În fiecare an, revine și imobilizează la pat milioane de oameni din întreaga lume.

Prin urmare, are caracteristicile unei

epidemii. Gripa este una dintre cele mai comune boli. Aceasta constă într-o infecție cauzată de un virus care
afecteaza aparatul respirator. Este foarte contagioasă și se răspândește rapid pe calea aerului în special în mediile
aglomerate. Nu este o afecţiune gravă: în cele mai multe cazuri, boala dispare în aproximativ o săptămână, deşi
starea de oboseală poate dura o perioadă mai lungă. Cu toate acestea, lăsată netratată, gripa poate provoca şi
complicații grave. Cele mai mari riscuri îi vizează pe vârstnici, persoanele cu afecţiuni cardiace, respiratorii, sugarii,
femeile gravide, persoanele slăbite. Dat fiind că virusurile gripale se schimbă de la an la an, noile variante nu sunt
recunoscute de anticorpii majorităţii populației, care astfel rămâne neprotejată faţă de tulpina de virus. De aceea,
vaccinarea, singura apărare reală împotriva gripei, trebuie repetată în fiecare an.

Virusuri

Virusurile responsabile de infecţie aparțin familiei de orthomixovirus și se disting de cele ale altor boli infecțioase prin
două caracteristici. În primul rând, pentru că nu există un singur tip de virus, ci există diverse tipuri, A, B și C: primele
două sunt responsabile de forma clasică de gripă, în timp ce tipul C, în general asimptomatic, provoacă o infecție
asemănătoare răcelii. Virusurile de tip A circulă atât la om, cât și la unele specii animale (păsări, porci, cai) și sunt la
rândul lor împărțite în subtipuri. De obicei, virusul se transmite de la păsări la porci și de la aceştia din urmă la om.
Virusurile de tip B sunt prezente doar la om și nu există subtipuri distincte. În al doilea rând, virusurile gripale sunt
mutante, respectiv se modifică de la an la an, forțând astfel sistemul nostru imunitar de fiecare dată să producă noi
anticorpi capabili să le facă față și să îi învingă. Dacă, de exemplu, o persoană a trecut printr-o infecţie cu virusul A în
anul anterior, nu este sigur că este imună la recidivă în anul următor: același virus se poate prezinta modificat, iar
organismul, pentru a-l neutraliza, trebuie să producă noi anticorpi.

Virusurile gripale supraviețuiesc în celulele tractului respirator superior: nas, faringe și laringe. Acest lucru înseamnă
că, dacă în timpul sau în urma unei gripe se dezvoltă bronhopneumonia, responsabilii nu pot fi virusurile gripei: în
acest caz, boala este cauzată de bacteriile care, profitând de starea slăbită a persoanei, atacă bronhiile și plămânii.

Virusul care infectează păsările sălbatice și domestice (inclusiv puii de găină) se numește „virusul gripei aviare”: de
obicei, nu infectează oamenii, deşi, în 1997, s-au descoperit în Hong Kong câteva cazuri sporadice de gripă aviară la
oameni care au intrat în contact direct cu animalele infectate (fermieri, măcelari și medici veterinari). În orice caz,
virusul gripei aviare nu se transmite prin consumul de carne sau ouă infectate.

Tipuri de epidemie

O caracteristică a gripei este tendința virusurilor de a-şi modifica continuu în timp caracteristicile: dacă modificările
sunt semnificative, în anumite circumstanțe pot exista consecințe importante pentru populație, care, întrucât nu s-a
confruntat niciodată cu noul virus, este slab imunizată și se îmbolnăveşte mai ușor. Acest fenomen poate coincide cu
apariția la toate grupele de vârstă a unor epidemii mari la nivel mondial, denumite „pandemii”.

Pandemiile se manifestă la intervale de timp imprevizibile și în acest secol au avut loc în 1918 (Spaniolă, subtip
H1N1), în 1957 (Asiatică, subtip H2N2) și 1968 (Hong Kong, subtip H3N2). Cea mai gravă, pandemia de gripă
spaniolă, a provocat cel puțin 20 de milioane de morţi.

Apariția unei tulpini de virus cu proteine de suprafață complet noi nu este cu siguranță suficientă pentru a spune că a
existat o pandemie. De asemenea, este necesar şi ca noul virus să fie capabil să se transmită de la om la om în mod
eficient.

Mai jos sunt prezentate unele caracteristici ale infecțiilor gripale:

  pandemică: răspândită în întreaga lume
 epidemică: răspândită la nivel local
 endemică: cazuri sporadice care apar pe tot parcursul anului
 sezonieră: în zonele nordice apare în timpul iernii, iar în cele sudice, primăvara.

Puţină istorie

Încă din antichitate, virusurile gripale au fost probabil o cauză importantă a bolilor. Prima epidemie de gripă datează
din 1173. Primele descrieri ale epidemiilor caracterizate prin simptome asemănătoare gripei datează din secolul V
î.Hr. în Grecia, și s-au menținut pe tot parcursul erei creștine, arătând faptul că gripa este prezentă de mii de ani la
populația umană. Recent, s-a presupus că ciuma din Atena, care a avut loc între 430 și 427 î.Hr. și descrisă de
Tucidide, a fost de fapt o epidemie de gripă agravată de complicații.

Prima pandemie de gripă datează din anul 1580. De atunci, au fost descrise 31 de pandemii, dintre care cea mai
mare a avut loc în 1918-1919 (pandemia spaniolă), atunci când, pe parcursul a trei valuri succesive, au fost
înregistrate în lume 21 de milioane de decese. Virusul gripal a fost descoperit în 1918, dar prima izolare a virusului
gripal la om datează din 1933 în Anglia. Virusul gripal B a fost izolat în 1939, iar virusul gripal C în 1950. Din 1940
virusurile gripale sunt izolate în fiecare an, în diferite părți ale lumii, în timpul epidemiilor și pandemiilor. O epidemie
de gripă datorată virusului gripal A apare o dată la doi ani, în timp ce o epidemie de virus de tip B (care are, în
general, o răspândire şi o gravitate mai scăzută) apare o dată la 3-4 ani.

Transmitere

Transmiterea are loc de la o persoană la alta prin aer: virusul se răspândește prin intermediul picăturilor de salivă
expulzate în aer prin strănut sau tuse de către o persoană afectată deja sau pur și simplu prin atingerea cu mâinile a
suprafețelor sau obiectelor contaminate de către persoane bolnave. Virusul pătrunde de obicei prin nas sau gură şi
se multiplică rapid în tractul respirator. La momentul infectării nu se simte nici un disconfort, dar între timp virusul
începe să se înmulţească. Într-o comunitate sau o regiune, evoluţia unui episod de epidemie de gripă, după un debut
brusc, ajunge la stadiul acut în decurs de trei săptămâni și tinde apoi să se estompeze în scurt timp (6-10
săptămâni).

Epidemii cauzate de virusul gripal de tip A se pot manifesta periodic în saloanele de spital sau în alte grupuri de
populație închise (cum ar fi persoanele în vârstă care trăiesc în aziluri).
În aceste situații, caracteristicile epidemiologice ale bolii (perioadă scurtă de incubaţie, transmitere pe calea aerului)
pot da naștere unor epidemii cu caracter exploziv, dar de durată relativ scurtă (1-3 săptămâni). În timpul acestor
epidemii, sunt destul de frecvente infecțiile secundare în rândul personalului spitalului (cu rate de atac de 20-50 la
sută). La rândul său, personalul spitalului poate da curs epidemiei prin transmiterea infecției la pacienții susceptibili.

sus

Primele simptome ale gripei

 Gripa apare brusc, de la o zi la alta, fără nici un simptom de avertizare. Persoana
începe să simtă o stare de rău general și se simte slăbită. După perioada de incubație, care poate dura de la una la
trei zile, sosesc primele simptome specifice ale acestei boli de sezon. Gripa începe brusc cu febră mare, care atinge
rapid apogeul (39-40°C), în 12-24 de ore, senzație de frig şi frisoane puternice, cu senzaţia de durei osoase, apar şi
durerile de cap, adesea însoţite de intoleranţă la lumină (fotofobie).

Grupe de vârstă afectate

Copiii de vârstă școlară au un rol central în răspândirea infecției în comunitate. Creșterea absențelor școlare este
semnalul epidemiologic precoce al apariţiei unei epidemii de gripă. Un alt semnal este creșterea vizitelor medicale
pentru boli respiratorii febrile efectuate de către medicii de familie și medicii care lucrează la secţiile de urgențe.

În funcție de grupa de vârstă afectată, se înregistrează unele diferențe în modalităţile de manifestare a gripei. La nou-
născuţi şi sugari predomină simptomele nespecifice: se manifestă prin vărsături și diaree, de multe ori fără febră.

Cea mai mare incidență a gripei este înregistrată la copiii de vârstă școlară și adolescenți şi scade odată cu vârsta,
astfel că ratele de atac sunt de aproximativ patru ori mai mici la persoanele în vârstă de 60 de ani comparativ cu
grupele de vârstă mai tânără. La vârstnici, gripa poate avea caracteristici diferite faţă de cea a adultului. La debut,
simptomele pot fi mult mai slabe (mai ales după vârsta de 70 de ani), cu febră care rareori depășește 38°C, în timp
ce domină tulburările comportamentale și semnele neurologice (stare de somnolenţă, confuzie, amețeli, incontinență
urinară și fecală) care cauzează, de asemenea, un risc de căderi accidentale. Cele mai mari rate de spitalizare sunt
înregistrate la copiii sub 5 ani sau la vârstnicii de peste 65 de ani, cu 3 - 6 internări la 1000 de persoane în perioadele
de epidemie.

Sezoane de gripă

În țările cu climă temperată, apare de obicei în timpul iernii sau la începutul primăverii. În schimb, în ţările tropicale,
infecția are o evoluţie endemică cu episoade epidemice care apar o dată sau chiar de mai multe ori pe an. Nu s-a
reuşit încă să se explice caracterul sezonier diferit al gripei epidemice: conform unei ipoteze credibile, motivele ar
putea fi reintroducerea virusului în fiecare anotimp și factorii comportamentali care influențează circulatia acestuia (de
exemplu, la începutul anului școlar și supraaglomerarea). În țările temperate din emisfera nordică sau boreală, gripa
se extinde din octombrie până în aprilie (cu perioade de vârf între decembrie și martie), în timp ce în emisfera sudică
se manifestă din aprilie până în septembrie-octombrie.

Răspândire

Potrivit unor estimări, aproximativ 10 la sută din populația lumii (500 de milioane de oameni) contractează anual
infecţia în timpul sezonului tipic gripal.Frecvența apariției cazurilor de gripă, deşi destul de diferită de la o epidemie la
alta, este de aproximativ 10-20 la sută din populația generală. Sistemul de supraveghere epidemiologică și virologică
a estimat o incidenţă la populația generală de 5 la sută, în timp ce la grupa de vârstă de 0-14 ani, care este cea mai
afectată, incidența a fost de aproximativ 15 la sută. În timpul pandemiilor, incidența poate ajunge şi la 50 la sută din
populația generală.

sus

Diagnostic
Diagnosticul clinic al gripei nu este simplu. De fapt, sunt numeroase microorganismele (în special virusuri, dar și
bacterii) care pot provoca o boală acută a sistemului respirator asemănătoare gripei. Definiția clinică propusă de
Organizația Mondială a Sănătății prevede că pacientul are următoarele manifestări: instalarea bruscă a febrei (mai
mare sau egală cu 39°C), dureri musculare şi simptome respiratorii. Este o definiție simplă care permite
circumscrierea simptomelor de gripă comparativ cu numeroasele infecții respiratorii acute. Sub aspect practic, pe
lângă simptome, este important să se monitorizeze evoluţia epidemiologică locală a infecției, respectiv câte alte
cazuri de gripă apar în comunitate.

Diagnosticul definitiv al gripei necesită confirmarea de laborator: izolarea directă a virusului se face, de obicei, numai
de către laboratoare specializate, care sunt situate în centrele responsabile cu supravegherea epidemiei.

Teste recomandate

De obicei, medicul stabileşte diagnosticul de gripă pe baza simptomelor raportate de pacient şi a examinării fizice în
timpul vizitei, precum şi pe baza descoperirii simultane a mai multor cazuri în comunitate. Prin urmare, nu sunt
necesare mai multe teste de diagnostic. În schimb, dacă medicul suspectează o complicație a gripei, de exemplu o
pneumonie, va prescrie o serie de analize, cum ar fi analize de sânge și radiografie toracică.

Când să ne adresăm medicului

Trebuie să ne adresăm medicului în următoarele cazuri:

 în cazul în care gripa afectează un copil mic, o persoană în vârstă sau o persoană cu afecţiuni pulmonare
sau cardiace
 dacă febra depășeşte 39°C sau dacă febra, slabă sau moderată, nu dispare în termen de trei zile de la
debut
 dacă se manifestă unul sau mai multe dintre aceste simptome: rigiditate a zonei situate între ceafă şi
omoplaţi, dificultăți de respiraţie, tuse, dureri în piept, bătăi neregulate ale inimii, tulburari circulatorii,
observabile în special la glezne care apar umflate și cu venele vizibile
 dacă perioada de convalescență durează mult timp și este însoțită de tuse și de o senzaţie de oboseală.

Trebuie apelat medicul dacă persoana bolnavă de gripă face parte din una dintre categoriile de risc deja enumerate
(copii mici, bătrâni, bolnavi cronici), și, deci există riscul unor eventuale complicații. De asemenea, ar trebui consultat
medicul în caz de dificultate în respirație, dureri în piept, tuse însoțită de secretie galben-verzui, durere în gât
deosebit de puternică, sau, în general, dacă după o îmbunătățire inițială, boala se prelungeşte timp de peste o
săptămână sau tinde să se agraveze.

Remedii realizate în casă

În cazul îmbolnăvirii de gripă, se recomandă respectarea anumitor reguli de igienă și comportament:

 repaus la pat, încercându-se să se evite un mediu prea uscat (de exemplu, folosind un umidificator)
 bolnavul nu trebuie să se acopere prea mult, mai ales în cazul unei febre mari, deoarece aceasta
favorizează supraîncălzirea corpului
 bolnavul trebuie să urmeze o dietă ușoară, dar cu aport caloric suficient
 menținerea unui nivel adecvat de hidratare prin consumul a cel puțin un litru de apă pe zi, sucuri de fructe,
supă și lapte
 abținerea de la fumat și de la consumul de băuturi alcoolice.

sus

Complicatii
Complicațiile gripei apar atunci când infecția, în loc să rămână limitată la nivelul tractului respirator superior, se
propagă la nivelul bronhiilor și plămâni. Cele mai frecvente complicații sunt bronșita și pneumonia, datorate de obicei,
ca urmare a intervenției bacteriilor. Deosebit de îngrijorătoare pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele care
suferă de afecţiuni respiratorii sau cardiace cronice este pneumonia: apariţia sa creşte ratele de spitalizare de 3-5 ori
în rândul adulților cu afecţiuni cu risc ridicat. Gripei îi sunt asociate două manifestări ale pneumoniei: pneumonie
virală primară și pneumonie secundară: uneori cele două condiții pot coexista.

Forma cea mai gravă de complicaţie, dar și extrem de rară este pneumonia fulminantă: la finalul fazei acute a gripei,
în loc să se îmbunătățească, situația se precipită, persoana suferind o cădere puternică şi riscă să decedeze.

Pneumonia virală

Pneumonia virală primară este cauzată de însuşi virusul gripal. Majoritatea persoanelor internate în timpul
perioadelor de epidemie din cauza acestei patologii au o vârstă de peste 40 de ani. În 40 la sută din cazuri nu există,
de obicei, factori de risc asociați cu apariția complicațiilor, de exemplu: boli cardiopulmonare, neoplazii, transplant de
organe, terapii citotoxice (substanțe care opresc diviziunea celulară) sau steroidiene, sarcină, infecție cu HIV.

Pacienții prezintă un sindrom gripal urmat de tuse persistentă, tahipnee și dispnee, care poate progresa până la
sindromul de detresă respiratorie a adultului (SDRA). Intervalul de timp între debutul gripei și apariția simptomelor
pulmonare este variabilă (de la mai puţin de 1 zi până la 20 de zile), dar în majoritatea cazurilor insuficiența
respiratorie severă are loc între prima și a patra zi. În jumătate din cazuri se manifestă o expectorație abundentă,
respectiv emisie de mucus prin tuse. O treime din pacienți emit sânge din gură (hemoptizie). Chiar dacă tehnicile de
respirație asistată au ajutat la îmbunătățirea condițiilor pacienţilor în stare gravă, rata mortalității rămâne ridicată: în
jur de 50 la sută.

Pneumonii secundare

Infecția cu virusul gripal este adesea complicată de pneumonii bacteriene secundare. Această manifestare a
pneumoniei este cauzată de un microb: responsabilul cel mai frecvent este Streptococcus pneumoniae, urmat de
Staphylococcus aureus (izolat în 25 la sută din cazuri). În alte cazuri, sunt responsabile alte microorganisme, cum ar
fi Haemophilus influenzae şi bacilii gram-negativi. Martorul unei infecții bacteriene neprevăzute poate fi reapariția
febrei, persistența simptomelor respiratorii și tusea productivă în a doua săptămână. Odată cu dezvoltarea
pneumoniei, tusea se agravează şi creşte sputa, purulentă sau sanguinolentă.

Gripa poate provoca şi o agravare la pacienţii cu boli pulmonare obstructive cronice sau o deteriorare a funcției
respiratorii la persoanele care suferă de fibroză chistică. La astmatici pot apărea, cu 5 zile înainte şi 10 zile după
debutul gripei, crize de dispnee, caracterizate prin dificultăți de respirație cauzate de hiperreactivitate bronșica.

Alte complicaţii

Rareori virusul gripal este izolat și în alte organe în afara tractului respirator.

Epidemiile de gripă pot crește riscul de meningită (inflamaţie a meningelui care înveleşte sistemul nervos central -
creierul și măduva spinării), ca urmare a unei daune cauzate de virusuri la nivelul mucoasei nazofaringiene sau unei
condiții tranzitorii de imunosupresie. Boala se manifestă în termen de 2 săptămâni de la gripă.

Alte complicaţii neurologice cauzate de virusul gripal pot fi convulsii, în prezența unei febre foarte ridicate şi
răspândite în special în rândul copiilor; encefalita (inflamaţia care afectează partea sistemului nervos central care
ocupă cavitatea craniană); Sindromul Reye, caracterizat prin encefalită (cu edem cerebral), hepatită și hipoglicemie
(scăderea zahărului din sânge). Aceasta din urmă apare mai frecvent la copiii cărora li s-a administrat acid
acetilsalicilic (aspirină). Aceasta a fost adesea asociată cu epidemiile de gripă cauzată de virusul de tip B.

Un sindrom de șoc toxic poate apărea într-o săptămână de la debutul gripei. Acesta poate lua naştere din infecții ale
aparatului respirator, la care se adaugă bacterii cum ar fi Staphylococcus aureus sau, mai rar, streptococii din grupa
A. O alta complicaţie a gripei, mai rară, poate fi miocardita (inflamaţie a miocardului). O creștere a incidenței acesteia
se manifestă de obicei după pandemiile cu virusul gripal A. Alte complicații de natură cardiorespiratorie pot afecta
femeile gravide aflate în al doilea și al treilea trimestru de sarcină.

sus
Tratarea gripei

Dacă nu există probleme de sănătate, de obicei, nu se prescriu tratamente specifice pentru gripă. În cazuri de gripă
necomplicată se aplică un tratament destinat să controleze simptomele principale cauzate de virusurile gripale. De
asemenea, se recomandă să se controleze febra pentru ca aceasta să nu atingă valori foarte ridicate (mai ales la
copiii mici); trebuie apoi să fie evitate defervescenţele rapide și apropiate între ele care pot duce la pierderi
substanțiale de lichide. Cele mai utilizate medicamente, antipiretice și analgezice, sunt denumite simptomatice
întrucât determină o oarecare calmare a simptomelor, dar nu trebuie utilizate perioade prea lungi de timp şi fără
supraveghere medicală întrucât pot avea efecte secundare. Trebuie avută în vedere ca primă opțiune, printre
antiinflamatoarele nesteroidiene, utilizarea paracetamolului care, pe lângă scăderea febrei, reduce durerile de cap și
musculare. Pentru copiii și adolescenţii sub 16 de ani, este recomandat doar paracetamol.

Utilizarea de medicamente pentru tuse trebuie evaluată de la caz la caz și trebuie luată în considerare în special
atunci când tusea este foarte persistentă și de natură să afecteze (în special la copii) alimentaţia și un somn
satisfăcător. Printre medicamentele antitusive trebuie preferate cele care acționează reducând reflexul de tuse; in
cazul tusei productive, sunt în general utilizate medicamente cu acţiune expectorantă sau mucolitică.

Inhalaţiile cu aburi pot ameliora simptomele respiratorii și preveni unele dintre problemele cauzate de uscarea
membranelor și îngroșarea secrețiilor.

Utilizarea terapiei cu antibiotice în cursul gripei nu trebuie să fie aleatorie, ci necesită din partea medicului o evaluare
atentă a diverselor variabile cum ar fi vârsta pacientului, prezența unor boli concomitente care expun bolnavul la un
risc de complicații bacteriene, și mai ales, o evaluare atentă a tabloului clinic. Antibioticele vor putea fi prescrise
atunci când se suspectează o complicație bacteriană, semnalată prin persistența și severitatea simptomelor: de
exemplu, o temperatură corporală ridicată peste 3-5 zile, apariția sau creșterea producției de spută, cu aspect
purulent, dificultăți în respirație.

Alte tratamente

Vaccinarea antigripală profilactică este cea mai eficientă armă pentru a preveni gripa şi limita pagubele. Este
recomandată în special pentru persoanele în vârstă și persoanele cu risc crescut de complicații de gripă, cum ar fi
cardiacii, diabeticii, astmaticii. Prevenirea prin vaccinare, pe lângă faptul că protejează aceste grupuri cu risc de
complicaţii grave, este în măsură, în cazul în care se ajunge la un nivel optim de vaccinare a anumitor categorii de
lucrători și a populației în general, să reducă posibilitatea circulării virusurilor umane şi aviare și să întrerupă lanțul de
transmitere a tulpinilor gripale care să nu aibă caracteristicile unei pandemii. În fiecare an, se introduce pe piaţă un
vaccin specific pentru noile tulpini virale.

Prevenire
Cea mai bună prevenire a gripei este vaccinul. Vaccinarea este recomandată tuturor categoriilor „cu risc”, dar şi celor
care lucrează în comunităţi (de exemplu, spitale, sanatorii, școli) sau care desfăşoară lucrări de interes public (de
exemplu, pompieri și polițiști). Oricine dorește se poate vaccina, cumpărând vaccinul de la farmacie, pe bază de
reţetă medicală.
Pentru cei care nu se vaccinează, sunt prezentate mai jos câteva măsuri de precauție utile în timpul epidemiei:

 evitarea contagiunii, stând departe, pe cât posibil, de locurile aglomerate: acest lucru este valabil mai ales
pentru persoanele cu risc, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, cardiacii, persoanele cu afecţiuni pulmonare
şi persoanele foarte slăbite
 aerisirea frecventă a locuinţei
 încercarea de a păstra eficienţa sistemului imunitar, printr-o dietă bogată în vitamine, oligoelemente și
minerale. Susţinerea sistemului imunitar este deosebit de necesară mai ales pentru cei care duc o viață
stresantă, lucrează mult sau sunt slăbiţi.

Gripa este determinată de virusuri gripale şi de virusuri paragripale. Indiferent de tipurile de virusuri,
afecţiunea acelaşi tablou clinic şi poate fi combătută cu aceleaşi tratamente antivirale. ŞTIRI PE ACEEAŞI
TEMĂ Cum ne spălăm corect pe mâini. Regulile prin care poţi ţine peste 200 ... Gripa specifică sezonului
rece se manifestă la fel indiferent de tipul de virus care a dus la apariţia afecţiunii. Simptomele care pot
anunţa o gripă sunt frisoanele, cefaleea, febra de 39-40 grade Celsius, durerile musculare, astenia fizică,
roşu în gât, răguşeala puternică, tuse frecventă sau greţuri şi vărsături. Pentru a combate starea care
apare odată cu răceala, se recomandă repaus la pat şi prezentarea la consult de specialitate la medicul
de familie sau la cel infecţionist. Primele trei tipuri de gripă, considerate cele mai importante de
specialişti, sunt virusurile de tip A, B şi C. Dintre ele, cel mai agresiv este cel de tip A, întâlnit atât la
oameni, cât şi la mamifere. Virusurile gripale de tip A şi B sunt cele care infectează oamenii,
determinând epidemiile. După analizele de laborator, cel mai frecvent tip de virus gripal identificat este
cel de tip A. Acesta este considerat şi cel mai rezistent virus gripal, dovedindu-se că poate contamina
chiar şi la temperaturi sub 0 grade. Specialiştii au arătat că au fost identificate 144 de tipuri şi serotipuri
de gripă A. Potrivit specialiştilor, contaminarea se produce atunci când o persoană nevaccinată intră în
contact cu o persoană infectată. Virusul de tip B, cu toate că apare frecvent, este mai puţin agresiv,
manifestându-se mai „liniştit” decât virusul de tip A. Potrivit specialiştilor, virusul gripal de tip C se
întâlneşte rar la om. Acesta afectează însă şi porcul. „Virusurile gripale de tip A şi B sunt cele mai
întâlnite la om. Gripa, indiferent de tipul identificat de laborator, se manifestă la fel, adică tabloul clinic
arată la fel, diferă doar tulpina. Toţi pacienţii se tratează la fel, cu diferite terapii antivirale”, a explicat
dr. Mihnea Hurmuzache, medic primar infecţionist în cadrul Spitalului de Boli Infecţioase „Sfânta
Parascheva” din Iaşi.

Aproape 40 de persoane şi-au pierdut viaţa în România, până acum, în urma complicaţiilor date de gripa
sezonieră. Imunizarea rămâne singura soluţie eficientă pentru cei care vor să prevină îmbolnăvirea,
atrag atenţia medicii infecţionişti. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Pneumonia este cea mai comună complicaţie
a infecţiilor respiratorii. ... De cele mai multe ori, infecţia cu virusul gripal se vindecă în urma
tratamentului antiviral. În anumite situaţii însă, boala poate duce la complicaţii ameninţătoare de viaţă.
Referitor la gripă şi la imunizarea antigripală continuă să circule o serie de mituri, mai ales pe reţelele de
socializare, care stârnesc teama oamenilor. Iată câteva dintre acestea, potrivit healtlink.ca. MIT: Gripa
nu este o boală serioasă. Adevăr: Riscurile îmbolnăvirii sunt legate de apariţia complicaţiilor, cea mai
frecventă dintre acestea fiind pneumonia. Anumite categorii de persoane, precum copiii sub cinci ani şi
vârstnicii peste 65 de ani sunt mai vulnerabile în faţa virusurilor. MIT: Nu m-am îmbolnăvit niciodată de
gripă, astfel că nu am nevoie de vaccin antigripal. Adevăr: cele mai multe persoane se pot îmbolnăvi de
gripă de mai multe pe parcursul vieţii. Cea mai bună soluţie de a ocoli boala este vaccinarea antigripală
cu un vaccin care să acopere cât mai multe tulpini de virusuri. MIT. Vaccinarea antigripală mă
îmbolnăveşte de gripă. Adevăr: Vaccinul antigripal injectabil conţine fragmente de virus inactiv, astfel că
nu poate produce îmbonăvire. Reacţiile secundare care pot apărea în urma imunizării sunt minore:
roşeaţă, durere la locul injecţiei, febră uşoară. Ele sunt oricum mult mai reduse ca intensitate,
comparativ cu cele date de gripă. Imunizarea trebuie să aibă loc la medic, după un consult medical.
Sindromul Guillain-Barré Syndrome – GBS - este o boală rară neurologică autoimună caracterizată prin
slăbiciunee şi paralizie musculară. Cel mai adesea apare în urma unor infecţii. În cazuri rare, GBS poate
apărea după unele vaccinuri. GBS poate fi asociată cu vaccinul antigripal în aproximativ 1 la un milion de
vaccinări. Mit: Vaccinarea an de an împotriva gripei slăbeşte sistemul imunitar. Adevăr: Virusurile gripale
pot suferi mutaţii de la un sezon la altul, astfel că este nevoie de imunizare în fiecare an. Vaccinurile
conţin tulpini inactive ale virusurilor care au avut cea mai mare circulaţie în sezoanele trecute. MIT: Nu
mă pot vaccina antigripal pentru că am alergie. Adevăr: Cele mai multe persoane alergice pot face
vaccinul fără nicio problemă, iar cele care se ştiu alergice la proteinele din ouă pot informa medicul
despre această situaţie înainte de a se imuniza. MIT. Sunt gravidă, astfel că nu trebuie să mă vaccinez.
Adevăr: Vaccinul antigripal injectabil este recomandat femeilor gravide fiind considerat sigur în orice
trimestru de sarcină. Femeile aflate în al treilea trimestru de sarcină au un risc mai mare de spitalizare
din cauza gripei, la fel ca şi cele care au boli cronice, astfel că au nevoie de imunizare.

Medicamentul Tamiflu se vinde zilele aceastea în farmaciile din România precum paracetamolul.
Farmaciile au epuizat stocurile, iar pacienţii care ar putea avea cu adevărat nevoie nu prea mai au de
unde să-l cumpere. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Chişinău: Tânăra care a murit de gripă după ce a născut a
primit confi... ANALIZĂ Secretul companiilor farmaceutice: cât de eficiente sunt pasti... Pe măsură ce
numărul pacienţilor diagnosticaţi cu gripă creşte zilnic în România, cresc vertiginos şi vânzările de
medicamente, atât simptomatice, cât şi antivirale. După ce profesorul Adrian Streinu-Cercel, directorul
Institutului de Boli Infecţioase, a declarat că există un medicament-minune care „ia cu mâna“
simptomele gripei în 24 de ore, dar pe care medicii s-ar feri să-l prescrie, românii au luat cu asalt
farmaciile. Deşi informaţia era dată într-un anume context, în care se critica excesul de prezentare în
serviciul de Urgenţă strict pentru diagnosticare şi excesul de teste rapide efectuate chiar în condiţiile în
care semnele clinice sunt evidente, „consumatorul“ a reţinut doar informaţia că există un medicament-
minune, pe care nu strică să-l ai în casă. Oseltamivir-ul, comercializat cel mai des sub denumirea
Tamiflu, este respectivul medicament care poate fi eliberat din farmacii doar în baza unei reţete. Ce se
întâmplă în ultimele zile este însă departe de regulile stricte după care ar trebui să se elibereze acest
medicament. Farmacii întregi şi-au epuizat stocurile (unele având stocuri chiar din anii trecuţi, pentru că
medicamentul are valabilitate 5 ani) şi nu mai pot onora noile cereri pentru că nu mai găsesc antiviralul
la distribuitori. E problema farmaciilor mici, nu şi a marilor lanţuri care au în spate reţele de distribuţie,
se plâng reprezentanţii celor dintâi. „De cel puţin două săptămâni căutăm şi nu se mai găseşte la
distribuitori. Noi nu am avut mult pe stoc, însă cererea a crescut în ultimele zile foarte mult. Toţi părinţii
caută, au aflat că trebuie să ia Tamiflu, iar dacă apar simptome, să-l administreze. Dacă le curge nasul,
fac febră, să-l ia, aşa li s-a spus“, este informaţia pe care o primim în una dintre farmaciile din Slatina.
Asta în condiţiile în care în câteva şcoli din Slatina au fost, într-adevăr, confirmate cazuri de gripă, toate
forme uşoare, tratate la domiciliu Alte farmacii mici de asemenea au rămas fără Tamiflu şi au greutăţi în
aprovizionare, în timp ce informaţia că o anume farmacie din oraş are acest produs, distribuită pe
Facebook, a dus la vânzări de zeci de cutii într-o singură zi, luni, 27 ianuarie 2020, o performanţă
neegalată, în alţi ani, poate într-un sezon întreg. Se cumpără Tamiflu atât în concentraţie pentru copii,
cât şi pentru adulţi, preţul nepărând a fi o problemă (în medie, costă 46 lei cel pentru copii, 80 lei pentru
adulţi). „Aceste medicamente nu sunt a fi luate de capul nostru“ Deşi teama de a trece printr-un episod
de gripă este mare, precauţia în administrare trebuie să domine, atrag medicii atenţia, reamintindu-ne
că ar trebui să ne îngrijorăm la apropierea sezonului rece şi să ne vaccinăm, nicidecum să alergăm în plin
sezon gripal după antivirale. Asta pentru că ceea ce multă lume a perceput a fi „medicamentul minune“
este un produs farmaceutic cu eficienţă doar în cazul gripei. Ca orice medicament, are şi efecte adverse.
Medicul de familie pediatru Dorin Costescu a explicat în ce condiţii este indicat antiviralul: „Ca orice
medicament, trebuie luat doar la indicaţia medicului. Acest medicament are o indicaţie doar pentru
gripă, în momentul în care aceasta este confirmată prin teste serologice sau teste rapide. De asemenea
pentru prevenţia gripei, doar în cazul în care persoanele au avut contact în mod direct cu o persoană
care a fost cu siguranţă diagnosticată în urma testelor amintite mai devreme. Aceste medicamente nu
sunt a fi luate de capul nostru, aceste medicamente au nişte reacţii advefrse: greaţă, vărsături, dureri
musculare...“, a precizat medicul. Dr. Costescu este chiar de părere că ar trebui restricţionat accesul la
această categorie de medicamente. „Acest consum de medicamente, exact ca şi în cazul antibioticelor,
trebuie restricţionat. (...) Aceste medicamente au, unele dintre ele, metabolizare hepatică, metabolizare
renală. Nu este cazul să punem o sarcină suplimentară asupra rinichiului, asupra ficatului, doar prin
simplul fapt că vrem să luăm ceva. În primul rând, chiar în prospectul acelui medicament se spune că nu
înlocuieşte vaccinul antigripal. Oamenii ar trebui să înţeleagă că ar trebui să ne facem vaccinul antigripal
în primul rând şi după aceea să ne facem griji cum să tratăm. Cel mai bine este să prevenim: să avem o
schemă de vaccinare corectă, să consumăm fructe şi legume prospete, să avem o dietă adecvată, să nu
pierdem nopţile, să avem 8 ore de somn, mese regulate, un stil de viaţă sănătos. Acest stil de viaţă
sănătos ne creşte imunitatea, nu doar prin medicamentaţie“, a mai spus medicul. „Dacă persoana este
vaccinată, e clar 99% că nu e gripă“ Tratamentul antiviral, care se administrează şi contacţilor
persoanelor deja diagnosticate cu gripă, de asemenea doar la indicaţia medicului, nu ar trebui
administrat celor care s-au vaccinat antigripal, este de părere dr. Viorel Dumitrescu, medic de familie. „Îl
luăm întotdeauna când avem certitudinea că este gripă şi mai ales când deja s-a confirmat serologic.
Criteriile clinice sunt destul de relative. Până acum 4-5 ani nu se făceau testele rapide şi criteriile erau:
febră mare, dureri musculare, stare generală modificată, perioada în care se manifesta – mai lungă în
gripă comparativ cu un guturai obişnuit, când aveam certitudinea că a venit în contact cu o persoană
bolnavă de gripă, iar de câţiva ani avem posibilitatea efectuării acestor teste rapide. Foarte important,
trebuie să ţinem cont dacă persoana este vaccinată sau nu este vaccinată. Dacă este vaccinată, e clar
99% că nu este gripă, n-are rost, de ce să-i dau Tamiflu? Sigur este o altă viroză, un adenovirus, un
coronavirus, dar nu vorbim de acest new coronavirus. Nu recomand să se ia de la sine putere Tamiflu
până când nu se discută cu medicul care ştie şi ce afecţiuni asociate mai are pacientul, pentru că Tamiflu
este un antiviral care are destule efecte adverse“, a declarat dr. Dumitrescu, explicând şi de ce „se
feresc“, aşa cum s-a sugerat, medicii să prescrie oseltamivir-ul. „Pentru că domnul profesor a zis de ce
ne e frică – majoritatea medicilor din teritoriu, a medicilor de familie, nu au experienţă cu acest
medicament, şi dacă se întâmplă ceva, răspunzi. Din cauza asta nu se grăbesc medicii să prescrie
Tamiflu. Eu, unul, sunt foarte circumspect şi prescriu numai şi numai dacă sunt convins că e gripă şi
totdeauna când am avut certitudinea de laborator“, a mai spus dr. Dumitrescu. Administrarea
antiviralului tinde să ia locul „modei“ administrării de antibiotic Ce se întâmplă acum cu medicamentele
antivirale este oarecum similar cu „moda“ administrării antibioticelor în episoadele virale. Românii au
ajuns să cumpere acest medicament „preventiv, să-l am în casă“, la fel cum procedează cu antibioticele,
obicei intens contestat de către medici. Doar că pentru fiecare tip de virus există medicamentaţie
adecvată. „Antiviralul este un medicament care acţionează împotriva viruşilor. Antibioticul este un
medicament care acţionează împotriva bacteriilor, este o diferenţă ca de la cer la pământ. Niciodată un
antibiotic nu va acţiona asupra viruşilor şi niciodată un antiviral nu va acţiona asupra bacteriilor.(...) Se
fac tratamente care intervin în cazuri de hepatită pentru un anumit tip de virus, pentru SIDA, pentru
herpes etc.. Există mai multe tipuri de antivirale: pentru gripă – oseltamvir, pentru hepatite – ramibutină
sau interferon, virofob pentru hepatita C...“, a mai explicat dr. Dumitrescu.

Citeste mai mult: adev.ro/q4tiu4