Ministerul Educatiei si Inovarii Mitropolia Moldovei si Bucovinei

Facultatea de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae”-Iasi

Voievodul Matei Basarab – ctitor de

Biserici

-Lucrare de seminar-

Student: Plesca Florin Coordonator:

Anul II, grupa a VIII-a P. S. Emilian Nica

1
 Cuprinsul

1. Introducere……………………………………………pag. 3
2. Matei Basarab - domn al Tarii Romanesti……………pag. 4
3. Matei Basarab – ctitor de biserici…………………….pag. 6
4. Elemente definitorii ale marelui voievod…………….pag. 12
5. Concluzie……………………………………………..pag. 14
6. Bibliografie……………………………………………pag. 15

2
 Introducere

In lucrarea de fata am incercat sa ofer o imagine cat mai completa si

mai convingatoare a activitatii ctitoricesti desfasurata in Tara Romaneasca in
vremea lui Matei Basarab putand starni interesul tuturor de a-si imagina un
itinerariu de calatorie, si poate realizabil candva.
Matei Basarab, dupa cum aprecia Constantin C. Giurescu, a fost un
domn cu remarcabile insusiri:…”viteaz ostas, ctitor desavarsit, gospodar
vrednic si diplomat incercat…, tipul reprezentativ al domnului de tara”1
Chiar daca respectivele caracterizarii tind sa idealizeze,
personaliatatea si meritele lui Matei Basarab, nu se poate nega faptul ca in
lunga sa domnie, de aproape 22 de ani (1632-1654), Tara Romaneasca a
cunoscut importante progrese atat in viata economica, cat si in dezvoltarea
artei si culturii.
In lucrarea de fata, plecand de la constatarea lui Constantin C.
Giurescu, dupa care Matei Basarab a fost “cel mai mare ctitor al neamului
nostru”, m-am oprit numai asupra acestei laturi a activitatii voievodului,
incercand sa realizez o prezentare succinta a tot ceea ce s-a ridicat sau
refacut, de catre Matei voda, in Tara Romaneasca in vremea celor 22 de ani
de domnie.
Multimea de contsructii inaltate in aceasta epoca a fost remarcata, asa
cum era normal, intai de contemporani, de pilda Paul de Alep constata ca
Matei Basarab “a zidit multe biserici si felurite manastiri, toate de piatra,

1
Constantin C. Giurescu, Istoria romanilor, ed. a II-a, vol. III, partea I, Bucuresti, 1944, p. 79;

3
boltite, din temelii, desavarsite si le-a facut toate de cate aveau nevoie…a
zidit (in ) multe locuri”2
Ampla opera constructiva a epocii nu s-a rezumat numai la ridicarea
unor monumente noi, laice sau religioase, ci ea a cuprins si numeroase
refaceri, reparatii care se intalnesc de la curtile sale domnesti, pana la cele
mai indepartate asezaminte monahale. Se poate spune ca nu a existat
aproape ctitorie veche care sa nu fie reparta sau refacuta, dupa caz, si putem
afirma, fara teama de a gresi, ca intreaga tara aparea ca un vast santier,
vechile constructii capatand o haina noua.

Matei Basarab - domn al Tarii

Romanesti

Matei Basarab s-a nascut in 1580 la Brancoveni si a murit la 9 aprilie

1654, a fost domn al Tarii Romanesti intre 1632-1654. Prin bunicul său,
Vâslan din Caracal, Matei Basarab descindea din puternica familie
a Craiovestilor. Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de
"Basarab" imediat după urcarea pe tron, considerându-se nepot al lui Neagoe
Basarab și deci urmașul acestuia. Era fiul lui "Danciul din Brâncoveni"
(judetul Olt), fost mare vornic, în timpul domniilor lui Ștefan
Surdul (1591 - 1592) șiAlexandru al III-lea cel Rău (1592 - 1593) și oștean
2
Calatori straini despre Tarile Romane, Holban Maria, vol. V, Bucuresti, 1973, p. 207;

4
al lui Mihai Viteazul căzut în bătalia de la Șelimbăr și înmormântat la Alba
Iulia. Mama lui a fost jupâneasa Stanca tot din Brâncoveni. Matei Basarab a
fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al
detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova.
Încă din timpul domniei lui Leon Tomșa a încercat să ia tronul cu
ajutorul lui Rakoczy I al Transilvaniei (1630). Agitația din țară a crescut și
mai mult sub următorul domnitor Radu Iliaș (1632), până ce Poarta, luând în
considerare și darurile făcute personal de Matei, îi încredințează tronul cu
toată împotrivirea intrigilor grecești manevrate mai ales de bogătașul Celebi
Curt (martie 1633). Menține pacea cu Turcia, încheie pact de alianță și
prietenie cu Gheorghe Rákóczi I (1635), precum și cu  Imperiul Roman,
Polonia și Veneția (1636, 1637, 1639).
Singurul care i-a făcut probleme pe tot timpul domniei a fost Vasile
Lupu, domnitorul Moldovei. Acesta a vrut să-l detroneze pe voievodul
muntean servindu-se de intrigi, pâri și atacuri. Corupând pe câțiva înalți
dregători turci, profitând de încurcăturile externe ale Porții, Lupu, a băgat
mereu intrigi pe seama relațiilor diplomatice ale lui Matei, și izbutește să
obțină destituirea acestuia. Însă, înțeleptul Matei, pe deoparte demască totul
demnitarilor otomani care îi pedepsesc chiar cu moartea pe dregătorii corupți
de Lupu, iar pe de altă parte respinge vitejește atacurile intrigantului vecin
la Focșani (noiembrie 1637) și la Ojogeni pe Prahova (decembrie 1639).
Lupu, pierzându-l pe fiul său Ioan, căruia voia să-i lase domnia Moldovei, și
intenționând ca el să o ia pe cea a Munteniei, și văzând că instrumentele sale
de intrigă nu mai au efect, se împacă cu Matei, prin mitropolitul său Varlaam
(1644). În semn de pace, fiecare voievod zidește câte o mănăstire în țara
celuilalt (Stela în Târgoviște și Soveja în Putna). Împăcarea însă nu ținut
mult. Lupu găsește motiv să se supere din nou pe Matei (1650) și-l amenință

5
că-l atacă în momentul în care acesta se îmbolnăvise (1652). Bătrânul
Basarab, în alianță cu Gheorghe Rákóczi al II-lea, îl ajută pe Gheorghe
Ștefan care se răsculase, să-l detroneze pe Vasile Lupu (aprilie 1653). Lupu
izbutește cu ginerele său Timuș să-l respingă pe Gheorghe Ștefan în
Muntenia și se năpustește asupra lui Basarab, însă la Finta, pe Ialomița e
bătut cumplit (mai 1653) și alungat pentru totdeauna de pe tronul Moldovei.
Matei Basarab nu se bucură multă vreme de liniște deplină. Bătrânețea
și o rană căpătată la Finta, o răscoală a seimenilor (lefegii străini) și
dorobanților, îi grăbesc sfârșitul. A fost înmormântat la Târgoviște, de unde
a fost mutat în 1658 la Arnota de patriarhul Macarie și de secretarul acestuia
Paul de Alep.

Matei Basarab - ctitor de Biserici

Domnia lui Matei Basarab si-a avut inceputul dupa o perioada de

sangeroase sfasieri interne, cand Tara Romaneasca s-a aflat nu odata in
pericolul de a fi devorata de uriasul Imperiu Otoman. Glorioasa mostenire a
lui Mihai Viteazul nu putuse sa fie salvata, in pofida laudabilei straduinte cu
care urmasul sau, Radu Serban, s-a luptat pentru pastrarea libertatii si
prestigiului Tarii Romanesti. Schimbatoarele domnii straine, neincetatele
pradaciuni turcesti si tataresti, dar mai ales jaful organizat al strangatorilor
de biruri si de dajdii care ii insoteau pe domnii straini de tara, pusi pe
grabnica capatuiala, au slabit puterea economica a asezarilor, aducand la

6
sapa de lemn agricultura, destramand mestesugurile si negotul. In acest sens,
este semnificativ ca, pe parcursul a trei decenii, de la Mihai Viteazul pana la
Matei Basarab, se semnaleaza doar trei sau patru initiative ctitoricesti.
La toate cele aratate s-a mai adaugat si dezastrul provocat de marele
cutremur din 1626, cand s-a prabusit in tarana boltile si zidurile multor
ctitorii stravechi, saracind tezaurul istoric al tarii cu risipirea amintirilor unor
nobile stradanii.
Urcat in scaun in septembrie 1632, Matei Basarab, nu s-a lasat
intimidat de dusmaniile adversarilor care doreau sa-i smulga sceptrul, nici de
starea jalnica in care se gaseau economia si asezamintele culturale ale tarii.
Energica sa mana gospodaresca se recunoaste pretutindeni. In scurta vreme a
fost reorganizata activitatea centrelor mestesugaresti, au fost refacute caile
de transport si au fost starpiti hotii de drumul mare care stanjeneau negotul,
dar mai ales a fost incurajata agricultura cerealiera, in epoca lui Matei
Basarab fiind chemata la o noua viata intreaga campie a Dunarii.
Desi se spune ca nu era un bun stiutor de carte, Matei Basarab a fost
neindoielnic un mare iubitor de cultura, poate si datorita sfaturilor intelepte
pe care le primea de la cumnatul sau, carturarul Udriste Nasturel. Nu putem
explica astfel grija fata de tiparnitele de la Govora si Targoviste, care,
impreuna cu scriptoriul de la Caldarusani, au lasat culturii noastre o
impresionanta mostenire. Pe de alta parte interesul pentru rosturile bine
intocmite ale tarii se recunoaste in opera de legiuitor a lui Matei Basarab,
caruia ii datoram primele pravile tiparite. Pravila de la Govora si
Intreptarea Legii tiparita la Targoviste, sunt carti de capatai pentru efortul de
intocmire a unui sistem legislativ care sa nu mai fie la liberul arbitru al
judecatorilor.

7
 Poposind in fata multelor lucrari savarsite in epoca lui Matei Basarb
putem intelege mai bine insemnarea cronicarului: “tara iubea pe domn si
domnul pe tara”. Mai raspicat decat in alte domenii, dragostea de tara a lui
Matei Basarab se rosteste in lucrarile sale ctitoricesti3.
Strabatand drumurile tarii, insotite de amintirea harnicului domnitor,
pentru a poposi in locurile unde el si-a inaltat ctitoriile, il recunoastem
pretutindeni, de la munte la Dunare, mereu preocupat de rosturile
gospodaresti si culturale, cu un neclintit respect pentru mostenirea
inaintasilor.
Recunoastem acest respect in primul rand in graba cu care a
reorganizat atelierele de mesteri zidari sia purces la refacerea locasurilor
distruse de cutremurul din 1626, pradate sau incendiate de turci sau de tatari.
Recunoastem acest respect in faptul ca monumentele epocii lui Matei
Basarab vadesc o stransa legatura cu modelele epocilor anterioare, in primul
rand cu modelele arhitectonice din vremea lui Radu cel Mare si Neagoe
Basarab.
O grija deosebita a acordat domitorul ctitoriilor neamului sau, boierii
Craiovesti si Brancoveni, sau edificiilor incarcate de istorie, pe care le-a
refacut, le-a completat cu noi cladiri, ori le-a reparat, fapt de l-a determinat
pe N. Iorga sa afirme ca matei Basarab “pretutindeni cauta locurile istorice,
urmele trecutului ce se cer improspatate pentru mai marea glorie, dar si
siguranta a lui, singurul avand dreptul de a domni”4
Savanta dispozitie planimetrica si spatiala a bisericii manastirii
Dealului, mandra ctitorie a lui Radu cel Mare, avea sa fie preluata si
interpretata de mesterii lui Matei Basarab la Plumbuita, la Brebu, la Gura

3
Ctitoriile lui Matei Basarab, Veniamin Nicolae, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1982;
4
Istoria Romanilor, N. Iorga, VI, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 85-86;

8
Motrului, la episcopia Buzaului. In acelasi timp, folosind exemplul oferit de
biserica Sfantul Gheorghe din Targoviste, ctitoria lui Neagoe Basarab, multe
biserici din vremea domnitorului Matei au fost prevazute cu turn-clopotnita
insumata cu robustetea masei de zidarie a monumentelor confera acestora un
aer de barbatie, o expresiva vigoare in care putem recunoaste un reflex al
tariei morale ce caracteriza epoca lui Matei Basarab.
Un alt element de mai veche traditie, prezent la monumentala biserica
domneasca din Targoviste, ctitoria lui Petru Cercel, si pe care epoca lui
Matei Basarab l-a preluat in mod creator, este pridvorul. Desigur ideea unui
portic la intrarea unui monument nu era noua si ea poate fi intalnita intr-o
forma sau alta in diferite arhitecturi europene, dar felul in care a fost aplicata
in practica de catre mestrii lui Matei Basarab este profund originala.
Generozitatea cu care au fost concepute si realizate pridvoarele epocii
fac evidenta legatura de substanta cu formele arhitecturii populare, cu casa
taraneasca pentru care prispa este o prezenta atat de statornica si totodata
atat de definitorie, relevand acel raport armonic si inconfundabil, care,
dintotdeauna, l-a unit pe roman cu natura patriei sale. Pridvoarele
monumentelor lui Matei Basarab nu sunt simple elemente de protectie a
intrarii, ele constituie o adevarata trasatura de unire intre interior si exterior,
integrand edificiul in peisaj, facandu-l sa respire intinderile acestuia.
Realizate din caramida, monumentele lui Matei Basarab prezinta pe
fatade o decoratie in care, iarasi, trebuie invocata legatura cu traditia. Incinse
de un brau median, ctitoriile domnitorului au fatadele decorate cu arcaturi si
panouri relizate din ciubuce, lasand sa se recunoasca folosirea modelelor
oferite de manastirea Dealu sau de Biserica episcopala de la Curtea de
Arges, ctitoria lui Neagoe Basarab, lacas legendar, in ale carui ziduri a fost
inchis nu numai trupul sotiei mesterului Manole, ci si cel anonim sacrifiu

9
mereu platit de constructorii ctitoriilor noastre, de-a lungul insangeratelor
secole de adversitate istorica.5
Asadar, simtim pretutindeni, la toate zidurile lui Matei Basarab si ale
contemporanilor sai, o neclintita dragoste de tara un incrancenat efort pentru
apararea ei. Ca lucrurile stau asa, se poate deduce si din imprejurarea ca,
odata cu impingerea agriculturii spre zona de campie, au fost construite sau
reconstruite numeroase manastiri inconjurate cu ziduri de cetate inalte de 6-7
m, si prevazute cu turnuri de colt si cu metereze care pazeau fruntariile tarii
catre amenintatoarele raiale turcesti. In fata raialei de la Braila sedeau
manastirile de la Maxineni si Slobozia, catre raiaua de la Giurgiu se aflau
manastirile fortificate de la Plataresti si Negoiesti, iar in campia Olteniei
mereu amenintata de achingii de la Vidin, a fost inaltata manastirea Sadova.
Functia lor de aparare este relevata si de contemporani, in acest sens,
Paul de Alep, vorbind despre Strehaia, afirma: “este zidita cu asemenea
intarituri pentru ca Dunarea se afla in preajma, la o ora si jumatate de drum”,
acelasi minutios observator amintea, referindu-se la manastirea Slobozia, din
mijlocul Baraganului ialomitian, ca era “inconjurata cu ziduri mari de piatra
ca un castel” fortificarea ei facandu-se deoarece se afla “numai la o zi
departare de Silistra”6
Puternic fortificate erau si lacasurile ridicate de boierii tarii. Astfel
Manastirea Bradu, datand din secolul al XVI-lea, avea o incinta fortificata,
incojurata de un val de pamant. La fel Marginenii, beneficiau de ziduri
puternice ceea ce i-a deterinat pe Habsburgi sa o transforme in punct de
aparare in 1717, in perioada vremelnicei ocupari a lacasului de catre acestia.

5
Veniamin Nicolae, Op. cit. p. 80;
6
Holban Maria,Op. cit., p. 149-150;

10
 Prezentarea ctitoriilor din vremea lui Matei Basarab ar fi, desigur,
incompleta daca nu am aminti si pe acelea ridicate de alti locuitori ai Tarii
Romanesti, indeosebi boieri, osteni, negustori, clerici, care, urmand
exemplul voievodului, au inaltat acum, de catre Cantacuzini, Udriste
Nasturel, Stroe Leurdeanu si multi altii, in orase sau pe marile domenii, case
noi, somtuoase si incapatoare, fapt sesizat si de Paul de Alep, care noteaza
ca toti boierii aveau case pe la mosiile lor.
Despre prosperitatea atelierelor de constructori si despre
imbunatatirea conditiei sociale a mesterilor zidari sau pietrari stau marturie
semnaturile acestora puse la vedere de ancadramentele de piatra ale
cladirilor. Asa ii cunoastem pe Lupu de la Bredu, pe Stoica de la Golesti, asa
se explica faptul ca un mester ca Dragomir de la Brajesti a putut ajunge in
picture murala a lacasului, alaturi de ctitorii acestuia. Dar, vorbind despre
mesteri, nu vom uita ca epoca lui Matei Basarab a fost ilustrata de valorosi
zugravi, ca Stroe de la Targoviste, autorul admirabilului ansamblului de
picture mural ace decoreaza ctitoria domnesca de la Arnota, ca mesterii de la
Sadova si Plataresti, ca Dima si Gheorghe, mesterii de la Topolnita, ca
Mihail si Ianache, mesterii de la Sacuieni, ca Tudoran, autorul impozantului
ansamblu mural de la Bajesti, ca mesterii de la Rebegesti si Roata Catunu. 7
Dintre toti acestia ii datoram lui Stroe de la Targoviste frumoasul tablou
votive din pronaosul Arnotei, tablou votiv in care ne apare chipul bland al
domnitorului, al acelui domnitor despre care urmasii au putut spune ca “a
fost infricosator dusmanilor, prietenilor de folos, imbogatitor al patriei sale”.

7
Pictura murala in epoca lui Matei Basarab, Cornelia Pillat, Ed. Mediane, Bucuresti, 1980, p: 84;

11
 Elemente definitorii ale activitatii
marelui voievod

In legatura cu lucrarea de fata, ar fi demn de remarcat trei aspecte

definitorii pentru epoca si atitudinea voievodului.
Primul ar fi ca acum constatam afirmarea unui element nou la cateva
dintre pisaniile bisericilor si manastirilor ridicate de catre Matei Basarab,
elemental reprezentaiv fiind stema tarii, corbul cu crucea in cioc, figurate la
Maxineni, Filipesti de Targ, Pinu, Gherghita, acest nou motiv decorativ
exprima dorinta de a defini o traditie, o continuitate se isi gaseste
inceputurile in faptele primilor organizatori de tara, justifica politica de
independenta promovata de Matei Basarab de-a lungul intregii sale domnii. 8
Faptul este reflectat si de celebrele versuri ale lui Udriste Nasturel, tiparite in
fruntea editiei Molitvelnicului din 1635, dedicate stemei Tarii Romanesti si
domnitorilor Basarabi:
“Tara aceasta drept stema pasarea corb poarta,
Iar pe gatul ei acum si o cununa atarna,
Cu adevarat a case prealuminate si prebatrane
A casei previteazului neam Basarab”.9
Al doilea aspect, de reala importanta, releva pozitia ferma a
voievodului de aparare a intereselor tarii, alaturi de atitudinea politica,
8
Trei pisanii din epoca lui Matei Basarab, Tereza Sinigalia, B.M.I., nr.2, 1974, p. 73-75;
9
N. Iorga, Op. cit., p. 83;

12
diplomatica si militara si prin interzicerea inchinarii unor asezaminte
monahale diferitelor centre similare din Balcani sau Orient, evitandu-se
astfel scurgerea de bogatii peste hotarele Tarii Romanesti.
Cel de al treilea aspect se refera la intensa activitate culturala
desfasurata in respectiva perioada. In acest sens amintim faptul binecunoscut
ca desi Matei Basarab era considerat ca “voievod ostas”, el a stiut sa atraga
la curtea sa oameni invatati, care sub obladuirea inteleptului domn au
desfasurat o sustinuta activitate culturala10, una dintre personalitatile centrale
in acest domeniu, in epoca, fiind Udriste Nasturel, cumnatul domnitorului,
conducatorul cancelariei domnesti si editorul multor carti tiparite in vremea
lui Matei Basarab11.
In sfarsit, nu putem sa nu amintim ca daca refacerea economica a
asigurat o temeinica baza materiala pentru desfasurarea unei vaste opera
constructive si culturale, comparabila cu epocile lui Stefan cel Mare, Neagoe
Basarab, iar mai tarziu, cu cea a lui Constantin Brancoveanu, Matei Basarab,
urmand pilda altor inaintasi, a promovat o politica de larga si permanenta
aprijinire a popoarelor din Peninsula Balcanica, a tiparit carti de cult pentru
sud-estul European, a ctitorit lacasuri in Bugaria, s-a ingrijit de cele de la
Muntele Athos, Tara Romaneasca, ca dealtfel si Moldova, acordand in
timpul sau, ca pe tot parcursul secolelor XVI-XIX, un real ajutor popoarelor
sud-dunarene subjugate de catre Poarta, precum si comunitatilor ortodoxe
din Orientul Apropiat.12

10
Istoria literaturii romane. Epoca veche, ed. a II-a, Sibiu, 1930;
11
Udriste Nasturel, Dan Horia Mazilu, Bucuresti, 1974;
12
N. Iorga, Op. cit., p. 90;

13
 Concluzie

Matei Basarab a fost un domn patriot si bun gospodar, preocupat, fara

incetare, de buna ingrijire a lacasurilor tarii justificand astfel aprecierea
superlativa a lui Constantin C. Giurescu, care il considera “cel mai mare
ctitor al poporului nostru”.
Se poate afirma ca initiativele ctitoricesti ale lui Matei Basarab pot fi
urmarite in 36 de localitati din tara noastra, la acestea adaugandu-se si alte
localitati si de peste hotare, acolo unde, prin opera sa constructive si
culturala, domnitorul roman contribuia la intarirea spiritului impotriva
stapaniri otomane.
La acestea se mai adauga inca 53 de localitati in care contemporanii
vrednicului domn, urmandu-I exemplul, au inaltat “din pajisti” sau au
refacut mai vechi zidiri, sporind si pe aceasta cale legatura cu traditia,
statornicind odata mai mult asezamintele tarii.
Astfel prin opera ctitoriceasca a lui Matei Basarab si contemporanii
sai, suntem invitati la peste o suta de popasuri pe cuprinsul Tarii Romanesti,
iar in spatial fiecarui popas ne infatiseaza constructii si lucrari de arta demne
de intreaga luare-aminte, caci demonstreaza nu numai puterea creatoare a
unei epoci daruite cu un bun conducator, dar si neincetata stradanie a
poporului nostru de a construi peste timp, in pofida grelelor adversitati
istorice.

14
 Bibliografie

1. Istoria Romanilor, Constantin C. Giurescu, ed. a II-a, vol. III,

Bucuresti, 1944;
2. Istoria Tarii Romanesti, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ed.
Academiei, Bucuresti, 1991;
3. Istoria Romanilor, N. Iorga, vol. VI, Ed. Humanitas, Bucuresti,
1992;
4. Calatori straini despre Tarile Romane, Holban Maria, vol. V,
Bucuresti, 1973;
5. Pictura murala in epoca lui Matei Basarab, Cornelia Pillat, Ed.
Meridiane, Bucuresti, 1981;
6. Istoria literturii romane. Epoca veche, ed. a II-a, Sibiu, 1930;
7. Trei pisanii din epoca lui Matei Basarab, Tereza Sinigalia, B.M.I.,
nr. 2, 1974;
8. Ctitoriile lui Matei Basarab, Veniamin Nicolae, Ed. Sport-Turism,
Bucuresti, 1982;
9. Udriste Nasturel, Dan Horia Mazilu, Bucuresti, 1974;

15