Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană

Este Războiul din Irak un război just?

Proiect pentru cursul de Etică în Relaţiile Internaţionale

Stănescu Toma-Călin,
ASC, 2 ani

Bucureşti,
2010
 Conceptul de război just este asociat eticii creştine cu privire la instanţele şi
modalităţile în care un război poate fi purtat. Conceptul modern război just are la bază tradiţia
creştină catolică, însă abordările recente apelează la cadrul legal internaţional.
Politica externă americană a suferit schimbări majore, odată cu venirea la putere a lui
George W. Bush: unilateralismul a luat locul angajamentelor multilaterale, bazate pe principii
religioase elementare, pe respectul mutual faţă de dreptul internaţional; intervenţionismul,
Teoria Păcii Democratice şi războiul preemptiv au devenit puncte centrale ale discursului
diplomatic ale noului preşedinte american.
Întrucât Războiul din Irak a reprezintat unul din momentele definitorii ale
Administraţiei Bush, a fost supus dezbaterilor publice şi examinărilor academice, în special
pentru a stabili dacă intervenţia americană se încadrează în categoria războaielor juste.
Prezenta lucrare încearcă să determine întocmai acest lucru.
Voi prezenta conceptele de război preemptiv şi preventiv, precum şi principiile
doctrinei războiului just, după care voi analiza Războiul din Irak din perspectiva acestor
principii.

Război preemptiv vs. Război preventiv

Războiul reprezintă un conflict deschis între comunităţi politice. Aceste comunităţi pot
fi două sau mai multe state (războiul clasic, internaţional) sau grupuri rivale din cadrul
aceluiaşi stat (războiul civil). Unele grupuri de presiune politică, precum organizaţiile
teroriste, pot fi considerate comunităţi politice, întrucât reprezintă asociaţii de indivizi cu scop
politic.1
Războiul poate fi gândit din patru perspective2. Prima este cea realistă, conform căreia
războiul este o chestiune de putere, de atingere a interesului propriu şi de împlinire a
necesităţilor, ceea ce face o analiză morală a războiului inutilă. Cea de-a doua perspectivă este
cea a războiului sfânt (cruciade, jihad), conform căreia religia sau o ideologie seculară poate
autoriza impunerea forţei sau uciderea necredincioşilor. Cea de-a treia este pacifismul, care
consideră că orice război este imoral în sine.

1
Stanford Encyclopedia of Philosophy, War, 28 iulie 2005
2
Pew Forum, Iraq and Just War: A Symposium, 30 septembrie 2002
 Cea de-a patra perspectivă este cea a războiului just, conform căreia raţionamentele
morale universale pot fi şi trebuie aplicate activităţii războiului, pentru a determina în ce
măsură utilizarea forţei este justă sau injustă.
Războiul sau lovitura preemptivă este purtat pentru a respinge sau înfrânge o acţiune
ofensivă sau o invazie iminentă, sau pentru a dobândi un avantaj strategic într-un război
iminent, înainte ca ameninţarea să se materializeze. Dreptul unui stat de a contracara un
posibil atac prin forţă este considerat de Hugo Grotius ca fiind parte componentă a dreptului
acelui stat la auto-apărare.3
Războiul preventiv este războiul iniţiat sub convingerea că un conflict este inevitabil,
nu şi iminent. Scopul este acela de a împiedica o schimbare în echilibrul de putere, prin atacul
unui adversar înainte ca acesta să dobândească vreun avantaj. Iniţierea unui astfel de război
fără aprobarea explicită a Organizaţiei Naţiunilor Unite este considerată a fi ilegală din
punctul de vedere al dreptului internaţional.4

Principiile Războiului Just

Doctrina Războiului Just are două seturi de principii5. Primul set stabileşte jus ad
bellum, dreptul de a porni un război şi include principiile războiului ca ultimă instanţă,
autorităţii legitime, principiul cauzei drepte şi al intenţiei juste, principiul probabilităţii de
succes. Al doilea set stabileşte modul de conduită pe timpul războiului, jus in bello, şi include
principiile proporţionalităţii şi discriminării.
Principiul războiului ca ultimă instanţă se referă la faptul că trebuie epuizate toate
opţiunile non-violente (negocieri) înainte ca utilizarea forţei să fie justificată.
Conform principiului autorităţii legitime, un război poate fi considerat just doar dacă
este întreprins de către o autoritate legitimă. Chiar şi cauzele juste nu pot fi apărate prin
acţiuni întreprinse de grupuri sau indivizi a cărui autoritate nu este recunoscută de societate ca
fiind legitimă.
Atât principiul cauzei drepte, cât şi principiul intenţiei juste fac referire la scopuri,
însă diferenţa constă în faptul că, în timp ce primul se referă la principiile morale pentru care
luptă un stat, al doilea se referă la scopurile imediate şi la mijloacele prin care acestea pot fi
atinse. Principiul cauzei drepte susţine că un război just trebuie purtat doar pentru a corecta o
nedreptate suferită. Conform principiului intenţiei juste, un război este just doar în cazul în
care este purtat pentru restabilirea păcii.
3
Beres L.R., The Permissibility of State-Sponsored Assassination during Peace and War, 1991
4
Shue H.& Rodin D., Preemption, military action and moral justification, 2007
5
Internet Encyclopedia of Philosophy, Just War Theory, 10 februarie 2009
 Din punct de vedere al principiului probabilităţii de succes, un război este considerat
just doar dacă este purtat cu şanse rezonabile de succes.
Conform principiului proporţionalităţii, forţa utilizată în războiul just trebuie să fie
proporţională cu daunele suferite. Este interzisă utilizarea unei forţe supradimensionate pentru
atingerea unui obiectiv limitat.
Conform principiului discriminării, trebuie făcută deosebirea între forţele combatante
şi populaţia non-combatantă. Civilii nu trebuie să fie afectaţi de război (nu trebuie folosiţi pe
post de ţinte, trebuie luate toate măsurile pentru a evita uciderea civililor). Moartea civililor
este justificată doar dacă sunt victimele inevitabile ale unui atac asupra unei ţinte militare.

Războiul din Irak

În 2002, preşedintele american George W. Bush, susţinea necesitatea unei intervenţii
în Irak, din cauza stării de vulnerabilitate a Statelor Unite în urma atacurilor din 11 septembrie
2001, alături de supoziţia că Irak ar deţine şi fabrica arme de distrugere în masă şi că ar
sprijini grupări teroriste, printre care şi al-Qaeda.
Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU nr. 14416, din 8 noiembrie 2002, solicita
Irakului să permită accesul inspectorilor şi să se supună rezoluţiilor anterioare. Irakul părea să
fi acceptat Rezoluţia 1441, însă, la începutul 2003, George Bush şi premierul britanic Tony
Blair au declarat că Irak ar obstrucţiona misiunea ONU şi că ar ascunde în continuare armele.
Lideri precum preşedintele francez Jacques Chirac şi cancelarul german Gerhard Schröder au
cerut extinderea termenului până la care Irak era obligat să respecte prevederile Rezoluţiei. Cu
toate acestea însă, pe 17 martie, Bush a declarat încetarea eforturilor diplomatice din partea
Consiliului de Securitate ONU, considerându-le inutile, şi a emis un ultimatum adresat lui
Saddam, căruia îi cerea să părăsească Irakul în 48 de ore. Când Saddam a refuzat, în
dimineaţa zilei de 20 martie, Statele Unite şi aliaţii săi au lansat un atac cu rachete ghidate
asupra unui complex de buncăre în care se credea câ se află preşedintele şi statul major
irakian, urmate de atacuri aeriene asupra instalaţiilor militare şi guvernamentale şi de
invadarea Irakului dinspre sud, din Kuweit. Forţele aliate au întâmpinat minimă rezistenţă din
partea trupelor irakiene; cea mai mare opoziţie a venit din partea suporterilor Partidului Baath,
Fedayeeni lui Saddam.
Garda Republicană a fost desfăşurată în partea centrală a Irakului, pentru a apăra
capitala Baghdad. Pe măsură ce forţele americane avansau înspre valea râului Tigru-Eufrat, au
ocolit multe din zonele populate, unde mişcarea de rezistenţă a Fedayeenilor era puternică, şi
6
UN Security Council, Press Release SC/7564, 8 noiembrie 2002
au fost forţate să se oprească la 95 km de Baghdad, din cauza stării vremii şi a stresului pus pe
liniile de aprovizionare. În săptămâna următoare, forţele aeriene americane au cauzat pierderi
majore trupelor Gărzii Republicane din capitală, ceea ce a permis forţelor terestre să preia, pe
4 aprilie, controlul aeroportului internaţional din Baghdad şi, după cinci zile, controlul
întregului oraş. În aceeaşi zi, forţele britanice au preluat controlul asupra oraşului Al-Basrah
(Basra). Încercarea de a deschide un al doilea front în partea de nord a Irakului a fost
obstrucţionată de opoziţia guvernului turc, care a refuzat să acorde drept de trecere unităţilor
mecanizate ale armatei Statelor Unite. Cu toate acestea, Soldaţi ai Forţelor Speciale americane
au fost paraşutaţi în zonă şi, împreună cu luptătorii kurzi Peshmerga, au reuşit să preia
controlul oraşelor Kirkuk (10 aprilie), Mosul (11 aprilie) şi Tikrit (13 aprilie). Cu toate că
grupuri izolate de loialişti ai regimului continuau să lupte, Bush a declarat „misiune
îndeplinită” pe 1 mai 2003.
Pe 28 august 2003, preşedintele american a avut o schimbare de poziţie în ceea ce
priveşte implicarea ONU, anunţând că va accepta prezenţa unei misiuni de menţinere a păcii
în Irak, atâta timp cât forţa multinaţională va fi condusă de armata Statelor Unite.7
Saddam Husssein a fost capturat de forţele americane pe 23 decembrie 2003, predat
noilor autorităţi irakiene în iunie 2004, pentru a fi judecat pentru crime împotriva umanităţii,
şi executat pe 30 decembrie 2006.
Pe 8 iunie 2004, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat cu unanimitate de voturi
Rezoluţia nr. 15468, prin care susţinea transferul suveranităţii în mâinile unui nou guvern
irakian şi organizarea alegerilor pentru o Adunare Naţională Provizorie, care să adopte o nouă
Constituţie a Irakului. În baza unei constitutiţii provizorii, guvernul interimar a preluat
controlul pe 28 iunie. Pe 30 ianuarie 2005 au fost organizate alegeri pentru desemnarea
Adunării Naţionale, iar, pe 18 septembrie, a fost ratificată noua Constituţie.

7
Sharp J.& Blanchard C., Post War Iraq: Foreign Contributions to Training, Peacekeeping and Reconstruction,
25 septembrie 2007
8
UN Security Council, Resolution 1546, 8 iunie 2004
 Principiul războiului ca ultimă instanţă
Una din condiţiile indispensabile ale Doctrinei Războiului Just este aceea că războiul
trebuie să fie folosit doar în ultimă instanţă; înainte ca un începerea unui război să fie
considerată justificată, trebuie epuizate toate mijloacele non-violente. În cazul Irakului,
această condiţie nu a fost respectată.
Când Statele Unite au declarat război Irakului, misiunea inspectorilor ONU încă se
afla în desfăşurare şi întâmpinau rezistenţă minimă din partea autorităţilor. În timp ce nu ar fi
putut dovedi existenţa armelor de distrugere în masă, puteau dovedi prezenţa pe teritoriul
Irakului a instrumentelor necesare pentru dobândirea acestora – reactoare nucleare, uzine
operaţionale de îmbogăţire a uraniului şi procesare a plutoniului, etc.
Administraţia americană părea nerăbdătoare să înceapă războiul în Irak. Întrucât Casa
Albă era dominată de neoconservatori, politica în cazul Irakului reflecta concepţia că Statele
Unite aveau dreptul de a purta acest război, fără să fie îngrădite de dreptul internaţional - SUA
nu au căutat să obţină aprobarea din partea Consiliului de Securitate al ONU, cu atât mai mult
cu cât George Bush declara că intervenţia americană în Irak este un război preemptiv.

Principiul autorităţii legitime

Un război este just doar dacă este declarat de către o autoritate legitimă. În cazul
Războiului din Irak, această condiţie nu a fost respectată, nici la nivel de proces constituţional
intern, nici pe plan internaţional.
Conform art. 1, punctul 8 din Constituţia Statelor Unite ale Americii, doar Congresul
are dreptul de a declara război.9 Rezultatul votului din cele două camere a fost majoritar în
favoarea propunerii Casei Albe de a începe războiul.
Din punct de vedere al doctrinei Războiului just, un stat poate declara război pentru a
împiedica distrugerea statului, pentru a opri o invazie sau pentru a răspunde unui atac iminent.
Totuşi, războiul din Irak nu satisface niciunul din aceste criterii şi a fost demarat în lipsa unei
aprobări explicite a din partea ONU.
Pe 24 februarie 2003, Statele Unite, Marea Britanie şi Spania au prezentat Consiliului
de Securitate al ONU un proiect de rezoluţie care declara că Irakul a ratat ultima şansă
oferită de Rezoluţia 1441, prin nerespectarea acesteia.10 Proiectul a fost retras după ce a
cauzat disensiuni între membrii consiliului. După ce a întâmpinat criticile Franţei, Germaniei

9
United States Constitution, 21 iunie 1788
10
C-Span, Text of an Amended Draft Resolution submited by US, UK and Spain to the UN Security Council
regarding Iraqi compliance with Resolution 1441 and previous resolutions, 7 martie 2003
şi Rusiei, Statele Unite au renunţat la încercarea de a obţine aprobarea ONU şi au abordat
problema unilateral.

Principiul cauzei drepte şi al intenţiei juste

Din perspectiva standard, un război just trebuie să se încheie odată cu restaurarea
status quo-ului anterior. Pentru ca un război să fie considerat just, scopul trebuie să fie
restabilirea păcii şi reconcilierea părţilor aflate în conflict. Cazul paradigmatic este războiul de
agresiune, care se încheie în mod just odată ce agresorul a fost învins, atacul respins şi vechile
graniţe refăcute.
Administraţia Bush nu a pledat în favoarea războiului din necesitatea de a elibera
poporul irakian de sub regimul lui Saddam Hussein, nici din necesitatea de a democratiza
Irakul. Această finalitate a fost propusă de preşedintele Bush după ce armata americană nu a
putut găsi arme de distrugere în masă şi după ce lupta convenţională s-a transformat într-un
război de gherilă asemănător celui din Vietnam: lipsit de fronturi deschise şi de confruntări
directe, purtat în interiorul comunităţilor, între forţe asimetrice.
Intervenţia americană în timpul Războiului din Golf, din timpul preşedintelui George
Bush Sr., a avut ca finalitate eliberarea Kuweitului de sub ocupaţie irakiană, ceea ce respectă
Doctrina Războiului Just.
Însă, în cazul Războiului din Irak, scopul administraţiei americane a fost înlăturarea şi
înlocuirea guvernului irakian, ceea ce contravine principiului intenţiei juste. În urma căderii
regimului lui Saddam Hussein, prezenţa unei forţe de menţinere a păcii era justificată, însă nu
şi sub conducerea uneia dintre părţile combatante. Din perspectiva principiului intenţiei juste,
Statele Unite trebuia să se fi retras după transferul suveranităţii în mâinile irakienilor.

Principiul probabilităţii de succes

Un război este just doar dacă este purtat cu şanse rezonabile de succes.
În cazul Războiului din Irak, acest principiu ridică unele probleme. Statele Unite au
privit probabilitatea de succes doar din perspectiva diferenţei dintre capabilităţile militare ale
celor două forţe combatante, ceea ce indica un succes militar în decursul a câtorva luni. Însă,
deşi acţiunile militare majre s-au încheiat în mai 2003, armata americană a fost nevoită să
rămână pe o perioadă mult mai lungă decât cea prognozată.
 Administraţia Bush a eşuat în a prevede costurile reale ale intervenţiei din Irak:
desfăşurarea a peste 245.000 de trupe11, costuri financiare de peste 3 trilioane $12, peste 4.300
morţi şi 31.000 răniţi în acţiunile militare13, precum şi o criză umanitară de proporţii, obligaţia
de a sprijini reconstrucţia infrastructurii economice şi de a proteja populaţia non-combatantă
şi graniţele Irakului. De asemenea, lupta convenţională, a cărei durată putea fi estimată, s-a
transformat într-un război de gherilă, bazat pe confruntări indirecte directe şi purtat în
interiorul comunităţilor, între forţe asimetrice.
Respectarea principiului probabilităţii de succes poate fi privită din perspectiva
principiului intenţiei juste.
Dacă intenţia Administraţiei Bush era aceea de a elibera poporul irakian de sub
regimul lui Saddam Hussein şi de a democratiza Irakul, atunci intervenţia americană a avut
succes. Însă, dacă intenţia era de a pacifica Irakul, atunci intervenţia nu a avut succesul
scontat.
Conform unui studiu al P. Sullivan de la Universitatea din Georgia, Statele Unite nu ar
fi avut cum să prezică ce s-a întâmplat după căderea regimului lui Saddam Hussein. Modelul
propus de aceasta susţinea că, odată cu schimbarea obiectivului armatei Statelor Unite, din
schimbarea regimului în impunerea şi menţinerea autorităţii unui nou guvern, şansele de
succes ale intervenţiei americane sunt sub 26%.14

Principiul discriminării
Doctrina Războiului Just impune necesitatea de a face deosebirea între forţele
combatante şi populaţia non-combatantă. Moartea civililor este justificată doar dacă sunt
victimele inevitabile ale unui acţiuni asupra unei ţinte militare.
În timpul acţiunii militare din martie-aprilie 2003, armata americană a ales să
ocolească zonele populate în care rezistenţa Fedayeenilor era puternică, astfel protejând
civilii. Şi, conform Lt. Cmdr. (R) John Carson, protejarea populaţiei irakiene non-combatante
este unul din principalele motive pentru care coaliţia condusă de Statele Unite a rămas în Irak,
după încetarea acţiunilor militare majore.15

11
Military Factfiles, BBC
12
Trotta D., Iraq hits U.S. Economy, Reuters, 2 martie 2008
13
Iraq Coalition Casualty Count, ICasualties.org, 23 februarie 2010
14
Fahmi S., UGA Study shows that weaker nations prevail in 39% of military conflicts, University of Georgia
News Service, 22 aprilie 2010
15
Carlson J., War on Behalf of Noncombatants?, United States Air Force Academy, 2005
 Principiul proporţionalităţii
Forţa utilizată într-un război just trebuie să fie proporţională cu daunele suferite. Însă
Statele Unite nu suferiseră nicio daună din partea Irakului, nu se găsise nicio dovadă care să
lege Irakul de atacurile de la 11 septembrie, iar ameninţarea cu arme de distrugere în masă era
doar una presupusă. Din perspectiva Doctrinei Războiului Just, un război preemptiv poate fi
uneori îndreptăţit, însă un război preventiv este imposibil de justificat. SUA erau îndreptăţite
doar să se pregătească de un potenţial război, nu să îl şi pornească.

Concluzie
Din perspectiva primului set de principii ale Doctrinei Războiului Just, jus ad bellum,
intervenţia americană în Irak nu a fost una justificată: Statele Unite nu au încercat să utilizeze
întregul arsenal al mijloacelor diplomatice, considerându-le ca fiind ineficiente; intervenţia
militară în Irak a avut doar legitimitate internă, obţinând aprobarea Congresului american,
Administraţia Bush acţionând în manieră unilaterală, fără să mai aştepte o aprobare explicită
din partea Consiliului de Securitate al ONU; nu exista o ameninţare directă care să justifice o
intervenţie militară, Statele Unite modificându-şi din mers pledoaria în favoarea războiului,
de la neutralizarea ameninţării cu arme de distrugere în masă, la înlăturarea regimului tiranic
al lui Saddam Hussein, la necesitatea de a stabiliza şi democratiza Irakul; probabilitatea de
succes a intervenţiei a fost calculată doar din perspectiva diferenţei de capabilităţi militare, nu
şi din perspectiva costurilor umane şi materiale.
Din perspectiva principiului discriminării, modul de conduită al armatei Statelor Unite
poate fi considerat ca fiind unul just – în timpul acţiunilor militare majore, numărul civililor
afectaţi a fost scăzut şi au fost zonele populate în care era prezentă rezistenţa Fedayeenilor.
Din perspectiva princpiului proporţionalităţii, Războiul din Irak nu este just..
Doctrina Bush, cea care a stat la baza intervenţiei militare americane din Irak, este
considerată de unii academicieni drept opusul teoretic al Doctrinei Războiului Just.16 Analizat
din punctul de vedere al principiilor Doctrinei Războiului Just, Războiul din Irak este un
război injust.

16
Newcomb Q., Redefining the „Just War Doctrine”: implications of the new American Foreign Policy
Framework, Carleton University, ianuarie 2004
 Resurse bibliografice

Cărţi
Holmes A.F., Just War Theory, în Atkinson D.J&Field D.F.(ed.), New Dictionary of
Christian Ethics and Pastoral Theology, Inter-Varsity Press, 1995
Shue H.& Rodin D., Preemption: Military Action and Moral Justification, Oxford University
Press, 2007
Walt S.M., Taming American Power, W.W. Norton, 2005
Walzer M., Arguing about War, Yale University Press, 2004

Resurse Internet
Barnes J. & Stoll R.J., Preemptive and Preventive War: a preliminary taxonomy, Baker
Institute for Public Policy, martie 2007
http://www.bakerinstitute.org/publications/Preemptive%20and%20Preventive%20War-1.pdf
Beres L.R., Permissibility of State-Sponsored Assassination during Peace and War, Hein
Online, 1991
http://heinonline.org/HOL/LandingPage?collection=journals&handle=hein.Journals /tclj5&div=15&id=&page=
Chomsky N., On the Just War Theory and the Invasion of Iraq (lecture), US Military
Academy of West Point, 20 aprilie 2006
http://video.google.com/videoplay?docid=-3740467851698161135&q=chomsky+westpoint&hl=en#
Crawford N.C., Just War Theory and the US Counterterror War, Reed College, martie 2003
http://people.reed.edu/~ahm/Courses/Reed-POL-240-2009-
S3_IP/Syllabus/EReadings/15.2.JustWar_Crawford2003Just.pdf
Carlson J., War on Behalfof Noncombatants? (lecture), US Air Force Academy of Colorado
Springs, 2004
http://www.usafa.edu/isme/JSCOPE04/Carlson04.html
Fahmi S., UGA Study finds that weaker nations prevail in 39% of military conflicts,
University of Georgia Office of Public Affairs, 22 aprilie 2010
http://www.uga.edu/news/artman/publish/070611_Sullivan.shtml
Gray C.S., The Implications of Preemptive and Preventive War Doctrines: A Reconsideration,
Strategic Studies Institute, 24 iulie 2007
http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/Pubs/display.cfm?pubid=789
Loconte J., Fighting a Just War in Iraq, Heritage Foundation, 8 aprilie 2003
http://www.heritage.org/Research/Reports/2003/04/Fighting-a-Just-War-in-Iraq
Newcomb Q., Redefining the Just War Doctrine: Implications of the New American Foreign
Policy Framework, Carleton University, ianuarie 2004
http://www.carleton.ca/e-merge/docs_vol5/articles/article_Newcomb.pdf
Record J., The Bush Doctrine and War with Iraq, US Army War College of Carlisle, 2003
http://www.carlisle.army.mil/usawc/parameters/03spring/record.pdf
Sharp J.M. & Blanchard C.M., Post-War Iraq: Foreign Contributions to Training,
Peacekeeping, and Reconstruction, Federation of American Scientists, 25 septembrie 2007
http://www.fas.org/sgp/crs/mideast/RL32105.pdf
Trotta D., Iraq war hits US economy, Reuters, 2 martie 2008
http://www.reuters.com/article/idUSN2921527420080302?feedType=RSS&feedName=topNews&sp=true
Văduva Ghe. (Gen. R), Principii ale războiului şi luptei armate, Centrul de Studii Strategice
şi de Apărare, 2003
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/principii_ale_razboiului.pdf
Iraq amd Just War: A Symposium (event transcript), Pew Forum, 30 septembrie 2002
http://www.pewforum.org/Politics-and-Elections/Iraq-and-Just-War-A-Symposium.aspx
Just War Theory, The Internet Encyclopedia of Philosophy, 10 februarie 2009
http://www.iep.utm.edu/justwar/
Text of an Amended Draft Resolution submitted by the US, UK & Spain to the UN Security
Council regarding Iraqi Compliance with the Security Council Resolution 1441 & previous
resolutions, C-SPAN.org, 7 martie 2003
http://c-span.org/resources/fyi/draftresolution2.asp
Special Report: Would an Invasion of Iraq be a „Just War”?, United States Institute for
Peace, 2003
http://www.usip.org/files/resources/sr98.pdf
Resolution 1441, UN Security Council Press Release, 8 noiembrie 2002
http://www.un.org/News/Press/docs/2002/SC7564.doc.htm
Resolution 1546, UN Security Council Press Release, 8 iunie 2004
http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N04/381/16/PDF/N0438116.pdf?OpenElement
United States Constitution, 21 iunie 1788
http://www.usconstitution.net/const.html
War, Stanford Encyclopedia of Philosophy, 28 iulie 2005
http://plato.stanford.edu/entries/war/
Icasualties.org
http://icasualties.org/iraq/
Iraq Body Count
http://www.iraqbodycount.org/database/
Ebsco Database
Enemark C. & Michaelsen C., Just War Doctrine and the Invasion of Iraq, Australian Journal
of Politics & History, vol. 51 issue 4, p 545-563, decembrie 2005
Stiltner B., Just War: Second Thoughts on Iraq, Christian Century vol. 123 issue 25, p 34-35,
12 decembrie 2006
Weigel G., Just War and Iraq Wars, First Things: A Monthly Journal of Religion & Public
Life issue 172, p 14-20, aprilie 2007