − (−9) = −272, 
5 3  5 −8  5 −8
∆1 =  + +  = (5·5−3·3)+(5·(−1)−(−8)·(−8))+(5·(−1)−(−8)·(−8)) = 16−138 = −122.
3 5 −8 −1 −8 −1

Identificăm conica: δ = 16 > 0 ⇒ Genul conicei este eliptic.

∆ = −272 6= 0 ⇒ Tipul conicei este nedegenerat.
I · ∆ = 10 · (−272) = −2720 < 0 ⇒ Conica este elipsă.
(b) Identificăm reperul canonic
 
a11 − λ a12 
Determinarea valorilor proprii: Polinomul caracteristic este dat de: p(λ) = det(A − λI2 ) =   =
a21 a22 − λ
(a11 − λ) · (a22 − λ) − a12 · a21 = λ2 − (a11 + a22 ) · λ + (a11 · a22 − a12 · a21 ) = λ2 − I · λ + δ = λ2 − 10 · λ + 16.
Obţinem valorile proprii: ⇒ λ1 = 2, λ2 = 8.
 Determinarea vectorilor proprii: Obţinem vectorii proprii corespunzători.
(A − λ1 I)U (λ1 ) = 0 ⇒ (A − 2 · I)U (2) = 0.
U (2) = {ū = (a, −a)|a ∈ R}.
(A − λ2 I)U (λ2 ) = 0 ⇒ (A − 8 · I)U (8) = 0.
U (8) = {ū = (a, a)|a ∈ R}.
Alegerea versorilor: Alegem i¯0 ∈ U (λ1 ), j¯0 ∈ U (λ2 ) ortonormaţi i¯0 = √12 (1, −1).
Alegem j¯0 = √12 (1, 1).
Facem
  rotaţia  de repere R = {O, ī, j̄} → R0 = {O, i¯0 , j¯0 }:
i¯0
 
1 −1 ī
= √12
j¯0 1 1 j̄
 
1 −1
S = √12 .
1 1

i¯0
     
ī
ī
x0 y 0 0 0


= x y S = x y
j¯0 j̄ j̄ 
   0 x = √1 (x0 + y 0 )
x x
Obţinem: x y = x0 y 0 S ⇐⇒



= St ⇐⇒ 2
y y0 y = √1 (−x0 + y 0 ).
2
În noul reper ecuaţia conicei devine:
√
2 · (x0 )2 + 8 · (y 0 )2 + 0 · x0 − 32/ 2 · y 0 + (−1) = 0.

Determinarea centrului: √ Rescriem ecuaţia:

2 · (x0 )2 + 8 · (y 0 − 2)2 − 17 = 0.
Facem translaţia de repere R0 = {O, i¯0 , j¯0 } → R00 = {C, i¯0 , j¯0 }:
(
x0 = x00
√
y 0 = y 00 + 2/ 2.
În raport cu reperul R00 = {C, i¯0 , j¯0 }, elipsa are ecuaţia:
2(x00 )2 + 8(y 00 )2 − 17 = 0, care dacă am făcut calculele corect, ar trebui să fie λ1 (x00 )2 + λ(y 00 )2 + ∆
δ = 0.
00 00
Determinăm coordonatele
√ centrului: x C = 0, y C = 0 ⇒
0 0
(C = 0, yC = (
x 2 ⇒ xC = 1, yC = 1, care dacă am făcut calculele corect, ar trebui să fie soluţiile sistemului
∂H
∂x = 0, 10x + 6y − 16 = 0,
∂H ⇒ ⇒ xC = 1, yC = 1.
∂y = 0 6x + 10y − 16 = 0

(c) Reprezentarea conicei

Ecuaţiile axelor: Cx00 este determinată de punctul C şi vectorul i¯0 : −3x − 3y + 6 = 0 ⇐⇒ −x − y + 2 = 0.
Cy 00 este determinată de punctul C şi vectorul j¯0 : 3x − 3y = 0 ⇐⇒ x − y = 0.
Intersecţia
√ cu axele: Intersecţiile cu axa Oy sunt:
(0, 69/5√ + 8/5)
(0, 8/5 − 69/5).
Intersecţiile
√ cu axa Ox sunt:
( 69/5√ + 8/5, 0)
(8/5 − 69/5, 0).
00 2 00 2
(x ) (y )
Vârfurile: Ecuaţia conicei devine: √ + √ − 1 = 0.
( 172 )2 ( 17 2
8 )q
q q q
Vârfurile ı̂n reperul R00 sunt: A( 17 0
2 , 0), A (−
17
2 , 0), B(0,
17 0
8 ), B (0, −
17
8 ).
q √ q √
Trecând ı̂n reperul R0 : A( 17 2 , 2), A (−
0 17
2 , 2),
q √ q √
B(0, 17 8 + 2), B 0 (0, − 17
8 + 2).
√ √ √ √
A0 (− 217 + 1, 217 + 1), A( 217 + 1, − 217 + 1)
√ √ √ √
B 0 (− 417 + 1, − 417 + 1), B( 417 + 1, 417 + 1).
q q
Coeficienţii elipsei sunt a = 172 >b=
17
8 .
√ √ q q
Focarele elipsei au ı̂n reperul canonic R00 ecuaţiile F ( a2 − b2 , 0), F 0 (− a2 − b2 , 0), adică F ( 51
8 , 0), F 0
(− 51
8 , 0).
q √ q √
Trecând ı̂n reperul R0 , F ( 51 0
8 , 2),F (−
51
8 , 2).
√ √ √ √
Trecând ı̂n reperul R, F ( 51
4 + 1, − 51
4 + 1),F 0 (− 51
4 + 1, 51
4 + 1).
 A0 0
F

C
0
B
O
F
A

2.
x2 + 10xy + y 2 − 12x − 12y + 16 = 0.

Soluţie:

(a) Calculăm invarianţii conicei pentru a determina tipul ei:

 
  1 5 −6
1 5
Identificăm cele două matrici: A = şi D =  5 1 −6 .
5 1
−6 −6 16

Calculăm invarianţii: I = tr(A) = 1 + 1 = 2,

δ = det(A) = 1 · 1 − 5 · 5 = −24,
∆ = 1·1·16+5·(−6)·(−6)+(−6)·5·(−6)−(−6)·1·(−6)−(−6)·(−6)·1−16·5·5
      = 16+180+180−36−36−400 = −96,
1 5  1 −6  1 −6
∆1 =  + +  = (1·1−5·5)+(1·16−(−6)·(−6))+(1·16−(−6)·(−6)) = −24−20−20 = −64.
5 1 −6 16  −6 16 

Identificăm conica: δ = −24 < 0 ⇒ Genul conicei este hiperbolic.

∆ = −64 6= 0 ⇒ Tipul conicei este nedegenerat ⇒ Conica este hiperbolă.
(b) Identificăm reperul canonic
 
a − λ a12 
Determinarea valorilor proprii: Polinomul caracteristic este dat de: p(λ) = det(A − λI2 ) =  11 =
a21 a22 − λ
(a11 − λ) · (a22 − λ) − a12 · a21 = λ2 − (a11 + a22 ) · λ + (a11 · a22 − a12 · a21 ) = λ2 − I · λ + δ = λ2 − 2 · λ − 24.
Obţinem valorile proprii: ⇒ λ1 = −4, λ2 = 6.
Determinarea vectorilor proprii: Obţinem vectorii proprii corespunzători.
(A − λ1 I)U (λ1 ) = 0 ⇒ (A + 4 · I)U (−4) = 0.
U (−4) = {ū = (a, −a)|a ∈ R}.
(A − λ2 I)U (λ2 ) = 0 ⇒ (A − 6 · I)U (6) = 0.
U (6) = {ū = (a, a)|a ∈ R}.
Alegem i¯0 ∈ U (λ1 ), j¯0 ∈ U (λ2 ) ortonormaţi i¯0 = √12 (1, −1).
Alegem j¯0 = √12 (1, 1).
 
0 ¯0 ¯0 1 1 −1
Facem rotaţia de repere R = {O, ī, j̄} → R = {O, i , j }: X = √2 .
 1 1
  x = √1 (x0 + y 0 )
−1 1 1 1 2
Calculăm inversa matricii X, X = 2 √ Obţinem:
−1 1 y = √1 (−x0 + y 0 ).
2
În noul reper ecuaţia conicei devine:
1 0 10 1 √ √
(x + y 0 )2 + (x0 + y 0 )(−x0 + y 0 ) + (−x0 + y 0 )2 − 6 2(x0 + y 0 ) − 6 2(−x0 + y 0 ) + 16 = 0 ⇐⇒
2 2 2
√
−4x02 + 6y 02 − 12 2y 0 + 16 = 0.
 Determinarea centrului:√ Rescriem ecuaţia:
−4x02 + 6(y 0 − 2)2 ) + 4 = 0.
Facem translaţia de repere R0 = {O, i¯0 , j¯0 } → R00 = {C, i¯0 , j¯0 }:
(
x0 = x00
√
y 0 = y 00 + 2.
În raport cu reperul R00 = {C, i¯0 , j¯0 }, hiperbola are ecuaţia:
−4(x00 )2 + 6(y 00 )2 + 4 = 0, care dacă am făcut calculele corect, ar trebui să fie λ1 (x00 )2 + λ(y 00 )2 + ∆
δ = 0.
00 00
Determinăm coordonatele
√ centrului: x C = 0, y C = 0 ⇒
0 0
x
(C = 0, yC = ( 2 ⇒ xC = 1, yC = 1, care dacă am făcut calculele corect, ar trebui să fie soluţiile sistemului
∂H
∂x = 0, 2x + 10y − 12 = 0,
∂H ⇒ ⇒ xC = 1, yC = 1.
∂y = 0 10x + 2y − 12 = 0

(c) Reprezentarea conicei

Ecuaţiile axelor: Cx00 este determinată de punctul C şi vectorul i¯0 : x + y − 2 = 0.

Cy 00 este determinată de punctul C şi vectorul j¯0 : x − y = 0. Putem lucra cu diametri conjugati Alegem
ū1 = (1, −1), ū2 = (1, 1). Calculăm diametrii conjugaţi:

∂H ∂H
− = 0 ⇒ 2x + 10y − 12 − 10x − 2y + 12 = 0 ⇒ x = y
∂x ∂y

∂H ∂H
+ = 0 ⇒ 2x + 10y − 12 + 10x + 2y − 12 = 0 ⇒ x + y − 2 = 0.
∂x ∂y

Intersecţia
( cu axele: Intersecţiile cu axa Oy sunt date de:
H=0 √
⇒ y 2 − 12y + 16 = 0 (0, 2 ∗ 5 + 6)
x=0
√
(0, −2 ∗ 5 + 6).
Intersecţiile cu axa Ox sunt date de:
(
H=0 √
⇒ x2 − 12x + 16 = 0 (2 ∗ 5 + 6, 0)
y=0
√
(−2 ∗ 5 + 6, 0).

(y 00 )2 y 002
Vârfurile: Ecuaţia conicei devine: −(x00 )2 + 6 + 1 = 0 ⇐⇒ (x00 )2 − √ 3 2
− 1 = 0.
4 ( 2)
00 0
Vârfurile ı̂n reperul R sunt:√A(1, 0), A (−1,
√ 0).
Trecând ı̂n reperul R0 : A(1, 2), A0 (−1, 2).
Trecând ı̂n reperul R: A0 (− √12 + 1, √12 + 1), A( √12 + 1, − √12 + 1).
q
Coeficienţii hiperbolei sunt a = 1, b = 32 .
√ √ q q
Focarele elipsei au ı̂n reperul canonic R00 ecuaţiile F ( a2 + b2 , 0), F 0 (− a2 + b2 , 0), adică F ( 52 , 0), F 0 (− 52 , 0).
q √ q √
Trecând ı̂n reperul R0 , F ( 52 , 2),F 0 (− 52 , 2).
√ √ √ √
Trecând ı̂n reperul R, F ( 2
5
+ 1),F 0 (− 25 + 1, 25 + 1).
+ 1, 2
5
q q
Asimptotele au ecuaţiile a1 : x00 = 3 00
2 y , a2 : x 00
= − 3 00 0
2 ı̂n reperul R . Trecând ı̂n reperul R , obţinem
q √ q √ q
x0 = 3 0
2 (y − 2), x0 = − 32 (y 0 − 2). Trecând ı̂n reperul iniţial a1 : x − y = 3
2 (x + y − 2) ⇐⇒
√ √ √ √ √ q √ √ √ √ √
x( 3 − 2) + y( 3 + 2) − 2 3 = 0, a2 : x − y = − 32 (x + y − 2), x( 3 + 2) + y( 3 − 2) − 2 3 = 0.
O altă metodă este să deducem conul asimptot: H(x, y) = ∆ ⇒ x2 + 10 · x · y + y 2 − 12x − 12y + 16 = 4 ⇒
2 2
√ √ √ δ√ √ √ √ √ √ √
x +10·x·y +y −12·x−12·y
  = 0 ⇒ (x( 3+
 +12  2)+y(  3− 2)−2 3)(x( 3− 2)+y( 3+ 2)−2 3) = 0.
1 5 l l + 5m
O altă metodă: (lm) = 0 ⇒ (lm) = 0 ⇒ l(l + 5m) + m(5l + m) = 0 ⇒ l2 + 10ml + m2 =
5 1 m 5l + m
2 √ √ √
0 ⇒ ml + 10 ml + 1 = 0 ⇒ ml = −5 ± 24 = −( 2 ± 3)2 . Acum, punem condiţia ca centrul să aparţină acestor
drepte.
 3. x2 − 4xy + 4y 2 − 6x + 2y + 1 = 0
4. x2 + 2xy + y 2 + 2x + 2y + 1 = 0

Exerciţiul 2. Determinaţi tangenta la următoarele conice ı̂n punctele precizate:

1. x2 − 4xy + 9y 2 + 2x − 14y = 0; O(0, 0);

2. 2x2 + 4x · y − y 2 + 4 · x − 8y − 12 = 0; M (2, 2);

3. x2 − 5xy + 3y 2 + 5x + 3y − 6 = 0, ı̂n punctele de intersecţie ale conicii cu axele de coordonate.