Sei sulla pagina 1di 147

Mihai Emines cu - “Scrieri politice”

Cuprin s:

Introd u c e r e – pagi na 2

Artic ol e din 18 7 0 – pagi na 23


Artic ol e din 18 7 1 – pagi na 35
Artic ol e din 18 7 6 – pagi na 36
Artic ol e din 18 7 7 – pagi na 52
Artic ol e din 18 7 8 – pagi na 74
Artic ol e din 18 7 9 – pagi na 82
Artic ol e din 18 8 0 – pagi na 90
Artic ol e din 18 8 1 – pagi na 11 6
Artic ol e din 18 8 2 – pagi na 13 5
Artic ol e din 18 8 3 – pagi na 14 5
I. Via ţ a

Emine s c u s'a n ă sc u t la Boto ş a n i. Asu p r a d a t ei n a ş t e r i i lui a u fo s t m u l t e di s c u ţ i i


ş i, în u r m a afl ă rii act ul ui de bo t e z al po e t u l u i la bis e ric a Os p e n i a din Boto ş a ni de c ă tre
N. Giure s c u, prin aut o r i t a t e a cri tic u l u i Maio r e s c u , a fo s t a d m i s ă ca d a t ă sig u r ă ziu a de
15 Ianu a r i e 185 0. Exist ă tot u ş i doc u m e n t e d u p ă ca r e d a t a a d e v ă r a t ă a r fi z i u a d e 2 0
Dec e m b r i e 1 8 4 9 . T a t ă l l u i E m i n e s c u n o t e a z ă c u p r e ci z i e ş i o r a : 4 ° ş i 1 5 ' . Ac e a s t a -
i d a t a p e c a r e o ad m i t , de exe m p l u , ş i d - 1 Rami r o Orti z în Intro d u c e r e a la tr a d u c e r e a
italia n ă a poe z iilo r lui Emine s c u ş i d - 1 Leca Mora ri u în Dat a şi locul na ş terii, lui Em.
(Revis t a Moldo v ei II, 13 - 21). Poe t u l în s u ş i în cae t u l Juni m e i, sc ri e c ă s' a n ă sc u t în
1 8 4 9. Un a l t d o c u m e n t , m u l t ti m p n e c u n o s c u t , n e a r a t ă c ă Emin e s c u ş i 'n 18 8 3 ,
înai n t e de îmb ol n ă vir e, s o c o t e a t o t a n u l 1 8 4 9 ca d a t ă a n a ş t e r e i s a l e. As t f e l în t r ' o
n o t ă m a n u s c r i s ă , sc ă z â n d di n 18 8 3 a n u l 1 8 4 9 , Em i n e s c u s c r i e r e s t u l : 3 4 a n i , ş i
a d a u g ă : " 7 8 de ani via ţ a m e a între a g ă , atâ t a a m s ă tr ă esc. Asta est e m ă ri m e a
consta n t ă de tim p a vie ţ ii un ui indivi d di n ra s a n o a s t r ă ". (Ms. Ac. Ro m. 22 5 8 , fol. 34 7
rect o).
Pri m i i a ni ai co p i l ă ri e i ş i - i p e t r e c e la Ip o t e ş t i lâ n g ă Bot o ş a n i, în ca s a
p ă ri n t e a s c ă . La vâ r s t a d e opt ani e dat la şcoal ă în Cern ă u ţ i şi urmea z ă la Na ţ ional
Haupt sch ul e. La Cern ă u ţ i îşi face şi primele clase de liceu. Evenimen t ul cel mai înse m n a t al
acestei epoce e venirea lui Eminescu în contac t cu profes o r u l Aron Pumn ul, al că rui
bibliotec ar a ş i fos t. Ştefa n e lli ne s p u n e în a mi n t i r il e sale c ă de la Pum n ul, a că p ă tat
Eminesc u primele cun o ş ti n ţ e d e vec h e a lit e r a t u r ă r o m â n e a s c ă . Ş tim c ă Emi n e s c u
r ă m â n e în t r e a g a - i via ţă c u o d e o s e b i t ă dragoste pentru aceast ă literatu r ă . Anii fragezi ai
primelor clase de liceu şi- i petrece Eminescu în atmo sfe r a de cald patriotis m şi na ţ ion alis m
creat ă de Aron Pumn ul, profe sor de limba şi litera t u r a român ă şi conduc ă tor spiritual al
tuturor Bucovinenilor încălzi ţ i de gândul reîn ă l ţă rii neamului şi resta bilirii lui în drep t u rile - i
nat ur ale.
De sigur tot sub influen ţ a lui Pumn ul, Eminescu de timp u riu şi- a îndrept a t aten ţ ia
că tre toate chestiunile privitoare la limba na ţ ional ă .
Aşa cum va face Eminescu mai târziu, Pumnul stabile ş te legă tur ă stringen t ă între limb ă
şi na ţ ionalitate şi exprim ă ideia că atâta timp cât supra vieţ ue ş te limba, supravie ţ ue ş te şi
na ţ iunea român ă . Eminescu va fi cunoscut în manuscris chiar, scrierea lui Pumn ul
Neatârnarea Hrubei române şi va fi medita t asu p ra acelui motto, care se pare că i- a r ă mas
în mi n t e în în t r e a g a - i ac t i vi t a t e d e s c r i i t o r m ili t a n t : „Na ţiunea e cuprinsul unui popor
de acela ş sânge, ca r e vor b e ş t e ac e e a ş i li m b ă ş i a r e ac e l e a ş i d a t i n e . Poporul este tru p ul
na ţ iunii, iar limba este sufletul ei. Pentru aceea, precu m trup ul fă r ă suflet e mort, aş a e
moart ă şi na ţ iunea fă ră limb ă . Na ţ ionalitatea e s t e d u m n e z e e s c u l , e t e r n u l , în n ă s c u t u l ş i
n e î n s t r ă i n a b i l u l d r e p t d e a - ş i în t r e b u i n ţ a li m b a s a în t o a t e tre b u i n ţ e l e vie ţ ei: în cas ă ,
în biseric ă , în ş coal ă şi administra ţ iu n e". Ceia ce arat ă îns ă bun ul sim ţ al lui Emine sc u, e
că n'a împr u m u t a t teoriile linq ui s tice ale pro f e s o r u l u i s ă u. In Lui Aro n Pum n u l, p o e z i e
a p ă r u t ă în L ă cr ă m io a r el e înv ăţă ceilor, cu ocazia mo r ţ ii lui Pum n u l, nu întâlni m pe
„n ă ciune", for m a care apa re în poe zia colegul ui lui Eminesc u Ieremievici.
Din via ţ a lui Emine s c u, înai n t e de st u d iile în s t r ă i n ă t a t e , t r e b u e s ă r e ţ i n e m
f a p t u l c ă el a c u n o s c u t t o a t e p r o v i n c i i l e r o m â n e ş t i . A r ă t ă ci t c u tru p a lui Pascali de -
alung ul provinciilor; a vizita t Ba n a t u l , î n c a p i t a l a c ă r u i a av e a u n f r a t e ; a f o s t p o a t e ş i
' n Ma r a m u r e ş u n d e d u p ă c u m n e a r a t ă n o t e l e s a l e m a n u s c r i s e , a v e a i n t e n ţ i a s ă ţ i n ă
u n ciclu de co n f e r i n ţ e . De pr i n 18 6 5 a cu n o s c u t p r o b a b i l Tra n s i lv a n i a . Do ri n ţ a d e - a
cu n o a ş t e ce n t r u l vie ţ ii ro m a n e ş t i di n Ar d e a l, îl în d r e a p t ă p e Emin e s c u s p r e Blaj.
Ace s t or a ş e r a p e n t r u Emi n e s c u loc ul "de u n d e a r ă s ă rit so a r e l e ro m â n i s m u l u i".
Ajungâ n d în ma rgi n e a Blajului, du p ă cu m ne po ves t e ş t e I. Cot t a, to v a r ăş u l d e exc u r s i e ,
Emine s c u ş i - a ridic a t p ă l ă ria ş i a sal u t a t or a ş u l cu cuvi n t e l e: „Te salu t din inimă
Roma - mic ă . I ţ i mul ţ u m e s c . Dum n e z e u l e , c ă m'ai aju t a t s'o po t vede a". Al. Gra m a, u n u l
di n cei m a i neî n ţ e l e g ă t o r i critici ai lui Emi n e s c u , îi fac e ac e s t u i a o i m p u t a r e ca r e în
fo n d e o cin s t e p e n t r u co p i l u l d e j a c u r i o s s ă c u n o a s c ă via ţ a ro m â n i s m u l u i : ,,Um bl ă
d u p ă aceia pri n Blaj f ă r ă de nici un sco p , n u m a i fiin d c ă au z i s e de re n u m e l e Blajul ui".
Nu f ă r ă scop r ă t ă cea Eminesc u de - alung ul provinci ilor ro m â n e ş ti. O curio zi t a t e de
copil intelige n t ş i en t u s i a s t îl m â n a s p r e cu n o a ş t e r e a p r o b l e m e l o r de v i a ţ ă n a ţ i o n a l ă .
E m i n e s c u d e c o p i l c u g e t ă a s u p r a î m p r e j u r ă r i l o r n o a s t r e d e via ţă , d e co p il î ş i
h o t ă r ăş t e a t i t u d i n e a l ui p o l i t i c ă . O p a g i n ă s c r i s ă în 188 2, în leg ă tu r ă cu excu r s iile lui
din copil ă rie, me r i t ă s ă ne re ţ ie lua r e a a mi n t e: "Intâ m p l a r e a m'a f ă c u t c a, d i n c o p i l ă ri e
î nc ă s ă c u n o s c p o p o r u l r o m âne sc din apele Nistr ul ui încep â n d , în cruci ş şi 'n c u r m e z i ş
p â n ' în Tis a ş i' n Du n ă r e , ş i a m ob s e r v a t că mo d u l de - a fi, carac t e r u l po p o r u l u i este cu
to t ul a l t u l , a b s o l u t a l t u l d e c â t a c e l a a l p o p u l a ţ i u n i l o r di n or a ş e, di n ca re se
rec r u t e a z ă guve r n e l e , ga z e t a r i i, d e p u t a ţ i i ş .a. m . d .
...Es t e în re a li t a t e ni m i c m a i m u l t , ni m i c m a i pu ţ i n, decâ t pro cla m a r e a per p e t u ă
a pre d o m i n ă rii elem e n t e l o r str ă ine asu p r a po p o r u l u i isto ric, co m p u s înc ă p â n ă a z i di n
ţă r a n i mic i ş i m a r i . Od a t ă aj u n s l a acea s t ă convin g e r e, to t u l era ho t ă rît pe n t r u min e;
e r a o d a t o r i e d e a fi ş i d e - a r ă m â n e a în p a r t e a p o p o r u l u i is t o r i c d i n ca r e în s u m i fa c
p a r t e ş i în con t r a p ă t u r e i s u p e r p u s e d e ve n e t i c i".
In 18 6 9 , Emine s c u e la st u d i i în Vien a. El î ş i desvolt ă fiin ţ a sa mo r al ă ş i
intelec t u a l ă în cerc ul na ţ i o n a li s t al societ ăţ ii st u d e n ţ il o r ro m â n i Ro m â n i a Jun ă . La
aceas t ă dat ă , Eminesc u e na ţ io n alis t, tra d i ţ ion alis t ş i con se r v a t o r . La ş edin ţ ele societ ăţ ii
el neag ă posi bilita t e a existe n ţ e i cos m o p o li ti s m u l u i ş i în d e a m n ă p e cole gii lui s p r e
s oli d a r i t a t e na ţ i o n a l ă ş i fa p t ă . Atâ t a vre m e câ t socie t a t e a st u d e n ţ i l o r er a s u b infl u e n ţ a
o bic ei u r i l o r ge r m a n e , Emin e s c u n u v e n e a l a a d u n ă r i ş i s p u n e a c o l e g i l o r s ă i: ,,P ă c a t
de vre me, m ă plictise s c. Membrii nu pro d u c nimic origin a l. Imite a z ă pe st u d e n ţ i i ne m ţ i,
f ă r ă s ă cuge t e că de p ri n d e r ile aces t o r a se sp riji n e s c pe o vechi m e i s t o r i c ă s e c u l a r ă ş i
c a a u r o s t u l l o r î n v e c h i m e a d e s u t e d e a n i d e e x i s t e n ţ ă a U n i v e r s i t ă ţ i i d i n Vie n a
ş i n u s e p o t r i v e s c c u d e p r i n d e r i l e Ro m â n u l u i ş i nici n u s e vor lipi vre o d a t ă d e
s u fl e t u l no s t r u ".
Cân d colegii s ă i re n u n ţ a r ă la pe t r e c e r il e imita t e d u p ă s t r ă i n i ş i f ă c u r ă p e t r e c e r i
cu ca r a c t e r r o m â n esc, Eminesc u exclam ă : "Minun a t, a ş a în ţ eleg ş i eu. Est e via ţ a d i n
via ţ a n o a s t r ă r o m â n e a s c ă ca r e s e lip e ş t e d e s u f l e t u l n o s t r u " .
Din epoca aceas ta a studiilor la Viena, din 1870, poa t e - i noti ţ a care ni - 1 ara t ă pe
Emine sc u împ o t riva liberalilor germ a n i, a ş a cu m mai apoi avea s ă fie îm p o t r i v a
libe r al il o r di n Rom â n i a . In leg ă t u r ă cu s t a r e a p oli t ic ă di n Ger m a n i a , el sc ri e: „In d e r
Po litik also de m o c r a t i s c h e Seiltä n z e r , libe rale Tra n sacte u r s"....
Şi pe liberalii de la noi, Emine sc u îi va soco ti d ă n ţ u i t o r i p e fu n ii.
Î n 1 8 7 0 , Em i n e s c u a r e o c a z i a s ă l u p t e ş i c u fap t a, nu nu m a i cu vorb a. El e
acela care lucre a z ă pe n t r u org a n i z a r e a se r b ă r ii d e la Pu t n a , pl ă n u i t ă p e n t r u
co m e m o r a r e a a 40 0 a ni de la zi di r e a Put n e i, ş i lu a t ă ca p rile j al u n u i co n g r e s al
st u d e n ţ i l o r ro m â ni di n toa t e pr ovi n ciile ro m â n e ş ti. Serb a r e a n' a pu t u t s ă se ţ in ă în
1870 din cau z a r ă zboi ul ui franc o - ge r m a n , d a r s ' a ţ i n u t în 1 8 7 1 .
Emi n e s c u la ac e a s t ă e p o c ă e h o t ă r î t s ă r e n u n ţ e la orice individ u a li s m ş i s ă
tr ă iasc ă pen t r u na ţ i u n e, c o n f o r m c u t r e b u i n ţ e l e n a ţ i u n e i . Scri s o a r e a c ă t r e D.
Br ă tia n u, la 3 / 1 5 Augu s t 18 7 1, e un d o c u m e n t f o a r t e î n s e m n a t p e n t r u c u n o a ş t e r e a
s t a d i u l u i l a ca r e aj u n s e s e Emi n e s c u în d e s v o l t a r e a s a s u f l e t ea s c ă . In ac e a s t ă vre m e ,
Emine s c u e d e p l i n înc r e z ă t o r în for ţ e l e ne a m u l u i ş i co n vi n s d e n e c e s i t a t e a fa p t e i . Lui
Slavici, ca r e - i s p u n e a c ă m u l ţ i se vor pu n e de - a cur m e z i ş ul ac ţ iu n ei, Eminesc u îi
r ă sp u n d e a : "D a i f ă r ă m i l ă î n e i!" E m i n e s c u a v e a ac u m co n v i n g e r e a c ă la u n i t a t e a
p oli t i c ă n u s e va aj u n g e de c â t pri n u ni t a t e s u fl e t e a s c ă ş i cult u r a l ă .
De la Viena, Eminesc u trece în Germa nia, unde stu d ia z ă pâ n ă 'n 187 4. Din epoca
stu diilor în str ă in ă t ate su n t ne n u m ă r a t e no t e ma n u s c r i s e, care ne - ara t ă fr ă m â n t a r e a
gân d u r i l o r lui Emine sc u, pe n t r u a aju n g e pe calea st u d i u l u i ş i ob s e rv a ţ i ei la o conc e p ţ i e
p oli t ic ă ş i s oci al ă . Nat u r a ş i Stat ul, Echilibr ul în S t a t , D e s p r e e u l n o s t r u
s o c i a l , s t u d i u l C u l t u r i ş i ş tiin ţă p u b l i c a t d e n o i în e d. Bucovi n a în 1 9 3 3 , ni - 1 ara t ă pe
Emine sc u pre oc u p a t de pro ble m a ins tit u ţ iilo r p oli t ic e ş i vie ţ ii p u b li c e.
In 1874, pe când se afla înc ă la Charlo t t e n b u r g , Emine s c u sta b ile ş te o ba z ă
filos ofic ă atit u d i n e i criti c e f a ţ ă d e f o r m e l e s o c i a l e o r i c u l t u r a l e , c ă r o r a n u le
cor e s p u n d e a un fon d se ri o s. O scri s o a r e a sa c ă t r e Mai o r e s c u , n i - 1 a r a t ă p e Emi n e s c u
t r e c â n d d e la id e il e lui Sch o p e n h a u e r , la in t e r e s u l p r a c t i c p e ca r e ele l - ar p u t e a avea
p e n t r u ţ a r a no a s t r ă , în lup t a cont r a for m el o r f ă r ă fon d. In Febru a r 187 4, Emin e s c u ar e
u r m ă t o a r e l e co nvi n g e r i: s pi ri t u l p u b lic la n o i t r e b u e sc h i m b a t , ar ă t â n d u - se în m o d
t e o r e t i c c ă n u exi s t ă în d r e p t ă ţ i r i pe n t r u a p r i m i i n s t i t u ţ i i s t r ă i n e ; t r e b u e s ă p r i m i m
d e la s t r ă i n i num ai principiile gener ale în mate rie de instit u ţ ii; in s t i t u ţ i i l e în s e ş i t r e b u e
s ă fie p o t r i vi t e c u s t a r e a r e a l ă a ţă r i i n o a s t r e .
La ' n a p o i e r e î n ţ a r ă la 1 8 7 4 , Emi n e s c u a v e a fixa t ă a ti t u d i n e a s a fa ţă d e m u l t e
di n p r o b l e m e l e vie ţ ii noa s t r e publice.
De la 1 Iulie 1875 - 1 Iunie 1876, Eminescu ocup ă p o s t u l de revi z o r ş cola r.
Con ş tii n ţ a pe ca re - a p u s - o în m u n c a s a ş i în ă l ţ i m e a - i d e id ei s e v ă d di n n o t e l e ş i
r a p o a r t e l e a d u n a t e în vol u m d e D. G. T. ,Kirile a n u ş i d e I. Sc u r t u , în e d . Scrie ri
p olitic e ş i literar e, I.
De la înapoie re a în ţ ar ă , Eminesc u fu în cont ac t nemijlocit cu cercul Junimei,
adop t â n d ideile politice ale gru p ul ui juni mi s t, care avea s ă se tra n s f o r m e în p a r t i d
con s e r v a t o r . Conf e r i n ţ a Influ e n ţ a au s t ri a c ă , p e ca r e Emi n e s c u o ţ i n e în 1 8 7 6 , e o
d o v a d ă d e p lin ă c ă Eminesc u e convin s parti z a n al ideilor con se rv a t o a r e.
Da t af a r ă di n sl u j b a de revi z o r d e gu v e r n u l lib er al, Emin e s c u luc r e a z ă ca
re d a c t o r la foaia Cur ierul de laşi, pân ă 'n toa m n a anul ui 1877. In foaia m o d e s t ă d e la
la ş i, Emine s c u scrie n u m e r o a s e pag ini de critic ă dra m a t ic ă , isto rie na ţ io n a l ă , politic ă
inte r n ă ş i exte r n ă .
In Octo m b r i e sa u Noe m b r i e 187 7, Emine s c u vine la Buc u r e ş t i, ca re d a c t o r al
zia r u l u i con s e r v a t o r Ti m p u l , l a c a r e m u n c e ş t e p â n ă la s l e i r e t i m p d e ş ase ani,
exp u n â n d u - ş i p ă re rile sale ş i de svol t â n d d oc t r i n a co n s e r v a t o a r e .
In 1883 Eminesc u se îmboln ă ve ş te, dar şi 'n epoca b o a l e i n u uit ă p r e o c u p ă r i l e
p oli t ic e.
Din 1884, avem o m ă rturie care ne - arat ă consta n t a d r a g o s t e a lui Emi n e s c u p e n t r u
p o p o r . La u n ba n c he t pe n t r u s ă r b ă t o r i r e a ero u l u i Horia, Emine s c u î n c h i n ă p e n t r u
ţă r ă ni m e a n o a s t r ă .
Anii 1883 - 188 8 sun t ani de sufe ri n ţă fizic ă ş i m o r a l ă . De d o u ă ori în cu r s u l
ace s t o r ani Emine s c u î ş i re vi n e di n b o a l a s a p e n t r u a r e c ă d e a în în t u n er e c u l mi n ţ i i. In
iar n a an ul ui 188 8, re s t a b ili t pe de p li n î ş i reia ocu p a ţ i il e de zia r i s t . Scrie cât ev a articole
la Rom â nia liber ă şi Fântâna Blandu ziei. Articolele sale n u m ai ad u c ni mic no u, nici ca
gân d ire politic ă , nici ca exp r e s i e lite r a r ă .
Emine s c u rec a d e în boa l a sa la 'nc e p u t u l a n u l u i 18 8 9 ş i m o a r e în os p ic i u în
u r m a u n ei lovit u r i da t e de un tova r ăş de sufe ri n ţă , la 15 Iunie 188 9.

II. Împrejur ă rile politi c e în care Emine s c u î ş i de s f ăş oar ă acti v i tat e a

Cine a st r ă b ă t u t ma n u s c r i s e l e ş i articolele lui Emin e s c u , a d a t pe s t e îns e m n ă r i ş i


obs e r v a ţ ii care ar a t ă o ciu d a t ă a ti t u d i n e fa ţă d e zi a r i s t i c ă di n p a r t ea u n u i o m car e
at â ţ i a a m a r i de ani toc m a i pri n mijloc ul zia rel o r ş i- a exp u s p ă rerile ş i se n ti m e n t e l e.
In t r ' u n m a n u s c r i s di n t i n e r e ţ e g ă s i m î n s e m n a r e a : " Pre c u m o ri c e ca s ă ar e clo a c a s a,
a ş a ş i zi a r i s t i c a î ş i a r e ca n a l e l e sal e d e sc u r g e r e , p e n t r u c a oric e t i n g i r e s ă - ş i a f l e
c a p a c u l ş i o r i c e o m s e m e n i i " . In al t loc al m a n u s c r i s u l u i g ă si m re f l e x i a: "ga z e t a r i ş i
avoc a ţ i, de sig u r d o u ă di n br e s l e l e cele m a i de pri s o s ş i m ai v ă t ă m ă to a r e o m e n i r ii".
Dup ă ce scrie ani de zile în dife ri t e zia r e, în toi ul lu p t el o r politice la care ia part e,
Eminesc u spu n e în Tim p ul, zia r u l pa r t i d u l u i co n s e r v a t o r , în aceia ş i ch e s t i u n e : "în ni ci
o p a r t e a lu m i i p r e s a , n u es t e în t e m e i a t ă spre a sp u n e adev ă rul.
Tot u ş i aces t om, înc ă de la vâr s t a de 20 ani, se si m t e at r a s s p r e zi a r i s t i c ă ş i d ă
p u b li c u l u i a d m i r a b ile articole. De sigur că Eminesc u sim ţ e a nevoia s u fl e t e a s c ă de - a - ş i
exp u n e p ă re ril e ş i se n t i m e n t e l e s a l e ş i c ă via ţ a î n a t m o s f e r a n a ţ i o n a l i s t ă a s o c i e t ă ţ i i
s t u d e n ţ i l o r r o m â n i Ro m â n i a Jun ă di n Vien a, un d e de la colegi bucovine n i, tra n silv ă ne ni
ori din Princi p a t e pu t e a s ă cu n o a s c ă grijile ş i d u r e r il e provin ciilor ro m â n e ş ti, a fos t
ho t ă rît oa r e în direc ţ ia l u a t ă d e el. Î m p r e j u r ă r i l e în c a r e Emi n e s c u î ş i desvoltă
activita te a treb ue s c cunos c u t e , că ci nu m ai a s t f e l vo m în ţ e l e g e co n c e p ţ i a s a p o li t i c ă ,
r ei e ş i t ă di n re al e ne c e s i t ă ţ i is t o r i c e , ca o re a c ţ i u n e îm p o t r i v a a oa m e n i ş i s t ă r i d e
luc r u r i p e ca r e el le s oc o t e a p r i m e j d i o a s e p e n t r u via ţ a n e a m u l u i .
Sit u a ţ i a Ro m â n i l o r di n Tra n s i l v a n i a s i Buc o v i n a . At e n ţ i a lu i Emi n e s c u ,
t r e b u i a s ă fie a t r a s ă î n p r i m u l r â n d d e s i t u a ţ i a Româ n ilo r din pr ovi n ciile su bj u g a t e
Aust r o - Ungariei. Primele sale arti cole su n t în leg ă tur ă cu Româ nii din Tra n silva ni a.
E o e p o c ă d e r e s t r i ş t e p e n t r u a c e a s t ă p r o v i n c i e . Mag h i a r i i l u a u h o t ă r î r i l e p e
c a r e le voi a u f ă r ă s ă ţ in ă sea m a de na ţ io n ali t ăţ ile su b j u g a t e . Rom â nii a u av u t în s ă în
t o a t ă ac e a s t ă e p o c ă dâ r z i a p ă r ă t o r i ai d r e p t u r i l o r lor. Al. Papi u Ilarij a n î ş i ex p r i m a
î n c ă d i n 1 8 6 1 , c u c u r a j , p ă r e r i l e în l u c rar e a sa Inde p e n d e n ţ a constit u ţ io n a l ă a
Tra n silv aniei ş i ar ă ta c ă aut o n o m i a ş i ind e p e n d e n ţ a Tran s ilvaniei au r ă ma s ne ş tir bi t e
de - a - lungul veacu rilor. Pa pi u Ila ri a n ce r e a p e n t r u Tr a n s i l v a n i a in d e p e n s en ţă
con s t i t u ţ i o n a l ă , o con s t i t u a n t ă care s ă org a n ize z e ţ ar a, înco r p o r a r e a la Tra n s ilva n i a a
celorlal t e ţ i n u t u r i r o m â n e ş t i di n i m p e r i u .
Co n ş t i i n ţ a n a ţ i o n a l ă e r a d e s v o l t a t ă î n p r o v i n c ie, da r sb u c i u m u l Ro mâ n il o r n'a
ad u s re z u l t a t e l e do r i t e . Aut o n o m i a c ă p ă t a t ă în 18 6 3 e pie r d u t ă d u p ă c â ţ i v a a n i , ş i
p a c t u l d u a l i s t f u î n c h e i a t î n 1 8 6 7 , cu to a t ă op u n e r e a Rom â n i l o r, cu to a t ă ati t u d i n e a
h o t ă r î t ă a lui Mă cela r i u ş i a cel o r l a l ţ i o r a t o r i ro m â n i într e r u p ţ i în cuvâ n t ă rile lor ş i
am e ni n ţ a ţ i de Unguri.
Atunci când Eminesc u îş i încep e activita t e a ziar istic ă scriin d în Federa ţ iu n e a , zia r
ro m â n e s c care, ap ă re a la Buda - Pest a, ş efii ro m â n i era u de s c u r a j a ţ i din pricin a
ins u c c e s u l u i în pr o bl e m e l e na ţ io n a l e. Pe la 186 9, ei pre dic a u cona ţ io n a lilo r pasivita t e a,
dec la r â n d n e l e g a l i t a t e a r e gi m u l u i ce li s e i m p u n e a . La 14 lan u a r 18 6 9 , ad u n a r e a di n
or ăş el ul tr a n s ilv ă n e a n Mer c u r e a , h o t ă r a a b ţ i n e r e a d e l a a l e g e r i . In astfel de mo m e n t e,
Al. Mocsonyi, pro p u n e a for m a r e a u n u i p a r t i d p o li t i c n a ţ i o n a l ş i d e m o c r a t i c p e n t r u
apăra r e a dr e p t u r i l o r na ţi o n a l e .
In Diet ă , Iosif Hodo ş , Vincent Babe ş , Canonic ul Mol d o v a n , ş efi s p i r i t u a l i p l i n i d e
v oi n ţ ă ş i d â r z e ni e , î ş i ex p r i m a u n a ţ i o n a l i s m u l lo r e n e r g i c fa ţă d e înc ă lc ă rile
m a g h i a r e . Hod o ş ş i - a ex p u s p ă r e r il e în Feder a ţ i u n e a în ai n t e d e - a le înf ă ţ i ş a în vol u m
apa r t e , ş i de sigu r c ă din ziar le - a cu n o s c u t ş i Emin esc u. In Ro m â n ii şi constit u ţ i u n ile
Tra n silv a ni ei (Pest a 187 1). Hod o ş cere a p e n t r u Ro m â n i in d e p en d e n ţ a ş i au t o n o m i a
Tra n silva ni ei, de s fii n ţ a r e a dualis m u l u i, alipire a la Tran silva ni a au t o n o m ă a Bucovi n e i ş i
a cel o r l a l t e ţ i n u t u r i r o m â n e ş t i di n Unga ri a , tr a n s f o r m a r e a im p e r i u l u i în t r ' o
conf e d e r a ţ i e d e n a ţ i u n i lib e r e .
Lup t a e n e r g i c ă a ş efil o r n a ţ i o n a l i ş t i n ' a a d u s r o a d e . Sit u a ţ i a a r ă m a s a c e e a ş i
î n î n t r e a g a e p o c ă a lui Emin e s c u . Sufe r i n ţ e l e Ro m â n i l o r s u n t re z u ma t e ast fel în
scrie r e a care - a atr a s pe r s e c u ţ iile ma g hi a r e ş i con d a m n a r e a con d u c ă t o r ilo r na ţ i o n a li ş ti
r o m â n i , Me m o r a n d u m - ul d i n 1 8 8 1 , ş i c a r e a p ă r u în 18 8 3 ş i în limb a fra n c e z ă , pe n t r u
ca ş i st r ă inii s ă cu n o a s c ă p ă ti m i r i l e n e a m u l u i n o s t r u : „Mais ce q u i fait so u f f ri r
dava n t a g e le pe u p l e rou m a i n de cet t e mo n a r c h i e plu s am è rem e n t que to u s les aut r e s
cou p s qui l'acca bl e n t sa n s ces s e, c'es t ce fait q u e de p u i s q ui n z e a n s, se s lar m e s , se s
récl a m a t i o n s et se s d e m a n d e s , b a s é e s s u r le d r o i t , n e s o n t é c o u t é e s n u l l e p a r t , ni
m e m e p r i s e s e n co n s i d é r a t i o n . Da n s de no m b r e u x cas, le pe u ple rou m a i n est ignor é
com pl é t e m e n t e t p e r d u d e vu e, co m m e s 'il n ' e x i s t a i t m ê m e p a s d a n s ce p a y s; a u
co n t r a i r e da n s d' a u t r e s c a s q u i s e r é p è t e n t s o u v e n t , il e s t t r a i t é d ' u n e m a n i è r e t o u t
exc e p i t i o n e l l e , e t d a n s u n e s p r i t si ho s tile qu' o n croir ai t que l'Etat ne voit da n s Ies
Rou m a i n s qu e de s en n e m i s et no n pa s d e s co n ci toy e n s s u p p o r t a n t to u s les m ê m e s
ch a r g e s et le s mê m e s diffic ul t é s que lui, à côté de to u s se s au t r e s ha bi t a n t s".
Ş i Buc o vi n a t r e c e a p r i n vr e m u r i g r e l e . Era de la 187 1 la 187 9, e con si d e r a t ă ca
cea mai neno r oci t ă pe n t r u Ro m â n i i b u c o v i n e n i . Acu m aj u n g â n d la p u t e r e g u v e r n u l
ge r m a n - libe r a l , t o a t e ho t ă r â r i l e c e se luas e r ă su b guver n u l Potoc ki, in ce prive ş te
aut o n o m i a bise ric e a s c ă , su n t c ă lca te ş i la con d u c e r e a p o l i t i c ă a ţă rii aj u n g Ne m ţ i i
ali a ţ i cu Evreii.
Ace a s t a - i e r a în ca r e s e înfii n ţ e a z ă Univ e r s i t a t ea ger m a n ă din Cern ă u ţ i, cu
me ni re a de - a des n a ţ i o n a l i z a el e m e n t u l r o m â n e s c ş i a - i s l ă b i p u t e r e a d e r e z i s t e n ţ ă .
I n a c e l a ş t i m p e e r a î n c a r e s u b pli n re gi m ab s o l u t i s t , bis e r i c a Bucovi n e i e
te r o r i z a t ă de Euge ni u Hac m a n ş i de u n e l t e l e sal e, iar cu g e t a r e a r o m â n e a s c ă n u s e m a i
p o a t e m a n i f e s t a liber.
Ac u m Ha c m a n e r ă s p l ă t i t d e g u v e r n u l p e c a r e 1 - a s e r v i t c u c r e d i n ţ ă ş i - i
ri d i c a t la r a n g u l d e Mitro p olit la 23 Ian u a rie 187 3, z ă d ă r nici n d u - se astfel pe n t r u
to t d e a u n a uni t a t e a bise ricii ro m â n e ş ti din im p e r i u l a u s t r o - u n g a r . E to t o d a t ă ep o c a în
car e Ro m â n i i s e v e d e a u t o t m a i m u l t s u p l a n t a ţ i d e s t r ă i n i, di n ce în ce m a i sl a b i p e
p r o p r i u l lor p ă m â n t . E v r e m e a î n c a r e s i t u a ţ i a e r a t r a g i c ă a ş a cu m o ex p r i m a s e
zia r u l ro m â n e s c di n Bucovi n a , Albi n a în 18 6 7 : „In p ă m â n t u l m o ş t e n i r i i n o a s t r e
s u n t e m c a n i ş t e s t r ă i n i , î n c a s e l e ş i b i s e r i c i l e n o a s t r e a m u ţ e ş t e lim b a p ă ri n t e a s c ă
d e s t r i g ă t u l str ă in ul ui de la mia z ă - noa p t e, care venin d mai de u n ă z i m a i v â r t o s c a
c e r ş i t o r , z i c e a s t ă z i c ă e s t e f o a r t e e g a l î n d r e p t ă ţ i t ş i m â i n e p o i m â i n e va z i c e că
este „samov oln yi pan" în Bucovina". Acu m A l b i n a a r a t ă d e c ă d e r e a p u t e r i i n e a m u l u i ş i
b i s e ri cii în fa ţ a s t r ă i n ă t ă ţ ii, ca r e n ă p ă d e ş t e ţ a r a . Au t o r u l a r t i c o l u l u i di n Albi n a a r a t ă
c ă to a t e p a c os t e l e ca d pe ca p u l ţă rii n u m a i di n p r ici n a lip s e a , de na ţ i o n a li s m a
con d u c ă t o r ilo r.
In ac e a s t ă e p o c ă , Aus t r i a î ş i ve d e t ri u m f u l p o l i ti c e i s a l e . D u p ă c e r e u ş i s e s ă
d i vi d ă p e Ro m â n i în ce prive ş te bis e ric a voia s ă - i divid ă ş i 'n ce priv e ş te ş co al a.
Pe n t r u aj u n g e r e a ac e s t u i s c o p , o d a t ă cu co m e m o r a r e a an e x ă rii Bucovin ei, guv e r n u l
h o t ă ra înfii n ţ a r e a Unive r s i t ă ţ ii ger m a n e di n Cer n ă u ţ i.
In ce p r i v e ş t e p e Ru t e n i , p u t e r e a lo r c r e ş t e a z i c u z i ş i s e r v e a u d e u n e a l t ă
g u v e r n u l u i a u s t r i a c în politic a lui de de s n a ţ i o n a li z a r e . In ace a s t ă ep o c ă d e d u p ă
1 8 7 1 , s p r e a s m u l g e Ro m â n i l o r p u t e r e a p oli tic ă , guve r n u l a u s t r i a c se alia z ă cu Rut e n ii,
f ă cân d u - le aces t o r a conce sii în ad mi ni s t r a ţ i e, ş coal ă , bise ric ă , în detri m e n t u l Româ nilo r.
Folosin d u - se de sp riji n ul guve r n u l u i ş i de neîn ţ e l e g e rile fru n t a ş ilo r ro m â n i , Rute n i i
care - ş i at r ă s e s e r ă înc ă di n 187 0, cri t i c a lui Emi n e s c u , av e a u s ă ce a r ă în
1 8 9 1 î n l o c u i r e a î n bi s e r i c ă a li m b e i r o m â n e c u c e a r u t e a n ă ş i co n d u c e r e a bis e ri cii
ro m â n e .
Via ţ a publ i c ă în Rom â n i a. St ă rile d e luc r u r i di n Bucovi n a ş i Tran silvania îi
oferea u astfel lui Eminescu ocazia de a- şi înf ăţ i ş a ideile sale în pr o b le m e l e na ţ i o n a l e ş i
de - a lua ap ă ra r e a dr e p t u r i l o r ne a m u l u i de - a se de s v o l t a libe r ş i p o t r ivit cu as p i r a ţ i i l e
lui. St ă rile de luc r u r i di n Ro m â ni a, aj u n s ă la in d e p e n d e n ţ a d e fa p t ş i d e d r e p t d u p ă
r ă z b oi u l de la 18 7 7 - 187 8, er a u bin e cu n o s c u t e de Emin e s c u ş i as u p r a lor î ş i în d r e a p t ă ,
ace s t a în mo d cons t a n t privirile tim p de mul ţ i ani de zile. Evenime n t e impo r t a n t e
pun e a u bazele Româ niei mode rne, ş i as u p r a lor Emine sc u me d i t e a z ă ş i - ş i sp u n e cu
cu r a j o pi n iile. La 18 6 6, Cu z a e de t r o n a t ş i p e tr o n u l Ro m â n i e i aj u n g e u n p ri n ci p e
st r ă i n. Via ţ a pu blic ă r ă m â n e tu r b u r e ani de zile, oa m e n i i politici ia u a ti t u d i n e u n i i
p e n t r u , al ţ ii co n t r a p r i n c i p e l u i Carol. Emine sc u atu n ci cân d înce p e s ă 'n ţ ele ag ă
d e s v o l t a r e a vie ţ ii no a s t r e de s t a t , se ali p e ş t e gr u p u l u i j u n i m i s t , e p a r t i z a n c r e d i n c i o s
al n o i i s t ă r i de luc r u r i, da r nici n u cr u ţă p e tr ă d ă t o r ii di n no a p t e a d e t r o n ă r i i lui Cu z a .
Con c e s i o n a r e a c ă ilo r fe r a t e , ali a n ţ a ec o n o m i c ă c u Au s t r o - Ung a r i a , di f e r i t e legi
d e or g a n i z a r e a vie ţ ii d e s t a t , s u n t a t â t e a p ril e j u r i d e fr ă m â n t ă r i p oli ti c e as u p r a
c ă ro r a Emine s c u ave a s ă gâ n d e a s c ă ş i s ă - ş i fo r m e z e o o p i n i e . În s u ş i r ă z b o i u l
In d e pe d e n ţ e i e u n pril e j de lu p t e p o li ti c e in t e r n e . Par t idul liberal era pe n t r u intra r e a în
r ă zboi, cel cons erva t o r voia o ne u t r a l i t a t e de s ă vâ r ş it ă . Per d e r e a Ba s a r a b i e i î n u r m a
t r a t a t u l u i d e l a Ber li n , a d u c e ş i m a i m u l t în ă s p r i r e a rel a ţ iil o r di n t r e cele d o u ă
p a r t i d e ş i îns u ş i Emine s c u ia atit u d i n e d u ş m ă n o a s ă fa ţă de pa r ti d u l pe care - 1 soco t e a
vinova t de mu t il a r e a ţă r ii.
Tra t a t u l de la Berli n, che s t i a revi z u i r ii Con s t i t u ţ i ei în fav o a r e a Evreilo r, che s t i a
Du n ă rii, p r o e c tul de refor m ă a legii electo r a le, legea toc m elelo r agricole, su n t to t atâ t e a
oca z ii pe n t r u Emine s c u ca s ă - ş i exp u n ă ved e rile sale. Al ă tu ri îns ă de ar tic o le pli ne de
gâ n d i r e se ri o a s ă as u p r a vie ţ ii poli tic e ş i sociale, su n t ne n u m ă r a t e ar tic o le plin e de
p a ti m ă , sc ri s e înt r ' o lim b ă exce s iv d e ve h e m e n t ă . N'a m în ţ e l e g e a r t i c o l e l e lui
Emine s c u , în for m a ş i st il ul lor, dac ă n'a m aru n c a o privire asu p r a vie ţ ii no a s t r e publice
din acea epoc ă , spre a vedea cum politicia i n v a d a s e t o a t e t ă r â m u r i l e ş i c u m a r m a d e
l u p t ă în t r e p a r t i d e er a cal o m n i a , in s u l t a , a m e n i n ţ a r e a .
Politica era adev ă ra t a pasi u n e , sing u r a pasi u n e. So c i e t a t e a î n t r e a g ă e r a o
g r u p a r e d e p a r t i d e î n l u p t ă , fie c a r e l u p t a p e n t r u ţ a r ă p r i n p a r t i d ş i ' n n u m e l e
pa r t i d u l u i. Pasiu n e a politic ă cotr o p i s e to a t e do m e n iile ş i f ă cea imp o s i b il ă activit a t e a
de z i n t e r e s a t ă a s pi r i t u l u i .
Poli t i c a e r a l a u n i i p u n c t d e p l e c a r e , l a a l ţ i i p u n c t de aju n g e r e . Carie r e le
celelalt e p ă re a u doa r si m p l e în d u l ci r i ale exis t e n ţ e i p e n t r u p oli t ic i a n u l aju n s , ori
sim pl e mijlo a c e pe n t r u cel ce 'n poli tic ă ave a ţ i n t a s ă aj u n g ă . To ţ i di s c u t a u n u m a i
p oli t ic ă , a ş a cum bolnavul nu vorbe ş te decâ t de ce - 1 doa r e. A p ă s a c e v a p e c r e e r u l
n a ţ i u n i i ş i a b i a ici, c ol o c â ţ i v a n ă d ă j d u i a u î n b o a r e a eli b e r ă r i i ş i ' n d r e p - ta r e a
p u t e r i i int e l e c t u a l e s p r e alt e do m e n i i ca r e a ş te p t a u .
Deas u p r a vie ţ ii politice parc ă nu exis ta o via ţă s u p e r i o a r ă , înt r e a g a via ţă a
st a t u l u i ş i na ţ i u n i i n' a vea d e c â t o ex p r e s i e : lu p t e p o li t i c e ca r e av e a u la ba z ă luc r ă t u r i
ş i frec u ş u r i fa t al ad u s e de rot a t iva că p ă tuirii.
Acea s t a - i sta r e a vie ţ ii noa s t r e p u b lic e, a ş a cu m a p a r e di n s c r i e r i l e lui Emi n e s c u
ş i m u l t e m ă r t u r i i ale vre mii.
Preocu p a r e a nu m ai cu cele politice o gă sim con d amn a t ă de m ul ţ i scriito ri ş i chia r
de oa m e ni politici ai vre mii. Iat ă - 1 pe b ă r b a t u l p olitic Boere s c u at r ă g â n d Parl a m e n t u l u i
a t e n ţ i a în 18 6 9 , c ă n u - i s u fi c i e n t s ă f a c i p o l i t i c ă p e n t r u c a t o t u l s ă m e a r g ă b i n e
î n t r ' o ţ a r ă , ş i c e r â n d c a g r i j a a d m i n i s t r a ţ i e i s ă p r e d o m i n e z e p oli tic a). Iat ă - 1 pe
sc riit o r u l ş i om ul politic I. Ghica ar ă tâ n d în 187 0, c ă politica a b s o a r b e t o a t e
p r e o c u p ă r i l e n a ţ i u n i i , c ă s p i r i t e l e s u n t excl u s iv p o r n i t e s p r e p oli tic ă ş i c ă p oli tic a
milita n t ă , limbu ţ i a trib u n ei, biur oc r a ţ i a, su n t con s ider a t e ca sing u r e l e carie r e de m n e de
u n Româ n. Filos o f i a , ş tii n ţ e l e , a r t e l e n u s u n t cu l t i v a t e ; in d u s t r i a ş i c o m e r ţ u l s u n t p e
m â n a s t r ă i n i l o r , i a r noi st ă m cu mâi nile 'n sâ n ş i ne boci m c ă na ţ io n a l ita t e a n o a s t r ă
e' n pe r i c o l). Odo b e s c u , m a r e l e s c r ii t o r ş i o m d e ş tii n ţă , în t r ' o c o n f e r i n ţ ă la Ate n eul
ro m â n din Bucur e ş ti în 187 2, vorb e ş t e de pre o c u p ă r ile no a s t r e politice în da u n a celor
arti s t ic e ş i a r a t ă c ă n u - i d e a j u n s s ă av e m in s t i t u ţ i i p o l i t i c e ca s ă fim ş i civili z a ţ i).
Alecs a n d r i în cor e s p o n d en ţ a sa, vor b e ş t e ad e s e a de poli tic ă - boal a gen e r a l ă d i n ţ a r ă .
În t r ' o s c r i s o a r e c ă t r e Iac o b Ne gr u z z i el s p u n e : "Neb u n i a p oli t ic ă a s mi n t i t la noi cei
m ai m u l ţ i cre e r i, epi d e m i a e ge n e r a l ă . Cân d da r în mijloc u l u n ei ase m i n e epi d e m i i se
g ă se s c tine r i feri ţ i de dâ n s a ş i car e co n l u c r e a z ă se ri o s la o o p e r ă d e r e g e n e r a r e a
m i n ţ i l o r , a c e i ti n e r i p ăş e s c p e a d e v ă r a t a c al e c e d u c e la u n vii t o r f e r i c e ş i gl o r i os
pent r u ei şi pent r u ţ ara lor"). Alt ă dat ă , f ă câ n d al u z i e la cele ce s e p e t r e c e a u în
Buc u r e ş t i, îi scrie tot lui Iacob Negru z z i: "Politica, iat ă boala c a r e s e a c ă i s v o a r e l e
i m a g i n a ţ i e i ş i b u n u l u i s i m ţ în Buc u r e ş t i. Feri ţ i - v ă m ă c a r în Ia ş i d e - a ş a cu m p lită
epi de m i e".
C u m p o l i t i c a p u n e a s t ă p â n i r e p e î n t r e a g a s u f la r e a n a ţ i u n i i în a n u m i t e
m o m e n t e , n e - o a r a t ă zia r u l liber al Ro m â n u l . In Balca ni era r ă z b o i, st a r e a n o a s t r ă
p o l i t i c ă şi e c o n o m i c ă e r a d e z a s t r o a s ă ş i t o t u ş i R o m â n u l s c r i e î n t r ' u n a r t i c o l d e
f o n d în leg ă t u r ă cu d a r e a în j u d e c a t ă a mi n i s t e r u l u i C a t a r g i u : „N a ţ i u n e a î n t r e a g ă
n u s e o c u p ă ş i, n u se m a i po a t e oc u p a as t ă z i d e c â t d e p u n e r e a s u p t ac u z a r e a
mi n i s t e r u l u i Cat a r g i"). Gr. Pe uc e s c u , om politic cons e rv a t o r, obse rv ă în 187 8 c ă
Româ nia tin d e a s ă se împ a r t ă în dou ă tab e r e ina mic e n u mi t e p a r t i d e , a c ă ro r oc u p a ţ i e
er a lu p t a pe n t r u aj u n g e r e la put e r e.
Lup t e l e p o l i t i c e a u o f o r m ă ex t r e m d e viol e n t ă ş i at â t Ro m â n i i câ t ş i s t r ă i nii î ş i
d a u se a m a de p ri m e j d i i l e ce a m e n i n ţ a u via ţ a s t a t u l u i . Ti m p u l ,, zia r u l co n s e r v a t o r d e
s u b con d u c e r e a lui Lasca r Cata rgi u, scrie od a t ă în leg ă tu r ă cu ace s t e lu p t e: "Demago gia
a exas pe r a t acest e divizi uni. Precu m n e n o r o c i t a Pol o n i e, în aj u n u l p ei r e i sa l e , n e
di s p u t ă m a s u p r a t e x t u r i l o r Co n s t i t u ţ i e i , n e p r i g o n i m ş i ne acu z ă m unii pe al ţ ii, pe
cân d poa t e sun ă , la orologiul tim p ul u i, cele din ur m ă ceas u ri ale na ţ i o n a l i t ă ţ i i r o m â n e " .
Iar u n zi a r p a r i z i a n Se colul XlX - a, sc ri e în aceia ş i ep o c ă în leg ă t u r ă cu politica noas t ră
inter n ă : "Să raca Româ nie! Intre Germa n i a care se joac ă cu ea, Aus t ria care cau t ă
co m p e n s a ţ i i înt r ' î n s a ş i Rusi a car e - ş i re z e r v ă d r e p t u l d ' a s e s e r v i d e d â n s a l a
t r e b u i n ţ ă , ş i o a m e n i i s ă i p oli t i c i ca r e se în j u r i a z ă în ni ş t e di s c u ţ i i bi z a n t i n e , c â n d
i n a m i c u l e s t e l a p o r ţ i l e c e t ă ţ i i , e a n u p a r e c ă va t r ă i m u l t ti m p " . In a s t f e l d e
î m p r e j u r ă r i , zi a r u l libe r a l Ro m â n u l , s c r i a: "Ave m î n f a ţ ă d o u ă r e z b e l e . U n u l î n t r e
T u r c i ş i R u ş i . Alt u l în t r e Ca t a r g i e ş t i ş i Ro m â n i ".
În acea s t ă desl ă n ţ ui r e de pa ti m i ş i ins u l t e, bles t e m e l e ca d ca tr ă s n e t e di n cele
d o u ă pa r t i d e d u ş m a n e : "Da r bl e s t e m e l e n a ţ i u n i i c a d ă n u m a i a s u p r a r e g i m u l u i c e a
î n c e p u t a c e a s t ă e r ă d e a s e r v ire eco n o m i c ă ", strig ă Ro m â n u l, vorbi n d de gu vern a r e a
cons e r va t o a r e . "Dar în acea s t ă încur c ă t u r ă vin a is t o r i c ă ş i bl e s t e m u l u r m a ş i l o r s ă ca d ă
a s u p r a cel o r ce - a u f ă p t u i t t o t r ă ul, a s u p r a lib e r a l ilor de orice nu a n ţă ..." r ă sp u n d e
Emines c u, pl ă tin d z i a r u l u i Ro m â n u l c u ac e i a ş i m ă s u r ă .
In m i j l o c u l u n e i a s e m e n i d e s l ă n ţ u i r i d e p a t i m i , e d e m i r a r e c ă o a m e n i i c u b u n
s i m ţ ei î n ş i ş i î ş i pie r d c u m p ă t u l ? As t f e l Alec s a n d r i în t r a g i c a si t u a ţ i e d e l a 1 8 7 8 ,
c r e d e c ă p i e r d e r e a Ba s a r a b i e i e d o a r o f a r s ă p e c a r e v r e a u s ' o j o a c e o a m e n i i ,
p o l i t i c i li b e r a l i , I. Br ă ti a n u , Ko g ă l n i c e a n u ş i C. A. Ro s e t t i , în ţ e l e ş i s ă fa c ă z g o m o t
în j u r u l p r o v i nci e i d e p e s t e Pr u t , s p r e a a p ă r e a în o c h i i lu m i i ca salvato ri ai
patriei!.
Exis t ă t o t u ş i ş i co n ş t ii n ţ a r u ş i n o s u l u i s p e c t a c o l al lu p t e l o r n o a s t r e p o li t i c e. I.
Ghica, sc ri e u r m ă toarele rându ri atât de adev ă rate şi atât de actuale: "Depart e de aceste
lupte, ur ma ş ii no ş tri când vor ci t i c â t e s ' a u sc r i s în t r ' a c e ş t i ti m p i , vo r ve d e a cu
m â h n i r e s ă r ă ci a d e idei ş i avu ţ i a d e p a t i m i care ne sfâ ş ie înt r' u n tim p atâ t de critic,
înt r' u n timp când trebuia ca toat ă inteligen ţ a să aduc ă co n t i n g e n t u l s ă u la o luc r a r e at â t
d e m a r e , at â t de anevoioas ă ca rena ş terea unei na ţ iu ni".
Eminescu el însu ş i, atât de sincer în scrisul lui, nu putea să nu prind ă în notele şi
articolele sale m o m e n t e l e în care - ş i d ă d e a sea m a de calea rea ce- o apucase m. Astfel în
fa ţ a spectacolului vie ţ ii noas tre publice, el notea z ă odat ă : "Un popor, căruia - i e sil ă de
orice m u n c ă ş tiin ţ ific ă , al c ă rui pris o s de int elige n ţă se con s u m ă în lucr a r e a de sigu r
cea mai u ş oa r ă a min ţ ii om e n e ş ti, în su d uit u r i s a u ri d ic a r e a în cer a guv e r n a n ţ i l o r s ă i,
n u poa t e fi n u m i t un po p o r int elige n t".
Alt ă da t ă el scrie aces t e rân d u r i care - s ca un balsam răcoritor în mijlocul
impetuoaselor deslă n ţ uiri de for ţă pasion al ă : "Sunte m z ă p ă ci ţ i, nu mai ş tim ce voim, ce să
facem, ce să primim, ce să res pi nge m, în cine să ne în crede m; nu ne mai în ţ elege m ş i n u
ne mai au zi m unii pe al ţ ii: ne tre b u e o ide e care s ă lim p e z e a s c ă to a t e ca p e t e l e ş i s ă ne
împ r e u n e pe to ţ i la lucr u".
Sentin ţ a de conda m na re a fr ă mânt ă rilor primejd ioa s e pe n t r u via ţ a na ţ i u n i i e
p r o n u n ţ a t ă ast f el chia r de un ul din vajnicii lup t ă t o ri. Gând u l nev oii unei conlucr ă ri pentru
ajungerea ţ elului comun înce pe s ă se 'nfiri p e z e. Câteva min ţ i se des m e ticesc, nevoia unei
destinde ri, a unei împ ă c ă ri se sim t e. Gân d u r ile bu n e îns ă r ă sa r r ă sle ţ ş i se pe r d î n haos ul
vie ţ ii publice. Dup ă r ă zboiul Indepe n d en ţ ei patimile aveau să se desl ă n ţ ue cu mai mare fu rie
înc ă , îns u ş i Emine s c u va fi m ai ap rig ca 'nainte.
In numele dragos tei de nea m, asu p r a a tot şi a toate, va contin u a să st ă pânea sc ă
delirul invectivei şi trivialit ăţ ii.
III. Eminescu ziarist.

Colaborator la Federa ţ iunea. Primele articole ale lui Eminescu s unt cele ap ă ru t e în
Federa ţ iune a. Ziarul acesta cu pron u n ţ a t e senti m e n t e na ţ i o n a li s t e , ap ă re a la Pes t a ş i era
s u b con d u c e r e a lui Alexa n d r u Rom a n , p r o f e s o r d e li m b a r o m â n ă la Univ e r s i t a t e a d i n
Bu d a - Pe s t ş ş i me m b r u al Acade m i ei Rom â n e . De sig u r c ă le g ă tu ril e cu st u d e n ţ i i
tra n s ilv ă ne n i la Rom â n i a Jun ă , în s p e c i a l leg ă t u r i l e cu Slavici, d e la ca r e va fi c ă p ă t a t
inf o r m a ţ i i as u p r a st ă rii de luc r u r i di n Tra n s ilv a n i a , l - a u f ă c u t p e Emi n e s c u s ă s e
a d r e s e z e u n e i f oi d e s u b di r e c ţ i a u n u i t r a n s i l v ă n e a n . Po a t e c ă ş i a r t i c o l e l e
p u b l i c a t e d e H o d o ş î n a c e s t z i a r vor fi avut rolul lor în al ă tu r a r e a lui Emine sc u ca
cola b o r a t o r , la Feder a ţ i u n e i a , c ă ci id eil e s u s ţ i n u t e d e el s e a s e a m ă n ă m u l t c u a c e l e
al e l ui H o d o ş din Rom â nii şi conslitu ţ iu nile Tra nsilva niei.
In Federa ţ i u n e a din 187 0 pu blic ă Emines c u cele t r e i ar t i c o l e ale s al e în leg ă t u r ă
cu si t u a ţ i a p oli t i c ă a Româ nilo r ş i a celorlal t e na ţ io n ali t ăţ i din Aust r o - Un g a r i a : Să
f a c e m i m co n g r e s , Echili b r u l ş i In unire e t ă ria. Eminesc u cere auto n o m i a Transilvaniei,
ţ i n e r e a u n u i co n g r e s al Ro m â n i l o r ş i s o li d a r i z a r e a cu celelalt e na ţ i o n a li t ăţ i as u p r i t e. El
e con t r a su p r e m a ţ i e i m a g h i a r e ş i a r a t ă c ă U n g u r i i n u s u n t p ri n ni m i c s u p e r i o r i
celo rl a l t e ne a m u r i di n îm pă ra ţ ie. El cere fed e r a li z a r e a Aus t r o - Ungariei ş i egala
înd r e p t ă ţ i r e a tu t u r o r ne a m u r il o r. El înd e a m n ă pe Româ n i la solid a r i t a t e a înt r e ei, la
soli da r i t a t e cu celela l t e na ţ i u n i ş i le a m i n t e ş t e c ă 'n ei s t ă p u t e r e a ş i mâ n t u i r e a .
Cele t r e i a r t i c o l e d e ti n e r e ţ e al e lu i Emi n e s c u s u n t î n s u f l e ţ i t e n u n u m a i d e o
c a l d ă p a s i u n e , c i ş i d e o în al t ă gâ n d i r e p o l i t i c ă î m b r ă ţ i şă t o a r e n u nu m ai a cau z e i
Româ nilor, ci ş i a aceleia a tut u r o r na ţ io n ali t ăţ ilo r subj u g a t e.
Redact or la Curierul de Iaş i. In 187 6 Eminesc u îş i reia activitat e a de ziaris t, du pă
o între r u p e r e de câ ţ iva ani, ca re d a c t o r - pri m al zia r ul u i Curie r ul de Ia ş i. Cine ar m ai
ş ti de exis t e n ţ a ace s t e i foi dac ă Emine s c u n' a r fi a r u n c a t a s u p r a ei câ t e v a ra z e ale
s u f l e t u l u i să u ?
Frum o a s e critici tea t r a l e, inte r e s a n t e priviri gen e r al e as u p r a Româ n ilo r de
pre t u t i n d e n i , înt r' o epoc ă de cri z ă p o li t i c ă o r i e n t a l ă di n c a r e av e a u s ă d ec u r g ă
eve ni m e n t e îns e m n a t e pe n t r u noi, d a r m ai ale s câ t e v a fr u m o a s e ar ti c o l e , ca r e vor
r ă m â n e u n titl u de glorie al foii, iat ă ce - a d ă r ui t Emin e s c u Curer ului de Iaş i. R ă pirea
Bucovinei ş i cele dou ă articole care for m e a z ă scrie re a Grigore Ghica Voe v o d , s u n t t o t
c e - a s c r i s m a i f r u m o s Emi n e s c u la mica gaz e t ă provincial ă .
Emine sc u a fos t ma re ş i 'n locul m ă ru n t pe care - l o c u p a . Î ş i d ă d e a el si n g u r s e a m a d e
d e o s e b i r e a dint r e m ă re ţ ia geniului lui ş i me dioc rit a t e a pos t u l ui care - i ad u c e a pâin e a
zilnic ă . Vorbin d într'o noti ţă ma n u s c r i s ă des p r e sit u a ţ i a lui, Emine sc u scrie: "D. Michalis
Emine sc u, vecinie doct o r a n d în m ul t e ş tiin ţ e nefolo s i t o a r e , crimi n a lis t în sen s u l pro s t al
cuv â n t u l u i ş i î n c o n f l i c t c u j u d e c ă t o r u l d e i n s t r u c ţ ie, fost bibliotecar când a şi
pr ă da t biblioteca, f o s t r e v i z o r . . . , f o s t r e d a c t o r e n c h e f a l f o i i vi t e l o r d e p r i p a s ş i al
alt o r ju r n a l e ne c i t i t e col a b orat o r".
S ă s t r e c u r ă m u n p i c d e a m ă r ă c i u n e d i n p a r t e a l ui Emi n e s c u , î n h a z l i a n o t ă ,
c ă ci d e si g u r n u c u ha z cur a t a scri s - o. Fru m u s e ţ e a ş i serio z i t a t e a artic ol el o r
p u b l i c a t e în t r ' u n z i a r m e d i o c r u ş i n e b ă g a t în sea m ă , ara t ă îns ă cât de im p e r a t i v ă e
fat ali t a t e a ge n i u l u i , c u m Emi n e s c u a fo s t î m p i n s s ă fi e m a r e ş i 'n t r ' u n p o s t
m e d i o c r u , în mijl o c u l u n e i s oc i e t ă ţ i în ca re la fieca r e p a s p o s t u r i l e în al t e d a u p e fa ţă
mi ci m e a cel o r ce le oc u p ă .
Re da c t o r la Ti m p u l . La 1877, îl afl ă m pe Emine sc u, ca re d a c t o r la zia r u l
con s e r v a t o r Ti m p u l. Era firesc lucr u ca Eminesc u s ă fie î n t r ' o z i a t r a s s p r e a c e s t z i a r .
D i n t r e p r i e t e n i i l u i , Sl a v i c i e c o l a b o r a t o r l a z i a r î n c ă d i n 1 8 7 6 ş i p u b l i c ă aci
di f e r i t e sc r i e r i la „Foi ţ a Tim p u l u i ". Aci la 2 4 Ap r i l i e 1 8 7 7 , p u b l i c ă el f r u m o a s a
b u c at ă liter a r ă Sf. Gheor g h e - Icoan e z u g r ă vite cu deget ul, su b tr a n s p a r e n t u l pse u d o n i m
„Tan d a". Buc at a t r e b u e s ă - i fi pl ă c u t lui Emin e s c u m u l t , c ă ci cât e v a lu ni d u p ă aceia o
re p r o d u c e , f ă r ă nu m e de aut o r, în Curier ul de Iaş i, de un d e au luat - o edito rii care - au
at ri b ui t - o lui Emine s c u .
In Nr. de la 23 ş i 25 Sept. 18 7 7 , to t s u b p s e u d o n i m u l T a n d a , Sl a v i c i i r o n i z e a z ă
p e D - r Zo t u , î n a r t i c o l u l Bie t u l D - r Zo t u , î n c a r e î n t r e a l t e l e , s e s p u n e c ă d o c t o r u l
î ş i d a i m p o r t a n ţ ă ş i p r i n , f a p t u l c ă Emi n e s c u 1 - a l u a t în s e r i o s în c ri t i c a ce i- o
f ă cuse.
In afa r ă de Slavici la Ti m p u l, m ai e Iacob Ne gru z z i, care pu b lic ă aci în 187 7
câteva din Scrisorile sal e. Mai e aci ş i Gr. H. Gra n d e a ca re d a c t o r . In Aug u s t 1 8 7 7 , în
Ti m p u l î ş i p u b l i c ă Cre a n g ă Pov es t e a lui Ha r a p Al b .
Ve ni r e a l ui Emi n e s c u la Ti m p u l e r a d e c i p r e g ă t i t ă d e i n t r a r e a a t â t o r p r i e t e n i
d e l a J u n i m e a . Se ş tia de altfel c ă la Tin t p u l d o m n e a sj pi ri t u l ju ni m i s t . Astfel Pressa,
orga n u l de z i d e n ţ e i con s e r v a t o a r e îl ac u z ă o d a t ă p e Lasc ă r Ca t a r g i u , c ă ' n c h e s t i a
l e gi l o r m i l i t a r e s ' a l u a t d u p ă „ n o u a d i r ec ţ i e " d e la Ia ş i. Un d o c u m e n t m u l t m a i
î n s e m n a t e s c r i s o a r e a l ui Slavi c i c ă t r e la c o b Neg r u z z i , la 5 Augu s t 187 7, în care se
spu n e: "Cât ă vre m e Maior e s c u , Ros e t t i , Car p , etc. s u n t în co m i t e t ş i e u î n r e d a c ţ i e
Ti m p u l e o r g a n u l Ju n i m e i . Ac e a s t a o ş tie toa t ă lu m e a ş i Ti m p u l e co m b ă t u t ca org a n
al Juni m ei".
T e n d i n ţ e l e m a n i f e s t a t e d e Ti m p u l t r e b u i a u s ă fie privite cu sim p a t i e de
Emine sc u. Ziar ul e cont r a fra z e o l o giei goale, su s ţ i n e nece s i t a t e a u n ei de sv ol t ă ri
org a n i c e a socie t ă ţ ii noa s t r e , cre d e c ă Con s t i t u ţ ia la noi e înc ă lip si t ă de via ţă ş i c ă
ideile a ş te r n u t e p e h â r t i e fo r m e a z ă , u n id e a l lu a t d e ai u r e i a , care cere tim pi pâ n ă ce
prin expe rie n ţ a vie s ă se cont o p e a s c ă cu fiin ţ a sufle te a s c ă a socie t ăţ ii. Ti m p u l n u e
r e a c ţ i o n a r , d a r e î m p o t r i v a d e m a g o g i e i ş i în s c r i e ace s t p u n c t d e p r o g r a m , c ă r u i a ş i
Emine s c u îi va r ă m â n e cr e d i n c i o s în t o a t ă ac t i v i t a t e a z i a r i s t i c ă : "S ă n u s e î n ş e l e
n i m e n i ; n u v o i m d e l o c a n e a t i n g e d e li b e r t ă ţ i l e c â ş t i g a t e o d a t ă ; n u v oi m a n e
înt o a r c e în d ă r ă t c ă t r e p r ivile gi u r i l e s f ă r â m a t e de noi cu îns u ş i mâ n a noa s t r ă , nu cere m
o reac ţ i u n e s p r e t r e c u t , ce r e m în s ă s t a b i l i r e a ec h i li b r u l u i ca r e n u m a i exi s t ă p e n t r u
s u s ţ i n e r e a i n t e r e s e l o r vi t a l e ale ţă rei. Dac ă , nu voim atinge r e a liber t ăţ ilo r noa s t r e
cetăţ ene ş ti prin reac ţ iune, nu voim deopotriv ă paralizarea lor prin licen ţ a demagogiei. Noi care
am cont ri b ui t mai mul t poa t e de cât trib u n ii zilei, la sfă râmarea despo tis m ul ui de sus,
declar ă m ast ă zi franc, leal şi cu energie, că nu voim a consolida tirania de jos. Timp ul
recunoa ş te lipsa de rap ort mul ţ u m i t o r într e insti t u ţ iile împ r u m u t a t e de d e la s t r ă i n i ş i
gra d u l de cul t u r ă al s ocie t ă ţ ii noastre, îşi dă seama de degradarea vie ţ ii noastre p u b li c e,
d e m u r d ă r i a în s p e c i a l a ceia ce la n oi se chema alegere. Atitu di ne a Timp ului e leal ă fa ţă
de Dom ni t o r într' o vre m e cân d zia r ul liberal Ro m â n ul scrie la adresa acestuia articole
necuviincioase.
Emine s c u va fi pri mi t cu buc u ri e s ă vin ă la red a c ţ ia Ti m p u l ui, dar poa t e c ă a fost
che m a t aci de că tre şefii conservatori numai din pricina împ rejur ă rilor politice. Poate nici
cultura, nici ser iozit a t e a lui de gân di r e n'a u avut nici un rol. Emine sc u î ş i ar ă ta s e la
Curier ul de Iaş i, talen t u l lui de ziaris t, şi Timp ul avea nevoie de un bun redactor. Epoca
era fr ă mânta t ă de lupte de partid. Conservatorii se deosebea u de liberali şi 'n privin ţ a
politicei inte r n e ş i a celei exter ne. Că zu ţ i de la guve r n la 31 Martie 18 7 6, du p ă o
guve r n a r e de şase ani, conservatorii se gă seau în fa ţ a unui advers ar care nu alegea
mijloacele spre a - i com p r o m i t e ş i desfiin ţ a politice ş te. Liberalii aju ngâ n d la guv ern, cu
toat ă criza politic ă oriental ă , dau în judec at ă fostul guvern conservato r. Aceasta a dus pân ă
la ultima culme ura între cele dou ă partide.
Timp ul avea nevoie de un redac to r de talent, capabil să sus ţ i n ă atacu rile
advers a rilor, s ă - i a tace la rân d u - i ş i s ă de svol t e doc t ri n a con se r v atoare. Palidele articole
din curs ul anilor 1876 şi 1877, nu - 1 des ti n a u pe Gr. H. Gran d e a pen t r u aces t rol.
Ne m u l ţ u m i r e a d o m n e a î m p o t r i v a l u i Gr a n d e a ş i din pricin ă c ă nu f ă cea suficien t ă
recla m ă revist ei ju ni m i s t e , Convor biri Litera r e. Astf el la 17 / 2 9 Ia n u a r 18 7 7 , Maio r e s c u
sc ri e lui Iaco b Negr u z z i : "Ti m p ul nu pu blic ă nici o no ti ţă des p r e Convor biri fiin d c ă e
re d a c t a t de fleac ul cela de Gra n d e a . Ins ă foaia no a s t r ă cea no u ă dac ă o fo n d ă m, sa u
Ti m p u l d a c ă (pr e c u m s e a gi t ă a c u m ) in t r ă s u b m â n a m e a , s e ' n ţ e l e g e c ă v a d a s e a m a
d e t o t c e a p a r e î n r e v i s t a t a " . De a l t f e l G r a n d e a î n c e p u s e s ă n u m a i d e a p e la
r e d a c ţ i e . La 5 Aug u s t 1 8 7 7 , Slavici îi scrie lui Iacob Negru z z i c ă e sing u r la re d a c ţ i a
Ti m p u l u i , cu Pom p i li a n ş i c ă Gra n d e a n u m a i vin e pe acolo fiin d c ă n u i se pl ă te ş te, iar
la 31 Augus t, Slavici sc ri e acel ui a ş i: "Red ac ţ i a Ti m p u l u i r ă m â n e d a r a p r o a p e n u m a i în
s a r c i n a m e a ".
In as t f e l de îm p r e j u r ă r i, Emin e s c u a veni t ca r e d a c t o r la Ti m p u l . Se c r e d e î n
d e o b ş t e c ă p r i m e l e a r t i c o l e d i n Ti m p u l al e l u i Emi n e s c u , s u n t c e l e a p ă r u t e c u
înce p e r e de la 11 Dec. 187 7, su b titl u l Icoa n e vec hi ş i ico a n e n o u ă . Ad e v ă r u l e c ă
Emi n e s c u e m a i dinai n t e re da c t o r al zia r u l u i. Maiore s c u într ' o scris o a r e d e la 4
Noe m b r i e 1 8 7 7 , îi ce r e lui Jac o b Neg r u z z i s ă i s e t r i m i t ă b a n i la Ti m p u l l ui
Emi nesc u, pri n Th. Roset t i, iar la 28 Noe m b r i e într' o scris o a r e că tre acela ş , Maiore sc u
înt r e a b ă dac ă s'a u t r i m i s b a n i i n e c e s a r i l u i Slavi c i ş i Emi n e s c u p e lunile Octo m b r i e ş i
Noe m b ri e. Emine sc u era deci l a Ti m p u l î n c ă d i n Oc t o m b r i e s a u c e l m a i t â r z i u din
Noembrie. Articolul Bălcescu şi ur m a ş ii lui, a p ă r u t la 2 4 Noe m b r i e 1 8 7 7 , e e m i n e s c i a n ş i
p r i n i de i ş i p r i n s t i l. O d a t ă ve ni t la Ti m p u l , Emi n e s c u î ş i înc e p e activit a t e a cu râv n ă .
Slavici sc rie as u p r a lui Eminesc u la 14 Dec. 1877, că tre Iacob Negru z zi: "Pen t r u ca s ă v ă
vo r b e s c de Emine s c u , el luc r e a z ă c u z e l ş i m a i m u l t ă b u n ă c r e d i n ţ ă d e c â t m i n e".
I n t r ' u n m a n u s c r i s , Emi n e s c u s e i s c ă l e ş t e : „M. E. re d a c t o r ş ef al zia r u l u i
cons e r v a t o r Tim p ul". Emi n e s c u n' a av u t d e la 'n c e p u t ace a s t ă si t u a ţ i e . Ziar u l Tim p u l,
ca orga n al gr u p ă rii con s e r v a t o a r e d e s u b p r e ş e d i n ţ i a l u i La s c ă r C a t a r g i u , a p a r e l a
1 5 Ma r t . 1 8 7 6 . Re d a c ţ i a z i a r u l u i a f o s t a c o r d a t ă î n a d u n a r e a g e n e r a l ă a m e m b r i l o r
p a r t i d u l u i , u n e i s i n g u r e p e r s o a n e c u d e p l i n e d r e p t u r i d e a - ş i al e g e si n g u r ă
c ol a b o r a t o r i i d e ca r e - a r ave a t r e buin ţă .
Tim p ul de la 21 Noem b ri e 187 6 m ă rt u r i s e ş t e c ă re d a c ţ i a e încr e d i n ţ a t ă n u m a i lui
Gr. H. Gran d e a . Acest a nu r ă mâ n e îns ă mul t tim p sing u r u l red ac t o r, c ă ci Ti m p u l di n 27
Ian u a r i e 18 7 7 a n u n ţ ă c ă co m i t e t u l d e re d a c ţ i e ş i - a în m u l ţ i t n u m ă r u l m e m b r i l o r ; n u ni
se sp u n e îns ă cine era u ace ş tia. Din diferi t e p ro c e s e de p re s ă de s p r e care se vor be ş t e în
Ti m p u l, afl ă m c ă la 30 Aug u s t 18 7 7 to t Gra n d e a er a re dac t o r u l res p o n s a b il. Tot din
pr oce s e de pre s ă afl ă m c ă l a 2 8 A p r i l i e 1 8 7 8 r e d a c t o r u l ş e f a l z i a r u l u i e r a I. A.
C a n t a c u z i n o . E m i n e s c u n u a r e d e c i d e la 'nc e p u t d e p li n ă p u t e r e la Ti m p u l, d a r pe
'nc e t u l toa t ă grija re da c ţ iei a trec u t su b mâ n a lui. In 18 7 8 c hi a r , m u n c a lui Emi n e s c u e
is t o v i t o a r e ş i el s e plâ n ge de acea s t a în scris o a r e a - i c ă tre Iacob Neg r u z z i . La 20
Dece m b r i e 18 8 0, câ n d Lasc ă r Ca targi u aju n g e pre ş e di n t e al Club u l u i con s e r v a t o r ,
re d a c ţ i a Ti m p dl ui se afla în se a m a lui Emin e s c u .
La 1 Ian u a r i e 18 8 2, Gr. Peuc e s c u ia re d a c ţ i a Ti m p u l u i. Acea s t a n u îns e a m n ă îns ă
c ă Emine s c u ş i - a î nc e t a t c ol a b o r a r e a . In 1 8 8 2 s e ş ti a d e c ă t r e to ţ i c ă Emines c u e
aut o r u l artic olelo r din pag. I. Pole m i z â n d cu Emin e s c u , Nicu Xen o p o l sc ri e în zia r u l de
nua n ţă liberal ă Telegr af ul: "în ţ elege m ca într' u n u l din acele articole care împ o d o b e s c
pri m a pagin ă a Tim p ul ui, d - 1 Eminovici s ă scrie ase m e n e a in s a n i t ă ţ i; lu m e a s' a d e p r i n s
d e m u l t cu ele ş i cit e ş t e b a z a c o n i i l e d - s a l e c u a c e i a ş i s e r i o z i t a t e c u c a r e a r c e t i
b u n ă o a r ă Per d a f u l ş i Cuc u r i g u - g a g u de la Gala ţ i". Tot aci f ă cân d po r t r e t u l lui
Emin escu, Xenopol scrie: "fa ţ a şi mâinile sale poa rt ă n e n u m ă r a t e u r m e d e c e r n e a l ă
vi ol e t ă ". Xen o p o l vre a s ă - 1 p r e z i n t e p e Emi n e s c u , ca p e r s o a n ă ciu d at ă ş i ri d ic o l ă ;
n oi vo m ve d e a în ur m e l e de ce r n e a l ă , d o a r m u n c a is t o vi t o a r e a lui Emin e s c u la
redac ţ ie.
Aj u n s s u b r e d a c ţ i a l u i Pe u c e s c u , s e p a r e c ă Ti m p u l cau t ă s ă - ş i schi m b e dac ă
n u pri nci piile, a ti t u d i n e a fa ţă d e oa m e n i i p o li t i ci . Ar ti c o l u l p r i m a l l u i P e u c e s c u e
p l i n d e r e p r o ş u r i v ă d i t e l a a d r e s a l u i Emi n e s c u . G ă si m a c i p ă r e r e a c ă lib e r alii au
pre z e n t a t ac ţ iu n e a con s e r v a t o a r e su b do u ă as p e c t e: lu p t a îm p o t r i v a p o p o r u l u i di n
p a r t e a boe ' r i l o r ş i l e g ă t u r a c u s t r ă i n i i p e n t r u s u g r u m a r e a ţă rii. Opo z i ţ i a
con s e r v a t o a r e a r ă s p u n s la acea s t ă p u r t a r e ş i ea c u in s i n u ă r i: "Iar zi a r e l e o p o z i ţ i u n i i
ş i m a i al e s ce l e c o n s e r v a t o a r e , ex a s p e r a t e d e a ceast ă îndoit ă insin u a r e calo m nio a s ă ,
expri m a u în te r m e n i p r e a col o r a ţ i de s g u s t u l ce si m ţ e a u cu d r e p t c u v â n t în fa ţ a
a c e s t o r m a n o p e r e . Şi c ă u t a u di n pa r t e - le idei to t a ş a de def ă im ă t o a r e, cu care s ă
v e s t e j e a s c ă p e a d v e r s a r i i l o r" . E a c i o v ă d i t ă al u z i e la t e o r i a p ă t u r e i s u p e r p u s e ş i la
s t il u l vir ulent al articolelor lui Eminescu.
Poa t e c ă î n s u ş i Emi n e s c u ş i - a d a t s e a m a c ă v r e m e a l u i d e g l o r i e t r e c u s e . Se
p r e g ă t e a o p o l itic ă d e î m p ă c i u i r e în c a r e el n u m a i p u t e a av e a nici u n rol. Pe lâ n gă
ac e a s t a , Emine s c u se si m t e o b o s i t . Ti m p u l u i i - a d ă r u i t el a n i d e z i l e t o a t ă p u t e r e a
s a i n t e l e c t u a l ă . T i m p u l î n s ă n u i - a d a t cele n e c e s a r e p e n t r u o via ţă d e m n ă .
Doc u m e n t e p r e c i s e n e d o v e d e s c c ă Emi n e s c u a d u s a c i vi a ţă d e mi z e r i e . As t f e l
Maio r e s c u îi sc r i e lui Iac o b Negr u z z i la 4 Noe m b r i e 18 7 7: "Cum st ă cu con t r i b u ţ i i l e
Ti m p u l u i ? F ă bi n e , s p u n e s ă t r i m e a t ă ban ii ad u n a ţ i lui Teo d o r Rose t t i. C ă ci Emine s c u
co n t i n u ă a m u r i d e foa m e - ago n i a p o e ţ i l o r r o m â n i " . S e v e d e c a b a n i i n u s e
g r ă b e a u s ă vin ă . Maior e s c u înt r e a b ă iar ăş i la 28 Noe m b r i e: "Trimi t e Pogo r ba nii lui
Slavici ş i Emine s c u pe Octo m b r i e ş i Noe m b ri e la Ti m p u l?". La miz e r ia fizic ă se ad ă oga u
de z a m ă girile sufle t e ş ti, sufe ri n ţ a mo r a l ă . Din 18 8 2 e scris o a r e a sfâ ş iet o a r e pe care
Emi n e s c u o t r i m i t e u n u i p r i e t e n : "Ei bi n e d e ş a s e a n i a p r o a p e , o d u c î n t r ' o m u n c ă
z a d a r n i c ă , d e ş a s e a ni m ă s b a t ca în t r ' u n ce r c vici o s în ce r c u l a c e s t a , c a r e c u t o a t e
a c e s t e e s i n g u r u l a d e v ă r a t , d e ş a s e a n i n ' a m li n i ş t e , n ' a m r e p a u s u l s e n i n , d e c a r e
a ş i a v e a a t â t a t r e b u i n ţ ă c a s ă m a i p o t l u c r a ş i al t c e v a d e c â t p o l i t i c ă . Qu e l l e vie,
m o n Die u, q u e l l e v i e !. .. E u r ă m â n c e l a m ă g i t î n a f a c e r e , că ci am lucr a t din
convi nge r e ş i cu spe r a n ţă în consolida re a ideilor mele şi un mai bun viitor. Dar nu merge.
In opt ani de când m'am întors în România, decep ţ iu n e a urma t la decep ţ iu n e şi m ă simt atât
de b ă trâ n, atâ t de obosit, încât degea b a pun mâna pe condeiu să încerc a scrie ceva...".
Colabo r a r e a lui Emine sc u a con ti n u a t tot u ş i ş i 'n 1882, ba unul din articolele sale
Materialuri etnologice are o deosebit ă importa n ţă prin ideile politice expuse şi prin datele
biografice ce le cup rinde. Şi 'n 1883 apar înc ă articole de - ale lui Eminescu, care - i mere u
credincios vechilor idei expus e, dar nu mai aduce nimic nou, nici ca exp resie m ă car.
Eminescu lucrea z ă cu aceea ş i râvna şi de ş i nu mai era el acela ce decidea la redac ţ ia
Tim p ul ui, se sup ă ra când ziar ul prime a colabor a r ea cuiva fără ca el să fie întrebat. Plină de
mult ă de m n i t a t e , da r ş i o dova d ă a ne r v o z i t ă ţ ii e d e m i s i a d e la Ti m p u l, p e ca r e
Emine s c u o 'nai n teaz ă la 16 Februarie 1883. Un redactor dela ziarul Poporul, N. Bassarabescu,
colabora şi el la Timpul, iar Eminescu nu se sim ţ ea de loc onorat de aceast ă vecină tate. El scrie
în demisia sa că tre pre ş edintele par ti d u l u i: "Permite ţ i - mi a Vă declar a c ă mie u nuia nu mi- e
însă cu totul indiferent cu cine împ ă rt ăşesc onoarea de - a colabora la una şi aceea ş ji
publica ţ iune. Am fost pururea - nenum ă rate coloane din şapte ani ai Timpului o dovedesc - în
contra acelor scriitori cari cred a se putea dispen s a şi de t al e n t , ş i d e c u n o ş t i n ţ e , ş i d e
idei, n u m a i d a c a vor vorbi într' u n mo d incalificabil de pers o a n a Regelui, pâ n ă în
m o m e n t u l cân d m â n a mo n a r chului semneaz ă - cu dispre ţ - vreun decret de dec orare sau de
numire în func ţ ie.
E lesne de în ţ eles că nu pot pri mi solida ri t a t e a cu aseme n e a pene, oricât de mare ar
fi îndealt mi n t r e l e a cre di n ţ a me a în p ri n c i p iile co n s e r v a t oare..".
D e m i s i a n ' a f o s t p r i m i t a , c ă c i a p a r ş i d u p ă 1 6 Feb r u a r i e , a r t i c o l e c a r e p o t
fi a t r i b u i t e l ui Eminesc u, astfel articolul de la 15 Iunie în ches tia p r e t e n ţ i i l o r m a g h i a r e
d e - a civili z a Orie n t u l ş i cel di n 1 8 Iu n i e , în leg ă t u r ă c u ri d i c a r e a s t a t u e i lui Ş tef a n
c e l Ma r e la Ia ş i.
La 2 8 I u n i e 1 8 8 3 , o r a 5 d i m i n e a ţ a , Mai o r e s c u e î n ş t i i n ţ a t d e D - n a Ca t i n c a
Sla vi c i c ă Emi n e s c u a ' n e b u n i t . La 1 Iu li e Co n v o r b i r i l e lit e r a r e p u blic a u Doi n a , la 2
Iulie Ti m p u l a n u n ţ a c ă di r e c ţ i a ş i re d a c ţ i a zia r u l u i era u înc r e d i n ţ a t e lui Mihail
Pal e o l o g u , l a 3 Iuli e z i a r u l ve s t e a î m b o l n ă v i r e a lui Emin e s c u în ur m ă t o a r e a not ă :
"Unul din t r e cola b o r a t o r i i ace s t e i foi, d - 1 Mihail Emin e s c u , a înce t a t d e a m ai lua
p a r t e în re d ă c ţ i u n e , a ti n s fii n d î n m o d s u b i t d e o g r a v ă b o a l ă . Ne p l a c e î n s ă a s p e r a
c ă lip s a di n t r e n oi a ac e s t u i s t i m a t co n f r a t e , n u v a f i d e c â t d e s c u r t ă d u r a t ă ş i c ă
n e v a f i da t ă , fericire a de a an u n ţ a reve n i r e a sa s ă n ă to s la func ţ iu nile de pân ă acum".
Astfel se încheia o prodi gioa s ă ac t ivi t a t e d e zi a r i s t p o li t i c.
Exis t ă ş i a s t ă z i o a m e n i c a r e c r e d c ă Emi n e s c u a f o s t l a T i m p l u l u n s i m p l u
s c r i b c a r e p e n t r u p l a t ă a e x p u s i d e i ş i p ă r e r i a l e p a r t i d u l u i , n u ale s al e p r o p r i i .
Se a d u c e a s t f e l o jigni r e ne m e r i t a t ă u n u i a d i n c e l e m a i a l e s e s p i r i t e a l e n e a m u l u i . E
v r e m e a s ă fi e r e v i z u i t e a s e m e n e a c r e d i n ţ e c ă r o r a n u m a i ig n o r a n ţ a o r i p a t i m a
p o l i t i c ă le m a i d ă ex p r e s i e . Slavic i n e m ă r t u r i s e ş t e c ă Emi n e s c u a i n t r a t l a Ti m p u l ,
fi i n d c ă e r a p ă t r u n s de convinge r e a con s e r v a t o a r e . Grigo r e Peuce sc u, re d a c t o r al
Ti m p u l u i cu ' nc e p e r e de la 1 Ian u a r i e 1 8 8 2 , sc ri e p r e ci s: "Nime n i n' a r fi f ă cu t p e
Emin e s c u s ă s u s ţ i e o i d e i e c a r e n u e r a a l u i". Emi n e s c u î ş i d e s v o l t a p ă r e r i l e l u i
p o t r i v i t c u i n t e r e s e l e n e a m u l u i , a ş a c u m l e ' n ţ e l e g e a e l . To t Pe u c e s c u n e s p u n e
c ă a t u n c i c â n d ci n e v a îi f ă cea vre - o obs e r v a ţ i e lui Emine s c u în leg ă tu r ă cu ideile
s u s ţ i n u t e , ace s t a r ă s p u n d e a cu se m e ţ i e: "Alt u l o s ă m ă î n v e ţ e p e m i n e c u m s ă s u s ţ i n
i n t e r esele nea m ul ui me u?". Ideile su s ţ i n u t e de Emine sc u au fos t un eo r i în conco r d a n ţ ă
cu vede rile con s e r v a t o a r e , alte o ri nu. In che s t i a for m e l o r f ă r ă fo n d , a fic ţ i u n e i
p a r l a m e n t a r e , a lip s e i d e civili z a ţ ie real ă la noi, a pro g r e s u l u i pe cale evolu tiv ă ,
Emine s c u a avu t acele a ş i p ă re ri ca ş i fr u n t a ş ii co n s e r v a t o r i , d a r ace ş ti a n u ' m p ă r t ăş e a u
ved e r i l e l u i Em i n e s c u î n c h e s t i a p ă t u r i i s u p e r p u s e , n ' a u p us sufle t u l cald ş i
ent u s i a s t pe care 1 - a pu s Emin e s c u în a p ă r a r e a in t e r e s e l o r ţă r ă ni m e i . P. Ca r p t r e c e
d r e p t fo r m u l a t o r u l d o c t r i n e i co n s e r v a t o a r e , d a r c i n e v a c e r c e t a o d a t ă a c e a s t a , v a
t r e b u i s ă vad ă dac ă nu cu mva Emine s c u a deva n s a t pe ş efi în mul te ches ti u n i ş i dac ă nu
cumva îns ăş i doc t ri n a con s e r v a t o a r e se for m e a z ă od a t ă cu activit a t e a zia r i s t i c ă a l u i
E m i n e s c u . I n ş e d i n ţ a d e l a 3 D e c . 188 1 în Con t r a p r o e c t u l de ad r e s ă , Car p en u n ţ ă ş i
p r o g r a m u l ju n i m i ş til o r . El cer e ca o p e r a d e o r g a n i z a r e a s t a t u l u i ş i s o c i e t ă ţ i i s ă ai b ă
ca p u n c t de ple c a r e Con s t i t u ţ i a , ca p r o p r i e t a t e a s ă fie asig u r a t ă , m u n c a on e s t ă
înc u r a j a t ă , pr o p r i e t a t e a ţă r anul ui s ă fie gara n t a t ă con t r a pa rc el ă rii exce sive, me s e r i a ş ii
ro m â n i s ă fie înc u r a j a ţ i, s ă se int r o d u c ă s t a b i l i t a t e a î n f u n c ţ i i l e a d m i n i s t r a t i v e , s ă s e
l u p t e co n t r a f u n c ţ i o n a r i s m u l u i , s ă s e în c u r a j e z e în v ă ţă mân t u l real şi tech nic. Dar
acestea erau idei ap ă r ate de m ul t e ori de Emines c u în Ti m p u l.
Colaborat or la "România Liber ă " ş i "Fântâna Bland u z i e i". Du p ă câ ţ iv a a ni d e
exis t e n ţ ă tr a gică , Eminescu rec ă p ă tân d u - şi să n ătatea, se reîntoarce la ziarism. In 1888, spre
sfâr ş itul anului şi 'n Ianuarie 1889, îl află m colaborator la România liber ă , devenit ă ziar
con servator înc ă din 1885 şi la revista literar ă Fântâna Blanduziei. De Eminescu e cu
sig uran ţă articolul Iconarii d- lui Beldima n, sem n a t "M. E." şi ap ă rut în Româ nia liber ă la 13
Noem brie. Tot de el tre b u e s ă fie ş i articolul Iar Icon arii, de la 20 Noembrie. Un articol plin
de multa cum p ă t a r e ş i bu n sim ţ e cel di n 5 Ian u a r i e 18 8 9 şi unele forme ortografice şi
particularit ăţ i de limb ă ne fac s ă cre d e m c ă e scris de Emines c u .
In Fântâna Blanduziei, Eminescu scrie două art icole la 4 şi 11 Decem b rie 1888, care
aduc ceva nou ca atitu di n e suflet ea s c ă - Eminesc u e acu m un du ş m a n al pesi mi s m u l u i ş i
scep t icis m u l u i - d a r n u m ai a d u c ni m i c d e o s e b i t ca gâ n d i r e . Cu nr. 6 (8 Ianuarie 1889),
înceteaz ă colaborarea lui Eminescu la Fântâna Blandu ziei. Radu Popea ne s p u n e c ă d e l a
a c e a s t ă d a t ă n u s ' a m a i s t ă r u i t pe lâng ă Eminescu să scrie, deoarece era foarte nervos. Nu
mult dup ă aceia Eminescu s'a îmboln ăvit şi şi- a sfâr ş it via ţ a în tragicele împrejur ă ri
cunosc u t e. Ultimele articole ale lui Eminescu ne ara t ă con s e cv e n ţ a în unele princi pii
politice, dar nu ne folose sc la fixarea gândi rii lui Eminesc u. Pen t r u a ex p u n e gâ n d i r e a s a
p oli t ic ă , t r e b u e s ă ne întoarce m la articolele lui din tinere ţ e, în special la acele risipite cu
d ă rnicie în coloanele Tim p ul ui.

IV. Gândirea politic ă a lui Eminescu.

Primatul na ţ iunii. Du p ă Emin e s c u o m u l n u a p a r ţ i n e în tregii ome niri, ci nu m a i


unei p ă r ţ i. A ceas t a par t e care - i na ţ iu n e a are de în depli nit o me nire pe lume. Singur ul
lucr u pe care - 1 poa t e face individ ul e de - a se pu n e în serviciul na ţ i u n ii s al e , p e n t r u a o
aj u t a s ă - ş i în d e p l i n e a s c ă misiu ne a ce - i este h ă r ă zit ă .
Pentr u um a ni t a t e ca fiin ţă colectiv ă , nu se poa t e luc r a d e c â t p u n â n d u - te în
se r vici ul celo r ce - s al ă t u r i d e t i n e , c e l o r î m p r e u n a c u c a r e e ş t i d e s t i n a t s ă t r ă e ş ti.
Cine vre a s ă luc r e z e cu folo s pe n t r u u m a n i t a t e , t r e b u e s a l u c r e z e p e n t r u n a ţ i u n e a î n
sân ul că reia s'a n ă scut. Cosm o p oli tis m u l e o imp o sib ilit a t e , re alit a t e a de ca re su n t e m
lega ţ i pri n lan ţ u r i ce nu se po t de s f a c e e na ţ i u n e a: "E o che s t i u n e c e n u e x i s t ă , a c e a s t a
a c o s m o p o l i t i s m u l u i . S ă n u fi m i n v e n t i v i î n c h e s t i u n i a l c ă r o r î n ţ e l e s a r fi g r e u d e
d e f i n i t p e n t r u fie c a r e di n n o i . Poa t e c ă ar exis t a co s m o p o l i t i s m - dac ă el ar fi posibil.
Dar el e im p o s i bi l. Indivi d u l car e are în t r ' a d e v ă r do ri n ţ a de - a lucra pe n t r u societ a t e , n u
poa t e lucr a p e n t r u o o m e n i r e c a r e n u e x i s t a d e c â t î n p ă r ţ i l e ei co n c r e t e - în
n a ţ i o n a l i t ă ţ i. Indivi d u l e os â n d i t p r i n ti m p i ş i s p a ţ i u , d e a lu c r a p e n t r u ac e a si n g u r ă
p a r t e , c ă r e i a e l îi a p a r ţ i n e . I n z a d a r a r î n c e r c a c h i a r d e a l u c r a d e o d a t ă p e n t r u
t o a t ă o m e n i r e a , e l e l e g a t p r i n l a n ţ u r i n e d e s f ă c u t e d e g r u p a de oa m e n i în care
s'a n ă scu t".
Cos m o p o l i t i s m u l e o sim ul a ţ i u n e . El n' a fo s t n i c i o d a t ă u n a d e v ă r , l a t e m e l i a
l u i a f o s t t o t d ea u n a u n in t e r e s . Str ă i nii si m u l e a z ă co s m o p o l i t i s m u l p e n t r u a n u - ş i
p r i m e j d u i i n t e r e s e l e c e l e a u î n ţ a r a n o a s t r ă , s t a t e l e s l a b e s i m u l e a z ă şi e l e
c o s m o p o l i t i s m u l p e n t r u a p o n e g r i ş i d a p e fa ţă ten d i n ţ e l e sta t el o r ina mic e mai tari.
Cos m o p o li ti s m u l e sim ul a ţ ie, f ăţă rnicie, pre t ex t al lenei şi indifere n ti s m u l u i.
Gâ n d u r i l e ac e s t e a ex p r i m a t e î n e p o c a s t u d i i l o r l a Vie n a , v o r r ă m â n e a c e l e a ş i
ş i m a i t â r z i u . I n 1876, pen t r u Eminesc u, cos m o p o litis m ş i egois m e ac el a ş i luc r u.
Cos m o p o l i t i s m u l e n u m a i p r e t e x t u l de - a nu face nimic pen t r u o par t e din ome ni r e, din
pa r t e a un ui indivi d care nu lucre a z ă ni mic pe n t r u u niv e r s u l înt r e g .
Emine s c u are de pli n ă încre d e r e în vitalita t e a na ţ i u n i i . In s u f l e t u l l u i e
î n r ă d ă c i n a t ă c o n v i n g e r e a c ă oric â t e pie d i c i i s ' a r p u n e în cal e, o n a ţ i u n e ' sf â r ş e ş t e
p ri n a învi ng e . In ce p rive ş t e na ţ i u n e a n o a s t r ă , el are de p li n ă înc r e d e r e în p u t e r e a - i d e
re z i s t e n ţ ă ş i ' n vit a li t a t e a - i bi r u i t o a r e a s u p r a t u t u r o r as u p r i t o r i l o r ş i re s t r i ş til o r:
"lim b a ş i na ţ i o n alita t e a ro m â n e a s c a vor pie ri de o d a t ă cu Româ n u l ma t e r i a l, cu
sti ng e r e a pri n m oa r t e ş i f ă r ă ur m a ş i a noa s t r ă , n u pri n de s n a ţ i o n a li z a r e ş i re n eg a ţ i u n e".
Al t ă c o n v i n g e r e a l u i Emi n e s c u e c ă n a ţ i u n i l e au dre p t u l de - a se ridica ş i de -
a - şi dete r m i n a singure soart a: "Toate na ţ iunile trebue aduse la valoarea lor pro p rie",
scrie el odat ă . Nu treb u e s ă ne mai mir ă m de vehe m e n ţ a ce - a pu s - o Emi nesc u în
articolele de ap ă rare a na ţ iunii noast r e subj uga t e în Austro - Ungaria.
Triumful na ţ iunii e pentr u Eminescu triumful drep t ăţ ii; acest triu mf trebu e s ă
vin ă odat ă : "E pietroa s ă şi 'ncovoiat ă calea Drept ăţ ii, dar e sig ur ă ". Sprijini t pe
cre di n ţ a în triu m f u l dre p ta ţ ii, Eminescu sus ţ ine nu numai că na ţ iunea noast r ă s e v a
el i b e r a d e v r ă j m a ş i , d a r c ă ş i c e l e l a l t e n a ţ i u n i vo r s f â r ş i p r i n a e ş i d e s u b
j u g u l ce li s' a im p u s de n a ţ i u n i m ai p u t e r n i c e .
Eminesc u nu expri m ă nu m ai o credin ţă mistic ă în tri u m f u l dr e p t ă ţ ii. El se
ba z e a z ă pe fa p t e l e ist o r i c e, pe d r e p t u l na t u r a l al fiec ă rei na ţ i u n i , at u n c i câ n d
ex p r i m ă cu h o t a r î r e p ă r e r e a c ă o na ţ i u n e n u are dr e p t u l s ă do m n e a s c ă as u p r a
alt eia, c ă sing u r e na ţ i u n i l e au dr e p t u l de - a fi st ă p â ne asupra lor înş ile, de - a avea
suveranita te a şi legisla ţ ia prop rie şi că a trece suvera ni t a t e a unei na ţ i u ni în bra ţ ele
alteia e o crim ă împo t riva celei dint âi. Pe ba z a acest o r convinge ri, Eminesc u cere
drept u ri nu numai pentr u Românii din Austro - Ungaria, ci pen t r u toa t e na ţ i u n ile
opri m a t e .
Stat ş i na ţ iu n e. Parerile lui Emine sc u asu p r a sta ul ui au la ba z ă tot conce p ţ i a
sa asu p r a na ţ i u nii. Pent r u Emine sc u, na ţ i u n e a rep r e z i n t ă o su m ă de put e ri vii care
merg în direc ţ ia hot ă râ t ă de pro p r i a lor nat u r ă . Desf ăş ura r e a pu t e r il o r nat u r ii nu
poa t e fi de nimic opri t ă în ca l e. Poli t i c a d e s t a t m a g h i a r ă e z a d a r n i c ă , de oarec e
for ţ el e na ţ i u n ii noa s t r e se vor desv ă lui în dire c ţ i a imp u s ă de na t u r a lor ş i vor
înfr â n g e ideia de sta t aus t r o - unga r. E în vorbele lui Emine s c u nu nu m a i încre d e r e a
în tri u m f u l na ţ iu ni i, d a r ş i co n vi n g e r e a c ă 'n lu p t a di n t r e s t a t şi na ţ i u n e, aceast a
din ur m ă sfâr ş e ş te prin a birui.
Pentru Eminescu, adev ă rata unitate social ă cap abilă de- a înfrânge piedicile şi de- a se
desvolta de - alung ul veacurilor nu - i sta t u l ci na ţ iu n e a. Ist oria conti m p o r a n ă a confir m a t
p ă rerea lui Emin escu.
Nu - i de mir a r e deci c ă Emine sc u se gân d e ş t e mai mul t la na ţ i u n e decâ t la
sta t. Stat ul e depe n d ent de na ţ i un e, existe n ţ a lui e inferioar ă existen ţ ei na ţ i u nii, deci
pe acea s t a din ur m ă tre b u e s ă - o asigur ă m. In împrejur ă rile nesigure din vremea
r ă zb oi ul ui orie n t a l, Emine sc u expri m ă clar ideia că ţ inta noast r ă trebue să fie
asigurar e a na ţ ionalit ăţii, nu formarea unei Dacii politice.
Statul Monarhic. În Influen ţ a austriac ă , Eminescu arat ă larg ideile sale asupra
statul ui. Adâncind problemele istoriei neam u ri lor mo d e r n e , el aj u n g e la convi n g e r e a
c ă st a t e l e în care princi pi ul mona r hic a fost în floare, au
pr o g r e s a t ş i au aj u n s cele mai p u t e r n i c e în Eur op a . Pop o a r e l e , sc ri e Emin e s c u ,
s u n t pr o d u c t e ale naturii, nu ale inteligen ţ ei. La începu t ul des -
volt ă rii, ele au nevoie de un centr u spre care să gravite z e şi se gru pe a z ă în jurul
dina s t i ei ca al binele în jur ul m ă tcii lor. In ce prive ş te via ţ a intern ă a popoarelor,
aceasta - i numai o lupt ă între ideia statului şi individualism. Individualismul exag erat
distruge, cel inteligent e creator de armonie. Când individualism ul se gânde ş te şi la
interesele colective, se ajunge la armonizarea intereselor individuale. Ideia statului e
ideia armoniz ă rii interes elor.
Interesele comune creaz ă clase, pă rerile comune dau na ş tere la principii, pent r u
realiza re a princip iilor se for m e a z ă pa r ti d e. Sta t u l n u tr e b u e s ă vad ă în clase indivizi
deose bi ţ i, ci un singur ind ivid: na ţ iunea. Clasele ca pă r ţ i ale na ţ iunii trebue s ă r ă mâ n ă egal
de im p o r t a n t e în fa ţ a sta t u l u i a că rui menire statornic ă e de- a le aduce în armonie.
Societatea exist ă prin exploa tar e a unei clase prin alta, da r la ba z ă e o clas ă care sing u r ă
pro d u c e , că ci e singura care lucreaz ă de - adreptul materiile pri me. Statul treb u e s ă aib ă
grij ă de aceas t ă clas ă de pro d u c ă t ori, s ă o fereasc ă de spoliat o ri, s ă o cultive, să vegheze
la prospe rita tea ei material ă şi să - şi îndeplineasc ă astfel scopul lui moral.
Având în vedere caracte r ul firesc al claselo r sociale, via ţ a social ă e un câm p de
schi m b ă ri, ve ş nice, e mi ş care, iar sta t u l care - i reg ula t o r u l acestei vie ţ i e stabilitate. Pentru
ca armoniz ar ea claselor să fie cu putin ţă e nevoie de - o dinastie.
Emi n e s c u e p e n t r u o di n a s t i e în j u r u l c ă rei a s ă s e c ri s t a l i z e z e vi a ţ a s t a t u l u i ş i
ca r e s ă a si g ure armoni za rea intereselor de clas ă . Istoria noast r ă i a a r ă t a t c ă a t â t
t i m p c â t î n s t a t u l n o s t r u a fost sta bilit a t e a do m n il o r, noi am prog r e s a t ; exem pl u
este epoca lui Alexan d r u cel Bun şi Ştef an cel Mare în Moldova, a lui Mircea cel Mare în
Muntenia. Când îns ă sub influen ţ a drep t ul ui public polon ne- am ră sturnat mereu domnii,
am decă zut, t r e z i n d u - ne în p r a g u l e p o c e i co n t i m p o r a n e d e s b i n a ţ i şi cu tru p ul ţă rii
sfâ ş iat, în timp ce 'n jurul nostr u state uria ş e au luat fiin ţă numai fiindc ă aveau o m o n a r h i e
s t a b i lă.
Urm ă rind istoria ţă rilor noastre minate de ind ividualis m destr uc tiv, de nestabilitate în
domnie, de asuprire a claselor productive, Eminescu ajunge la conclu zia că pen t r u p ă stra r e a
na ţ ionalit ăţ ii, a - vem nevoie de - o orga n i z a r e de st a t care s ă per m it ă urm ă toa rele
condi ţ iuni: a) stabilitate prin mon a r h i a ere di t a r ă , mai mul t ori mai pu ţ i n abs olut ă , b)
munc ă , adică excluderea parazi ţ ilor cond eiului şi silirea lor la munc ă productiv ă , c) economie,
adică cump ă nire între foloasele aduse de cutare chelt uial ă şi sacrificiile f ă cute pe n t r u ea.
Avem nevoie de aceast ă organiza ţ ie, fiindc ă num ai ea salvea z ă na ţ io n alit a t e a, adic ă
princip al ul scop pe care tre b u e s ă - 1 ur m ă ri m: "Nu dre p t u l pu blic, ci p ă st r a r e a
na ţ i o n a li t ăţ ii noa s t r e e lucr ul de c ă pe t e n i e pe n t r u noi ş i ar fi mai bine s ă n u alegem
deputa ţ i decât să se peard ă na ţ ia român ească".
In co n c e p ţ i a lui Emin e s c u a s u p r a s t a t u l u i , id ei a monar hic ă e punct ul central. De
ea Eminescu leagă ş i po si bilit a t e a sta bilit ăţ ii ş i asig u r a r e a tri u m f u l ui merit ul ui. Eminesc u
socoa t e că 'n ţ ara noas t r ă e absolut necesar ă o dinastie cu autoritate moral ă . Conferin ţ a
Influen ţ a austriac ă e pentr u Eminese u un prilej de - a face profesia sa de credin ţă într'o
chesti u n e vital ă pe nt r u na ţ iu n e a şi sta t u l nos t r u.
Statul, reazi m al na ţ iunii. Sta t u l t r e b u e s ă fie re a z i m u l sig u r al na ţ iuinii şi să - şi
îndeplineasc ă un rol moral prin ocrotirea meritului şi muncii. Astfel Eminescu scrie: "noi
prim im ideia stat ului ca ap ă r ă tor al mer itului legiti m, al averii legitim e, al mu n cii leg itime,
ca ceva superior dispozi ţ iilor generale ale unei genera ţ ii, ca un elemen t moral, ală turi de
imoralitatea eventual ă a tenden ţ elor existente în societate".
In conce p ţ ia sa asup r a stat ul ui, Eminescu pleac ă de la realitatea vie: na ţ iunea. Pentru
Eminescu "Salus reipublicae summ a lex esto", nu - i o simpl ă fra z ă . Sco p u l p ri m n u - i fo r m a
de guve r n ă m â n t , ci bun ă starea na ţ iunii. Pentru Eminescu un stat absolutis t în care oame nii
tr ă esc bine e prefera bil unui stat liberal în care pretu tin d e n i e numai boal ă şi mizerie.
Când e vorba de conducere într'un stat, toate gân d u r ile şi sen ti m e n t e le lui Eminesc u
se ordo n eaz ă în jurul unei singure axe: na ţ iu nea. Sistemul de guvern ă mâ n t care nu - şi
îndepline ş te rolul de - a duce spre progres na ţ iunea e un sistem ră u şi cond amn a bil: "Noi
crede m îns ă , că un siste m, care, oricât s'ar îmbog ăţ i patrio ţ ii, are de rezultat moart ea reală
a unei na ţ ii, e tot ce se poat e mai r ă u şi mai uciga ş ca siste m" .
In lumina realiz ă rii interesului na ţ ional judec ă Eminescu formele de stat şi de
guvern ă mânt. După aces t crit e ri u lau d ă el for m a oliga r h ic ă ş i con d amnă liberalismul.
Eminescu scrie că forma oligarhică a asigurat desvoltarea normal ă a societăţ ii ome n e ş ti.
Criticân d pe liberali, Eminesc u scrie că sta t u l e un pro d u c t al nat u rii, că ase m e n e a un ui
copac urmea z ă anu mi te faze de desvoltar e, că, ase m e n e a un ui orga nis m îş i are evolu ţ ia sa.
Num ai acele societ ăţ i s'a u desvol t a t în mo d firesc, care s'au ferit de demagogie şi de
des potis m, prim ind o formă de guvern ă mânt oligarhică.
Statul demagogic însă, nu- şi poate îndeplini men irea, e dominat de interese personale, e
conda mna t s ă fie sla b ş i 'n ă u n t r u ş i 'n af a r ă : e u n s t a t car e nu rezist ă descomp u n e rii.
Statul demagogic dev ine o unealt ă în mâna politicienilor. Departe de- a asigura desvolta re a
armonic ă a claselor sociale, de p a r t e de - a înc u r a j a m e ri t u l ş i m u n c a , s t a t u l ace s t a e o
orga ni z a ţ i e de pa r a z i ţ i ş i sala ri a ţ i, n u în sluj b a na ţ i u n ii, ci a pa r ti d u l u i. Stat u l aces t a e
un mecanism fă ră moralitate, fă ră suflet, fă ră ideal. Asupra lui, Eminescu dă aceast ă defini ţ ie
tăioas ă: "Stat ul e azi ma ş ina pri n mijloc u l c ă reia cei la ş i se ră zbun ă asupra protivnicilor
lor politici".
Statul lăsat pe mâna politicianismului, asigur ă realizare a intereselo r pers o n ale, a
parve nirii, ai scă p ă rii de ră spun de re prin paravanul parlamen t arismului.
Statul demagogic nu are respect pentru popor, pentr u să n ă tatea lui, pentr u tradi ţ iile
lui, e stat ul egoismului.
Statul demagogic nu realizea z ă armo nia inter eselor clasei do mi n a n t e cu acele ale
clasei muncit o rilor: "Acest sim ţ i m â n t al stat ul ui, al armo n iei intereselor, s'a pierdu t cu
des ă vâr ş ire ast ă zi, când s t a t u l e a s t f e l c o n s t i t u i t , în c â t p o a t e fi c o n d u s în mod
unilateral cu reprezentan ţ ii unei singure clase sociale, exclusive prin natura ei". Asupra
aceleiaş i chestiuni Emineseu scrie altă dat ă: "Ideia abstr ac t ă a stat ul ui ca ap ă r ă tor al
intereselor clas elor societ ăţ ii, ca scut al individu alit ăţ ii contra tir a n i e i p e r s o n a l e ş i a
tir a n i e i uli ţ e l o r , se sb a t e pe moart e, neavâ n d nici un sprijin...".
Statul na ţ ional. Condi ţ ia principial ă pe care trebue să - o ndeplinească statul nostru,
e aceia de - a fi un sta t na ţ io n a l: "Stat ul n o s t r u n u ar e al t ă r a ţ i u n e d e a fi d e c â t ac ei a c ă
e stat românesc, deci desvoltarea elementului rom âne sc este ş i cat ă s ă fie ţ int a noa s t r ă de
că p etenie" .
Dac ă via ţ a no a s t r ă de s t a t n u n e as ig u r ă ac east ă con di ţ ie, nici nu merit ă m s ă mai
exist ă m: "s a u ţ a r a ac e a s t a s ă fie în a d e v ă r r o m â n e a s c ă sau nici nu merit ă să fie".
Numai statul na ţ ional poate realiza condi ţ ia ca eleme n t u l ro m â n e s c s ă - şi imp u n ă
geniul lui spec ific şi să fie deter mina n t în via ţ a societ ăţ ii. Real i z â n d u n a s e m e n e a s t a t
n a ţ i o n a l , n u m a i ave m a ne îngriji de elemen tele str ă ine care - şi sup u n interesele lor
desvolt ă rii noastre na ţ ionale: "Chest iunea de că pete nie pen t r u istoria şi contin uit a t e a de
desvoltare a acestei ţă ri, este ca element ul rom âne sc s ă r ă mâie cel det e r m i n a n t , ca el s ă
dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclin ă r ile lui onest e şi genero a s e, bun ul lui
sim ţ , c'un cuvâ nt geniul lui s ă r ă mâe şi pen t r u viitor nor m a de desvoltare a ţării şi să
pă trund ă pururea a cea s t a de svol t a r e . Voim sta t u l na ţ i o n a l, n u st a t u l co s m o p o l i t , n u
Am e r i c a d u n ă r e a n ă ... Noi cr e d e m c ă , m e n ţ i n â n d u - n e cu s t a t o r n i c i e p u n c t u l d e
p l e c are al sta t ul ui na ţ io n a l, e mai m ul t ori mai pu ţ i n i n d i f e r e n t d a c ă o a m e n i i c a r e
s u p u n d e s v o l t a r e a lor p r o p r i e d e s v o l t ă r i i n a ţ i o n a l e a Ro m â n i e i , s u n t î n o r i c e c a z d e
o r i g i n ă p u r ă t r a c o - r o m a n ă , s a u d a c ă în t r ' u n n u m ă r d e ca z u r i , a c e a s t ă o r i g i n e n u
este atâ t de pro p ri e".
Soar t a ş i car a c t e r u l ne a m u l u i tre b u e s ă fie de t er m i n a t e d e ele m e n t u l n a ţ i o n a l:
"De ac e e a cre d e m, înt e m e i a ţ i p e vo r b e l e b ă t r â n u l u i Mate i Ba sa r a b , c ă ţ a r a es t e , în
linia înt â i a , ele m e n t u l na ţ i o n a l ş i c ă e sc r i s în ca r t e a ve a c u r i l o r ca ac e s t ele m e n t să
d e t e r m i n e z e s o a r t a ş i ca r a c t e r u l a c e s t ui sta t". Alt ă da t ă Emine sc u scrie: "Natu r a
pop orul ui, ins ti n c t e l e ş i înclin ă rile lui m o ş t e n i t e , gen iul lui, ca r e a d e s e a n e c o n ş t i u t
u r m ă r e ş t e o ideie pe câ n d ţ e s e la r ă z b o i u l vre m ii, ace s t e a s ă fie d e t e r m i n a n t e în via ţ a
unui stat"
Ace s t e c o n d i ţ i i n u e r a u r e a l i z a t e în s t a t u l n o s t r u d e m a g o g i c , d u p ă p ă r e r e a l u i
Emi n e s c u , ş i d e aci violen ţ a împ o t r iv a p ă tu rii con d u c ă t o a r e şi su p e r p u s e , d e a c i a t a c u l
î m p o t r i v a li b e r a l i s m u l u i . In loc d e s t a t n a ţ i o n a l , ia t ă c e ve d e Emi n e s c u : „Pa t r i a u n
o t e l , p o p o r u l o a m e s t e c ă t u r ă , bi s e r i c a u n t e a t r u p e n t r u p o li t i c i a n i , ţ a r a t e r e n d e
ex p l o a t are pe n t r u st r ă i ni, via ţ a no a s t r ă p u b lic ă o oc a z i e p e n t r u ilu s t r a r e a ş i ri d i c a r e a
în s u s a imi g r a ţ i u n i i din câte ş i patr u unghi u rile lumii". Cond a m n â n d libe r ali s m u l ,
Emine s c u, con d a m n ă un înt r e g sis t e m d e c o n d u c e r e ş i o în t r e a g ă o r g a n i z a ţ i e d e s t a t .
Stat u l e u n or g a n i s m , in s t i t u ţ i i l e o r g a n e l e l u i f ir e ş t i . Pentru Eminescu statul e
un organism, un foarte gingaş organism. Întocmai dupacum un organism îşi caut ă formele - i
fireş ti de via ţă, şi statul are nevoie de institu ţ ii reieşite în mod firesc din natura lui, spre a- şi
exprima viaţ a. A s u p r a s t a t u l u i c a o r g a n i s m g ă s i m m u l t e p a g i n i î n a r t i c o l e l e l u i
E m i n e s c u . O d a t ă e l s c r i e : "U n s t a t e u n î n t r e g o r g a n i c , ş i î n t o c m a i p r e c u m e u
am tot d e a u n a cun oş ti n ţă preal a bilă des p r e act ele de voi n ţă ce se p e t r e c în
t r u p u l m e u , aş a şi ţ a r a t r e b u e s ă şt i e t o t c e i a c e u r m e a z ă a s e f a c e în n u m e l e
ş i ' n i n t e r e s u l e i" . A c e i a ş i i d e n t i f ic a r e a s t a t u l u i c u u n o r g a n i s m o g ă s i m ş i
a i u r e a : "I n z a d a r a r î n c e r c a ci n e v a s ă d o v e d e a s c ă , c ă s t a t u l e u n r e z u l t a t a l
c o n v e n ţ i u n i i şi al p u n e r i i la c a l e p r i n t e o r i i ; — e l e s t e şi r ă m â n e u n p r o d u c t
a l n a t u r i i , u n o r g a n a l s o c i e t ă ţ i i ş i p r e c u m o m u l n u - i li b e r d e a - ş i s c h i m b a
i n i m a s a u c r e e r u l s a u p l ă m â n i i d u p ă p l a c, a s e m e n e a n ici s o c i e t a t e a în t r ' o s t a r e
a n u m i t ă d e l u c r u r i e c o n o m i c ă şi d e c u l t u r ă , n u p o a t e să s c h i m b e d u p ă p l a c
f o r m a ş i f u n c ţ i u n ile s t a t u l u i , n u p o a t e s ă s e jo a c e n e p e d e p s i t ă d e - a p a r l a m e n t u l
şi d e - a g u v e r n u l " .
Conc e p â n d st a t u l ca u n org a n i s m , Emine s c u a r a t ă şi ' n c e c o n s t ă a r t a
p o l i t i c ă : " a r t a p o l i t i c ă e ca a r t a m e d i c u l u i : a r e s ă s u b v i n ă ac ţ i u n i i ş i re a c ţ i u n i i
b i n e f ă c ă t o a r e a n a t u r i i". Me ni r e a a r t e i p o l i t i c e e "s ă s u b v i n ă ac ţ i u n i i ş i re a c ţ i u n i i
b i n e f ă c ă t o a r e a n a t u r i i , n u s ă i m p u n ă le g i a p r i o r i u n u i o r g a n i s m , c a r e n u p o a t e
t r ă i d e c â t î n c o n f o r m i t a t e c u l e g ile lui în ă sc u t e".
Expu n â n d idieile sale as u p r a st a t u l u i ş i socie t ăţ ii ca fap te ale na t u rii.
Emines c u scrie că sta t ele au ten din ţ a natu r a l ă de - a se osifica în form e, de - a
avea Jorme stabilite prin care genera ţ iile trec de - a râ n d u l as e m e n e a m a t e r i e i
f ă r ă voin ţă ca r e tr e c e prin for m e l e exis te n ţ e i. In socie t a t e a privit ă din oric e
p u n c t al d e s v o l t ă rii, s u n t co n ţ i n u t e fa z e l e ei viitoa re, legile, dre p t u l, religia:
aces te a nu sun t de câ t org a n e l e de via ţă ale socie t ăţ ii. Ins ti t u ţ iil e îi apa r
deci lui Emine s c u ca sim p l e orga n e ale corp ului social ce se desvolt ă du p ă
legile nat u rii Privind felul cum se 'ntro d u c e a u la noi instit u ţ ii neisvorîte din
prop ria noas t r ă via ţă, era firesc ca Emin e s c u s ă , aj u n g ă la co n vi n g e r e a c ă
ac e s t e a con s t i t u i a u un ate n t a t la legile de de sv ol t a r e fir ea s c ă a u n u i st a t.
Legile pro gr e s u l u i ş i ci vi li z a t i e i. Convi n g e r e a lui Emin e s c u e că
so cie t a t e a n u p r o g r e s e a z ă p r i n s a l t u r i . Ins u ş i n d u- şi principiul leibnitzian,
Eminesc u scrie: „Cine - şi înc hi p u i e ş t e a pu tea progr e s a prin saltu ri, nu face
decâ t a da îna p o i". Altd a t ă lă ud â n d u - 1 pe o m u l de stat Epurea n u, Eminesc u
spu n e că acesta în ţ elese s e c ă ga r a n ţ i a d u r a t e i ş i tr ai n i c ei de s v ol t ă ri a un u i
stat cu institu ţ iile lui e "împ ă care a form elo r tra di ţ io n ale de existe n ţă , cu
cupri ns ul lor nou, cu desvolta re a nou ă".
Emin e s c u at a c ă fo r m e l e no u ă in t r o d u s e la n oi ş i fiin d c ă nu s'a ţ in u t se a m a
de fo n d u l ro m â n e s c tra di ţ i o n a l. Tre b u i a s ă 'nai n t ă m înce t p ă s t r â n d u - ne
ca r a c t e r u l ro m â n e s c : "Noi su s ţ i n e m c ă po p o r u l ro m â n e s c n u se va p u t e a
de s v ol t a ca po p o r ro m â n e s c , d e c â t p ă s t r â n d d r e p t ba z e p e n t r u
d e s v o l t a r e a s a tr a d i ţ iile sale ist o r i c e , as t f e l cu m ele s'a u st a b ili t în
cu r g e r e a vre m i l o r". Iar m a i de p a r t e : „Noi s u s ţ i n e m c ă , e m a i bi ne s ă
înai n t ă m înce t, da r p ă s t r â n d fire a n o a s t r ă r o m â n e a s c ă , d e c â t s ă m e r g e m
re p e d e în a i nt e, de s b r ă c â n d u - ne de dâ n s a p r i n s t r ă i n e legi ş i s t r ă i n e
o b i c e i u r i ". Noi a m i n t r o d u s fo r m e n o i f ă r ă c o n t r o l u l , f ă r ă el e m e n t u l
t r a d i ţ i i l o r n a ţ i o n a l e ş i a m m e r s î m p o t r i v a le gil o r n a t u r i i : "Orici n e va voi
s ă d e f i n e a s c ă m a r e l e m i s t e r al exi s t e n ţ e i , va ve de a c ă , el con s i s t ă în
îm p r o s p ă t a r e a co n t i n u ă a f o n d u l u i ş i p ă s t r a r e a f o r m e l o r . Fo r m e ve c h i
d a r s p i r i t p u r u r e a n o u".
Pr o g r e s u l s e f a c e î n c e t ş i g r a d a t . Pr i n e r e d i t a t e n e si m ţ i m leg a ţ i d e t r e c u t ,
s u n t e m t r a d i ţ i o n ali ş ti, pri n ada p t a b i li t a t e c ă p ă t ă m ap ti t u d i n i no u ă po t r ivi te cu me d i u l;
ere di t a t e a înce ti n e a z ă me r s u l înai n t e, ad a p t a b i li t a t e a ca u z e a z ă p r o g r e s u l; în me r s ul
înai n t e nici o sc hi m b a r e nu se face sp o n t a n , că ci a t u n c i p u ţ i n i p r o g r e s e a z ă , ia r
m a j o r i t a t e a r ă m â n e în urm ă .
Iat ă de ce Emin e s c u se ri di c ă îm p o t r i v a inov a t o r i l o r c a r e
i n t r o d u c e a u l e g i şi i n s t i t u ţ i i fă ră să ţ i n ă s e a m a d e l e g i l e n a t u r a l e a l e
p r o g r e s u l u i ş i f ă r ă s ă re s p e c t e ceia ce era tr a d i ţ i e ş i fo n d na ţ i o n a l . De aci
rol u l pe car e ş i - l as u m ă Emin e s c u la re d a c ţ i a Ti m p u l u i, de - a ar ă ta cu m
s p oi a l a ş i fra z a m a s c a u n u m a i o lip s ă de fo n d a d e v ă r a t , de aci rol ul "de - a
bici u i f r a z e o l o g i a n e a d e v ă r a t ă ş i a f o r m u l a si n t e z a un ei direc ţ ii isto ric e
na ţ i o n a l e. De aci cuge t a r e a ac e a s t a ca r e a r a t ă c ă Emi n e s c u e r a d e p l i n
co n v i n s de a d e v ă r u l s u s ţ i n u t d e el ş i d e u ş u r i n ţ a inov a t o r i l o r : "v e a c u r i l e
vi i t o a r e n u v o r p u t e a s ă t r e a c ă f ă r ă u n z â m b e t de di s p r e ţ , pe s t e
u ş u r i n ţ a cu ca r e a r u n c ă m la n o i b u n u r i m o r a l e , p e n t r u ca r e u n al t p o p o r ,
m a i a s p r u , m a i p r i m i t i v ş i m a i t â n ă r , a r ri s c a lini ş t e a p u b l i c ă c hi a r".
Şi 'n nu m e l e a ceia ce - i adev ă r a t ă civiliza ţ i e, Eminesc u atac ă for m ele intr o d u s e .
Civiliza ţ i a adev ă rat ă nu îns e a m n ă intr o d u c e r e a for m e l o r de via ţă p o t r i v i t e c u al t e
n a ţ i u n i ca r e - ş i u r m e a z ă evo l u ţ i a lor firea s c ă . Stat u l fiin d un org a ni s m viu, cu ele se
p o t r i v e s c a n u m i t e fo r m e d e via ţă ş i n u alt e l e . Leg ile cel e m a i p e r f e c t e ş i m a i b u n e
ai u r e a p o t s ă a d u c ă s p r e p r ă p a s t i e u n a l t s t a t , d u p ă c u m o d o c t o r i e b u n ă p e n t r u
u n org a n i s m poa t e fi d ă u n ă t o a r e p e n t r u u n al t u l .
Civili z a ţ i a a d e v ă r a t ă r ă s a r e d i n a d â n c i m i p r o p rii, di n r ă d ă ci ni p r o p r i i, n u di n
m ai m u ţ ă r e a obî ceielor str ă ine, limbilo r str ă in e, ins ti t u ţ iil o r str ă ine. Pe n t r u a aj u n g e la
civili z a ţ i e n u t r e b u e s ă a d o p t ă m "cu de ri d i c a t a" legi, for m e , ins ti t u ţ i i. Să ne
d e s v o l t ă m în m o d fir e s c ş i or g a n i c p r o p r i il e n o a s t re pu t e ri ş i facul t ăţ i. Nu exist ă o
civiliz a ţ i e um a n ă ge n e r a l ă , a c c e s i b i l ă t u t u r o r î n a c e l a ş g r a d ş i ' n acela ş chi p . Fieca r e
n a ţ i u n e tr e b u e s ă - ş i aib ă civ ili z a ţ i a ei p r o p r i e . Une l e n a ţ i u n i o a u , al t e l e n u ; n u
ave m o civili z a ţ i e ro m â n e a s c ă .
Pe n t r u a a j u n g e la o civili z a ţ i e a d e v ă r a t ă , t r e b u e s ă ţ i n e m s e a m ă
d e c e e a c e t r e c u t u l n o s t r u a c r e a t şi p e b a z a l u i să m e r g e m î n a i n t e :
"De c i , o r i c e ci v i l i z a ţ i e a d e v ă r a t ă n u p o a t e c o n s i s t a d e c â t î n t r ' o p a r ţ i a l ă
î n t o a r c e r e l a t r e c u t , l a e l e m e n t ele bu n e , s ă n ă t o a s e , pr o p r ii de de sv ol t a r e".
Fa p t u l c ă la noi s' a u int r o d u s ini s t i t u ţ i i ş i fo r m e , n u - 1 î n ş e a l ă p e
Emi n e s c u ; el c r e d e c ă av e m n u m a i o f al s ă civili z a ţ i e . In s t i t u ţ i i l e c o n v e n ţ i o n a l e
ş i leg i l e s c r i s e n u a r a t ă n i c i m ă c a r c ă s t a t u l n o s t r u e s ă n ă t o s . E m i n e s c u
p r e f e r ă să fi m u n s t a t să nă t o s c u in s t i t u ţ i i b a r b a r e , d e c â t u n s t a t p u t r e d cu
in s t i t u ţ i i fr u m o a s e .
In n u m e l e civili z a ţ i e i a d e v ă r a t e ş i p r o g r e s u l u i f i r e s c , E m i n e s c u a a t a c a t
f o r m e l e i n t r o d u s e l a n o i. El le - a a t a c a t fii n d c ă p r i c i n u i a u is t o v i r e a ş i s ă r ă c i a
n a ţ i u n i i p e d e o p a r t e , şi n u ţ i n e a u s e a m a d e t r a d i ţ i i l e ş i f o n d u l n a ţ i o n a l d e
a l t ă p a r t e . Ş i ' n a c e a s t ă a t i t u d i n e s e ve d e g â n d u l s t a t o r n i c la n a ţ i u n e a
n o a s t r ă p e c a r e - a r v r e a E m i n e s c u s ă o va d ă p r o g r e s â n d î n m o d fi r e s c s p r e o
civili z a ţ i e pr o p r i e .
Legea mu n c i i. Em i n e s c u n e a r a t ă ş i u n i c u l m i j l o c d e - a a j u n g e l a
reali z a r e a un ui cup ri n s core s p u n z ă t o r for m e l o r int r o d u s e : m u n c a . In -
t r ' u n a r t i c o l e l s p u n e : "Mu n c a e s t e le g e a l u m i i m o d e r n e , c a r e n u a r e loc p e n t r u
le n e ş i". Alt ă d a t ă , Emi n e s c u s c r i e p r e c i s c ă n u m a i m u n c a s e r i o a s ă n e p o a t e
d u c e l a u n p r o g r e s r e a l : "Ni c i zia r e, nici legi, nici aca d e m i i, nici o org a n i z a ţ i e
a s e m ă n ă t o a r e c u c e l e m a i î n a i n t a t e , n u s u n t î n s t a r e d e - a în l o c u i m u n c a , şi
o s t a r e d e l u c r u r i c e n u s e în t e m e i a z ă p e ea, e o fa n t a s m a g o r i e , ca r e va d u r a
m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n , d a r s e v a p r e f a c e în f u m la s u f l a r e a r e c e i
r e a l i t ă ţ i". O c u g e t a r e ne a r a t ă co n v i n g e r e a in t i m ă a lui Emi n e s c u : "na t u r a
co m u n ă n u m u n c e ş t e de câ t d e sil ă ".
La n oi s' a ve ni t c u legi ş i l u m e a s' a l ă s a t în ş el a t ă . T e m e i u l u n u i s t a t e m u n c a ,
b o g ă ţ i a u n u i p o p o r s t ă în m u n c ă , n u în b a n i.
Int r ' o n o t ă m a n u s c r i s ă g ă si m u r m ă t o a r e a gâ n d ir e: "Fieci n e ş i m a r e ş i m i c
d a t o r e ş t e u n e c h i v a l e n t d e m u n c ă s o c i e t ă ţ i i în ca r e t r ă e ş t e ".
Progr e s u l reg ul a t ş i sigu r nu se face pri n de m o n s t r a ţ i i ş i m i ş c ă r i d e u l i ţ ă , c i
" n u m a i ş i n u m ai pri n mu n c ă ".
Nici progr e s intelec t u a l nu se poa t e f ă r ă mu n c ă individ u a l ă , f ă r ă stu d i u.
Emine s c u critic ă felul cu m am in t r o d u s noi for m e l e s t r ă i n e . I n f o r m e l e v e c h i
t r e b u i a s ă f a c e m s ă i n t r e u n s p i r i t n o u d e m u n c a ş i d e iu b i r e d e a d e v ă r. In loc d e
ac e a s t a , noi a m p ă s t r a t inc u l t u r a ş i s pi r i t u l biz a n t i n , c ă ro r a le - a m d a t fo r m e l e
civ iliza ţ i ei apu s e n e . Ţ int a civiliz a ţ i ei no a s t r e n'a fos t deci reala îmb u n ă t ăţ ir e a vie ţ ii
noa s t r e publice, ci m e n ţ i n e r e a fo n d u l u i vec hi ş i de c ă z u t îmb r ă c a t în for m e
costisit oa r e.
O n a ţ i u n e di n s â n u l c ă r e i a n u s e ri d i c ă o a m e n i d e m u n c ă , ci p a r a z i ţ i car e
d e bi t e a z ă fra z e , e o na ţ iune pe care - o a ş te a p t ă rui n a ş i de m o r a li z a r e a .
Pr og r e s u l e co n d i ţ i o n a t d e d e s v o l t a r e a co n t i n u ă a m u n c i i fi zic e ş i
in t e l e c t u a l e . Ad o p t a r e a de vor b e ce expr i m ă ins ti t u ţ ii nu îns e a m n ă o reali z a r e ,
fiin d c ă vor b a p o a t e fi fr a z a cul t u r i i, d a r n u c ul t u r a în s ăş i, nu m u n c a real ă a
intelige n ţ ei.
Emi n e s c u ce r e t u t u r o r fiil o r ţă rii c o n t r i b u ţ i a m u n c i i , p e n t r u a a v e a d r e p t u l
s ă s e b u c u r e d e via ţ a d e s t a t . El n u m e ş t e t e o r i a a c e a s t a "te o r i a social ă a
co m p e n s a ţ i e i", în ba z a c ă reia o cla s ă soc ial ă ori un individ com p e n s e a z ă nu m a i prin
mu nc a intel ec t u a l ă ori m u ş c hi ul a r ă , aceia ce pri m e ş t e.
In ba z a ace s t o r gâ n d u r i , Emin e s c u ne a g ă Evreil or dr e p t u r i l e politice fiin d c ă ,
d u p ă el, Evreii nu m u n c e s c ci s p e c u l e a z ă ; c o n d a m n ă cl a s a s c r i b i l o r c a in u t i l ă ,
î n f i e r e a z ă p ă t u r a p a r a z i t a r ă a p o l i ticia nil o r ş i a ele m e n t e l o r su p e r p u s e ş i d o m i n a n t e ;
ce r e d e p l i n e d r e p t u r i ş i t o a t ă a t e n ţ i a s t a t u l u i f a ţă de p ă tu r a mu n ci t o a r e, clasa
ţă r ă nea sc ă .
Privi n d via ţ a p u b l i c ă a vre m i i ş i g ă si n d p r e t u t i n d e n i s a l t i m b a n c i a i
vo r b e i, ne p r e gă t i ţ i ga t a să jo n g l e z e c u o ri c e p r i n c i p i i, im p r o v i z a ţ i ga t a să
r e f o r m e z e t o t u l p r i n m a g i a j o c u r i l o r d e c u v int e, îns t ă ri ţ i ş i însc ă u n a ţ i în
ra ng u r i pe s t e no a p t e pr o f e s â n d o lim b u ţ i e ne s e r i o a s ă da r luc r a t i v ă , Emi n e s c u
a r a t ă si n g u r a te m e l i e a p r o g r e s u l u i ş i civiliza ţ iei: m u n c a.
În ţ ele s u l reac ţ i o n ari s m u l u i lui Emine s c u . In a r t i c o l e l e s al e is t o r i c e ş i
p o li t i c e , Emi n e s c u a r e c u vi n t e d e la u d ă p e n t r u anu mit e epoce din trecut ul
nost r u: ep o c a l u i A l e x a n d r u c e l B u n , Mi r c e a c e l Mar e, Ş tefa n cel Mare, Matei
Basa r a b . El are de - ase me ne a cuvinte bune pen tr u regi m u l bo e r il o r .
Pe n t r u a în ţ e l e g e a t i t u d i n e a lui Emi n e s c u , t r e bue s ă ţ ine m seama de
convingerile sale filosofice ş i de sen ti m e n t e l e lui pa tri o tice. Am vă zu t că, Emi n e s c u
e r a c o n v i n s d e n e c e s i t a t e a d e - a s e l u a ca ba z ă t r e c u t u l p e n t r u a p r e g ă ti
p r o g r e s u l viit o p r a l ţ ă r i i . El s e î n t r e a b ă o d a t ă : "O a r e s ă f i m u n po p o r atâ t de
b ă tr â n, încât s ă fi pier d u t me m o r i a tr e c u t u l u i ? S ă n u ş ti m c ă n u m a i în p ă s t r a r e a
b u n uril o r m o r a l e cu gr e u câ ş tig a t e în tr e c u t , în p ă s t r a r e a e l e m e n t e l o r e d u c a t i v e
a l e i s t o r i e i r o m â n e e r ă d ă ci n a s p o r n i c ă a viito r u l u i ?".
I n a f a r ă d e c o n v i n g e r i l e p e c a r e l e - a m v ă z u t deja, Emines c u are mo tive
par t ic ul a r e de - a iubi anu m ite epoce ale trec u t u l u i, fiindc ă aces te a îi încân t ă s u f l e t u l s ă u
d e R o m â n î n d r ă g o s t i t d e n e a m ş i visâ n d în ă l ţ a r e a ţă rii sale. Emin e s c u lau d ă veac u l
XV- a al is t o r i e i no a s t r e , fiin d c ă - i e p o c a d e glo ri e c â n d n e a m u l r o m â n e s c p r i n
d o m n i i l ui s t r ă l u c i ţ i ş i p r i n f a p t e l e l u i v i t e j e ş t i , e r a p o p o r u l c e l m a i d e s e a m ă al
Eur o p e i .
P ă re r e a lui Emi n e s c u e c ă ' n ac e s t ve a c av a n s ce n a tea t r u l u i u n iv e r s u l u i er a
ocu p a t ă de Rom â n i. Ca e x e m p l e î n s u s ţ i n e r e a p ă r e r i i s a l e , Emi n e s c u n i - i d ă p e
m a r i i d o m n i t o r i Io n ş i Mat ei Cor vi n , Mir c e a c e l B ă t r â n , Vla d D r a c u l , Al e x a n d r u c e l
Bun, Ş tefa n cel Mare. Emin e s c u s c r i e c ă ' n ac e s t veac „Româ nii su n t po p o r u l cel mai
înse ni n a t al Europei".
Şi m o t iv e soci al e îl fac pe Emine s c u s ă - ş i m a n ife s t e c ul t u l t r e c u t u l u i . El
r e g r e t ă c ă n u s e p o t rea d u c e vre mile trec u t e, cân d na ţ iu n e a era în cre ş t er e, câ n d
po p o r u l no s t r u f ă cea s ă di s p a r ă în fa ţ a p u t e r i i lui d e via ţă t r i b u r i l e , sl a v e ş i
t ă t a r e . Cu m n' a r vre a el s ă r e a d u c ă ,vite ji a ş i bo g ăţ i a de alt ă d at ă !: "a rea d u c e
vult u r e s c u l avâ n t al Basar a bil o r, s t a r e a d e b o g ă ţ i e d i n vr e m e a lu i Pe t r u Ra r e ş
o r i a l u i M a t e i B a s a r a b , a l e p u t e a r e a d u c e a r f i u n m e r i t ş i, a f i r e a c ţ i o n a r a r f i
i d e n t i c c u a f i s p o r i t o r n e a m u l u i ţ ă r i i " . E m i n e s c u e m u l t m a i cl a r a l t ă d a t ă ş i n e
a r a t ă li m p e d e c e î n s e a m n ă r e a c ţ i o n a r i s m u l s ă u .
El s c r i e : " s u s ţ i n e m d i n n o u c ă s t a r e a v e c h e d e l u c r u r i - c a r e n u s e m a i
p o a t e r e i n t r o d u c e î n n i c i u n c h i p , s ă fi e b i n e î n ţ e l e s - e r a m a i f a v o r a b i l ă
e x i s t e n ţ e i ş i d e s v o l t ă r i i n o r m a l e a p o p o r u l u i n o s t r u ". Şi e p o c a b o e r i l o r e l ă u d a t ă
n u m a i fii n d c ă s t a r e a m a t e r i a l ă a p o p o r u l u i e r a p e a t u n c i b u n ă , p o p o r u l a v e a
t r e z i e m o r a l ă , p r i c e p e r e , vi o i c i u n e , b u c u r i e d e vi a ţ ă .
Emi n e s c u n u c e r e î n t o a r c e r e a l a t r e c u t , ci c r e a r e a c o n d i ţ i i l o r d e vi a ţ ă , d e p e
v r e m u r i , c â n d n e a m u l c r e ş t e a ş i p r o g r e s a . El î ş i s p u n e p ă r e r e a c u p r e ci z i e
î n t r ' u n u l d i n m a n u s c r i s e l e s a l e : "Leg e a t o c m e l e l o r t r e b u i e s c h i m b a t ă , t r e b u e s c
c r e a t e n e a p ă r a t c o n d i ţ i i l e b u n u l u i t r a i u a l ţă r a n i l o r , c ă ci a l t f e l c h i a r e x i s t e n ţ a
n a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i e a m e n i n ţ a t ă . I n l o c d e - a n e c e r t a p e b a r b a l u i Şte f l a n
V o d ă , a m f a c e m a i b i n e a n e c e r t a p e a f l a r e a o b i c e i u l u i pă m â n t u l u i di n vre m e a
lui, care - i asigu r a pu t e r e a milit a ră for mi d a b i lă de care se buc u r a înt r' o vre m e at â t
d e d e p ă r t a t ă, î n d r ă z n e ţ u l Do m n al Mol d o v e i . D e a c i a m a f l a că m u n c a o m u l u i
d e ţ a r ă n ' a f o s t n i c i c â n d r o b i t ă , ci r e z u l t a t u l u n e i t r a n s a c ţ i u n i î n g e n e r e ,
av a n t a g i o a s ă p e n t r u el; că c h i a r pă m â n t u r i l e p e c a r e l e a v e a î n a r e n d ă , l e a v e a
di n ne a m în ne a m , n u pe u n răs ti m p sc u r t ; că be ţ i a er a pe d e p s i tă ca un lucr u
d e r u ş i n e şi d e b a t j o c u r ă , în lo c c a ex p l o a t a r e a şi lăţi r e a si s t e m a t i c ă a a c e s t u i
v i c i u p r i n c o l p o r t o r i j i d a n i , s ă f i f o s t u n i s v o r d e venituri; că proprietatea era sfânt ă ,
de ş i nu era d e c â t j u s u t e n d i , n u u n j u s a b u t e n d i " .
Intr'un articol Eminescu ne dă urm ă toarea lă m urire: "Dac ă ne place uneo ri a cita pe
unii din Domnii cei vechi, nu zice m cu asta că vreme a lor se mai po a t e înt o a r c e. Nu.
Precu m lumi na unor stele ce s'au stins de mult, călă tore ş te încă în univ ers, încâ t ra z a
ajung e ochiul nos t r u într ' u n tim p în care steaua ce a revă rsat - o, nu mai exist ă , astfel din
za r e a trec u t u l ui mai aju nge o ra z ă de glorie pân ă la noi, pe când cauza acestei str ă luciri,
tă ria sufleteasc ă , credin ţ a, abnega ţ iunea nu mai sunt. Degeaba, pitici moderni, ar îmbr ă ca
zalele lor, mânc ate de rugin ă , dac ă nu pot umplea sufletele cu smerenia şi credin ţ a celor
vechi".
Eminescu avea prea mult bun sim ţ ca s ă cear ă o întoarcere înd ă r ă t. Nu în acest fel
era el reac ţ ionar. El cerea să creem condi ţ iile , de via ţă bună pe care le - a avut nea m u l
nost r u în epocile voivodale. Sentime n t al trecu t ul ui din motive tem p e r a m e n t a le în opera
poetic ă , din motive filosofice şi sociale în opera de natur ă practic ă , dar şi'n prima
şi'n cea de - a doua se 'nt reve d e na ţ io n a lis t u l înfl ă c ă rat cu gând ul la nevoile nea m ul ui, cu
inima înc ă lzit ă de- o mă re ţ ie proectat ă în trecut, dar care poate n u era pe n t r u poe t decâ t
jus tific a r e a unei m ă re ţ ii pe care - o dorea pent r u viitor.
Conser v at ori s m u l na ţ ionalist al lui Emines c u. Emi n e s c u a ş t e a p t ă d e la u n
p r o g r a m co n s e r v a t o r c rear ea tu t u r o i r con di ţ iilor neces a r e un ui prog r e s firesc în toat e
ra m u r ile de activita t e ale na ţ iu nii. A pro pie r e a lui Eminescu de convingerile con se r v a t o a r e
se obs e r v ă din no t ele lui m a n u s c r i s e ş i d i n d i f e r i t e a r t i c o l e m ă ru n t e din vre m e a
st u diilo r unive r s i t a r e . Influe n ţ a austriac ă îns ă , cup ri n d e între ag a doc t ri n a con s e rv a t o a r e
p e ca r e Emi ne s c u ave a s ' o ex p u n ă ş i 'n a r t i c o l e l e d i n Ti m p u l . I n a r t i c o l e l e l u i
Emi n e s c u se vede bine convinge r e a lui că nu m a i con s e rv a t o r ii p o t s a l v a n a ţ i u n e a ş i c ă
u n s t a t li b e r a l n u p o a t e fi p u t e r n i c . O d a t ă el s c r i e : "Dac ă lib e r a l i i s u n t p a t r i o ţ i ş i
n a ţ i o n a l i ş t i, vo r t r e b u i s ă d e vi e re a c ţ io n a r i ş i s ă î m p ă r t ăş e a s c ă c u n o i a c e s t t i t l u , c u
ca r e a z i n e fa c i m p u t ă r i".
Num a i con s e r v a t o r ii s u n t ca pa b ili s ă vin d e c e r el e l e di n ţ a r ă , n u m a i legile
co n s e r v a t o a r e p o t fi b u n e ş i o r i c i n e vo e ş t e în d r e p t a r e a l u c r u r i l o r va t r e b u i să
d e v i n ă m a i m u l t o r i m a i p u ţ i n c o n s e r v ato r.
Încr e d e r e a lui Emine s c u n u se m ă rgi n e ş t e la a c t i v i t a t e a t r e c u t ă ş i p r e z e n t ă a
c o n s e r v a t o r i l o r , c i s e r ă s f r â n g e ş i a s u p r a a c e i a c e e i v o r f a c e î n vii t o r : "Un u l
e s t e p a r t i d u l c o n s e r v a t o r , c u m u n a e s t e ţ a r a , u n a C o n s t i t u ţ i a li b e r a l ă d a t ă d e
a c e l a ş i p a r t i d c o n s e r v a t o r , p r e c u m t o t c e s ' a făc u t şi s e v a f a c e v r ' o d a t ă p e n t r u
u n i r e a n e a m u l ui ro m â n e s c , de c ă tre pa r t i d u l con s e r v a t o r se va f a c e".
Emine s c u ara t ă care treb u e s ă fie ţ int a pa r t i d u l u i con s e r v a t o r . El nu tre b u e s ă
lup t e împ o t r iv a principiilor de libertate şi egalitate, ci împotriva abu z ul ui ce se face cu ele.
Convins că liberalii au falsificat instit u ţ iile în fiin ţ a lor ş i că se folo se s c de ele
nu m a i pen t r u para d ă şi satisface r e de inte re s e, Eminesc u cred e că conservat o rii au
menirea de a da formelor un cuprins real.
Liberalii discrediteaz ă institu ţ iile prin abuz, cons ervato rii treb u e s ă le conserve prin
realiza r e a fondului lor.
In atitudinea sa politică , Eminescu e intransigent în ce prive ş te principiile. Convins
fiind că instit u ţ iile noas t r e treb ue s ă rep re zi n t e ceva real, nu numai forme goale, Eminescu
sus ţ ine că tot ce se f a c e în ţ a r ă e n e v o i e s ă ai b ă ca p u n c t d e p l e c are Con s ti t u ţ i a ţă rii în
între g ul ei.
Eminescu în ţ elege constitu ţ ionalismul ca pă zirea real ă a principiilor înscrise în pactul
funda m e n t a l al ţă rii. El în ţ elege ca facto r ii de guve r n ă m â n t s ă - şi înde pline a s c ă fiecare
misiu ne a pre sc ri s ă de legi şi s ă nu treac ă pes t e aces te a; el cere ca fiecare facto r s ă - ş i
cunoa s c ă atribu ţ i a special ă şi s ă fie respo n s a b il de îndeplinire a ei; el e contra imixtiu n ei
de put e ri; el cere ca aleg ă tor ul s ă fie lă sat s ă - şi exercite în con ş tiin ţă datoria - i
cet ăţ en easc ă şi s ă nu fie sup u s presiu nilor morale şi materiale. Constitu ţ ionalis m nu
'nseam n ă deci simp le forme sub care totul e fal ş , forme care ascun d doar o societate
organi za t ă de exploatar e şi intim idare a ţă rii. .
In baza principiilor conservatoare, desvoltarea ţă rii nu se poa t e face decâ t pe cale
evolu t iv ă ; de aceia conservatorii trebue să fie împotriva mi ş că r ilor revolu ţ ionare. Ei trebue să
creeze condi ţ iile adev ă rat ul ui progres, adic ă să desvolte posibilit ăţ ile muncii fizice şi
intelectuale.
Ţ inta sup r e m ă a par ti d ul ui con s e rv a t o r tre b u e s ă fie înt ă ri r e a ele m e n t u l u i
na ţ i o n a l ş i ap ă ra r e a lui îm po t r iv a a to t ce l - ar pri m e j d u i: "Şi ţ in t a noastr ă a fost
totdeauna conservarea elementului na ţ ional şi ocrotirea acestui element contra
conc uren ţ ei excesive şi a propriei lui nepreved e ri. Fie ce zi ce trece ne convin g e mai
m ul t c ă acea s t a trebue să fie ţinta supre m ă , nu numai a orică rui con s e r v a t o r , d a r a
oric ă r ui Rom â n car e vrea s ă aib ă o ţ ar ă româ n e a sc ă ".
Astfel pe n t r u Emines e u a fi con s e r v a t o r se conf und ă cu a fi româ n şi a voi binele
na ţ iu nii. Felul cum în ţ elege el desvoltarea ţă rii pe temeiul princ ipiilor conservat oa re, nu ni - 1
arat ă ostil progres ului politic ş i social. In vorb ele lui Emine s e u e un spirit pe care trebue să -
1 în ţ elegem, un spirit conservator care vrea preg ă tirea unei evolu ţ ii, nu să vâr ş irea de salturi
schimb ă toa re mai totdeau n a nu m ai a sup r a fe ţ ii lucru rilor. Intre cele dou ă cur ente fa ţă 'n
fa ţă , unul târ ziel nic în refor m e, dar sig u r d e re ali z ă r i ş i alt u l rev ol u ţ i o n a r , p ri m i t o r al
oric ă rei no u t ă ţ i, înf ă p t u i t o r a to a t e pe hâ r t i e, dar pu ţ in schimb ă tor al fond ului lucrurilor,
Emin escu prefer ă pe cel dintâi.
Antiliberalis m ul lui Emine sc u. Pe cât i - i lui Emine s e u de ma r e încr e d e r e a în
conserva to ri şi în ideia conserva t o a r e, pe atât i- i de mare şi siguran ţ a că liberalii şi'n
general liberalis m ul nu pot face ca o na ţ i u n e s ă fie pu t e r n i c ă şi s ă progrese z e în mod firesc
şi contin u u.
Emineseu a atacat politicianism ul liberal cu toate aspectele lui, a înfierat pe cei de
provenien ţă nesig ur ă care alc ă tuiau parti d u l liberal, a m ă rtu risi t adesea convingerea că
liberalii sunt du ş ma ni ai naţiunii..
La baza neîncrederei în liberali sunt, dup ă Emi nescu, şi deose biri de origin ă şi
deosebiri de car acter între ceia ce- i liberal şi conservato r în ţ ar ă . Pe când conservator ul are
ca arm ă adev ă rul, liberalul se serve ş te de intrig ă şi vicle ş ug; pe când cons erva t o r u l spu n e
sincer ce vrea, liberalul asc unde totdeauna adevă rata inten ţ ie. Emineseu ajunge cu
neîncrederea pân ă acolo că nici faptul ob ţ ine rii Indep e n d e n ţ ei nu - 1 învesele ş te; el crede că
se ascunde ceva sub cuvintele dubioase cu care puterile au recun o sc u t inde pe n d e n ţ a ţă rii.
Emineseu a manifesta t o ne ţă rm u rit ă dragost e pe n t r u ţă r ă ni m e care pe n t r u el se
conf u n d a cu îns ăş i na ţ ia. Şi aceas t ă dragos te i- a m ă rit înver ş unarea împotriva liberalilor
care, dup ă el, exploat au do a r na ţ i u n e a . E int e r e s a n t ă ob s e r v a ţ i a p e care - o face el într'o
convorbire cu Zamfir Arbore: "Să se r ă scoale ţă ranii cân dva în Româ nia pen t r u a scutu ra
jugul ciocoilor, şi atunci vei vedea, dac ă vom tr ă i pe acele vrem u ri, cât de sanguin a ri şi
nemilo ş i vor fi aceş ti democra ţ i fa ţă cu poporul răsculat".
Emineseu e convins că legisla ţ ia liberal ă a înc uraja t la noi lupt a de exploa t a r e; acea stă
legisl a ţ ie es t e exclu siv în favoa r e a clasei de mijloc, care la noi e format ă din Evrei, aş a că
prin liberali sm ne pute m a ş tep t a la o epoc ă de domin a r e a Ev r e i l o r , f a ţ ă d e c a r e
d o m n i a f a n a r i o t ă a r f i o ep o c ă de au r .
Vi s u l l u i Em i n e s c u e r a u n s t a t p u t e r n i c p r i n care na ţ i u n e a s ă se de s v o l t e ş i
s ă - ş i înde p li n e a s c ă m e n i r e a e i civili z a t o a r e . D a r el e c o n v i n s c ă u n s t a t li b e r a l n u
p o a t e f i p u t e r n i c f i i n d c ă r e n u n ţ ă la p u t e r i l e sal e în fav o a r e a in d ivi d u l u i .
In politic ă , la ba z a atitu di n ei lui Eminesc u, nu - s n u m a i se n t i m e n t e l e u n u i
mili t a n t pe n t r u u n pa r t i d , ci gân di ri bin e fixa t e as u p r a con s e r v a t i s m u l u i ş i
libe r a l i s m u l u i în ge n e r e .
Sufle t a p ri n s ; ş i ent u s i a s t , mi n t e gâ n d i t o a r e ş i preo c u p a t ă de toa t e pro ble m e l e
vie ţ ii na ţ io n a le, Emine s c u ş i - a pu s to a t ă en e r g i a în se rvici u l ideilo r pe care le soco t e a
mâ n t u i t o a r e . In gân di r e a ro m â n ea s c ă , el n u re p r e z i n t ă o si m p l ă a ti t u d i n e d e p o e t o r i
d e z i a r i s t î n f e u d a t u n u i p a r t i d , ci o cl a r ă co nc e p ţ i e co n s e r v a t o a r e na ţ i o n a li s t ă .
El ş i - a lu a t în se ri o s r ol u l de p r o f e t al ne a m u l u i pe de o pa r t e , d e cen s o r al
pl ă gilo r vie ţ ii n o a s t r e p u b l i c e p e d e al t a . Da r în l u p t a l u i a t â t d e ve h e m e n t ă a d e s e a
o r i, el n u ui t ă c ă via ţ a p u b l i c ă e ceva serios, ş i aceas t a - 1 înal ţă înc ă înain t e a noa s t r ă :
"St â n d la m o r m i n t e l e f r a ţ i l o r lo r c ă z u ţ i p e câ m p iil e Bul g a r i e i , Ro m â n i i d i n c e î n c e s e
p ă t r u n d m a i m u l t ş i t o t m a i m u l t d e c o n v i n g e r e a , c ă via ţ a p u b l i c ă es t e u n lu c r u
s e r i o s , ia r n u o co m e d ie, u n d e cel mai ist e ţ tre b u e s ă fie r ă s pl ă tit pri n aplause".

1 8 7 0 ) Echilibru l.

Articolul e publicat în Federa ţ iunea (III) 1870 la 4 Mai/22 Aprilie şi 11 Mai/29 Aprilie, şi
semna t cu pse u d o n i m u l Varro. In Din Şedin ţ ele soc. Ro m â n i a jună , (manuscrisul Acad. Române 2257
ff. (224—232), Emine s c u ara t ă c ă articol ul e scris de el. Emines c u spu ne aci: "In articolul Echilibrul
publicat în Feder a ţ iunea (nr. 38 şi 39, Maiu 1870) am sus ţ inut autono mia Transilvaniei, fă râmarea
dualism ul ui, a unei forme ce contrazice natura obiectivă a monarhiei, dreptul ce- 1 are fiece po p o r de
a - ş i de t e r m i n a voin ţ a pri n legi ş i de a avea un propriu organ pentru form ularea acestor voin ţ e, o
legislativă. Acest articol a dat ans ă (prilej) procuro r ul ui public din Pesta d'a m ă cita la judec ă toria de
instr uc ţ iu n e", (v. ed. Scurtu Scrieri politice şi literare p. 19). Articolul a fost repro d u s de Scurt u, în
edi ţ ia scrierilor literare şi politice ale lui Eminescu sub titlul neexact Dualism ul austro - ungar şi
na ţ ionalit ăţ ile şi cu dese omisiuni de cuvinte şi propozi ţ iuni.
Eminescu arat ă că Pester Lloyd, ziar al intereselor maghiar e, cere dre p t u ri pent r u toate
na ţ ion ali t ăţ ile a far ă de Românii din Transilvania. Fa ţă de aceast ă atitudine se impune cercetarea
ra ţ iunii de a fi a dualism ul ui. Acesta - i obiectul principal al articolului lui Eminescu.
Legile un u i po p o r pu r c e d dela el îns u ş i, to t u ş i po t fi caz u r i cân d un elem e n t st r ă in
î ş i po a t e im p u n e le gile lui. Acest element se poate impune: 1) prin super ioritatea sa, 2) prin
credin ţ a poporului în principii transcendente, ceea ce s'a întâmplat cu Românii cari au credinţă
în unitatea Austriei şi în tron, 3) prin for ţ a încălcătoare de orice drepturi.
Analizâ n d aces te trei caz u ri, Eminesc u. arat ă mai întâi că Ungurii nu se pot impune prin
superiortate mor ală. Via ţ a lor public ă e dec ă zut ă , nu au o civiliza ţ ie proprie, nu- s prin nimic
superiori Românilor.
In ce prive ş te cazul al doilea, Eminesc u arat ă că Românii cred în unitatea Austriei, dar s'ar
putea ca aceas t ă cre di n ţă s ă 'nce t e z e ş i at u n ci va încet a ş i cre d in ţ a în simbolul na ţ iunii, suveranul.
Ideia unit ăţ ii Aus triei treb uie s ă se confo r m e z e cu treb ui n ţ el e popo a relor. Pent ru aceas t a e nevoie
îns ă de feder ali za r e a Austriei. In afar ă de aceasta, unitatea Austriei nu cere existe n ţ a unei Ungarii
st ă pâ n ă pe provincii str ă ine. Românii având a respecta numai unitatea Austriei, ar put e a procla m a
singuri aut o n o m i a. Suvera n ul treb ui e s ă ţ in ă sea m ă de dre p t u r ile na ţ i u nilo r, treb uie s ă ced eze
cerin ţ ele acestora.
In ce prive ş te cazul al treilea, Eminescu spune că Ungurii nu au puterea de - a se impune. O
ră scoal ă mil itar ă e lucru foarte u ş or şi foarte probabil.
In par t ea final ă a marel ui s ă u articol, Eminesc u a ra t ă c ă Rom â n i i nu au a co m b i n a
soa r t a lor cu a Ungurilo r. Ei nu au a le cere aces t o r a ni mic, ci tre bue s ă se adrese z e
Tronul ui. Na ţ iunile. au drep t ul de - a se înăl ţ a şi a- şi ară ta valoarea lor proprie. Sanc ţ iunea
popoarelor trebue să premearg ă sanc ţ iunii suveranului. Astfel numai în Austria va fi echilibru în
via ţ a statului, ş i va fi şi pace.

In fi n e , ce e a c e a m z i s n o i s' a î m p l i n i t . Ce h ii cer auton o m ia ţă rii lor;


Gali ţ ienii, Tirolezii, Tries tinii cer aceia ş i ese n ţă su b alte for m e; ba chia r organ ul
jidanilor unguri ţ i Pester Lloyd are inspi ra ţ iune a de a recoma n d a guvernului austriac o
dep lin ă îndr e p t ă ţ ir e a na ţ io n a lit ăţ ilor. Adec ă cu as tu ţ ia ce le e proprie, vor a localiza
reforma Aust riei ş i uit ă inten ţ i o n a t, că este şi o Tran silva nie, care cere aceia ş i
auto n o m i e, pe care o cere Bohe mia ori Gali ţ ia. Opini u n e a public ă a Aust riei s'a
pronu n ţ a t pentr u că derea constitu ţ iu nei, pentru ră st ur na r e a com pl ec t ă a du alis m u l u i
care nu are nici o ra ţ iu n e de a fi. Dac ă suver a n ul s'ar învoi s ă - şi cercue fru n t e a cu
coroa n a Bohemiei, el ar treb ui prin consecin ţă să reprimeasc ă autonomia marelui
principa t al Transilvaniei.
Afar ă de ceeace creiaz ă arbitr a ri ta t e a omul ui, n u exist ă ni mic în lu m e ce n'a r tre b u i
s ă fie cu m e. Ca u z a ace s t e i t r e b u i n ţ e e ra ţ i u n e a lui d e a fi ş i ac e a s t a t r e b u e s ă fie
n e a p ă r a t o r a ţ i u n e , nu o combina ţ iun e ră ut ă cioas ă ori exaltat ă , ci un rezultat neap ă rat,
neînl ă turabil al unei cauze anter ioare, asemenea cum din calculul cert a dou ă cifre cer t e ese
u n re z u l t a t ne a p ă r a t , ce nu se po a t e schimba fă r ă amestecarea unui element arbitrar ori
nera ţ ional. Acest element arbitrar, nera ţ ional şi de aceea barbar, e asemene a să biei lui
Brennus din cum p ă na cu aur.
Să vede m ra ţ iu ne a de a fi a dualis m u l ui. Sunt cauze ce au trebuit să - 1 prod uc ă ; sau
aceast ă form ă e numai o fic ţ iune diplo ma tic ă , o variant ă a ete r n u l u i "divid e et im p e r a", o
for m ă arbi t r a r ă , care s ă nu re z ul t e din idee a ce na t u r a l m e n t e o con ţ i ne în sine
mate rial ul ei - popo a r ele?
Condi ţ iu n e a de via ţă a unei legi , gara n ţ i a stabil it ă ţ ii s a l e e c a s ă fie u n
r e z u l t a t , o ex p r e s i u n e fi d e l ă a t r e b u i n ţ e l o r u n u i p o p o r - ş i t o c m a i d e ace e a
d r e p t u l de a fo r m u l a ac el e tr e b u i n ţ e în ar ti c ole ş i p a r a g r a f e e s t e , d u p ă s pi r i t u l
ti m p u l u i n o s t r u , al p o p o a r e l o r . Un p o p o r - o ri c u m a r fi el - a r e d r e p t u l d e a - ş i
le gi u i t r e b u i n ţ e l e ş i t r a n s a c ţ iu nile ce re z u l t ă ne a p ă r a t din acele tre b u i n ţ e ,
re cip r o c i t a t e a rela ţ i u n il o r sale; înt r ' u n cuvâ n t : legile u n u i p o p o r , d r e p t u r i l e s a l e ,
n u p o t p u r c e d e d e c â t di n el în s u ş i. Alt ele m e n t s t r ă i n, es e n ţ i a l dif e r i t de al lui,
n u - i po a t e im p u n e ni mic a; - ş i da c ă - i im p u n e , a t u n c i a e n u m a i p r i n
s u p e r i o r i t a t e a d e m n ă d e r e c u n o s c u t a in d i vi d u a l i t ă ţ i i s a l e , c u m , d e ex., a u
im p u s Fra n c e z i i Ro m â n i l o r . E o infl u e n ţ ă pa cinic ă , pe care cel pa siv o pri m e ş t e cu
buc u r ie, cu di s p r e ţ u l s ă u p r o p r i u , f ă r ă d e a ju d e c a cu m c ă di n a s t a p o a t e s ă n a s c ă
n e n o r o c i r e p e n t r u el.
Al d o i l e a m o d d e a i m p u n e e a c e l a d e a f a c e din princi pii tra n s c e n d e n t e , din
cre di n ţ e ale o m e n i r ii, mijl o a c e pe n t r u sco p u r i de alt ă na t u r ă . Astf el p r e o ţ i m e a evul u i
m e d i u explica eva ng e li ul a s t f e l , înc â t f ă ce a ca p o p o a r e l e s ă i în g e n u n c h e ş i s u b j u g u l
u n u i r e g e r ă u ; a s t f e l c r e d i n ţ a c e a a d â n c ă c ă t r e u n i t a t e a Au s t r i e i ş i c ă t r e t r o n a
f o s t c a u z a indir e c t ă , de ş i pri nc i p a l ă , care i - a f ă cu t pe Ro m â n i s ă p r i m e a s c ă t ă c â n d ,
c u o re z i s t e n ţ ă m a i mul t pa siv ă , umilire a du alis m u l u i.
Al t r e il e a m o d e cel m a i si m p l u , d e ş i cel m a i gre u ş i mai ne d r e p t . Ţ i - arogi cu
insole n ţă dre p t u r i l e al t u i a ş i t e s u s ţ i i în p r o p r i e t a t e a lo r p r i n p u t e r e a b r u t ă , p r o p r i e
ori străină.
S ă ce r c e t ă m a c e s t e t r e i p u n c t e , u n u l d u p ă al t u l ş i s ă v e d e m d a c ă v r e u n u l
d i n e l e p o a t e f i r a ţ i u nea atit u d i n e i exce p ţ i o n a l e a Ungu rilo r din Aust ria, a t i t u d i n e
c e le d ă î n m â n ă d o m n i a a s u p r a u n o r na ţ i u n i ese n ţ i a l dife ri t e de a lor, tot a ş a de
m a r i la n u m ă r ş i n u m a i î n a p o i a t e î n c u l t u r ă . În t â i a r a ţ iu n e, p ri n ca r e u n po p o r
po a t e ege m o n i s a p e alt u l, e supe rioritat e a mor al ă .
M ă su r a r i u l civili s a ţ i u n e i u n u i pi o p o r în zi u a d e a z i e: o li m b ă s o n o r ă ş i
a p t ă d e a e x p r i m a p r i n su n e t e no ţ i u n i, pri n ş ir ş i acce n t logic cuge t e, pri n acce n t
etic se n ti m e n t e . Modul de a în ş ira în fra z e no ţ i u n e du p ă no ţ i u n e, o carac t e r i s t i c ă
mai abs t r a c t ă o ri m a i co n c r e t ă a n o ţ i u n i l o r în si n e , t o a t e a s t e a , d a c ă li m b a e s ă
fie n a ţ i o n a l ă , s u n t ale lim b i i, c ă ci d e n u v a f i a ş a , e p r e a l e s n e c a u n o m s ă
v o r b eas c ă ne m ţ e ş t e, de ex., cu ma t e r i a l de vor b ă u n g u r e s c . Afar ă de acee a,
civiliz a ţ i u n e a un u i po p o r co n s t ă cu de o s e b i r e în de sv o l t a r e a acelo r apl ec ă ri u m a n e
în ge n e r e , car e su n t ne a p ă r a t e t u t u r o r oa m enilo r, fie ace ş tia m a r i ori mici, s ă raci
ori boga ţ i, acelo r pri n ci pii, car e tre b u e s ă con s t i t u e fun d a m e n t ul, di r e c t i v a a to a tă
via ţ a ş i a to a t ă ac tivi t a t e a o m e n e a s c ă . Cu câ t ac e s t e c u n o ş t i n ţ e ş i p r i n c i p i i, ca r e
s ă le fie t u t u r o r co m n u e , s u n t m a i d e s v o l t a t e , c u a t â t a p o p o r u l r e s p e c t i v e m a i
civi li z a t . C ă ci clasa intelige n t ă nu m a i, nu cons t i t u e civiliz a ţ i u n e a, ca r e e ş i t r e b u e
s ă fie co m u n ă t u t u r o r p ă t u rilor po p u l a ţ i u n e i. Sunt po p o a r e , ce pos e d o
re s p ecta bil ă inteligen ţă nalt ă , fă r ă de a fi ele civiliza t e; s u n t a l t e l e c a r e , f ă r ă
in t e l i g e n ţ ă n a l t ă , în t r u n e s c to a t e con d i ţ i u n il e civiliz a ţ i u n ii. Ştiin ţ ele (afar ă de
ce e a e e e d o m e n i u p u b l i c ) t r e b u e s ă p r e z i n t e l u c r ă ri p r o p r i i ale n a ţ i u n e i , p r i n
ca r e e a a r fi co n t ri b u i t la l u m i n a r e a ş i în a i n t a r e a o m e n i r i i ; a c t e l e ş i li t e r a t u r a
f r u m o a s ă t r e b u e s ă fi e og l i n z i d e a u r al e r e a l i t ă ţ i i î n c a r e s e m i ş c a p o p o r u l , o
c o a r d ă n o u ă , o r i g i n a l ă , p r o p r i e p e bi n a ce a m a r e a lu m i i . Legi s l a ţ i u n e a t r e b u e
s ă fie a p l i c a r e a cel ei m ai înai n t a t e idei de d r e p t p u s ă în ra p o r t cu tr e b ui n ţ e l e
p o p o r u l u i , - a s t f e l în s ă înc â t ex p li c a r e a ori aplic a r e a dr e p t u r il o r prin lege s ă nu
con t r a z i c ă spi ri t u l u i acelo r a . Ind u s t r i a tre b u e s ă fie a na ţ i u n i i aceleia ş i p ă zit ă de
conc u r e n ţ ă ; iar pu r t ă t o r u l ei, com e r ci ul, s'o schim b e pe aur, dar aur ul, pu n ga ce
h r ă n e ş t e p e in d u s t r i a ş ş i î m b r a c ă p e ag r ic u l t o r , tr e b u e as e m e n e a s ă fie în m â i n il e
ace l e a ş i n a ţ i u n i. - Decla r ă m a în ţ el e g e, de ş i n u co n c e d e m , ca cineva s ă fie ase rvi t
vreu n e i na ţ i u ni vigur o a s e ce te s u p u n e cu p u t e r e a b r u t ă , o ri u n e i al t e i a , ce te
o r b e ş te cu lus t r u l civiliz a ţ i u n i i sale. Dar s ă fim servi t o r ii... cui? Celei mai dec ă z u t e
po p u l a c e din Eur o p a, a c ă rei vani t a t e ş i l ă ud ă r o ş ie nu e dec â t o lu n g ă ş i sc â r b o a s ă
Do n q u i x o t i a d ă . C ă ci ce a u ac e ş t i o a m e n i ca s ă n e s u p e r i o r i z e z e ? Au ei ce v a ce
n o i n u ave m ? Au ei li m b ă ? Au ş tii n ţ e ? a u a r t e ? a u le gi s l a ţ i u n e ? a u in d u s t r i i ? a u
co m e r c i u ? - ce au?
Li m b a ? - A r t r e b u i s ă l e fi e r u ş i n e d e e a . Su n e t e l e în g r o z e s c p i a t r a ;
c o n s t r u c ţ i u n e a , m o d u l d e a în ş i r a c u g e t ă r i l e , d e a a b s t r a g e n o ţ i u n i l e , t r o p i i , c u u n
c uv â n t s p i r i t u l infil t r a t ac e s t u i mat e ri al gru n z u r o s , ste r p i, ho d o r o gi t, e o copie a
spirit ul ui limbei ger m a n e. Ei vorbe s c ger m ă n e ş te cu m a t e r i a l d e vo r b ă u n g u r e s c .
Ş tii n ţ e l e ? Ce a u d e s c o p e r i t e i n o u î n ş ti i n ţ e ? P ri n ce au co n t r i b u i t ei la
înai n t a r e a o m e n i r ii? Ist oria civiliza ţ i u n ii a înregist r a t nu m a i o nul ă . Legisla ţ iune a?
Drept u ri şi legi sunt într'o etern ă contrazicere. E o compila ţ iune ră ut ă cioas ă şi
nerumegat ă a principiilor celor mai contradictorii, princi pii care se exclu d unul pe altul.
Al ă turi cu o cons tit u ţ i u n e ne dr e a p t ă şi par ţ ial ă , liberal ă îns ă pent r u Unguri, gă se ş ti
legi din evul mediu mai barbare decât barbaria.
Arte şi literatur ă ? O traduc ţ iune rea din limba ger m a n ă ş i ş tie t o a t ă lu m e a câ t d e
re a p o a t e s ă fie o tra d uc ţ i u n e. Indus t r ia? germ a n ă . Comerciul? în mâna Evreilor.
Va s ă zic ă nu au nimica ace ş ti oa me ni, prin ce să ne supe rioriz e z e pe noi
Românii, şi vom ar ă ta nu m a i decâ t cum nici nu pot avea, nici nu pot con s ti t u i o
pu t e r e mo r a l ă oar ec a r e. Nu e pe lum e o singur ă inteligen ţă , care s ă fie o mai rea
expre siu n e a po p o r u l u i ei dec â t cea m a g h i a r ă . Să ne silim pu ţ in a analiza spiritul, -
nu al popor ul ui maghiar, pe care din inteligen ţ a lui nu- 1 vom putea cunoa ş te nici odat ă ,
- ci al acestei coterii care - 1 guv e r n ă , guv e r n â n d u - n e to t od a t ă ş i p e n oi p ri n o
fic ţ iune diplo ma tic ă . Eşită din ni ş te şcoli mizer abile a c ă ror sing u r ă ţ â n t ă e
pro p a g a r e a minci u n ei, în care n'a u înv ăţ at nimic alta decâ t fana tis m ul, primi n d o
educa ţ i u n e, care avea de princi pi u de a sti ng e to t ce în sufle t e cur a t, u m a n , nobil,
pur, s'au infiltra t în cape tele unei gener a ţ i u n i june şi de aceea docile ni ş te principii
siste m a t i c e în flag rant ă contra di ţ iu ne cu tot ce era mai nobil în spir itul secolului
nostr u. Astfel ace ş ti oame ni au dev enit tran sc e n d e n t a li. Aceste principii siste m a tice
ale lor, scoase deduc tiv din o istorie falsificat ă , escamotate din concep ţ iunea exagerat ă a
na ţ iunii lor, di n n o ţ i u n e a fals i fic a t ă a d r e p t u l u i , - ce putea fi ele de cât pure
minciuni! In via ţ a pu blic ă îns ă ei jud e c ă con s e cve n t pe ba z a acelo r princ ipii
mi n ci n o a s e ; de acee a n u ne po a t e pri n d e mi r a r e a , d a c ă t o a t e co n s e c i n ţ e l e ce le
t r a g di n p r i n c i p i i f a l s i f i c a t e n u s u n t , n u p o t fi, d e c â t i a r ăş i fal ş e. Nu tre b u e da r
s ă ne mir ă m , dac ă ei aplic ă pr i n c i p iile cele m a i m a r i di n via ţ a p u b lic ă a
po p oa r e l o r , a s t f e l c u m le a p l i c ă ; p e n t r u c ă ei le - a u în ţ el e s pe do s, pe n t r u c ă
ţ e s ă t u r a fal ş elo r no ţ i u n i fu n d a m e n t a l e i- a f ă cut inca p a bili de - a cuge t a dre p t . Cin e
n u ş tie ac u z a ţ i u n e a ce ni se fa c e n o u ă Ro m â n il o r p e n t r u c ă s ol i ci t ă m p e n t r u n o i
ce e a ce ei au solici t a t pie n t r u dâ n ş ii? Ce înt o a r s ă , ce mi n u n a t ă t r e b u e s ă fie ac e a
glav ă , ca r e fa c e alt u i a o cri m ă , di n ace e a ce el p e n t r u si n e ş i cr oi e ş t e o vi r t u t e !
To t c e c o n s t i t u e vie a ţ a lo r in t e r n ă e o minciu n ă . De ce s ă ne mir ă m, dac ă alege re a
la ei înse m n e a z ă be ţ ie, b ă taie ş i om o r ? Să nu ne mir ă m, dac ă to a t e no ţ i u n i l e au cu
to t u l alt ă se m n i f ic a r e , p e n t r u c ă s u n t p r i v i t e p r i n o p r i s m ă s u f l e t e a s c ă , ce
fa l s i f i c ă t o t u l . As e m e n e a c u m n u t e p o ţ i în ţ e l e g e c u u n o m , a c ă r u i li m b ă ş i
n o ţ i u n i d i f e r i ă a s t f e l d e ale t a l e, înc â t el r ă m â n e p e n t r u ti n e n e t r a d u c t i b i l , c ă ci
t u n u ai n o ţ i u n i l e ce le a r e el, c u m el n u le a r e p e a l e t a l e : - t o c m a i a ş a n u t e
po ţ i în ţ eleg e cu int elige n ţ a m ag hi a r ă . Împ ă ca r e sa u tr a n s a c ţ i u n e nu se înca p e aice a,
c ă ci dive r ge n ţ a n o ţ i u n i l o r f u n d a m e n t a l e ş i a p r i n c i p i i l o r si s t e m a t ice
con di ţ i o n e a z ă o ete r n ă diverge n ţă a de d u c ţ i u n i lo r din ele. Va s ă zic ă aicea nu se
înca p e aces t mijl o c d ulc e ş i pia cific, car e va fi ete r n neî n ţ e l e s . Tu - i sp ui, că
na ţ i u n e a ro m â n ă vre a cut a r e ş i cut a r e lu c r u , - el î ţ i r ă s p u n d e , c ă n a ţ i u n e a
r o m â n ă ni c i nu exist ă . Apoi în ţ elege - te c'u n as tf el de om! Noi Rom â n ii n u p u t e m
înai n t a de c â t cu de s c o n s i d e r a r e a t o t a l ă a a c e s t o r o a m e n i t r a n s c e n d e n t a l i , c u
c a r i ne - a lipi t u n uc a z al tr o n u l u i , ş i de car e u n dec r e t d r e p t ne p o a t e to t a ş a de
bi n e de s li p i. Vina în fi ne n u e a lo r, p e n t r u c ă ge n e r a ţ i u n e a ca a t a r e n u a r e vina
falsei dire c ţ i u n i a spiri t ul u i s ă u. Vina aces t e i dir ec ţ i u n i o au de s c r e e r a ţ ii lor de
m ag n a ţ i, a c ă ror va n i t a t e îi f ă ce a s ă cr e a d ă , c u m c ă în ac e a s t ă ţ a r ă , ce e mai mult
a noa s t r ă de cât a lor, ei vor pu t e a m a g h i a r i z a p â n ă ş i pi e t r e l e . Mag n a ţ i , c a r i ş i ' n -
ce p e a u via ţ a c u s c r i e r i fa n a t i c e ş i ex a l t a t e , s p r e a o sf â r ş i în vr' o ca s ă de ne b u n i ,
ori în d r o j d i il e vi - ţ iilo r be ţ i ei ş i ale de s f r â n ă r ii; co pii b ă t r â n i ce p ă t e a z ă p ă r u l l o r
c e l a l b c u t o t c e e m a i d e g r a d a t , m a i o b s c e n , m a i t e l u r i c î n a c e a s t ă n a t u r ă ce - i
zic ome n e a s c ă .
Să n e u i t ă m d e p l i n s u b s d r e a n ţ a d e p u r p u r ă c e o p u n e i p e p r o f u n d a l o r
m i z e r i e , ş i s ă v e d e m cu m fa p t e l e co n c r e t e is b e s c în fa ţă acel e a b s t r a c ţ iu ni
st a ti s t ic e, ce ei le pr e z i n t ă lu mii, ş i cu m toa t ă via ţ a lor public ă e o paro die. - Cele
ş ase - spr e - zece milioa n e de Unguri, cu care în ş al ă Europ a, su n t o minciu n ă . Şi cine
nu - ş i aduc e ami n t e, cum au schi m b at n u m e l e in d ivi z i l o r di n di s t r i c t e în t r e g i, în
câ t bi e ţ ii loc u i t o r i n e m ţ e ş t i n u ş tia u în u r m ă cu m îi chi a m ă . Ast f e l cu a p a r e n ţ a ,
cu n u m e l e m a g h i a r , ei vo r s ă m i n t ă fii n ţ a ge r m a n ă o r i r o m â n ă . Din fe r i c ir e,
în c e r c a r e a , p e lâ n g ă a c e e a c ă e p e r f i d ă , a p o i e ş i e m i n a m e n t e va n ă . Ace ş ti
o a m e n i ei în ş ii c u st a t u l lor, cu p a r l a m e n t u l lo r, cu mi n i s t e r u l lor n u s u n t d e c â t
o m i n c i u n ă , o f i c ţ i u n e . - De e x., e ace s t mi ni s t e r în d r e p t ă ţ i t de a fi mi ni s t e r u l
po p o rului ro m â n e s c ? Nimica m ai p u ţ i n de cât as t a, c ă ci în d r e p t ă ţ i r e a tr e b u e s ă
p u r c e a d ă de la po p o r u l ro m â ne s c ca a t a r e; ş i acel p o p o r nici a fos t înt r e b a t m ă c a r
la n o u a r e f o r m ă , a luc r u r i l o r . E ac e s t p a r l a ment expresiunea poporului românesc?
Nu... nici ex p r e s i u n e a cel u i m a g h i a r m ă c a r ; c ă ci a t u n c i a a m trebui să uit ă m bă t ăile
şi omorurile la alegeri, inf luen ţă rile meschine ale guvernului şi ale corup t ei sale partide,
starea excep ţ ional ă a Transilvaniei, puner ea sub acuz a ţ iu n e a candid a ţ ilor opozi ţ ionali
ori de alt ă na ţ ionalitate, intimida rea popor ului prin ame ni n ţă ri, toate acest e a am tre bui
s ă le uit ă m, pentru a putea zice cum că aceast ă minciun ă , ce se nume ş te parlament ul
Ungariei, e o expresiune a p o p o a r e l o r . Şi- a p o i câ t e m i j l o a c e n u vo r g ă si ac e i
o a m e n i , c a r e ţ i n p u n g a ţ ă r i i î n m â n ă , p e n t r u ca s ă infl ue n ţ e z e ş i s ă con r u p ă ş i
m ai m ul t? La ce- şi votea z ă ei oare fond u ri de dispo zi ţ iu n e ?
Ungurii nu sun t su p e r i o r i în nimica na ţ i u n ilo r cu cari locuesc la un loc; şi acest
palat de spu me mincin o a s e , cu care au în ş ela t Europ a, e, de a proa p e privit, for m a
ridicol ă a uno r pret e n ţ i u n i ridicole. Kant nume ş te ridicol risipirea spont a n ee a unei
a ş te p t ă ri ma ri într' o nimic a într e a g ă , adic ă: parturiu n t montes, nascitur ridiculus mus.
Şi cu toat e acest e a, ă st ridicol e trist în sine; ceea ce dove d e ş t e, c ă defini ţ i u n e a
filosof ul u i ger m a n are multe contr a sa. E trist de a vedea în inima Europei o na ţ iune,
ce se află încă în evul mediu, cu p r i n s ă de o feb ril ă epid e m i e spi rit u a l ă , o na ţ iune
mic ă la nu m ă r şi fanatic ă în aspira ţ i u ni, că r eia o apuc ă tur ă politic ă i- a dat
neîn ţ elep ţ e ş te su pre m a ţ i a asu p r a uno r na ţ iu ni tot a ş a de ma ri la n u m ă r ş i în ni m i c a
m a i în a p o i a t e . Fic ţ i u n e a t r e b u e red u s ă la valoar ea ei pro p rie şi treb u e risipit ă
a ceast ă valoare nominal ă care uime ş te şi care cu toat e astea ascu n d e în sine cel
mai infa m a n t fal iment.
Să tr ec e m la pu n c t u l al doile a: la ideia etic ă care a d o m i n a t p o p o r u l no s t r u , cân d
a pri mi t t ă câ n d o refo r m ă , ce el o ur a din sufle t. Nu cre d s ă fie vr'u n Ungur chiar, care s ă
aib ă bono mia de a cre d e , cu m c ă în legile ş i m ă s u r i l e lor ne oblig ă cre a ţ i u n il e u n o r
cre e ri tu r b u r i ung u r e ş t i, ori se m n ă t u r a cu t ă r u i o m al lui Du m n e z e u , care se in ti t u l e a z ă
cu cale ori f ă r ă cale mi ni s t r u . Pe noi ne oblig ă p u r ş i sim p l u se m n ă t u r a suve r a n u l ui
nostr u. Suveranul repre zi n t ă unitate a de stat austriac şi pentr u noi el e personificarea
na ţ iunei române. Noi suntem amici ai unit ăţ ii Austriei şi tro nul va gă si în noi totdea u n a
ap ă r ă tori sinceri, de ş i legi pe care nu le- am făcut noi înş ine, nu ne oblig ă.
Ele sunt făcute în flagrant ă contra dic ţ iune cu convinge r e a noa s t r ă , fă r ă
consi m ţ i m â n t u l nost r u, c ă ci a m re f u z a t de a dis c u t a ori de a vot a legi, care a prio ri
era u fal ş e ş i ne d r e p t e . Cum c ă noi am crez u t a trebui s ă ne sup u n e m deoca m d a t ă
aces t o r legi, din ra ţ iu n e a de mai su s, e o m ă su r ă , pe care oame nii de bine ne - o
aprob ă ; cum că îns ă nu tre b u e s ă cere m am elior a r e a aces t o r legi, e ş i mai sigur,
pentr uc ă ne pune m pe un teren fal ş şi recun o a ş te m legalitatea existe n ţ ei lor, când ele a
priori prin ab ţ ine r e a noa s t r ă su nt nelegiti m a t e în sine, în esen ţă , şi legitima te num ai
în for m ă prin semn ă tur a Domnitor ului, pe care noi trebue s'o resp ec t ă m, pân ă când
resp ec t ă m unita te a Austriei. Se zice, că să cerem de la Unguri cutare ori cutare lucru, -
iat ă iar tere nul cel fal ş . Cum pot fi ei com p e t e n ţ i de a ne d ă r ui lucr u r i, pe care
do m n u l le d ă rue ş te servului? Sunte m noi servii lor? Drep t u rile se d ă r u i e s c ?
Sau su n t ace ş ti re p r e z e n t a n ţ i din diet ă repre ze n t a n ţ i fideli ai na ţ iu nilor ? Dar
toat ă lumea ştie, că Ungurii chiar în Ungaria pro p rie sun t în mino rita t e şi că
nu m ai prin influe n ţă ri mat eriale la alegeri o au put u t improviz a acea
adu n ă t u r ă ce se pre ti n d e Adu n a r e. Noi nu ne pu t e m pu n e în rela ţ iune de
do m n şi aservit, nici pute m intra în tran s ac ţ i u ni cu oame ni, care pen t r u noi nu
sun t com p ete n ţ i nici de a lucr a ceva, decâ t do a r pri n pu t e r ea brut ă ce li- o
pun e la dispo zi ţ i u n e imperiul, nu îns ă prin esen ţ a drep t u l ui. Puterea executiv ă
treb u e s ă fie p e n t r u noi ace e a ce aplic ă as u p r a no a s t r ă legi, ce ni le- am
făcut noi; iar nu aceea care ne imp u n e legi st r ă i n e ş i c ă reia n u ş ti m ce n u m e
s ă - i d ă m. Şi apoi tra n s a c ţ i u n i cu astf el de oam e n i, cari în fap t ă n'a u ei in ş ii
ni mic a, a c ă ror existe n ţă e iluso r ie, nu pr e zi n t ă nici o gara n ţ i e de du r a t ă , ba
înc ă te com p r o m i ţ i pac t â n d cu ei asu p r a un o r luc ruri, care nu su n t ale lor,
Atitu di n e a na ţ iu nii ro m âne e an o r m a l ă , ase m e n e a un u i orga n ce înce t ează
de a func ţ io n a. Func ţ iu n e a lui e în el, în destin a ţ i u n e a lui, şi nu m ai o
împrej u r a r e arbitra r ă poate să i- o opreasc ă . Asemenea şi noi Românii,
Drep t u r ile şi legile ce au de - a ne guver n a pe noi, ni - s ima n e n t e no u ă , c ă ci
su n t ima n e n t e tr e b u i n ţ e l o r n o a s t r e , vie ţ ii n o a s t r e , - n o i n u ave m a le cer e
d e câ t d e la n o i în ş i n e. Acee a cu m c ă ni se o pre ş te exerci ţ i ul lor, nu
schi m b ă nimic din fiin ţă . Să cerce t ă m mai de ap r o a p e ra ţ i u n e a se m n ă t u r ii,
ş i d ac ă ea po a t e înse m n a ori obliga mai m u l t de cât sigiliul pe o se n t i n ţ ă ,
car e n u o p r e ş t e ca se n t in ţ a s ă fie ne d r e a p t ă . Să vede m care e rol ul no r m al
al Domnito r u l ui şi al sanc ţ iu n ei - şi dac ă acesto r a amâ n d o u ă li e pier mis de a
fi în contr a d ic ţ iu n e cu voin ţ ele, sing u r e valabile, ale po p o a r e l o r ca at a r i.
Nou ă ni se pa r e, c ă pe n t r u fieca r e po p o r d r e p t u l ş i leg i s l a ţ i u n e a p u r c e d
d e la el, ş i le c r e e a z ă câ n d ş i c u m îi t r e b u e s c , a s t f e l î n c â t în t r ' o n o r m a l ă
sta r e de lucr u r i, sa n c ţi u n e a e o for m ali t at e, ca r e n' a r tr e b u i să o blig e,
d a c ă n u o b l i g ă se n s u l celo r sa n c ţ i o n a t e . Vo m p r o b a c ă e a ş a. Pe n t r u c a
u n l u c r u s ă exi s t e , t r e b u e s ă s e în t r u n e a s c ă m ai m u l t e co n d i ţ i u n i . Astf el,
lege a re z u l t ă di n tr e b u i n ţ a p o p o r u l u i , d i n v oi n ţ a l u i ş i d i n le g i u i r e a
lib e r ă , n ei n t i m i d a t ă , a ac el ei voi n ţ e . Est e s a n c ţ i u n e a , ac u m a , o co n d i ţ i e
d e exi s t e n ţ ă a u n e i legi o r i n u ? Du p ă n o i, n u - cel p u ţ i n p u t e m co n s t a t a ,
c ă legal po a t e re zi s t a po p o r u l voin ţ ei Dom n i t o r u l u i, Do m n i t o r u l voin ţ e i
p o p o r u l u i , ba. Va s ă zic ă ,sa n c ţ i u n e a , n u e c o n d i ţ i u n e a d e e x i s t e n ţ ă a
u n e i l e g i ci n u m a i fo r m a l i t a t e a cu ca r e ace a leg e se in a u g u r e a z ă .
Sanc ţ i u n e a e u n si m b o l , p r e c u m Do m n i t o r ul îns u ş i e ase m e n e a u n si m b o l,
e pe r s o n i f ic a r e a fiec ă r ei a di n n a ţ i u n i , vâr f u l în t â m p l ă r i l o r ist o r i c e , t i t l u l
c e s e p u n e p e o c a r t e ; a c e l t i t l u n u p o a t e f i o co n t r a z i c e r e a celo r
cu p r i n s e în ca r t e . In Au s t r i a î n s ă s a n c ţ i u n e a a r e u n î n ţ e l e s g r a v ; c ă ci e a
s f i n ţ es t e ş i d ă co nc u r s u l br u t do m i n ă rii ne d r e p i t e a u n u i po p o r asu p r a
celuilal t nee g ali t ăţ ii na ţ i o n a l e , în ă d u ş i r ii u n u i a p r i n cel'l al t, - ş i in d iv i d e l e
di n p o p oa r e , d e ş i n u re c u n o s c în co n ş t ii n ţ a lor acel e legi, d e ş i n u iau
p a r t e la legif e r a r e a lo r, la d e s b a t e r e a "a s u p r ă - l e f ă r ă e i", t o t u ş i p r i n
a c e a s e m n ă t u r ă , ca r e re p r e z i n t ă o ide e sec u l a r ă , ei s u n t oblig a ţ i cu
cor p u l, de ş i n u cu su fl e t u l . - Va s ă zic ă , în si m b o l c h i a r n e o b l i g ă ia r ăş i
i d e i a s e c u l a r ă a si m b o l u l u i , n u s u n e t e l e ce - 1 co m p u n , s u n e t e l e u r n i i
n u m e s a u ale u n u i r a n g . În d a t ă ce n u vo m m a i cr e d e în id e e a , în u ni t a t e a
Au s t r i e i, si m b o l u l ide ei: di n a s t i a , pe n t r u n oi n u mai exis t ă . Idee a as t a în s ă
p â n ă a zi a fos t o cre d i n ţ ă , o religi u n e a Rom â n u l u i . Idee a as t a în s ă t r e b u e
s ă se co n f o r m e z e cu t r e b u i n ţ e l e t u t u r o r p o p o a r e l o r , ea s ă t r ă ia s c ă în
t o a t e , t o a t e s ă t r ă ia s c ă în ea, de ş i fiecar e în conce n t r a ţ i u n e a sa pro p ri e. Ea
s ă fie co m u n ă tu t u r o r po p o a r e l o r , cu m o religiu n e poa t e fi co m u n ă mai
m ul t o r individ e, f ă r ă ca de acee a in divi d el e s ă n u aib ă fieca r e int e r e s e l e
sale prop rii. Astfel federa ţ iu n e a garantea z ă pe de o p a r t e de s v o l t a r e a
p r o p r i e a fiec ă r u i a di n po p o a r e , pe de alta e gajul cel mai sigu r al unit ăţ ii
Aust riei. Repet ă m, că simb ol ul nu - şi poate disp r e ţ u i ideea ce o con ţ ine, căci
apoi e redus la valoarea unui si m p l u se m n m o r t ş i f ă r ă în ţ e l e s. Sim b o l u l n u
n e po a t e obliga decâ t pâ n ă cân d ne oblig ă idee a; - d e a Du m n e z e u ş i
p r e v e d e r e a celo r m a r i, ca s ă n u ni devin ă odioas ă. - Ideea - pretinde ea
neap ă rat d u a li s m u l , ori d u a li s m u l n u e dec â t u n ab u z cu credin ţ ele noas t r e
seculare?
Nu, u ni t a t e a Aust ri ei nu cere exist e n ţ a un ei Ung arii, cu m es t e ea
a s t ă z i; Unga r i a cu m es t e , n u e co n d i ţ i u n e a Aus t r i ei. Noi am p u t e a u z a de
d r e p t urile noa st r e prin pro p ria noas t r ă ini ţ iativ ă , am putea proclama
autono mia Transilvaniei, fără ca p ri n as t a s ă pe riclit ă m u ni t a t e a Aus t r i ei,
sin g u r a ra ţ i u n e car e are res p e c t u l no s t r u ş i car e ne oblig ă . Legi, m ă s u r i,
an ex ă ri sil ui t e: as t e a to a t e , de ş i n u le pu te m respi ng e cu bra ţ ul, noi nu le
recu n o a ş te m, ş i la r ă st u r n a r e a lor, ina u g u r a t ă dej a de p o p o a r e l e Au s t r i e i,
vo m fi ga t a ş i di n t r e cei în t âi. Noi ave m dre p t u r il e ce ne tre b u e s c eo ipso,
pri n voin ţ a noa s t ră chiar, şi noi nu treb u e decât s ă an u n ţă m pu te r e a, ce se
în t â m p l ă a fi exec u t i v ă , c ă le vo m exe r s a . Dac ă ace a p u t e r e se va si m ţ i
di s p u s ă d e a ave a o al t ă voi n ţă d e c â t cea a n o a s t r ă , aib ă - o s ă n ă t o a s ă !
No u ă nici n u n e p o a t e p ă s a, p e n t r u c ă în t r ' u n st a t con s t i t u ţ i o n a l
guver n u l u i nu - i e per mi s de - a avea o voin ţă pro p r i e, şi nici nu treb u e s ă fie
altceva decâ t b r a ţ u l legil o r , ce ni le fac e m n o i în ş i n e. A ş a t r e buia f ă cu t
cân d cu ad u n a r e a de la Mierc u r e a . Acea a d u n a r e n u p u t e a fi di s o l v a t ă d e
g u v e r n , f ă r ă ca o r g a n u l l u i s ă a r a t e o c a u z ă ş i o l e g e , c a r e s ă ju s ti fice
gravit a t e a cau z e i; disolv â n d îns ă co mi t e t u l a d u n ă r i i, f ă r ă a - i s p u n e
m o t i v e l e , g u v e r n u l a co m i s o ne d r e p t a t e , c ă ci co n s t i t u i r i l e a d u n ă r il o r ş i
co mi t et el o r n u se fac cu în v oi re a ci n u m a i cu ş tirea g u v e r n e l o r . Dacă
g u v e r n e l e a r av e a s ă - ş i d e a înv oi r e a lo r , o r i s ă d i s o l v e d u p ă p l a c , a t u n c i
d r e p t u l d e î n t r u n i r e n ' a r f i d e c â t o i l u z i u n e . A d u n a r e a d e la
Mie r c u r e a ş i Co m i t e t u l ei p u t e a s ă l u c r e z e p â n ă a z i , f ă r ă d e a - i p ă s a
m ă c a r d e u n g u v e r n ce a d i s o l v a t - o f ă r ă a - i s p u n e m o t i v e leg a l e .
Nu, pâ n ă ce legisla ţ i u n e a nu va fi pu s ă în ma nile t u t u r o r p o p o a r e l o r ca a t a r i ,
p â n ă a t u n c i a s a n c ţ i u n ea n u po a t e o p r i, ca o lege s ă fie ne d r e a p t ă ş i ne p r i m i b il ă : cu m
sigilul pu s pe o se n ti n ţ ă nu con s ti t u e d r e p t a t e a ori irev o c a b i i t a t e a ei. Tro n u l tr e b u e să
ce d e z e n a ţ i u n i l o r . Rol ul ca r e r ă m â n e p e s e a m a t r o n u l u i e înc ă fo a r t e m a r e . Ei e
s t â n c a neclin ti t ă ş i neinfl u e n ţ a t ă a dre p t ă ţ ii, per s o n i fic a r e a fiec ă re i a di n n a ţ i u n i l e ce
p rive s c eu m â n d r i e la el. De ace e a re g e l e Belgiul u i e a ş a d e iu bi t, c ă ci p o p o r u l e î n e l
ş i e l e î n p o p o r ! T r e b u e c a d o m n ş i p o p o r s ă s e id e n t i f i c e; cel în t â i u s ă fie
ex p r e siun e a celui din ur m ă , ast f el ca voin ţ el e lor s ă n u se con t r a z i c ă nicio d a t ă !
Tr e c e m la p u n c t u l al t r e i l e a , la ac el al s u s ţ i n e r i i î n n i ş t e d r e p t u r i
r ă p i t e p r i n p u t e r e a b r u t ă . La s ă c ă în t r ' u n s t a t lib e r a l , ca r e p r e t i n d e a
n u voi al t a d e c â t e g a l a î n d r e p t ă ţ i r e a t u t u r o r , m ă s u r i b r u t e n u - ş i a u d e
f e l l o c u l ; d a r a p o i c h i a r a s t f e l n i - a r p l ă c e a ca s ă n u p r e a f a c ă ni m e n i
a p e l la ac e a p u t e r e t e l u r i c ă ş i s â n g e r o a s ă , c ă c i a s t a a r î n s e m n a a ui t a ,
c ă în s u ş i în a r m a t ă p r o p o r ţ i u n e a Ger m a n i l o r ş i Mag h i a r i l o r f a ţ ă c u Sla v ii
ş i Ro m â n i i e c e a d e " 2 : 8". A u s t r i a î n c ă n ' a a v u t o r ă s c o a l ă
m i l i t a r ă , d a r s e p r e a p o a t e ca ti m p u l s ă n u fi e t o c m a i d e p a r t e , c ă c i
a s t ă z i p r i n v o l u n t a r i a r m a t a c u g e t ă , p r e câ n d ieri înc ă , er a n u m a i o
m a s s ă . Şi s ă n u se u i t e , c ă i n t e l i g e n ţ a t u t u r o r p o p o a r e l o r d i n Au s t r i a e
e mi n a m e n t e na ţi o n a l i s tă.
I n f i n e m ă m i r , c u m v e n i m n o i R o m â n i i d e a n e co m b i n a s o a r t a n o a s t r ă
câ t u ş i de p u ţ i n cu ace e a a Un g u r i l o r . Pe n t r u c ă s u n t e m a l ă t u r i c u e i, o r i p e n t r u că
bi n e v o i e s c ei a o c o m b i n a ?
S ă - i l ă s ă m d a r d e - o p a r t e p e a c e ş t i o p r i m a t o r i ai a u t o n o m i e i Tra n s i l v a n i e i,
cu sc a n d a l o a s e l e lor s t ă r i exc e p ţ i o n a l e , c u t o r t u r i l e lo r ca în ev u l m e d iu, cu
ju r ă m i n t e l e sa c rile ge, oa m e n i ce mis t i fic ă u n d e n u p o t co n t e s t a ş i mi n t u n d e n u p o t
co m b a t e . Ei n u s u n t c o m p e t e n ţ i c a s ă n e d e a n i m i c ; ş i d e n e - a r d a , e d a t o r i a
n o a s t r ă c a d e l a e i s ă n u pri mi m noi nimic a. Să ap el ă m cu to a t ă vigoa r e a de c a r e
d i s p u n e m la in s t a n ţ a a d e v ă r a t ă : "la t r o n !" .
Toa te na ţ i u ni le tre b u e ad u s e la valoa r e a lor pro p rie, ş i câ n d vo m avea di n ele
fac t o r i re ali, neil u sorii, at u nci a se va pu t e a con ti n u a cu înles n i r e calc ul u l cel m a r e ş i
se c ul a r , ce se n u m e ş t e : Ist o r i a Aust riei!
In reco n s t r u c ţ i u n e a Aus t r iei tre b u e ca sa n c ţ i u n e a p o p o a r e l o r ca at a r i să
p re m e a r g ă sa nc ţ i u n e i suve r anul ui.
T o a t e p o p o a r e l e s u n t s e t o a s e d e vi a ţ ă p r o p r i e , ş i n u m a i d i n e g a l a
î n d r e p t ă ţ i r e a t u t u r o r s e v a n a ş t e e c h i l i b r u l . At u n c i n u m e l e „Au s t r i a "
v a fi si n o n i m cu "pace a".

1870) În unire e tăria.

Articolul e publicat în Federa ţ iunea (III) 1870, 22 / 10 Aprilie ca ar ticol de fon d. A ap ă ru t


sub pse u d o n i m u l Varro ş i n' a fos t re p r o d u s de nici o edi ţ i e a op e r e l o r lui Eminesc u, afar ă ,
de aceea a clasicilor com e n t a ţ i.
In p r i m a p a r t e a ar t i c o l u l u i , Emin e s c u re p r o d u c e dup ă Politik, ziar al intereselo r
cehe, un articol în leg ă tur ă cu aspira ţ iile cehe la federali za r e a Austro - Un gariei. In par t e a a
doua ur m e a z ă come n t a ri ul lui Emin escu, pe care - 1 rep r o d u c e m ş i noi în înt r egi m e.
Emine s c u e st ă p â n i t de aceia ş i ideie ca ş i'n S ă face m un con g r es. El vrea s ă - i ş tie pe
Rom â n i u ni ţ i înt r e ei m a i în t â i , s o l i d a r i c u cel e l a l t e n a ţ i o n a l i t ă ţ i în al d o i l e a r â n d . El î ş i
d ă , s e a m a d e u r m ă r i l e t r i s t e ce le - ar av e a p e n t r u Ro m â n i o iz o l a r e d e cele l al t e n a ţ iu n i
a s u p r i t e : a r r ă m â n e s i n g u r i î n f a ţ a Un g u r i l o r care au to t int e r e s u l s ă locali z e z e
ref o r m e l e în Aus t ria ş i s ă nu le aplice în Unga ri a.

"Va s ă zic ă , da c ă pr e s u p u n e m cu m c ă ace s t zia r e ex p r e s i u n e a o pi n i u n e i


p u b l i c e a Ce hil o r , a t u n c i a Ce hii ce r o fe d e r a ţ i u n e , ca r e s ă ga r a n t e z e d e s v o l t a r e a
l i b e r ă a f i e c ă r u i p o p o r c a a t a r e ; - ş i s e p a r e c u m c ă ace a s t a a r fi ş i id ei a
cel o r l a l t e n a ţ i o n a l it ăţ i al e Au s t r i e i .
C e f a c R o m â n i i p e n t r u a s e a li a a c e s t e i i d e i? C ă ci v ă î n c r e d i n ţ e z i , d a c ă
Ro m â n i i vo r l ă s a s ă li s c a p e ş i a c e a s t ă o c a z i u n e , d a c ă v o r l ă s a c a i d e i a s ă se
localiz e z e nu m ai la po p o a r e le, cari o ma n ifest ă în gur a ma r e, dac ă Rom â nii nu vor
aju t a să generalize z e că derea constit u ţ i u n ei din Decemb r e a s u p r a i m p e r i u l u i
î n t r e g , - a t u n c i a l u p t a n o a s t r ă va deve ni din ce în ce mai grea, c ă ci în ur m ă nu va
m ai fi ni m e n i în op o z i ţ i u n e af a r ă de noi, pe când azi avem atâtea na ţ iuni, cari au
interese com une nou ă şi se lupt ă ală turi de noi. In mome n t ul cân d to a t e na ţ i u n i l e da u
cu picio r u l st ă rii de fa ţă a lucrurilor, nu mi n d - o nesuferit ă şi nesuportabil ă , a u ş i
Ro m â n i i d r e p t u l ş i d a t o r i a a - i d a c u pici orul, - căci pregetâ n d şi ră ma ş i singuri pe
câmpul de lupt ă , nimeni nu se va mai speria de opozi ţ iun ea noastr ă singur at ec ă .
Nep ă sarea noastr ă ne pier d e. Să nu ne mir ă m, dac ă orga nele noas t r e de pu blici t a t e au
deve ni t în ti m p u l din ur m ă moi ş i împ ă c ă cioas e; c ă ci, cum zice mai su s ca m pi o n ul
pres ei bohe m e, cont r a rii vor ş ti tot d e a u n a s ă am e ţ e a s c ă ca pe t e le pâ n ă ş i a
con d u c ă t o r ilo r no ş tri cu pro misiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cumcă
Ungurii, chiar de - ar promite - o, vo r g ă si în ei a t â t a si m ţ d e d r e p t a t e , înc â t s ă r e d e e ,
d e e x e m p l u , a u t o n o m i a T r a n s i l v a n i e i , p e c a r e au r ă pit - o f ă r ă consi m ţ i m â n t u l
Româ nilor? - Şi apoi nici nu avem noi s ă cerem de la Unguri ceva, căci ei nu sunt
com pe te n ţ i să ne dea nimica. Când un fă că tor de rele comite o infrac ţ i u n e în avere
public ă ori privat ă , nu e făcă torul de rele instan ţ a com p e t e n t ă , de la care ai a cer e
în d ă r ă t cele r ă p ite, ci justi ţ ia. Se poate chiar ca justi ţ ia ră u inf or m a t ă s ă fi legali z a t
apr o p r i a r e a f ă c ă tor ul ui d e r e l e ; a s t a î n s ă n u s c h i m b ă n i m i c a d i n fi i n ţ a
d r e p t ul ui, c ă ci cu to a t e a s t e a , a do u a zi, ju s t i ţ i a bin e infor m a t ă va revoca o
se n ti n ţă ori o apr o b a r e n e d r e a p t ă . Ace a s t ă j u s t i ţ i e p â n ă a z i r ă u i n f o r m a t ă e
t r o n u l . Nu m a i t r a n s a c ţ i u n i l e di r e c t c u t r o n u l îi p o t ţ in e a pe Ro m â n i pe te r e n u l
ab s o l u t al d r e p t urilo r lor, tr a n s a c ţ i u n i de alt ă na t u r ă îns ă , car e u ni t e c u u m i l i r e să
se s u b o r d o n e z e in t e r e s e l o r u n e i alt e na ţ i u n i , s u n t pe r ic u l o a s e , cri mi n a l e chia r. Ce
d r e p t m a i m u l t p o t av e a Ung u r i i în ac e a s t ă ţ a r ă , u n d e în n u m ă r s u n t m a i e g a l i
c u n o i , u n d e p r i n i s t o r i e s u n t c u m u l t m a i t â r z i u v e n i ţ i d e c â t n o i ? - Acea s tă
infl u e n ţă bine f ă c ă t o a r e ş i înd r e p t ă ţ i t ă as u p r a t r o n u l u i t r e b u e s ă se exe r c i t e z e îns ă
laol al t ă ş i în acel a ş i ti m p i cu celela l t e n a ţ i u n i ne m u l ţ u m i t e . A a ş te p t a s ă culege m
fr uc t e l e se m ă n a t e de al ţ ii, e n e d e m n ş i p e r i c u l o s . C ă ci s ă n e a d u c e m a m i n t e ,
cu m c ă ni m e ni în Aust r i a nu e obliga t de a se face a p ă r ă t o r u l n o s t r u ş i
r ă sc u m p ă r ă t o r u l d r e p t u r i l o r no a s t r e , afa r ă de noi în ş ine. Azi foai a se înt o a r c e ş i
fiec a r e î ş i ca u t ă de int e r e s e l e sale pr o p r i i. In pri n c i p i u a u ş i î n c e p u t o r g a n e l e
o p o z i ţ i u n i i a l o c a l i z a re f o r m a Aus t r i e i, - a s t f e l înc â t noi nec e r c â n d d e a o
ge n e r a l i z a , n e vo m t r e z i d i n n o u c u r e n u m i t u l r ă s p u n s : "A p l â n g e p u t e m , d a r a
a j u t a n u ", c ă ci ei î ş i vo r fi is p i r ă vi t t r e b i l e ş i n e vo r l ă sa p e n o i în voi a s o r ţ i i ş i a
neenergiei noast r e.
S ă n e gr ă bi m d a r d e a n e d e c l a r a s o li d a r i c u na ţ i u n il e ne m u l ţ u m i t e ale
Aus t r i ei; s ă p ăş im la o a c t i v i t a t e c o m u n ă c u e l e , c ă c i m â n i c h i a r v a f i p r e a
t â r z i u , m â n i chi a r se vor b u c u r a n u m a i acei a d e f r u c t e l e r ă s t u r n ă r e i
co n s t i t u ţ i u n e i , ca r i vo r fi a j u t a t a o r ă s t u r n a , - m â n i n u v a m a i v r e a n i m e ni să
p r i m e a s c ă m â n a d e în f r ăţ i r e a u n u i p o p o r f ă r ă e n e r g i e , s p r e a c ă p ă t a în s c h i m b
o n o u ă pi e dec ă în dr u m, pe Unguri. Ungurii chia r tin d în tr'acolo ca să
localizeze reforma Austriei; - să nu lăsă m timp popoarelor ca să vadă, cum că întru
reconstr uc ţ iu ne a Austriei inamici ţ a Ungurilor se poate înconj u r a. Româ nii au
nenor ocire a de a nu avea încredere în puterile lor proprii; noi nu ne - am convins încă
cumc ă : putere a şi mâ n t uirea noastr ă în noi este!

1 8 7 0 ) Noti ţ ă as u p r a pro e c t a t e i întru n iri la m or m â n t u l lui Ştefan ce l Mare la


Putn a.

Societatea studen ţ ilor români România jun ă din Viena pl ă n u i s e o ad u n a r e st u d e n ţ e a s c ă la


Put n a în 18 7 0, pe n t r u co m e m o r a r e a lui Ştefa n cel Mare cu oca z i a îm plinir ei a pat r u su t e de
ani de la cl ă direa Mân ă stir ei Putna. Eminesc u sem n e a z ă ca secret a r, al ă turi de N. Teclu şi
Petru Bita un apel că tre public în Mart. 1870, cerân d publicului sprijin moral şi material pent r u a
se face o serbar e dem n ă , de eroul neam ul ui (v. acest apel în Feder a ţ i u n e a (I II ) 18 7 0, 3
Iuni e / 2 2 Mai p. II). Serb area nu s'a putut ţine în 1870 din pricina, ră zboiului franc o - ger m a n. In
noti ţ a pu blicat ă în Convor biri literare (IV) 187 0, 15 Sept. Emine sc u explic ă ş i mo tiv ul
am â n ă rii ş i ce a ş te p t a el de la aceas t ă ser b a r e. Dup ă cum ne m ă rt u ri s e ş t e Slavici (Amintiri p.
45) Eminesc u a dat ideia ca serba r e a de la Put na s ă fie folosit ă ca prilej pen t r u un congre s al
st u d e n ţ ilo r rom âni. Serbarea, în concep ţ ia lui Eminescu, nu era numai p r i l e j u l d e - a n e a r ă t a
p i e t a t e a f a ţ ă d e Ş tef a n , ci ş i o posibilitate de discu ţ ie asupra problemelor vie ţ ii na ţ ion ale, de
rectifica r e a gre ş elilor trec u t u l u i , de pr e g ă t ire a unui viitor rodnic. Eminescu consta t ă că ră ul
cel mare al vie ţ ii publice a Românilor e lipsa unei singure direc ţ i u ni a spirit ul ui şi- şi ma nife s t ă
dori n ţ a de - a ve dea pe tineri conlucrâ n d şi concent r â n d u - şi puterile suflete ş ti că tre acela ş i ţ el.
Amintirile lui Slavici ne arat ă câtă râvn ă a pus Emin escu în organizarea serbă rii. Aceasta se ţine la 15
August 1871. Pentru organizarea ei, Eminescu a venit în ţ ar ă şi a căutat să determine o campanie,
de pres ă, favor a bil ă ideilor de adu n a r e ş i conl ucr a r e. Eminesc u a lucrat la organi z a r e a serb ă rii
atât în ş edin ţ ele societ ăţ ii România Jun ă cât şi ia Putna, probabil dup ă ind ica ţ iile lui Maiorescu
şi ale cercului Junimea. Junimea fus e s e îns ă rcin a t ă cu orga ni z a r e a ser b ă rii de la Put n a ş i a
tri mi s ca rep r e z e n t a n t al ei pe Al. Xenopol care ţ inu cu aceast ă ocazie o splendi d ă cuvântare în
care arăta că neamul nostru nu şi- a desfăş urat încă, tot cuprins ul suflet e sc şi că aceas t ă
desf ăş ur a r e va veni nu m ai dac ă sufletele nobile ş i în ţ elep t e vor ţ inti spre acela ş i scop.
Românii trebu e să , caute a avea n ă zuin ţ e şi cred in ţ e com u n e, a realiza unirea în cuget, şi apoi
ca urm a re fireasc ă va veni şi unirea politic ă.
Noti ţă asupra proectatei întruniri la mor m â n t ul lui Ştefa n cel Mare la Putn a a fos t
re p r o d u s ă d e Scur t u în ed. cit. sub titlul neexact Însemn ă tatea serbării dela Putna.

Dac ă privim fierberea vie ţ ii noas tr e publice, put em vedea lesne c ă lini ş tea
per p e t u ă din gene r a ţ iu n e a ce e azi la or di n e a zilei, ş i frec ă rile ei, atâ t di n via ţ a
p o li t i c ă câ t ş i di n cea s p i r i t u a l ă , n u - ş i au cau z a lor pe - atâ t a în int e r e s e per s o n a l e
(prec u m o s u s ţ i n u nii) ci m ai m u l t în p r o f u n d a sci z iu n e di n t r e di r e c ţ i u n i l e p e ca r e
a u a p u c a t u ni i pe de - oparte, al ţ ii pe de alta. Ad ă ogân d pe lâng ă ace s t e a u n cara c t e r
ca m vehe m e n t , pre c u m e acel al rasei noa s t r e, ne pu t e m lesne explica de ce sim p le
div e r g i n ţ e în p ă r e r i se sc h i m b ă în n e î n c r e d ere ş i în ac u z ă ri de inte n ţ i u n i
su bv e r siv e.
Ră ul cel ma r e nu e că o ase m e n e a sta r e de, luc r u r i exi s t ă , ci c ă s e p e r p e t u ă ş i
s e m o ş t e n e ş t e ; ş i d a c ă ge n e r a ţ i u n e a ce c r e ş t e a z i a r a d u c e c u sin e o m o ş t e n i r e
at â t de tri s t ă , n u ne înd o i m c ă pri n o con s e c i n ţ ă ne a p ă r a t ă ş i me r e u în cre ş te r e,
anti te z e l e ar deve ni mai ma ri şi mai neî m p ă ca t e.
Insă genera ţ iunea ce cre ş te are şi ea datorii de împlinit, precum le are fiecare
genera ţ iune, ce se în ţ elege pe sine îns ăş i, şi e lesne de presu p u s că me m b rii ei, înda t ă ce au
cunos c u t r ă ul, au cuget a t şi la reme dii contra lui.
Serbarea la mormânt ul lui Ştefan - cel- Mare, de şi p o r n i t ă m ai m u l t di n t r ' u n se n t i m e n t
d e pie t a t e c ă t r ă tr e c u t u l no s t r u pe câ t d e glo r i o s , p e a t â t a de nef e rici t, - to t u ş i cu
vre m e a idee a a înce p u t a prinde un interes mai bogat, de cum puteam pres up u n e din
înce p u t . S'a n ă scu t con ş tiin ţ a c ă o întru nire a stu din ţ ilo r româ ni din toate p ă r ţ ile ar p u t e a
s ă cons ti t u e ş i altceva decâ t nu m a i o ser b are pe n t r u glorifica r e a tr ec u t u l u i no s t r u , ş i
c ă , cu o ocaziu ne atât de favorabil ă în felul s ă u, am putea s ă ne gândim mai serios asu p r a
proble m elor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul îns ă e contin u a r e a, în cazul
cel mai bun rectificar ea trecutului. Ca el să fie o simpl ă continuare a trecu t ul ui cu toate
calit ăţ ile acest uia, a fost o idee ce trebuia exclus ă a priori, pentru o rectificare a gre ş alelor şi
lipselor preze nt ul ui, care mâne fire ş te va fi pen t r u to ţ i trec u t.
Insă unul din cele mai mari defecte ale preze n t ului e tocmai starea de lucruri, ce am
caracterizat - o în liniile pri me ale acestei noti ţ e, şi treb ui n ţ a cea mai mare ni s'a p ă rut nou ă
că ar fi o singur ă dir ec ţ iune a spiritului pentr u genera ţ iu n ea ce cre ş te.
Rezumând u - ne, putem spune că dacă exteriorul aces t ei fes tivit ăţ i are s ă fie de un
caract e r istoric şi religios, - interiorul ei - dac ă junimea va fi disp u s ă pen t r u aceas t a - , are
s ă cuprin d ă germ enii unei desvolt ă ri orga nice, pe care spiritele bun e o vroesc din toată
inima.
Ca lucr a r e a noa s t r ă în viito r s ă con s t i t u e un singur organis m, nor m al şi fă r ă
abate r e, e, se'n ţ elege de sine, un ideal, a că rui împlinire nu e decât pr o b l e m a t i c ă ; ins ă
pu ţ i n u l bine, ce ar p u t e a re z ulta dint r ' o încerca r e de a orga ni z a via ţ a viitor ului,
însem nea z ă totu ş i mai mult decât nici o înc ercare spre aceasta.
Asta - i expunerea scurt ă a scopului serb ă rei de la Putna.
Crede m îns ă că n'ar fi neinte re s a n t ă o analiza r e a motivelor, ce- au cauzat
amânarea ei.
Prin r ă zboi ul de fa ţă , la care par tiei p e a z ă cu spiritul toat ă lumea civilizat ă , s'a
creat un curent al zilei, care în ă du şă orice mi ş care de un carac te r mai pacific. Dacă
serbarea se ţ inea în anul acesta, nu - i ră mânea decât alegerea între dou ă consecin ţ e egal
de rele. Sau că curent ul zilei îi imprim a, fă ră voe, o nua n ţă politic ă , pe care n'o are şi
nici int en ţ io ne a z ă de - a o avea, şi astfel am fi dat na ş tere la sgo m o t e şi p ă reri cu
tot ul neide n t ic e cu sco p ul şi fiin ţ a ei, - ba poate că în cazul cel mai r ă u re ali z a r e a ei
ar fi o p r i t ă p ri n m ă s u r i guv e r na m e n t a l e; sau, dac ă lume a ar fi fost price p u t - o bine,
fiind îns ă în contradic ţ iune cu curentul zilei, n imene nu s'ar fi interesa t de ea, s'ar fi
trecut ne b ă gat ă în seam ă şi fă r ă de - a lă sa vre - o ur m ă mor al ă , prec u m s'a u mai
întâ m p l a t ş i cu alte ser b ă ri de na t u r a ace s t e i a . Iat ă r ă lele în t r e ca r e t r e b u i a să
aleag ă ; - şi de aceea Comite t ul pen tr u serbar e a g ă sit de bine a o a m â n a pe anul
viito r, cân d spiritele vor fi mai lini ş tite şi participa re a neop rit ă de nici un fel de
consid e r a ţ i u n e.

1870) Să facem un congres.

Articolul lui Eminescu e publicat în Federa ţ iunea (III) 187 0, 17 / 5 Aprilie, care ap ă rea la Pest a
sub con d u c erea lui Alexandr u Roman, patriot însufle ţ it, profes or do limba român ă la Universitatea
din Budapesta şi memb ru al Academiei române. Articolul e semnat de Emin escu sub pseudo ni m ul să u
Varro.
In aceast ă epocă se vorbea de căderea ministerului austro - ungar Giskra - Hasner şi se n ă dujduia
în pr ă bu ş ir ea în acelaş timp a dualismului. Eminescu dorind auton omia Românilor şi a tuturor
na ţ ionalit ăţ ilor, caut ă s ă arate că siste m ul dualist dup ă care conduce re a era în mâna Nem ţ ilor şi
Ungurilor, era o mons t r u o z i t a t e din punct de vedere etic. După Eminescu fiecare na ţ iune, e suve r a n ă ,
toa t e na ţ i u nil e au dre p t u l de a se con d u c e ele în ş ile. Pentru câ ş tigarea autonomiei, Românii tre bue
să fie activi. Câtă vreme Românii vor fi fără vlagă, dre p t u r i l e lor vor fi înc ă lcate. Astfel Ungurii ş i- au
permis să împiedice activitatea comitetului ales în adun area dela Miercure a, de ş i legea era de par t e a
Rom ânilor.
Rom â nii au dre p t u l de - a peti ţ io n a la suver a n ş i a ar ă t a ne d r e p t ă ţ il e ş i jigni rile ce li se
adu c. Ei tre b u e s ă fie ireconciliabili în mat e ri e de dre p t u r i na ţ io n al e; s ă fie energici ş i de carac t e r,
s ă cear ă ţ ine r e a un ui co n g r e s în ca r e s ă a r a t e c ă Ar d e a l u l e al lo r ş i c ă v oes c s ă r ă m â n ă
ro m â n i p e p ă m â n t u l ca r e - i al lor mai mult decât al oricui. Nu e suficien t ca Românii s ă fie
solidari între ei, e nevoie s ă fie solidari ş i cu celelalte na ţ ionalităţi asuprite, şi atunci reprezentan ţ ii
aleşi de congres vor cere tronului satisfacerea voin ţ ei na ţ iunei române.
S ă face un congres fos t reti p ă ri t de Scur t u în ed. Scrieri politice şi literare I fă r ă s ă
res p ec t e titlul dat de Eminescu. Din aceast ă edi ţ ie, sub titlul neexact Rolul Romanilor în regenerarea
Austriei, a fost repro dus de ed. Op. complecte, Iaşi 1914. ,
Am corectat text ul dup ă ziarul Federa ţ itinea, dar l- am reprodus cu ortografia actuală.

Dacă ră sturnarea ministerului Giskra- Hasner ar aduce cu sine că derea sistemei, a


constitu ţ i unei, a dualis m ul ui - ce rol vor juca Românii la regener are a b ă tr â n e i Au s t r i e ?
Sta - vor ei cu m a n il e în sân, cum sun t obicinui ţ i a sta, intimid a - se - vor de ţ ipetele bufone
ale Maghiarilor sau Nem ţ ilor - ori vor merge cu frun tea deschis ă , solidari cu celelalte
na ţ i u ni, cari au aspi r a ţ i u n i com u n e no u ă , sp r e a a p e l a la si m ţ u l de d r e p t a t e al tr o n u l u i ,
s p r e a - l sili a ceda voin ţ el o r su p r e m e ale po p o a r e l o r ? - Pân ă cân d s ă d o m n e a s c ă cu t a r e
ori cut a r e ş i nu to ţ i? Suveranita te a şi legisla ţ iu n e a treb u e s ă pur cead ă de la toat e
popo a r e le ca atari, ş i put e r e a exec utiv ă treb u e re d u s ă la sim p l u l rol de ma ş in a fă r ă
voin ţă proprie în mecanis m ul cel mare al statului. Nimeni nu trebue să fie aicia st ă pân decât
p o p o a r e l e îns el e, ş i a tre c e suve r a n i t a t e a în alte b r a ţ e d ec â t în acele a ale p o p o a r e l o r , e
o cri m ă cont r a lor. Eu nu în ţ eleg aicia do u ă po p o a r e ori dou ă coterii, ci pe toate. Dar
pen t r u a efect u a acea s t ă refor m ă mare într' u n sta t, un d e su n t atât e a r ă m ăş i ţ e pu t r e d e ale
trec u t ul ui, adic ă prej u d icii fa t a l e ş i at â t e a m a ş i n e vile ş i f ă r ă d e suflet, gata în orice
mome n t de a sus ţ ine acele prejudicii, treb ue ş te o energie eroic ă , trebue cu dispre ţ ul
libert ăţ ii şi a vie ţ ii tale să proclami ceiace ai da t o ri a de a pro cl a m a.
In aceast ă oper ă , ce pare a se preg ă ti, Românii tre b u e s ă joace un rol emi n a m e n t e
activ. Treb u e ca s u f l e t u l ace s t e i na ţ i u n i vec h i s ă luc r e z e cu toat ă vigoarea sa de fier,
că ci aicia nu mai e vorba de declama ţ iu ni vane, ori de oport u nita te, acum n u - i mai e per m i s
ni m ă n ui de a me r ge cu cut a r e ori cu cutare perso a n ă , fie aceea prelat, fie ilus tri t a t e , fie
m a g n i f ic e n ţ ă , ci cu to ţ ii u ni ţ i t re b u e să merge m cu principiul, cu na ţ iu n e a. Şi,
într'a d ev ă r, dac ă ar fi în inima noas t r ă o singu r ă scân t eie din virt u t e a an tic ă a oa m e n i l o r ,
pe care noi ne m ă gulim de a - i avea de str ă bu ni, a Romanilor, am vedea ce absu r d e să
cer ş im de la Maghiari dre p t u r ile care ni se cuvin şi care tre b u e s ă ni le lu ă m pe alt ă cale.
Românii, în genere vorbind, s'au purtat mai mult ră u decât bine. Să ne silim a enara
faptele.
Aduna re a de la Miercurea se cons tit u e ş i şi- al ege un comitet. Un comisar gubernial
oare - care sis t e a z ă activit a t e a acel ui co mi t e t, f ă r ă ca s ă arate din ce cauz ă , şi Românii
primesc aceast ă sist are, f ă r ă ca s ă pro te s t e z e în fa ţ a lumii, f ă r ă ca ace a s t ă inf r a c ţ i u n e în
d r e p t u l de a s e înt r u n i să fie urma t ă de destituirea func ţ ionar ului şi a ministr ului ce a
ordona t - o. Amploiatul, fie el min istru, fie comisar regesc, trebue să în ţ eleag ă spir itul legilor,
al că ror men ţ in ă tor e, şi trebue să le in t e r p r e t e z e c u fi d e l i t a t e . În d a t ă ce n u ş tie o r i n u
voe ş te a le inte r p r e t a fidel, tre b u e de s ti t u i t.
Uniunea Banatului a fost for ţ at ă , că ci a fost f ă cu t ă con t r a voin ţ ii Rom â n il o r;
u ni u n e a Tra n s ilv aniei a foj s t f ă cu t ă f ă r ă d e a se în t r e b a Ro m â n ii. Cin e a p r o t e s t a t
co n t r a ? Cine a al a r m a t Eur o p a în t r ' o c h e s t i u n e a t â t d e gr a v ă ? Ni m e n i .
Avem dre p t u l de a peti ţ i o n a . Sala tro n u l u i es te, t r e b u e s ă f i e d e s c h i s ă
p o p o a r e l o r c a ş i i n d i v i z i l o r , ş i i n i m a s u v e r a n u l u i t r e b u e s ă f i e d r e a p t ă şi
ne p ă r t i n i t o a r e , f ă r ă con s i d e r a n t e u n il a t e r a l e fa ţă cu to ţ i, ase m e n e a limbii la cu m p ă n ă ,
ase m e n e ec hili b r u l u i voin ţ e l o r u m a n e , ce se n u m e ş t e d r e p t ; că ci în secolul al
nou ă s p r e z e c ele a aceas t a e singur a ra ţ i u n e de a fi a m o n a r h i l o r - alt a n u cu n o a ş t e m ş i
n i c i n u voi m a c u n o a ş t e .
Ei bi n e , cin e a u z a t e n e r g i c d e ac e s t d r e p t p e n t r u a s c ă p a n a ţ i u n e a r o m â n ă d e
f o r ţ a r e a la 6 u ni u n e , pe ca r e ea n' o voie ş t e ş i n' o re c u n o a ş t e ? Nimeni.
I n N ă s ă u d , u n o m s e a l e g e c u u n v o t , b a a r e p â n ă ş i te m e r i t a t e a d e a ce r e
ve ri fic a r e a ac e s t e i alege r i. Ei bin e - cari su n t aleg ă t o r ii, cari s ă p r o t e s t e z e co n t r a
re p r e z i n t ă r i i lor di n p a r t e a u n u i o m, p e ca r e ei n u l - a u ale s ? - Nime n i. Oa r e m u r i t - a
orice dre p t a t e , oare luat u - ni - s'a dre p t u l de a p e t i ţ i o n a şi a p r o t e s t a ? Oa r e a m
u i t a t c u m c ă t r o n u l t r e b u e s ă fie d r e p t , c ă ci a c e a s t a e r a ţ i u n e a s a d e a f i ?
Da r de p a r t e d e a fi n u m a i at â t a . Un in s o l e n t a r e c u t e z a n ţ a d e a s p u n e î n
c a m e r a U n g a r i e i c u m c ă n a ţ i u n e a ro m â n ă n u e xis t ă . I s e r ă s p u n d e c ă exis t ă ş i ni m ic
m ai m ul t; ca ş i câ n d acel om n' a r îi ş ti u t - o, ca ş i câ n d el a r fi s p u s - o c u al t ă
in t e n ţ i u n e d e c â t ca s ă a r u n c e o n o u ă u m i l i r e a s u p r a na ţ i u n e i ro m â n e ş t i. Aicia tre b u i a
u n pr o t e s t ene r gic ş i f o r m a l c o n t r a p u r t ă r i i n e e s c u s a b i l e a u n o r d e p u t a ţ i, cari n' a u
res p e c t de na ţ i u n i înt r e gi; tre b ui a de mi s i o n a r e a de p u t a ţ i l o r ro m â n i din t r ' o diet ă , care
n u se re s p e c t ă , ne r e s p e c t â n d nici chia r in divi d u a l itat e a celorlal t e na ţ i u n i. Ce pre s i d e n t
e acela, care la s ă c a u n in s o l e n t s ă i n s u l t e , n e r e v o c a t la o r d i n e , o n a ţ i u n e în t r e a g ă ?
U n a l t u l n i s p u n e , c u m c ă a m f a c e p o a t e b i n e de a emigra în Româ nia, recte de
a p ă r ă si acest p ă m â n t , ca r e e cu m u l t m a i m u l t d r e p t ş i cu m u l t m a i m u l t ă r a ţ i u n e a l
n o s t r u d e c â t a l l o r . Ci n e p r o t e s t ă co n t r a u n o r a s e m e n e a in s i n u a ţ i u n i p e câ t de
r ă ut ă cioa s e, pe atâ t de bine calcula t e? Nime ni. Cu n o a ş t e m fii n ţ e l e ac el e a lin s e , acel e
s u f l e t e de sclav, cari fac politic ă de op o r t u n i t a t e , cari cer ş e sc p o s t u r i p e n t r u e i , î n l o c
d e a p r e t i n d e c a t e g o r i c ş i im p e r a t i v d r e p t u r i pe n t r u na ţ i u n e a lor, cari zic c u m c ă
Ro m â n i i n ' a u ni c i u n d r e p t î n a c e a s t ă ţ a r ă ş i ic u m c ă t r e b u e s ă c e r ş e a s c ă p e n t r u a
c ă p ă t a . Politic ă de m n ă de rep r e z e n t a n ţ i i ei! - Ii cu n o a ş t e m , z ic, ş i n u n e pl a c e d e a
ve d e a p e si n c e r i i n o ş t r i de p u t a ţ i na ţ io n a li jucâ n d pe ins t r u m e n t e l e aces t o r c r e a t u r i .
Na ţ i u n e a r o m â n ă t r e b u e s ă s e p u n ă p e t e r e n u l d e d r e p t , p e ca r e s t a u t o a t e c el e l a l t e
n a ţ i u n i a l e A u s t r i e i , - n i m i c a m a i m u l t ş i n i c i o iot ă mai pu ţ in.
Cine cede a z ă dege t ul, va trebui s ă cede z e ş i mâ n a. P u ş i o d a t ă p e a c e s t t e r e n
d e d r e p t , n u t r e b u e s ă c e d ă m n i m ă n u i n i c i c â t e n e g r u s u b u n g h i e , c ă ci n u m a i o
e g a l ă î n d r e p t ă ţ i r e p o a t e d u c e l a lini ş te ş i la îm p ă c a r e .
Politic a ling ă ilor t r e b u e l ă sa t ă p e se a m a ling ă il o r ; p e fl a m u r a n o a s t r ă t r e b u e s c
s c r i s e p u r ş i sim pl u voin ţ ele noa s t r e. Cehii sp u n în orga n ele lor cu m c ă vor fac e
o p o z i ţ i u n e pâ n ă a t u n c i a , pâ n ă câ n d se va recu n o a ş te deplina auto n o mi e a Bohemiei. De
ce s ă n u ce r e m ne t e d ş i cla r pe n t r u n o i, cee a ce Cehii pretind pentr u ei? Transac ţ iu ni în
drept uri na ţ ionale nu se încap, împ ă carea cu Ungurii ori cu Nem ţ ii nu se încap e, pâ n ă cân d
nu ne vor ceda ceea ce voim noi; că ci fa ţă cu siste m u l cons tit u ţ io n al d e as t ă z i, fa ţă cu
d u a li s m u l t r e b u e s ă fi m ireconciliabili.
Stare a de fa ţă a lucr u ril o r e de na t u r ă ca s ă inspire ori şi cui neîncrede re, şi să - 1
facă îngrijit as u p r a ma rilor schi m b ă ri, ce se pre p a r ă a trece p e s t e im p e r i u . Orica r e b u n
ce t ăţ e a n are da t o r i a de a se oc u p a de viito r u l pa t r i ei sale ş i de aceia şi Românii prin
natur a lucrurilor au datoria de a provoca un congre s general al lor, care s ă dete r m i n e
atitu di n e a na ţ iunii româ n e ş ti fa ţă cu o e ventual ă schimbare a sistemei constitu ţ ionale. Vom
vedea, care guvern va avea sfrun t a r e a, ca s ă o p re a s c ă ad u n a r e a u n u i co ng r e s de cet ăţ e n i
p acifici, cari vor s ă disc u t e as u p r a aface rilo r p u b lice ale sta t ul ui că ruia ei apar ţ i n.
In ca z dac ă cong r e s u l ş i - ar alege oa m e n ii s ă i de încrede re, cari s ă - 1 repre zi n t e
fa ţă cu tronul, ace ş ti a tr e b u e s ă fie înai n t e d e to a t e ene r g ici ş i de caracter. Oricine a
ş ov ă it nu m ai oda t ă în car iera sa politic ă , fie el prelat, fie ilustritate, fie magnificen ţă , trebue
înlă turat cu îngrijire, - căci aicea treb u e s c oa me n i ai fapt ei pe cari s ă nu - i orbeasc ă nici
ş ansele, nici aurul, nici stelele şi ord u rile mari, care în genere se pu n pe inimi mici! Şi,
apoi, cu oame ni probi şi de caracte r nu se înca pi tra n s a c ţ i u n i încu rc a t e. Ei vor cere
pe n t r u na ţ i u n e a lor cât li va or d o n a na ţ i u n e a ca să cear ă , şi nu vor vedea nici odat ă , din
preten ţ iu nile lor, c ă ci nu vor avea ast u ţ i a de a o face.
Dacă mai are cineva o singur ă îndoial ă despre impo r t a n ţ a un ui Congre s, acela cuget e
nu m ai cât d e d e g r a d a ţ i t r e b u e s ă fi m n o i Ro m â n i i, d a c ă pâ n ă ş i Maghia rii, po p o r u l cel
mai dec ă z u t al Eur o p e i m o d e r n e , a u aj u n s s ă fie s t ă p â n i i n o ş t ri ş i s ă - şi bat ă joc de noi
în ş edin ţ ele acelei adu n ă ri, ce se pre ti n d e came r ă .
Am dispe r a t de mult de a cere de la Româ ni virtu t e a ş i dem nit a t e a str ă bu nilo r, nici
crede m că am putea de ş tepta în ei sim ţ ul cet ăţ eanului Romei; dar nici că facem aicea apel la
senti me n t e, de cari noi nu su n t e m cap a b ili, ci nu m a i la sim p l u l sim ţ de demnita te si
mând rie curat omeneasc ă . Intr'a dev ă r, nu mai su n t e m noi me ni ţ i de a dicta legi lu m e i , d a r
nici a m t r e b u i s ă fi m a ş a de a b r u t i z a ţ i ca s ă n e d e g r a d ă m n o i p r e n o i în ş ine la rolul de
sclavi. Trebue să înceteze aceste referin ţ e de domina ţ i şi dominato ri; trebue să, fim p u ş i p e
pici o r d e n a ţ i u n e egal în d r e p t ă ţ i t ă fa ţă c u n a ţ i u n e eg a l î n d r e p t ă ţ i t ă . E ti m p u l c a s ă
n i se r ă spl ă tea s c ă ş i nou ă sacrificiile, care le - am ad u s secol cu secol aces t ei Aust rii, care
ni - a fost vitreg ă ş i aces t o r Habs b u r g i, pe cari îi iubi m cu idolatrie fă r ă s ă ş tim de ce,
pentr u cari ne - am vă rs at de atâ t e a ori sân g ele inimei no a s t r e f ă r ă ca ei să fac ă nimica
pentr u noi. Ast ă zi crede m, că ar fi venit timp ul, ca să pretin d e m şi noi ceia ce ni se cuvine
de secoli. E timp să declar ă m nete d şi clar, c ă în ţ a r a no a s t r ă (c ă ci es t e a no a s t r ă m ai
bine decât a ori şi cui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nem ţ i. Sunte m româ ni,
vrem să r ă m âne m rom â ni ş i cere m egala îndr e p t ăţ ir e a na ţ iunii noa s t r e. Fa ţă cu orice
încerca r e de des n a ţ i o naliza re ori sup re m a ti z a r e, întreb ă m cu r ă ceal ă şi co n ş t i u ţ i d e
d r e p t u r i l e ce ni le d ă a b o r i g i n i t a t ea n o a s t r ă ş i s p i r i t u l se c o l u l u i: "Cin e s u n t a ce ş t i
o a m e n i ş i ce vo r ei în ţ a r a n o a s t r ă ?" Reca pit u l ă m:
1) In ca z d a c ă opi ni u n e a p u b l ic ă a p o p o a r e l o r Aus t r i e i ar cer e sc h i m b a r e a
sis t e m i i con s t i t u ţ i o n a l e de a s t ă z i: Ro m â n i i, s p r e a fi fac t o r i e mi n a m e n t e ac t ivi
înt r u for m a r e a viit o r u l u i im p e r i u l u i , s ă co n v o a c e u n c o n g r e s g e n e r a l a i l o r î n c a r e
t o a t ă n a ţ i u n e a r o m â n e a s c ă s ă fi e r e p r e z e n t a t ă , ş i c a r e s a d e c i d ă a ti t u d i n e a ei fa ţă
cu si t u a ţ i u n e a ce a n o u ă ,c e îm p r e j u r ă r i l e p a r a o cr e a ş i im p u n e im p e r i u l u i .
2) Co n g r e s u l s ă s e d e c l a r e s o l i d a r c u n a ţ i u n i l e d i n Au s t r i a ce u r m ă r e s c
ac e l e a ş i in t e r e s e ca ş i ce a rom â n ă .
3) Cong r e s u l s ă - ş i ale a g ă re p r e z e n t a n ţ a sa, ca r e s ă co m u n i c e t r o n u l u i voin ţ a
n a ţ i u n i i ro m â n e ş t i, ce r â n d a ei s a t i s f a c e r e .

18 7 1) Scrisoar e D - lui Dumitru Brătianu.

Dumitru Brătianu publicase un articol Serbarea de la Putna, scris cu m ul t ă că ldu r ă ş i


ent u z i a s m . Eminesc u îi ră spu n d e prin aceast ă scrisoar e ap ă rut ă în Româ n ul (XV) 1871, 15
August. Scrisoarea ni - 1 arat ă pe Emin escu pân ă la ce în ăl ţ ime era capabil s ă renu n ţ e la
individ u ali s m şi s ă se pu n ă în serviciul na ţ i u n ii. Din 187 1 înc ă , na ţ i u n e a e pu n c t u l cen t r al al
vie ţ ii sufle t e ş ti a lui Eminesc u. El m ă rt u r i s e ş te că gân d u r ile ş i ideile sale su n t de t e r m i n a t e
de na ţ i u n e ş i c ă ren u n ţ ă cu de s ă vâ r ş i r e la in divi d u a l i s m pe n t r u a pri m i aceia ce na ţ i u n e a îi
imp u n e. Scrisoa r e a e de ase m e n e a o splen d i d ă ar ă tar e a ceia ce treb u e s ă fie solida ri t a t e a
între gener a ţ ii.
Scri s o a r e a e r e p r o d u s ă d e Scu r t u în ed. cit, p p . 419—420.

Stimate Domnule,

Prin articolul d - voas t r ă publica t în no. din 23 Iulie a. c. al jurnalului Românul a ţ i


împrum ut a t ser b ă rii de la Putn a acea st r ă lu cir e, pe care pre s ti g iul un ui nu m e ş 'a unei
inteligen ţ e înse m n a t e i- o d ă unei fap te neîn se m n a t e chiar.
Dac ă îns ă ser b a r e a s'ar întâ m p l a într' a d ev ă r ca s ă aib ă acea înse m n ă t a t e
istoric ă , pe care i- o dori ţ i d - voas t r ă , dac ă ea ar tre b ui s ă înse m n e pia tr a de hota r, ce
desp a r te pe planul istoriei un trecu t nefericit de un viitor frum o s, atunci trebu e să
const a t ă m tocm ai noi, aranja t o rii serb ă rii, cum că mer itul ace s t a , eroi s m u l ace s t e i
idei, n u ni se cuv ine nou ă . Dac ă o genera ţ i u n e poate avea un mer it, e acela de a fi un
cre di n cio s age n t al istori ei, de a pur t a sarcinele impu s e cu necesita t e de locul pe
care îl ocu p ă în lă n ţ ui r e a tim pil o r. Şi isto ri a lumii cuget ă - de ş i încet, îns ă sigur şi
just: is toria omenirii e desf ăş urarea cuget ă rii lui Dumne z eu. Numai expresiunea
exterioar ă , numai formularea cuget ă rii ş'a faptei constitue se meritul indi vidului ori al
genera ţ iunii, ideea intern ă a amândur ora e latent ă în tim p, e rez ulta t u l unui lan ţ întreg
de ca u z e , re z u l t a t ce at â r n ă m ul t m ai pu ţ i n de voin ţ a celo r pr e z e n ţ i de cât de a
celo r tr ec u ţ i.
Cum la zidirea pira mi delor, acelor piedici cont ra p ă su rilo r vremii, fun d a m e n t e l e
cele largi ş i întinse purtau deja în ele inten ţ iunea unei zidiri mo nu me n t ale, care e menit ă de -
a ajunge la o culme, astfel în via ţ a unui popor munca genera ţ iunilor trec u te, care p u n
fu n d a m e n t u l , con ţ i n e deja în ea ideea întregului. Este ascun s în fiecare secol, din via ţ a
unui popor complexul de cuget ă ri, care for meaz ă idealul lui, cum în sâmb urele de ghind ă e
cup ri n s ă ideea steja r u l ui într eg. Şi oare oa m e n ii cei mari ai României, nu - i vedem
urm ă rind cu to ţ ii, cu mai mult ă ori mai pu ţ in ă clarita te, un vis al lor de aur, în esen ţă acela ş i
la to ţ i şi în to ţ i timpii? Crepusc ul ul unui trecu t apu s arunc ă prin întu n e r icul secolelor razele
lui cele mai frumoase, şi noi, agen ţ ii unei lumi viitoa re, nu su n t e m de cât ref lexul s ă u.
De aceea, dac ă serba r e a întru me m o ria lui Ştef an va avea însem n ă ta te, aceea, ar
fi o dovad ă mai mul t cum că ea a fost cup ri n s ă în sufle t ul po p o r ului rom â n e s c, şi s'a
realiza t pen t r u c'a treb ui t s ă s e realize z e; daca îns ă va trece neînse m n a t ă , a tu nci va fi
o dova d ă cum ea a fost expr e si u n e a u nor voin ţ e individuale, necrescu te din sâmb ur ele
ideilor pre z e n t u l ui. E o axiom ă a istoriei că tot ce e bin e e u n re z u l t a t al cug e t ă rii
ge n e r a l e , ş i to t ce e r ă u e prod uc t ul celei individuale. De aceea merit ul nost r u va
consis t a nu m ai în for m ul a r e a ideilor şi treb ui n ţ elo r existe n t e ale po po r u l ui, nu în
crear e a uno r altor a; ne vom l ă sa îndr e p t a ţ i de cugeta r e a şi treb uin ţ ele pop o r u l ui
nos t r u, nu de - ale no a s t r e p r o p r i i r ec e p u t e p o a t e d e la s t r ă i n i, ne vom lă sa cond u ş i
de curent ul ideilor na ţ iunii şi nu vom pretinde rolul de a conduce noi prin ideile noastre
individuale.
Prin nu m e l e ş i intelige n ţ a d - voas t r ă a ţ i ar u n c at asupr ă - ne razele cele mai curate
ale genera ţ iu nei căreia - i apar ţ ine ţ i; de aceea primi ţ i mul ţă mita noas t r ă - nu pen t r u noi, a
că rora nu - i nici ideea, nici con di ţ i u nile de realiz a r e - ci pe n t r u sân ţ e nia cauzei, a că rei
flamu r ă o ur m ă m cu to ţ ii, şi a că rei un mo me n t e şi serbare a aceasta.

Cernă u ţ i în 3 (15) August 1871.


Pentru comitet: Mihaiu Eminescu, Pamfil Dan.

18 7 6) Grigore Ghica Voe v o d.

Eminesc u scrie acest articol cu prilejul anivers ă rii as a s i n ă rii lui Gr. Ghica.
Od a t ă cu ac e a s t ă a nive r s a r e se ina u g u r e a z ă la Ia ş i ş i bu s t u l do m n i t o r u l u i ma r ti r,
făcut prin m ă rinimia Dom nito r u l ui Carol şi d ă ruit ora şului Iaşi.
In par t e a I a stu di ul ui s ă u, Eminesc u vorbe ş te de epoca mona r hi s m u l ui în Europa şi de
rez ult a t ele bune pe car e le - a avu t guve r n ă m â n t u l m o n a r h i c în st a t e l e ce l - au ado p t a t . După
acea s t a, aut o r ul ara t ă ce conc ep ţ ie nobil ă avea Gr. Ghica în privin ţ a dom niei. Cu toa t e calit ăţ ile
sale, Gr. Ghica n'a p u t u t asig u r a lin iş tea şi desvoltarea ţă rii dn cauza desbin ă rii ce mina poporul
Moldovei. Această desbinare ne- a adus desmem brarea ţă rii.
In partea II- a a studiului ni s'arat ă calit ăţ ile lui Gr. Ghica, grija lui de - a asigura integritat e a
patriei. Du ş m anii neamului l- au suprimat ca să - şi poat ă îndeplini scopurile lor. Asasinarea
domnitorului e o ruşine pentru nea m ul nos t r u ş i aceas t ă întâ m p l a r e treb u e s ă ne'nve ţ e a fi uni ţ i şi
solidari.
Sfârş itul studiului lui Eminescu e o mul ţ umire adus ă Dom nit o r ul ui Carol ş i o expri m a r e a
dori n ţ ei ca din neamul Domnitorului nostru să se nasc ă ră zbun ă torul perde rilor noas t re şi
întregitor ul patriei. Articolul a ap ă ru t în Curierul de Iaşi din 1876 la 1 şi 3 Octo m b r ie. E
rep r o d u s în ed. cita t ă a lui Scurt u.

I. Pe ri o d u l al d o il e a al is t o r i e i m o d e r n e , d e la în c h e i e r e a r ă s b o i u l u i
d e t r e i z e c i d e a n i p â n ă la re v ol u ţ i a fr a n c e z ă , s e ca r a c t e r i z e a z ă p ri n
în t e m e i e r e a p u t e r i i s t a t u l u i î n p e r s o a n a m o n a r h i l o r , O r un d e u n m o n a r h
zic e a "L'éta t c'e s t m oi", el ave a co nc u r s u l p o p u l a ţ i u n i l o r , s ă t u le de
ra p a c i t a t e a m u l t i p l ă a s u t e l o r d e m i i d e m i c i t i r a n i f e u d a l i , d i n c a r e
fi e c a r e e r a p e p ă m â n t u l s ă u s t ă p â n i t o r a b s o l u t . Ac e ş t i r e p r e z e n t a n ţ i a i
li b e r t ă ţ i i a b s o l u t e , ai lib e r u l u i ve t o a u r u i n a t s t a t e l e , u n d e ei co n d u c e a u
aface r ile, pe cân d ideea m o n a r h i că, de p r i n z â n d co m o d e l e ca s t e ale
e v u l u i m e d i u l a m u n c ă , a co n s o l i d a t s t a t e l e u n d e e a a d o m n i t ş i le - a d a t
p u t e r e a u r i a şă p e c a r e o a u a s t ă z i î n Eu r o p a . I n ac e s t p e r i o d , p e ca r e c u
d r e p t c uv â n t îl n u m i m al id e ii m o n a r h i c e , ve d e m în Fra n ţ a p e Lud o vi c al
XlV - le a , î n P r u s i a p e Fri d e r i c a l II - l e a , î n Ru s i a p e Pe t r u c el Mar e ş i p e
Ca t e r i n a a II - a, î n Au s t r i a p e M ă ria Te r e z i a ş i p e Io s i f a l II - le a . Şi t o c m a i
a c e s t e s t a t e le ve d e m ş i a s t ă z i c e l e m a i p u t e r n i c e în Eur o p a . In ele s' a
în t e m e i a t s t a b i li t a t e a a d m i n is t r a t i v ă ş i j u d e c ă t o r e a s c ă , în el e a m v ă z u t
î n fl o r i n d m a i c u s e a m ă a r t e l e f r u m o a s e ş i ş tii n ţ i l e , î n e l e p r o g r e s u l a
f o s t g r a d a t , f ă r ă s ă r i t u r i , î n s ă sig u r ş i t e m e i n i c .
In ac e a s t ă vre m e a ide ii m o n a r h i c e ca d cele do uă do m n i i a lui
Grig o r i e Ghi c a Voe v o d ; ia r c r o n i c e l e n o a s t r e î n li m b a l o r f r u m o a s ă n e
a r a t ă p e a c e s t D o m n î n t r u n i n d î n s i n e c a l i t ă ţ i l e m a r i ale
m o n a r h i l o r ... 8 9 ).
Astf el era Grigo rie Ghica V. Vred n i c re p r e z e nta n t al prin ci pi u l u i
mo n a r h i c şi fiu al un ui sec ol, bog a t în car ac t e r e m a r i, el price p u s e că
p u t ere a Do m n u l u i n u po a t e st a în d r e p t u l s ă u de a di c t a legi ş i d e a
s t o a r c e d ă r i, ci c ă ac e a p u t e r e se r a z i m ă p e b u n a s t a r e a p o p u l a ţ i i l o r .
Pe n t r u în t â i a d a t ă i se s p u n e bir n i c u l u i pe n t r u ce pl ă t e ş te d a r e , în t â i a
d a t ă slu j b a ş ii ţă rii s u n t p riv i ţ i ca ata ri (iar nu ca privilegia ţ i) şi tre b u e s ă
m u n c i a s c ă p e n t r u le a f ă , s ă n u ie e m i t ă , s ă n u fac ă hat â r, pri n ur m a r e
aicia vede m ap ă râ n d servi ciul statului, în locul vechiului serviciu al evului -
mediu, care avea un caracter cu totul perso n al. El ur ăş te luxul şi d ă
ru ş in ă to a r e pild ă la boieri şi p ă mâ n t e n i prin mo d e s tia îmbr ă c ă min ţ ii; el
înfiinţ ea z ă o fab ric ă de p o s t a v, el de s c h i d e ş coli, el pave a z ă Ia ş ul ş i ad u c e
ap ă în or a ş şi toa t e aces t e a în sc u r t a Do m n i e înt âi de 2 ani ş i 6 lu ni.
Dar n u era de aju n s cara c t e r u l s ă u in divi d u a l p e n t r u a a d u c e lini ş t e a
ş i d e s v o l t a r e a în ţ a r ă . Pen t r u acea s t a s'a r fi cer u t ca p o p o r u l m ol d o v e n esc
s ă nu fi fos t de s b i n a t înl ă u n t r u şi în afar ă , p r e c u m f u s e s e s u t e d e a n i d e - a
râ n d u l , s ă n u fi fo s t sl ă bi t p ri n veci ni c e sc h i m b ă r i d e Do m n i ş i pri n
vecinice intrigi. Astfel cu ţ ar a slab ă şi Dom n ia e r a sl a b ă , e r a u m b r a p u t e r i i
t u r c e ş t i , în c â t cân d Aust ri a cii au ocu p a t Bucovin a fă r ă nici un d r e p t , to a t e
sili n ţ e l e Voevo d u l u i d e a - i o p r i er a u za d a r n i c e. Vă zân d st u p u l ma t e r n al
Moldovii înt regi vân d u t Au s t r i a c il o r d e c ă tr ă Ru ş i ş i Tu r ci chia r, Vod ă a
pro t e s t a t , a ame n i n ţ a t chiar Poar t a; da r dipl o m a ţ i a au s t r i a c ă , ş tiin d p r e a
bin e ce sla b ă e Moldova şi Dom n i a ei, a aju n s s ă J l po n e g r e a s c ă p e Vo d ă la
Po a r t ă , în c â t ac e a s t a , s e r v i t ă în s ăş i d e o a m e n i c u m p ă r a ţ i c u b a n i
a u s t r i a c i , a d a t contr a nobilului Voevod ordin u l de asasi n a r e.
Is t o r i a vo r b e ş t e î n g e n e r e cl a r . O ţ a r ă u n d e to ţ i p o r u n c e s c ş i
ni m e n i n'a s c u l t ă , o ţ a r ă u n d e antite z a între par ti d e se preface în adev ă rat ă
du ş m ănie, unde Domnul nu are puterea să - i împace, pr e c u m n'a u avu t - o în
Polo nia şi nici la noi, o ase m e n e a ţ a r ă e m e n i t ă s ă fie p r a d a veci nilo r ei. Iar
dac ă acela, care în sufle t u l s ă u re p r e z e n t e a z ă id e e a s t a t u l u i , î ş i ri d i c ă
fr u n t e a cu în d r ă z n e a l ă , el ca d e s d r o b i t ca ş i id o l u l d e fe r c u pi ci o a r e l e
de lut.
II. Am vo r b i t p r i n g u r a cr o n i c a r i l o r d e ac e a fig u r ă b ă r b ă t e a s c ă di n
is t o r i a ţă rii n o a s t r e , d e o s ebit ă cu totul ui tot de um b r ele efeme r e ale
Fan ari o ţ i l o r , ca ri l - au p r e c e s ş i l - au u r m a t . Al ă t u r i cu rap aci t a t e a
pre d e ce s o r ilo r s ăi vede m pe aces t b ă rba t, plin de de zi n t e r e s a r e închi n â n d
via ţ a sa bin el u i p u b li c, si m p l u în obicei u r i, iste ţ la mi n t e , cu m p ă ni t la
vorb ă , ene rgic în fap t e, aces t b ă rba t, ca r e d o m n i n d s u b al t e î m p r e j u r ă r i
d e c â t ac e l e a d e sl ă bici u n e a p a t r i e i sal e, ar fi d ev e n i t o p o d oab ă a
veac u r il o r, n u u n ma r t i r. E dr e p t c ă pe n t r u cr e a r e a u n u i o m m a r e ,
t r e b u e ş t e co n l u c r a r e a a doi fact o ri; un ul este acela al împ r ej u r ă rilo r, al
doilea este carac t e r u l şi intelige n ţ a per s o a n e i ist orice.
Acea s t a a d o u a co n d i ţ i e Grigo ri e Ghica Voev od a îndeplinit - o cu
des ă vâr ş ire. Urm ă rin d cu în ţ el e p c i u n e ş i cu m p ă t a r e bi n el e ş i int e g r i t a t e a
p a t r i e i s a l e , le - a m e n ţ i n u t c u r a r ă e n e r g i e p e r s o n al ă p â n ' la cea di n
u r m ă cli p ă a vie ţ ii sal e. Am b asa d o r u l au s t r i a c ce era în acea vre m e în
Con s t a n t i n o p o l e s' a v ă z u t sili t a în c r e d i n ţ a p e ca n c e lar u l Kau n i t z c ă ,
oric e tr a n s a c ţ i e ar face cu ace s t Vo e v o d , c o n c e s i i l e s a l e v o r f i n u m a i
a p a r e n t e , c ă c i a c e s t c a r a c t e r n u c e d e a z ă ş i n u s e p l e a c ă . El va u r m ă r i
î n t o t d e a u n a r e î n t r e g i r e a p a t r i e i s a l e fi e p r i n r ă s b o i u , f i e p r i n
d i p l o m a ţ i e ; d e ac e e a t r e b u e - înlă t u r a t , înlă t u r a t c u o r i c e p r e ţ . To t
a s t f e l vo r b e ş t e ş i d e s p r e b o e r i ; ei n u s e p o t c u m p ă ra nici cu b a n i, nici cu
ti tl u r i , nici cu p r o m i s i u n i . S ă fie bi n e co n s t a t a t c ă Buc o vi n a e r a d e f a c t o
au s t r i a c ă p e câ n d a m b a s a d o r u l le sc ri a ace s t e a Iui Ka u n i t z . Tr e b u i a d a r
n i m i c i t ac e s t o m , a c ă r u i t ă r ie d e ca r a c t e r a m e n i n ţ a p e r ă pi t o r u l p a t r i e i
s al e, t r e b u i a a s a s i n a t î n t a i n ă , f ă r ă s g o m o t . Ş i a s t f e l s' a ur m a t . In loc ul
u n d e co m u n a Ia ş i a a ş e z a t u n s a r c o f a g d e m a r m o r ă , î n l o c u l u n d e
a s t ă z i s e ri d i c ă p e o co l u m n ă b u s t u l n e m u r i t o r u l u i m a r t i r , a c o l o s ' a
î n t â m p l a t a c e a f a p t ă a î n t u n e r i c u l u i , a ce a m i ş e li e d e m n ă d e d i p l o m a ţ i a
ve a c u l u i t r e c u t , a c e a n e r u ş i n a t ă p ă l m u i r e a s l ă b i c i u n i i ş i d e s b i n ă r ii
p o p o r u l u i r o m â n e s c . Şi în t r ' a d e v ă r ce r u ş i n e m a i m a r e p u t e a s ă n i s e
î n t â m p l e ? Du p ă ce n i s e lua s e b u c a t a d e p ă m â n t , u n d e z a c oa s e l e
Do m n il o r n o ş t r i d e la Dr a g o ş Voev o d p â n ă la Pe t r u Ra r e ş , d u p ă c e n i s e
l u a s e , v a t r a s t r ă m o ş e a s c ă , î n c e p ă t u r a d o m n i e i şi n e a m u l u i m o l d o v e n e s c
ş i în ca r e d o a r m e ce n u ş a l u i Alex a n d r u - cel - Bu n , leg i u i t o r u l ş i p ă ri n t e l e
ţă rii, ş i a lui Ştefa n Vod ă , p av ă z a c r e ş t i n ă t ă ţ i i î n t r e g i , d u p ă ce a m p e r d u t
p ă m â n t u l cel m a i s c u m p , - s e a s a s i n e a z ă , p r i n i n f l u e n ţ a m o r a l ă a
Au s t r i e i , Do m n u l c a r e a î n d r ă z n i t a p r o t e s t a co n t r a n e r u ş i n a t e i ră p i r i .
Po p o r r o m â n e s c ! , m a r i î n v ă ţ ă t u r i î ţ i d ă ţ i e a c e a s t ă î n t â m p lare. Dacă
fiii t ă i ar fi fos t uni ţ i tot d e a u n a , a t u n c i ş i p ă m â n t u l t ă u s t r ă m o ş e s c
r ă m â n e a u n u l şi n e d e s p ă r ţ i t . D a r v e a c u r i d e d e s b i n a r e n e î n t r e r u p t ă
t e - a u a d u s la sl ă b i ci u n e , t e - a u a d u s s ă - ţ i ve z i r u ş i n e a c u o c h i i. Nu
m e r g e la m o r m i n t e l e Do m n i l o r t ă i c u s ă m â n ţ a d e s b i n ă r i i în in i m ă , ei
p r e c u m m e r g i ş i te îm p ă r t ăş e ş ti cu sâ n g e l e Mân t ui t o r u l u i , a s t f e l
îm p ă r t ăş e ş t e - ţ i s u f l e t u l t ă u cu r e a m i n t i r e a t r e c u t u l u i ; f ă r ă p a t i m ă ş i
f ă r ă u r ă î n t r e fiii a c e l u i a ş p ă m â n t , c a r i o r i c â t d e d e o s e b i ţ i a r fi î n
p ă r e r i , f r a ţ i s u n t , fiii ac e l e i a ş i m a m e s u n t .
Anive r s a r e a a s a s i n ă r i i lui Grig o r i e Vo d ă ş i a r ă p i r i i p ă m â n t u l u i s t r ă m o ş e s c
n e - a m r e a m i n t i t - o cu d u r e r e ş i ala l t ă e r i, c u oc a z i a d e s c o p e r i r i i b u s t u l u i p e c a r e
M ă ri a Sa P r e a î n ă l ţ a t u l D o m n 1 - a d a t în d a r or a ş u l u i Ia ş i. Serb a r e a a fo s t to t at â t de
fru m o a s ă ş i de de m n ă ca ş i în an ul trec u t . Du p ă se rvici u l fu n e b r u la Mitro p o l i e, o
m ul ţ i m e ne n u m ă r a t ă d e p o p o r c u A r h i e r e i î n f r u n t e s ' a p u s î n m i ş c a r e p e p i a ţ a
Beilic u l u i , t r e c â n d î n p r o c e sie pe str a d e l e de c ă pet e n i e ale ora ş ul ui. Aju n ş i în p i a ţ ă ,
î n m i j l o c u l c ă r e i a s e î n ă l ţ a î n c u n u n ă d e lau r b u s t u l d e m a r m u r ă al m a r t i r u l u i ,
cle ricii înc e p u r ă c u citi r e a ac el o r m o l c o m e ş i t â n g u i o a s e ve r s e t e bi s e r i c e ş t i, s c r i s e în
d u l c e a li m b ă a t r e c ut ul u i, plin e de sfin ţ e n i e ş i p a c e su fl e t e a s c ă , p ri n c a r e s e c e r e d e
l a s t ă p â n u l l u m i i r e p a o s u l d e veci, vecinica ami n ti r e ş i orâ n d u i r e a sufle t u l u i ma r t ir
în cort u r ile dre p ţ ilo r.
Cet ăţ e n i i Ie ş e ni a u în d r e p t a t o tel e g r a m ă d e r e c u n o ş t i n ţ ă c ă t r e M.
Sa Pr e a î n ă l ţ a t u l n o s t r u , D o m n , c a r e l e î n t o t d e a u n a a d o v e d i t c â t d e
m u l t e m i ş c a t ă i n i m a Sa g e n e r o a s ă p e n t r u t o a t e d u r e r il e ş i b u c u r i i l e
p o p o r u l u i ş i ţă r ii Sale. C ă ci ş i ac u m a m u l ţă m i m b u n e i voi n ţ i a M. Sale
ri dic a r e a a c e s t u i m o n u m e n t î n t r u v e ş n i c a a m i n t i r e a l u i Grigorie Vod ă ,
ce cu via ţ a a pl ă tit înt regi m e a p ă m â n t u l u i s t r ă m o ş e s c ş i ace a
sfi n ţ i t ă co r o a n ă , ce prin sl ă biciun ea veacu rilo r şi nu din vina Dom n iei a
p i e r d u t o n e p r e ţ u i t ă p i a t r ă s c u m p ă . Fie voi a s t ă p â n u l u i ţă r i l o r c a d i n
n e a m u l M. Sal e Prea în ă l ţ a t u l u i n o s t r u Do m n s ă se na s c ă r ă z b u n ă t o r u l
p e r d e r i l o r n o a s t r e ş i în t r e g i t o r u l p a t riei.

1876) Influe n ţ a austriac ă asupra românilor din Principate.

Epoca 1872—1875 e închinat ă de că tre Eminescu st u d i il o r în st r ă i n ă t a t e, la Berlin, ş i


oc u p a ţ i il o r de revizor şcolar. Din aceas t ă epoc ă nu avem nici un articol care s ă ne
m ă rtu ris ea s c ă ideile politice ale lui Eminescu, avem îns ă numer oa se note manu scrise. Un studiu
neter min a t Cultur ă şi Ştiin ţă , încercarea de rom an Geniu pustiu, material înse m n a t pent r u
cunoa ş ter ea desvolt ă rii spirituale a lui Eminescu. Cercetarea a cest ui ma t e r i al ne arat ă c ă
Eminesc u la 'na p oi e r e a în ţ ar ă în 1 8 7 4 era deja st ă pâ n pe adev ă rat a - i gân di re politic ă şi
r ă mânea num ai s ă - i gă seasc ă trept a t formele de expri m a r e. înaint e de intr a re a în 1874 pent r u
lung tim p în cercul Juni m ei, Emines c u e un spiri t for m a t , dar trebue să recunoa ş te m că de
mult înc ă era în curent cu ideile şi senti men t ele Junimei.
Du p ă ce se 'n a p o i a z ă în ţ a r ă , cu to a t e oc u p a ţ i i l e sale, Eminescu gă se ş te vreme şi pentr u
propaga n d a na ţ ional ă . In Octomvrie 1875 îl gă sim la Cern ă u ţ i fă c ând propagan d ă patriotic ă şi
ră spândin d în mod cland estin o scriere în leg ă tur ă cu r ă pirea Bucovinei, tocm ai în vremea când
oficialitatea se preg ă tea s ă s ă rb ă toreasc ă inaugurarea Universit ăţ ii germane.
Asupra ideilor şi sentimentelor lui Eminescu în 1876 avem foarte multe date. De o importanţă
considerabilă e conferin ţ a sa Influen ţ a austriac ă ţinut ă sub auspiciile Junimei la 16 Martie 1876.
Conferi n ţ a aceas t a e o sint e z ă de idei ş i sen ti m e n t e în parte exprimate deja incidental,
e o închiegare de principii într'o doctrin ă na ţ ionalist ă precis ă . E de - ase me ni cea mai dese a mă
dova d ă a alipirii lui Eminesc u la concep ţ ia junimist ă . Eminescu e contra cosmo polit ism ul ui şi
cont ra jugului str ă in în materie econo mic ă . El a n a li z e a z ă s t ă rile vie ţ ii no a s t r e p u b l i c e în
t r e c u t , îi pune în eviden ţă relele - individualism ul şi nestabilitatea; se declar ă partizan al
monarhiei, singura form ă de stat în care se poat e realiza armo ni z a r e a interes elor şi protejarea
clasei muncitoare; arat ă importa n ţ a stabil ităţ ii în dom nie şi deplânge dec ă derea claselor pozitive
pe ruina că rora s'a ridicat o clas ă a scribilor şi s'a inf iltrat o mas s ă de str ă ini, în special de
Evrei.
In Influen ţ a austriac ă avem şi o parte de critic ă soc ială. Eminescu recunoa ş te ca singur ă clas ă
positiv ă pe ţă rani. Aceş tia trebuesc ocroti ţ i că ci ei sunt na ţ iunea. Pentru Eminescu principalul lucru
nu- i forma de guv ern ă m â n t ci salvarea na ţ ionalit ăţ ii. Trei sun t mijloac ele pe n t r u a Se aj u n g e la
acea s t a: st a bili t a t e, m u n c ă şi economie.
Tot aci Emine s c u e con t r a vie ţ ii de pa r t i d la noi, a căreia lips ă de idealism o scoate în
eviden ţă . Aci Emin escu expri m ă ş i convinge r e a c ă sub o do m ni e sta bil ă şi priceput ă ca aceia a
Muş atinilor, noi în 1866, am fi ajuns la realizarea unit ăţ ii na ţ ionale.
Într'o singur ă conferin ţă Eminescu sintetizeaz ă : na ţ ion alism, ură contra str ă inilor, concep ţ ie
monarhic ă , ţă ră n ism, critică a func ţ ionarismului şi a politicianismului, recunoa ş terea primatului na ţ iunii
asupra statului, mijloace de reali za r e a unei vie ţ i de stat na ţ io n al e.
Influen ţ a austriac ă prezint ă nu numai o concep ţ ie serioas ă şi unitar ă, dar şi o minte care vizeaz ă
realiz ă ri şi preconizeaz ă mijloace. E moment ul cel mai important în desvol tarea sufletească a
scriitorului politic na ţ ionalist.
Influen ţ a austriac ă a ap ă ru t în Convorbiri literare (X) 187 6, 1 Augu s t nr. 5 p. 165 ş i
ur m ă t., ş i de aci a fost repro d u si ă în ed. Scurtu.
Controlând textul din ed. Scurtu după Convorbiri literare am introdus îndrept ă rile în text şi am
îndepă rtat cele câteva supărătoare omisiuni strecurate în amintita ediţie.

Actualitatea influenţ ei. Influen ţ a aceasta, fiind mai cu sam ă actual ă , are
dezavan tajul de a nu s t a î n a i n t e a n o a s t r ă c a u n ş i r d e fapte com plinite, ca ceva
rotu n z i t, ci ne încunj u r ă din toa t e p ă r ţ ile, tr ă im su b pr e si u n e a ei, e ase m ene a un ui
de m o n din pove ş ti, pe care îl z ă re ş ti ori înc o t r o te - ai în t o a r c e , di n car e ca u ză
înce p e a ţ i se n ă z ă ri ş i acol o u n d e n u e. Pen t r u a cu n oa ş te m ai bine ra p o r t u l, în
car e ace s t e do u ă ele m e n t e , cel ro m â n e s c ş i cel au s t r i a c, ar tr e b u i s ă int r e, vom
tre b ui s ă le carac te ri z ă m ase m e n e u n u i chi m i s t ş i s ă s t a b i li m p r o p o r ţ i a p u t e r i l o r
în joc, ava nt a j ele un uia din elem e n t e, desava n taj ul celuilalt. Ce vede m da r la cea
întâi privir e? Pe de - o par te un stat mare, având, razi m ul s ă u sp i r i t u a l în cul t a
Ger m a n i e , st ă p â n i n d s u b u n sceptr u popoare foarte deosebite, nem ul ţă mite cu
supre m a ţ ia a dou ă elemente numeric mici, un stat c ă r uia îi lips e ş t e co n d i ţ i a
pri n ci p a l ă a u n u i st a t, ş i cu to a t e ace s t e a a r e ju s t i ţ i a ş i a d m i n i s t r a ţ i a cum se cade,
nego ţ , indus trie, ba chiar o mi ş care ş tiin ţ ific ă dest ul de înse m n a t ă . Pe de alt ă par t e
î n t â l n i m u n p o p o r m i c , a c ă r u i p o p u l a ţ i e a g r i c o l ă , a cărui inteligen ţă
consist ă dintru n element omogen, dar a că rui func ţ ii vitale sun t în mare parte
împlin it e d e s t r ă i n i . I n a d e v ă r n e g o ţ u l d e i m p o r t ş i şi expor t, cel din lă untr u ţă rei,
dru m u ri de fer, man uf ac t u r ă , c'un cuvân t circula ţ ia sângelui social e împlinit ă de
str ă ini, şi dac ă întreb ă m care element para zi t a intra t cu siste m u l s ă u de arterii în
or ganism ul vie ţ ii noastre na ţ ionale, vom trebui să r ă sp u n d e m: în cea mai mare par te cel
austriecesc.
În ce con st ă puterea Austriei. În ce consist ă deci puter ea Austriei, că reia îi
lipse ş te în ă untr ul s ă u unitatea voin ţ ei ? Ce lipse ş te eleme n tele sale, vecinic în
discor die, încât acestea co n s t i t u e s e o p u t e r e at â t d e m a r e ? In privirea aceas ta vom
treb ui s ă consult ă m istoria. Imperiul roma n în decade n ţă dedese na ş tere unei religii
cosmo p olite, care continu a oare cum, cul tura şi ideile antice, de ş i sub o form ă foarte
modif icat ă. Aceasta era religia cre ş tin ă - mai cu sam ă ram u r a catolic ă . Catolicism u l
întinsese peste Eur op a u n pai n ji ni ş su b ţ i r e de idei religio a s e, os ta ş ul îmbr ă cat în
fier al Romei vechi se schim b a s e în miles ecclesiae, îmbr ă cat în ras ă ; astfel se
fo r m e a z ă o p u t e r e nev ă z u t ă , pr e t u t i n d e n i st r ă i n ă şi pretutin d e ni acas ă , care
încerca a realiza idealul impe riul ui univer sal. Imperiul, care se for m e a z ă su b aces t
painjini ş , se nu m e ş t e imp e ri ul ro m a n . Casa do m ni t o a r e care se pu ne mai cu succes
în serviciul acestui ideal, este Casa de Austria. Dela Carol al V- lea se lăţ ise ideea unei
mo na rc hii univ ersale a Cre ş tin ă t ăţ ii, cu moartea lui s'a amânat proiect ul, dar familia
n'a renu n ţ a t la culmea dorit ă , la ră spân dir ea sfintei monarchii peste Europa înt reag ă ,
înaintea acest ui pericol sta Europa la înc eputul ră sboiului de 30 de ani. Şi într'adev ă r
Casa iera în toate condi ţ iile pent r u realizarea scop u rilor sale. Spani a su b Casa de
Aus t r i a avea la dis p o z i ţ ie ţă rile cele mai bogate ale Europei şi ale glob ului:
Lombardia, Ţările de jos, Portugalia şi împ reu n ă cu aceas t a pu te r e a ei com er cial ă ,
aur ul Americei şi nem ă su r at ele m ă rfuri coloniale ale Ind iei asiatice, încât Baco de
Verulam exclam ă, c ă pu t e r e a Spaniei este cea mai mar e din lum e. Afară de acestea,
avea pe atunci cea mai puternic ă armat ă , ea ţinea numai în Flandra 40.000 de oameni,
în Milan 15.000. Oastea sa num ă ra 120.000 pede ş tri ş i 20.00 0 c ă l ă ri, o oas t e cu m
toa t e ţă rile cre ş ti n e de pe atunci n'ar fi putu t - o înjgheba; apoi o flot ă urie ş a s c ă ş i
aver e în d e s t u l ă s p r e a o în m u l ţ i în orice mome n t. Linia germa n ă a Casei de Austria
intra s e în tru p u l Fran ţ ei cu Alzas ul şi Lotaringia, care erau ale împ ă ratului germanic.
Fran ţ a era împ resu r a t ă din pat r u p ă r ţ i, la sud - est cu Italia, la nor d - est cu imperiul
germ a nic, la sud cu Lusignan şi Burgonia, la nord cu Tările de jos pan' în Sadna. Era
s t r i m t o r a t ă ş i p ri m e j d u i t ă în gr a d s u p r e m . In Suedia Casa intro d u s e s e intrigi
împo t riva lui Gustav Adolf, sp r e a ad uce pe tro n linia catolica de Wasa, care domnea
în Polonia, căci dup ă ideile vremei aceleia, în care legitimism ull era în floare, Gustav
Adolf trecea de uzu r p a t o r. Spania făcuse plan ul de a pune mâna pe marea Baltic ă,
ma m a tuturor comer ţ ielor, cum se numea pe atuncia, şi a prinde ră d ă cina Olandei, c'un
cuvânt painjiniş ul fin al ideilor religio a s e se pre f ă c u s e înt r'o m r e a j ă de fer.
Ră sboiul de 30 de ani a avut dre p t rez ulta t sf ă râ m a r e a acestei pu te ri urie ş e ş ti.
Richelieu - însuşi catolic - încurajeaz ă pro t e s t a n t i s m u l în Germ a nia şi împ re u n ă
cu celelalte pu te ri ame nin ţ a t e au su m u ţ a t asu p r a Casei tot ce se putea sum u ţ a, între
al ţ ii pe Turci îşi pe Voevo zii Tran silvan iei. Aust riei îi treb u ia u oam eni şi în Orien t şi
un ul din t r ' ace ş tia a fost Mihai Viteazul, asemenea o jertf ă a politicei austriace.
Intr'adev ă r cine 1- a îndem n a t pe Mihai Viteazul s ă se încu rce cu Turcii, a c ă ror
politic ă ţ inte a la mic ş ur a r e a Casei de Austria, prin sus ţ i n e r e a dre p turilor principilor
Transilvaniei asup ra Ungariei? Sanctitatea sa Papa şi catolicism ul rege al Spaniei Filip
al II- lea. Liniile amân d o u ă ale Casei se în ţ elegeau foar te bine. Poate că o înde m n a r e
venit ă de la Praga ar fi tre zit unele bă nueli în inima Voevodului române sc, dar una
venit ă de la Madrid - care avea în veder e nu m ai cre ş tin ă ta t e a - nu. Se ve d e c ă t o t
d i n iu b i r e a cr e ş t i n ă t ă ţ i i Au s t r i a va fi încerca t sub Cons ta n ti n Brâncovea n u s ă iee
ţ ara româneasc ă , precu m mai târziu a luat Bucovina.
Sfâr ş im caracteri z a r e a politicei aus triace cu u nele tr ă s ă t u r i gen e r a l e. Aus t r i a
exis t ă pri n disco r d i a po p o a r e l o r sale. Pent r u a le ţ in e vecinie lipit e ş i vecinie în
disc o r d i e, ar e nev o e d e u n element interna ţ ional, fă ră patrie proprie, fără
naţ ionalita te, fă r ă limb ă , de un eleme n t care s ă fie acas ă în Tirol ca şi în Boemia, în
Gali ţ ia ca şi 'n Transilvania. Acest om pur - cosmopolit per ex celentia m a fost pen t r u
aceas t ă ambi ţ ioa s ă Cas ă preotul catolic. Neavând familie, căci era neînsurat; neav â n d
limb ă , că ci limb a sa era o limb ă mo a r t ă (cea latin ă ); neav â n d pat ri e, c ă ci pat ri a sa
este unde'l trimete ecclesia; neavân d rege, căci regele s ă u este Pontifex maxim u s,
acest elemen t înce rca să unifice Austria prin religie. Pe lâng ă acest eleme n t s'a mai
for m a t înc ă un ul hibrid şi stan gaciu, cu o fisiono mie fatal ă: bea mterul aus triecesc.
Acesta are o limb ă dar ea consi s t ă din câteva form ular e nem ţ e ş ti de concept e,
nu mite Schim mel, adic ă rable. Dac ă i- ai lua unui beam te r aceste câteva rable
învechite şi r ă u stilizate, el nu mai ş tie nici o limb ă şi iat ă de ce: In casa p ă rint easc ă a
vorbit ruse ş te, a stu diat într'un gimnaziu ung u r e s c, a trecu t la univer sita t e a
nem ţ e a s c ă , şi, când îşi sfâr ş e ş te înv ăţă tur a, nu ş tie nici o limbi ă cum se cade. C'un
cuvânt Austria, pentr u a dom ni, are nevoe de un ciu d a t soiu de indivizi generis
nullius şi în secolul al XVI- lea clerul catolic se potrivea cu acest rol, încât aus t riac ul
cel mai bun era şi catolicul cel mai bun. Ast ă zi îns ă nu se mai potrive ş te. Libertatea
religioas ă , ră spân dit ă peste to a t ă Eur o p a , a sl ă bit fo a r t e m u l t bis e r i c a, iar ac e ş t i
b e a m t e r i fii n d cu t o t u l n e t r e b n i c i p e n t r u o s a r c i n ă a t â t d e g r e a , Au s t r i a a
t r e b u i t s ă - ş i ca u t e u n al t ali a t p e n t r u p o l i t i c a s a , t o t f ă r ă patrie, fă ră limb ă , fă ră
na ţ ionalitate, un elemen t cosm o p o lit şi egoistic, ceea ce drep t vorbin d este unul şi
acela ş i lucru, căci cosm o p olitis m ul este pr e t e x t u l de a n u face ni mic pe n t r u
desv ol t a r e a un ei p ă r ţ i a o m e n i rii, pe n t r u c ă in divi d u l res p e c t iv s'a îns ă rcina t de a
nu lucra nimic pen t r u uni ver s u l înt r e g. Afar ă de acee a aces t ele m e n t e ş i mai
cosmo p olit de cât cel catolic, de vreme ce e co m e r ci al, ş i chia r Chin e z u l n u va face
m a r e deo s e b i r e într e m ă rcile im p e r i u l u i ger m a n ş i liv rele sterline, pe când el va privi
cu un sim ţ i m â n t d e s u p e r i o r i t a t e r e l i g i a c r e ş t i n ă , ce i s e va p ă rea o palid ă
exegez ă a moralei lui Laotse sau a eticei Vedelor.
Metoda de p ă trund ere a Austriei. Din punc t de vedere austriecesc ar fi
nedre p t îns ă de a pretin d e, ca Austria să ne cru ţ e pe noi. Pentru orice patriot
aust riece sc e o datorie de a desc hi d e por ţ ile Orien t ul u i pe n t r u coloni z a rea
prisos ul ui copiilor săi şi desface r e a m ă rfurilor s al e, c' u n c uv â n t p e n t r u
pi o n e r i i c uc e r i r e i s al e . Ar fi a b s u r d d i n p u n c t d e v e d e r e a u s t r i e c e s c , de
a p r e t i n d e ca ea s'o fac ă ace a s t a cu ar m a în mâ n ă , cân d are înain t e - i o cale
pacinic ă , neb ă t ă t o a r e la o c h i ş i c a r e ni m i c e ş t e p e c o n t r a r i u în mod
atomis tic, atacâ n d prin agen ţ i econo mici, nu fo r m a s t a t u l u i , ci p e fie c a r e
m e m b r u al s t a t u l u i în pa r t e , ca r e nici ş tie nici voe şţ e s ă se s u s t r a g ă de la
ace a s t ă influ e n ţă .
Dar toc m a i fiin d c ă influe n ţ a au s t r i a c ă se pre z i n t ă c a o ţ e s ă t u r ă
f o a r t e c o m p l i c a t ă d e c a u z e ş i efec t e, încâ t fieca r e individ din ţ a r a
no a s t r ţ ă tr ă e ş te sub pre siu n e a ei, de aceea cu cât ne iubim mai mult pat ria şi
pop o r u l nos t r u, cu atât a vom tr e b u i s ă ne îna r m ă m mi n t e a cu o rece
ne p ă r t i ni r e ş i s ă n u s u r e s c i t ă m cug e t a r e a , c ă ci u ş o r s'ar putea ca să
falsific ă m vederea acestei călă uze de s t u l de cre di nci oa s e şi s ă agit ă m cu
vehe m e n ţă prin înt u n e r ic, în lupt ă cu fant a s m e . Inim ă foart e cald ă şi minte
foarte rece se cer de la un patriot, che m a t s ă îndre p t e z e po p o r u l s ă u, şi
fana ti s m u l iubi r ei pa t r i e i, cel m ai a p r ig fa n a t i s m n u op r e ş t e de fel, ca
cree r ul s ă r ă m â e rece ş i s ă - ş i înd r e p teze activitatea cu siguran ţă , să
nimiceascj ă ade v ă r a t a c a u z ă a r ă ul u i ş i s ă o s t â r p e a s c ă c u s t a t o r n icie d e
fie r. Pre c u m u n m e d i c n u va co m b a t e si m p t o m e l e n u m a i , ci ca u z a u n e i
bo a l e ş i va sf ă t u i s ă , se înl ă t u r e z e m e d i u l , în ca r e ea a t r e b u i t s ă se n a s c ă ,
to t a ş a vo m p r ivi ş i no i in di vi d u l na ţ i o n a l i t ăţ ii ro m â n e ş t i în d e s v o l t a r e a sa
ş i co m p a r â n d pe ac e a s t a c u no r m a legil o r fi zi o l o g i c e ale s o ci e t ă ţ ii, vo m
a r ă t a d e u n d e a t r e b u i t s ă s e n a s c ă n e o r â n d u e l i l e în via ţ a ec o n o m i c ă a
p o p o r u l u i , c a r e l - a u f ă cu t acc e s i b il u n e i infl u e n ţ e ec o n o m i c e st r ă i n e .
Te o r ia fil o s o f i c ă a ist o r i e i c u apli c a ţ i e la via ţ a no a s t r ă pu b l i c ă . De
ace e a s ă ne în t r e b ă m f ă r ă p ă r t i n i r e , cu m în t â l n i m pe p o p o r u l no s t r u în
is t o r i e , di n m o m e n t u l în ca r e ea de vi n e m a i s t r ă ve z i e , a dic ă de pe la
înce p u t u l se c o l u l u i al 14 - lea. Îl gă sim tot dea u n a de z bi n a t înl ă un t r u,
de z bi n a t în politica sa, ţ a ţă cu vecinii.
O t e o r i e f i l o s o f i c ă a i s t o r i e i n u n e p a r e d e p ri s o s aice a. Pop o a r e l e n u s u n t
p r o d u c t e ale int elige n ţ e i , ci ale n a t u r e i , - ace a s t a tr e b u e st a b i li t. In în c e p u t u l
d e s v o l t ă r i i lo r ele a u n e v o e d e u n p u n c t s t a b i l, îm p r e j u r u l c ă r u i a s ă se cri s t a li z e z e
luc r a r e a lor co m u n ă , s t a t u l lor, p r e c u m r oi u l a r e nev oie de o m a t c ă . Dac ă albin el e ar
avea jur n a l e, a c e s t e a a r fi f o a r t e le g i t i m i s t e . Câ n d m e r s u l lini ş ti t ş i re g u l a t al
af a c e r i l o r es t e lovit în ce n t r u l , î n r e g u l a t o r u l s ă u , t r e a b a n u p o a t e m e r g e b i n e . Ş i
c u t o a t e a c e s t e a n o i Ro m â n i i d e s u t e d e a n i n ' a m av u t al t ă p l ă ce r e m a i m a r e , d e
câ t a n e r ă s t u r na pri n c i p ii.
Al ă t u r i c u a c e a s t ă t e o r i e f u n d a m e n t a l ă d e s p r e s t a t , c a a ş e z ă m â n t
a l n a t u r e i ş i n u a l r a ţ i u n e i , vo m tr e b u i s ă - 1 car a c t e r i z ă m r ă pe d e .
1) Isto ria dinl ă u n t r u a po p o a r e l o r este o lup t ă între ideea stat ul ui şi
individu alis m. Ce este ind ivid u a li s m u l ? Fieca r e fiin ţă org a n i c ă e p e n t r u si ne
luc r u l pri n c i p a l, se m e n u l s ă u luc r u sec u n d a r . Dorin ţ e le ş i as pi r a ţ iile
oric ă rui individ om e n e s c su n t ne m ă r gi ni t e , încâ t fun c ţ i u n e a pri n c i p a l ă a
vie ţ ei, a inimei sale este, nu realiz a re a unei dorin ţ i ci dorin ţ a, voin ţ a ca ata re.
De acolo pmove r b ul: to a t ă lu m e a s ă pe a r ă , nu m a i Mane a s ă tr ă ia sc ă . Ace s t
ele m e n t e ş i pe r ic u l o s ş i folo s i t o r . Peric ulos, dacă o putere mai mare nu - i
pune margini folositor, dac ă în margini legiuite el caut ă a - şi reali z a pri n
m u n c ă as p i r a ţ iile sale, ş i pr e c u m soa r e le este tat ă l luminii şi al umbr ei, tot
aş a individualis m ul este tat ă l înflorirei îşi al dec ă derei, justi ţ iei îşi al
inju s ti ţ iei, binelui şi r ă ului.
Fa ţă cu aceast ă iluzie a inteligen ţ iei şi a inimei individ u a le, care e cau z a că
om pe om se exploa t ea z ă , om pe om se ni mice ş te, fa ţă cu ace s t be llum
omniu m contr a omne s, un ochiu mai limp ed e zic e: Stai! Nimici n d pe vecin u l
t ă u, tu love ş ti în tin e, c ă ci p u t e r i l e, car e ex pl o a t e a z ă na t u r a bru t ă , s'au
împ u ţ i n a t, tu eş ti mai s ă rac cu o su m ă oare care de pute ri. Deci vecinul să
tr ă iasc ă . El pro d u c e grâu, el are treb ui n ţă de mine, eu de el, ni mici r e a sa ar fi
o pie r d e r e v ă dit ă pe n t r u mi n e, care nu m ă pot ocupa cu toate oelea. Va să
zic ă inte re s ele individ u ale sun t ar mo ni z a bile. Iat ă dar ideea statului: ideea
armoniei intereselor. Dar pro duc ă torii de grâu au o ţ int ă com u n ă , intere se
co mu n e, iat ă clasa, iden tit a t e a de intere s e na ş te o iden ti t a t e de p ă reri: iat ă
principiile, se cere real iza re a aces t o r p ă re ri în sta t: iat ă partid a. Tot a ş a fac
bre sl a ş ii. For m e a z ă o cla s ă , au pri n ci p ii, su n t o par ti d ă . In locul
individ u a lis m u l u i per s o n a l vine cel de clas ă . Pen t r u a - ş i asig u r a cerc ul de
exp loatare, ele încre m e n e sc câte odat ă : iat ă castele. Nimic nu va schi m b a
nat u r a societ ăţ ii. Ea va r ă m âne a un bellu m om ni u m con t r a om n e s , sub ori ce
for m ă paci nic ă s'a r p re z e n t a . Pute rile în lup t ă se comma se a z ă , în locul
indivizilor avem clase, forme superioa re a aceluia ş princip, carile se lupt ă
pe nt r u sup r e m a ţ i e.
Statul îns ă , ca o form ă şi mai înalt ă a aceluia ş princip, nu vede în clase indivizi
deosebi ţ i, ci un complex de organe sociale, un individ: na ţ iunea. Toate clasele sunt înaintea sa
egal de importante, m e n i r e a s a e s t e d e a s t a b i l i a r m o n i a în t r e ele, de a op ri ca un a s ă fi
exploa t a t ă pre a mult prin alt a, c ă ci t o a t e t r ă e s c ş i înflo r e s c u n a d e la alt a şi peirea
uneia condi ţ io ne a z ă peirea mai curâ n d ă sau mai târzie a celeilalte.
2) Statul mai are ş i un scop mor al. Drep t va ră mâne totdea u n a, că societa te a exist ă
prin exp loat a r e a unei clase prin alta - afar ă de clas a, dup ă pă rerea noastr ă cea mai
important ă , care exploateaz ă de- a dreptul natura, care produce mat eriile br u t e . Deci pe
lâng ă acee a, c ă st a t u l va îng riji ca ac e a s t ă cla s ă , ace ş ti h a m a l i ai o m e nirei să stea cât se
poate de bine, el va că uta a deprin d e şi clasele superio a re la o mu nc ă folosito ar e, care să
compe n s e z e pe deplin sacrificiile celor inferioare. De aceea el va fi prin o aspr ă organizare
contra semidoctism ului, contra spoielei, contra tendin ţ ei egoistice a acestor clase de a câş t tig a
m u l t pri n m u n c ă p u ţ i n ă , de a n u se în t r e b a în socote ala cui tr ă esc.
Deci societ a t e a e câm p u l schi m b ă rilor vecinice, a lupt elo r pen t r u
existe n ţă şi su p r e m a ţ i e, un bellu m omnium contra omnes, statul este
regulatorul a ce s t e i lu p t e , el o p r e ş t e ca ace s t e p u t e r i egal de folo s i t o a r e să
se ni m i c e a s c ă u n a p e alt a . Socie t a t e a e m i ş c a r e a , s t a t u l st a b ilit a t e a .
D e a c e e a , p e n t r u c a l u p t a s ă p o a t ă fi p u r t a t ă î n m a r g i n i , t r e b u e ş t e o f a m i l i e ,
al e c ă r e i in t e r e s e s ă fie ac e l e a ale a r m o n i e i s o c i e t ă ţ i i, ca r e s ă fie b o g a t ă , câ n d toa t e
cla s e l e s u n t bo g a t e , p u t e r n i c ă cân d toate su nt p u t e r n i c e. Aceas t a e din a s t i a -
mon a r c h u l. Tot pe n t r u că individ u ali s m u l este princ ipi u l vit a l al n a t u r e i o m e n e ş t i ,
p r e f e r ă m în p r i v irea mo ş te nir ei legea salic ă şi nu maior a t u l.
Cu to t u l op u s ace s t e i se rii de idei es t e re p u blica nis m u l. Nu vorbi m de
re p u b lic a ni s m u l în se n s di pl o m a t i c , ci în se n s soci a l. Rep u b l i c ă es t e oric e
s t a t , î n c a r e o p a r t i d ă , r e p r e z e n t a n t a u n e i s a u m a i m u l t o r c l a s e (î n s ă
n u a t u t u r o r ) , p o a t e s ă a j u n g ă l a s t ă p â n i r e . Ac e s t e r e p u b l i c e l e î m p a r t
î n a n t i c e ş i m o d e r n e . Re p u b l i c e l e a n t i c e s e b a z e a z ă p e s u p r e m a ţ i a
cla s e l o r în fo r m ă d e ca s t e , re p u b l i c a m o d e r n ă se ba z e a z ă pe s u p r e m a ţ i a
ace lora ş i clas e în for m ă movibil ă . Deci Anglia, Fran ţ a, It a li a , Au s t r i a ,
Ro m â n i a s u n t a s t ă z i r e p u b l i c e în se n s mo d e r n ; Grecia, Rom a, Egipt ul,
Polonia, Ger m a ni a vec h e , Ola n d a vec h e re p u b l i c e în se n s a n t i c. Ele exis tă
sa u p ri n ex pl o a t a r e a ne o m e n o a s ă a u n e i cla s e p ri n alta, sa u p ri n
expl o a t a r e a sclavilo r ş i a ţă r a n i l o r r o b i ţ i (cele a n t i c e), s a u p r i n
ex p l o a t a r e a u n e i ţă r i p r i n a l t e l e , a d e s e p r i n t o a t e l a u n lo c . An g l i a
e x p l o a t e a z ă In d i a , Fr a n ţ a p e t o ţ i iu b i t o r i i d e lux di n lu m e , Ven e ţ i a ş i
Ola n d a în ev u l m e d i u e r a u ca Fra n ţ a a s t ă z i, Gre ci a ş i Ro m a t r ă i a u p r i n
sclavi, Polo ni a, Unga ri a, Ger m a n i a ş i Fra n ţ a vec h e p r i n ex p l o a t a r e a
n e o m e n o a s ă a ţă r a n i l o r , c' u n c uv â n t ori u n d e b u n ă s t a r e a u n u i a se
t r a d u c e în a p ă s area direc t ă sau indirec t ă a un ui altuia. O exce p ţ ie pa r a
for m a Svi ţ era şi Statele Unite, dar par n u m a i . Elve ţ i a t r ă e ş t e p ri n ex p o r t
in d u s t r i a l ş i prin to ţ i indivizii câ ţ i alearg ă ca s ă chelt ui a s c ă sud o a r e a fabricii
şi a ţă ra nilor pe privire a dealu rilo r. America, pe n t r u că clasa des m o ş te ni ţ ilor
gă s e ş te o avere neî m p ă r ţ i t ă , pe care şi- o împ a r t e , preriile. S'o vede m, când
s'or împle a.
De aceea se vor vedea în toat ă ome nire a dou ă mari serii de idei, dou ă tabere, aceea a
individual ismului, sistemul liberal, şi aceea, a armoniei int ereselor, a statului ca o unita te
absolut ă , a mo narchiei juridice. Libertatea e libertatea de a explo a t a , egalita t e a e egalita t e
de a deveni tira n, ca ş i vecin ul me u, fra t e r n i t a t e a u n m of t ilus t r a t prin ghilotin ă .
Să cercet ă m în zigzag şi repede ideea libert ăţ ii. Cet ăţ enii ger m a n i ş i polo ni (o cast ă )
cere a u re gelui liberta t e, adic ă liberta t e a de a- şi desb r ă ca ţă ranii şi de a- i spân z u ra dup ă
plac. Olanda cerea pen t r u com e r ţ u l s ă u liberta te. Hugo Grotiu s scrie un compendiu:
liberum mare. Englejii ră sp und: ne ierta ţ i - mare clausum. De la bilul maritim datea z ă înflorirea
Angliei. Cet ăţ enii fran ceji (cast e) st rig a u su b Richelie u liberta t e, adic ă o sum ă de drept u ri
şi privilegii, toate pe spatele ţă ranului.
Să venim la re p u b licele ro m â n e , care ca ş i cele antice tr ă iau prin
exploa t a r e a sclavilor şi a ţă ra n ilor, un d e Dom n u l era cu mâ n ile lega t e şi cel
în t â i u în t r e egali - p ri m u s in t e r p a r e s - , u n d e o cla s ă st ă p â n e a to t u l. Vod ă
a dic ă st a t u l, p u t e a s ă zic ă da, Hânc u zicea ba şi pe - a lui Hânc u r ăm â n e a . Să
ve d e m cu m libe r t a t e a , câ n d n u p o r n eş te din armo nia intereselor, ci din
individualism, nimice ş te clasele sociale şi în ur m ă şi stat ul: cum prin
înmul ţ irea neam ului lui Hâncu, influen ţ a econ omic ă a Aus t r i ei devi n e
de s t r u c t i v ă ş i cu m s u b ea abia Hâncul îşi desc hide ochii, se sparie de câte
ve de ş i n u ş tie de u n d e vin relele, n u ş tie c ă vin di n ba al lui.
De aceea să privim împrejurimile, în care s'au desvolta t Românii, ca să pricepe m şi mai
bine organiza re a lor putre d ă de stat. Noi am tr ă it sub influen ţ a drep t ului public a unui
popor republican, în sens ul antic al cuvân t ul ui - resp u blica Polo niae. Cet ăţ e nii aces t u i sta t
era u egali; fiecar e din ei era sta t u l polo n în per s o a n ă . Cel din ur m ă ş leah ţ i ţ , care striga în
parla m e n t: nie poswo liam Panie, nimicea hot ă rîrea corpului legiuitor. Nisipul pustiilor nu
poate avea mai mare nestator nicie, decât soarta acestei nefericite şi totu ş i nobile n a ţ i i.
Pu t e r e a s u p r e m ă a s t a t u l u i s a u m a i bi n e zis scaun ul celui întâiu dintre egali, era m ă rul
de ceart ă între cei influen ţ i. Regalitatea electiv ă i- a omorît politice ş te; aceasta şi excesul
libert ăţ ii ind ividua le. Dar a fi cet ăţ e a n polo n era u n privil egiu. Cei mai mul ţ i locuitori -
misera plebs contribuens nu însemna nimic. Poporul era sclav ul unui milion de cet ăţ eni
poloni.
Acest drept public polon avea mari farmece p ent r u clasele pu t e r n ic e din
ţă rile învecina t e. In Prusia boerii începu s e r ă a vorbi leş e ş te de dragul
institu ţ iilor polone - dar marele Elector îi înva ţă minte, lă rgind drep t ul breslelor
şi regulân d starea ţă ra nilo r. In Suedia boe rii vor tot aces t e lucr u ri, încâ t ca s a
ne f e r i ci t ă a regilo r, d o t a t ă c'o ene r gi e şi cu calit ăţ i rar e în isto rie, nefiin d în
st a r e s ă înfrâ n e z e aces te eleme n t e de disolu ţ i u n e, le adu n ă su b ste a g ş i
decla r ă r ă sb oi u la toa t a lu m e a; o ca m p a n i e , ca r e s e s f â r ş e ş t e c u ri s i p i r e a
o ş til o r lui Carol al XII- lea pâ n ă în ţă rile noa s t r e , un d e avem de la oamenii lui
dou ă ziduri: turnul Mitro poliei din Suceava şi tur n ul Col ţ ea din Bucure ş ti. C'un
cuvân t acele institu ţ ii gă sesc pretu ti n d e ni trec ere, un d e po t nu m a i.
In aş a dese rela ţ ii eu ace ş ti vecini, drep t ul lor pu blic nu pu t e a s ă r ă mâe f ă r ă
înrâ u ri r e asu p r a noastr ă . Mai întâiu nefericita de Domnie electivă. Acest drep t, atât de
lă udat de că tre mai to ţ i pub lici ş tii no ş t r i, n u es t e ni mi c m a i p u ţ i n d ec â t vrednic de laud ă .
Domnia scurt ă a lui Drago ş ne inspir ă mari îndoeli asupra sor ţ ii acelui Voevod. Du p ă el
u r m e a z ă 6 Do m n i în r ă s ti m p de 50 d e ani, pen t r u fiecare me dia de 8 ani - pu ţ i n pen t r u
o ţ ar ă , care înce pe.
Cu secolul al XV- lea începe în sfâr ş it o domnie lung ă şi lini ş tit ă - a lui
Alexand r u cel Bun. Aici se vă d rez ult a tele stabilit ăţ ii. In 33 ani el orga n iz e a z ă
ţ a r a bis e r i c e ş t e ş i p oli t ic e ş t e ş i m o a r e avâ n d o sing u r ă ne n o r o c i r e: are doi
fii în loc de un ul. Vin r ă sboa ele dint r e fra ţ i, apoi din t r e veri, pagi ni înc u r c a t e
ale isto ri ei noa s t r e , din care nu m ai u n lu c r u s e ve d e cla r , c ă u n ii aj u n g e a u
la tron cu ajutorul Ungurilor, ceilal ţ i cu al Polonilotr. Ţ ara se de sc hi d e
influe n ţ e l o r str ă ine. In aces t e t u r b u r ă r i t r e c e v r e m e a , p â n ă la s u i r e a p e
t r o n a lui Ştefa n cel Mare, uz u r p a t o r ş i el, dar mai n o r o c i t d e c â t c e i l a l ţ i .
D e l a 1 4 5 7 - 1 5 0 4 s e vă d d i n n o u e f e c t e l e s t a b i l i t ă ţ i i . A f o s t d o m n i a
c e a m a i glo r i o a s ă a Mold o v e i. El ni m i c e ş t e infl u e n ţ e l e d e d i n a f a r ă c u
s a b i a ş i c u i s t e ţ i a . Ş i c u t o a t e a c e s t e s e ş ti e d i n r e l a ţ i i l e m e d i c u l u i
ve n e ţ i a n , c ă c u t o a t ă gl o r i a ş i lu n g a s a d o m n i e , Ş tef a n a t r e b u i t să
a s i g u r e p r i n c ă l ă u u r m a r e a fi u l u i s ă u p e t r o n . C u ve n i r e a l u i Ş tef a n c e l
t â n ă r p a r e a fii p ri n s oa r e c a r e sla b e r ă d ă cini legiti m i s m u l lu m i n a t e i r o a d e
d e Mu ş a t i n . I n s ă a c e s t a m o a r e o t r ă v i t d e chia r Doa m n a sa, în ţ el e a s ă cu
bo e rii. Du p ă el vine Pet r u (linie nele gi ti m ă ), ace s t a d o m n e ş t e în do u ă
r â n d u r i , ş i a r e m u l t e riv a li t ă ţ i d e î nvi n s . Fiul s ă u Ilie s e t u r c e ş t e . Ş tefa n e
uci s d e bo e r i s u b co r t u ri l e d e la Ţ u ţ o r a ş i d i n vi ţ a Mu şă t e ş t i l o r n u
r ă m â n e d e c â t Do m n i ţ a Ru x a n d a . Ur m e d e le gi t i m i s m p a r a fi f o s t r ă m a s
ş i a t u n c i , c ă ci c e l c a r e ia mâ n a Dom ni ţ e i o ia împ r e u n ă cu tro n u l -
Ale xa n d r u Lă pu ş n e a n u . De la sti n g e r e a p r o g e n i t u r e i b ă r b ă t e ş t i a
n e a m u l u i d o m n e s c , d e la s t i n g e r e a m atc ei în roi ul Moldov ei, da t e a z ă
c ă de r e a Moldo vei. Do m n i i pe ca r e îi ale g e în t â m p l a r e a ş i in t r i g a , mo r m ai
to ţ i de mo a r t e nefir e a s c ă , boe rii s u n i to ţ i a s p i r a n ţ i la u n t r o n , p e c a r e n u
m a i şe d e a u n s u l l u i D u m n e z e u , şi a s t f e l s e u r m e a z ă r e p e d e u n u l d u p ă
al t u l câ n d p ri n t r ' o infl u e n ţ ă s t r ă i n ă câ n d p r i n a l t a . Ţ a r a d e v i n e v a t r a
d e s c h i s ă a i n f l u e n ţ e l o r st r e i n e . Des p o t Vod ă ucis cu bu z d u g a n u l ,
Lă ptu ş ne a n u o t r ă vi t c u sil a, Bog d a n Vo d ă go n i t la Mosc o v a , I o a n Vo d ă
u c i s d e T u r c i , P e t r u Ş ic h i o p u l ca vai de sufle t u l lui, Aro n Vod ă mo a r e în
te m n i ţă , R ă s v a n î n ţ e a p ă ; î n c e r c a r e a Mo v i l e ş t i l o r d e a f o n d a o d i n a s t i e
s e s p a r g e p r i n l u p t e l e î n t r e f ii i lor ş . a. m. d., ş i a p r o a p e to ţ i sf â r ş e s c
r ă u. Parale lo gr a m u l d e p u t e r i n a ţ i o n a l e pi e r d u s e p u n c t u l co m u n de
ac tivit a t e , ace a s t a n u ave a u n sâ m b u r e s t a bil, îm p re j u r u l c ă r ui a s ă s e
cri s t a l i z e z e .
O soart ă mai fericit ă , îns ă totu ş i foarte ase m ă n ă toa re cu acee a a
Moldovei, are Ţ ara Româ n ea s c ă . Acolo se s t a t o r n i c e ş t e din a s t i a Basa r a bilor
ş i aju n g e re p e d e la o cul m e, de la care - prin o întâ m pl a r e analog ă cu cea
din Moldova - intr ă discor dia în roiul de albine vorbitoa re. In tr'a dev ă r, dup ă
Tugomir Basarab - a că rui înce p ă t u r ă se pe r d e în noa p t e a u ne i ist o r ii,
st r ă f u r g e r a t e di n câ n d în câ n d de nu m e l e Banilor ba sar a bi - ur m e a ză
Alexa n d r u , care bate pe regele Carol Robert, apoi Vladislav care întinde repede
ma rgi nile ţă rei. La 136 0 el e Voevod al Ţă rei Româ n e ş ti, la 1365 Ban de
Severin, la 1368 Duce de Făgă ra ş . Urme a z ă Rad u Negr u care ba t e pe Ludovic
cel Mare, regele Ungariei şi câ ş tig ă de p lina au t o n o m i e a ţă rei sale. El las ă
doi fii: Dan ş i Mirce a . Da n I - iu e re n u m i t p r i n r ă s b o a e l e s a l e , purta te
precu m se vede de frate - să u Mircea. Mircea I- iu se sue pe tron la 1383 şi
domne ş te pân ă la 1418 adică 35 de ani, Iată şi aici efectele stabilit ăţ ii: do m ni a cea
mai glorioas ă şi întin de r e a ter itoriului cea mai mare. Mircea e Voevod al Ungro -
Vlac h ei, Ban de Severi n, Duce de Fă g ă ra ş ş i Amla ş , s ţ ap â ni to r amâ n d u r o r
ţ ermilor Dun ă rii pân ă la Marea Neagr ă , Dom n al cet ăţ ii Duro s t o r ş i al ţă rilor
tar t a rice. De la moa r t e a sa înce pe discor d i a în casa Basarabilor. Fiul să u
legitim Mihail moare d u p ă 2 a ni, u r m a t d e Da n al II - le a fi ul lui Da n I- iu.
Dar Mircea mai avea un fiu nelegitim, Vlad poreclit Dracul. Acesta devine
pă rintele liniei Drăc ul e ş ti l o r . De aici is t o r i a Ţă rei Ro m â n e ş t i d e c u r g e
asem ă n ă tor cu cea a Moldovei prin luptele continue între Dă nule ş ti, desce n d e n ţ i
legitimi ai lui Dan I- iu şi Drăcule ş ti, descen de n ţ i ilegitimi ai lui Mircea I- iu.
Dup ă vremi pline de împe r ec h e ri, Basara bii su n t stin ş i prin sabie, în urm a
intrigelor unei noua linii, primite în sân ul lor, şi anu m e Cantac u z i n Basara b.
Dup ă Dim. Cante m i r în Moldova ş i pu ţ i n du p ă că dere a Basara bilo r în Ţ ara -
Româ n e a s c ă vine Dom n ia Fan a r i o ţ i l o r . Infl u e n ţ a ac e s t o r a fiin d o bi e c t u l u n u i st u d i u
de o s e b i t, pu ţ i n vom sp u n e de s p r e ea. Form e le biz a n t i n e vin în locul celo r vechi,
cara c t e r e l e tr uf a ş e ale aris t oc r a ţ i ei devin servile. Disco r d i a din l ă un t r u , lip s a u n o r
din a s t ii con s t a n t e au tr a n s f o r m a t ţ a r a a p r o a p e î n p a ş a l â c .
Su b Do m n i i f a n a r i o ţ i , c a r e e r a u t r i m i ş i p e u n t i m p a n u m i t , ş i c a r e
a v e a u n u m a i t i t l u l d e D o m n ş i p o m e n i r e a în bis e r i c i, nici de c u m în s ă
co n s i s t e n ţ a m o n a r h i c ă , p u t e r e a c e n t r a l ă a s t a t u l u i e c u r a t n o m i n a l ă .
C h i a r d a c ă u n u l d i n t r e e i c e r c a a fi al t c e v a d e c â t ce e a c e e r a în
î m p r e j u r ă r i l e d a t e , vi a ţ a ş i a v e r e a îi e r a u î n p e r i c o l . D ă r i l e g r e l e ,
pe n t r u ca r e n u i se d a na ţ i u n e i nici o co m p e n s a r e , e r a u d ă r i p e n t r u
î m b o g ă ţ i r e a p e r s o n a l ă şi r e p e d e a a c e s t o r o a m e n i , c a r e t r e b u i a u să s e
f o l o s e a s c ă d e s c u r t a d u r a t ă a D o m n i e i l o r , a r m a t a n u m a i exi s t a d e fe l,
Mol d o v a p e r d e d o u ă p r o v i n c i i. - P er d e va t r a a ş e z ă rii ei, s t u p u l de u n d e
a u p o r n i ţ i r o i u r i l e c a r e a u î m p o p o r a t ţ a r a d e j o s , m o r m i n t ele Do m n i l o r ,
vec h e a s a ca p i t a l ă , Mit r o p o l i a s a veche. Moldove nii au avu t ne n o r o c i r e a de
a vede a î n s t r ă i n a t p ă m â n t u l l o r c e l m a i s c u m p —, ş i n u p r i n r ă s b o i u —
p r i n vâ n z a r e . In t r ' a d e v ă r s e î m p ă r ţ i s e Pol o n i a ş i o ţ a r ă , ca r e t r ă i s e în
a t â t e j a a s e m ă n ă r i c u e a , t r e b u i a s ă a i b ă ş i s o a r t a e i . To t u ş i t r e b u e s ă
c o n s t a t ă m c ă ni c i u n Mol d o v e a n n' a p u t u t fi mi t u i t d e - infl u e n ţ a m o r a l ă
a Au s t r i e i ş i c ă D o m n u l a p l ă t i t c u c a p u l p r o t e s t a re a s a.
Cu că derea Poloniei şi luarea Bucovinei se înc epe o nou ă epoc ă a influen ţ ei austriace:
cea care atingea politica exterioar ă a statelor române ş ti se schimbase întru atât, întru cât
aceste ţă ri nu mai înse m n a u nimica politice ş te, şi erau sus ţ in u t e de Rusia şi Turcia. Ca să
revenim la vorba pronu n ţ a t ă de mai multe ori în acest studiu: Statele de 'mpre jurul nostru
care aveau o monarchie stabil ă , s'au cristalizat împreju r ul acesteia şi au devenit uria ş e, —
ţă rile ro m â n e , în ca re ace s t p u n c t ce n t r a l lipse ş te, se închircesc, perd puterea lor fizic ă ,
ar mata, perd guvernul lor na ţ ional. Cum se schimbase fa ţ a lucru rilor împ rej u r u l Româ niei!
Polonia că z use, în locul ei venise Rusia; Tran silva nia cu do m n ia electiv ă , că zus e în
mâinile Austriei, Ung urii erau supu ş i, Turcia începuse a slă bi, România care mo ş tenise de la
Poloni nestabilitatea, nu mai avea nimic de per d u t decâ t doar fic ţ iu n e a unei expre sii
geografice, o sche m ă pent r u înse m n a r e a unei adu n ă tu ri de oame ni, fă r ă legi şi f ă r ă cultur ă .
In Moldova în s pe ci al beo ri m e a nu mai se m ă n a de fel cu Nistor şi Grigore Urechi, cu Miron
Costin, limba na ţ ional ă e într'o vă dit ă decaden ţă , al ă turat ă cu fru m o a s a î ş i spo r n i c a limb ă
a cronic a rilor.
Ţ ara nu mai est e dec â t o mo ş ie ma r e, ad m i ni s t r a t ă în felul un ei mo ş ii,
un co m p l e x de latif undii în care dre pt ul privat e drep t public, mo ş te nire a
averei teritoriale mo ş te nire a pute r ei în st a t. Pent r u c ă nu exis t ă m o ş t e n i r e a
pri m o g e n itului şi fiindc ă boierii sim ţ eau, că în mă rimea prop rie t ăţ ii teritoriale
consis t ă pute re a lor, se int r o d u s e s e u n fel d e sil n i c ă e r e d i t a r e . O p a r t e din
copii se călug ă reau cu de - a sila, unul sau doi mo ş teneau numele şi averea. Din
Domnia unei sing u r e clase rez u l t ă : lipsa total ă de dre p t pe n t r u clasa de
mi jloc. Era u m e s e r i i, er a u br e s l e cu st ă ros tiile lor, dar aces te clase de
oa me n i, ades e ştiutori de carte, nu aveau dreptu ri.
Să face m oar e cu m o su m ă a aces t ei st ă ri de lucr u r i, şi s ă vede m cu m
se de sv o l t ă din ea su m a de as t ă zi. Ce er a în ţ a r ă la 18 2 0 ?
Boerii mari. -
Boerii mici slujb a ş i.
Ţă ra n ii io b a g i, ca ri s t a u s u b oc r o t i r e a ace s tor a, fiin d oa m e n ii lor.
Cler ul laic ş i mo n a s t i c.
Aceş tia nu st ă teau sub autoritatea statului. Erau clase ale evului mediu,
adMinistrat e de ele înşile. Boer u l er a a p r o a p e au t o c r a t pe m o ş ia sa. Nu m a i
în grave cazuri penale - şi nici atunci tocmai - inte rv e n e a jus ti ţ i a sta t u l u i.
Cine ră mân ea să fie ad minist r a t de stat? Dou ă ele m e n t e n e a t â r n a t e : 1)
r ă z e ş u l, 2) ne g u s t o r u l ş i bre sl ele.
Deci ved e m c ă exis t a u d o u ă clas e ne a t â r n a t e , un a ţă r ă neasc ă , eşit ă
din r ă sboinicii împ ro p riet ă ri ţi, alta burgh es ă . Ace ş tia nu erau oame nii
ni m ă r u i. Ist o r i a celo r di n u r m ă 50 de ani pe car e m u l ţ i o n u m e s c a
reg e n e r ă r ii n a ţ i o n a l e , m ai eu dre p t cuvân t s'ar pu t e a nu m i isto ria nimicirii
r ă z eşilor şi bresla ş ilor. Nimicind u - se îns ă talpa ţă rei, er a n e a p ă r a t ca ş i
s t â l p i i s ă ca d ă . Au c ă z u t ş i boierii. O clas ă este într' u n po p o r un facto r al
armo niei societ ăţ ii, - de aceea ră u este c'au că zut r ă z e ş ii, r ă u c'a u c ă z u t
b r e s l e l e, r ă u c'a u c ă z u j t boerii. Căci se vor vedea tirm ă rile. Se va vedea cum
influ e n ţ e l e st r ă in e g ă sesc în fala n g ele na ţ i o n a l e golu ri din ce în ce mai
si m ţ i t o a r e , cu m fu n c ţ iile vie ţ ii econ o m ic e dege n e r e a z ă , cu m arterii str ă ine
intr ă în corpul nostru social, - cum dispar clasele po si t iv e ale Moldov ei o m cu
o m, clas ă cu clas ă , cu m p ă mâ n t u l ro m â n e s c devine un tere n de exp loata r e
pen t r u ind u s t r i a str ă in ă şi pr ole t a r i a t u l indigen.
Cu o mini m ă pu te r e a stat ul ui poli ţ ia, ad mi ni s t ra ţ i a şi dr e p t a t e a
tr e b u i a u s ă fie înt r ' o sta r e de plâ n s . Isp r a v n i c u l car e er a to t u l în t r ' u n ju d e ţ ,
avea de ad m i n i s t r a t pe neg u s t o r ii şi bre sl a ş ii din ţ a r ă , cei st r ă i ni ave a u
p r e t u t i n d e n e co n s u l a t e l e; lor - st ă rostiiie lor — asu p r a că rora stat ul româ n
n' av e a nici o p u t e r e . Ace ş ti isp r a v n i c i ne ş ti u t o r i de car te, servin d fă r ă
plat ă , era u su b do m n ii fa nario ţ i oame ni fă ră nici o înse m n ă t a t e, a că ror
apuc ă t u ri ad mi ni s t r a tive aveau o singu r ă ţ int ă : st o a r c e r e de ba n i. Fala n g a,
pe d e a p s ă poli ţ i e n e a s c ă , pe n t r u gre ş eli mici, se p u t e a r ă sc u m p ă r a cu câ ţ iv a
galbeni de la ace ş ti isprav nici, - iar opo zi ţ ia con tr a ace s t o r pe d e p s e ne d r e p t e
ş i ba r b a r e n u era nic ă iri. Deci clasa de mijloc avea nu m ai do u ă căi d e
sc ă p a r e : s a u s ă s e f a c ă s u p u ş i a u s t r i e c e ş t i s ă - ş i p u e pe ca s ă p a j u r a cu
d o u ă ca p e t e , sa u s ă int r e în cla sa blag o r o d n i c il o r s p r e a deve n i i n s ăş i
ci o c a n , s a u î n s f â r ş i t s ă i n t r e î n s l u j b a unui boer mare şi să sufere mai
bine palmele cu coanelor decât falanga aplicat ă de cutare aprod. Mul ţ i din cei
neîn se m n a ţ i se fac su di ţ i - , mul ţ i se fac de casa cut ă rui sau cut ă ruia, mul ţ i în
sfâr ş it caut ă prin bani şi st ă ruin ţ e s ă aju ng ă la sfân t u l privilegiu. Se na ş te o
mi ş care nes ă n ă toa s ă în so cieta t e, nu ba z a t ă pe mu n c ă , ci pe privilegiu. Pe
când comerciantul din Lipsca căuta să - şi adaoge milioanele, ciubot a r ul din
Germa nia s ă - şi înmul ţ ea s c ă mu ş teriii, negu s t o r u l şi ciubot a r ul româ n e s c
c a u t ă s ă d e v i e b o e r . - D a c ă c u a c e a s t ă b o e r ie ar fi fost combinată
arta ră sboiului ca în e v u l m e d i u , d e s i g u r c ă c a v a l e r i i c o t u l u i ş i a i
c a l u p u l u i ş ' a r f i e x e r c i t a t m a i d e p a r t e p a c i n i c a şi m ul t folo si t o a r e a lor
me s e r i e - , da r nefii n d a se m e n e a d a t o r i i ci n u m a i d r e p t u r i co m o d e , b o e r i a
m i c ă s a u m a r e t r e b u i a s ă fie u n o bi e c t d e invi d i a t , p e lân g ă ace s t e a
cav al e r i s m u l d ev e n i s e ief t e n în Mol d o v a . In ge n e r e t o a t ă s o c i e t a t e a
s e c o l u l u i al XVI- lea ş i al XVII- lea se p o a t e car a c t e r i z a sc u r t: Da to ri a se
p re f a c e în d re p t . Noi la înc e p u t u l vea c ul ui ace s t u i a a m fo s t înc ă în veac u l
al XVII- lea. Da t o r i a d e a fi sl u j b a ş al ţă r e i - o d a t o r i e f o a r t e gr e a ş i
p e r i c u l o a s ă s u b d o m n i i l e vec h i, d ev i n e u n dre p t d e a sl u ji ţ a r a , d a c ă vre a
ea sa u d a c ă n u vre a. Ş i a c e ş t i î n d r e p t ă ţ i r i d e a o s l u j i s e î n m u l ţ e s d
di n zi în zi, c ă ci to a t e isvo a r e l e de p u t e r i ale so ci e t ă ţ i i c u r g s p r e u n
s i n g u r p u n c t , s p r e a c e s t p rivilegi u, p ă r ă si n d vechi a ş i ne a t â r n a t a lor
albie. Neg u s t o r u l vre a s ă fie boe r, ţă ra n u l fecio r bo e r e s c , b o e r u l m i c -
b o e r m a r e , b o e r u l m a r e — D o m n . Şi b oie r ii mici cu m se fo r m e a z ă ? Pri n
m e r i t e l e i p e r s o n a l e , c e l e a u p e n t r u s t ă p â n i i l o r , n u p r i n sluj b e f ă cu t e
ţă rei. Cam a r d i n e r ii, co mi ş ii de la g r a j d u r i , ve c h i l i i d e m o ş i i , v ă t a j i i, s e
b o e r e s c to ţ i ş i a u o p r o g e n i t u r ă fo a r t e bo g a t ă . Acea s t j ă p r o g e n i t u r ă
u m p l e ca n c e l a r iile ş i alea r g ă la fiec a r e su p l i c a n t ca s ă - i to a r n e ce n u ş e sa u
nisi p p e h â r t i e. Mul ţ i de acei, car e au înce p u t ast f el carie r a, înc ă rc ă as t ă zi
ca s a pe n s i u n i l o r , car e în t r ' u n râ n d î ş i s u p e n d a s e p l ă ţ i l e . D a r p r i n
a c e a s t ă g r ă m ă d i r e l a p o r ţ i l e p r i v il e g ii l o r ş i al e sl u j b e l o r , - r ă m â n go l u r i
ec o n o m i c e , p e ca r e le u m p l e u n ele m e n t s t r ă i n - Evreii. Un d e b a c a l u l
b o e r i t ş i - a înc h i s d u g h e a n a , ş 'a d e s c h i s - o Evre u l, u n d e fi ul bl ă n a r a l u i
s' a f ă cu t cin o v n i c, bl ă n a r u l evre u ş i - a de s c h i s d u g h e a n ă , u n d e ci u b o t a r u l
r o m â n s ' a făc u t c u s t o d e a l u r b e i - a d i c ă p a z n i c d e n o a p t e , - a c o l o
Evreul ş'a desc hi s ciubo t a ri.
Pe c â n d î n s t a t e l e ve ci n e d o m n e a u n bi n e f ă c ă t o r a b s o l u t i s m , ca r e d e p r i n d e a
p o p o a r e l e la o m u n c ă regula t ă , la noi Vod ă era cu m â n ile lega te, te m â n d u - se veci n ie
d e plâ n g e r i la Poa r t ă ş i de r ă s t u r n a r e . S ă v o r b i m d r e p t - s e p o a t e p r e t i n d e d e la u n
o m s ă fie m a i m u l t d e c â t o m ? Câ n d Do m n u l n u e p u s a f a r ă d e o r i c e c o n t r o v e r s ă , ce
d e v i n e el d e câ t o si m p l ă p e r s o a n ă , c a r e î ş i ca u t ă d e in t e r e s e l e s a l e. In t r ' o ţ a r ă u n d e
fie ci n e zi c e: "c h a c u n p o u r s o i" ş i „a p r è s m o i le d é l u g e " - c e s ă z i c ă Do m n u l d e c â t
t o t a t â t a . . . Ş i p e c â n s p u t e r e a s t a t u l u i r o m â n s c ă d e a — , s e u r c a c e ? — puterea
consulatelor. Casa unui cons ul devenise o adev ă ra t ă ceta t e.
De a ic i î n a i n t e î n t r ' o s o c i e t a t e a n e s t a b i l i t ă ţ i i , se va ved e a cu m orice lege
org a n i c ă a ţă rei înt r o d u c e ele m e n t e d e n e s t a b i l i t a t e . Reg u l a m n t u l o r g a n i c m u l t
l ă u d a t ş i cu d r e p t c uv â n t p e n t r u u n e l e p ă r ţ i ale s a l e —, c u p r i n d e o mi c ă di s p o z i ţ i e ,
n e b ă ga t ă î n s e a m ă ş i t o t u ş i d e s t r u c t i v ă : Boe r u l a r e v o e a d e - a a l u n g a o r i c â n d d e p e
m o ş i i l e s a l e ş i d i n v a t r a s t r ă m o ş e a s c ă p e ţ ă r a n u l i o b a g . I n v a z iile r u s e ş t i a d u c
joc ul de c ă r ţ i. Int r ' o soci e t a t e în c a r e m u n c a a r f i f o s t l u c r u l p r i n c i p a l , j o c u l d e
c ă r ţ i n'a r fi fos t ni mi c - înt r' o socie t a t e de p rivilegia ţ i, f ă r ă nici o tre a b ă , care c ă u ta s ă -
ş i om o a r e vre m e a - , joc ul de c ă r ţ i a t r e b u i t s ă fie d e s t r u c t i v - u n e l e m e n t d e
n e s t a b i l i t a t e î n a v e r e a o a m e n ilor.
Du p ă oc u p a ţ i a r u s e a s c ă vi n e u n d o m n f o a r t e in t e l i g e n t , c u u n r a r
si m ţ is t o r i c , d a r c a r e p u s în a c e a s t ă s o c i e t a t e n e s t a b i l ă c a n ă s i p u l
p u s t i i l o r , cau t ă s ă - ş i asig u r e po z i ţ i a pe r s o n a l ă . In locul b o e r i l o r m a r i ,
c a r e - i c e r e a u s c a u n u l , e l d e s c h i d e o p o a r t ă m a r e b oie r il o r mici, fo ş tilo r
co m i ş i, fo ş til o r v ă t a j i d e m o ş i e s a u fiil o r lo r . Gr ă m ă d i r e a la po r ţ il e
p rivilegi ul ui devi n e din ce în ce m ai ma r e, a s p i r a n ţ i i la p o s t u r i s e
în m u l ţ e s c în t r ' u n a - o a m e n i i , c a r i n u ş ti a u d e c â t a r t a s c r i e r i i ş i a
c e t i r i i , p e ca r e în ţă ril e civili z a t e le ş tie fieci n e - ace ş ti o a m e n i s e
î n m u l ţ e s c p e z i ce m e r g e , ca n c e l a r i i l e g e m d e p r a c t i c a n ţ i f ă r ă p l a t ă - ş i
în schi m b u l vec h ei clas e bo e r e ş ti ave m o n o u ă clas ă , car e n'o
co m p e n s e a z ă de fel pe cea vech e - clas a scrib ilor 83).
Acea s t ă cla s ă se îmfl ă râ n d u r i , râ n d u r i, rec r u t â n d u - ş i m e m b r i i di n fiii cle r u l u i
lai c - di n sl u g ile fo ş tilo r bo e r i ş i fiii ace s t o r sl u g i, di n n eg u s t o r i i r e t r a ş i ş i d i n fiii
ac e s t o r n e g u s t o r i - , mi ş c a r e a m e r g e c r e s c â n d - , cl a s a d e m i j l o c a p e r i t , ea s'a
sc hi m b a t înt r ' o cla s ă de pr ol e t a r i ai co n d e i u l u i , f ă r ă n i c i o î n s e m n ă t a t e p o z i t i v ă în
s t a t , f ă r ă nici o îns e m n ă t a t e pe n t r u na ţ i e, o cla s ă de tu r b u r ă t o r i de me s e ri e.
Tot în ac e a s t ă vre m e se ext e r m i n e a z ă p ri n p r o c e s e n e d r e p t e c l a s a r ă z e ş e a s c ă ,
t o t î n a c e a s t ă vr e m e r ă z e ş iil e vec h i d e v i n m o ş ii d e p r i v il e g i a ţ i m i c i , ş i p e c â n d u n
b o e r , c a r e a v e a 1 0 . 0 0 0 d e f ă lci, a p ă s a fo a r t e u ş o r as u p r a s u p u ş i l o r s ă i, u n u l care
are 300 apa s ă foar t e greu as u p r a sat ul ui. Des face r e a pa r ţ i a l ă a latif u n d i il o r în m u l ţ e ş t e
n u m ă r u l clas ei feo d a le, ap ă sa r e a devi n e ato m i s t ic ă , ţă ra n u l î n c e p e a s ă r ă c i ş i a d a
î n a p o i . Ac e a s t a m e r g e cre s c â n d ş i di s o l u ţ i u n e a cla s e l o r p o z i t i v e cre ş t e, cre ş te -
cre ş te ş i azi.
E gr e u d e a ex p u n e o id e e f u n d a m e n t a l ă cu r a m i f i c a ţ i i l e ei a ş a, în c â t
s ă d e e u n t a b l o u u n i t a r . Id e e a exi s t ă t o a t ă i m p l i c i t ă în c a p , d a r s p r e a o
ex p u n e n e s e r v i m d e c u vi n t e , d e ş ir u r i ce a u în c e p u t - a u u n s f â r ş i t .
De a c e e a v o i il u s t r a p r i n fa p t e ac e s t e t e o r i i.
U n b o e r , p o s e d a - e i n d i f e r e n t u n d e , d e s t u l c ă er a b o e r ro m â n e s c - 2 5 0 . 0 0 0
d e f ă lci în t r ' u n h o t a r . Era u n o m d e u n ca r a c t e r r ă u - s g â r c i t , r ă p i t o r , a m b i ţ i o s f ă r ă
m a r g i n i . D a r e r a u n o m n . Ce s i m ţ e a u ţă r a n i i c u m e s t e b o e r u l ? Ţă r a n i i s ă i e r a u
b o g a ţ i , căc i a p ă s a r e a u n u i a n u m a i , î m p ă r ţ i t ă a s u p r a u n e i m a s s e a t â t d e m a r i d e
p ă m â n t ş i de oa m e ni, era apr o a p e nesi m ţ i t ă . El a mu ri t - p ă m â n t u r i l e s ' a u d u s î n
b u c ă ţ i p r i n p r o c e s e ş i m o ş t e n i r i . Nici u n u l di n u r m a ş i n ' a fi av u t ca r a c t e r u l a p r i g al
b o e r u l u i n o s t r u şi c u t o a t e a s t e a s u p u ş i i l u i a u d u s - o m a i r ă u s u b m o ş t e n i t o r i
d e c â t s u b e l . I n l o c u l u n u i s u b i e c t , e r a u a c u m m ai m u l t e s u b i e c t e , cu acele a ş i
tr e b u i n ţ e , cu ace le a ş i c h e l t u e l i ş i c u m a i m i c ă a v e r e .
Un mic b u l g ă r d e o m ă t c ă z â n d di n vâr f u l u n u i m u n t e s e f a c e d i n ce
î n ce m a i m a r e , r u p e c u el c o p a c i i c o d r i l o r , s t r i c ă o g o a r e l e , a s t u p ă u n
sa t . Un m ic si m b u r e greşit în org a n i z a ţ i a s o c i e t ă ţ i i , î n vi a ţ a
e c o n o m i c ă c r e ş t e ş i î n g r o a p ă o n a ţ i u n e . Ne m i r ă m c u t o ţ i i d e m u l ţ i m e a
crâş m el o r în ţa r a n o a s t r ă - d e m u l ţ i m e a ju d a n i l o r - , ca u z a e
m u l ţ i m e a r a c h i u l u i , m u l ţ i m e a vel n i ţ e l o r , d a r oa r e ace a s t ă m u l ţ i m e de
u n d e vin e? Sub d o m n i a t u r c e a s c ă a e x i s t a t m i c u l s i m b u r e , o d i s p o z i ţ i e
de ex p o r t . Ex p o r t u l grâ n elo r era oprit. Prin ur m are grâ n e l e
n e c o n s u m a t e t r e b u i a u p r e f ă c u t e în o b i e c t e x p o r t a b i l - î n vi t e . S' a u
c o m b i n a t l u c r u r i l e . Vel ni ţ a c o n s u m a p r i s o s u l ş i d a h r a n ă vi t elo r. Velni ţ a
p r o d u c e a rac h i u , rac h i u l tr e b u i a co n s u m a t ş i e r a m u l t . S'a u f ă c u t m u l t e
c r â ş m e . Pe n t r u a c e a s t a t r e b u i a u c r â ş m a r i . S' a u a d u s m u l ţ i Evr e i ş i
p r o p r i e t a r u l i m p u n e a fi e c ă r u i d i n s u p u ş i i săi de a lua atâta rachiu pe an.
Unele pl ăţ i pent r u m u n c ă s e f ă c e a u î n r a c h i u . S'a î n t r o d u s ex p o r t u l
într'a d ev ă r, îns ă velni ţ ele au ră mas; în locul grâ nelo r s'au luat cart o fii, c ă ci
rachi ul deve ni s e o treb ui n ţă şi aceas t ă treb ui n ţă cerea împlinire. Care au fo s t
re z u l t a t e l e ei? O p o p u l a ţ i e n e s ă n ă t o a s ă , fă r ă energie de carac t e r, fă r ă
ener gie eco n o m i c ă , c a r e î ş i vi n d e m u n c a p e b ă u t u r ă , o p o p u l a ţ i e în care
mo r t alit a t e a cre ş te în mo d însp ă im â n t ă t o r, iar sud o a r e a manilor ei se
capitalizea z ă în mâinile un ui eleme n t fă r ă pat rie, fă r ă limb ă , fă r ă
na ţ io n ali t a t e . . . Nu e d e m i r a t , c ă in fl u e n ţ a a u s t r i a c ă e mare.
Ce urm ări ar fi avut stabilitatea în domni e. Să compa r ă m acuma suma
puterilor scoiale de ast ă zi cu suma puterilor sociale de sub patriarchalul
prisacariu Ion Sandu Sturza Voevod.
Boerii ma ri, pr o p r i e t a r i de latif u n d i i, care - ş i cru ţ a u po p u l a ţ i a în mo d .
insti n c t iv.
Boerii mici slujb a ş i.
Breslele târgove ţ ilor cu st ă rostiile lor.
Ră ze ş ii, ţă rani liber.
Iobagii, ţă ra n i su p u ş i, c'u n d r e p t as u p r a u n e i p ă r ţ i de p ă m â n t .
Să ne închi p u i m c ă pri s a c a r i u l ar fi fos t din dinastia Muşăte ş tilor,
necon te s t a t de nimeni. La influe n ţ el e secolul ui al XlX- lea, el n'ar fi rezis t a t.
Un d r e p t civil ve n i t m a i t â r z i u a r fi d a t o via ţă în stat clasei de mijloc,
acela ş i drept asigura prieta t e a ră ze ş ilor. Mitro p olit ul ar fi asigur a t o
desvoltare clerului laic, având şi cele trebuincioase pe n t r u acea s t a . Dre p t u l
civil ş i- ar fi crea t o clas ă de amploia ţ i, dar ace ş ti amploia ţ i ar fi fost stabili,
c ă ci nu m a i un d e Vod ă se per â n d e a z ă , se m ă nâ n c ă şi pita lui Vod ă pe rân d.
Negus t o r u l ar fi ră ma s negust o r, meseria ş ul meseria ş , nu s'ar fi nă scut gol u r i
ec o n o m i c e a t â t d e si m ţ i t e . In sf â r ş i t în an u l Do m n u l u i 1 6 6 0 ar fi ve ni t
lo a n San d u l al III- lea po s i t o . - Sub ce îm p r e j u r ă r i! Fir m e le de pe uli ţ a ma r e
ar fi ro m â n e ş ti. Se de sc h i d cam erele, - se voteaz ă legea împro p riet ă ririi.
Atunci s' a r fi f ă cu t înt r ' a d e v ă r vue t m u l t , da r se sp ă r g e a de st â n c a
m ai e s t ă ţ ii. S'ar fi pl ă tit p ă m â n t u l în 90 de ani şi nu în 15 - , dar nu
ră mâ n e a u atât ea ne - p l ă t i t e c a a s t ă z i . Di n ş c o a l e l e p o p o r a l e a r f i e ş it
oa m e n i ş tiut o ri de cart e cari r ă mâ n e a u ce era u şi nu se fă ceau su b p e r c e p t o r i
de perce p t o r i căci intr a r e a între ad mi n i s t r a t o r i ar fi fost grea într' u n corp
stabil, care nu se ră stoar n ă la fiecare schim b a r e de minister. In sfâr ş it loan
Sand ul al IV- lea m o ş t e n e a u n st a t ro m â n e s c cu car e te - ai fi p u t u t fă li.
Atu n ci r ă sb oi ul din 54 ne ad u c e a Basar a b i a, cel din 59 Bucovina, cel din 66
Transilvania.
Iar acu m cum s'au desvoltat lucrurile? De toate de z a s t r e l e vecinil o r
n o ş t r i n oi n u ne - a m folo si t d e c â t s p r e a n e r ă s t u r n a Do m n i i . Vo d ă , a d i c ă
s t a t u l er a cu m a n i l e leg a t e . Vod ă zi c e a d a ş i Hâ n c u ba, ş i n e a m u l lui
Hâ n c u cre ş t e a di n ce în ce. Cu cât deve n e a u mai mul ţ i aspi r a n ţ ii la privil egii
ş i po s t u r i, cu atâ t cere a u l ă rgire a privilegii lor lă rgirea liber t ăţ ii pe con t a
p u t e r ii sta t u l u i, p â n ă ce am aj u n s la co n s t i t u ţ i e , car e d ă înt r ' a d e v ă r tu t u r o r
aces t o r as pi r a n ţ i şi n u m a i aces t o r a , pre c u m voi ar ă ta, o egalit a t e de
dre p t u r i fă r ă dat orii şi prolet a rii de scribi au pus mân a pe ţă rile române ş ti.
Caracterul vie ţ ii noastre publice. Fiecare constitu ţ ie, ca legea
funda m e n t al ă a unui stat, are drept corelat o clas ă cu sam ă , pe care se
întemeia z ă . Corelatul constitu ţ iilor st a t e l o r ap u s e n e es t e o clas ă de mijl o c,
bog a t ă , cult ă , o clas ă de pa t r i ci a n i, de fa b ric a n ţ i ind u s t r i a ş i - care v ă d în
con s t i t u ţ i e mijloc u l de a- şi repre z e n t a intere sele în mod adecvat cu
în semn ă tatea lor, - la noi legea funda m e n t al ă nu îns emn e a z ă decâ t egalita te a
pe nt r u to ţ i scribii de a ajun ge la func ţ iile cele mai nalte ale sta t u l u i. De ace e a
pa r t i d e l e no a s t r e n u le nu m e s c co n s e r v a t oare sau liberale; ci oame ni cu
slujb ă: guuer n a me n t ali, oa m e ni f ă r ă sluj b ă : opozi ţ ie. De acolo vecinica
plâ nge r e, că pa r ti d ele la noi nu su n t par t ide de prin ci p ii ci de inte r e s e
pe r s o n a l e - ş i p r i n c i p i il e s u n t int e r e s e - d a r in t e r e s e l e u n e i clas e po z i tiv e,
clasa po z i tiv ă a pr o p r i e t ă ţ ii terit oriale tory conserva tiv, clasa negus t o rilor sau
ind us t ria ş ilor wygs - clasa lucr ă to rilor, socialiş ti. Unde su n t la noi ace s t e
clase pio z i tive? Aristo cr a ţ i a ist o r i c ă - ş i ea tr e b u e s ă fie to t d e a u n a isto rică
pe n t r u a fi imp o r t a n t ă - a dis p ă r u t a pr o a p e , cla s a de mijloc po z i t iv ă nu
exis t ă , gol u ril e s u n t îm pli ni t e de st r ă ini, cla s a ţă r a n il o r e p r e a ne c u l t ă ş i
de ş i sin g u r a cla s ă p o z i t i v ă , ni m eni n'o pric e p e , ni m e n i n'o re p r e z e n t e a z ă ,
ni m ă nui n u - i pa s ă de ea.
Ţăranii, singura clasă Pozitivă. Ne mai rămâne o singură clasă pozitivă, pe al cărei spate
trăim cu toţii - ţăranul român. Să vedem acum, cum ne silim din răsputeri de a o nimici, şi pe
aceasta, cum am nimicit pe celelalte, ş i îm p r e u n ă cu ea st a t u l ş i na ţ iune a.
Să nu uit ă m un lucru - toat ă activita te a unei socie t ă ţ i o m e n e ş t i e m a i
m u l t ori m ai p u ţ i n o ac tivit a t e de lux - , n u m a i u n a n u: p r o d u c e r e a bru tă
care rep r e z e n t e a z ă treb ui n ţ e l e fun d a m e n t a l e ale o m u l u i. Om ul, în st a r e a sa
fire a s c ă , are tr e b uinţe de puţine lucruri: mâncarea, locuin ţ a, îmb r ă că minte a. Aceste
pent r u existe n ţ a perso n al ă . De a c e e a o n a ţ i e t r e b u e s ă î n g r i j e a s c ă d e
c l a s e l e , ca r e p r o d u c o bi e c t e l e ce c o r e s p u n d a c e s t o r t r e b u i n ţ e . Ro m a n u l
c a r e m â n c a li m b i d e p r i v i g h i t o a r e , s e p u t e a h r ă n i ş i c u p a n e , d a r f ă r ă
a c e a s t a n u p u t e a ; el p u r t a p u r p u r ă , d a r îi t r e b u i a pi o s t a v; lo c u i a î n p a l a t ,
d a r îi t r e b u i a c a s ă . O r i c â t d e m o d i f i c a t e p r i n l u x a r f i a c e s t e
t r e b u i n ţ e , e l e s u n t în f o n d a c e l e a ş i.
Pro d u c ă t o r u l m a t e r i e i br u t e p e n t r u ace s t e t r e b u i n ţ e , es t e ţă r a n u l . De ac ol o
p r o v e r b u l fra n c e z : Pauvr e pays a n, pa uv r e pay s - pa u v r e pay s, pa uv r e r o y . Ac e a s t a e s t e
î n t r ' o ţ a r ă cl a s a c e a m a i p o z i t iv ă d i n t o a t e , c e a m a i c o n s e r v a t o a r e î n li m b ă , p o r t ,
obicei u r i, pu r t ă t o r u l ist o r i ei un u i p o p o r , n a ţ i a în în ţ e l e s u l cel m a i a d e v ă r a t al
cuv â n t u l u i .
Cu m a m t r a t a t n o i p e a c e ş t i ţă r a n i ? A m cl ă d i t u n a p a r a t g r e o i u ş i n e t r e b n i c
p e s p a t e l e s a l e , a p a r a t r e p r e z e n t a t i v c u m îl n u m i m , ş i c a r e n u - i d ec â t p r e t e x t u l d e
a cre a di n ce în ce m a i m u l t e i p o s t u r i , p l ă t i t e t o t d i n p u n g a l u i d i r e c t s a u i n d i r e c t ,
î n t r ' o ţ a r ă , c a r e n ' a r e ex p o r t i n d u s t r i a l , ţă r a n u l m u n c e ş t e p e n t r u t o ţ i : s i g u r ş i
n e c o n t e s t abil. Dantele de Bruxelles, galon ul de pe chipiul ge n e r a l u l u i, co n d e i u l d e fie r
cu ca r e sc ri e m , chi b rit ul cu care ne a p ri n d e m ţ iga r a, to a t e ne vin în s c h i m b u l gr â u l u i
n o s t r u ş i ac e s t gr â u îl p r o d u c e num ai ţă ran u l; grâul e pro d u c t u l mu n c ei sale.
Cu câ t m a i m u l ţ i in d ivi z i s e s u s t r a g d e la p r o d uc e r e a b r u t ă , c u a t â t
m a i m u l ţ i t r ă i e s c p e s a m a a c e l e a ş i s u m e d e o a m e n i . Ce e s t e
c o n s e c v e n ţ a ? Es t e c ă a c e l o m s a u n u va m a i fi î n s t a r e s ă n e s u s ţ i e , s a u
va t r e b u i c a c u a c e l a ş ti m p ş i c u a c e l e a ş i p u t e r i s ă p r o d u c ă m a i m u l t .
Va t r e b u i s a u s ă p e a r ă , s a u s ă s e c u l t i v e z e ş i s ă l u c r e z e c u m a ş i n a .
Car e - i ca z u l no s t r u ? El n u s' a cul ti v a t . Ţă r a n u l n o s t r u e a e e l a ş c a ş i
î n a i n t e d e ci n c i z e c i de ani, dar sarcina ce o poar t ă , e înzecit ă . El p o a r t ă î n
s p a t e l e l u i : c â t e v a m i i d e p r o p r i e t a r i (la î n c e p u t u l s e c o l u l u i c â t e v a
z e c i), m i i d e a m p l o i a ţ i (î n î n c e p u t u l s e c o l u l u i c â t e v a z e c i ) , s u t e d e m i i
d e Ev r e i (î n î n c e p u t u l s e c o l u l u i c â t e v a m i i), z e c i d e m i i d e al ţ i s u p u ş i
s t r ă i n i (în în c e p u t ul sec ol u l u i câ te va su t e).
Pe a t u n c i ţă r a n u l n o s t r u cr e ş t e a m a i c u s e a m ă vite, er a p ă s t o r . Ace a s t ă
m u n c ă u ş o a r ă s e p o t r i v e a cu regi m u l as p r u , cu p o s t u r i l e sal e lu n g i, cu t r a i u l s ă u
si m p l u . Azi m u n c e ş t e to a t ă va r a ca s ă - ş i pl ă t e a s c ă d ă r i l e , t r ă e ş t e m u l t m a i r ă u
d e c â t a t u n c i ş i se s t â n g e . Mor o s u t ă , ş i s e n a s c în loc u l lo r 6 0. Ş i a c e a s t a n u e o
ve s t e d e s e n s a ţ i e - ci a d e v ă r u l .
Fa ţ ă c ' o a s e m e n e a s t a r e d e l u c r u r i , f a ţ ă c u o ţ ar ă , care se des p o p u l e a z ă , se
în ţ elege c ă influe n ţ a a u s t r i a c ă ec o n o m i c ă va t r e b u i s ă p r o p ăş e a s c ă r ă pe d e ş i s ă
u m p l e golu rile noa s t r e cu pri s o s u l p o p u l a ţ i e i s a l e . Me s e r i e ş i n e g o ţ , p a r t e d i n
a r e m d a ş i, pa r t e di n pr o p r i e t a r i , p r o p r i e t a t e a fo n d a r ă o r ăş e n e a s c ă e s t r ă i n ă . In
o r a ş u l Ia ş i a b i a a t r e i a p a r t e a p o p u l a ţ i e i s u n t s u p u ş i r o m â n e ş t i . Şi a s t a merg e
crescâ n d .
Veci n ă t a t e a Au s t r i e i e o m o r î t o a r e p e n t r u n o i, d a c ă n u n e v o m
t r e z i d e c u v r e m e ş i n u v o m a ru n c a la naib a to ţ i pe r c e p t o r i i,
s u b p e r c e p t o r i i, s u b - s u b - p e r c e p t o r i i , d a c ă n u vo m d e s c ă r c a p e ţă r a n ş i
n u - i v o m a s i g u r a o d e s v o l t a r e li n i ş t i t ă , d a c ă n u n e vo m h o t ă r î , s ă n u
p u r t ă m ni ci u n p r o d u c t s t r ă i n pe noi, pr e c u m au f ă cu t Ung u r ii în vre m e a
ab s olu ti s m u l u i.
Mijloac e de re m e d i ar e a r ă ului. Ră ul deci e înl ă u n t r u l. c
Nest a bili t a t e a est e ca u z a c ă de rii pr o b a b ili t a t e a ace s t e i a e st r â n s co m bi n a t ă
cu c ă de r e a br e s l e l o r , ş i ace s t e cla s e a u for m a t în di s o l u ţ i u n e o cl a s ă d e
p r o l e t a r i , ca r e t r e b u e ş t e d e p ri n s ă la m u n c ă .
Nu d r e p t u l p u b l i c , ci p ă s t r a r e a n a ţ i o n a l i t ă ţ i i n o a s t r e e l u c r u l d e c ă p e t e n i e
p e n t r u n o i ş i a r fi m a i bi n e ca s ă n u ale g e m d e p u t a ţ i d e c â t s ă p e a r ă n a ţ i a
r o m â n e a s c ă . Da c ă n' a m ave a veci n i e in f l u e n ţ e s t r ă i n e p r e c u m le a v e m , d a c ă a m fi
î n Sp a n i a, a t u n c i a n e - a m s p a r g e c a p e t e l e u n u l a l t u i a p â n ă s ' a r a ş e z a l u c r u r i l e . Da r
ac e s t lux d e re v o l u ţ i u n i s o c i a l e n u n i e s t e p e r m i s n o u ă , a c ă r o r s t a t e v e c i n i e o
c h e s t i u n e . De a e e e a n e t r e b u e s c t r e i lu c r u r i :
Stabilitate a, adic ă guver n mo n a r h i c, ere dit a r, mai m u l t o r i m a i p u ţ i n a b s o l u t ;
M u n c ă , a d i c ă e xc l u d e r e a p r o l e t a r i l o r c o n d e i u l u i d e l a vi a ţ a p u b l i c ă a s t a t u l u i
ş i p r i n a s t a s i lir e a lo r la o m u n c ă p r o d u c t i v ă .
Econo m i a , a di c ă d r e a p t a c u m p ă n i r e în t r e f o l o a s e l e a d u s e d e c u t a r e c h e l t u i a l ă
ş i s a c r i f i c i il e f ă c u t e p e n t r u e a ; a c e a s t a a t â t î n e c o n o m i a g e n e r a l ă a s t a t u l u i c â t ş i
î n c e a in d i v i d u a l ă .
Al t f e l a m a v e a a a l e g e î n t r e d o m n i a a u s t r i a c ă ş i c e a r u s e a s c ă .
S u b c e a d i n t â i Ev r e i i a r i n t r a î n s a t e î n n u m ă r m a i m a r e d e c â t a s t ă z i ,
ţ ă r a n i i a r d e v e n i s e r v i i lo r , m o ş i il e a r fi c u m p ă r a t e d e s o c i e t ă ţ i d e
c a p i t a l i ş t i , c o l o n i z a t e c u Ne m ţ i , ia r n a ţ i a r e d u s ă d e p r o l e t a r i a t . - I n
c a z u l a l d o i l e a u n u c a z a r ş t e r g e li m b a d i n b i s e r i c ă ş i s t a t , ţă r a n u l a r
t r ă i m a i bi n e , în s ă c u c o n d i ţ i a c a s ă s e r u s i f i c e ; c a r e d i n n o i c u m a r
s c r i e , a c o l o i - a r îng h e ţ a m u c u ' co n d e i u l u i ; ia r ă cei m a i c u r a j o ş i a r m ă ri
po h o d u l na Sibir, f ă r ă ju d e c a t ă , pri n or d i n ad m i ni s t r a t i v - ad mi ni s t r a t iv
poria d k o m .
"Lămuriri asupra influe nt e i ausiriac e". N- ruI 22 al Curier ul u i int er e s e l o r gene r al e
cup r i n d e o da r e de sa m ă a s u p r a p r e l e g e r e i m e l e "de s p r e inf l u e n t a a u s t r i a c ă ", ca r e
d e n a t u r eaz ă atât înfelesul cât şi tendin ţ a cuvintelor mele.
Ab s t r ă g â n d c u t o t u l d e la o b s e r v a b i l e , ca r e î m i a t i n g p e r s o a n a ş i n u a u a fa c e c u
o b i e c t u l , a c e a s t ă d a r e d e s a m ă s e m n a t ă d e u n X., cuprinde urm ă toarele puncte teoretice:
Se zice că a ş fi sus fi n u t .
1. Că num ai despotis m ul este fericirea şi progresul popoarelor;
2. Că ţă ranul trebue s ă ră mân ă ţă ran, robul rob, boerl boer etc, (prin urm a re organi z a r e de caste
eredit a re);
3. Că este ră u sistem ul nostru constitu ţ ional, care dă drept la alegeri, înlesnin d scribilor a ajunge la
afacerile stat ului;
4. Că m'am ferit a vorbi despre influen ţ a austriac ă ;
5. Că prelegerea mea a fost o propagan d ă politic ă. Toa t e ace s t e s u s ţ i n e r i s e înt e m e i a z ă cre d pe
n e p r i c e p e r e a cel o r zi s e de mi n e. Ar fi m a i r ă u pe n t r u au t o r u l lor de a p r e s u p u n e re a credinţă
din parte - i.
1. N'am cercat a dovedi nică iri, că despotis m ul este fericirea şi progres ul popoa relor. Tot ce am ar ă tat,
e că puterea stat ul ui dom nia concret ă a legii trebue s ă fie mai tare decât tendin ţ ele claselor sociale şi
să le înfrâne ze. Unde aceast ă putere a statului e în veci nică mi ş care şi lovit ă perpet uu în centrul să u,
acolo se na ş te despotis m ul unei caste şi lipsa de drept a celorlalte clase sociale, se na ş te despot ul
personal, care nu respecteaz ă nici o lege şi sfâr ş e ş te ră u, precum au sfâr ş it şi despo ţ ii din istoria
Românilor. C'un cuvânt am sus ţ inut domnia absolut ă a principiului armoniei intereselor, în contra
despotism ului, a domniei unei caste sau a unei persoane pe seama celorlalte clase, lipsite de drept.
2. N'am sus ţ i n u t că ţă ranul trebue s ă r ă mân ă ţă ran, etc, ci că înaintarea dintr'o clas ă într'alta trebue
să fie bazat ă pe munc ă şi nu pe privilegiu.
3. N'am sus ţ inut că e ră u sistem ul nostru constitu ţ ional, care dă drept la alegeri, înlesnind scribilor a
ajunge la afacerile statului, ci am ară tat numai că acest sistem e lă rgirea vechilor privilegii asupra
progeniturii claselor privilegiate din trecut şi că nu corespun d e cu clase economice pozitive, care să
gă seasc ă în el mijlocul de a- şi repre ze n t a interesele lor în stat.
4. Despre influen ţ a austriac ă am vorbit atât istorice ş te (rolul lui Mihai Viteazul în vremea ră sboiului
de 30 de ani, încercarea luă rei Olteniei sub Const. Brâncoveanu, ră pirea Bucovinei) cât şi asupra
influen ţ ei economice actuale, care devine însp ă imânt ă toare fa ţă cu o ţ ar ă ce se depop ulea z ă , fa ţă cu un
popor, care - şi pierde pe zi ce merge din manile sale comerciul, meseriile, proprietatea fonciar ă urban ă ,
ba în urm ă pân ă şi proprieta te a rural ă .
5. Prelegerea mea, dac ă se poate nu mi prop a ga n d ă , n'a fost politic ă ci econ o m i c ă .
Via ţ a for m a l ă (politic ă ) a sta t u l u i a fost con side ra t ă nu m ai întru atâta, într u cât are
legă tur ă cu via ţ a econo mic ă a po p o r u l ui nost r u .

187 7) Bălcesc u ş i urma ş ii lui.

Articol în care Eminescu laud ă calit ăţ ile lui Bălcescu ca scriitor şi ca om. In
acela ş i timp autor u l îşi expu n e şi ideile sale asu p r a genera ţ iei de Ia 1848 care - a
intro d u s la noi forme nepo t rivite cu starea real ă a societ ăţ ii, asu p r a fru m o a s ei limbi
de alt ă dat ă şi decad e n ţ ei limbii p ă s ă re ş ti a gazeta rilo r vremei, asu p r a fran ţ u z i s m u l u i
societ ăţ ii noas t r e.
In ce prive ş te starea politic ă , Eminescu vorbe ş te de spiritul r ă u în care s'au
intro d u s la noi ideile apu se n e de liberta te şi egalitate.
Articolul e şi un înde m n cald la mu nc ă , singu r a capabil ă să asigur e desvoltar ea
na ţ iu nii.
Articolul însu m e a z ă pe scur t idei pe care Eminescu le va desvolta în întreaga sa
carier ă ziaristic ă .
Articolul a ap ă ru t în Timp ul (II) 1877, 24 Noemb rie p. III şi n'a fost înc ă
repr o d u s în nici o edi ţ ie a lui Eminescu, pân ă la aceea a clasicilor comen t a ţ i.

Peste dou ă trei zile va eşi de sub tipar Istoria lui Mihaiu - Vodă - Viteaz ul
de Nicolae Bălcescu.
Se ş tie neob o sit ul zel, cu care acest bă rbat plin de inim ă şi înze st r a t de
natu r ă c'o minte pă tru n z ă t o a r e şi c'o fant a zie energic ă , a lucrat la istoria lui
Mihaiu - Vodă. Din sute de că r ţ i şi docu m e n t e el a cules c'o adev ă rat ă avari ţ ie
pen t r u gloria na ţ iei rom â n e ş ti, toate colorile din rela ţ ii şi noti ţ e, cu cari apoi a
zugr ă vit acea icoan ă m ă rea ţă , din care figura Voevod ului rom â n e s c ese în
prosce niu95), vitejeasc ă şi mân d r ă şi vred nic ă de a se coborî din str ă lucita
vi ţă a Basarabilor.
Limba lui Bălcescu este tot odat ă culmea, la care a ajun s româ ni m e a în
deob ş te de la 1560 încep â n d şi pân ă ast ă zi, o limb ă precu m au scris - o
Alecsan d ri, Const. Negru z zi, Donici, şi care ast ă zi e apro a p e uitat ă şi înlocuit ă
prin "pă s ă reasca" gaze ta rilor. Deşi Bălcescu se înte m eia z ă pret u ti n d e n e a pe
isvoare şi scrierea lui e rez ul ta t u l unei îndelu n g a t e şi am ă nu n ţ it e mu n ci,
totu ş i mu nca nu se bag ă nic ăiri în sam ă , precu m în icoanele mae ş trilor mari
nu se vede amest ec ul am ă n u n ţ i t de vă psele şi dese m n u l îngrijit linie cu linie.
O neobicin ui t ă căldur ă sufletea sc ă , ră spâ n d i t ă asu p r a scrierii întregi, tope ş te
nen u m ă r a t ele nua n ţ e într'u n singu r întreg şi ase me n e a scriitorilor din
vechime, el îi vede pie eroii săi aievea şi- i aude vorbin d dup ă cum le dictea z ă
caracter u l şi- i ajunge mint ea, încât toat ă descrierea perso a n elo r şi
întâ m p l ă rilor e dra m a tic ă , fă ră ca auto r ul să - şi fi îng ă duit a între b ui n ţ a
un deva isvodiri pro p rii ca poe ţ ii.
Nicolae Bălcescu e de altmin t r ele a o dovad ă , că limba româ n e a s c ă pe
vremea lui şi înainte de dân s ul era pe deplin for m a t ă şi în stare s ă repr o d u c ă
gândiri cât de înalte şi sim ţ iri cât de adânci, încât tot ce s'a făcut de atu nci
încoaee în direc ţ ia latiniz ă rii, fran ţ u z i rii şi a civiliza ţ iei "pom ă dat e" a fost
curat în dau n a limbei noas t r e.
Deşi nu mai împ ă rt ăş im entu sia s m u l că r ţ ii lui Bălcescu pen t r u ideile,
profesa t e azi de colegii lui de la 1848; de ş i ne - am încredin ţ a t cu durer e că
chiar aceia ce azi le repre zi n t ă , nu mai sun t p ă tru n ş i şi se slujesc nu m ai de
dân sele ca de o pârg hie pent r u ajunge re a unor intere se mici, de ş i ştim că
dac ă inima lui era vie în vremea noas t r ă , prin cartea lui ar fi trecu t o suflare
rece de ironie asu p r a piticilor cari îngân a u a împ ă rt ăş i sim ţ irile unei inimi, pe
care n'au ştiut - o pre ţ ui nicioda t ă , totu ş i entu sia s m u l lui ca atare ne
înc ălze ş te, căci este sincer, adev ă rat, energic, s'ara t ă cu acea ne - şovăire de
care ne minu n ă m în caracte rele antichit ăţ ii.
Dum n e z e u a fost îndu r ă to r şi 1 - a luat la sine înainte de a- şi vedea visul
cu ochii, înainte de a vedea cum contim p o r a n ii care au copil ă rit împre u n ă cu
dân s ul şi în cercul1 lui de idei, le- au exploata t pe acestea, ca pe o marf ă , cum
au intro d u s for mele goale ale occiden t u l ui liberal, îmbr ă cân d cu dân sele pe
ni ş te oame ni de nimic.
El s'ar sp ă imâ n t a vă zân d cum a fost să se realize z e pe p ă mân t u l nost r u
liberta t e şi lumin ă . El ar vedea parla m e n t e de pă pu ş i neroa d e, univer sit ăţ i la
care unii profeso ri nu ştiu nici a scrie o fraz ă corect, gazet a ri cu patr u clase
prima r e, c'un cuvân t oame ni cari vă zân d că n'au încotr o de lipsa lor de idei,
fabric ă vorbe nou ă , risipin d vechea zidire a limbii româ n e ş ti, pen t r u a p ă rea
că tot zic ceva, pent r u a simula o cultu r ă care n'o au şi o pricepe r e pe care
natu r a n'a voit să le- o deie.
Murind în Italia, să rac şi p ă ră sit, ră m ăşi ţ ele lui dor m în p ă mân t ul din
care a por nit încep ă tu r a nea m u l ui nost r u, cenu ş a sa n'a sfin ţ it p ă mân t u l
patriei, ci e pe veci ames t ec a t ă cu aceea a să r ăcimii din Paler m o. Cu limb ă de
moar te îns ă şi- a lă sat man u s c ri p t ele sale d - lui Ioan Ghica şi ast ă zi du p ă un
p ă trar de veac din ziua mor ţ ii lui societa t ea acade mic ă a îns ă rcina t pe d. A.
Odobesc u cu revizuirea şi editare a scrierii, care va vedea lumin a la vreme,
ast ă zi când vitejia şi vârt u t e a ţă ran ul ui nost r u ne face s ă uit ă m făţă rnicia şi
micime a de suflet a oame nilor de la 1848 şi neme r nicia unor a dintr e
coma n d a n ţ ii impr oviz a ţ i de fra ţ ii ro ş ii, cari pen t r u a- şi dura glorie pe ac ţ ii,
duc ca d. Colonel Angelescu la o moar t e sigur ă şi fă ră de nici un folos pe acest
popo r vitea z şi vred nic de a fi altfel guver n a t.
Facă - se aceast ă scriere evang helia neam u l ui, fie liberta te a adev ă rat ă
idealul nost r u, liberta t e a ce se câ ş tig ă prin mu nc ă . Când panglicarii politici
care joac ă pe funii împre u n ă cu confra ţ ii lor din Vavilon ul de la Seina, se vor
stinge pe rud ă pe să mân ţă de pe fa ţ a pă mâ n t u l ui nost r u, când p ă tura de
cenu ş eri, lene şă, fă ră ş tiin ţă şi fă ră avere va fi împin s ă de acest popo r în
întu n e r ec ul, ce cu drep t i se cuvine, atu nci abia pop o r u l româ n e sc îşi va veni
în fire şi va ră sufla de greu t a t e a ce apas ă asu p r a lui, atu nci va suna ceasul
adev ă ratei libert ăţ i.
Dar suna - va acel ceas? Oare tinerim e a care ast ă zi îşi uit ă limba şi
datinele prin cafenelele Parisului şi care se va întoarce de acolo rep u blica n ă ; şi
îmbuib a t ă cu idei str ă ine, ră să rite din alte st ă ri de lucru ri, va fi mai în stara s ă
în ţ eleag ă pe acest popo r, a cărui limb ă şi istorie n'o mai ş tie, ale că rui
treb ui n ţ e nu le în ţ elege, ale că rui sim ţ iri o las ă rece? Fi- vor în stare acei tineri
să în ţ eleag ă , că nimic pe acest p ă mân t, pent r u a fi priincios, nu se câ ş tig ă fă ră
mu nc ă îndelu n g a t ă , că toate coco ţă rile lor de - a gata prin intrigi de parti d ă şi
prin lingu ş irea de ş er ţ ilor şi făţ ar nicilor ro ş ii, nu sun t de nici un folos pen t r u
ţ ar ă ? Fi- vor dest ul de în ţ elep ţ i ca să nu lingu ş easc ă pati mile mul ţ i mei cu
fraze sun ă to ar e, ci s'o fac ă a vedea lă murit, că mu nca şi nu m ai mu nca este
isvor ul libert ăţ ii şi a fericirii şi cum că cei ce pretex tea z ă că bun u rile morale şi
materiale se câ ş tig ă prin adu n ă ri elector ale, prin discur s u r i de cafenea şi prin
articole de gazet ă , sun t ni ş te şarlata ni, cari am ă gesc pop o r ul în intere s u l lor şi
spre risipa bunei st ă ri? La întreb ă rile acestea ră spu n s u l e greu; ne teme m
chiar de a face conclu zi a final ă.
Oare un stejar care - 1 rupi de la ră d ă cin ă şi- 1 să de ş ti în mo d me ş te ş ugit
într'o gră din ă de lux are viitor? Oare neam ul româ n e s c cu toat ă tr ă inicia
ră d ă cinilor, are viitor, cân d tru n c hi ul e rup t de întreg trecu t u l nost r u şi
ră s ă dit în mod me ş te ş ugit în stra t ul unei desvolt ă ri cu totul str ă ine, precu m
este pen t r u noi cea fran ţ u z e a s c ă ?
Iat ă întreb ă ri la care nu îndr ă sni m a ră sp u n d e. Dumn e z e u l p ă rin ţ ilor
no ş tri s ă aib ă îndu r a r e de noi.

187 7) Icoane vechi ş i icoane nou ă .

Cele ş ase articole ap ă r u t e în ciclu su b titlul Icoane vechi şi icoane nou ă au o


imp o r t a n ţă deo s e b i t ă din do u ă pu n c t e de veder e: ne arat ă , mai întâi, serio zi t a t e a
gân di rii lui Eminesc u ş i p ă tr u n d e r e a pro b le m e l o r vie ţ ii noa s t r e p u blice; da u pe fa ţă ,
apoi, deo s e b i t u l talen t de ziari s t al lui Emines c u , la Timp u l şi- i stabiles c re -
rep u t a ţ i a.
In pri m u l articol, Actu alita t e a, Emine sc u critic ă via ţ a noa s t r ă p u blic ă .
Liberalis m u l de la noi nu are o baz ă serio a s ă , nici con d i ţ iile eco n o m ic e neces a r e.
Clasa noa s t r ă de mijloc e for m a t ă din da sc ă li şi avoca ţ i. To ţ i fac politic ă în loc s ă se
ţ ie de ocu p a ţ ii serio a s e. Univer sit a t e a e dec ă z u t ă , legile su n t str ă in e. Elemen t e
nep r e g ă tite se îmb og ăţ e sc prin politic ă din averea, sta t u l u i. Tur m a net r e b n icilo r
treb u e alu n g a t ă .
Articolul II, Paralele eco n o m ic e, e în leg ă tu r ă cu star e a, econ o m i c ă a ţă rii.
Legile str ă in e, ins tit u ţ iile str ă ine au s ă r ă cit clasa po zi tiv ă , ţă ranii. Starea noa s t r ă
eco n o m i c ă de po p o r agricol nu ne per mi t e pri mi r e a instit u ţ iilo r de lux a sta t elo r
ind u s t r i a le. înain t e de 184 8, pe vre me a boerilo r, era mult mai bine în ţ ar ă . Azi
n'ave m nici bog ăţ ii, ş i nici cult u r ă .
Articolul III, Bătrânii şi tine rii, ne ara t ă cu m au fost intr o d u s e la noi legi
str ă in e ne p o t r ivite. Tineri m e a fra n ţ u z i s t ă s'a înto r s cu pri nci pii înalte, a da t pe
b ă trâ ni la o piar t e ş i a luat con d u c e r e a ţă rii, dar e lipsit ă de sim ţ isto ric şi cat ă s ă
intr o d u c ă în ţ ar ă legi ne p o t r ivit e cu noi, dar po t rivite cu Fran ţ a.

I. Actualitat e a. Sociologia nu este pâna acum o stiinta, dar ea se întemeiaza pe un


axiom care e comun tuturor cunostintelor omenesti, ca adica întâmplarile concrete din viata
unui popor sunt supuse unor legi fixe, care lucreaza în mod hotarât si inevitabil. Scriitori care
în privirea ideilor lor politice sunt foarte înaintati au renunta t totusi de - a mai crede ca statul
si societatea sunt lucruri conventionale, rasarite din libera învoiala reciproca dintre cetateni:
nimeni afara de potaia de gazetari ignoranti nu mai poate sustine ca libertatea votului,
întrunirile si parlamentele sunt temelia unui stat. De sunt acestea sau de nu sunt, statul
trebuie sa existe si e supus unor legi ale naturii, fixe, îndaratnice, neabatute în cruda lor
consecinta. Deosebirea este ca în viata constitutionala lupta pentru existenta a grupurilor
societatii care stiu putina carte gaseste rasunet, pe când în statul absolutist acea lupta e
regulata prin o putere mult mai înalta, a monarh ului adica, al carui interes este ca toate clasele
sa steie bine si ca lupta dintre ele sa nu fie nimicitoare pentru vreuna.
Nimic nu arata mai mult ca spiritul public nu e copt decât discutii asupra teoriilor
constitutionale. Aceasta copilarie a spiritului nostru public se arata de la începutul dezvoltarii
noastre moderne, din zilele în care cei dintâi tineri rau sau deloc preparati s- au întors din
Paris, unde, uimiti de efectele stralucite ale unei vieti istorice de o mie si mai bine de ani si
uitând ca padurea cea urieseasca de averi, stiinta si industrie are un trecut foarte lung în
urma - i, au socotit a introduce aceeasi stare la noi, introd ucân d formulele scrise ale vietii
publice de acolo. E o zicala veche ca, de- ai sta sa numeri foile din placinta, nu mai ajungi s- o
manânci. Drept ca e asa, dar cu toate acestea acele foi exista. Si daca n- ar exista n- ar fi
placinta. Asemanarea e cam vulgara, dar are meritul de a fi potrivita. Conditiile placintei
noastre constitutionale, a libertatilor publice, de care radicalii se bucura atâta, sunt economice;
temelia liberalismului adevarat este o clasa de mijloc care produce ceva, care, puind mâna pe o
bucata de piatra, îi da o valoare înzecita si însutita de cum o avea, care face din marmura
statua, din in pânzatur a fina, din fier masine, din lâna postavuri. Este clasa noastra de mijloc
în aceste conditii? Poate ea vorbi de interesele ei?
Clasa noastra de mijloc consista din dascali si din ceva mai rau, din advocati.
D. X bunaoara e platit de stat ca sa învete pe studentii de la universitate limba româna
din punct de vedere filologic si istoria românilor, doua obiecte pe care nu le cunoaste deloc.
Sa ne- ntelegem. Nu avem pretentiu ne ca profesorii nostri sa fie genii. Departe griva de
iepure. Dar, în împrejurari normale, acest domn ajuns din întâmplare profesor s- ar fi pus pe-
nvatat carte si, fiindca nu este cu totului tot marginit, încât sa aiba nevoie de a fi instalat într -
un spital de nevolnici, ar fi ajuns sa poata împartasi studentilor ceea ce au aflat altii, de ex.
învatatii straini, despre limba româna, le- ar fi aratat calea buna si batuta de oameni mai
cuminti, încât s- ar fi împlinit teoria unui pedagog francez, ca un scolar poate învata de la
profesorul sau mai mult decât stie acesta însusi. Atunci nu l- am fi auzit sustiind pe d. X
autenticitatea cronicei lui Hurul, autenticitatea unei scrieri care, pentru filologi elementari
chiar, e o galimatie deplina si un falsificat greoi, pe care - l cunosti ca atare la cea dintâi vedere.
Dar împrejurarile nefiind normale d. X nu învata nimic, ci face politica. Drepturile
imprescriptibile, libertatea alegerilor, responsabilitatea ministeriala, suveranitatea poporului
sunt cuvinte care se- nvata pe de rost într - un sfert de ceas si care - l ridica pe om la noi în tara,
facând de prisos orice munca intelectuala. Caci natura comuna nu munceste decât de sila. Silit
de împrejurari normale, d. X ar fi devenit un profesor mediocru; nesilit de nimenea, se simte în
sat fara câini si umbla cu mâinile în solduri, lasa scoala pustie si vine la Bucuresti ca sa - si faca
mendrele si sa - si deie o importanta pe care natura n- a voit sa i- o deie.
Tot astfel e d. Y si buna parte din cumularzii universitatilor. Am luat profesori de
universitate pentru ca un institut înalt de cultura poate ilustra mai clar starea noastra de
decadenta. Si cine plateste oare pe acesti domni din clasa de mijloc a caror mâini si inteligente
nu produc valori de un ban rosu macar? In linia din urma munca taranului care, ca dorobant
moare pe câmpul de razboi, ca muncitor se speteste platind dari, pentru a tinea pe umerii lui o
clasa de trântori netrebnici.
Ce sa mai zicem de advocati?
Intorsi din strainatate, ei nu si- au dat silinta sa - nvete legile si datinile pamânt ului, sa
codifice obiceiurile natiei românesti, ci au introdu s pur si simplu codicele pe care le învatasera
la Paris, ca si când poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fara legi, fara obiceiuri,
fara nimic, si trebuia sa i s- aduca toate celea de- a gata din cea mai renumita fabrica. Dar în
genere advocatii sunt inteligentele cele mai stricate din lume. Caci, într - adevar, ce credinte
poate avea un om care azi sustine, mâini combate unul s- acelasi lucru, un om a carui meserie
este sa dovedeasca ca negru - i alb si albu - i negru? Oricât de buna morisca intelectuala ar avea,
ea se strica cu vremea si devine incapabila de a afla adevarul. De aceea cele mai multe din
discutiile Adunarilor au caracterul de cârciocuri si apucaturi advocatesti, de cautare de noduri
în papura, de vorbe însirate si fire încurcate. Acestea sunt elementele carora legile noastre
frantuz es ti le dau în stapânire tara. Plebea de sus face politica, poporul de jos saraceste si se
stinge din zi în zi de multimea greutatilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui
aparat reprezenta tiv si administrativ care nu se potriveste deloc cu trebuintele lui simple si
care formeaza numai mii de pretexte pentru înfiintare de posturi si parapost u ri, de primari,
notari si paranotari, toti acestia platiti cu bani pesin din munca lui, pe care trebuie sa si- o
vânza pe zeci de ani înainte pentru a sustine netrebnicia statului român.
Ce cauta aceste elemente nesanatoase în viata publica a statului? Ce cauta acesti oameni
care pe calea statului voiesc sa câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva
decât organizarea cea mai simpla posibila a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste papusi care
doresc a trai fara munca, fara stiinta, fara avere mostenita, cumulân d câte trei, patru
însarcinari publice dintre care n- ar putea sa împlineasca nici pe una în deplina constiinta? Ce
cauta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limba româneasca, care n- are
atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învatator de clase primare din tarile vecine si care cu
toate acestea pretinde a fi mare politic si om de stat?
Ce cauta? Vom spune noi ce cauta.
Legile noastre sunt straine; ele sunt facute pentru un stadiu de evolutiune sociala care
în Franta a fost, la noi n- a fost înca. Am facut strane în biserica nationalitatii noastre neavând
destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici,
care sa constituie clasa de mijloc, le- au umplut caraghiosii si haimanalele, oamenii a caror
munca si inteligenta nu plateste un ban rosu, stârpiturile, plebea intelectuala si morala. Arionii
de tot soiul, oamenii care risca tot pentru ca n- au ce pierde, tot ce- i mai de rând si mai înjosit
în orasele poporului românesc, caci, din nefericire, poporul nostru sta pe muchia ce desparte
trei civilizatii deosebite: cea slava, cea occidentala si cea asiatica si toate lepadaturile
Orientului si Occidentului, grecesti, jidovesti, bulgaresti, se gramadesc în orasele noastre, iar
copiii acestor lepadaturi sunt liberalii nostri. Si, când lovesti în ei, zic ca lovesti în tot ce- i
românesc si ca esti rau român.
Intr - adevar, d. Serurie, care a scris un volum de poezii "grecesti", d. Andruno p ulos, care
batjocoreste armata noastra puind - o sa joace la circ, d- nii C. A. Rosetti, Carada, Candiano, tot
nume vechi de care foieste textul cronicelor României, sunt singurii români adevarati, iar noi
taranii, mici si mari, caci, la urma urmelor tot tarani sunte m, noi bastinasii din tarile acestea
suntem straini care vindem tara cui ne da mai mult pe ea.
Liberalii sunt smântâna si temeiul României, noi suntem niste ramasite din vechile
populatiuni autohtone, care nu merita sa fie bagate în seama. De! iertati - ne, boieri, Arionesti si
Caradesti, ca ni s- a parut si noua biet ca traim în tara noastra si avem de zis o vorba. Iertati -
ne pentru ca nu bagasem de seama ca sunte m în Bulgaria, iertati - ne apoi ca n- am voit sa ne
batem pentru bietii greci si bulgari.
Nu vedeti ca ne - am supus stapânilor? Nu vedeti ca ne- am trimis copiii la junghiere
pentru ca d. Anghelescu sa poata culege lauri pe pielea lor? Ba au ajuns ca pâna si ciorò - horò,
rumânas de laie, alb ca pana corbului, sa scoata gazeta, în care sa ne batjocoreasca în toate
zilele. Nu va e destul, milostivi stapâni?
Dar acum, de ne veti fi iertat sau nu, sa stam de vorba gospodareste si sa va întrebam
ce poftiti d- voastra? Si, ca sa stim ca aveti dreptul de a pretinde, sa întrebam ce produceti?
Aratati - ne în Adunarile d- voastra pe reprezen ta n tii capitaliilor si fabricelor mari, pe
reprezenta ntii clasei de mijloc care sa se deosebeasca de fabrica de mofturi ale "Telegrafului",
si ale "Românului" si de fabrica d- voastra de palavre din Dealul Mitropoliei? Caci nu credem sa
puteti cere ca noi sa confunda m matasariile de Lyon cu blagomaniile d- lui N. Ionescu, nici
postavurile de Manchester cu istetiile d- lui Popovici- Ureche.
Ciudata tara într - adevar! Pe cei mai multi din acesti domni statul i- a crescut, adica i- a
hranit prin internate, ca dupa aceea sa - si câstige, printr - un mestesug cinstit, pâinea de toate
zilele.
Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce acesti domni si- au mântuit
asa - numitele studii, vin iar la stat si cer sa - i capatuiasca, adica sa- i hraneasca pâna la
sfârsitul vietii. Dar nu- i numai atâta.
Domnia lor vor sa faca pe boierii. 3–4–500 de franci pe luna nu - i linistesc si nu - i fac sa
se puie pe munca pentru a deveni folositori natiei de pe spinarea careia traiesc. Sunt nascuti
pentru lucruri mai înalte, pentru deputatii, ministerii, ambasade, catedre de universitate,
scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstitii lor parinti, care vindeau braga si rahat cu
apa rece sau umblau cu patrafirul si sfistocul din casa - n casa, nici nu visasera si nici n- aveau
dreptul sa viseze, caci nu dadusera nastere unor feti- frumosi cu stele - n frunte, ci unor baieti
grosi la ceafa si târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.
Caci din doua una. Sau acesti oameni sunt toti genii, si prin "calitatea" muncii lor
intelectuale merita locul pe care - l ocupa, sau, neprod ucân d nici o valoare, nerepreze n tâ n d nici
un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinsi în întunericul ce li se
cuvine.
Tarani? Nu sunt. Proprietari nu, învatati nici cât negrul sub unghie, fabricanti – numai
de palavre, meseriasi nu, breasla cinstita n- au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete
desarte, lenesi care traiesc din sudoarea poporului fara a o compensa prin nimic, ciocoi
boierosi si fudui, mult mai înfumura ti decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale tarii.
De acolo pizma cumplita pe care o nutresc aceste nulitati pentru orice scânteie de merit
adevarat si goana înversunata asupra elementelor intelectuale sanatoase ale tarii, pentru ca, în
momentul în care s- ar desmetici din betia lor [de] cuvinte, s- ar mântui cu domnia
demagogilor.
Intr - adevar, cum li s- ar deschide oamenilor ochii când unul le- ar zice:„Ia stati, oameni
buni! Voi platiti profesori care nici va învata copiii, nici carte stiu; platiti judecatori nedrepti si
administratori care va fura, caci nici unuia dintr - însii nu - i ajunge leafa. Si acestia va ametesc
cu vorbe si va îmbata cu apa rece. Apoi ei toti poruncesc, si nimeni n- asculta. Nefiind stapân
care sa - i tie în frâu, ei îsi fac mendrele si va saracesc, creând u - si locuri si locusoare, deputatii,
primarii, comisii si multe altele pe care voi le platiti pesin, pe când ei nu va dau nimic, absolut
nimic în schimb, ci din contra va mai si dezbraca, dupa ce voi i- ati întolit. N- ar fi mai bine ca
sa stapâneasca cei ce n- au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel putin
oameni care, prin mintea lor bine asezata, va platesc ce voi cheltuiti cu dânsii?
De aceea alungati turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic si n- au nimic si vor
sa traiasca ca oamenii cei mai bogati, nu stiu nimic si vreau sa va învete copiii, si n- au destula
minte pentru a se economisi pe sine si voiesc [sa] va economiseasca pe voi toti".
II. Paralele economice. Trebue să ad mit e m că între anii 1830 şi 40 vor fi exista t
abuz u ri ş i neaju n s u r i înde s t ule în ţă rile noas t r e, pen t r u că neaju n s u r ile se ţ in de nat u r a
lumii ace ş tia, încât oricân d ne pute m ruga, ca b ă trâ nii, ca s ă nu dea Dum n e z e u omul ui
atâta neca z cât poate duce. In epoca aceea în care s'a n ă scu t regula m e n t u l, şi- au ivit
că prui şi cele dintâiu idei liberale, şi, ca totd e a u n a , relele de atu nci au fost atrib uite
claselor st ă pâ ni to a r e. Dac ă merge a lumea r ă u, boerii erau de vin ă . Că ci lipsea u gara n ţ iele,
lipsea suvera nit a t e a popo r ul ui, lipsea cont r ol ul, abu z u r ile erau la culme, to ţ i furau şi
liberalii zicea u: Da ţ i - ne nou ă ţ ara pe mân ă şi ve ţ i vedea ce - om face dint r'în s a, cerul pe
p ă mâ n t, nu altceva! Ca şi acu m ei f ă g ă duia u mare a cu sarea, ca şi acu m cau z a tut u r o r
relelor era că clasele privilegiate dom n e a u, că disp u n e a u f ă r ă contr ol de avu ţ iile ţă rii, că
jupuia u lumea şi- şi f ă ceau de cap.
Bun. S'au dus privilegiile. Ast ă zi na ţ iu n e a cont rolea z ă tot ce se face; nu mai exist ă
abuz u ri, nici ho ţ ii, sunt st ă pâni ţ i de legi absolu t dre p t e cari ne gara n t e a z ă toate libert ăţ ile
ce sunt cu pu ti n ţ t ă .
Să facem deci isvodul averilor noa s t r e.
Am în avere: camer e, consilii com u n ale şi jude ţ ie n e, prim a ri, nota ri, advoca ţ i,
profe s ori de universita t e, acade mii, etc, etc, toate pl ă tite cu bani în nu m ă r ă to a re.
Avem la datorii: o jum ă ta te de miliar d de franci dato rie public ă , o sc ă dere regulat ă
atât a mu ncit orilor agricoli cât şi a bresla ş ilor, o des p oia t e mai neîn d u r a t ă a ţă ran ul ui, ba
s ă r ă cirea claselor de sus, prod u s ă prin s ă r ă cirea gener al ă , iar nego ţ şi mese rii în mâni
str ă ine.
Am admi s legiuiri str ă ine? Ei bine nu le - am ad mis pen t r u rom â n, cu treb ui n ţ el e
că ruia nu se potrivea u, ci pent r u eleme n t e econo mice cu care se potrivea u, şi care ş tiu a se
folosi de dâns elie, Am creat o atm o sf e r ă public ă pen t r u plan te exotice, de care plan t a
auto h t o n ă moa re.
Că ci azi avem cele mai înainta t e instit u ţ ii liberale. Control, suver a ni t a t e a po p o r u l ui,
codice fran ţ u z e ş ti, consilii jude ţ e ne şi com u n ale. St ă m mai bine pen t r u aceas ta? Nu, de
zece ori mai r ă u, că ci instit u ţ iile nou ă nu se potrivea u cu star ea noas t r ă de cultu r ă , cu
sum a pute rilor muncit oa r e de care disp u n e m , cu calitatea mu n cii noa s t r e, în cât treb u e să
le sleim pe acest ea, pent r u a între ţ ine apar a t u l costisit o r şi netre b n ic al stat ul ui mo d e r n.
Sunte m ţă rani, curat ă socote al ă , şi ţă r ă ne ş te ar fi treb uit s ă gos p o d ă ri m. Ţă ran ul,
oricât seu la r ă runc hi ar avea, bani n'are, şi sta t ul mo d e m are nevoe de bani. Un pas pe
care - 1 face depu t a t u l în came r ă , o pros tie care o zice, cost ă pe ţ ar ă bani şi ban ul e mu n c ă .
Un şir, scris de un ajutor de prim a r la sat, cost ă bani şi ban ul e mu nc ă . O prelegere rea,
ţ inut ă la universita t e, cost ă bani şi ban ul e mu n c ă - în sfâr ş it ban ul este pret u ti n d e - ea
repr e z e n t a n t u l şi t ă lm ă cirea citea ţă a mu ncii, într'în s ul e su d o a r e şi pu te r e musc ula r ă şi
prec u m ar ă t ă tor ul pe ceasor nic spu n e la nu m ă rul cuta re câte ceasu ri au trecu t, asem e n e a
sum a din buz u n a r u l me u arat ă cât s'a mu ncit pen t r u mine în societa t e a ome n e a s c ă .
Dar va zice cineva: Ei ş i? Cu mu nc a Româ n u l ui nu pot face sta t constit u ţ io n al cu
liberta t e, egalitate, frater ni t a t e şi suver a ni t a t e? Fran ţ u jii sun t far ma z o n i de au put u t - o
face, - ş i noi s ă nu pute m? Nu sunt e m noi oame ni şi nu put e m s ă ne lu ă m du p ă dân ş ii?
Adec ă ei s ă fie mai cu cap de cât noi?
Adev ă rat. Fran ţ u z u l nu - i mai cu cap decât noi... dar mai este un cus u r la mijloc,
care ne'm pie dic ă sau ar fi trebuit s ă nte' m p ie d ice.
Fran ţ u z ul ia o buca tj ă de metal în pre ţ de 50 de parale şi- ţ i face din ea un
ceasor nic, pe care ţ i - 1 vinde cu doi nap ole o ni; d - ta îi vinzi ocau a de lân ă cu un franc şi el
ţ i - o trime t e înapoi sub form ă de post av şi- ţ i ia pe aceia ş i oca 20 de franci; fran ţ u z u l ia
paie de ore z, care nu - 1 ţ in nimica şi- ţ i împle te ş te din ele o p ă l ă rie, pe care nevast a d - tale
d ă trei sau patr u napole oni.
Nu- i mai cu cap, pent r u că minte a nu se m ă nâ nc ă cu lingura, ci o mo ş te n e ş te omul
de la tat ă şi de la mu m ă , încât un moca n poa te fi tot at'ât de iste ţ şi desc his la cap ca şi un
ceasor nica r din Paris, nu m ai vorba e că moca n u l n'a dep rin s me ş te ş ug ul, şi de aceea
câ ş tig ă într' u n an cât câ ş tig ă me ş ter ul din str ă in ă ta te într'o zi.
De aceea îns ă me ş ter ul din Paris are de un d e pl ă ti camere, universi t ăţ i, teatre,
biblioteci, ba chiar brân z ă de iepure, de ar avea poft ă de dân s a, poate s'o aib ă . Dar noi,
popo r de ţă rani, nu le pute m toate aceste a decât cu 'ncet ul, şi un d e Fran ţ u z u l e cu dare de
mân ă noi treb ue s ă leg ă m para u a cu trei nod u ri, pen t r u că ceea ce un po p o r agricol nu are
nici odat ă , sunt banii.
Că ci ce se 'ntâ m p l ă într'a d ev ă r ?
Ai vând u t ocaua de lân ă cu un franc, pe care - l ai în mân ă şi- 1 po ţ i da iar, dar ea,
când ţ i - a venitt înapoi, te ţ ine nu unul, ci dou ă z eci de franci. Cu ce 'mpline ş te cusur ul de
la unul pân ă la dou ă zeci, de unde mai iai înc ă nou ă sp r e z e ce?
Neap ă rat, că din alte prod uc t e şi nu din lân ă , deci din grâu. Dar grâul se pro d u c e cu
oste ne al ă mult ă şi spor pu ţ in. Spre a pro d u c e un fir de grâu î ţ i treb u e o var ă 'ntreag ă , şi-
atunci înc ă atâr n ă de la ploaie şi de la vânt, de se va face sau, nu, pe cân d me ş ter ul str ă in
a lucra t ocaua de lân ă şi i- a dat o valoare înzecit ă în câteva ceaisu ri. De acolo vine, că
ţă ranul treb ue s ă munce a s c ă o var ă pen t r u a pl ă ti un obiect de lux, coma n d a t din
str ă in ă tate.
Calitatea mu ncei indu s t ri ale e alta. Un zugrav face o icoan ă bun ă , o vinde şi tr ă e ş te
cu 'nde s t ul a r e zece ani de pe dâns a; un t ă ietor de lemne mu nc e ş te zi cu zi, şi abia - şi ţ ine
zilele de azi pe mâne. Şi apoi ce deose bi re între mu nc ă şi mu nc ă ! Unul mu n ce ş te u ş or şi cu
pl ă cere suflete a s c ă şi câ ş tig ă mult, cellalt mu nce ş te din greu şi câ ş tig ă pu ţ in. Este vre - o
asem ă na re între unul şi cellalt? Poate t ă ieto r ul de lemne, a că ruia mu n c ă prin calitate a ei
pre ţ ue ş te a ş a de pu ţ in, s ă se m ă sure vreod a t ă cu zug rav ul?
Dar a ş a - i şi na ţ ia. O na ţ ie care pro d u c e grâu, poate tr ă i foarte bine nu zice m ba, dar
nicioda t ă nu va pute a s ă - şi îng ă due luxul na ţ iilor ind u s t ri ale înain ta t e.
Neap ă rat că nu treb ue s ă r ă mân e m pop o r agricol, ci treb u e s ă deveni m şi noi na ţ ie
indus t ri al ă m ă car pent r u treb ui n ţ ele noas t r e; dar vezi că treb u e omul s ă 'nve ţ e mai întâi
carte şi apoi s ă calce a pop ă , trebue mai întâi s ă fii na ţ ie ind u s t ri al ă şi du p ă aceia abia s ă
ai legile ş i instit u ţ iile na ţ iilor indu s t r iale.
Să zice m, bun ă oar ă , că cineva are un palat cât al lui Vod ă , şi venitu ri nu m ai de pe
un petec de cincizeci de pogoa ne, - va pute a el să duc ă traiu de Domn, s ă ţ ie slugi multe
de pe petec ul lui de mo ş ie ?
Şi ce - i într'a dev ă r o na ţ ie agricol ă pe lâng ă una ind u s t ri al ă ?? Cât un r ă z ăş , oricât de
vrednic fie, pie lâng ă un boier cu 100.000 de pogoa n e într'u n hota r.
Poate s ă fie r ă z ăş ul cât de iste ţ , cât de bun dei gur ă şi cât de harnic, s ă duc ă traiul
boer ul ui tot nu - 1 ţ in curelele, pent r u că de un d e nu - i nici Dum n e z e u nu poa te lua. Acum
poate în ţ elege ori care om cu mint e, ce fel am pu t u t intro d u c e la noi instit u ţ iile
str ă in ă t ăţ ei.
Pă pu ş arii, care ca p ă pu ş arii chiar sun t cum plit de scu m p e pen t r u noi, că ci de - a
pu ter e - a fi tot n'a m put u t face nimic.
Acuma dup ă ce am vă zut că suvera ni t a t e a, liberta t e a, egalitate a şi frate r ni t a t e a ne
ţ in o jum ă ta te de miliard datorie şi opt z eci de milioan e de franci pe an, s ă vede m cât ne
ţ inea pe noi, popor s ă rac, ocâr m ui re a jefuito a r e a boerilor.
Dou ă zeci şi vreo dou ă de milioan e pen t r u amâ n d o u ă ţă rile eu dou ă scau n e
.dom ne ş ti. Dar ace ş ti bani poate erau chelt ui ţ i în zad a r. Popula ţ ia s ă rac ă şi r ă u
admi nis t r a t ă poa te că se stingea mai r ă u decât ast ă zi şi la o vreme de foa me t e, doa m n e
p ă ze ş te, mure a u oam e nii pe uli ţ i?
Ia s ă vede m. Deschide m "Curier ul româ pie sc" dela 1840, No. de la 5 Augus t, şi citim
urm ă toa rele: "In anii 1837, 38 şi 39 s'au n ă scu t 139.26 3, au murit 90.20 7" - va s ă zic ă în
trei ani au fost 48.993 de oame ni spor în po p ul a ţ ie, sau, ţ ifr ă rot u n d ă , 50.000 nu m ai în
Munte nia; s ă pune m pent r u Moldova 40.000, că ci pop ula ţ ia se 'nm ul ţ e ş a acolo în acela ş
mod regulat ca şi dincoace.
Dar pop ula ţ ia se 'nm ul ţ e ş te în p ă tra t, nu în progre si u rie aritm e tic ă . Dac ă ţ inea tot
guvern ul jefuitor al boierilor, ast ă zi aveam 8.000.00 0 de locuito ri, pe cân d n'ave m nici
patr u bune , din contr ă pop ula ţ ia rom â n e a s c ă a ţă rei noas t r e e azi mai mic ă de cât la
1840.
Dar ce mai cetim înc ă în "Curierul rom â n e s c".
"In maga ziile de reze rv ă se afl ă dep u s ă în vreme de trei ani din ur m ă 4.441.10 6
chile de porui m b şi 299 mii 700 chile de meiu".
Ce avem ast ă zi în maga ziile noas t r e de reze rv ă ? Tot pe atâte a chile de palavre
liberale.
Dar mai cetim înc ă ?
"Capitalul "cutiilor satelor" din princip a t e s'a vă zut în catagra fia din urm ă la
2.357.483 lei".
Câ ţ i lei avem noi în cutiile satelor? Datorii, cât ă frun z ă şi iarb ă , că ci ast ă zi şi
comu n ele rurfale sunt datoa r e cu câte 10 - 20.000 de franci, precu m stat ul e dato r cu
cinci sute de milioa ne.
Dar boerii pr ă da u şi erau r ă i, zic liberalii. Haide s ă le face m pe plac şi s ă zice m şi
noi că erau para focului şi varga lui Dumn e z e u; zicân d - o pa noi nu ne ţ ine parale, iar
liberalilor li face m o pl ă cere.
Nu r ă mâ ne îns ă mai pu ţ in sigur că po p u la ţ ia se 'n - mul ţ ea, că ea, întâ m p l â n d u - se
ani r ă i, nu era expus ă , s ă moa r ă de foame, că erau nu n ţ i şi cume t rii multe şi pro h o a d e
pu ţ i ne, încât şi popa era mai câ ş tigat, pen t r u că la nun ţ i şi cume t rii mai mult chef se face
de cât la proh o a d e, ş i toate erau cu spo r, pân ă şi că r ă rile, pen t r u că p ă rintele când se
'ntorcea de la vr'un bote z, în loc de - a umbla pe una, umbla pe cinci.
Dar poate avem azi mai multe garan ţ ii de dre p t a t e? Ia s ă vede m. Stan gă se ş te azi o
pu ng ă înainte de a fi pier d u t - o Bran. Care - i ur ma r e a judec ă tore a s c ă ?
Se discope r e lucrul, şi Stan m ă nânc ă mai întâi b ă taie de la prim a r şi de la
sub p r e fe c t, apoi e închis preve ntiv, pierd e zece zile de lucru, câte un franc, fac zece
franci. Judec ă tor ul de instr uc ţ ie î şi pier d e ziua cu dân s u l, în loc de - a se ocu p a c'un delict
mai com plica t, deci pune m leafa lui zece franci, fac 20. Judeca ta tribu n al ul ui corec ţ io n al
ţ ine 10, fac 30. Stan e închis pe dou ă luni de var ă , câte un franc ziua, fac 60, la un loc 90.
Stan se întoarce acas ă , şi- şi gă se ş te ogorul pârloag ă şi via paragin ă , pier z â n d mu nc a unei
veri, fac, zicem. 100, la un loc 190. Stan gă se ş te d ă rile nepl ă tite şi- şi angajea z ă mu nc a pe
un an, ca să le pl ă teasc ă , ş. a. m. d., c'un cuvân t: Stan e ruina t pe câ ţ iva ani, pen t r u c'a
gă sit o pung ă înainte de - a o fi pierd u t Bran, bez b ă taea prim a r u l ui şi sub p r e f ec t ul ui pe de
asup r a.
Cum era înainte?
Bran pâra pe Stan la boer şi- şi prime a pu ng a înd ă r ă t, iar Stan că p ă ta în schim b u l
pu ngii cinci be ţ e s ă n ă toa s e, pe care le ţ inea minte, ş 'apoi se ducea s ă - şi vad ă de trebi.
Scurt, dre p t şi - gratis. Azi m ă nâ nc ă dou ă - trei b ă t ă i şi- şi pier d e şi tot ros t ul.
Dar apoi în de ob ş te legi fran ţ u z e ş ti ne - au treb uit nou ă ? Pentr u împrej u r a r e a că
p ă time ş te un loc pent r u megie ş i, pen t r u pesc uire a un ui iaz, pen t r u, neîng ă d uire a la
pose sie, pent r u a li se alege p ă r ţ ile, pen t r u un vad de moar ă , ş. a. treb uia u legi fran ţ u z e ş ti,
în care a ă se vorbea sc ă des pr e "lapini". Trebuia u miile de advoca ţ i, miile de prim a ri şi dej
ajuto ri de prima ri, nota ri, consilii şi para - consilii! Asta e cura t ă socote al ă de moflu z.
Şi ce avem în schim b? Poate o cultu r ă mai mare?
De loc. Dac ă cultur a se judec ă du p ă scriito ri, atu n ci vom treb ui s ă const a t ă m, cu
p ă rere de r ă u, că Eliad şi Asachi ş tiau de zece ori mai mult ă carte de cât D- nii C. A.
Rosetti, Costine sc u, Cara da si Funde sc u, că Anto n Pann era un scriitor cu mai mult talen t
şi mai de spirit de cât o sut ă dintr e oftico ş ii cari fac ast ă zi "esprit" prin gazet e, că singu r a
come die "Buna educa ţ ie" a lui C. Bălăcescu e mai original ă de cât toate scrierile D- lui V. A.
Ureche, la un loc; apoi s ă nu uit ă m că de genera ţ ia aceea a urgisi ţ ilor boeri se ţ ine pleia d a
scriitorilor no ş tri celor mai buni: Alecsan d ri, C. Negru z z i, Bolintinea n u, Donici, Bălcescu,
ş. a., că oame nii ş tiau o limb ă fru m o a s ă , vred nic ă , şi în ţ elea s ă de opinc ă ca şi de Vod ă .
Apoi exista aut orita t e ş i asculta r e. De zicea Vod ă un cuvân t, era bun zis; iar azi...?
Azi por u nc e ş te cânelui, cânele pisicei, pisica ş oarecelui, iar ş oarecele de coad ă î şi
atâr n ă poru nc a.
Azi gă se ş ti prin sate ordine minis te riale, că rora nu li se d ă nici o ur ma r e, de ş i D.
prima r a scris pe dâns ele: "se va ur m a în confo r mi t a t e cu ordin ele D- lui minis t r u". Azi se
împline sc ordinele num ai când D. prefect sau sub p r e fe ct voiesc să se r ă zb u n e asu p r a
un ui conse rva t o r.
Statul e azi ma ş ina, prin mijlocul că reia cei la ş i se r ă zb u n ă asu p r a potrivnicilor lor
politici.
Iat ă la ce hal am ajun s cu suvera ni t a t e a po p o r u l ui, libera te a, egalitate a şi
frate r ni t a t e a.
Apoi bune sunt ? - Bune, nu m ai au un cusu r: Nu se potrivesc.

III. Bătrânii ş i tinerii. Cu greu pricepe o minte de rând ca nu este în lumea aceasta nici
o stare de lucruri si nici un adevar social vecinic. Precum viata consista din miscare, asa si
adevarul social, oglinda realitatii, este de- a pururea în miscare. Ceea ce azi e adevarat, mâine e
îndoielnic, si pe roata acestei lumi nu suie si coboara numai sortile omenesti, ci si ideile. In
aceasta curgere obsteasca a împrejurarilor si a oamenilor sta locului numai arta, adica, ciudat
lucru, nu ceea ce e- n folosul oamenilor, ci ceea ce este spre petrecerea lor.
Citim azi cu placere versurile batrân ului Omer, cu care petreceau odata neamurile de
ciobani din Grecia, si imnele din Rig- Veda , pe care pastorii Indiei le îndrepta u luminei si
puterilor naturei, pentru a le lauda si a cere de la dânsele iarba si turme de vite. Tot asa privim
cu placere plasmuirile celui mai mare poet pe care l- au purtat pamânt ul nostru, plasmuirile lui
Shakespeare, si ne bucura m de frumusetea lor atâta, ba poate mai mult înca decât
contimpora nii lui, si tot astfel privim statuele lui Fidias s- ale lui Praxiteles, icoanele lui Rafael,
si ascultam muzica lui Plestrina. Tot astfel ne bucura portretul pe care - l face Grigorie Ureche
Vornicul lui Stefan Voievod cel Mare, încât simtim si azi placere citind ce vrednic si cu virtute
român a fost Maria Sa.
Dar nu tot astfel sunt gândirile care ating folosul oamenilor, bunul lor trai si petrecerea
lor unul lânga altul fara a se prigoni si fara a- si amarî viata ei în de ei.
Introducând legile cele mai perfecte si mai frumoase într - o tara cu care nu se potrivesc,
duci societatea de râpa, oricât de curat ti- ar fi cugetul si de buna inima. Si de ce asta? Pentru
ca – întorcându - ne la cararea noastra batuta – orice nu - i icoana, ci viu, e organic si trebuie sa
te porti cu el ca si cu orice alt organism. Iar orice e organic se naste, creste se poate îmbolnavi,
se însanatosea z a, moare chiar. Si, precum sunt deosebite soiuri de constitutii, tot asa lecuirea
se face într - altfel, si, pe când Stan se însanatoseaz a de o buruiana, Bran se îmbolnaveste de
dânsa si mai rau.
Cum numim însa pe aceia care zic c- au descoperit o singura doftorie pentru toate
boalele din lume, un leac fara gres, care, de esti nebun, te face cu minte, de- ai asurzit, te face
s- auzi, în sfârsit, orice- ai avea, pecingine, chelie, ciupituri de varsat, degeratura, perdea la
ochi, durere de masele, tot c- o alifie te unge si tot c- un praf te îndoapa?
Pe un asemenea doftor l- am numi sarlatan.
Ce sa zicem acum de doftorii poporului românesc, care la toate neajunsurile noastre tot
c- un praf ne îndoapa, care cine stie de ce o fi bun?
Da’- i soseaua rea, încât ti se frânge caru - n drum? Libertate, egalitate si fraternitate si
toate vor merge bine. Dar se înmultesc datoriile publice? Libertate, egalitate si fraternitate da
oamenilor, si s- or plati. Da’- i scoala rea, da’ nu stiu profesorii carte, da' taranul saraceste, dar
breslele dau înapoi, dar nu se face grâu, da’- i boala de vite?... Libertate, egalitate si
fraternitate, si toate or merge bine ca prin minune.
Am aratat, într - un rând, ca aceste prafuri si alifii ale liberalilor le- am luat de ni- i acru
sufletul de ele si tot rau.
Or fi bune ele buruienile acestea pentru ceva, dar se vede ca nu pentru ceea ce ne
lipseste tocmai noua.
Sa vedem acuma cum au ajuns liberalii la reteta lor, buna pentru toate boalele si pentru
nici una. In veacul trecut au fost în tara frantu zeasca taraboi mare pentru ca statul încapuse
prin risipa curtii craiesti într - atâtea datorii încât se introd use se monopol pâna si pentru
vânzarea grâului. Ajunsese cutitul la os prin multimea darilor si prin tot soiul de greutati pe
capul oamenilor, încât nu mai era chip decât sa dai cu parul si, sau sa scapi, sau sa mori, decât
sa duci asa viata.
La noi, Voda Stirbei pleaca din domnie lasând 16 milioane în visteria tarii si 3 milioane
în cutiile satelor. Nu se potriveste!
In Franta toate darile erau date în antrepriza, si antrepreno rii storceau toate clasele
societatii, pentru a hrani curtea cu trântorii ei. La noi, darile se strângeau mare parte de- a
dreptul, iar Voda era boier cu stare, care traia de pe mosiile lui si nici nu facea vrun lux de-
acatarea. Iar nu se potriveste!
In Franta locurile de judecatori si din armata se cumpara u cu bani, si dreptatea
asemenea, la noi fiecine, dupa câta carte învatase si minte avea, putea sa ajunga alaturi cu
coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale tarii. Iar nu se potriveste!
In Franta nemultumirea economica era la culme: caci fiecaruia îi trebuia mai mult decât
avea. Luxul si modele istoveau averile cele mai mari. La noi boierul mostenea o blana de samur
de [la] strabun u - sau, un sal turcesc de la bunu - sau, un antereu de citarea de la tata - sau,
având de gând sa le lase toate si nepotu - sau, ca sa se fuduleasca si el cu dânsele si fiecare
avea strânsura pentru iarna si parale albe pentru zile negre; c- un cuvânt fiecare avea mai mult
de câtu - i trebuia, caci pe atunci toata tara era „conservatoare". Iar nu se potriveste!
Oare ce facusera mosnegii ca sa merite urgia liberalilor? Ce sa faca? Ia pe cât [î]i
ajunsese si pe ei capul. Biserici, manastiri, scoli, spitale, fântâni, poduri, sa li se pomeneasca si
lor numele când va creste iarba deasup ra lor... si înca una, pe care mai ca era s- o uitam. Multi
din ei au scos punga din buzunar si au trimis pe baietii ce li s- au parut mai isteti „înlauntru",
ca sa - nvete carte, sa se procopseasca spre fericire neamului. Si- au crescut serpi în sân cu alte
cuvinte.
Caci acest tineret s- au fost dus într - o tara bolnava în privirea vietii sociale: Clasele
superioare putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de placeri nemaipo me nita în alte
colturi ale pamânt ului, producerile sanatoase în literatura si arta facuse loc picanteriilor de tot
soiul, în sfârsit orisice era mai cautat decât apa limpede si racoritoare de izvor. Apa cu
parfum, apa cu zahar, apa cu migdale, apa cu otrava, tot ce poftesti, numai apa de izvor nu.
Acolo, în loc sa- nvete lucruri folositoare, adica cum se ara si se samana mai cu spor,
cum faci pe copii sa priceapa mai bine cartea, cum se lecuieste o durere de stomah, cum se
tese pânza si se toarce inul, cum se fac talpe trainice la cizme si alte lucruri folositoare de
acest soi, s- au pus aproape toti pe politica, sa afle adica si sa descopere cum se fericesc
neamurile si cum se pun la cale tarile, adica au adunat multa învatatura din „Figaro", „Petite
République FranØaise" si, cu capul gol si punga item, s- au întors rânduri - rânduri în tara, ca sa
ne puie la cale. Aceasta tinerime vesela si usoara traieste în România si se trezeste în Franta,
traieste într - o tara saraca si au deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din
Franta, are trebuinte de milionar si bani mai putini decât cinstita breasla a ciobotarilor din
acele tari. Acest tineret, ce se caracterizeaza prin o rara lipsa de pietate fata cu nestram u ta t a
vrednicie a lucrurilor stramosesti, vorbind o pasareasca corupta în locul frumoasei limbi a
stramosilor, masurân d oamenii si împrejurarile cu capul lor strâmt si dezaprobâ n d tot ce nu
încape în cele 75 dramuri de creier cu care i- a- nzestrat rautacioasa natura, acest tineret, zic, a
deprins ariile teatrelor de mahala din Paris si, înarmat cu aceasta vasta stiinta, vine la noi cu
pretentia de a trece de - a doua zi între deputa ti, ministri, profesori de universitate, membri la
Societatea Academica, si cum se mai cheama acele mii de forme goale cu care se- mbraca
bulgarimea de la marginele Dunarii!
Caci cei mai multi din acesti laudati tineri sunt feciori de greci si bulgari asezati în
aceasta tara si au urmat întru romanizarea lor urmatorul recept: ia un baiat de bulgar, trimite -
l la Paris si rezultatul chemic e un june „român".
Pe la 1840, Eliad batrânul, pe când înca nu se numea „Heliade - Radulesco", adica pe
când nu - l ametise înca atmosfera Parizului, scria marelui ban M. Ghica urmatoarele:
Sunt tata de familie, n- am unde sa - mi cresc copiii decât în aceste asezamâ n te (ale tarii)
pentru ca, si de- as avea mijloace a- i creste aiurea, gândul meu nu este ca sa- i cresc straineste
si ei apoi sa traiasca româneste; voi sa fac din ei români si trebuie sa stie cele românesti, si legi
si obiceiuri. Ticalosi au fost parintii si ticalosi fiii care orbeste s- au crescut pentru „alt veac" si
pentru „alta tara" si au trait apoi în „alt veac" si în „alta tara".
In mod mai precis abia se poate arata ce lipseste acelor indivizi pe care geograficeste, si
pentru ca ei o spun, îi numim români. Le lipseste simtul „istoric", ei se tin de natia româneasca
prin împrejurarea ca s- au nascut pe cutare bucata de pamânt, nu prin limba, obiceiuri sau
maniera de a vedea.
Astfel vin patura dupa patura în tara noastra, cu ideile cele mai ciudate, scoase din
cafenelele frantuze s ti sau din scrierile lui Saint- Simon si alte altor scriitori ce nu erau în toate
mintile, iar formele vietii noastre de astazi au iesit din aceste capete sucite care cred ca în
lume poate exista adevar absolut si ca ce se potriveste în Franta se potriveste si la noi. Când au
sosit la granita, batrânii - i asteptau cu masa - ntinsa si cu lumânari aprinse, habar n- aveau de
ce- i asteapta si de ce belea si- au adus pe cap. Bucuria lor ca venise atâtia baieti toba de carte
scosi ca din cutie si frumosi nevoie mare!
Dar ce sa vezi? In loc sa le sarute mânile si sa le multu measca, ei se fac de catre padure
si încep cu libertatea, egalitatea, fraternitatea si suveranitatea, încât batrânii - si pierd cu totul
calindarul. Parca se pornise morile de pe apa Siretului. Si le povesteau câte în luna si în soare,
câti cai verzi pe pereti toti, c- un cuvânt câte prapastii toate. Cum sa nu - i ameteasca? Cap de
crestin era acela, unde se mai pomenise atâtea asupra lui? Apoi s- au pus pe iscodit porecle
batrânilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi, ba câte altele toate, pâna ce au ajuns
sa le zica ca nu sunt nici români, ca numai d- lor, care stiu pe Saint - Simon pe de rost, sunt
români, iar batrânii sunt alta mâncare. Vorba ceea: nu crede ceea ce vezi cu ochii, crede ceea
ce- ti zic eu! Si, cu toate acestea, ei nu fusese decât tocmai numai români.
De aceea, la dreptul vorbind, nici nu pricepeau bine acuzarea ce li se facea. Neam de
neamul lor trait în tara, nepricepând alta limba decât cea româneasca, închinând u - se în
aceasta limba, vorbind cum se vorbeste cu temei si sanatos, ei auzind - tiunile si - tionile,
imperatorele, redaptorele, admisibilile si propriamentele , au gândit în gândul lor: „De, frate, noi
om fi fost prosti. Noi socotea m ca, daca stim ceaslovul si psaltirea, cum se ara gospodareste
un ogor, cum se cresc vite si cum se strâng banii, apoi stim multe. Da’ ia auzi - i, ca nu stim nici
macar româneste". Si, în loc sa ia biciul din cui sa le arate care li- i popa lor, au zis:„De, dragii
mosului, asa o fi. N- om fi stiind nici româneste... Dar de acuma mult au fost, putin au ramas,
si în locul nostru voi veti stapâni lumea si veti orând ui - o cum va va placea voua". Si, luându - si
ziua buna de la lume ca de la cel codru verde, s- au strecurat pe rând acolo unde nu le mai zice
nimenea ca au fost rai români, mai fericiti decât noi, care am fost meniti sa ajungem zilele
acestea de ticalosie, în care tara se înstraineaza pe zi ce merge în gândire si- n avutul ei, si
când toti se falesc de a fi români fara a mai fi. Uimitoarea putere a frazelor, împrejurarea ca
multi dintre liberali erau chiar copii de- ai lor, care astepta u numai ca ei sa închida ochii
pentru ca sa bata la talpi averea mostenita, credinta ca cei ce venise toba de carte ar fi mai
folositori tarii decât dânsii, patriotis mul lor dintotdeau n a încercat si dovedit prin cinci veacuri
de când au statut stâlpi acestor tari, i- au facut sa taca molcum si sa se retraga din viata
publica fara zgomot, fara opozitie, fara mânie.
I- au tras liberalii pe sfoarã, cum îi trãsese c- un veac si jumãtate înainte fanariotul
Mavrocordat. Acest domn siret nu putea pune biruri grele pe tãrani pentru cã erau vecini si
peste cisla, care - i ajungea pentru plata dãrii cãtre Poartã, prea putin mai iesea. Ce va fi fost
vecinãtatea aceea nu stim bine nici astãzi, dar, tocmai pentru cã n- o stim, ni se pare cã trebuie
sã fi fost o mãsurã luatã de Domni, dupã vremi de mare turburare si de invazii, ca sã
statorniceascã oamenii, sã nu umble din loc în loc cu bejãnia. De- ar fi fost vrun rãu pe capul
oamenilor ne- o spuneau cronicarii, care totdeaun a revarsã cuvinte de mânie asupra
orânduielelor ce asupreau norodul. Precum liberalii le ziceau boierilor „strigoi" si alte celea,
asemenea le- au zis si domnul fanariot cã sunt vânzãtori de sclavi, tirani etc. si le- au luat
ochii, încât ei s- au adunat si, cu mitropolitul în frunte, au ridicat vecinãtatea si s- au legat cu
jurãmânt cã neam de neamul lor n- a mai înfiinta - o. Atât au si asteptat domnul.
Nemaifiind oameni boieresti, erau a nimãruia si de a doua zi le- au pus biruri ce nu le
mai avuse niciodatã, biruri pe care apoi le- au încincit si înzecit preste câtiva ani.
Si, ca si la începutul veacului trecut, urmãrile bunei lor credinte au fost cumplite.
Bãtrânii aveau gurã de lup si inimã de miel; au venit liberalii cu gura de miel, plinã de cuvinte
amãgitoare, dar cu inima de lup. Ce- au fãcut, vom vedea mai pe urmã.
IV. Ilustra ţ ii administrative. Daca i- au apucat liberalii pe boieri înainte, se- n ţ elege că
opinia publică din ţ ar ă s- au pornit asemenea asupra lor.
Nu în ţ elegea nimenea atunci la noi, şi abia acum au început să în ţ eleag ă pe ici pe colea, că
temeiul unui stat e munca, şi nu legile. Nu în ţ elegea, asemenea, aproape nimeni că bogăţ ia
unui popor stă , nici în bani, ci iar ăşi în munc ă .
Banul "reprezentea z ă " numai munca, nu este ea însăşi, şi, aducân d bani mul ţ i cu ciub ă rul
într - o ţ ar ă în care munca lipse ş te, vei ajunge să pl ă te ş ti o zi de lucru c- un napoleon, o
pereche de cisme cu cinci, şi- ncolo tot povestea veche, adică tot să rac, dovad ă ţă rile cu mine
de aur din America. Căci dintre cel ce câş tigă 10 şi cheltuie ş te 11 şi cel ce câş tigă 2 şi
cheltuie ş te 1, acest din urm ă e cel bogat, iar cel dintâi e să rac. Apoi se mai ră spândise încă o
pă rere gre şit ă, care era, ba mai este încă aproape general ă , că ţ ara noastr ă e cumplit de bogat ă
şi că po ţ i cheltui din greu, ea tot o să aibă de unde plă ti. Nu- n ţ elegea nimeni că bogăţ ia nu
este în aer sau în pă mânt, ci în bra ţ e şi că, unde lipsesc bra ţ ele sau calitatea produc ţ iei e,
proast ă , nu poate fi nici vorb ă mă car de ţ ar ă bogat ă .
Deci în ţ ar ă să racă am voit să introduce m de- a gata toate formele civiliza ţ iei apusene.
Trebuiau şcoli. Prin ce le puteai înfiin ţ a ? Dup ă cum am spus, buruiana noastr ă de leac -
prin munc ă . Trebuia ca şcoalele pu ţ ine, câte erau, să se ridice la cel mai înalt grad de
dezvoltare cu putin ţă , precum se şi- ncepuse treaba în vremea în care d- nii Laurian, M.
Cogă lniceanu ş. a. nu erau decât simpli profesori de liceu. Pentru atâta treab ă erau şi buni.
Genera ţ ia ce le- ar fi urmat ar fi făcut altele mai bune şi mai multe şi, în treizeci de ani câ ţ i
sunt de atuncea, aveam ast ă zi şcoli destul de multe şi bune şi o genera ţ ie să nă toas ă care ar şti
să gândeasc ă limpede şi cu temei şi să - nşire dou ă cuvinte potrivite pe hârtie.
Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare prin munc ă . Am luat calea contrar ă . Pe vechii
profesori de liceu i- am pref ă cut în profesori de universitate, de ş i nu se potriveau de loc, căci
nu se ocupase toat ă via ţ a c- un singur obiect, apoi am făcut o mul ţ ime de şcoli secundare, pe
cari le- am umplut cu care cum ne- au eşit înainte, apoi mii de şcoli primare, la numirea
personalului că rora chiar de cap ne- am făcut. Afirm ă m că sunt sute de învăţă tori cari nu ştiu
să despart ă cuvintele unul de altul, nici să puie punct şi virgul ă unde trebuie ş te. Nu mai
pomenim de sin- taxă sau de ortografie, căci în privirea aceasta e vavilonie curat ă , şi fiecine
crede că poate scrie cum îi place.
Ne- au trebuit o administra ţ ie mai bun ă . Boierii - îşi procopseau vechilii de mo ş ie
făcân- du- i zapcii. Rău şi fără cale, n- o tăgă duim, dar ce au făcut liberalii ? Au numit pe
oriş icine, numai să fi ştiut a înnoda dou ă slove, adică tot pe acei vechili, numai că le dă dur ă
dreptul de a juca pe autoritatea statului fa ţă cu foş tii lor st ă pâni. Ce treab ă avea însă zapciul
vechi ? Să îngrijeasc ă ca oamenii să - şi semene to ţ i pă mântul, să depuie partea lor în coş arele
de rezerv ă şi, din când în când, îi mai scotea şi la câte un drum a că rui facere o poruncise
domnia.
Bun, ră u atâta treab ă ştia să facă.
Dar se mai potriveau ei cu noua stare de lucruri, cu cerin ţ e mai mari ? Câtu - i lumea şi
pă mântul nu. Căci, fiind ast ă zi omul liber de a nu ţinea coş are de rezerv ă şi de a nu - şi sem ă na
ogorul propriu, adică liber de a muri de foame cât i- o plă cea, subprefectul, care azi nu are o
idee mai clară de ceea ce trebuie să facă decât predecesorul lui, nu mai are nici o treab ă , ci e
curat un agent de corespon de n ţă între prefectur ă si prim ă rii; iar prefectura este un biurou de
coresponde n ţă între minister şi subprefecturi şi, în linia din urm ă , prim ă ria e un biurou de
coresponde n ţă între autorit ăţ i şi particulari, o treab ă pe care serviciul po ş tal [0] îndepline ş te
mai bine şi mai repede. Afar ă de aceasta mai sunt încă ceva, agen ţ i electorali fa ţ a cu cei care - şi
vând votul.
Li s- au luat atribu ţ iunile simple pe cari le aveau zapcii vechi şi li s- au dat altele, pe care
nu le pricepeau deloc, căci administra ţ ia este o ştiin ţă , iar subprefectul de azi nu ştie mai mult
decât a scrie neortografic şi a încurca slovele tip ă rite pe hârtie fără a şti ce zice într - însele.
A administra ? Dar întrebatu - s- au vrounul din geniile universale ale liberalismului ce va
să zică a administra ? Ce va să zică a privi bun ă starea popula ţ iunii ca pe un lucru încredin ţ at
în ţ elepciuni şi vegherii tale? Să gânde ş ti pentru cel ce nu gânde ş te, să pui în cump ă n ă dă rile
comunale, să le deschizi oamenilor ochii ca să nu puie dă ri peste dă ri, ba butuc ă rit, ba
stup ă rit, ba văcărit, ba câte comedii toate îi trec prin cap primarului pentru a stoarce si cea din
urm ă pică tur ă de sânge din ţă ran!
Ce era mai firesc decât ca liberalii să se întrebe ce însemnea z ă a administra. Îndat ă ce
şi- ar fi făcut aceast ă întrebare ar fi vă zut ce lucru ginga ş e administra ţ ia şi cât e de necesar ca
un subprefect să ştie atâta carte cât şi un profesor de admnistra ţ ie şi de economie politic ă, şi
pe lângă aceasta îi trebuie şi o deprindere cu locul în care tr ă ieş te, pentru a şti să aplice ceea
ce ştie.
Escep ţ ie făcând de ţ ara noastr ă , administrator ul pretutin denea e un adev ă rat pă rinte al
popula ţ iei rurale. El are să judece, când scade popula ţ ia, de ce scade; când dă înd ă r ă t
produc ţ ia, de ce dă; când e un drum de făcut, pe unde să - l facă; când e o şcoală de înfiin ţ at,
unde s- o aş eze mai cu folos, şi în sfâr ş it el e autoritatea care cu vorb ă bun ă poate convinge pe
ţă ran că trebuie să aleag ă de primar în sat pe cel mai harnic, mai de treab ă şi mai cuminte
român, iar nu pe cel mai hă r ţă gos, mai bun de gur ă şi mai ră u de treab ă ; el vede daca notariul
şi învăţă torul ştiu carte şi daca popa îşi vede de biseric ă ş.a.m.d. Pentru sarcina de subprefect
se cere atît ă ştiin ţă , atît ă dezinteresare, atît ă patriotism pe cât le poate avea numai un om cu
mult ă şi temeinic ă cultur ă . Cumc ă vor fi între cei de azi si oameni cumsecade admitem, dar, în
orice caz, o cultur ă temeinic ă şi o experien ţă lung ă sunt o garan ţ ie mai mare decât nici o
cultur ă şi nici o experien ţă .
Dar fiindc ă la aproape toate posturile din ţ ar ă poate aspira oricare cenu ş er, de aceea
fiecine care a- nvăţ at dou ă buchii lasă plugul, cotul si calupul în ştirea lui Dumneze u şi
râvne ş te a se face roat ă la carul statului. Ş-au făcut ei, nu - i vorb ă, mii de locuri în care să
încap ă , dar nu- i încape pe to ţ i, încât acuma au de gând să mai scoa ţă la maidan alt moft,
decentralizarea şi electivitatea func ţ ionarilor publici, ca, cel pu ţ in pe rând, să încap ă în pita lui
Vodă; adică vor să creeze un guvern de zece ori mai scump, c- un personal de zece ori mai
numeros şi mai netrebnic decât cel de azi, care să se schimbe din trei în trei ani şi să se sature
to ţ i, căci numai cu libertatea, egalitatea si fraternitate sadea nu se cârpesc toate coatele rupte.
Dar să nu ne uit ă m vorba. Oameni cari nu ştiu bine scrie şi citi în ţ ara noastr ă sunt
mul ţ i şi vor fi din ce în ce mai mul ţ i. To ţ i au dreptul de - a fi func ţ ionari ai statului sub diferite
forme şi to ţ i aspir ă ca m ă car subprefec ţ i să li dea Dumnezeu s- ajung ă .
De acolo au interes ca liberalii să vie la guvernul central, pentru c- atunci se m ă tur ă ţ ara
de la [un] capă t pân ă la altul, atunci e vremea ca un advocat fă ră pricini să se facă director de
şcoală secundar ă , un altul primar de ora ş, un al treilea revizor de şcoale, un al patrulea
prefect. Dar, odat ă intra ţ i în pâne, ei au interes să fie mult guvernul liberal şi, fiindc ă acesta
atârn ă de Camere, deci de alegeri, ei se fac luntre şi punte ca să - şi scoat ă prietenii deputa ţ i.
Dar prietenii în mare parte sunt sau ei înşii arenda ş i ai statului, sau rude cu arenda ş i, sau
antreprenori de lucră ri publice, sau advoca ţ i de antrepre nori, sau au procese cu statul, deci
caut ă să fie aleşi, ca să tremure mini ş trii de dân ş ii şi să le facă treburile. Băcanul, negustorul,
preotul, cari nu ştiu istoriile astea, îşi dau votul, pentru că "libertatea" e în primejdie şi mai
ales pentru că liberalii promit totdauna că nu se va mai plă ti nici o dare; nici timbru n- are să
mai fie în vremea lor, nici capita ţ ie, nici monopol de tutun, nici armat ă , nici dă ri pe bă uturile
spirtoase, ci numai posturi multe, în care să încap ă to ţ i, şi Paş tele Domnului, Paş tele libert ăţ ii
de la un capă t al ţă rii la altul.
Acuma, cumu - i omul, de se gânde ş te mai întâi la sine, el nu vede legă tura în care stau toate
lucrurile cu munca şi punga lui, nu vede că to ţ i liberalii nu speculeaz ă decât să tr ăiasc ă de la
dânsul, pentru că n- au nimic şi nu ştiu nimic, ci crede ce- i spun gazetele, cari ies ca ciupercile
asupra alegerilor în tipografii jidove ş ti, tip ă rite pe datorie, şi astfel omul, besmeticit, alege
cinstitele obraze propuse şi se- njgheab ă Camera liberal ă.
Acum adun ă tura de ghe ş eftari din Dealul Mitropoliei se pune să judece lumea. Mai întâi
to ţ i din guvernul trecut, fie mini ş tri, fie func ţ ionari, a fost cel pu ţ in ho ţ i, stabilesc d- nia lor.
De aceea, proces tuturora, iar func ţ ionarilor ? destituire. Dacă unuia nu - i găseş ti nici
m ă car cusurul pe care - l are soarele şi daca are mai mult ă ştiin ţă decum s- ar cere pentru
serviciul lui, îi desfiin ţ ezi deocamdat ă postul pentru că trebuie făcute economii, apoi [î]l
reînfiin ţ ezi când ţ ara e iar bogat ă şi- ţi pui ciracul în locul gă sit vacant, ca din întâmplare.
În pred me tul alegerilor li se face primarilor cu ochiul de a protegia la muncile agricole
pe cei ce ţin cu guvernul, pe rudele mini ş trilor şi prefec ţ ilor, iar la ceilal ţ i rechizi ţ ii şi
perchizi ţ ii şi ordin verbal, ca nu cumva ţă ranul să le lucreze pe mo ş ie. Pentru acest scop se
desfiin ţ eaz ă legea tocmelelor, pentru ca cel ce au dat bani ţă ranilor să n- aibă lucr ă tori, iar cel
ce n- au dat să - i angajeze cu te miri şi mai nimica, cu înscrisuri pline de clauze penale, pe cari
apoi tot subprefectul liberal le judec ă în absen ţ a împricinatului ţă ran şi- l condam n ă să - i dea
arenda ş ului liberal pân ă şi cenu ş a din vatr ă .
Familii ultraliberale s- au deprins şi cu treaba asta. Au tras la sor ţ i să vad ă, care dintre
ei să fie "conservator", şi apoi acela face treaba celorlal ţ i cându - s conservatori[i] la putere, iar
restul roş u face trebile celui unul, când sunt liberalii la putere.
Şi astfel mii de oameni râvnesc în ţ ara aceasta să capete avere şi onori pe calea statului
sau cel pu ţ in să tr ăiască de la dânsul. Prin ideea curat negativ ă a libert ăţ ei, care nu însemnea z ă
nicăieri alta decât ca să nu fiu oprit de a munci, adică de a produce bunuri reale, liberalii din
România au ajuns la ideea pozitivă că libertatea trebuie să le dea şi de mâncare şi încăl ţă minte
şi lux şi tot ce le pofte ş te inima, iar clasele muncitoare? ... Pe apa Sâmbetei mearg ă ! Apres
nous le déluge. Cât lumea n- avem să tr ăim, nu - i aş a ? Cât vom tr ăi, să ne curg ă laptele - n pă sat
... Dup ă aceea, bun e Dumnezeu si va avea grijă de clasele pe care le să ră cim şi le stoarcem.
Acesta e liberalismul la noi în ţ ar ă . Cei care nu sunt nimic, nu reprezentea z ă , nimic, nu
au nimic formeaz ă o societate pe ac ţ ii (un abonamen t la "Românul" sau la "Telegraf"),
formea z ă apoi comitete prin jude ţ e, un fel de filiale, cu liste exacte a domenielor statului şi- a
func ţ iilor existente, deschid jurnale în care arat ă "na ţ iunii suverane" că libertatea e în pericol,
am ă gesc mul ţ imea, care totdauna se lupt ă cu greutatea vie ţ ii, făcând - o să cread ă că ei sunt
mântuirea, fac alegerile şi- apoi, când ajung sus, ... ţin- te bine.
De la un capă t al ţă rei pân ă la altul se corupe orice sim ţ ire curat ă , orice om onest. Ici
unu1 e aruncat pe uli ţ i cu o familie grea, pe care o ţinea de pe o zi pe alta cu leafa lui, pentru
ca să vad ă pus în locu- i pe un om care ştie tot atâta sau şi mai pu ţ in decât dânsul; dincolo un
arenda ş e dat afar ă de pe mo ş ia statului, pentru că, de ş i are o avere întreag ă băgat ă în
sem ă n ă turi, n- a plă tit la termen şi un deputat vrea să ia mo ş ia cu pre ţ ul jum ă tate şi să se
foloseasc ă şi de sem ă n ă turile omului ... şi tot aş a in infinitu m.
Conservatorii au încercat ani îndelunga ţ i de zile a cârpi o clă dire a că rei temelie chiar e
o mare greş ală. Astfel i- am vă zut că, însp ă imânta ţ i de delapid ă rile de bani publici, de
plastografii liberale ş. a. au botezat crimele delicte, ca să vie înaintea tribunalelor, adic ă
înaintea unor oameni cari avea con ş tiin ţ a greut ăţ ii crimelor; au voit să reduc ă prefecturile, au
redus prim ă riile la sate, pentru a putea controla mai de aproape pe primari, notari şi
perceptori, erau pe calea de- a înfiin ţ a şcoli reale şi de meserii, în care să intre progenitura
acestei genera ţ ii corupte şi să - nve ţ e ceva cu care să se poat ă hr ă ni... Aş ! De- a doua zi cum au
venit liberalii, au suflat în ele şi au disp ă rut ca şi când n- ar fi fost de când lumea.
De câte ori le arăţ i toate ispr ă vile zic : "Apoi noi n- am fost decît foarte pu ţ in la guvern".
Dar un palat zidit în zece ani se strică în dou ă zile, d- nii mei, şi dac - a ţ i fost în stare să trece ţ i
într - o bun ă diminea ţă cu buretele preste toat ă dezvoltarea istoric ă a ţă rilor, cu cât mai mult
ve ţ i izbuti întru aceasta, neavând de risipit decât reparat urile făcute cu greu de conservatori.
V. Din abecedarul economic. De câte ori un creş tin s- apuc ă la noi să scrie un rând ca
să lumineze neamul - presa este lumina, dup ă cum zic d- nia lor - de atâtea ori pune mâna - n
raft şi scoate la iveală o carte nem ţ easc ă sau una fran ţ u z easc ă şi ră sfoie ş te pân ă ce găseş te ce-
i trebuie. Precum ni s- aduc toate d- a gata din str ă in ă tate şi n- avem alt chin decât să băgă m
mânile în mânicele paltonului venit de la Viena şi piciorul în cizma parizian ă , fă ră a ne
preocupa mai departe din câte elemente economice se compu n lucurile, tot astfel facem şi cu
cuno ş tin ţ ele; le luă m frumos din căr ţ i str ă ine, le aş ternem pe hârtie în limb ă pă să reasc ă şi
facem ca negustorul care nu- şi dă nici el seama de unde - i vine marfa, numai să se treac ă .
Chiar învăţ a ţ ii no ş tri, când vor să polemize ze, polemizeaz ă cu citate. Cutare minune a
str ă in ă t ăţ ii, d. X sau Y, a vorbit cutare lucru, deci trebuie să fie neap ă rat adevă rat şi să se
potriveasc ă , pentru că au ieşit dintr - o minunat ă mori ş că de creier.
Să fie d. X să nă tos, împreun ă cu toat ă casa, dar de se potrive ş te, e alt ă căciulă !
La gazetarii români, mai ales la cei liberali, lucrul e şi mai simplu. îşi pune mai întâi
degetul în gur ă şi vede câte "cuvinte" ii vin in minte. La chemarea aceasta se deschide
dic ţ ionarul nepaginat al capului, compus din prea pu ţ ine file, pe care stau scrise libertate,
egalitate, fraternitate, legalitate, suveranitate şi alte cuvinte tot cu atâta cuprins material şi
dup ă aceea le- nşir ă, mai puind pe la soroace şi câte un Ştefan sau Mihai Viteazul, din
buzun ă rile cărora scoteam ce ne pofte ş te inima.
Bietul Ştefan Voievod ! El ştia să facă fă râme pe turci, tă tari, leşi şi unguri, ştia ni ţ ică
slavoneasc ă , avuse[se] mai multe rânduri de neveste, bea bine la vin vechi de Cotnar şi din
când în când tăia capul vreunui boier sau nasul vrunui prin ţ tă tă resc. Apoi desc ă leca târguri
de- a lungul râurilor, dă ruia pan ţ irilor şi dă ră banilor locuri bune pentru păş unarea hergheliilor
de cai moldovene ş ti, a turmelor de oi şi de vite albe, făcea m ă n ă stiri şi biserici, şi apoi iar
bă tea turcii, si iar desc ă leca târguri şi iar se- nsura, pân ă ce şi- au închis ochii în cetate la
Suceava şi l- au îngropat cu cinste la m ă n ă stirea Putnei. Ce- şi bă tea el capul cu idei cum le au
d- alde gaze - tari de - ai no ş tri, ce ştia el de sub ţ ietura de minte din vremea de ast ă zi ?
Până la fanario ţ i n- am avut cod, un semn că nici trebuia'. Ce- i drept şi ce- i strâmb ştia
fiecare din obiceiul pă mântului şi judecat ă mult ă nu se- ncă pea. Ţ ar ă să racă , st ă pânire pu ţ in ă ,
biruri mai de loc, cară cu dou ă oiş ti, să se poat ă înjuga boii la venirea tă tarilor şi dintr - o parte
şi dintr - alta, dup ă cum l- apuca pe om vremea pe cale de munte, case de vălă tuci acoperite cu
paie, pentru a li se da foc la călcarea du ş man ului, ba se da foc ierbei şi se- veninau fântânele,
pentru ca să moar ă du ş manii de flă mângiune şi de secet ă , iar oamenii se tr ă geau la munte şi
lă sau câmpul limpede în urma lor, pân ă ce venea Vodă de - i am ă gea pe du ş mani prin glas de
buciume în văi şi prin codri, şi- apoi vai de capul lor !
Îi mersese vestea voievodului românesc şi moldovenilor că nu sunt deprin ş i a sta pe
saltea turce ş te, ci sunt totdauna gata de ră zboi, oameni vârto ş i, cari nu ştia mult ă carte dar au
mult ă minte să nă toas ă ; averi mari iar n- au, dar nici să raci nu sunt.
Şi tot astfel au fost pân ă - n vremea noastr ă , pân ă la Regulament, cea dântâi legiuire important ă
şi plă smuit ă . Românii au fost popor de ciobani şi, daca voieş te cineva o dovad ă anatomic ă
despre aceasta, care să se potriveasc ă pe deplin cu teoria lui Darwin, n- are decât să se uite la
picioarele şi la mânile lui. El are mâini şi picioare mici, pe când na ţ iile cari muncesc mult au
mâni mari şi picioare mari.
De acolo multele tipuri frumoase ce se gă sesc în pă r ţ ile unde ai no ş tri n- au avut
amestec cu nimenea, de - acolo cumin ţ ia românului, care ca cioban au avut mult ă vreme ca să
se ocupe cu sine însu ş i, de acolo limba spornic ă şi plin ă de figuri, de acolo sim ţ imân t ul adânc
pentru frumuse ţ ile naturii, prietenia lui cu codrul, cu calul frumos, cu turmele bogate, de acolo
poveş ti, cântece, legende, c- un cuvânt de acolo un popor plin de originalitate si de- o
fecioreasc ă putere format ă prin o munc ă plă cut ă , fără trud ă , de acolo însă şi nep ă sarea lui
pentru forme de civiliza ţ ie care nu i se lipesc de suflet şi n- au ră să rit din inima lui.
Au venit grecii, ş - au domnit o sut ă de ani. Când au ieşit din ţ ar ă , nici urm ă n- a mai
ră mas prin sate. Parc- ai fost trecut cu buretele peste kolakiile şi bizantinism ul acestor
damblagii. Poporul nostru au ră mas nep ă s ă tor la reformele grece ş ti, ruse ş ti, fran ţ u z e ş ti, şi nu -
şi dă nici azi bucuros copiii la şcoal ă, pentru că simte ce soi de şcoli avem.
Ci înainte acest sentiment de să nă toas ă barbarie era predo m nitor.
Radu Vodă cel Mare adusese în ţ ar ă pe sf. Nifon patriarhul, ca să ne puie la cale. Se-
ntreba şi el ce- o mai fi şi civiliza ţ ia si voia s- o vad ă cu ochii. Dar sfântul, venind, începu să
dea sfă tuiri pentru schimbarea legilor şi obiceiurilor, pentru introducerea paragrafelor ş. a.,
încât Vodă - i zise într - o zi; "Ia slă be ş te - ne, popo, că ne strici obiceiele". Sfânt, nesfânt, vedea el
pe cine nu- 1 vă zuse de nu pleca în ţ ara cui l- au fost avut!
Acesta - i sentiment ul orică rui popor să nă tos căruia- i propui să - i altoie ş ti ramuri
str ă ine pe când el e dispus a- şi produce ramurile sale proprii şi frunzele sale proprii încet şi în
mod firesc. Un asemenea popor însă îşi impune feliul lui de a fi şi vecinilor. Ce ar zice liberalii
de la noi daca le- am spune că, pe când ei introd uc istorii fran ţ u ze ş ti în institu ţ ii, limb ă şi
datine, tot pe atuncea în Rusia de amiaz ă zi se introd uc pe zi ce merge datinele române ş ti
pintre malorosieni, care au îndr ă git feliul de a fi al românului ?
Dar aici se iveş te totodat ă întrebarea : cui i- au putut veni în minte de a introduce toate
formele costisitoare de cultur ă ale apusului într - o ţ ar ă agricolizat ă , abia pe la anul 1830 ?
Sigur că numai oameni cari nu - şi cuno ş teau ţ ara deloc.
Oare crezut - au reformatorii că lucrurile acestea nu vor ţinea bani ? Şi, dac ă ştiau că vor
ţinea, n- au ştiut de unde, cum şi cine îi va pl ă ti ? Nu ştia absolut nimenea cum stat, armat ă ,
biseric ă, cultur ă , c- un cuvânt tot ce e comun al na ţ iei, se plă te ş te numai şi numai din prisosul
gospod ă riei private, cumc ă din acel prisos se hr ă nesc toate formele civila ţ iei şi că, dac ă
istove ş ti pre acesta, atunci începi a mânca însu ş i capitalul de munc ă al oamenilor, condi ţ iile
existen ţ ei lor private, şi- i ucizi economic, deci trupe ş te şi suflete ş te ?
Apoi de ce munce ş te omul ? Ca să aibă el din ce tră i. Dacă ascult ă vioara sau petrece
să rb ă torile, cheltuie ş te prisosul timpului şi banilor lui, nu însă ceea ce- i trebuie pentru ca să -
şi ţie sufletul lui ş - al copiilor.
Dar puterea fizică a unui om e restrâns ă , căci natura n- au făcut calculul că aceast ă
putere va avea de hr ă nit din prisosul ei liberali, advoca ţ i, pierde - var ă şi alte soiuri de parazi ţ i,
ci i- au dat fiecă ruia atâta putere ca să se poat ă ţine bine şi să mai puie şi ceva la o parte,
pentru ca mâine să poat ă reîncepe munca cu mijloace mai multe. Va să zică prisosul pe care
muncitorul îl poate pune la dispozi ţ ia civiliza ţ iei şi a junilor crescu ţ i la Paris e foarte mic. Dar
ce le pasa d- lor de aceasta ! Liberi nu sunt de a să ră ci lumea?
D. C. A. Rosetti, în cuvântul să u de la circ, vorbea cu dispre ţ despre calitatea cea mai
bun ă care o aveau boierii. " Ţara ? - întreba d- lui - 40 de boieri mari, 40 de boieri mici, iată
ţ ara pe când eram eu tân ă r". Ţinem seam ă de aceste cuvinte. Ţ ara n- avea pe umerele ei decât
80 de oameni, încât la 30 000 de suflete venea un boier, şi încă şi acela cu trebuin ţ e foarte
mici; adică 80 de oameni cari îmblau cu zilele în palm ă şi ţineau neatârnarea tă rii prin iste ţ ie şi
adesea prin sacrificiul persoanei sau al averii lor, adică compensa u pe deplin munca social ă
care - i purta.
Astă zi avem zeci de mii de liberali cari nici îmbl ă cu zilele - n palm ă , pentru că nici turc,
nici leah, nici ungur nu caut ă să - i taie, nici de vrun duh aş a de sub ţ ire nu se bucur ă , nici
compensea z ă prin ceva munc ă social ă, pe care o istovesc din ră dăcini, mâncând chiar
condi ţ iile de existen ţă a claselor produc ă toare, nu prisosul lor.
Moţ ul din Ardeal e un negustor foarte cuminte, lui nu - i trebuie la nego ţ nici un fel de
samsar, nici chiar banul. El face ciubere şi doni ţ e, trece în Ţ ara ungureasc ă şi nu se mai
încurcă , ci le schimb ă de- a dreptul pe ... grâu. Atâtea doni ţ e de grâu pe o doni ţă de lemn,
atâtea ciubere de grâu pe un ciub ă r de lemn.
Dacă am face şi noi socoteala mo ţ ului din Ardeal am zice : Atâtea mii de chile de grâu
ne ţine o chilă de fraze liberale, atâtea chile ne ţin m ă rfurile importate din str ă in ă tate, atâtea
chile ne ţin tinerii ce- şi pierd vremea prin str ă ini, atâtea mii de chile ne ţine Constitu ţ ia, atâtea
ne ţin legile fran ţ uze ş ti, cu un cuvânt toate liberalismurile.
Prisoasele economiilor individuale constituiesc o sum ă cert ă. Daca vei hr ă ni cu ele
câteva mii de stârpituri liberale, de unde îţi mai ră mân condi ţ iile pentru între ţ inerea unei
culturi să nă toase şi temeinice ? Două sute de nebuni m ă nânc ă desigur mai mult decât un
singur în ţ elept.
Deci abecedarul nostru economic zice :
Natura i- a dat omului putere mă rginit ă , socotit ă numai pentru a se ţinea pe sine şi
familia.
El produce ceva mai mult decât consum ă . În acest "ceva" mai mult, în acest prisos sunt
cuprinse : întâi ceea ce- i trebuie pentru a reproduce, va să zică condi ţ iile muncei de mâni, şi
încolo un prea mic prisos, care - 1 poate pune la dispozi ţ ia societ ăţ ei sub form ă de dare. Din
acest prea mic prisos al gospod ă riei produc ă torului tr ăieş te toat ă civiliza ţ ia na ţ ional ă .
Dacă hr ă nim cu acest prisos str ă in ă tatea de idei, de institu ţ ii şi de forme lipsite de
cuprins al că ror complex liberalii au apucat a- l numi "tot ce este românesc", atunci nu ne mai
ră mâne nimic pentru ceea ce este într- adev ă r românesc, pentru cultura na ţ ional ă în
adevă ratul în ţ eles al cuvântului.
VI. Frază ş i adev ă r. Nimic n- ar pă rea mai natural decât ca oamenii să ia lucrurile aş a
cum sunt şi să nu caute în nouri ceea ce- i dinaintea nasului lor.
Cu toate acestea tocmai calea contrar ă urmeaz ă .
Înainte de- a da exemple din ţ ar ă dă m unul din str ă in ă tate.
Socialistul Bebel, în foaia sa "Volksstaat", anul 1873, spune urm ă torul lucru: "Sau exist ă
Dumnezeu, ş - atunci sunte m tra ş i pe sfoar ă , sau nu exist ă , ş - atunci putem face ce- om pofti".
Fraza întoars ă nu va fi nici mai clara şi mai cuprinz ă toare de cum e. Să zicem : "Sau nu exist ă
Dumnezeu, ş - atunci sunte m tra ş i pe sfoar ă , sau exist ă ş - atunci putem face ce- om pofti".
Tot astfel sunt toate frazele radicalismului. Oricum le- ai întoarce, cuprinsul lor nu s-
adaog ă , pentru că nu- l au; ba adesea contrariul lor coprinde mai mult adev ă r decât ele înşile.
? "Lumineaz ă - te şi vei fi". Poate contrariul e adevă rat. "Fii şi te vei lumina !". Căci o
existen ţă lung ă şi sigur ă va avea drept fruct al ei cuno ş tin ţ a, adică lumina. Tot aş a- i şi cu ?
"Voieş te şi vei putea !". "Să po ţ i, şi- atunci vei şi voi", căci omul vrea ceea ce poate, iar
când vrea ceea ce nu poate nu- i în toate min ţ ile.
Dar, fie cum o fi, cu vorbe nu- l încălze ş ti pe nimenea şi vorbe ră mân toate
abstrac ţ iunile şi, cu cât mai abstracte sunt, cu atât sunt curat ă vorb ă de clacă.
Dar cu asemenea cultur ă din gazete au început reformato rii no ş tri. Căci nu mai este
îndoial ă că n- au învăţ at mai nimic de la str ă ini decât să vorbeasc ă sub ţ ire, să se îmbrace
sub ţ ire şi să puie lumea la cale cu fraze. Cultura frazelor o puteau învăţ a bine din gazetele
str ă ine.
Oamenii scot acolo gazete în toate zilele şi neavând ce spune, abstrac ţ iunile le vin
foarte bine la- ndemâ n ă , căci prin mijlocul lor po ţ i scrie coale întregi fă ră să spui nimic. Să nu
ne înş elă m. Beţia de cuvinte din gazetele române ş ti e numai întrecerea be ţ iei de cuvinte din
cele str ă ine. Mai pu ţ in cul ţ i, deci având mai pu ţ ine de împ ă rt ăşit decât str ă inii, gazetarii no ş tri
au şi mai mult ă nevoie de gur ă decât de cap, dar şi în str ă in ă tate lucreaz ă în mare parte gura,
fă ră ca crierii să ştie mult despre aceasta. Ci în str ă in ă tate în genere nu prea iau oamenii
gazetele în serios întrucât s- atinge de partea lor inten ţ ional ă . Se ştie că sunt făcute pentru a
trezi patimele societ ăţ ii şi a crea în public atmosfera ce- i trebuie ş te guvernului sau
adversarilor săi spre a inaugura suirea unora şi coborârea altora; în sfâr ş it presa nu - i cu mult
mai mult decât o fabrică de fraze cu care făţă rnicie omeneasc ă îmbrac ă interese str ă ine de
interesul adevă rat al poporului.
Căci ce este statul şi ce scop are el ? Nu din carte ? aievea.
Iasă cineva pe uli ţă sau la câmp şi va vedea îndat ă ce e. Colo unul vinde, altul cump ă r ă ,
unul croieş te, altul coase, un al treilea bate fier[ul] pân ă - i cald, la câmp se ar ă, se sam ă n ă , se
secer ă , colo meli ţă cânipa, ţ es, tund oi şi numai în zi de să rbă toare stau mânile şi lucreaz ă
crierul. Atunci se folose ş te omul de prisosul liber al unei vie ţ i de munc ă , merge la biseric ă,
dup ă aceea la hor ă , în sfâr ş it să pt ă mâna toat ă e a stomah ului, să rbă toarea e a creierului şi a
inimei.
Materia vie ţ ii de stat e munca, scopul munci bunul trai, averea, deci acestea sunt
esen ţ iale. De aceea se şi vede care e ră ul cel mai mare : să ră cia.
Sărăcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume; boala, darul be ţ iei, furti ş agul,
zavistuirea bunurilor altuia, traiul ră u în familie, lipsa de credin ţă , ră utatea, aproape toate
sunt câş tigate sau prin să ră cie proprie sau, atavistic, prin să r ăcia str ă mo ş ilor.
Sărăcia trebuie luat ă în în ţ elesul ei adevă rat.
Sărac e cel ce se simte să rac, căruia îi trebuie neap ă rat mai mult decât are.
Că este aş a ne e dovad ă suma de cuvinte cari însemnea z ă relele morale prin cuvinte
împrum ut a te să ră ciei şi boalei. Mişel, alt ă dat ă însemna să rac, azi înseamn ă lips ă de calit ăţ i
morale. Tot astfel, "misérable" francez şi ,,elend" german. Odat ă voievozii române ş ti dă ruiau
prin hrisoave pe "miş ei" în în ţ elesul lor, ast ă zi miş eii în în ţ elesul nostru st ă pânesc toat ă ţ ara
de la un capă t la altul.
Calităţ ile morale ale unui popor atârn ă ? abstr ă gând de clim ă şi de ras ă ? de la starea sa
economic ă . Blânde ţ ea caracteristic ă a poporului românesc dovede ş te că în trecut el a tr ăit
economice ş te mul ţă mit, c- au avut ce- i trebuia.
Deci condi ţ ia civiliza ţ iei statului este civiliza ţ ia economic ă . A introd uce formele unei
civiliza ţ ii str ă ine fără ca să existe corelativul ei economic e curat munc ă ză darnic ă .
Dar aş a au făcut liberalii no ş tri.
În loc de a- şi arunca privirile la ră ul esen ţ ial ai societ ăţ ii s- au ţinut de relele accidentale
şi fără însemn ă tate.
În veacul nostru se- nmul ţ eau trebuin ţ ele, deci trebuia îmul ţ it ă produc ţ ia şi bra ţ ele
produc ă toare. Din contr ă am urmat. Num ă rul produc ă torilor, cari în ţ ara noastr ă sunt absolut
numai ţă ranii, dă înd ă r ă t, deci e supus la o trud ă mult mai mare decât poate purta; şi se-
nmul ţ esc ? cine ? Cei cari precupe ţ esc munca lui în ţ ar ă şi în afar ă şi clasele parazite. La ţ ar ă
putrezesc grânele omului nevândute, în oraş plă te ş ti pânea cu pre ţ ul cu care se vinde la Viena
sau la Paris. Căci firul de grâu trece prin dou ă zeci de mâni de la produc ă tor pân ă la
consuma tor şi pe aceast ă cale se scumpe ş te, pentru că cele dou ă zeci de mâni corespu n d cu
cinci zeci de guri cari, având a tr ăi de pe dânsul, produc o scumpete artificială.
Va să zică, îmul ţ indu - se trebuin ţ ele, trebuiau îmul ţ ite izvoarele produc ţ iunii şi nu
samsarlâcul, căci la urma urmelor tot nego ţ ul nu e decât un soi de samsarlâc între consu ma to r
şi produc ă tor, un fel de manipulare care scumpe ş te articolele. În aceast ă manipulare na ţ ia
agricol ă totdeauna pierde, pentru că productele ei sunt uniforme în privirea valorii şi, dacă
constituiesc o trebuin ţă general ă, nu e mai pu ţ in adevă rat că sunt cel mai general articol de
produc ţ iune, adic ă acela care se face pretutinde nea.
Pe când na ţ ia agricol ă plă te ş te atât transpor t ul cât şi vama şi câş tigul comerciantului la
cump ă r ă tura unui articol industrial, tot in aceea ş i vreme vam ă , transpo rt şi câş tigul
comerciantului se scad din pre ţ ul cu care na ţ ia agricol ă îşi vinde productele, va să zică ea
pă gube ş te dublu în toate tranzac ţ iile ei, la vânzarea productelor ei, la cump ă r ă tura celor
str ă ine. Apoi e cumplit de mare diferen ţ a între valori. Încă rcând 500 de vagoane cu grâu cape ţ i
în schimb o jum ă tate de vagon de obiecte de lux. C- un cuvânt na ţ ia agricol ă e expus ă de- a fi
exploatat ă de vecinul industrial, ba de- a pierde pe zi ce merge clasele sale de manufacturieri,
cari, neputân d concura cu fabrica, devin proletare.
Dovada cea mai buna pe continent e chiar popurul nostru. Samsarlâcul care mijloce ş te
schimbul între productele noastre şi cele str ă ine încape pe zi ce merge în mânile str ă in ă t ăţ ii.
Oameni bă trâni n- ar avea decât să asem ă neze fiziono mia de azi a Bucure ş tilor cu aceea pe
care o avea înainte de cincizeci de ani. Nu- i vorb ă , nu erau aş a de str ă luci ţ i Bucure ş tii pe
atuncea, dar erau române ş ti; azi ...? Ce să mai zicem de Iaşi şi, în genere, de ora ş ele Moldovei ?
Toate împrejur ă rile acestea însă nu se schimb ă prin fraze, ba nici m ă car prin şcoli
profesionale. Căci profesiile lipsesc, pentru că lipsesc condi ţ iile lor de existen ţă .
Dar aceste împrejur ă ri nu se schimb ă nici prin legi civile, cari reguleaz ă modul în care
are a se face tranzac ţ iunea X între indivizii A şi B; nu se schimb ă prin axiomul că to ţ i oamenii
sunt liberi prin drept înnă scut şi imprescriptibil, nici prin regula căci to ţ i sunt nă scu ţ i egali,
mici prin participarea tuturor la afacerile guvern ă rii.
Evul mediu avea o form ă pentru pă strarea fiecă rii ramuri de produc ţ iune, ş - aceasta era
autonomia breslelor şi îngr ă direa lor fa ţă cu orice agresiune de din afar ă. La noi evul mediu au
ţinut pân ă mai ieri- alalt ă ieri, şi mul ţ i bă trâni vor fi ţinând minte epoca în care un str ă in nu
putea fi bresla ş . Nu mai pomenim că pricinele dintre bresla ş i se hot ă rau la staroste şi se
înt ă reau numai de Vodă; nu mai pomenim apoi că institu ţ ia au fost atât de puternic ă încât
împ ă r ăţ ia, totdauna foarte diplomat ă , a Austriei şi- au introd us consulatele în ţ ar ă sub numele
şi forma de "stă rostii de breasl ă".
Deci salus re[i]publicae sum m a lex esto. Pu ţ in ne pas ă pe baza căror principii
metafizico - constitu ţ ionale s- ar fi putut realiza bunul trai al claselor României, destul că avem
dovad ă că pe valea liberalismului mergem tocmai dempro tiv ă .
Căci statul are nevoie de clase puternice, şi liberalismul le- au adus la sap ă de lemn.
Înainte de 30 ?40 de ani aveam o clasă puternic ă de ţă rani, nu bogat ă , dar cuprins ă , şi
începuturile unei clase de mijloc.
Azi ţă ranul scade pe zi ce merge, proprietar ul, ale cărui interese sunt identice cu ale
ţă ranului, asemenea, bresle nu mai avem, nego ţ ul încape pe mâini str ă ine încât, mâine să vrem
să vindem ce avem, gă sim cump ă r ă tori str ă ini chiar în ţ ar ă şi am putea să ne luă m lucrurile în
spinare şi să emigr ă m la America. Chiar ar fi bine să ne luă m de pe acuma o bucat ă de loc în
Mexico, în care să pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România.
Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastr ă economic ă am ajuns ca toate guvernele,
spun ă ele ce or pofti, să atârne mai mult ori mai pu ţ in de înrâuriri str ă ine. Nu doar c- ar sta în
rela ţ ii cu consulii, aceast ă acuzare ar fi prea gravă pentru ca s- o facem cuiva. Ne înnegrim
unii pe al ţ ii ? vorbesc de naturile mai nobile, fie ele în orice parte, nu de stârpituri ? ne
înnegrim, zic, unii pe al ţ ii, pentru că sim ţ im că starea poporului românesc e nesuferit ă şi că
ne- am încurcat ră u. Dar în aceast ă încurc ă tur ă vina istoric ă şi blestemul urma ş ilor să caz ă
asupra celor ce- au fă ptuit tot ră ul, asupra liberalilor de orice nuan ţă , care au format cadre
goale, în care au intrat tot gunoiul societ ăţ ii, au creat guvern reprezen tativ pentru ca să - l
împle oameni ce abia ştiu a îndruga dou ă cuvinte, au făcut ca clasa de mijloc, în loc de a că uta
să munceasc ă şi să înfloreasc ă , să se azvârle toat ă asupra puterii statului, ca să domneasc ă .
Ră ul esen ţ ial au fost că se- mul ţ eau trebuin ţ ele fără a se înmul ţ i produc ţ ia sau fă ră a se
urca în mod considerabil valoarea ei; inegalitatea claselor şi nelibertatea, apoi neparticiparea la
guvernul ţă rii erau rele cu totul neesen ţ iale.
Da ţ i- mi statul cel mai absolutist în care oamenii să fie să nă to ş i şi avu ţ i, îl prefer
statului celui mai liber în care oamenii vor fi mizeri şi bolnavi. Mai mult încă, în statul
absolutist, compus din oameni boga ţ i şi să nă to ş i, aceş tia vor fi mai liberi, mai egali, decât în
statul cu legile cele mai liberale, dar cu oameni mizeri. Căci omul are pe atâta libertate şi
egalitate pe cât ă avere are. Iar cel să rac e totdau na sclav şi totdau na neegal cu cel ce st ă
deasupr a lui.
18 7 7) Ră pirea Buco v i n e i

In anii 187 5—1 8 7 7 opinia pu blic ă din ţ ar a noa s t r ă e su r ex cit a t ă de


prov o c ă rile guver n u l u i aus t r i ac. In 187 5 guver n u l au s t r i ac se preg ă te ş te s ă ser b e z e
sgo m o t o s anex ar e a Bucovin ei la Aust ria ş i pen t r u a da eveni m e n t u l u i o mai mar e
str ă lucir e, ho t ă r ăş te înfiin ţ a r e a la Cern ă u ţ i a un ei univer si t ăţ i ger m a n e al că rei sco p
era pr o p a g a r e a ger m a n i s m u l u i ş i sl ă birea rezis t e n ţ ei na ţ io n a le a Româ n ilo r. Acu m
Convo r b irile liter a r e pu blic ă un vehe m e n t articol al lui Nicu Xeno p ol con t r a
guver n u l u i au s t r i ac şi lau d ă ab ţ i n e r e a de la ser b a r e a Româ n ilo r, (v. Serbar e a din
Bucovin a înd r e p t a t ă con t r a Româ n ilo r în Conv. Ut. (VIII) 187 5, 1 Febr u a r pp. 446 -
449, v. I. E. Toro u ţ i u , o cit. II. pg. 310, not a 180).
Cu oca zia co me m o r ă rii mo r ţ ii lui Gr. Ghica Convo r b i rile liter a r e, au aceea ş i
atit u d i n e de m n ă ş i al ă tu ri de ele pre s a din ţ ar a noa s t r ă înfiere a z ă mâ r şă via
s ă vâr ş it ă prin st ă r ui n ţ a Aust riei. In vre m e ce la Româ n ii din Bucovina vede m
suf eri n ţă dar ş i re zi s t e n ţă fa ţă de încerc ă rile de des n a ţ i o n a li z a r e, în Princip a t e le
unite vede m cald sp riji n şi uitar e de pati mi în mo m e n t e de du r e r e na ţ io n al ă , din
par t e a ziar el o r ş i revist elo r ro m â n e ş ti. Un ase m e n e a spec t ac ol avea înain t e a ochilo r
Emines c u cân d şi- a scris articolele sale. In 187 6 scrise s e fru m o s u l articol Grigore
Ghica, în 187 7 el scrie articol ul Ră pirea Bucovinei pe care - l p u blic ă în Curier ul de
Ia ş i înca d r a t în negr u.
Eminesc u d u p ă ce face un scu r t isto ric al ra p t u l u i ş i al asa si n ă rii lui Grigore
Ghica, ara t ă că ran a ce ni s'a f ă cut nu o vom lă sa s ă se închid ă şi că mer e u ne vom
ad u c e ami n t e de r ă pire a celui mai fru m o s col ţ din ţ ar ă . Emine sc u ara t ă ap oi
înflo ri re a de pe vrem u r i a Bucovinei ş i dec ă de r e a ei du p ă anexa r e a la Aust ria, pri n
politica au s t r i ac ă şi inva zi a Evreilor. Povesti n d o legen d ă în leg ă tu r ă cu por t r e t u l lui
Ştefan, cel Mare la Putn a, deve nit întu n e c a t în no a p t e a ra p t u l u i, Emines c u se
într ea b ă cân d va veni ora în care por t r e t u l se va lu min a din no u.
Articolul a fos t pu b lica t în Curier ul de Iaşi din 187 7, 30 Sept. E rep r o d u s de
Scurt u în ed. citat ă .

La an ul 177 4 au intr a t o ş tirile aus t r ie ce ş ti, cu dis p r e ţ u l oric ă r ui dre p t


al gin ţ ilo r, în pace fiin d cu Poar t a şi cu Moldova, în par t e a cea mai vechie şi
mai fru m o a s ă a ţă rii noa s t r e; la 177 7 aceas t ă r ă pire fă r ă de sa m ă n s'a
înch eia t pri n vă rsar e a sân g el ui lui Grigorie Ghica V. Vod. Fără de lege
nep o m e n i t ă , un el ti r e mi ş eleasc ă , aface r e de 'ntr e o m u e r e desf r â n a t ă şi într e
pa ş ii din Bizan ţ , vân z a r e a Bucovinei va fi o ve ş nic ă pat ă pen t r u împ ă r ăţ ia
vecinia, dea p u r u r e a o du r e r e pen t r u noi. - Dar nu vom lă sa s ă se închi d ă
aceas t ă ran ă . Cu a noa s t r e mâ ni o vom de sc hi d e dea p u r u r e a, cu a noa s t r e
mâ ni vom zug r ă vi icoa n a Moldovei de pe acea vre m e, şi şirurile vechi, câte
ne - au r ă ma s, le vom îm p r o s p ă t a în ad u c e r e ami n t e, pe n t r u ca sufle t el e
noa s t r e s ă nu uite Ieru s ali m u l. Căci acolo e sfân t a ceta t e a Sucevei, scau n u l
Dom niei vechi cu ruin ele m ă ririi noa s t r e, acolo scau n u l firesc al un ui
Mitro p oli t, care în rang şi în neat â r n a r e era egal cu pa t ri a r h ii, acolo su n t
moa ş t ele celor mai ma ri din t r e Dom nii ro m â n i, acolo doa r m e Drago ş ,
îmblâ n z i t o r u l de zim b r i, acolo Alexan d r u înte m e e t o r u l de legi, acolo Ştefan,
zid ul de ap ă rar e al cre ş tin ă t ăţ ii.
Eat ă cu m un om din veacul trec u t desc rie ţ ar a: "Aceast ă pa r t e de loc -
zice el, - care acu m; s'a fă cut Bucovina, est e la m u n t e şi are aer rece şi
s ă n ă to s, pe cân d cealalt ă par t e a Moldovei este de câm pii c ăldu r o a s e, dar nu
atâ t de prielnice s ă n ă t ăţ ii, c ăci aici se stâ r n e s c un fel de frigu ri şi locuit o rii
nu aju n g la vre - o vârs t ă de b ă trâ n e ţ e adâ n c ă , un om de 70 de ani şi înc ă mai
mult de 80 este de - a mira r e a. Pe cân d dincolo su n t mu n ţ i cu po mi şi cu al ţ i
cop aci ro di t o ri, prin t r e cari curg apele cele lim p e z i, care din t r ' o par t e şi
din t r ' al t a de pe vârf u rile m u n ţ il o r se pogo a r ă la vale cu un' su n e t pre a
fru m o s pe aces t e lat u ri fă cân d u - le ase m e n e a unei mâ n d r e gr ă dini.
"La ma r gi n e a ei st ă Ceahl ă ul, care în zilele seni n a t e se poa t e vedea pe
vre m e a Apu s u l ui soa r el ui din Ceta t e a alb ă - cale de 60 de ceas u ri, şi se vede
a ş a de cura t, ca şi cu m ar fi el ap r o a p e în ung hi ul ţă rei, iar de la
Miaz ă no a p t e se vede de lâng ă apa Cerei mi ş ul ui, un d e nu m ai hot a r el e
Moldovei, ale ţă rii le ş e ş ti, ş'ale Ardeal ul u i se lovesc. Prin n ă sip u l p ă raelo r, ce
se încep din mu n ţ i, se gă se ş te praf de aur, prin cod ri su n t cerbi, ciute,
c ă prio a r e, bivoli s ă lba tici şi în mu n ţ ii des p r e Apu s o fiar ă , pe care
Moldove nii o nu m e s c zi m b r u . La m ă rim e ca un bou du m e s t n i c, la cap mai
mic, gru m a z u l mai ma r e, la pâ n t e c e sub ţ i r a t e c, mai înalt în picioa r e,
coar n el e îi sta u dre p t în su s, su n t ascu ţ i t e şi nu m a i pu ţ i n pleca t e într' o
par t e. Fiar ă s ă lbat ec ă şi iute, poa t e s ă sar ă ca şi cap r ele de pe o stâ n c ă pe
alta. Pe lâng ă hot a r ă , des p r e câm p u r i, su n t mari câr d u r i de cai s ă lba tici. Oile
cele s ă lba tice, cau t ă de p ăş u ne înd ă r ă t hra n a lor, c ă ci în gru m a z u l cel scu r t
nu au nici o înch ee t u r ă şi nu po t s ă - şi înto a r c ă , cap u l nici într' o par t e din a
dre a p t a sau din a stâ n g a. Dintr e vitele albe m ul t e mii se duc prin ţ ar a
le ş asc ă la Saxonia sau la Bran d e n b u r g şi de acolo se duc mai de p a r t e.
Negu ţă t o ri a stu p ilo r este mul t ă şi în do b â n d ă .
"Unii ţă rani era u vecini; tot u ş i st ă p â n ii lor nu aveau pu t e r e, nici a - i
ped e p s i cu mo a r t e ea lucr u ce se cuvine nu m ai Dom n u l u i st ă pâ n i tor; nici nu
pu t e a ei ca s ă vân d ă pe vre un ul din sat u l de un d e era el n ă scu t, nici s ă - 1
mu t e într' alt sat. In alte ţ in u t u r i ţă ra nii su n t oa m e n i slob o z i şi a ş a au ei o
volnicie ca un chip de rep u b lic ă , prec u m în Câm p u l u n g din ţ in u t u l Sucevei.
Târgove ţ ii de pre la ora ş e şi târg u r i su n t Moldove ni adev ă ra ţ i, şi fac
neg u s t o r ii cu nego a ţă de mâ n u l e lor. Boerii su n t cur a ţ i Moldove ni şi
soco t e s c înce p e r e a lor de la Ră mleni că se trage. Ei su n t împ ă r ţ i ţ i în trei
st ă ri: în cea din t âi su n t boerii acei, pe cari îi rân d u e ş t e Dom n u l în trebile
ţă rii, într' al doile cur t e n ii sa u oa m e n ii, cari au de mo ş te n i r e case şi sa te,
într u al treilea su n t c ălă rime a slujito r ilo r care pe n t r u venit u rile mo ş iilor, ce
li s'a u d ă rui t lor de la Dom ni, su n t dat o ri nu m a i cu a lor chelt ui al ă s ă ias ă cu
Dom nii la oas t e. In sfâr ş it, su n t r ă z ăş ii cari mai bine s'ar che m a oam e n i de
ţ ar ă slob o z i ca şi pa r t e a Boerea sc ă , nu m ai c ă ace ş ti de pe ur m ă nu au case
ţă r ă ne ş ti su b st ă p â ni r e a lor, ci locue sc prin sate şi- şi lucre a z ă p ă mâ n t u l lor
îns u ş i. - Cu toa t e c ă Mitro p o li t u l de Moldova îşi ia blago sl ove ni a de la
pa t ri a r h u l de Ţ arigra d, dar nu est e su p u s lui, ci cei trei episco p i
mol d ov e n e ş ti pu n ma n ele lor pe de - asu p r a celui ales şi du p ă aceia Vod ă
roag ă pe pat ri a r h u l ca s ă înt ă rea sc ă în vred nicie pe acel de curâ n d
Mitro p oli t, care pa t ri a r h u l nea p ă r a t treb u e s'o fac ă . Mitro p o lit u l nu d ă
nimica Patriar h u l u i şi nu este nici de cu m înda t o r i t ca s ă în ş tiin ţ e z e pe el
pen t r u pricinile biserice ş ti de la Moldova sau s ă - 1 între b e la vr'o soco t e al ă
de aces t e, ci el are ase m e n e a volnicie ca şi pat ri a r h u l".
Din toate acestea, scrise de mân a bă trâne a sc ă , se vede curat că stat şi
biseric ă erau neatâ r n a t e, că clasele societ ăţ ii erau libere, căci pân ă şi vecinii, în
deob ş te coloniz a ţ i, aveau scutirile şi drep t ăţ ile lor, c'un cuvân t un pop o r liber
de ţă rani şi de p ă sto ri. Şi cum era acest pop o r se poate judeca din
împrej u r a r e a că, chiar la 1777 Austria avea de scop a împ ă r ţ i Bucovina în
"ocoale de oş teni pede ş tri" du p ă cum era în Slavonia şi în Croa ţ ia, căci, zice
vechiul man u s c ri p t, "lăcuitorii au la slujba ră sboiului pute r e şi îndr ă z n e al ă , iar
spre plata birului nu au bani".
Şi ce a devenit ast ă zi obâr ş ia Moldovei? Făgă duit - a fost Austria s'o ţ ie în
vechile ei legi şi obiceiuri, bun u rile m ă n ă stire ş ti să le întreb ui n ţ e z e spre
ridicarea pop o r ul ui mold ove n e sc, ră z ăşii s ă ră mâie întru ale lor, târgove ţ ii
într u ale lor şi multe alte lucru ri a făgă duit.
Şi ce a făcut din ţ ar ă ? Mlaş tina de scurgere a tut u r o r eleme n t elo r sale
coru p t e, loc de adu n ă t u r ă a celor ce nu mai pute a u tr ă i într'alte p ă r ţ i,
vavilon ul babilonicei împ ă r ăţ ii. Deşi du p ă drep t u l vechiu, Juda nii n'avea u voe
nici sinagogi de piatr ă s ă aib ă, ast ă zi ei au drep t în mijlocul capitalei havra
lor, iar asu p r a ţă rii ei s'au svă rlit ca un pâlc negr u de corbi, expro p riin d palm ă
cu palm ă pe ţă ran ul înc ă rcat de d ă ri, s ă ră cit prin împr u m u t u r i spre a- şi pl ă ti
d ă rile, nimicit prin dobâ n z ile de Iud ă, ce treb u e să le pl ă teasc ă . Şi asta, în
jargo n ul gazetelo r vienez e, se nu m e ş te a duce civiliza ţ ia în Orient. Oame nii, a
că ror unic ă ş tiin ţă st ă în vânza r e a cu cum p ă n ă strâ m b ă şi în ş el ă ciune, au fost
chem a ţ i să civilizez e cea mai fru m o a s ă parte a Moldovei.
Popor ul cel mai liber şi mai îng ă duit o r şi- a plecat capul sub jugul celei
mai mizer a bile şi mai slugar nice rasse omen e ş ti. Pă mân t ul cel mai înflorit
încape palm ă cu palm ă în mâinile cele mai mur d a r e - raiul Moldovei se um ple
de nea m u l cel mai abject. Şi fiindc ă la toate aceste proce se de expro p ria r e,
agen ţ ii de împlinire au tan tie m ele lor, de aceea jidovimea şi judec ă to rii merg
mân ă în mân ă sub pajur a cre ş tin ă cu dou ă capete.
Fără a vărsa o pic ă tur ă de sânge, fă ră mu nc ă , fără inteligen ţă , fă ră inim ă
pun e ast ă zi mâna pe un p ă mân t sfân t, a că ruia ap ă rare ne - a costa t pe noi
râuri de sânge, veacuri de mu nc ă , toat ă inteligen ţ a noast r ă trecu t ă , toate
mi ş c ă rile cele mai sfinte ale inimei noast r e.
Şi e plin ă de str ă ini,
Ca iarba de m ă r ă cini;
Şi e plin ă de du ş m a ni
Ca râul de bolovani.
Iar mila str ă inul ui
E ca um b r a spin ului:
Când vrei ca să te umb r e ş ti,
Mai tare te dogore ş ti.
De aceea când ş tim pent r u ce a că zut Voevod ul moldoven e sc, nu treb u e
să - 1 plânge m. "Ce m ă plânge ţ i pe mine, că nu sun t de plân s. Mi s'a hot ă rît
bucuria drep ţ ilo r, cari n'au făcut lucru ri vred nice de lacr ă mi".
De plân s e ţ ara, care prin moar t e a lui totu ş i n'a fost scutit ă de cea mai
asp r ă tru nc hiar e.
La Putna un călug ă r bă trân mi - a ar ă tat locul înl ă unt r u l bisericii, în care
stetea odat ă aninat por t r e t ul original al lui Ştefan - Vod ă. Dup ă original el a
fost mic de stat, dar cu umer e largi, cu fa ţ a mare şi lung ă rea ţă , cu frun t e a lat ă
şi ochii mari pleca ţ i în jos. Smad şi îngă lbenit la fa ţă, p ă rul capului lung şi
negr u acoper ea umerii şi că dea pe spate. Căut ă tu ra era trist ă şi adânc ă ca şi
cân d ar fi fost cuprin s de o stra nie gândire... Coroa n a lui avea deas u p r a, în
mijloc, crucea toat ă de aur, împo d o bit ă cu cinci petre nesti m a t e. Sub crucea
coroan ei urm a u Duhul sfân t, apoi Dum ne z e u tat ă l, cu drea p t a binecuvâ n t â n d ,
cu stânga ţ iind globul pă mâ n t u l ui, pe cercul de margine al coroan ei un rân d
de petre scu m p e de jur împrej u r. îmbr ă cat era Vod ă într'u n straiu moh o rît cu
guler de aur, iar pe gât îi atâr n a un egolpio n din pietre şi m ă rg ă ritare. Câmp ul
port r e t u l ui era albas t r u, în drea p t a şi în stâng a chIPului per d ele ro ş ii.
Am întreb a t ce s'a făcut originalul?
Călugă rul a ră sp u n s, ce însu ş i auzise.
Intr'u n a din zilele anului 1777, la miez ul nop ţ ii, Buga, clopot ul cel mare,
a 'ncep u t s ă sune de sine, întâiu încet, apoi tot mai tare şi mai tare.
Călugă rii trezi ţ i din som n se uitar ă în ogra d a m ă n ă stirii. In fioroa sa
t ă cere, în sune t u l clopot ul ui, ce cre ş tea trep t a t, biserica se lumina de sine
înă unt r u de o lumin ă stra nie şi ne mai vă zut ă . Călug ă rii coborîr ă într'u n şir
trep t ele chiliilor, unul deschid e u ş a bisericii... în acea clip ă clopot ul tă cu, şi în
biseric ă era întu n e r ec des. Candelele pe mor m â n t u l lui Vod ă se stân se r ă de
sine, de ş i avusese unt d ele m n îndest ul.
A doua zi por tr e t u l Voevod ului Moldovei era atât de moh o rît şi de stân s,
încât pen t r u pă str ar e a mem o riei lui un călug ă r, ce nu ştia zugr ă vi, a făcut
copia ce exist ă ast ă zi.
Aprin d e - se - vor cand elele pe mor m â n t ? Lumina - se - va vechiul por t r e t?

18 7 8) Conc e s i u n i eco n o m i c e .

In sit u a ţ i a p o li ti c ă a n o a s t r ă în 18 7 8 I. Br ă tia n u merge la Viena spre a


solicita sprijin ul Austriei. Acest stat cerea în schi m b u l sp rijin u l u i politic conce si u n i
e - cono mi ce la noi. Emine sc u ara t ă ce înflorit o a r e era pe vre m u r i sta r e a din ţ ar a
no as t r ă şi în ce deca d e n ţă e aceas t ă stare în veacul XIX- a. Starea noas t r ă econo mic ă
e t r i s t ă , ş i o ţ a r ă d e p e n d e n t ă în p r i v i n ţ a ec o n o m i c ă va fi dependen t ă şi politiceş te.
Istovirea economic ă ne- a îm pi e d e c a t de ase m e n e a de - a avea o ar m a t ă p u t e r n i c ă ş i
bine echip a t ă . Aust ria dac ă vrea concesi u n i eco n o m i c e la noi, s ă chib z u i a s c ă bine,
s ă g ă seasc ă un mo d u s vi - ven di care s ă ne per m i t ă şi no u ă s ă tr ă imj ca na ţ iu n e şi să
ne fereasc ă de com p r o m i t e r e a viitorului nost r u econ omic.
Articolul a ap ă r u t în Tim p u l ( I I I )187 8, 25 Martie pag. II şi- i repro d u s în ed.
Op. conipi. Iaşi 1914.
O telegra m ă a agen ţ iei Havas ne veste ş te sosirea d - lui Brătianu în Viena,
solicitarea sa pentr u sprijinul Austriei în afacerile noastr e şi răspu n s u l Austriei,
care se zice că ar fi egal cu încuviin ţ are a acelui sprijin, dac ă i se vor face
concesiu ni econo mice. Nu pute m şti nici de ce natur ă pot fi acele concesiu ni,
nici întru cît prim - ministr ul nostr u este în stare de a pricepe însem n ă tat ea lor.
Cu toate acestea, tă rîmul econo miei politice fiind circu mscris şi putîn d u - se
împ ă r ţ i în cele dou ă ramu ri mari ale prod uc ţ iei brute şi a celei indust riale, e
uş or de presu p u s că Austria va fi cerînd avantage nou ă pentr u înlesnirea
desfacerei indus t riei sale în România, avantaje pe care în mare parte le posedă
şi ast ă zi şi le- a avut de mult.
Fără a prejudeca lucrurile, vom premite numai urm ă toarea întrebare : Are Austria
interes politic ca noi să exist ă m ? în decursul lungei şi mult încercatei noastre vie ţ i istorice am
putut observa un lucru. De cîte<va > ori i se propu nea Poloniei să anexeze Moldova, de atîtea
ori Polonia ră spundea că desfiin ţ area statului moldovenesc ar fi un pericol, pentru că aceast ă
perdea între Turcia şi Polonia era cel dintîi zid de apă rare, cea dintîi stavilă de înlă turat în
înaintarea armelor osmane. Pe atunci Turcia era cea dentîi putere militar ă în Europa,
neîntrecut ă decît de Spania, care, sub Casa de Austria, ajunsese la culmea mă rirei sale. Polonia
avea un interes ca Moldova să existe, precum Ungaria avea unul pentru ca Valahia să existe.
Regii Ungariei şi ai Poloniei aveau pentru Domnii acestor ţă ri o deosebit ă bun ă voin ţă .
Cită m numai cîteva cazuri. Vladislav Iagello şi so ţ ia sa Hedviga îl dă ruiesc pe Vlad Dracul, fiul
lui Mircea cel Bătrîn, cu foarte întinse posesiuni în Ungaria şi în Ardeal, Petru Muşat că pă tă de
la poloni Pocu ţ ia pe o cale cu totul prieteneasc ă , Movileş tii sînt principi egali în Polonia cu cei
mai mari magna ţ i ai acestei ţă ri, lui Miron de pe Bîrnova (Barnoschi Vvod) i se dau, pentru ca
pierduse Moldova, cîteva mici principate în Polonia, pe cari el domne ş te în acela ş mod
semisuveran ca şi ceilal ţ i principi, c- un cuvînt marele regat slav că uta să înt ă reasc ă pe cît
putea, prin simpatii, prin daruri, prin ajutoare contra turcilor şi tatarilor perdeaua Moldovei şi
a Ţării Române ş ti contra puterii osmane. Cei ce vor să se încredin ţ eze despre aceasta pot
cerceta Tratatul de la Karlovitz, şi anume stipula ţ iunile privitoare la Polonia şi la Moldova.
Polonia îşi deschisese totodat ă o cale bă tut ă şi sigura pentru comerciul să u cu
înfloritele ora ş e italiane prin interme diul coloniilor genoveze din Cetatea Albă, Chilia şi
Tighina. Aceast ă cale comercial ă se ramifica lîngă Prut în dou ă drum uri, al Dun ă rii şi al Mării
Negre, respective a gurilor Nistrului.
Dar pe acea vreme industria omeneasc ă era m ă rginit ă la lucru cu mîna, produ s ă cu
unelte care pref ă ceau în obiect de consu ma ţ iune tot numai putere omeneasc ă . Căci ră zboiul
pînzarului şi al postavarului, ciocanul şi dalta, gelă ul şi strugul sînt pîrghii şi suprafe ţ e
înclinate care prefac la un cap ă t al lor în munc ă industrial ă puterea omeneasc ă aplicat ă la
cellalt cap ă t.
Afar ă de aceea, lipsind drum urile de fier, transp ort ul scumpea marfa manufacturat ă în
mod considerabil şi o făcea accesibil ă numai claselor bogate, încît ală turi cu industria sub ţ ire,
care era pus ă în schimb de o negustorime interna ţ ional ă , ală turi cu lucrarea capetelor culte a
industrialilor str ă in ă t ăţ ii, acelea ş i instru me n te, acela şi ră zboi, ciocan, dalt ă , gelă u produceau
la noi cu folos o industrie groas ă pentru trebuin ţ ele claselor de jos ale ţă rii, produc ţ ie care se
dovede ş te prin organizarea medieval ă a breslelor din ora ş e. Românii aveau o clasă de mijloc
nu atît de puternic ă ca cele din str ă in ă tate, dar în orice caz popula ţ ia ora ş elor avea o pia ţă în
care să - şi vînz ă munca, avea pînea de toate zilele cu îndestulare. Dacă domnea un deplin liber
schimb între ţă rile noastre şi celelalte, el scă dea poate ceva din bun ă starea clasei noastre de
mijloc, dar esisten ţ a ei modest ă , traiul cu îndestulare [î]i era asigurat, încît zeci de mii de bra ţ e
erau puse în miş care printr - o munc ă folositoare, care - i ferea în mod egal şi de mole ş irea
produs ă prin prea mari bogăţ ii şi de istovirea şi imoralitatea produ s ă prin să ră cie şi lips ă.
Animalul făcă tor de unelte, precum define ş te Aristotel pe om, era un animal liniş tit şi
neturburat de grija pentru a doua zi.
În veacul nostru însă lucrurile iau o form ă foarte amenin ţă toare pentru cel
economice ş te slab, pentru cel necult, cînd concuren ţ a e pe deplin liber ă. Nu aducem exemplul
nostru, dar pînzarii din Silezia, ba chiar băiaşii din Boemia, care au gă urit pă mîntul mult mai
adînc decît to ţ i băiaşii altor mun ţ i, fă ră ca munca lor să poat ă concura, cu toat ă greutatea ei,
cu munca lesnicioas ă a altora, sînt o dovad ă demn ă de plîns pentru tristele împrejur ă ri ce se
nasc cînd i se ia unei popula ţ ii pia ţ a pe care să - şi desfac ă munca prin absoluta libertate de
schimb între productele omene ş ti. Atîrnarea economic ă de alt ă dat ă se schimb ă din nefericire
în veacul nostru în esterminarea economic ă a aceluia căruia locul unde munce ş te sau nivelul
să u de cultur ă nu- i dau acelea ş i avantage ca vecinului să u mai fericit.
Capă tul pîrghiei, care odat ă era ridicat şi plecat de puterea omeneasc ă , e ast ă zi pus în
mi ş care de o putere elementar ă , care nu ostene ş te niciodat ă , care se hr ă ne ş te cu jă ratic,
asemenea cailor nă zdr ă vani din poveste, care produce în minute ceea ce omul singur ar
produce în ceasuri sau în zile, puterea oarb ă a aburului întemni ţ at ă în cilindrul ma ş inei cu
vapor ridică pîrghia la un cap ă t, iar acea ridic ă tur ă se preface la cellalt cap ă t în rota ţ iune, în
izbiri cu ciocanul, în imprim ă ri în metal, în zbor de suveică, c- un cuvînt puterea individual ă
nu e mai nimic fa ţă cu aceast ă neador mit ă putere care n- are nevoie pentru hrana ei decît de
că rbuni şi de ap ă. Unde apare productul fabricei de postav sau de pînz ă , ră zboiul postavarului
şi al pînzarului înceteaz ă . Ba Maiestatea Sa aburul şi- a creat un anume popor în toate ţă rile, o
a patra clas ă care, datorindu - şi na ş terea unei puteri oarbe şi elementare, amenin ţă c- o
elementar ă orbire vechile clă diri ale civiliza ţ iei omene ş ti.
N- avem nevoie a o mai spune că România e asemenea în mare parte jerfa acestei
întunecoase maiest ăţ i. Bresla ş ii, creş tini şi evrei, şi- a zvîrlit uneltele la apropiarea lui, cu
deosebirea că cre ş tinii fac politică, se sfîşie şi se mă nînc ă între ei şi ridică în cer pe d. C. A.
Rosetti, pe cînd evreii, mai practici şi mai oameni de pace, ştiu a se desp ă gubi de stîngerea
breslelor prin precupe ţ irea întins ă a obiectelor de consuma ţ iune, scumpin d în mod artificial
traiul zilnic.
Cumc ă acest soi de via ţă economic ă nu poate duce decît la discom p u n e rea deplin ă a
societ ăţ ii române nu mai poate fi îndoial ă. Mai poate însă o asemenea societate să formeze
renumita perdea polon ă între Austria şi ... gra ţ iosul nostru aliat ?
Nu pomenim decît un lucru. Istovirea noastr ă economic ă ne- a oprit de- a avea o armat ă
mai mare ; aceast ă istovire a făcut ca, cu toat ă vitejia şi cu tot patriotis mul celei ce o avem, ea
să îmble goală şi flă mînd ă în aceast ă campanie de iarn ă în care ră bdarea soldatului român a
fost poate mai de admirat decît curajul să u.
Noi credem că împ ă r ăţ ia învecinat ă , care - n ţ elege atît de bine toate acestea, ar trebui să
chibzuiasc ă cu noi în aceast ă privire un modus vivendi care pe de o parte să ne facă cu putin ţă
- nu zic să ne înlesneasc ă - de a ne crea o pia ţă pentru munca popula ţ iilor noastre din tîrguri.
Leben und lehen lassen este un bun proverb german care se tîlcuie ş te ; "Trăieş te tu, dar lasă şi
pe altul să tr ăiasc ă". O deplin ă subjugare economic ă în condi ţ iile de ast ă zi ale muncii e egală
cu să ră cirea, demoralizarea şi moartea.
Tocmai pentru că ştim pre ţ ui în ţ elepciunea politic ă a oamenilor de stat din împ ă r ăţ ia
învecinat ă , de aceea nici credem că acele concesiuni cerute să fie de natur ă a compro mite
viitorul nostru economic.

1878) Din filozofia dreptului.

Teoriile aplicabile la via ţ a statului sunt cristalizarea unei anu m e st ă ri a socie t ăţ ii, st a re ş i ea
con di ţ i o n a t ă de anumi ţ i factori. Legile şi institu ţ iile sunt expresia instinctului de conservare al
popoarelor manifestat la fiec are popor sub forme deosebite.
Articolul e publicat în Timpul (III) 1878, 2 Sept. fă ră titlu. Articolul n'a fost reprod u s în nici o
alta ed. a operelor lui Eminescu, afar ă , de acea a clasicilor coment a ţ i. Sfârş itul articolului, lipsit de
importan ţă ideoogică , l- am lă sat la o parte.

Nu ne pare bine, că sunte m atra ş i pe teren ul teoriilor eleme n t a r e ale vie ţ ii stat ului,
că ci discu ţ iu ni asupr a unor aseme ne a materii dovede sc totde a u n a nema t u ri t a t e a politic ă a
celor ce le pun pe tapet. Politice ş te nema t u r e oricine sus ţ ine adev ă rul absolu t al unor
teorii aplicabile la via ţ a stat ul ui, că ci acele teorii depa r t e de a fi absolu t adev ă rate, nu sunt
decât rez ult a t ul, cristaliz a ţ iu n e a, form ula mate m a tic ă oarecu m a unei st ă ri certe a
societ ăţ ii, care stare iar ăş i e condi ţ ion a t ă prin o mul ţ ime de factori econo mici, climatici,
etnologici, ş. a. m. d.
Precum haina se îndre pt e a z ă du p ă clim ă şi e în ţă rile calde un obiect de lux, sup u s
unor schim b ă ri foarte fanta s tice, pe când la nor d devine un ap ă r ă tor foarte neschim b a t
contr a frigului, adap t â n d u - se agen ţ ilor natu rii, tot astfel legile şi instit u ţ iile nu sunt decât
expresia acelui instinc t de con - serva ţ iu n e al pop oa r elo r, instinct în toate popo a rele acela ş i
şi totu ş i manifes ta t în sute de forme d e o s e bi t e, că ci un pop o r, ca societate organi z a t ă prin
natur ă contra agen ţ ilor destr uc t o ri ai nat u rii, are a se lupta ici cu ar ş i ţ a, dincolo cu apa
m ă rii, colo cu nefertilitat ea p ă mân t ul ui, colo iar cu inva - ziuni repeta te, şi avân d toate
acela ş i scop, adic ă conserva rea existen ţ ei pro p rii, popo a rele se folose sc pent r u ajunge rea
lui de cele mai deosebitei mijloace.
Greuta t e a cu care via ţ a organic ă se desface din moar t ea stato r nic ă a natu rii anorga nice,
mul ţ i me a de condi ţ iu ni pe care o are cea dintâi şi lupta pent r u câ ş tigarea lor, confir m ă
teoria neuita t ul ui fisiolog Bichat, des p r e caracter ul negativ al vie ţ ii fiind o lupt ă contra
mor ţ ii ca ceva pozitiv şi stator nic. Tot ce vede m viu pe p ă mân t, începâ n d de la cele dintâi
forma ţ i u ni organice cu condi ţ iuni pu ţ ine, pân ă , la organis m u l cel mai înalt cu o mul ţ ime de
condi ţ iuni de existen ţă , omul, ne repre zi n t ă miile de forme ale acestei nega ţ iu ni. Ceea ce o
fiin ţă nu vrea, e lesne de ş tiut, ceea ce vrea pozitiv e foarte
greu de hot ă rît. Tot astfel e, se în ţ elege, şi cu pop oo a r ele, că ci natu r a e una şi aceea ş i
pret u ti n d e n e a şi de - a puru r e a, cu toate formele ei atât de deosebite.
De aceea îns ă e clar, c ă nici un po p o r nu e des t u l de s ă lba tic sau de st u l
de civiliza t, pe n t r u a nu mai ş ti ce nu vrea. Deose bi rile ma ri se na sc abia
acolo, un d e e vorb a, ca în fa ţ a nega ţ i u n ii fă cut e s ă se sta bile a s c ă o voin ţă
po zi tiv ă , bine for m u l a t ă . Aci qu o t capi ta tot sen s u s ....

187 8) Liberalism ş i cons er vat oris m.

Raţ ionamentele materialiste şi- au găsit în veacul XIX aprigi ap ă r ă tori şi de aceia societatea
moder n ă pare a merge pe un povârni ş fatal. Omul în starea primitiv ă , nu - i lipsit de senti m e n t ul
în ă scut al drep t ul ui şi de a - ceia pe nedrept se admite că'nainte de constituirea stat elor oa m e n ii era u
în vecinic ă vraj b ă . Om ul pri mi t iv de la'nce p u t tr ă e ş te înt r' o societ a t e, via ţ a îl face s ă ajung ă la
stabilirea de adev ă ruri morale. Omul însă se des prin d e din totalitat ea organi za ţ iei nat ur ale si caut ă
să - şi lărgeasc ă invidualitatea încălcând individualitatea' semenilor. Lupta între taberele numite liberale şi
con- servato.are e lupta pentru drepturi de- o parte, lupta pent ru dato rii de alt ă par te. Conse rvati s m ul
îş i are prim ejdiile lui căci pioate paraliza ini ţiativa individului, liberalis m u l şi el e prim ej di os că ci
pioat e tran s f o r m a via ţ a într'o lupt ă de exploatare reciproc ă . Idealul e întov ă răşirea cerin ţ elor statului
cu cerin ţ ele libert ăţ ii individuale. In Europa îns ă , individualis m ul liberal a ajuns la exces. Individul ui i
s'au sacrificat toate elrm entele organiza ţ iei vechi, individul a ajuns scopul.
Articolul e publicat în Titripul (III) 1877, 8 Noem brie, art. de fond fă r ă titlu. Articolul n'.a
fost repr o d u s în nici o edi ţ ie afar ă, de aceea a clasicilor comenta ţ i.

Spirit ul pu blic mo d e m suf e r e de - o bo al ă , pâ n ă la oarec ar e grad nep rice p u tă


pent r u noi, n ă scu t ă fiin d di n îm p r e j u r ă r i ş i di n s t ă ri d e luc r u r i f ă r ă analogie în via ţ a
noa s t r ă inte r n ă . Nu e vorba - int e r n a ţ i o n a l i ş t ii di n Ger m a n i a , Fra n ţ a ş i Angli a, s u n t
p r i e t e n i b u n i ş i p e r s o n a l i c u d. C. A Ro s e t t i , cu d. Bră tian u, dar ideile politice profes a t e
de cos m o p oli ţ ii a p u s e n i s u n t pe n t r u s t a d i u l d e d e s v o l t a r e î n c a r e t r ă i m , u t o p i i , în
c a r e n u c r e d ni c i c ei ce le profe s e a z ă la noi. Religia, cu credi n ţ ele ei fe ricite, care
sta bile a în mo d dog m a t i c toa t e r ă s p u n s urile la într e b ă rile cele ma ri, ce preo c u p ă o min t e
ome n e a s c ă , a sufe rit grele lovitu ri - îns ă nu m a i, nega tive - din par t e a uno r ulti m e
ra ţ io n a m e n t e m a t e r i a l i s t e , c a r i în si n e s u n t t o t a t â t d e n e î n t e m ei a t e ca ş i mi t o l o g i a
gre c e a s c ă .
Da r r a ţ i o n a m e n t e l e m a t e r i a l i s t e , b r u t a l e fii n d , les n e d e p r ic e p u t ş i a p e l â n d
o a r e c u m la be s t i a di n om, g ă se sc în su t a a no u ă s p r e z e c e a , o m ul ţ i m e de a p r i g i
a p ă r ă t o r i , î nc â t vi a ţ a n o a s t r ă m o d e r n ă p a r e a s e a p r o p i a d e p o v â r n i ş u l fa t a l, p e ca r e
is t o r i c ii latini îl pres u p u n , f ă r ă cuvân t, a fi exista t înain te a co n s t i t u i r ii st a t e l o r , ad e că
ace a s t a r e de vecinic ă vrajb ă , înse m n a t ă cu vorbele bellu m omini u m contra o m n e s ,
răs b o i u l t u t u r o r c o n t r a t u t u r o r .
F ă r ă cuvâ n t s' a a d m i s ac e a s t ă s t a r e d e luc r u r i p e n t r u o m u l p ri m i t iv, din ca u ză
c ă exis t ă un se n t i m e n t de dr e p t în ă sc u t .
Nu d o a r ă c ă oa m e n i i s' a r fi a d u n â n d di n im p u l s , p r o p r i u ş i a r fi s t a b i l i n d u n
m o d u s vi - ven d i p ri n di s c u ţ i e ş i p u n e r e la cale. Aces t s t a d i u vi n e m a i c u m u l t m a i
t â r z i u . Da r p r e c u m în r o i u l d e a l b i n e s a u î n m u ş i n o i u l d e f u r n i c i n u e x i s t ă legi
sc ri s e ş i fac ul t ă ţ i de dr e p t , de ş i toa t e fiin ţ e l e rrc â t e co m p u n u n roi u, tr ă e s c înt r ' o
râ n d u i a l ă st a b ilit ă p r i n ins t i n c t e în ă s c u t e , t o t a s t f e l o m u l p ri m i t i v t r ă e ş t e d i n
cel e d i n t â i m o m e n t e în s o c i e t a t e , iar când începe a- şi da seam ă si a , că uta
să explice mod ul de convie ţ uir e şi de conlucr a r e, se nasc religiile, care
stabilesc adev ă ruri morale, sub for me adev ă rat că dog m a tice sau mitologice,
religii care su n t to t o d a t ă ş i co di c e.
Cu înce t u l îns ă , o m u l pe r f e c t i b il se de s p r i n d e din to t ali t a t e a
org a n i z a ţ i e i na t u r a l e ş i - şi l ă rge ş te di n ce în c e ce r c u l s ă u d e ac tivi t a t e
in d i vi d u a l ă şi atunci abia începe pentru el via ţ a într'adev ă r omenea sc ă , via ţ a
liber ă . Dar totu ş i în lărgirea ind ividualit ăţ ii sale, omul poate atinge o margine,
în care p u n e în che s ti u n e individ u a li t a t e a şi liber t a t ea seme nilor săi şi în
cele mai multe cazuri a sem enilo r acelo r a cari su n t mai bu ni, mai cap a b ili,
mai de inim ă .
Astfel s'ar pu te a sp u n e, că întreag a lup t ă între t a b e r e l e o p u s e , n u m i t e
u n a lib e r a l ă , ca r e aj u n g e la comu nis m, alta conservatoa re care poate ajunge
înt r ' a d e v ă r la osifie a r e a st a t u l u i, e pe de o pa r t e lu p t a p e n t r u d r e p t u r i , p e
d e al t a lu p t a p e n t r u datorii.
Conse rva tis m u l lupt ă pen t r u dato rii. Pentr u el îm pli nir e a da t o r iilo r
c ă tre se m e n ii s ă i, soli d a r i t a t ea de b u n ă voie sa u im p u s ă pri n legi a
cet ăţ e n il or un u i sta t, o orga n i z a r e st ric t ă , în care indivi d u l e nu m ai mijloc
pentr u între ţ ine re a şi înflorirea col ectivit ăţ ii, cru ţ area econo mic ă a tutu r o r
claselor pe care le prive ş te ca organ e vii ale societ ăţ ii, cu un cuvân t
organi za r e a natu r al ă , în ţ eleas ă de to ţ i, mo ş tenit ă adesea prin tradi ţ ie, prin
obiceiul pă mân t ul ui, rec u n o s c u t ă de to ţ i f ă r ă legi scrise chiar, iat ă st a r ea de
lucr u r i la car e as p i r ă co n s e r v a t i s m u l ex t rem.
Dar şi ceas t ă direc ţ ie are pri m ej diile ei. Ve- inica tu t e l ă , exerci t a t ă
as u p r a clasel o r de jos, le d ă într'a d ev ă r pân ea de toate zilele, dar le lip s e ş t e
d e e n e r g i e in d i v i d u a l ă , le fa c e in d o l e n t e .
Pe de alt ă pa r t e sis t e m u l libe r t ăţ ii, to t o d a t ă al in d iv i d u a l i s m u l u i , c u p r i n d e
p r i m e j d i i ş i m a i m a r i . El p r e f a c e via ţ a în t r ' o l u p t ă d e ex p l o a t a r e r e c i p r o c ă , c a r e
p o a t e a j u n g e la di s o l u ţ i u n e a c o m p l e t ă a sta t u l u i. Şi înt r' a c o l o tin d ideile co m u n i s t e
inte r n a ţ i o n a l e d e a z i.
Intre ace s t e dou ă extr e m e e po a t e me ş te ş u g u l adev ă ratei politice. A împ re u n a
exigen ţ ele exist en ţ ei nea p ă r a t e a sta t u l u i cu exige n ţ el e libe r t ăţ ii in divi d u a l e , a n u
p e r m i t e ca as oci a ţ ii de indivi z i r ă p i t o r i s ă f a c ă d i n s t a t o u n e a l t ă a l o r , ş i a n u l ă s a
p e d e al t ţ ă p a r t e ca s t a t u l i m p e r s o n a l s ă le g e cu tot ul ma nile individ ul ui, asta e
proble m a pe care m u l ţ i s ' a u înc e r c a t s' o d e s l e g e , d a r d e la Ce z a r i i Romei ş i pâ n ă la
Ceza r ii mo d e r n i nu s'a u g ă sit înc ă re m e d ii radic ale, ci nu m a i paliative.
Un n e m ă r g i n i t in d ivi d u a l i s m s'a l ăţ it pe s t e to a t ă Eur o p a . In d ivi d u l e
sc o p u l , c ă r u i a i s' a u s a c r i f i c a t t o a t e ele m e n t e l e ca r e fo r m a u în c h e e t u r i l e
o r g a n i z a ţ i e i vec hi. Teo r i a c ă via ţ a e u n d r e p t a p r i n s r ă d ă ci n i î n t o ţ i ş i c u
d u r e r e ' t r e b u e s ' o m ă r t u r i s i m , c ă în m u l t e lo c u r i c h i a r cl a s e l e
s u p e r i o a r e a u î n c e t a t a c r e d e c ă a u d a t o r i i c ă t r e cel e d e j o s , p r e c u m ş i
c el e d e j o s n u m a i v o r s ă a i b ă d a t o r i i c ăt r e c e l e d e s u s .

1878) Liberalismul socialist.

Europa e amenin ţ at ă de o grav ă tulburare socialist ă. Eminescu e de pă rere că victoria principiilor


liberale - socialiste înseam n ă moartea culturii şi că derea în barb arie. Mul ţimea oarb ă recrutat ă mai cu
seam ă la oraş e, amenin ţă cultura orică rei na ţ iuni. Socialismul industrial ignoreaz ă faptele reale şi legile
existen ţ ei. Socialismul se ridică împotriva clasei avute, dar tocmai aceast ă clas ă asigur ă crearea culturii
şi triumful calit ăţ ilor care disting pe om de ani m al.
Articol ul a ap ă r u t în Ti m p u l (III) 187 8, 6 Augu s t fă ră titlu. E nerepro d u s în alte ed. ale lui
Eminescu, a- fară de aceea a clasicilor comenta ţ i. Am lăsat la o parte pasajele lipsite de interes
ideologic.

O serioas ă turbura re socialist ă amenin ţă Europa. Cetăţ enii liberi,


indepen d e n ţ i şi înfrăţ i ţ i ai republicei universale, cari la noi sunt repre ze n t a ţ i
prin partidul roş u, încearc ă a răsturna toate forma ţ iu nile pozitive de stat, şi dac ă
n'o vor putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totu ş i vor încerca s'o
facă pe calea lor obicinuit ă a atentatelor, a scenelor de uli ţ e, turbur ă rilor etc, iar
acele încerc ă ri încep a- şi arunca umbrele de pe acum.
Noi, cari sunte m siguri, că victoria principiilor liberale - socialiste
însemnea z ă moartea oricării culturi şi recă derea în vechea barbarie, vom
combate tenden ţ ele lor, ori în ce punct s'ar fi ivind.
Lucrul st ă astfel. Cultura omenirii, adică gră m ă direa unui capital
intelectual şi moral nu seam ă n ă cu gră mă direa capitalelor în bani. E drept, că cei
ce trăiesc ast ă zi se folosesc de rezultatele dobân dite de al ţ i cuget ă tori înaintea
lor, însă acele rezultate ei nu le cap ă t ă de odat ă ca o strâns u r ă părinteasc ă, ci
trebue să şi le aproprieze prin o nou ă munc ă intelectual ă, prin studiu.
Civiliza ţ ia omeneasc ă se 'ncepe oare cum din nou şi din funda me n t cu
orice genera ţ ie nou ă, care dac ă nu e silită a repeta anevoioasele cercet ă ri, făcute
de pă rin ţ i, totu ş i trebue să - şi câş tige prin propria memorie şi judecat ă
cuno ş tin ţ ele lor. Prin urmare cercul de oameni într'adev ă r cul ţ i, cari conduc
societatea şi au fost în stare să - şi aproprieze suma de cuno ş tin ţ e, gră m ă dite de
părin ţ i, acest cerc e relativ foarte mic; împrejur ul acestui cerc e unul mai mare al
publicului cult, care poate să priceap ă şi să aprecieze munca învăţ a ţ ilor, fără
îns ă de - a prod uce ceva pe acest teren. In afar ă de aeejste cercuri e massa sau
incult ă sau pe jum ă tate cult ă, lesne crez ă toare, vanitoas ă şi lesne de am ăgit, pe
care oamenii cu cuno ş tin ţ e jum ă t ăţ ite, semidoc ţ i sau incul ţ i cu totul, caut ă a o
asmu ţă asupra claselor superioare, a căror superioritate consist ă în na ş tere,
avere sau ştiin ţă. Cultura orică rei na ţ ii e împresu ra t ă de - o mul ţ ime oarb ă, gata a
recă dea în orice momen t în barbarie. Aceast ă mul ţ ime nu se recrutea z ă mai nici
odat ă la ţ ară, între ţărani, ci tocmai în ora ş e, între acei oameni produ ş i în
condi ţ ii nefavorabile şi trăind în ele, cari - s crescu ţ i închirci ţ i fizice ş te şi
intelectual, cari n'au mintea clară şi sănă toas ă a omului nă scut şi crescut în
condi ţ ii normale.
Socialismul industrial porne ş te de la o iluzie economic ă. El ignoreaz ă pe
deplin faptul că chiar ide s'ar împ ă r ţ i averea toat ă, a claselor bogate între cele
sărace, chiar de s'ar organiza altfel munca, mijloacele prime de existen ţă nu se
pot înmul ţ i în infinit şi că nevoile sociale trebue neap ă rat să consiste în renu mita
dispro p o r ţ ie formulat ă de Malthus, confor m căreia popula ţ ia se 'nmul ţ e ş te în
progresie geometric ă, adec ă în pă trat, pe când mijloacele de traiu se 'nmul ţ esc
numai în progresie aritmetic ă. Contra acestei legi, în temeiul căreia omul e
conda m n a t la munc ă aspr ă pentr u a putea să - şi între ţ ie existen ţ a fizică,, nu
exist ă remediu, Dar omul se distinge tocmai prin aceasta de lumea animalelor, că
are o existen ţă deosebit ă moral ă, că are o cultur ă a min ţ ii şi a inimei, ale căriii
hră nitoare sunt pu ţ in numeroasele clase avute. A le răsturna pe acestea sau a le
face existen ţ a imposibilă, însem nea z ă a dărâma temelia culturei.

187 8) Tende n ţ e de cucerire.

E un articol scris în epoca crizei orien t ale. Ru ş ii se afla u înc ă pe teri t o r i u l


no s t r u ş i p u r t a r e a lor îng rij o r a pe to ţ i bunii Români. Eminescu caut ă să
caracteri ze z e politica ruseasc ă pe baza tr ă s ă tu rilor suflete ş ti ale rasei slave. Rusia
repre zi n t ă mân d ria, lipsa de cultu r ă , fanat ismul şi des p o ti s m u l. Ea îş i arog ă misiu ni
isto rice, dar la baz a aces t o r a e nu m ai ne ş tiin ţă şi gus t de sp oliar e. Ru ş ii su n t su b
do mi n a r e a un ui de ş er t sufle te s c pe care în loc s ă - 1 umple prin mu nc ă şi cultu r ă ,
caut ă , să - 1 um p le prin cucerirea unei Europe pe care ei o socot îmb ă trânit ă . Cu toate
preten ţ iile lor, ei nu vor crea o cultur ă fiin d c ă nu au calit ăţ ile în ă scu t e pe n t r u acea s t a
ş i oric âte cuceriri ar face nu vor pro d u c e un Beethove n, un Rafael ori un Kant.
Eminescu analizează , apoi politica ce- o urmau Ruş ii de o s ut ă cinz e ci de ani, tin z â n d me r e u
sp r e aca p a r area ţă rilor ră să ritene pentru că slavism ul să se întind ă pân ă la marea Adriatic ă . Acela ş
scop tainic l- au avut Ruşii şi când au declarat ră zboi Turciei sub pretextul eliber ă rii cre ş tinilor.
Oame nii no ş tri politici r ă u au f ă c ut că s'au dat în apele Rusiei, căci aceasta ne - a costat multe vie ţ i,
multe milioane şi ne va costa poate şi o provincie, Basarabia. Rusia nu ne insuflă frică, dar ne
îngrijoreaz ă . Vremi grele ne aş teapt ă , dar cauza dreapt ă va birui, fiindcă curentul ce se mişcă în contra
civiliza ţ iei trebue să fie nimicit cu vremea.
Articolul a ap ă r u t în Tim p u l (III) 187 8, 7 Aprilie pp. II - III, ş i n u - i re p r o d u s
înc ă în nici o edi ţ ie a lui Eminescu, afar ă de aceea a clasicilor comenta ţ i.

Situa ţ ia persist ă a ră mînea nehot ă rît ă , cu toate acestea noi credem că limba cumpenei
înclină spre ră zboi. Într - adevă r, daca Rusia ar face concesiunile cerute de Anglia, daca ar
supune deliber ă rii Europei Tratatul de la San- Stefano în întregul lui, ea ar renun ţ a la foloasele
materiale în a că rora prevedere a declarat ră zboi. Căci cine va mai lua acum la serios
declara ţ iile diplomatice făcute înaintea trecerii Prutului ? Erau declara ţ ii îmbun ă toare, de care
noi credem că nimeni n- a fost înş elat decît acel ce au voit să fie.
Aceasta o spune m despre guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să
cunoasc ă foarte bine politica ruseasc ă şi ţintele ce ea le urm ă re ş te de- o sut ă şi mai bine de
ani. Răsărit ă din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, aş ezate pe stepe întinse a căror
mon[o]- tonie are înrîurire asupra inteligen ţ ei omene ş ti, lipsind - o de ml ă dio ş ie şi dîndu - i
instincte fanatice pentru idei de- o vagă m ă re ţ ie, Rusia e în mod egal muma mîndriei şi a lipsei
de cultur ă , a fanatism ului şi a despotiei. Frumosul e înlocuit prin m ă re ţ , precum colinele
undoiate şi mun ţ ii cu dumbr ă vi a ţărilor apusene sînt acolo înlocuite prin şesuri
fără de capă t. În tenden ţ ele de cucerire, în aşa- numitele misiuni istorice cari- şi
caut ă marginile naturale nu e nimic dedesu p t decît pur şi simplu ne ş tiin ţ a şi
gustul de spoliare. În zadar caut ă un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în
ră zboaie ceea ce- i lipse ş te în chiar sufletul lui; sub nici o zon ă din lume nu va
găsi ceea ce Dumne ze u i- a refuzat sau mai bine zicînd ceea ce Dumne ze u a voit
ca să fie rezultat ul muncii a multe genera ţ ii dedate la lucru.
Căci st ă oare destoinicia unei na ţ ii în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea- 1
ocup ă ?
Mica Vene ţ ie era odat ă o putere mare european ă prin cultura ei intensiv ă, prin arte, prin
industrie, prin judecata să nă toas ă a aristocra ţ iei ei. Dar toate aceste condi ţ ii de mă rire erau
cîş tigate prin munc ă îndelungat ă , deprinderea şi priceperea se mo ş tenea apoi din neam în
neam, încît chiar ast ă zi ciceronii vene ţ ieni au pă strat mai mult gust în judecarea tablourilor
decum au mul ţ i profesori de estetică .
Un rol analog 1- a avut Olanda în istorie, şi ast ă zi încă sînt state mici care se bucur ă de-
o înflorire estraordinar ă ; pe un pă mînt de mică întindere se află mai multe averi decît în Rusia
întreag ă . Astfel sîntem aproape siguri că în cump ă na economic ă Rusia, cîtu - i de mare, trage
mai uş or decît mica Belgie.
De aceea ni se pare că din nefericire ru ş ii sînt sub dominarea unui desert sufletesc, a
unui urît care - i face să caute în cuceriri ceea ce n- au înlă untrul lor. Nou ă ni se pare că
cercurile culte, în loc de a stă vili acest horror vacui, în loc de a- 1 împlea prin munc ă şi cultur ă ,
îl sumu ţă contra Europei, pe care o numesc îmb ă trînit ă şi enervat ă , coapt ă pentru a că dea
întreag ă sub domina ţ ie ruseasc ă .
Europa le pare ast ă zi în starea în care era Bizan ţ ul la apari ţ iunea un[ui] neam asemenea
mongolic, a turcilor.
În locul civiliza ţ iei grece înflorit - au în Bizan ţ o cultur ă turceasc ă ? Deloc. Tocmai aş a nu
va înflori o cultur ă moscovit ă pe pă mînturile supuse ru ş ilor, pentru că lipse ş te ră dă cina
subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanlan d şi în cele
trei provin ţ ii baltice, în mînele şi capetele a poate dou ă sute de mii de oameni de origine
german ă , pe cînd popula ţ iile str ă vechi a acelor provin ţ ii, le ţ ii, livii, crevinii şi cum [î]i mai
cheam ă , nu se vor fi aflînd cu mult mai sus decum îi va fi gă sit episcopul Albrecht la a[nul]
1200.
Astfel misiunea istoric ă de care se face atîta vorb ă nu - i o misiune care- şi are originea
în afar ă , ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac şi m ă nu ş i, a unui
deş ert care, de- ar st ă pîni pă mîntul, tot nu s- ar umple.
Cerul deasupra - 1 schimbi, nu sufletul, marea trecînd - o.
Pot să treac ă şi Dun ă rea şi Carpa ţ ii şi Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenin ţă
pe cea nou ă , pot să presure Europa întreag ă cu cenu şă şi cadavre, nu se va na ş te din
milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor
asemenea spirite de adînc ă în ţ elepciune şi de un adînc sentiment pentru bunurile ce
înnobileaz ă omenirea este cauza acelui gol sufletesc care- şi caut ă compensa ţ ie în glorii
sîngeroase şi în cuceriri.
De mult, dar mai cu seam ă de o sut ă cincizeci de ani încoace, ţinta cuceririlor ruse ş ti
sînt ţă rile ră să ritene ale Europei. Nu mai vorbim despre cuvîntul d- lui Aksalvof, care vede
întinzîndu - se panslavismul în miezul Europei, în ţă rile coroanei habsburgice pîn ă la Marea
Adriatică . C- un cuvînt în loc de- a desf ăş ura activitatea înlă untru, ochii vecinului nostru sînt
pironi ţ i cu flă mîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu
fantas magoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir pîn ă sub zidurile Vene ţ iei şi apoi mai
departe... tot mai departe.
Şi aceast ă misiune tainică o împlinesc apoi diploma ţ ii şi baionetele. Existe testa men t ul
lui Petru cel Mare sau nu existe, el exist ă în capetele a mii de oameni visă tori cari dau tonul în
Rusia.
Ră zboiul a fost declarat Por ţ ii pentru a elibera pe creş tini ? în form ă în fond însă
pentru a cuceri întreg Imperiul otoman într - un mod care să poat ă fi înghi ţ it, mai de voie, mai
de nevoie, de Europa. Dup ă Turcia urmeaz ă Imperiul habsburgic, dup ă dînsul cine mai ştie
cine. Scopul fictiv al ră zboiului şi scopul adevă rat sînt diametral opuse.
Astfel se dă ruie un regat splendid celui mai neînsemn a t popor din Peninsula Balcanic ă,
bulgarilor.
Se stabile ş te în Tratatul de la San- Stefano indepen de n ţ a României şi c- un rînd dup ă
aceea se stabile ş te c- un al treilea, fă ră de noi, dreptul de a- şi trece trupele prin ţ ara noastr ă ,
de a o ocupa cu alte cuvinte doi ani de zile. Doi ani ? vă zînd şi făcînd s- ar preface apoi în
zece şi în o sut ă , pentru că splendidul regat bulgar e plă smuit aş a de frumos pentru ca să
ră mîie proprietatea ohavnică ruseasc ă .
Se stabile ş te principiul ca Basarabia să fie cedat ă prin liberă învoial ă, ceea
ce presu p u n e că sîntem în drept de a o ceda sau de a n- o ceda. Ne hot ă rîm de a
n- o ceda şi Rusia a ocupat - o ast ă zi pe deplin.
În fine, sus ţ iind dreptul nostru, vedem ivindu - se col ţ ii priete ş ugului. Bucure ş tii sînt
împresura ţ i de trupe, în Vlaşca cazacii îşi bat joc de popula ţ ie dînd oamenii afar ă din case,
trenurile noastre cu muni ţ iuni sînt oprite în drum, c- un cuvînt Rusia a început a întrebuin ţ a
mijloacele ci civilizatrice pentru a ne intimida.
Nu deprinde m frica şi pace bun ă .
Team ă ne e numai ca Imperiul habsburgic să nu cad ă la învoial ă cu Rusia, căci despre
Anglia nu e vorb ă . Ea este în stare a ţinea ră zboi pîn ă ce Rusia- si va fi zvîrlit în vînt cea din
urm ă rubl ă metalic ă.
Dar contele Andrassy a făcut propune ri de împ ă r ţ eal ă şi aceste propu neri prefac
în ţ elegerea în complicitate şi complicitatea cu Rusia e tot[dea]una fatal ă.
N- avem nevoie a pomeni exemplul nostru. Oamenii fă ră sim ţ istoric, liberalii
consmopoli ţ i c- un foarte incolor sentimen t de patrie s- au dat în apele Rusiei şi a declarat un
ră zboi care ne- a costat mii de suflete viteze, zeci de milioane şi poate o provincie.
Zicem poate, pentru că Europa e interesat ă ca si noi ÎN cestiune. Se poate ca Rusiei să i
se întîmple soarta pe care ne- o preg ă te ş te nou ă .
Guvernul a ales o politică pe care o aprob ă m ca directiv ă, de ş i- l gă sim foarte inept
pentru a o executa. Guvernul liberal a intrat în i ţ ele Rusiei şi e prea angajat, încît vecinii se
gă sesc în drept de a se rosti nediplomatic fa ţă de cei ce reprezint ă ţ ara, coroana ei şi pe
augustul purt ă tor. Aducem aminte convorbirile dintre principele Gorciacof şi generalul Ioan
Ghica, care convorbiri aveau un aer deja neînm ă nu ş at.
Nu mai vorbim de altele şi mai rele, dar destul că, în moment ul în care Gorciacof se
ră ste ş te, cazacul prad ă în Vlaşca. Răstirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate cînd
ajung în rîndurile din urm ă .
Deşi nu s- a nă scut încă rusul care să fie în stare a ne insufla frică, grijă tot ne inspir ă ,
ba putem zice siguran ţ a că ne aş teapt ă vremi grele. Despre biruin ţ a cauzei drepte nu ne
îndoim, precum nu ne îndoim că, oricare ar fi curentul ce se mi ş că în contra civilizatiei, el
trebuie să fie nimicit cu vremea. Dar acea vreme e adesea foarte departe.
Deviza noastr ă este : a nu spera nimic şi a nu ne teme de nimic. Nesperînd nimic, n-
avem nevoie de a ne mai încrede în al ţ ii precum ne- am încrezut, ci numai în noi înşine şi în
aceia care sînt nevoi ţ i să ţie cu noi; netemînd u - ne de nimic, n- avem nevoie de a implora,
generozitatea în locuri unde ea e plant ă exotică.

1 8 7 9 ) Mi z e r i a v i e ţ i i n o a s t r e p u b l i c e .

Articolul e scris în vreme a enerv ă rii ce cup ri n s e s e opinia pu blic ă la noi din
pricin a revizuirii art. 7 din constitu ţ ie, confor m cu condi ţ iile impuse de tratatul de la
Berlin.
Ţara trece prin zile grele şi pricinile, dup ă Eminescu, sunt gre ş elile s ăvâr ş ite cu începere de
la 1848. Şi pe tă râmul politic si pe cel economic nu s'a făcut nimic serios. Agricultura e înapoiat ă
iar ţă ranul e în neagr ă , miz erie. Administra ţ ia e o pacoste pe bietul ţă ran. Via ţ a noastr ă publică e o
mizerie pe care - o poleim cu formele unei civiliza ţ ii fal ş e. Primej dia reviz ui rii art. 7 nu st ă în
îns ăş i. chestiunea israelit ă , ci în starea în care ne a- lă m noi când se pune aceast ă chestie.
Artico l u l a fo s t p u b lic a t în Ti m p u l (IV) 18 7 9 , 23 Iunie ca articol de fon d fă r ă titlu.
A, fost rep r o d u s în ed. Opere Complete Iaşi 1914.

Cu cît trec una dup ă alta zilele, cu cît se prelunge ş te fără nici un termen
prevă zut sesiunea estraor dinar ă , cu atîta cestiunea revizuirii se încîlce ş te mai
mult, cu atît nelini ş tea şi temerile cresc şi cuprind toate min ţ ile, cu atît mai mult
toat ă lumea îşi pierde cump ă tul şi facultatea chibzuirii. O stare de nervozitate
acut ă domne ş te în toate cercurile. Judecata rece lipse ş te de pretutin de ni şi mai
ales de acolo unde ar trebui neap ă rat să nu lipseasc ă.
Trecem prin niş te zile în adev ă r foarte grele şi trebuie în sfîr ş it să ne dă m seama că
aceasta este plata, foarte scump ă poate, a greş elilor şi ră tă cirilor noastre politice săvîr şite de
treizeci de ani încoace. De la miş carea din 48 şi pîn ă ast ă zi na ţ iunea româneasc ă , pe tă rîmul
politic, n- a făcut alta decît a se lepă da sistematic de orice tradi ţ ie, a ră sturna orice autoritate,
a arunca departe orice s- ar fi putut numi original în via ţ a ei na ţ ional ă , şi- n acela ş i timp a
adopta, cu mai mult ă ardoare decît cuartalurile de coloni din America de miaz ă noap te şi pe o
scar ă tot atît de înalt ă , toate reformele, toate teoriile cosmopolite, toate calapoadele
interna ţ ionale, în via ţ a politică şi intelectual ă , în limb ă , în moravuri, în tot. Libertate fă ră
margini pentru orice individ, pentru toate necur ăţ eniile ce s- ar scurge din cele patru col ţ uri
ale lumii, în România ca şi- n America; fraternitate şi egalitate între om şi om; republici mari şi
mici şi preziden ţ i de republic ă pe toate uli ţ ele şi- n toate cafenelele, în România ca şi- n
America; şiretenia, vicleş ugul şi cinismul - virtu ţ i cet ăţ ene ş ti; ghe ş eftul ? scopul; şi politica
umanitar ă ? mijlocul. Acestea pe tă rîmul politic; pe cel economic, nimic, curat nimic; din
nenorocire întru aceasta ne deosebim cu totul de America. Rezultatul îl vedem, şi poate că aş a
de tîrziu încît îl vedem în zadar.
Sîntem azi un popor de abia aproape cinci milioane de suflete. Nimic, aproape absolut
nimic nu se produce în adevă ratul în ţ eles al cuvîntului în ţ ara aceasta decît pe tă rîmul agricol;
în cea mai mare parte agricultura noastr ă se lucreaz ă într - un chip cu totul rudimentar şi,
mul ţ umit ă nestatorniciei de temperat ur ă ce domne ş te în valea dintre Carpa ţ i, Dun ă re şi Marea
Neagr ă , produc ţ ia noastr ă atîrn ă mai mult de la bun ă voin ţ a cerului, de la mila elementelor lui.
Două milioane şi jum ă tate de ţă rani (cifr ă exagerat ă poate), popula ţ ie în adevă r româneasc ă ,
lucreaz ă pă mîntul şi dau singura produc ţ ie real ă în aceast ă ţ ar ă , pe cîtă vreme restul
locuitorilor români, cei din ora ş e, tîrguri şi tîrgu ş oare, popula ţ ie amestecat ă din curcituri
asimilate românilor, din str ă ini neasimila ţ i încă şi din jidani neasimila ţ i şi neasimilabili, fac
negustorie, specul ă , cam ă t ă, ocup ă miile de func ţ ii publice, tr ă iesc din ghe ş efturi şi din
politică .
Popula ţ ia rural ă în marea ei majoritate, mai ales cea mai dep ă rtat ă de tîrguri, n- are
drept hran ă zilnică decît m ă m ă ligă cu o ţ et şi cu zarzavatu ri, drept bă utur ă spirt amestecat cu
apă; foarte rar, la zile mari, şi nici chiar atunci în multe cazuri, se învrednice ş te să m ă nînce
carne şi să bea vin; tr ăind sub un regim alimentar aş a de mizerabil, ţă ranul a ajuns la un grad
de anemie şi de slă biciune moral ă destul de întrist ă toare. Chipul unui ţă ran român, om de la
ţ ar ă , tr ă it în aer liber, seam ă n ă cu al uvrierului stors de puteri în umbra fabricilor. Cine a
umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de cîmp şi de balt ă , a putut constata că d- abia
din trei în trei case se gă se ş te o familie care să aibă un copil, mult doi, şi aceia slabi, galbeni,
ligni ţ i şi chinui ţ i de friguri permane nte. Aceast ă popula ţ ie, pe lîngă toate necazurile ei, mai are
unul ce pune vîrf la toate : administra ţ ia. De Dumnezeu nu mai are nici o team ă muncitorul de
la ţ ar ă , pentru că Dumneze u 1- a pă ră sit, pentru cine ştie ce păcate, în mîna acestei
administra ţ ii, compus ă în cea mai mare parte din haitele de cafenegii, din ştrengarii şi
necă p ă tui ţ ii de prin tîrguri. Aceast ă corpora ţ ie liberal ă şi umanitar ă nedrep t ăţ e ş te,
batjocore ş te şi jefoaie pe ţă ran fără nici o mil ă; sînt membri în aceast ă onorabil ă corpora ţ ie al
că rora numai numele bagă în nă bă d ă i sate întregi. Aceasta ca stare normal ă şi constant ă , fă ră
să mai pomenim că pe la soroace vine şi cîte o împrejurare mai însemnat ă , ca de exemplu
afacerea Mihlescu - Warszawschy.
În acelaş i timp, în ora ş e mari şi mici, liberalismul şi umanitarism ul ne prie ş te foarte
bine: în numele libert ăţ ii se face cam ă t ă fără margine; în numele egalit ăţ ii şi fraternit ăţ ii
deschidem bra ţ ele tutulor elementelor stricate pe care le rejecteaz ă chiar societ ăţ ile
ipercivilizate şi, m numele na ţ iunii române, facem politică radical ă , aspirînd la o republică , ba
chiar şi la mai multe.
Toat ă mizeria noastr ă public ă o îmbr ă că m în formele poleite ale unei civiliza ţ ii calpe,
precipitarea noastr ă spre fundul ră ului o numim progres, fierberea unor elemente necurate si
lupta lor cu elementele ce au mai ră mas încă să nă toase în ţ ar ă se nume ş te politic ă. Acela ce
cuteaz ă a se revolta fa ţă ca aceast ă stare de lucruri, acela care îndr ă zne ş te să arate că formele
poleite învelesc un trup putred, că progresul nostru ne duce la pierzare, că elementele
să nă toase trebuie să se conjure şi să facă o lupt ă supre m ă pentru mîntuirea acestei ţă ri este
denun ţ at opiniei publice de că tre negustorii de principii liberale umanitare are ca barbar, ca
antina ţ ional, ca reac ţ ionar.
Rezultalul unei asemenea vie ţ e publice îl vedem ast ă zi: primejdia revizuirii art. 7 nu st ă
atît în însăşi cestiunea izraelit ă cît în starea în care ne află m cînd ni se pune aceast ă cestiune.
Cu mult ă greutate, cu destul chin, poate şi este speran ţă că se va dezlega cestiunea
evreilor, şi independe n ţ a, deja destul de scump plă tit ă , ne va fi recunoscut ă ; va ră mîne îns ă de
dezlegat o cestiune cu mult mai gravă şi mai gră bitoare, cestiunea vie ţ ii noastre publice,
cestiunea dacă trebuie să urm ă m calea pe care ră tă cim de atîta vreme sau daca trebuie să mai
putem apuca pe calea cea adevă rat ă .
Vom fi un stat indepen de n t, cum vom face uz de aceast ă indepen d e n ţă ,
aceasta e cestiunea cea mare.

1 8 7 9 ) R e a c ţ i o n a r i s m u l Par t i d u l u i Co n s e r v a t o r .

Eminescu fa ţă cu desele atacuri personale din partea ziarelor adversare, fa ţă cu acuz ă rile repetate
că partidul conservat or e reac ţ ionar, îşi propu n e s ă explice în num ele partidului ce 'nţ elege acesta prin
reac ţ iune.
Eminescu exprim ă ideile în legă tur ă cu progres ul înc et şi temeinic al ţă rii, şi ,afirm ă că trebuie
să 'naint ă m încet dar s ă ne p ă st r ă m firea rom â n e a s c ă , în loc s ă merge m repe d e des b r ă câ n d u - ne de
firea noas t r ă prin legi şi obiceiu ri str ă ine. Articol ul a ap ă ru t în Ti m p ul (IV) 187 9, n Noe m b ri e ca
art. de fon d f ă r ă titl u. E de- o cum p ă nire în expresie a ş a cum o are Eminescu oric â n d ş tie c ă
vor b e ş t e în n u m e l e pa r t i d u l u i , n u al lui prop ri u. Se poate pune din acest punct de vedere ală turi
de Reac ţ ionaris m ul partidului conservator, articolul Despre Program din Timpul (V) 1880, 17
Feb ruarie.

Su n t a c u m c â t e v a z i l e , c e t i s e r ă m î n Ro m â n u l , un articol în care ni se f ă cea


onoa r e a de a fi recu n o s c u ţ i d e or g a n al re a c ţ i ei.
Nu vom cercet a, dac ă este ori nu este un par ti d r e a c ţ i o n a r î n ţ a r a n o a s t r ă ; ţ i n e m
n u m a i s ă fi e co n s t a t a t c ă Ro m â n u l n e - a c u n o s c u t d e o r g a n al u n e i "re a c ţ i u n i"
oarecar e.
Se în ţ elege, recu n o s c â n d u - ne de ceea ce în adev ă r su n t e m , colegii no ş tri din
st r a d a Doa m n e i, au avut tot odat ă tactul politic de a înf ăţ i ş a cetitorilor s ă i, reac ţ ia
repr e z e n t a t ă de noi, astfel cum lor le vine la socoteal ă .
Recunoa ş te m şi noi, că altfel nu pute a u - s ă fac ă ş i tocm ai pen t r u aceea crede m, că
nu ni - ar ş edea bine să facem critica portre t ul ui ce n'a fost fă cut pent r u noi, ci pen tr u al ţ ii.
S'au împlinit mai mul ţ i ani de zile, de când Timp ul, apiare în toate zilele, ca s ă ar a t e
n e g r u pe alb ideile pa r t i d u l u i al c ă r ui organ este; mic şi mare poate s ă ş tie, dintr'u n isvo r
m ai au t e n t i c de cât Ro m â n u l, cine s u n t e m şi ce voim.
Organ al reac ţ i u nii na ţ io n a l e, pe care tre b u e s ă o pro d u c ă epoca de z ă p ă ceal ă
cosmo p olit ă în care ne afl ă m, Ti m p ul n u rep r e z i n t ă oa m e n i, ci u n ş ir de idei, pe care le
crede m folositoa re pentr u soc ietatea noastr ă .
Dacă Românul, Pressa şi îndeob ş te "inimicii no ş t ri na t u r a l i ş i ne n a t u r a l i" le cre d rele
ace s t e idei, nu au decâ t s ă le com b a t ă ş i s ă vin ă cu act ele mai bu n e; atu n ci vom sta faţă
ş i vom pri mi lupta.
Cetitor ul ne p r e oc u p a t va fi obs e rv a t îns ă , c ă nici odat ă n'au fost comb ă tute de că tre
Român ul, Pressa ori de că tre al ţ i „inimici" ai no ş tri idei emise în coloanele "Timpului" Au fost
combă t ute pe r s o a n e care fac pa r t e din pa r t i d u l con s ervato r; a fost comb ă tu t întreg ul
parti d conse rv ator, nu îns ă pe n t r u idei emis e, n u pe n t r u te n d in ţ e ma n i f e s t a t e , fie în
coloa n e l e Ti m p u l ui, fie de c ă tr e vre - u n m e m b r u au t o r i z a t al p a r t i d u l u i; am fost
comb ă tu ţ i numai şi numai pentru idei şi tendin ţ e, pje care lor le vine la socoteal ă să ni le
atribue.
Nu ne r ă m â n e p r i n u r m a r e d e câ t s ă re s p i n g em insinuă rile lor şi să mergem
mai departe.
M ă rt u r i s i m î n s ă , c ă n u m a i c u vie p ă r e r e d e r ă u o face m ace a s t a . Pur t a ţ i de
d ori n ţ a de a nu n e ri s i p i a n ii vie ţ ii ş i p u t e r i l e vii în z a d a r , a m voi să gă sim oameni
care să discute cu noi princ ipiile ce emitem.
Căci o comoar ă de idei mari nu sunt coloanele Ti m p u l u i; c h i a r ş i a d v e r s a r i i n o ş t r i
v o r t r e b u i s ă rec u n o a s c ă îns ă , c ă ele su n t u n ma t e r i al p re ţ ios pe n t r u ist o r i o g r a f u l
care - ş i va p u n e odi ni o ar ă de gân d s ă stu d ie z e via ţ a ideilo r în zilele noa s t r e . Nou ă n u ni
se poa t e im p u t a , c ă nu am exp u s l ă m u r i t ş i f ă r ă ş ov ă ire cee a ce gâ n d e a m ; d i n c o n t r ă
n i s e i m p u t ă m e r e u , c ă p r e a a f a r ă din seam ă n sunte m sinceri şi nerez erva ţ i, că prea pe
fa ţă sp u n e m ceea ce ave m pe ini m ă .
Atu n c i, pe n t r u ce n u a ve ni t ni m e n i , ca s ă com b a t ă un a sing u r ă , cel p u ţ i n, din
ideile emis e de noi, ci to ţ i inimicii no ş tri se m ă rginesc a insinua c ă n u le ave m dec â t pe
buze?
Va s ă zic ă , nu e vor b a de ideile e mis e de noi, p e car e to ţ i le ad m i t , ci d e
încre de r e a în cu t a r e ori cutare dintre membrii partidului conservator.
Şi ca s ă dove d i m ţă rii ş i ge ne r a ţ ii l o r ce vor u r m a , c ă ne afl ă m fa ţă cu ni ş te
oa m e n i, cari nu vor, dac ă s u n t ca p a b ili, s ă di sc u t e ideile ce p u n în mi ş care societatea
noastr ă , vom formula ast ă zi l ă m u r i t ş i f ă r ă d e ş ov ă ir e u n p r i n c i p i u , p e ca r e îl su s ţ i n e
par ti d ul cons e rv a t o r, pe care l- am emis î n m a i m u l t e r â n d u r i în c ol o a n e l e Ti m p u l u i ş i
pe care adversarii no ş tri nu cred de cuviin ţă a- 1 combate.
Parti d u l con s e r v a t o r es t e u n p a r t i d de re a c ţ i u n e , n u îns ă co n t r a libe r t ăţ ii, n u
co n t r a egal it ăţ ii, ci con t r a ab u z u l u i ce se fac e d e libe r t a t e şi egalitate.
Când capetele mai luminate ale genera ţ iuiulor tre c u t e au îmb r ă ţ i şş a t ideile libe r al e
ş i s'a u ho - t ă rît a se con s u m a în m u n c a pr o p a g ă rii lor, n u - ş i înf ăţ i ş au viitorul astfel
cum e pirezent ul. Adevărafii apo s t o l i ai libe r t ă ţ ii era u înai n t e de to a t e români pă trun ş i
de con ş tiin ţ a unit ăţ ii noastre na ţ ion a l e ş i d o r e a u lib e r t a t e a ş i eg ali t a t e a n u m a i ca ni ş te
înlesniri pent r u desvolta re a popor ul ui. I- d eil e libe r a l e n u era u pie n t r u d â n ş ii u n sco p , ci
un mijloc pe care întotde a u n a - 1 subord o n a u princ ipiului na ţ ionalit ăţ ii. Noi sunte m urma ş ii
acelor oameni, mai pu ţ in liberali decât „na ţ ionalii- liberali", dar mai mult na ţ io n a li decâ t
dân ş ii.
Nu ne - a m sfiit nici o d a t ă ş i n u n e sfii m nici acu m a declara fă r ă Şovăire, că
sus ţ i ne m ideile liberal e nu m a i pe cât ele n u pr o d u c o pe r t u r b a ţ i u n e în d e s v o l t a r e a
n o a s t r ă na ţ i o n a l ă ş i n u m a i pe cât ele nu ne împi n g sp r e for m e de vie ţ ui ri str ă ine de
firea popor ul ui rom â ne s c.
Dac ă adve r s a r ii no ş t ri, fie de la Ro m â n u l , fie d e la Press a, fie d i n al t ă p a r t e , a u
al t e id e i, s ă le pun ă fa ţă în fa ţă cu ale noa s t r e; dac ă sus ţ i n pjrineipiile liberale fă ră de nici
o rezerv ă , s'o spun ă l ă m u r i t ţă ri i; d a c ă s u n t d e p ă r e r e c ă lib e r t a t e a în toate
împreju r ă rile şi în toate stadiile de des - voltare, înlesne ş te desvoltarea na ţ ional ă , să - şi dea
fă r ă ş ov ăire aceast ă convingere pe fa ţă .
Noi s u s ţ i n e m c ă po p o r u l ro m â n e s c n u se va putea desvolta ca popor româ ne sc,
decât p ă strâ nd dre p t baze pent r u desvolt a r e a sa, tra di ţ iile sale istorice astfel, cuni ele
s'au stabilit în curgerea vre m il o r; cel ce e d e alt ă p ă r e r e , s'o s p u n ă ţă rii.
Noi su s ţ i n e m c ă e mai bine s ă înain t ă m încet, dar pă strâ n d firea noast r ă
româ ne a s c ă , decât să mergem repede înainte, desbr ă când u - ne de dânsa p ri n st r ă i n e legi ş i
str ă ine obicei u r i; cel ce e de alt ă p ă rere, s ă , aib ă îndr ă z n e ala de a ni - o sp u n e.
Tac îns ă cu to ţ ii, fiindc ă ş tiu, c ă gr ă in d ş i- ar pier d e to a t ă trece r e a. Şi nimic mai
m ul t de cât m o d u l în car e a dve r s a r i i n o ş t r i di s c u t ă cu noi, ne dovede ş te că ideile
noastre sunt ideile ţă rii, c ă vii t o r u l e a l n o s t r u ş i c ă n u m a i e d e p a r t e ziua în care ţ ara
se va cura ţ i de element ele stricate ce a zi se r ă sfa ţă înt r 'î n s a .
Stân d la mo r m i n t e l e fra ţ ilo r lor că zu ţ i pe câm p iile Bulga r iei, Ro m â n i i
di n ce în ce se p ă t r u n d mai mult şi tot mai mult de convinger e a că via ţ a
pu blic ă este un lucru serios, iar nu o come die un d e cel m ai ist e ţ tr e b u e s ă
fie r ă s p l ă ti t p ri n apl a u z e .

1 8 7 9 ) So l u ţ i a pr o b l e m e i s o c i a l e .

Evreii cons tit ue mai mult o boal ă acut ă decât or ganic ă. Prin crearea unei civiliza ţ ii adev ă rate şi
a nea târn ă rii economice, Evreii vor trebui să emigreze. Trebuesc luate mă surile necesare pentru
îndreptarea stă rii ţă r a n i l o r . Em i n e s c u p r o p u n e i n d i v i z i b i l i t a t e a p ă m â n t u r ilor ţă r ă ne ş ti,
parc el a r e a mo ş iilor st at u l u i într e mi n orii familiilor, - s ustragerea ţăranului de la exploatarea
cârcium a rilor evrei. In afar ă de aceste refor m e privit oare la chestia ţă ră neasc ă , e nevoie s ă se
introd uc ă stabilitatea în func ţ iile judecă tore ş ti şi administrative.
A r t i c o l u l e p u b l i c a t î n T i m p u l (IV) 1 8 7 9 , 1 7 I ul i e c a articol de fond fă ră titlu. A fost
reprodus în ed. Opere complecte Iaşi 1914.

Camerele actuale de revizuire nu vor avea oare nimic alta de făcut decît de- a da o
solu ţ iune oarecare cestiunii izraelite? Opinia noastr ă intim ă este că, deşi evreii în num ă rul mare
ce a inunndat tara - dar mai cu seam ă Moldova - constituie un pericol imediat pentru existen ţ a
economică şi na ţ ional ă a ţării, totu ş i ei constituie mai mult o boală acut ă decît organică şi că
printr - o organizare mai conservatoare ei ar fi sili ţi să emigreze în alte ţări ale Orientului. Evreii
se gră m ă desc în ţă rile unde semiciviliza ţ ia e unit ă cu pseudoliberalisn ml şi fug de civiliza ţ ia
adevă rat ă şi de libertatea adevă rat ă .
Iar libertatea adevă rat ă şi neatîrnarea economic ă sînt dou ă no ţ iuni identice. Şi cînd
vorbim de neatîrnarea economic ă în ţ elegem eliberarea continu ă , prin cultur ă şi prin
împropriet ă rire, a clasei celei mai numeroase şi esclusiv productive, a clasei ţă ranilor.
Observă m întîi că pă rticelele de pă mînt acordate ţă ranilor sub domnia lui Vodă Cuza
constituie pîn ă acuma în mod definitiv proprietatea ţă ră neasca şi o m ă rginesc prea de
timpuriu la o cantitate oarecare, prea mică pentru epoca de ast ă zi, în care realul ţă rii st ă în
dispropor ţ ie cu popula ţ ia. Daca ţ ara ar fi locuit ă de alt ă ras ă decît cea traco - latin ă ră ul n- ar fi
mare. Dar noi trebuie neap ă rat să ţinem seam ă de calit ăţ ile şi defectele rasei noastre, de
predispoziile ei psihologice de cîte ori croim legi generale. Evreul proletar, neavînd absolut
nimic, nici capital în bani, nici meş te ş ug sigur, se- nsoar ă cu toate acestea foarte de timpuriu,
face mul ţ ime de copii; tr ăieş te cu ei în cea mai mare mizerie ? adesea cîte dou ă - trei familii
într - o odă i ţă ?şi astfel în aceste furnicare omene ş ti se cresc apoi genera ţ ii de hiene ale
societ ăţ ii, copii redu ş i şi închirci ţ i în privin ţ a fizică şi intelectual ă , în cari se dezvolt ă un singur
instinct, acela al specul ă rii muncii altuia, al esploat ă rii altuia. Ţă ranul român e departe de a fi
atît de cutez ă tor în maniera lui de a vedea. El, neavînd pă mînt, nu se însoar ă defel; el renun ţă
de bun ă - voie de a- şi întemeia un că min dacă împrejurul casei sale n- are şi instru me n t ul
necesar de munc ă , care să asigure existen ţ a viitoarei sale familii. E evident îns ă că micile pă r ţ i
de pă mînt, dacă vor fi din nou împ ă r ţ ite între descenden ţ ii familiilor foş tilor clăcaşi, aceş tia
vor fi redu ş i cu vremea la starea de proletari avînd fiecare cîte cî ţ iva stînjeni de pă mînt, prea
pu ţ in pentru a tr ăi şi prea mult pentru a muri; se va na ş te un fel de clas ă ibrid ă , fă ră putere şi
fă ră produc ţ iune, incapabil ă de a se înmul ţ i din cauza să răciei, sclavă absolut ă a capitalului.
Pu ţ ini oameni cu mai mult ă energie economic ă îşi vor acapara apoi pă rticelele foş tilor clăcaşi
şi, deodat ă cu cre ş terea sau creiarea din nou a altor latifundii, popula ţ ia agricol ă va da mereu
înapoi prin stingere, încît epoca n- ar fi departe în care n- am mai avea decît ora ş e str ă ine într -
un deş ert românesc.
Nouă ni se pare aş adar că un principiu care ar trebui admis în legisla ţ iunea noastr ă , cel
pu ţ in pentru un num ă r anumit de ani, este indivizibilitatea pă mînturilor ţă ră ne ş ti, pe lîngă
neînstr ă inarea lor că tr ă nes ă teni, va să zică maioratul. Dar corolarul acestei m ă suri generale
trebuie să fie neap ă rat parcelarea sistematic ă a mo ş iilor statului între minorii familiilor, adecă
formarea altor minorate, minoru m gentiu m, pe mo ş iile statului. în sine, pentru stat e mult mai
folositor de a avea mici proprietari cari să - şi munceasc ă pă mîntul singuri şi în mod intensiv
decît de a- şi da mo ş iile pe mînile acelei neomenoase esploat ă ri estensive care se sfîr ş eş te cu
ruinarea propriet ăţ ilor şi a popula ţ iilor, şi e asemenea mai folositor decît crearea unei
propriet ăţ i rurale de mijloc, căci aceasta din urm ă se traduce în tirania capitalului mic asupra
muncii. Capitalul mic are totdauna tendin ţ a de a fi uzurar şi un proprietar a o sut ă pogoane e
mult mai apă s ă tor în sat decît proprietarul a mii de pogoane.
În înlă n ţ uirea m ă surilor organice care trebuiesc luate pentru solu ţ iunea definitivă a
cestiuni sociale sustragerea popula ţ iei de la esploatarea de că tr ă că rciumari evrei formea z ă o
parte însemnat ă . Cîrcium ă ria evreiasc ă în ţ ar ă au ajuns un adev ă rat scandal, care n- ar fi
suferit în nici o ţ ar ă civilizat ă din lume; cîrciumele sînt locale de îndobitocire şi de prostitu ţ ie
sufleteasc ă şi libertatea de a le ţinea deschise dumineca şi să rb ă torile face ca biserica să fie
pustie la zile mari şi cîrciuma plin ă. Măsura cea mai nimerit ă pentru a înlă tura acest adevă rat
scandal, aceast ă cangren ă a societ ăţ ii, e de a preface dreptul de debit al bă uturilor spirtoase în
drept al comunelor rurale, iar consiliul comunal să îngrijeasc ă ca debitantul să fie numai
locuitor şi alegă tor în comuna rural ă , îndep ă rtînd u - se cu stricte ţ e orice subantre pre no r ascuns
sub titlul de servitor etc. Deodat ă cu aceste m ă suri, cari ar avea de scop a pune la adă post
popula ţ ia rural ă în contra să ră cii, stingerii şi esploat ă rii uzurare, ar trebui să se facă cei dintîi
paş i pentru a introduce stabilitate în func ţ iunile judec ă tore ş ti şi administrative, căci numai o
biurocra ţ ie stabil ă garanteaz ă aplicarea strict ă a legilor. întroducînd u - se stabilitatea în mod
sistematic, ar înceta pînă la un grad oarecare alergarea dup ă func ţ iuni, calomniarea şi
denigrarea func ţ ionarilor publici, făcute cu scopul de a ocupa locurile, pretextarea principii
politice, pentru a se persecuta oameni îndealtmintrelea one ş ti şi muncitori, numai pentru că se
pretinde că ar fi din partidul cutare ori cutare. Totodat ă ar înceta şi starea de lucruri de ast ă zi,
în care orice liberal mai cu seam ă , dat afar ă pentru incapacitate sau ho ţ ie, se constituie şi se
gereaz ă în victim ă a principiilor sale politice, cerînd la reîntoarcerea la putere a camara zilor
săi o recompen s ă pentru suferin ţ ele sale pă timite pentru na ţ ie şi libertate.
Nu mai pomenim de marele folos că o mul ţ ime de inteligen ţ e şi de bra ţ e cari azi nu
urm ă resc decît munca stearp ă a goanei func ţ iunilor, luîndu - şi odat ă nă dejdea de- a cîş tiga
prin schimb ă rile din centru, ar fi silite a se aplica la o munc ă mai productiv ă , folositoare în
prima linie lor înşişi, în a doua, ţă rii întregi.
Noi sîntem siguri că cu o organizare mai strict ă , mai protectoare pentru munca
material ă şi cea intelectual ă , le- ar pieri evreilor pă mîntul de sub picioare şi ar emigra de la noi
cum emigreaz ă din alte ţă ri într - adev ă r civilizate, ner ă mînînd decît num ă rul strict necesar
pentru mijlocirea schimbului în activitatea economic ă a ţă rii.
Dar cu org a n i z a r e a lax ă de as t ă z i, cu cor u p ţ i u n e a erij a t ă în p ri n ci p i u
d e a d m i n i s t r a r e , cea m a i b u n ă ş i m ai na ţ i o n a l ă sol u ţ i u n e a ces t i u n i i
iz r a e l i t e n u va fi d ecî t u n p ali a t i v b u n co n t r a u n u i si m p t o m ac u t n u în s ă ,
m e d i c a m e n t u l s p e ci al co n t r a bo al ei org a n i c e d e car e su f e r i m .

1 8 7 9 ) Spi r i t u l d e g a ş c ă .

Lupt e l e de pa r t i d la noi nu - s lu p t e de pri n ci pii ci de pe r s o a n e . Ataci di n s pi ri t de pa r t i d


adve r s a r i pe care - ţ i dai seam a miai târzi u că trebuiai s ă - i respec ţ i. Dacă profesezi vre- o ideie,
aceasta e imediat tălm ă cit ă gre ş it de adve r s a ri care nu caut ă adev ă rul ci acre di t area unei opinii
personale.
Astfel conservatorii sunt taxa ţ i ca reac ţ ionari. Conservatorii însă nu sunt împotriva libert ăţ ii ci
împotriva abuz ului. Conservatorii sunt reac ţ iona ri în sens ul că voesc ca ţ ara să ră mân ă româneasc ă şi
să nu ajung ă la discre ţ ia naturilor catilinare.
Articol de fon d f ă r ă titlu publica t în Ti m p ul (IV) 3 August. Nu a fost încă reprodus în edi ţ iile lui
Eminescu, afară de aceea a clasicilor comenta ţ i.

Caracterul obş tesc al luptelor din via ţ a publică a românilor e că în mare parte nu sînt lupte
de idei, ci de persoane, că cei mai mul ţ i, în deplină necuno ş tin ţă de ceea ce combat, dau într- un
principiu oarecare c- o orbire şi c- un curaj demn de- o cauză mai bună, condamn ă ceea ce nu
cunosc, batjocoresc ceea ce nu vor să cerceteze, trezindu - se prea tîrziu c- au fost indu şi în eroare
de ambi ţ iile vreunei gaşte şi că a lovit într- o ţintă pe care ar fi respectat - o dacă şi- ar fi dat
osteneala de- a o privi mai de aproape.
Dacă un om e la noi într - adev ă r atît de nefericit să profeseze o serie de idei, nu o list ă
de persoane, e în pericol de - a- şi vedea ideile întoarse şi ră sucite de adversarii lui, pretin ş i
politici, dup ă placul acestora, va vedea tr ă gîndu - se din ele concluzii nemaiau zite, cari lui nici
prin minte i- au trecut vreodat ă , şi în fine se va vedea citat înaintea opiniei publice dup ă
şoapte, dup ă calomnii acreditate prin repetarea papagaliceasc ă din partea celor uş ori, nu îns ă
în virtutea unor enun ţă ri sau fapte determinate, cari pentru toat ă lumea ră mîn acelea ş i. Căci în
aceste discu ţ ii nu e cestiunea de - a afla adev ă rul, ci din contra de- a acredita un neadev ă r, nu
de logică, ci de eristică; cestiunea e de a taxa pe adversar de ceea ce vrei să - 1 taxezi,
potriveasc ă - se epitetul sau nu. Aparen ţ a ţine locul adev ă rului, înduplecarea locul convingerii.
Unei asemenea maniere de - a vedea avem noi a mul ţ u mi titlul de reac ţ ionari.
În ză dar am protesta, în ză dar am cere să ni se probeze o singur ă tenden ţă reac ţ ionar ă
în în ţ elesul adevă rat al cuvîntului, adecă tenden ţ a de- a ne- ntoarce la teocra ţ ia şi feudalismul
evului mediu, în ză dar am dovedi că nici prin vis nu ne - a trecut de - a fi ceea ce ni se imput ă că
voim a fi şi că faptele noastre toate sînt contrarie acelei aser ţ iuni gratuite, adversarii no ş tri,
dacă n- au minte, au cel pu ţ in o gur ă , o gur ă ce pare a- şi fi arogat pe seam ă - şi atribu ţ iunile
tuturor celorlalte calit ăţ i intelectuale pe care natura obicinuie ş te a le dă rui oamenilor. Dacă nu
voieş ti să crezi fă ră a cerceta, dacă nu juri că frazele apocaliptice, plivite din discursurile
revolu ţ iilor franceze, sînt adev ă ruri absolute, nu meri ţ i a şedea ală turi cu unicii na ţ ionali ş ti,
unicii români, unicii patrio ţ i, cari se bucur ă de privilegiul de- a fi monopolizat pe seama lor
toate ideile mari şi frumoase. Ei singuri au dreptul de- a face parad ă cu patriotism ul lor, căci
dacă n- ar face atîta m ă car, ar şti sau ar putea să facă altceva mai folositor ?
Dacă cineva se uit ă la teapa obicinuit ă a roş iilor, la Mihăleş ti, Pătă rlăgeni, Funde ş ti etc.,
se întreab ă cu drept cuvînt: mai au aceş ti oameni şi alt merit, alt ă ra ţ iune de- a juca vrun rol în
via ţ a statului decît pe acela că s- au întîmplat să fie români? Cam de contra band ă români, nu - i
vorba, dar la aceasta se reduce toat ă îndrept ăţ irea lor de - a figura în via ţ a publică a statului.
Iată cărui soi de oameni avem a mul ţ umi epitetul de reac ţ ionari, iată oamenii esperimentelor
cărora avem a mul ţ umi trista stare în care ţara a ajuns astă zi.
Domnia absurd ă a frazei a mers atît de departe încît ei înşii şi- au deschis ochii şi merg
pe calea pe care odinioar ă o numeau reac ţ ionar ă .
Ziarele roş ii scriu de ex[emplu] contra evreilor. Oare se poate o dezmin ţ ire mai
flagrant ă a libert ăţ ii, egalit ăţ ii, fraternit ăţ ii etc. ? Desigur că nu. Cu toate astea campionii acelor
idei a devenit reac ţ ionari şi combat în acest caz cu înver ş unare principiile acelea cari, dup ă
evangelia Revolu ţ iei franceze, sînt mîntuirea popoarelor şi culmea tuturor fericirilor.
Cum se- ntîmpl ă dar că ceea ce ieri în toate cazurile era bun, mare, frumos şi folositor,
aş a deodat ă să devie periculos ?
Iată dar că în acest caz re ţ eta Revolu ţ iei franceze s- au dovedit rea, ca şi în alte multe
ocaziuni, că ideea statului concret a învins frazele; pericolele imediate ce amenin ţă în mod
invederat ţ ara au trebuit să le demonstre pîn ă şi ro şilor că ideile politice cat ă să fie un rezultat
al unei st ă ri de lucruri nu viceversa.
Deosebirea între noi ai liberali, întru cît aceş tia sînt de bun ă - credin ţă ? căci se- în ţ elege
că nu vorbim aci de nuan ţ a Warszawsky - Mihălescu, care politice ş te ne e indiferent ă , dîndu - ne
numai ocazia de a discuta asupr ă - i pe terenul articolelor respective ale Codului penal, iar nu
pe acela al intereselor publice ? deosebirea este că liberalii iau în sens absolut ideile citite şi
nerumegate din autori str ă ini, pe cînd pentru noi adevă rurile sociale, economice, juridice nu
sînt decît adevă ruri istorice.
Nu sîntem dar contra nici unei libert ăţ i, oricare ar fi aceea, întru cît ea e compatibil ă cu
existen ţ a statului nostru ca stat na ţ ional - românesc şi întrucît s- adapteaz ă în mod natural cu
progresele reale făcute de noi pîn ă acuma. Numai pe terenul acesta găsim că o discu ţ ie e cu
putin ţă . Cine sus ţ ine îns ă ca absolute şi neînl ă turabile principii a căror aplicare ar fi
echivalent ă cu sacrificarea unui interes na ţ ional, acela nu poate fi omul nostru.
Aş tept ă m dar ca, pe multe terenuri ale vie ţ ii publice, spiritele oneste, de orice opinii s-
ar fi ţinut pîn- acuma, să simt ă nevoia unei reac ţ iuni să nă toase şi conforme cu trebuin ţ ele
actuale ale ţă rii, aş a că reac ţ ionar va fi un titlu de merit chiar pentru mul ţ i din aceia cari pîn ă
ast ă zi dă deau acestui cuvînt senzul reînvierii privilegiilor şi feudalit ăţ ii. Reac ţ iunea noastr ă se
intemeiaz ă pe convingerea că ţ ara nu mai poate merge cu aceast ă organizare laxă, favorabil ă
naturilor catilinare şi reputa ţ iilor uzur pate, fă ră de pericolul de- a înceta să fie ţ ar ă
româneasc ă , pe convingerea în fine că statul e asemenea un produs al naturei, care are legile
organice dup ă care tr ăieş te, şi că daca se introd uce o legisla ţ ie artificial ă în locul celei care s-
ar fi potrivit şi ar fi rezultat din stadiul organic al lui, arbitrariul unei asemenea substitu ţ iuni
se traduce în crize acute, ce pot pune cap ă t esisten ţ ei noastre chiar.

1 8 7 9 ) Tri u m f u l pr i n c i p i i l o r c o n s e r v a t o a r e .

Num ai ni ş te legi cons e r v a t o a r e pot salva ţ ar a de peire. Legile votate de camerele actuale şi
de cele trec ute sun t legi cons e rva t o a r e: legea pent r u neîns t r ă in a r e a p ă mâ n t u r il o r ţă r ă ne ş ti, legea
cont r a uz u r ei. Tot în sens conservator s'a făcut şi modificarea art. 7 din Cons ti t u ţ i e. Astfel chiar sub
guvern a r e a liberal ă au trium f at principii conservat o a r e şi în viitor legile pent ru a fi bune, vor treb ui
s ă fie cons e rva t o a r e.
Articol de fon d fă r ă titlul publicat în Ti m p ul (IV) 1870, 14 Octom b rie. A fost repro d u s de
ed. Opere co m p l e t e , Ia ş i 1 9 1 4 .

Promulgat şi sanc ţ ionat prin semn ă tura M. Sale Domnului, noul articol 7 al Constitu ţ iei
române a trecut deci prin toat ă filiera legislativă şi a devenit lege. Ast ă zi, în ziua public ă rii
prin "Monitor" a noului articol constitu ţ ional, s- a mîntuit deci cestiunea izraelit ă din România.
Dar daca ea s- a mîntuit în mod formal, întru cît adecă un pericol poate fi înlă turat prin dis -
pozi ţ iuni legislative, caracterul ei economic a ră mas încă neatins şi o serie de mă suri organice
trebuie să complecteze însemnata reform ă . Sîntem departe de - a ne îndoi că to ţ i românii ? de
orice partid ar fi ei, orice creş tere ar fi avut şi orice aptitudini le- ar fi dă ruit natura ? doresc
din inim ă de- a vedea ţ ara înflorind, de- a vedea progresul ei material şi intelectual asigurat
pentru tot viitorul. Dar între inten ţ ie şi putin ţă e o adev ă rat ă pr ă pastie, de aceea Dante a avut
cuvînt cînd a zis că loca ş ul celor răi, iadul, e pardosit cu bune inten ţ ii. Tocmai într - asta
consist ă puterea tragică a ră ului, că cel care - 1 comite gă seş te mii de motive pentru a- 1 scuza,
într - asta consist ă logica patimelor omene ş ti, că fiecare individ din punctul sau de vedere, din
neputin ţ a de - a voi altfel decum e osîndit a voi, are cuvînt. Dar uu punctul să u de vedere c cel
care folose ş te altora, nu acesta poate aduce pacea şi înflorirea între to ţ i.
De- aceea nu ne îndoim că acum, dup ă ce cestiunea, întru cît era formal ă , e înlă turat ă ,
guvernul şi organele lui vor propune fel de fel de reforme, unele din bun ă - credin ţă , altele cu
priviri personale şi pentru a îmbrobodi, cu pretextul interesului public, interese private, dar,
oricum fie, asemenea proiecte vor ploua, vor fi poate chiar conforme cu cuvintele noastre, dar
lipsite de în ţ elegerea noastr ă . Non idem est si duo dicunt idem zice un proverb latin, adică, "nu
acelaş lucru este daca doi zic acelaş i lucru", căci de la zisa în treac ă t, de la repetarea imitativ ă
a acelora ş i cuvinte pîn ă la reproducerea în alt creier a aceleia ş i gîndiri e o mare deosebire.
Am zis în mai multe rînduri că oricine dore ş te vindecarea relelor cari bîntuie ţ ara
noastr ă va deveni mai mult ori mai pu ţ in conservator, şi orice reform ă s- ar introd uce în legile
noastre, pentru a fi bun ă , va trebui să fie conservatoare.
Aceasta este atît de adevă rat încît chiar pu ţ inele legi de o valoare oarecare ale
Camerelor actuale şi ale celor trecute sînt conservatoare în toat ă puterea cuvîntului şi n- au a
face defel cu contractul social al lui Jean Jacques Rousseau. Astfel legea pentru neînstr ă inarea
pă mînturilor ţă ră ne ş ti ia celei mai numeroase şi mai folositoare clase de români dreptul de- a
dispune de propriet ăţ ile ei. Din punct de vedere liberal aceast ă lege e o adev ă rat ă erezie, din
punct de vedere conservator însă aceast ă lege e pe deplin conform ă cu natura statului, căci
acesta are nevoie de clase puternice, are nevoie mai cu seam ă ca existen ţ a claselor ei
productive să fie pe deplin şi afar ă de orice îndoial ă asigurat ă . Legea contra uzurei e tot
conservatoare. Din punctul de vedere al liberului- arbitru, dogma suprem ă a liberalismului şi
ra ţ iunea lui de- a fi, o lege care opre ş te pe cineva de- a se împru m u ta sub orice condi ţ ii voieş te
e o adevă rat ă erezie. Din punct de vedere conservator însă aceast ă lege e bun ă , căci un capital
împrum ut a t e o unealt ă de munc ă împru m u ta t ă şi nu se cade ca împru m u t ă torul să distrug ă
toat ă puterea de produc ţ ie a împrum ut a t ului numai pentru că pe un timp oarecare i- au
procurat unelta de munc ă .
Modificarea art. 7 din Constitu ţ ie s- a făcut asemenea în senz conservator. Din punctul
de vedere al liberalismului e injust ca un individ să nu ia parte la via ţ a statului fiind de altă
ras ă . Cel mai mare exemplu citat de inteligen ţ ele liberale sînt Statele Unite ale Americei, unde
într - adevă r diversitatea originei locuitorilor nu - i opre ş te pe ace ş tia de a fi buni patrio ţ i
americani. Dar [românii] nu sînt engleji, vom ră spun de. Pentru a ramînea ceea ce sîntem, adec ă
români, pentru a ne împlini misiunea istorică pe care Dumnezeu ne- au încredin ţ at - o din ziua
în care Traian împ ă ratul a pus piciorul pe malul stîng al Dun ă rii, trebuie să ţinem ca to ţ i
membrii statului nostru să fie de nu români de origine, cel pu ţ in pe deplin româniza ţ i. Aceast ă
teorie e cu totul conservatoare şi diametral opus ă teoriei de "om şi om" profesat ă de liberali.
Tot în acest senz vor trebui a se face toate reformele necesare pentru a fi folositoare,
încît nu e departe ziua în care toate sferele din ţ ar ă vor deveni conservatoare. Nu trebuie să
uit ă m că liberalismul cosmopolit, de care au suferit ca de o boal ă cronic ă pă turi întregi ale
societ ăţ ii noastre, ne- a adus cele mai mari rele, din care cel mai mare e că nenu m ă rate nulit ăţ i,
sub pretextul liberalismului şi al democra ţ iei, se servesc de stat şi de demnit ăţ ile lui pentru a
cîş tiga o pîne pe care pe calea muncii oneste n- ar putea - o cîş tiga; să nu uit ă m asemenea că
acest cîş tig, la care oricine poate ajunge fără munc ă , deprinde pe oameni de - a spera totul de la
schimb ă rile politice, demoralizîndu - i sistematic, făcîndu - i lingu ş itori şi servili că tre mă rimile
zilei, pref ă cîndu - i adesea în denun ţă tori şi calomniatori, încît liberalismul în România, în loc
de- a avea de rezultat o ţ elirea caracterelor, a avut din contra pe acela de- a bizantiniza şi a
veş teji oamenii ce erau încă neatin ş i de acel ră u.
De aceea direc ţ ia în care se vor face reformele trebuie să fie de- a scă pa statul şi
organiza ţ ia lui de lupt ă pentru existen ţă şi de ambi ţ iile individuale, de- a- 1 pune la adă postul
asalturilor desperate a oamenilor cari nici au învăţ at ceva în via ţă, nici sînt în stare a cîş tiga
ceva prin munca lor proprie.

1880) Independe ţ a

Eminescu poveste ş te un frum os mit popular că ruia - i dă o semnifica ţ ie nouă . Unui copil
ursitoarele îi dă ruesc tinere ţ e fă r ă îmb ă trânire şi via ţă fă ră moarte. Copilul devine curâ n d un mare
viteaz care s ă vâr ş e ş te lucruri mă re ţ e de- alungul pă mântului. Adormind odat ă în valea aducerii aminte,
îşi aduce aminte de casa şi locurile pă r int e ş t i ş i vre a s ă le reva d ă . Aju n g â n d îns ă aci, î ş i vede
pro p ri a stat ui e ş i, când spu n e lumii că , el e aut orul faptelor m ă re ţ e ce se povestesc, e socotit nebun.
Astfel se petrece şi cu Independen ţ a ţării.
Dac ă geniul neam ul ui nostr u s'ar prezint ă sub forma lui Mircea cel Bătrân ori a lui Cuza şi şi- ar
revendica înf ă ptuirea indepen de n ţ ei, i s'ar r ă spun de de că tre ro ş ii că ei sunt înf ă pt uit orii. Totu ş i,
dup ă Eminescu, in depe n d e n ţ a e crea ţ ia gene ra ţ iilor trecu t e, nu a par ti d ului liberal.
Articolul de fond f ă r ă titlu publicat în Tim p ul (V) 1880, 14 Februar. A fost reiprodus sub titlul
Independen ţ a de c ă tre Gr. Peuces c u în edi ţ ia articolelor politice ale lui Eminescu, în 1891.

Un u l d i n m i t u r i l e c e l e m a i s e m n i f i c a t i v e d i n câ t e a p ă s t r a t p o p o r u l n o s t r u
es t e u r m ă t o r u l : La le a g ă n u l u n u i c o p i l s e c o b o r â s e r ă c e l e t r e i u r s i t o r i , m e n i n d u - i
u n a t ă r i e , al t a i s t e ţ i m e , a t r e i a m ă r i r e lu m e a s c ă . Mu m a c o p i l u l u i , n e m u l ţ u m i r ă c ă i
s e dă r u i s e r ă şi l ui b u n u r i p e ca r i le - a u av u t at â ţ i a oa m e n i , r u gă pe cele tr ei zâ n e
c a î n d e o s ebi co pi l u l u i ei s ă - i h ă r ă z e a s c ă cev a ce n ' a av u t î n c ă n ic i u n m u r i t o r . Cu
' n t r i s t a r e - i r ă s p u n s e u n a di n z â n e : "Ca t o ţ i o a m e n i i ni ci j u d e c i , n i c i p o ţ i j u d e c a
e e e a c e ai c e r u t , d a r t o t u ş i î ţ i î m p l i n e s c d o ri n ţ a ş i d ă r u ie s c co pil u l u i t ă u tin e r e ţ ă f ă r ă
îmb ă trâ ni r e ş i viea ţă f ă r'de m oa r t e". Copilul cre ş te a v ă z â n d c u o c h i i î n t r ' o z i c â t a l ţ i i
î n t r ' u n a n şi m â n a t d e i n s t i n c t u l d e n e î m b ă t r â n i r e şi d e n e m u r i r e , să d i t î n p i e p t u l
l ui, lu ă l u m e a î n ca p , s p r e a m â n t u i î m p ă r ă ţ i i l e d e p e i r e , o m e n i r e a d e d u ş m a n i .
T r e c u p e r â n d c â n d p r i n p u s t i i , p r i m e j d u i t e d e z m e i p u t e r n i c i , u n d e ni c i o m , n i c i
t u r m ă nu pu t e a pe t r e ce ş i ucide a pe acei z m ei, desc hi z â n d loc u r i a ş e z ă rii o a m e n i l o r ,
câ n d p ri n p ă d u r i loc ui t e d e fia r ă , pie ca ri le ni m i c e a f ă câ n d d r u m vâ n ă t o r lo r ş i
c ă r b u n a r i l o r , câ n d ia r p r i n î m p ă r ă ţ i i î n f lo ri t e ş i vec h i, p r i n o r a ş e p u t e r n i c e ş i av u t e ,
p â n ă ce în t r ' u n tâ r z i u aj u n s e s e în p al a t u l u n e i z â n e ae ri a n e , u n d e - 1 a ş t e p t a
n eî m b ă t r â n i r e a ş i ne m u r i r e a .
Aci p e t r e c u t r e i z il e în d e p l i n ă lini ş t e.
D u p ă t r e i z i l e , p l e c â n d î n s ă la v â n a t , a d o r m i î n t r ' o val e fr u m o a s ă în ca r e
p i e t r e ş i c o p a c i , r â u r i ş i is v o a r e î n c e p u r ă a vo r b i e u el ş i a - i a d u c e a m i n t e d e c a s a
p ă r i n ţ i l o r , d e l o c u r i l e p ă r i n t e ş t i ş i to t a m e s t e c u l ace s t a d e vor bi ri îl fe r m e c a ş i - 1
ad e m e n i at â t de m ul t , încâ t cu m se deş t e p l tă, î n că li că şi l uă d r u m u l s p i r e c a s ă.
El a d o r m i s e î n v al e a "a d u c e r i i a m i n t e " . C u m e ş i d i n c e r c u l m a g ic al z â n e i, înce p u a
n u m ai cu n o a ş t e lu m e a. Aj u n s e î n t r ' u n l o c , u n d e ş t i a c ă e u n o r a ş m a r e ş i n u g ă si
d e câ t r ui n e , pe ca r e p ăş te a u ca p r e l e , în t r e b ă p e p ă z i t o r d e n u ş tia u n d e e o r a ş u l
cu t a r e , d a r ac e s t a r ă s p u n s e c ă n e a m d e n e a m u l l ui n u p o m e n i s e a c o l o d e c â t r u i n e .
T r e c u m a i d e p a r t e ş i - u n d e f u s e s e a c u m t r e i z i l e u n p u s t i u î n t i n s - a fl ă u n o r a ş
f o a r t e m a r e . Ba în pi a ţ a o r a ş u l u i v ă z u u n g r u p d e m a r m u r ă , c a r e - 1 r e p r e z e n t a p e
el în s u ş i lu p t â n d u - se cu u n z m e u . El în t r e b ă p e - u n or ăş an oe însem n e a z ă acel grup.
Acest ă - i r ă spun s e că acum câte - va sute de ani un viteaz, se zice, c'ar f i u ci s u n z m e u în
loc u r i l e ac e s t e a ca r e e r a u p u s t i e , ş i c ă d e a t u n c i înco a c e a fo s t cu p u t i n ţ ă s ă s e a ş e z e
o a m e n i a c o l o ş i s ă s e ri d i c e a c e l oraş.
— Dar bine, eu sunt acela — zise atu nci cavalerul nem u ri to r.
Lumea ce se strâ n s e s e împrej u r u l lui, râse de dâns ul şi- 1 crez u nebu n.
Şi astfel pe ori ş i un d e trecea, pe ori ş i un d e vedea înflorire în ur m a fap t elo r lui,
lume a - şi b ă te a joc de el, îl lua în râs, nevoin d nim e n i s ă - 1 crea z ă că el fuse s e acela,
care cur ăţ ise codrii de fia r ă ş i p u s t i u r i l e d e m o n ş t r i . Nu t r e i z il e, cu m i se p ă r e a lui,
s u t e de a ni t r e c u s e r ă di n ti m p u l cân d el pleca s e în lu m e d u p ă ne m u r i r e .
Ca m as t f e l pa t e ş i geni u l neî m b ă t r â n i t al ist o r iei Ro m â n i l o r . Dac ă ace s t
ge n i u a r ve n i as t ă z i s u b fo r m a lui Mirce a - cel - Bă trâ n ş i ar zice: "eu v' a m
d a t in d e p e n d e n ţ a ţă r ii, c ă ci d u p ă ce a m înf r â n t o ş tirile tu r c e ş ti, m' a m
su p u s îm p ă r a t u l u i s u b co n d i ţ i i , ca r i a u t r e b u i t s ă v ă p ă s t r e z e ţ a r a şi
na ţ io n alit a t e a" - mul ţ i ar lua în râs pe b ă trâ n. Dac ă acel a ş ge n i u s u b fo r m a
lui Cu z a Vod ă a r zice: "eu v'a m d a t to a t e d r e p t u r i l e câ te le ave ţ i ast ă zi, şi
nu m a i da t o r i a pu b lic ă de ş ase su t e de milioa n e e meri t u l vost r u de pat r u -
sp r e z e c e ani înco a c e" ro ş ii i - ar r ă s p u n d e , "c ă nai n t e de a se prip ăş i un
fanario t în stra d a Doam n ei, nu exista u ase m e n e a idei". Nu ne - am mir a dacă
înt r' u n a din z il e r o ş ii s' a r l ă u d a c ă ei a u "cr e a t u n i v e r s u l " , care înai n t e de
pa r t i d u l na ţ i o n a l - liber al, nici n u exi s t a . Şi c u t o a t e ac e s t e a e evi d e n t , c ă o
ţ a r ă care exist ă de 70 0 de ani ap r o a p e , pa r t e in d e p e n d e n t ă , p a r t e p e
d e p l i n a u t o n o m ă în l ă u n t r u l s ă u, n u ar e s ă - ş i m u l ţ u m e a s c ă exis t e n ţ a u n u i
p a r t i d car e n u e dec â t de ieri alal t ă ie ri ş i c ă in d e p e n d e n ţ a , de p a r t e de a fi
m e r i t u l ac u t a l ei gen e r a ţ i i, e su m a vie ţ ii no a s t r e ist o r ic e, mi n u s in d e p ţ i il e
u n u i p a r t i d co m p u s di n oa m e n i ign o r a n ţ i si de rea cre d i n ţ ă , car e ne - au da t
acea s t ă su m ă ş tir bi t ă .

1880) Învăţă mântul clasic.

Emil Costine sc u fost minist r u şi om politic liberal su s ţ i n â n d în t r ' u n zia r c ă


ş coalele de grec e ş t e ş i lati n e ş t e ne - au p r ă p ă di t ş i c ă si n g u r a salv a r e e
in t r o d u cerea un ui înv ăţă mâ n t real, Emines c u îi r ă sp u n d e în Ti m p u l. El cau t ă s ă
d ove d e a s c ă c ă n u grece a s c a ş i latinea s ca su n t cau z a dec ă derii societ ăţ ii noas t r e, căci
isto ri a ne arat ă dim p o t r iv ă că cult u r a clasic ă a con t ri b ui t la cr e a r e a a to t ce se
n u m e ş t e lu m e cul t ă . Cul t ura clasic ă are o deo s e bi t ă imp o r t a n ţă educa tiv ă , ea
de sv o l t ă spi ri t u l de ad ev ă r, ea e o ad ev ă r a t ă gim n a s t ică moral ă . Cauza dec ă derii
societ ăţ ii, noastre e şcoala pr o a s t ă lă sat ă pe mâ n a u n o r pr o f e s o r i igno r a n ţ i, lipsi ţ i de
voca ţ ie, st ă pâ ni ţ i de spirit ul politicianis t.
Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 28 Iunie. Articolul su b titlul
înv ăţă m â n t u l clasic a fost rep r o d u s de Gr. Peucescu în edi ţ ia men ţ io n a t ă .

N u e x i s t ă m a i m a r i p r i e t e n i a i î n v ă ţ ă m â n t u l u i re a l d e câ t t o c m a i
n o i. In n e n u m ă r a t e r â n d u r i a m vo r b i t d e s p r e i n c o n v e n i e n t u l s o c i a l al
p r o l e t a r i a t u l u i c o n d e i u l u i , î n n e n u m ă r a t e r â n d u r i a m a r ă t a t c ă , d e la
ş co al a p ri m a r ă înc e p â n d ş i sf â r ş i n d cu u n i v e r s i t ă ţ i l e , in s t i t u t e l e n o a s t r e
n u p r o d u c d e câ t su t e d e exe m p l a r e ale logo f ă t u l u i Coa t e - goale, car e
p r i m e j d u i e ş t e m e r s u l b a z a t î n e s e n ţ ă p e m u n c ă şi p e p r o d u c ţ i u n e , a
o r i c ă r e i s o c i e t ă ţ i o m e n e ş t i . ..
Ce ferici r e p e n t r u noi, câ n d ve d e m ac u m a ideile n o a s t r e îm p ă r t ăş i t e
cu m u l t ă b u n ă - voi n ţă d e u n organ atât de... ne lipse ş te într'a d ev ă r
calificativul p e n t r u a în s e m n a cu d e s t u l ă p r e g n a n ţ ă p e a p r i g u l ap ă r ă tor al
ches ti u n ilo r ,celor mai po p ul a r e.
Aceast ă fericire de a- şi vedea în sfâr ş it recun osc u t e ideile, n u ne o p r e ş t e îns ă de a
releva oarecare lucruri, cari vor ar ă ta că ideia noastr ă adopta t ă cu atâta genero zita te de
aprigii odinioar ă adversari ai proectului de lege propus de d. Maio- rescu, ca ministr ul al
învăţă turilor, are mai multe r ă d ă cini şi nu se bazea z ă nu mai pe insuficien ţ a ş coalelor de
grece ş te şi latine ş te.
Înain t e de toa t e, grece a s c a ş i latin e a s c a s ă fie de vin ă că societate a noast r ă merge
r ă u? Milioane d e s p i r i t e t i n e r e s ' a u a d ă p a t la i s v o r u l f e c u n d al antichit ăţ ii clasice, f ă r ă
ca să se fi ivit vre - un pericol pentru desvoltarea lor ulterioar ă ; din contra. Cat ă dar să fie o
cauz ă mai adânc ă , pentr u care greceasca şi latineasca să fi avut tocmai în România rez ulta t e
fatale. Scoale de latine ş te au prod u s în Fran ţ a pe un Voltaire, la noi pe d. A. Sihleanu. Cerem
iertare ilustr ului fost vice - prezide nt al Cam erei roşie, că - 1 cită m ală turi c'un om atât de
"insignifiant" ca francez ul mai sus pomenit, dar supe rioritatea hot ă fîtoare a d - lui Sihleanu în
modele de stil, precu m şi cercet ă rile sale, cu drep t cuvânt faimoase, asupra lui Cincinat şi a
pocirilor, ne imp une a de la sine acea s t ă pr o b ă a su p e ri o ri t ăţ ii culturei române asupra celei
franceze bun ă - oar ă , ne mai vorbind de cea nem ţ easc ă care nu merit ă nici o consid e ra ţ ie în
ală tura re cu a noast r ă .
Cult u r a clasic ă are calita t e a de t e r m i n a t ă de - a creşte, ea este în esenţă
educativ ă, şi iat ă ceea ce- a, lip s i t ş co al el o r n o a s t r e p â n ' a c u m a ş i le va lip s i
înc ă m u l t ti m p în ai n t e . A înv ăţ a voc a b u l e la ti n e pe din afar ă , f ă r ă a fi
p ă tr u n s de acel ad â n c spiri t de ad ev ă r, de pr eg n a n ţ ă şi de fr u m u s e ţ e a
an ti chi t ă ţ ei cla sic e , a înv ăţ a reg u l e gr a m a t i c a l e f ă r ă a fi p ă t r u n s ace a
si m e t r i e in t el e c t u a l ă a cu g e t ă r ii a n t i c e, este o mu n c ă zad a r n ic ă , e liter ă fă ră
în ţ eles. Fixat odat ă pent r u totdea u n a, ne mai putâ n d u - se schimba, c ă ci
a p a r ţ i n e u n o r ti m p i d e m u l t înc h e i a ţ i , s p i r i t u l antic hi t ăţ ii e reg ula t o r u l
sta t o r n i c al intelige n ţ ei şi al car ac t e r u l u i ş i isvo r u l si m ţ u l u i ist o ric.
Dar o dovad ă nete d ă pent r u influe n ţ a educativ ă a antichit ăţ ii e fă ră îndoial ă faptul că
tocmai statele acelea, cari au cultivat - o mai mult, sunt cele mai înaintat e, că rede ş te p t a r e a
culturii în genere se dat o r e ş t e stu di ul u i aces t u i a, c ă f ă r ă el n'ar exis ta în genere o cultu ră
a catarii. Sau într'a d ev ă r s'ar putea suplanta Salust, prin Rochefort, scri sorile lui Cicero, prin
telegra mele de condo lean ţă ale d- lor Mircea, Vintilă şi Horia? Noi crede m că, cu toat ă
actualitatea produc ţ iunilor gen iale ale acest ui s ă n ă tos şi mat u r pre z e n t , el înc ă nu are acea
for m ă pe dea p t u r u r e a dete r m i n a t ă , prec u m o are antic hi ta t e a.
Nici lati n e a s c a , nici grece a s c a, nu su n t în ele în ş ile d e vin ă la rel el e ce
li se at r i b u e . Privi t e ca cun o ş ti n ţ e, ele într' a d e v ă r nu dau de cât prof e s o r ilo r
p â n e a d e t o a t e zilele; d a r nici n u es t e ace a s t a m e n i r e a lor. Im p o r t a n t es t e
ca s pi ri t u l de a d ev ă r, ce do m n e ş t e în cult u r a fixat ă pri n ele, s ă st ă p â n ească
în societat e, şi de aceea în ţ elege m ca stu di ul lor s ă fie m ă rgi ni t la cla se le
acele a ale socie t ă ţ ii, ca r i d e t e r m i n e a z ă s p i r i t u l p u b l i c: la înv ăţ a ţ i i d e
p r o f e s i e , l a j u r i s c o n s u l ţ i , l a cl e r ; d a r î n a c e s t e r a m u r e c u n o ş t i n ţ a
t r e b u e s ă fie d e p l i n ă . Cel el a l t e cla s e se p o t în t r ' a d e v ă r dis p e n s a de
cu n o ş t i n ţ a an t ichi t ăţ ii, - c ă ci de sv o l t a r e a lim b ei na ţ i o n a l e, st ă p â n it ă fii n d
di n sf e r e l e s u p e r i o a r e d e ac el a ş s p i r i t d e ad ev ă r ş i bin e pe car e - 1 are
an ti c h i t a t e a , va fi iui in s t r u m e n t d e s t u l d e b u n p e n t r u d e s v o l t a r e a
in t e lig e n ţ e i lo r . Cee a ce n u n e c o n v i n e a ş a d a r în m a n ier a d' a ve d e a a
org a n u l u i guv e r n a m e n t a l , est e co n f u n d a r e a ace s t o r sf e r e d e o s e b i t e , es t e
a m e s t e c u l înv ăţă m â n t u l u i cla sic cu cel real. Sferele tr e b u e s c d e s p ă r ţ i t e
o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a , p r e c u m se d e s p a r t e f a c u l t a t e a d e m e d i c i n ă d e
ce a d e d r e p t . De sig u r tr e b u e s c îm p u ţ i n a t e liceele, de sig u r tr e b u e s c ş coli
re al e. Dar n u m a i n u co n f u z i e ş i a m e s t e c în t r e sfe r e cu to t u l de o s e b i t e ale
ac tivit ăţ ii in t elig e n ţ e i. Sco p u l p r a c t i c al înv ăţă m â n t u l u i real e câ ş tig u l, e
aplica r e a cu n o ş ti n ţ e l o r pe n t r u a câ ş tig a. Sco p u l înv ăţă m â n t u l u i clasic n u
es t e ace s t a . Din co n t r ă , se p r e s u p u n e to t d e a u n a c ă înv ăţă m â n t u l clasic
a d u c e fol o a s e s o c i e t ă ţ e i , ca r i n u s t a u în a b s o l u t nici o p r o p o r ţ i e c u
c â ş t i g u l i n d i v i d u l u i . Mu n c a u n u i o m s e p o a t e p l ă t i , c a r a c t e r u l , c u l t u r a
l u i n i c i c â n d . A j u d e c a u n p r o c e s d e m il i o a n e , e p o a t e o m u z i c ă t o t a t â t
d e u ş o a r ă c a ş i a j u d e c a u n u l d e o s u t ă d e lei, d a r c h e s t i u n e a e d e a - 1
j u d e c a d r e p t şi p e u n u l şi p e a l t u l .
Prec u m gim n a s t i c a de s v o l t ă to a t e p u t e r i l e m u s c u l a r e ş i d ă c o r p u l u i
o a t i t u d i n e d e p u t e r e şi t i n e r e ţ e , t o t a s t f e l p u r u r e a t â n ă r a şi s e n i n a
a n t i c h i t a t e d ă o a t i t u d i n e a n a l o g ă s p i r i t u l u i ş i ca r a c t e r u l u i o m e n e s c .
Da r, p e n t r u ca ac e a s t ă gi m n a s t i c ă m o r a l ă s ă s e r e s i m t ă în ca r a c t e r u l ş i în
s p i r i t u l p u b l i c , t r e b u e c a s ă e x i s t e c l a s e î n t r e g i d e o a m e n i , c a r i s' o
ex e r c i t e i m e d i a t , ş i a n u m e cl a s e l e a c e l e a , ca r i n u s u n t avi z a t e la m u n c ă
m a t e r i a l ă . At u n c i gi m nas tic a acea s t a se va resi m ţ i, vrân d , nevr â n d , şi
asu p r a celorlalte clase pozitive.
Dar avu t - am noi oare licee?
Cine nu ş tie c ă , pe n t r u a fi pr o f e s o r de liceu d u p ă incalifica bila no a s t r ă lege a
ins t r u c ţ i ei, n u se cerea de cât absolvirea liceului însu ş i şi depu n erea unui concurs ca vai de
capul lui. Oare latin easca şi grecea sca su n t de vin ă că o genera ţ ie întreag ă de ignoran ţ i -
except ă m profesorii cu studii academice - umple catedrele liceale şi gimnaz iale, p re d â n d u - ş i
ne ş tiin ţ a lor dr e p t ş tiin ţă , c ă niş te somnoro ş i fă r ă voca ţ iune se pun pe carte pân ă ce po t
trece vr'u n conc u r s , ş i du p ă aceea leag ă cartea de gard, nu mai citesc absolut nimic şi
dict eaz ă numai an cu an acela ş caet vechiu şi unsuros, unor urechi nou ă ? Latineasca şi
greceasca e de vină dac ă pos t u l a n ţ i de râ n d , ce nu ş tiu citi ş i scrie, ocup ă func ţ ii în
organismul instruc ţ iei publice? Lat ineasca e de vină dac ă un reteveist cu patru clase prim a r e,
agent elector al de soiul birta ş ului Purcel, e ş ef al diviziei ins t r u c ţ iei în Româ ni a?
La acestea nu e de vină senina antichitate, ci desvolta r e a de ma g ogic ă a societ ăţ ii
noas t r e. Pân ă ce nu va înce ta acea s t a , preve d e m că orice ş coli s'o r face - cât de spe ciale
- ele nu vor pu t e a aduc e nici o îndre p t a r e într' o socie ta t e în care meritul e în pozi ţ ie de a
fi judeca t de Funde ş ti, Costine ş ti sau Serurii! Şi oare nu vedem aceast ă ten d e n ţ ă nefe ricit ă la
aceia chiar cari au ur m a t cursuri de ş tiin ţ e exacte? Medicii români... caut ă func ţ ii, cei eşi ţ i
din scoale de arte, de meserii, de tecnic ă , to ţ i, to ţ i alearg ă du p ă func ţ i u n i, salaria t e de sta t,
de com u n e , de jud e ţ e!
Da r d a c ă în a d e v ă r ş co a l e l e n o a s t r e d e la t i n e ş te ş i grece ş t e ar fi fo s t
b u n e, ce n' a m ved e a ast ă zi în Româ ni a? Am vedea cel pu ţ i n ş tiin ţ ele isto rice
înflo ri n d , am avea eru d i ţ i. Ei bine, ş tiin ţ a, câ t ă s e fa c e la n o i, se fa c e d e
r u ş i n e , d e oc h i i lu mii oa r e c u m , ş i de c ă tr e b ă r b a ţ i cari în t r e n oi fie zis,
nici n'au stu di a t vr'o dat ă ,în şcoalele rom â n e ş ti, cel pu ţ i n nu în cele din
România. D. Cipariu, care ş tie de sigur bine latinea sc a sa, n'a stu di a t în
şcoalele noas t r e, Cihac ase m e n e a nu, c'un cuvân t nici unul din învăţ a ţ ii sau
litera t o rii mai înse m n a ţ i, cari înd eal m i n t r e l e a se po t nu m ă r a pie cele zece
dege t e, sigu ri că ar r ă mâ n e a câteva de pris o s.
Să nu atrib ui m dar exclusiv împrej u r ă rii, că se pre t ex t e a z ă prin şcoli a
se înv ăţ a latine ş te şi grec e ş te, relele cari r ă sa r din de sv ol t a r e a de m a g o g ic ă a
societ ăţ ii, din ignor a n ţ a noa s t r ă şi din lipsa die voin ţă de a pu n e cap ă t uno r
mo n s t r u o z i t ă ţ i inc ompatibile cu secolul în care tr ăim. O ţ ar ă, a cărei inst r u c ţ i e
se dirigea z ă de c ă tre indivi zi cu câte pa t r u clase pri m a r e , o ţ ar ă a c ă rei
jur n ali s m şi legisla ţ iu n e e re p r e z e n t a t ă to t p ri n ase m e n e a genii, n u poa t e
înai n t a, din cau z a spiri t u l u i de minci u n ă , care pl u t e ş t e as u p r a tu t u r o r
ra p o r t u r i l o r , n u în s ă di n cau za că latineasca sau greceasca i- ar fi pun â n d
piedeci!...

1880) Învăţă mântul democratic.

Deş i chiar de că tre organ ele guver n u l u i liberal se co n s t a t a dec ă d e r e a


înv ăţă m â n t u l u i, se g ă sea u oa m e n i ca Hajdeu, B. Boerescu şi redactori de la Român ul
care sus ţ inea u că am făcut mari progrese de la 1848 încoace. Emin e s c u ar a t ă c ă
înv ăţă m â n t u l a câ ş tiga t în exte n s iune, dar a pier d u t în inten si ta t e. înv ăţă mâ n t u l
dem o c ratic n'a creat oa me ni de cultu r ă şi de ş tiin ţă ci o i- me n s ă pleb e de as pi r a n ţ i
la fu n c ţ ii.
Articol ul a fos t p u b lic a t în Ti m p u l (V) 188 0, 8 Iulie ş i a fo s t re p r o d u s s u b
titl u l în v ăţ ă m â n t u l de m o c r a t ic de Gr. Peucescu în edi ţ ia men ţ io n a t ă .

Lumea asta ar mai trece ea daca toate p ă surile şi toate neno r o cirile ţ i s -
ar întîm pla încai sans phrase. Daca ţ i se - ntîm pl ă fericirea de - a muri, ea e
unit ă cu nepl ă cerea că unuia din pretin ş ii amici îi va veni mînc ă rime de limb ă
şi- ţ i va ţ inea la că pă tîi un discur s cît toate zilele; daca te love ş te vreo
neno r ocire, p ă rerile de ră u ale cuno sc u ţ ilo r, dup ă cari în genere se ascu n d e
p ă rerea de bine, î ţ i mai îngreuiea z ă înc ă sarcina vie ţ ii. Nu a fost lipsit de
iste ţ ie murito r u l acela care, pen t r u întîia dat ă , a observat că soart a nu este
nu m ai rea, ci şi ră ut ă cioas ă : că ea n - aduce nu m ai suferin ţ e, ci te ironize a z ă
totd e o d a t ă într - un chip oarecare pe cînd ţ i le d ă.
Astfel s- a constatat de că tră chiar organele guvernului că învăţă mîntul merge foarte ră u.
Num ă rul celora cari, în anul acesta, au fost în stare a depune bacalaureatul e minim;
ministeriul a trebuit să revoce o m ă sur ă asupra corigen ţ ilor de team ă de - a nu depopula clasele
superioare; în patru ani de guvernare roşie s- au închis peste nou ă sute de şcoale rurale, iar
deasupr a tuturora este a se deplînge ignoran ţ a deplin ă a personalului didactic, de vreme ce
exist ă , institutori, ba profesori de universitate chiar cari nu ştiu scrie corect şi, cu toate acestea
? d. Hăsdă u, d. Vasile Boerescu, avînd a ţinea discursu rile funebre ale unui învăţă mînt în
asemenea condi ţ ii, a gă sit că minunate progrese am făcut, că grozav ne - am luminat.
Ba mai mult încă.
Românul ? gă seş te că mari sînt progresele făcute în învăţă mîntul public în epoca de
regenerare în care am intrat la 1848. Învăţă mîntul, pe atunci privilegiul cîtorva, ast ă zi este la
dispozi ţ iunea oricui în ora ş e şi, în cîtva, ră spîndit şi în sate.
Se- n ţ elege. Şcoalele rurale înfiin ţ ate de bă trînul Grigore Ghica din Ţara Româneasc ă erau
pe atunci privilegiul cîtorva.
Foaia ?învăţă torul satului ?, care a început a ieşi la octomvrie 1843, redijat ă de Petru
Poenaru în colaborare cu Aristia şi al ţ ii, foaie care se ocup ă numai cu şcoala să teasc ă şi e mult
mai bine scris ă decît gazetele de azi, se datore ş te epocei de regenerare de la 1848 încoace. Nu
ne- am mira daca cele dintîi şcoale române ş ti, datorite Mariei Teresiei şi lui Iosif II, s- ar atribui
asemenea fericitei inspira ţ iuni a d- lui C.A. Rosetti şi daca ni s- ar spune că Şincai, Petru Maior
şi Lază r a început cariera lor prin a fi ciraci la redac ţ ia ?Românului ?, asemenea d- lor Carada şi
Costinescu.
D. Hasdeu, în discursul făcut, cu ocazia distribuirii premielor, a împ ă r ţ it cultura şcolar ă a
românilor în trei faze: teocratic ă , aristocratic ă şi... democratic ă , din care aceasta din urm ă se
datore ş te în Moldova lui Asaki şi Săulescu, în Ţara Româneasc ă lui Lază r şi Heliade. O
împ ă r ţ ire frumoas ă , dar care spune prea pu ţ in. Cumc ă în m ă n ă stiri se învăţ a mai mult ori mai
pu ţ in ă carte e prea adevă rat, însă aceast ă cultur ă numit ă teocratic ă era totodat ă şi ...
democratic ă . De vreme ce orice creş tin, fără deosebire de rang, putea să înve ţ e carte în
m ă nă stiri de se făcea sau nu călugă r, şcoala nu era monopolul clerului. Cît despre cultura
aristocratic ă , ea asemenea nu merit ă un nume atît de pompos. În to ţ i timpii clasele mai avute
au făcut abstrac ţ ie de la şcoalele publice, preferînd instruc ţ ia privat ă , ca una ce garanteaz ă
creş terea mai bun ă a copiilor.
Noi nu ne vom sfii a zice că înaintea învăţă mîntului public şi gratuit, accesibil pentru to ţ i,
nu exista în genere învăţă mînt, iar acest învăţă mînt public nu se datore ş te ini ţ iativei
românilor. Ini ţ iativa s- a luat mai întîi dincolo de Carpa ţ i, mai cu seam ă sub Maria Teresia şi
Iosif II. Lază r însu ş i era un product al epocii iosefine, ca şi profesorii pe cari Asaki i- a adus la
şcoala din Socola. Avem înaintea noastr ă caietele de studiu, legate la un loc, ale unui fiu de
ţă ran; care învăţ a la Socola în anul 1810. Din aceste se vede lă murit influen ţ a şcoalelor
latine ş ti ale Apusului.
Aceste caiete încep cu gramatica româneasc ă , apoi urmeaz ă retorica, logica, morala,
exegeza Psalmilor, istoria biblică, catehismul creş tinesc, în fine istoria general ă. Ini ţ iativei
Cur ţ ii din Viena i se datore ş te aş adar învăţă mîntul democratic atît dincolo de Carpa ţ i cît şi
dincoace, iar daca ?Românul ? dore ş te numaidecît o epoc ă de regenerare în care am intrat şi de
la care ?mari sînt progresele făcute ?, atunci nu citeze anul 1848, care n- are pentru şcoală nici o
semnificare, ci Regulament ul Organic, pentru întemeiarea învăţă mîntului, şi epoca lui Cuza
Vodă , pentru înmul ţ irea şcoalelor, o înmul ţ ire fără tranzi ţ ie, făcut ă , din nenorocire, în
detriment ul calităţ ii lor.
Ca principiu general cat ă să admitem că învăţă mîntul, pre cît a cîş tigat în estensiune, pe
atît a pierdut în intensitate. E nemaipome nit, dar din nenorocire adevă rat, ca la acest popor
care ? cînd e vorba de cultur ă ? cat ă să - l luă m ca întreg, nu exist ă nici ştiin ţă , nici literatur ă
Cataloagele librarilor sînt pline de tip ă rituri făcute cu scopul lucrativ de- a le desface în şcoală,
că r ţ ile de ştiin ţă sau literatur ă se tip ă resc în vederea unui premiu academic, ştiin ţ a şi
literatura, cîtă se face la noi, se face numai cu paguba de timp şi bani a acelora ce se ocup ă cu
ea, daca nu sînt oameni cu apuc ă turi destul de dibace de - a da operelor lor un relief pe care
nu- l merit ă şi de a le lă sa să fie plă tite direct sau indirect din . . . bugetul statului.
Nu mai vorbim despre efectele sociale ale învăţă mîntului nostru. Ele sînt de -
a dreptul dezastr u oa se. Arta atît de răspîndit ă a înşirării negramaticale de vorbe
pe hîrtie deschide celui ce- o posed ă toate căile de înaintare în via ţ a publică,
începînd de la scriitorul sătesc şi sfîrşind cu consiliarii tronului. Astfel activitatea
intelectual ă a genera ţ iei actuale pare a se mistui în singura direc ţ ie a cîştigului
fără munc ă pe acele mii de cărări ale influen ţ ei morale pe cari le deschide
atotp u ter nicia demagogic ă, în socoteala însă şi cu paguba poporului. O imens ă
plebe de aspiran ţ i la func ţ iuni, iată ce au scos la lumin ă învăţă mîntul democratic.

1 8 8 0) Opti mi s m .

Dup ă ce arat ă decade n ţ a contim p o r a nilor săi, Emi nescu spu ne că garan ţ ia triumf ul ui
binelui şi adev ă rului e moa r t e a . Num ai acea s t a ne sca p ă de pr o ş ti ş i perv erşi şi ne dă
putin ţ a isă privim cu râs voios priveliş tea zadar nic ă pe care ei ni- o ofer ă .
Articolul fă ră titlu publicat în Timpul (V) 1880, 1 Februa u r şi nere p r o d u s înc ă în nici o
edi ţ ie a operelor lui Eminescu, afar ă de aceea a clasicilor comen t a ţ i.

Ca u n f e l d e r e f u g i u d e m u l t e l e i n c o n v e n i e n t e a l e vi e ţ i i , D u m n e z e u , î n î n a l t a
s a b u n ă v o i n ţ ă , a d a t o m u l u i r â s u l c u t o a t ă s c a r a d e l a z â m b e t u l iro n i c p â n ă la
cloc o t i r e a ho m e r i c ă . Câ n d ve z i ca p e t e , a t â t d e v i t r e g î n z e s t r a t e d e l a n a t u r ă , î n c â t
n u su n t în s t a r e a înţ el e g e cel m ai si m p l u ad evă r, ca p e t e în car e, ca în nişt e
o g l i n z i r e l e , t o t u l s e r e f l e c t ă s t r â m b ş i în p r o p o r ţ i i p o c i t e , f ă câ n d u - ş i co m p li m e n t e
u n u l alt ui a ş i nu m i n d u - se s a r e a p ă m â n t u l u i , a i a v e a c a u z ă d e a t e î n t r i s t a ş i d e a
d e s p e r a d e v i i t o r u l o m e n i r i i , d a c ă n ' a i ş ti că d u p ă o s u t ă d e a n i d e p i l d ă, p e s t e
a m â r i - dou ă de s p ă r ţă mi n t e l e geniilo r conti m p o r a n i, pes t e bal a m u c ş i p u ş c ă rie, va cre ş t e
iar b ă ş i c ă în a mi n t i r e a ge n e r a ţ i e i viito a r e , to a t e fizi o n o m i i l e ace s t e a v o r fi p e r i t f ă r ă
d e ni c i o u r m ă , c a ce r c u r i l e idi n f a ţ a u n e i a p e s t ă t ă t o a r e .
Gar a n ţ i a învi n g e r i i a d e v ă r u l u i ş i bi n e l u i în lu m ea ac e a s t a , e s t e m o a r t e a . Dacă
m o a r t e a n u s' a r îndura să ne scape de o genera ţ ie în disselec ţ iune, care prod uce
atâ ţ ia Mihăleş ti, Funde ş ti, Pătârl ă geni, Costine ş ti, dac ă moartea n'ar pune adev ă rul la
ad ă po s t de onoa r e a de a fi coexista t al ă t uri cu par t e a crimi n a l ă ş i st u p i d ă a ome n i rii,
n ici o d a t ă n a ţ i i l e n' a r fi p u t u t s t r â n g e ac el ca p ital de adev ă ruri, care înobileaz ă aspra lor
lupt ă pentr u existe n ţă . E o fericire pent r u noi că, pros tia şi perversita t e a fiind nem u rit o a r e,
cel pu ţ in pro ş tii şi perver ş ii in concreto sunt muritori.
De acol o râ s u l, ca u n voio s se m n d e încr e d e r e în ză dă rnicia acestei
priveliş ti.

18 8 0) Partidul con s t it u ţ i o n al.

Partidul conservator era acuzat de reac ţ ionarism. Emi nesc u se'n t r e a b ă dac ă e posibil ă o
reac ţ i u n e în ţ ar ă . Toate.actele conservatorilor, departe de a fi reac ţ ionare, sunt dimpotriv ă liberale şi ,au
determinat progresul soc iet ăţ ii române ş ti. Partidul conservator are un progra m clar şi precis: voe ş te
conservarea intact ă a constitu ţ iei, iar acu z a r e a ad u s ă de adve r s a r ii politici nu va pu t e a fi nicioda tă
dove di t ă . Cuvân t ul "reac ţ io n a r" nu are la noi nici temei istoric, nici îndre pt ăţ ire social ă. Articolul a
fost publicat în Tim p ul (V) 1880, 15 Mai ş i a fost reprod u s sub titlul Partidul constitu ţ ional de Gr.
Peu cescu în ed. men ţ ionat ă .

De câ n d d a t e a z ă ex p o r t u l n o s t r u d e g r â n e , d e a t u n c i i m p o r t u l d e f r a z e . S'a r
p u t e a z i c e c ă Ro m â ni a a p r e s c h i m b a t p ă t u r i l e a d â n c i ş i bi n e c u v â n t a t e d e Du m n e z e u
al e ţă r â n e i s a l e p e vo r b e de ş er t e, pe teo rii de gaz e t ă , pe su b ţ i ri ap u c ă t u ri a d v o c ă ţ e ş t i
ş .a .m. d., c ă ci s p i r i t e l e cele b u n e , c e m a i s u n t î n v i a ţ ă , l e d a t o r i m u n e i e p o c e c u
m u l t a n t e r i o a r e celei ac t u a l e .
Int r e a c e s t e fr a z e d e ş e r t e , f ă r ă nici u n co r e l a t real, c ă reia i - am con s a c r a t atâ t e a
critice, e ş i acee a inve n t a t ă de Ro m â n u l ş i afilia ţ ii s ă i, c ă dr e a p t a con s e r v a t o a r e din
Româ ni a ar fi reac ţ ion a r ă ; fra z ă ca r e s ' a r e p e t a t d e a t â t e a o ri în via ţ a n o a s t r ă p o l itic ă ,
încâ t conf o r m pr ov e r b u l u i lati n e s c "calu m nia r e au d a e t e r se m p e r aliq ui d ha e r e t", m u l ţ i
o re p e t ă f ă r ă s ă - ş i fi da t vre - odi ni o a r ă sea m a de în ţ el e s u l, c u v â n t u l u i c e - 1
î n t r e b u i n ţ e a z i ă , f ă r ă a s e î n t r e b a c e l p u ţ i n d a c ă o r e a c ţ i e , î n s e n s u l a p u s e a n al
c u vântului, singur ul adev ă rat, e m ă car cu putin ţă în România.
Care su n t oare actele reac ţ io n a r e ale dre p t ei conservatoare ?
La u ni r e a ţă ril o r, la aleg e r e a u n u i Do m n , au lu a t p a r t e cu vo t u l ş i cu
fa p t a co n s e r v a t o r i i act uali, precu m se poate consta t a din discu ţ iile
adu n ărilor ad - hoc.
Secul a r i z a r e a ave ril o r înc h i n a t e se p r o p u n e ş i se ob ţ ine cu
unani mita te de voturi de către un actual conservato r.
Oborîrea privilegiilor, egalitatea civilă şi instr uc ţ iune a po p u l a r ă se
da t o r e s e con s e r v a t o r il o r.
Constit u ţ ia liberal ă de ast ă zi se pro p u n e de un guv e r n în m a j o r i t a t e
co n s e r v a t o r , se a d m i t e d e că tre o adu n a r e în majo rit a t e con se r v a t o a r e,
pre zi d a t ă de M. K. Epure a n u .
In privirea aceas t a nu exist ă absol u t nici un p re c e d e n t , care i - ar da
cuiva oca zi a de - a su s ţ i n e a c ă d r e a p t a a fo s t câ n d v a rea c ţ i o n a r ă . Dre a p t a 'a
voit ş i a reali z a t int r o d u c e r e a liber t ă ţ il o r p u b lic e şi a mecanis m u l ui
constit u ţ i o n al în ţ ar ă , într'o m ă s ur ă mult mai mar e de cum au fă cut - o
vreo d a t ă liberalii.
Da r p â n ' a c i , ş i n u m a i d e p a r t e .
Rep u blica de la Ploe ş ti înt r ' a d e v ă r n'a pr ocl a m at - o drea p t a, pe Domn
nu 1 - a amenin ţ a t eu asas inarea sau cu detr o n a r e a, cu un cuvân t ea s'a
m ă rg init la p ă st r a r e a , la con s e r v a r e a insti t u ţ i il o r act u a l e , n u a în c e r c a t
în s ă ni ci a le f al s i f i c a , ni ci a le înl ă t u r a , nici în fin e a le di s t r u g e .
O reac ţ ie exist ă în Fran ţ a. Toate partid ele mo na r hice de acolo, unele
voind drep t u l divin, altele a p e l u l n a p o l e o n i a n , t o a t e î n t r ' u n g â n d d e - a
r ă s t u r n a constit u ţ ia actual ă a stat ul ui france z şi de - a read u ce ins ti t u ţ i u n i
din d o m e n i u l tr ec u t u l u i, su n t în t r ' u n chip oareca r e reac ţ io n a r e.
Da r ce voe ş t e d r e a p t a la n o i ?
Avem vr'un candi d a t la do m ni e, voim m ă car reî nt r o d u c e r e a reg ul a m e n t u l u i
orga nic? Pânâ ş i copiii ş t i u c ă a s e m e n e a i m p u t ă r i n u c u t e a z ă n i m e n i a ni le face,
nici adve r s a r ii no ş tri politici. Ştiind îns ă ; ac e ş ti a c ă te r m e n u l "re a c ţ i o n a r " e o d i o s în
u n e l e p ă r ţ i ale Eur o p e i, fac s port cu acea s t ă p o r e c l ă , a t r i b u i n d - o n o u ă . Da c ă n o i
z i c e m d e s p r e li b e r a l i c ă s u n t ra di c a li, ave m d ov e z i la m â n ă : ave m Re p u b lic a Ro m â n ă
re di j a t ă de îns u ş i Pon ti f e x Maxi m u s al p a r t i d u l u i , d. C. A. Ro s e t t i , av e m e d i ţ i a
duo d e z a acelei repu blice la ferici ţ ii Ploe ş ti.
Da r n o i r e a c ţ i o n a r i ? De u n d e ş i p â n ă t u n d e ?
E vr'u n Ioan sa u Calima n Asan, vr'u n Bogda n Mu ş a ti n , vr' u n Vladi sl a v Basa r a b , ai
c ă ror a cr ai ni ci ş i cu r t e n i s ă fi m; a p ă r ă m p r i vi l e g i i ş i c o n s t i t u ţ i i vechi; voim
su p ri m a r e a libe r t ăţ ilor pu blice, a egali t ăţ ii ce t ăţ e n il o r ?
Nimic di n t o a t e ac e s t e a .
Ce e a c e voi m a z i , p r e c u m a m v o i t - o p u r u r e a : es t e conse r v a r e a inta c t ă a
ace s t e i con s t i t u ţ i i, îns ă bi n e în ţ e l e s in t a c t ă , c ă ci e p r o p u s ă d e u n g u v e r n , în
maj o ri t a t e con s e r v a t o r , vota t ă de o ad u n a r e în majo rit a t e con se rv a t o a r e.
Prin intact în ţ el ege m îns ă ca to ţ i fac t o r ii con s t i t u ţ i o n a l i s ă - ş i în d e p l i n e a s c ă
mi si u n e a ce li se at ri - bue pe n t r u a n u se conf u n d a re s p o n s a b i li t a t e a lor. Came r a St ă fie
Came r ă , s ă nu se ame s t ic e în atri bu ţ i u n ile pu t e rii ju d ec ă t o r e ş ti şi a acelei execu tive;
p u t e r e a exec u tiv ă s ă nu ocolea s c ă res p o n s a b ili t a t e a ce - i incu m b ă pri n vot u ri servile;
aleg ă t or ul s ă nu fie stâ n j i ni t de a - ş i exe rci t a d re p t u l lui pri n t r ' u n sis t e m de pre si u n i
mor a le ş i ma t e r i al e, de a me ni n ţă ri ş i p r o m i s i u n i d e fu n c ţ i i ş i fav o ri.
Dac ă îns ă , de la aleg ă t o r înce p â n d , to t co n s t i t u ţ io n ali s m u l se
m ă rgi n e ş t e la p ă zi r e a ext e r i o a r ă d e fo r m a l i t ă ţ i go al e, p e câ n d în fo n d to t
s p i r i t u l co n s t i tu ţ iei e falsifica t, toa t e gara n ţ iile ei înl ă tu r a t e, a tunci nu mai
poate fi vorba de guvern parla m e n t a r. Atunci avem a face c'o societate
organizat ă de ex ploata ţ ie, care intimidea z ă ţ ara prin mano p e re ma chiavellice,
şi în co n t r a ei d r e a p t a co n s t i t u ţ i o n a l ă e în ap ă rar e. Ea ap ă r ă instit u ţ iile
actu ale gi libertă ţ ile publice.
Dreapta se poate numi cu drep t cuvânt partidul constit u ţ io n al; lup t a ei e
înd r e p t a t ă con t r a par ti d ului anticon s ti t u ţ io n al, radical, care falsific ă şi
spir itul şi litera instit u ţ iilor actu ale, ducâ n d u - le ad absurd u m şi inspirâ n d
na ţ iu nii neîncre d e r e în efic acita te a lor.
Singu rele analogii ce se pot cita între drea p t a noast r ă şi alte dre p t e
apu se n e e poat e cu par ti d u l conservato rilor repu blicani din Fran ţ a şi cu
partid ul constit u ţ i o n al din Italia. Fa ţă cu ten di n ţ ele unui Clemencea u şi a
altora, rep u blica nii conservat o ri, ap ă r ă cons ti t u ţ i a actu al ă a Fran ţ ei,
instit u ţ iile ei actuale.
Întreb ui n ţ a r e a aceasta de porecle de ş erte e in dealt min tr elea o sofismă
comu n ă şi veche ca lumea, p r e c u m les n e se ve d e, e cee a ce se n u m e ş t e în
logic ă o petitio principii. In loc de a dove di o tez ă , în ca z u l no s t r u în loc de a
dov e d i pri n fa p t e c ă d r e a p t a voie ş t e tr e c u t u l , d e u n d e a p o i ar re z u l t a în
adev ă r că e reac ţ io n a r ă , se aleg în disc u ţ ie din ca p u l loc u l u i n u m i r i , a d e că
vo r b e , ca r e cu p r i n d în sine deja concl u z i u n e a şi din a că ror anali zj a lexicală
s ă re z u l t e ceea ce mai întâi ar fi treb u i t, d u p ă t o a t ă b u n a c u v i i n ţ ă , s ă se
d o v e d e a s c ă . Ne p ă r t i n i torul zice "cult" sau "religie", amicul cauzei zice
"pie t a t e " sa u "bea ti t u d i n e Du m n e z e i a s c ă ", a d v e r s a r ul zice "bigo te r i e",
"su p e r s t i ţ i e". Nep ă r ti n i t o r u l zice "preo t", d. Sihlea n u zice "piochi". Astfel,
cei ce discut ă , tr ă dea z ă , prin chiar alegerea terme nilor, in t e n ţ i a p e car e o au.
E într'a devi ă r trist ca ni ş te apuc ă tu ri sofis tice, atâ t de vec hi ş i at â t d e cu n o s c u t e
fiec ă r ui a, înc ât de la înt âia vede r e sar în ochi, s ă p o a t ă avea o infl u e n ţ ă oa r e c a r e
as u p r a convi n g e r i i oa m e n ilor.
Astfel îns ă st ă şi cu dreapta conservatoar e. Cei nep ă rtinitori o vor numi "partid
constitu ţ ional", adversarii de rea credin ţă vor continua a ne nuimdi reac ţ io n a ri, ferin d u - se
îns ă s'o probe z e aceast a.,
Am avut spe r a n ţ a - van ă pioa t e - c ă în era nou ă ce ni s'a creat prin tractat ul de la
Berlin, cop il ă riile ş i por eclirile' din trec u t vor încet a.
Deşi presa guverna me ntal ă nu înceteaz ă nici azi cu toate că adese ori a ţ inu t sea m ă
de argu m e n t a ţ ia noa s t r ă , de - a înt r e b u i n ţ a te r m e n i im p r o p r i i în disc u ţ ie, ceea ce noi nu
facem ori cât die as.pri ar fi ter m e nii no ş tri, ne - a r ă ma s a ne m ă guli cel pu ţ in cu
realitatea lucrurilor, cu num ă rul disp ă rân d al foilor oficioase, că ci mai pu ţ in de ,cât una nu
poate fi.
Afar ă de Ro m â n u l , n u m ai e înt r ' a d e v ă r nici u n or g a n ra d i c a l care s ă p o a t ă fi
lua t în m â n ă m ă car, necum citit. Specia presei radicale de res p â n t i i n u mai e re p r e z e n t a t ă
as e m e n e a de cât printr'un singur organ, pe care nu - 1 mai cite ş te nim enea. Cât des p r e
Pressa centr ul ui sau centr ul Pressei, ne credem dispen s a ţ i, dup ă probele vesiele ce le- am
dat despre conseq ue n ţ a cu care este con dus acest organ, de- a mai insista asupra lipsei de
gravitate a acestei alian ţ e de ocazie d'alde Dimanci, Pă tă rl ă geni, etc, precu m se exprim a u
odinioar ă confra ţ ii no ş tri.
Astf el, calo m n i a c ă d r e a p t a e reac ţ i o n a r ă ş i - a tr ă it şi ea trai ul, şi - a
avu t ş i ea ep o c a de înflo ri r e sau mai bine de rodire, căci calom nia e
criptoga m ă şi învechin d u - se pe teren u l inu n d a t de lumi n a mare a
adev ă rul ui, se usu c ă şi disp a r e ca toat e crip t o - ga m e l e ce ro d e s c la
în t u n e r i c ş i în u m b r ă .
De ş i nu sper ă m din par t e a conf r a ţ ilo r de la Românul că vor recunoa ş te pe fa ţă
eroarea lor, fie voluntar ă fie involuntar ă , dar una ştim; că în contra evi d e n ţ e i lu p t a e
ab s u r d ă ş i ri dic u l ă ca ş i ac e e a a celeb r u l u i ero u de la Manch a.
Absu r z i su n t oa m e n ii ade s e o r i, ridicoli îns ă nu vor s ă fie nici cân d, şi
tea m a de ridicol, pe care confr a ţ ii treb u e s'o fi avân d, ne desc hi d e
per s p e c tiv a de - a vedea disp ă r â n d , din dic ţ io n a r u l nos t r u politic cuvân t u l
reac ţ ionar, că ruia - i lipse ş te orice tem ei u isto rie, prec u m nu are nici o
înd r e p t ă ţ ir e socială.

1880) Reacţ iunea.

Eminesc u cons t a t ă dec ă de re a vie ţ ii noas t r e publice şi totodat ă micşorarea vitalităţii noastre ca
neam. Pret utinde ni trium f ă fraza goal ă , pret uti n de ni stat ul e la discre ţ ia unei societ ăţ i de exploatare. In
acelaş i timp conservatorii sunt mereu acuza ţ i de reac ţ ionarism. Emi nescu arat ă că cuvânt ul reac ţ iune
nu are nici un sens dacă - i aplicat la conservatori, fiindc ă aceş tia nu voesc stabilirea st ă rilor din trecut.
Ar fi bine dac ă s'ar put ea face o reac ţ iu n e fiindc ă aceast a ar înse m n a read uc e r e a în ţară a puterii pie
care neamul nostru o avea în secolul XIII ş i al XVI- a. Aş a ceva nu - i cu puti n ţă ; nu poa t e exista un
partid capabil s ă îndeplineasc ă aş a ceva. O reac ţ iune în adev ă rat ul sens al cuvânt ului nu - i cu puti nţă
în ţ ar ă şi a crede în ea a te lăsa vră jit de iluzii. Tot u ş i nu exist ă pat rio ti s m f ă r ă drago s t e de trec u t.
Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 22 Iul ie. Trunc hia t a fos t publicat sub titlul
Reac ţ iu ne a de Gr. Peucescu în ed. men ţ ionat ă. Il reproducem aci în întregime.

Programul nostru zicea: Teorii abstracte de cosmopolitism importate de- aiurea s- au


împr ăş tiat pe nesim ţ ite şi au slă bit cu încetul sim ţ ul conserv ă rii na ţ ionale, aş a de vioi şi de
puternic odat ă la români; şi aceste idei, vătă mă toare chiar în ţă rile luminate şi puternice de
unde s- au luat, au devenit un adevă rat pericol pentru na ţ iunea noastr ă .
De altă parte, dorin ţ e de progres şi de libertate nechibzuite au introd us prea ades în
mecanism ul nostru politic fraza goală în locul realit ăţ ii.
Nu credem ca cititorul să mai cear ă probe pentru eviden ţă . Înecarea cu str ă ini a tuturor
ramurilor vie ţ ii noastre economice, reducerea român ului în ţ ara sa proprie la rolul de simplu
salahor agricol, că derea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei
prin producte industriale str ă ine, lipsa absolut ă a unei legi de incolat, ceea ce permite ca
gunoaiele societ ăţ ilor vecine din cîteş i patru unghiurile lumii să s- aş eze la noi, prefacerea în
fine a acestor elemente în elemente politice cari au umplut func ţ iile statului şi se strecoar ă în
reprezenta ţ iunea na ţ ional ă , toate acestea dovedesc că ţ ara noastr ă nu mai e vechea Românie,
ci e o Americă oriental ă deschis ă tuturor imigra ţ iunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria
şi teoria de om şi om ?.
Pe de altă parte dorin ţ a de progres şi de libertate a introdu s fraza goal ă în locul realit ăţ ii
în mecanism ul nostru politic.
Adecă în Constitu ţ iune, adaug ă Steaua României ?.
Acest adaus este al ei, pentru a altera terenul discu ţ iei. Constitu ţ iunea nu este un
mecanism, ci un text de lege, bun dacă se aplică bine, ră u daca se aplică ră u. Acest text
nevinovat nu are deloc a- şi imputa dac ă sub masca lui se desf ăş ur ă influen ţ a imoral ă , dac ă în
numele lui se înscriu în listele colegiului I şi al II[- lea] alegă tori fraud ulo ş i, dac ă tot în numele
lui o societate de exploatare a pus mîna pe statul român, uzurpînd numele de partid politic.
Dar nu este acesta sîmburul discu ţ iei cu ?Steaua României ?. Pentru ca discu ţ ia să nu devie
o simpl ă ceart ă de cuvinte, o logomahie, pentru ca să nu se ignoreze tocmai no ţ iunea
funda ment al ă de care e vorba, ne întreb ă m: ce e reac ţ iune?
O espresie împrum u ta t ă din mecanic ă , însemnîn d ac ţ iunea negativ ă produ s ă prin una
pozitivă. În politică însă cuvîntul ,,reac ţ iune" s- a întrebuin ţ a t întîi la 1789, ca sinonim al
contrarevolu ţ iunii, al unei ac ţ iuni contrare Revolu ţ iunii Franceze.
Cuvintele au în ţ elesul lor. Daca acum le dă m un în ţ eles, acum un altul, nici o discu ţ ie nu
e cu putin ţă .
Aş adar, care este accep ţ iunea ? singura adev ă rat ă ? a cuvîntului, ca să nu se facă vorb ă
zadarnic ă ?
O dat ă contraac ţ iune. În acest în ţ eles orice opozi ţ ie e o reac ţ iune şi- n aceast ă ordine de
idei opozi ţ ia făcut ă de ?Steaua României ? pîn ă mai ieri, ori de ?Presa ?, e asemenea reac ţ iune.
Altă dat ă îns ă reac ţ iunea înseamn ă asemenea o contraac ţ iune, însă în senzul restabilirii
unei stă ri de lucruri care a existat odat ă . Contele Chambord voieş te regalitatea de drept divin
precum ea a existat odat ă ; ceea ce el voieş te a avut odinioar ă trup, a fost concret. Centrul din
Germania voieş te restabilirea unor legi cari au existat odat ă şi au fost desfiin ţ ate.
Acest soi de reac ţ iune ni se imput ă nou ă , şi aceasta zicem că e o scornitur ă din partea
organelor guvername ntale. Ceea ce voim noi: realitatea în locul frazelor, controlul real al
actelor guvernului în locul simulacrului de control, responsabilitatea adevă rat ă în locul
ascunderii dup ă clapi ş ti iresponsabili - toate acestea ar fi un progres pe lîngă ceea ce se
întîmpl ă ast ă zi, nu o reac ţ iune.
Iată dar accep ţ iunea politică a cuvîntului:
Tenden ţ a de a reintroduce o form ă de guvern ă mînt care - a existat odat ă : regalitatea de
drept divin, imperiu ş.a.m.d.
Dar orice tenden ţă de reform ă , chiar aceea care ră sare cu necesitate din relele actualit ăţ ii,
nu poate fi numit ă reac ţ ie decît în senzul mecanic, nu în cel politic al cuvîntului.
Dar la ce atîta discu ţ ie? Se- n ţ elege că ?Steaua României ?, pîn ă acuma în opozi ţ ie, trebuia
să caute un pretext pentru trecerea nejustificat ă în rîndul guvernamen talilor. Dacă pretextul ar
fi cauza adev ă rat ă , atunci aceast ă trecere ar fi trebuit să se opereze încă de acum cî ţ iva ani,
căci totdeauna a existat acest partid, pretins dezn ă d ă jduit, al conservatorilor. Aşadar nu
existen ţ a partidului conservator e cauza adev ă rat ă că ni se caut ă acum nod în papur ă , ci alta.
Pretinsa cauz ă nu este decît un pretext. Ceea ce am fi dorit însă e ca confra ţ ii de la ?Steaua
României ? să - şi dea cel pu ţ in silin ţ a de - a descoperi un pretext mai plauzibil decît cel inventat
de genii de la ?Românul ? sau de la ?Telegraful ?. Atîta - i tot. Ne făcusem iluzia că putem aş tepta
mai mult de la tineri la cari presupu nea m mai mult ă iubire de adev ă r.
Aţ i fost contra guvernului, sînte ţ i acum pentru el.
Constat ă m inconsecuen ţ a şi ne m ă rginim la aceasta.
Dreptul de- a ne mira l- am pierdut de mult în România. Într- o ţ ar ă în care un om cu
patru clase primare şi peste aceasta din fire m ă rginit e redactor de ziar, deputat, director de
Bancă Na ţ ional ă , special într - ale drumului de fier şi curînd ministru de finan ţ e, într - o ţ ar ă în
care mucenicul Simeon e un om căruia nu i se poate imputa nimic, unde procurele false ca şi
falsele că r ţ i de alegă tor joac ă rolul de că petenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit,
ştiin ţă, caracter nu sînt nimic, tripotajul, pi şicherlîcul şi hatîrul tot, în o asemenea ţ ar ă omul e
redus a constata istorice ş te ceea ce se- ntîmpl ă , a se indigna din cînd în cînd, a rîde mai
adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul.
Pu ţ ine avem de zis ca concluziune la o polemic ă cu mult prea lung ă pentru obiectul ei.
Ţ ara care, prin aplicarea institu ţ iilor ei, încurajaz ă ignoran ţ a, neconsecuen ţ a, lipsa de
caracter, ba le decoreaz ă chiar, dovede ş te că e în descom p u n e re deplin ă . Dovad ă despre
aceast ă descom pu ne re este imigrarea continu ă de elemente str ă ine, care n- a fost nicicînd mai
mare decît sub sistemul actual de guvern ă mînt. Deşi aceste imigra ţ iuni reprezint ă prisosul, nu
tocmai clasic în virtu ţ i şi inteligen ţă , al popoarelor învecinate, totu ş i acest prisos, oricum ar fi
el, e superior plebei superioare indigene. Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de
suferin ţ e şi ame ţ it de fraze, se formeaz ă un popor nou de venetici, de- o na ţ ionalitate
nehot ă rît ă încă, o nou ă ras ă american ă , în ochii că reia vechiul popor al lui Mircea Basarab
dispare şi emigreaz ă Promotorul acestui americanism e partidul roş u, care are preten ţ ia de - a
se numi şi na ţ ional. Noi nu ne îndoim că şi din acest aluat, în care Costine ş tii şi Serurii joacă
un rol atît de mare, se poate forma ceva; dar ceea ce se va forma nu va fi desigur nici popor
românesc, nici stat românesc.
Din punct de vedere istoric, oricine se asociaz ă cu ro şii, dac ă nu tradea z ă pă mîntul ţă rei,
tradea z ă îns ă poporul ţă rei. Mul ţi, nu contest ă m, cei mai mul ţ i poate o fac fă ră s- o ştie; vai de
aceia însă cari, avînd putin ţă de- a vedea clar, o fac cu bun ă ştiin ţă!
Înaintea negrei str ă in ă t ăţ i care împînze ş te ţ ara cad codrii no ş tri seculari şi, împreun ă cu
ei, toat ă istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decre ş terea popula ţ iei îndepline ş te apoi restul:
stîrpirea fizică a neamului românesc.
E deci ... iubirea de adevă r din partea feluri ţ ilor no ş tri adversari politici de - a nu mai
vedea alt ă cauz ă de rele în ţ ar ă decît reac ţ iunea.
Şi cu toate acestea ar trebui să ştie to ţ i că dac - am fi închipui ţ i şi dacă n- am şti bine că
nu exist ă nici putin ţ a unei adev ă rate reac ţ iuni în ţ ar ă, am trebui să fim m ă guli ţ i de acest
epitet.
A readuce în ţ ar ă acea repede creş tere, început ă în secolul al XIII- lea, în care poporul
românesc făcea să dispar ă dinaintea puterii sale de via ţă triburile tatare şi slave ce cutreierau
pă mîntul acesta, a readuce vulturescul avînt al Basarabilor, starea de bogăţ ie din vremea lui
Petru Rareş ori a lui Matei Basarab, a le putea readuce ar fi merit şi, a fi reac ţ ionar ar fi identic
cu a fi sporitor neamului şi ţă rii.
Dar nici putin ţă nu exist ă pentru un asemenea partid. Izvorul înt ă ritor al istoriei
na ţ ionale, iubirea de limb ă, de datini şi de popor sînt înlocuite la tinerime şi ceilal ţ i prin
romane fran ţ uze ş ti şi cînt ă re ţ e pribege ale cafenelelor str ă in ă t ăţ ii. Un aer boln ă vicios de
corup ţ ie, de frivolitate, de cîş tig fără munc ă a cuprins plebea noastr ă roş ie şi infecteaz ă chiar
sfera ce ră m ă sese neatins ă de acest spirit. A crede că o reac ţ ie puternic ă , în senzul na ţ ional şi
istoric al cuvîntului, ar mai fi cu putin ţă la noi în ţ ar ă , ar însemna a se face jertfa unei deş erte
iluzii.
Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea ţă rînei, ci iubirea trecutului. Fără cultul
trecutului nu exist ă iubire de ţ ar ă . Azi e constatat că, din momen tul în care împ ă ra ţ ii au
început a înlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, în care tradi ţ iile şi cultul trecutului se
întrupaser ă , Roma a mers spre repede că dere. Cazul Romei nu numai că nu e izolat, dar nu
sufer ă nici escep ţ ie mă car ... !

18 8 0) Studii asupra situa ţ i ei.

În Decembrie 1877, pu ţ in timp dup ă venirea la red ac ţ ia Timpului, Eminescu îşi expune
pă rerile. sale a supr a vie ţ ii noas t r e publice în Icoane vechi şi icoane nou ă . Dup ă câ ţ iva ani de d ă ruire a
energiei sale intel ectuale, Eminescu simte, nevoia s ă arunce o privire asup r a întregei noas t re vie ţ i de
stat şi s ă ne dea obs erva ţ iile sale. Cele cinci articole care constituesc ciclul Studii asupr a situa ţ iei
înde pli n e s c aces t rol.
In primul articol Eminescu dup ă ce subliniaz ă neî ncre d e r e a Româ nil or în progra m e l e
politice, îş i exp une pă rerile asupra desvolt ă rii normale a unui stat. Eminescu e contra mişcărilor
revolu ţ ionare şi cere des - voltarea progresivă a na ţ iunii prin munc ă fizic ă şi int elect ual ă . El
recu n o a ş t e c ă oareca re progr e s s'a f ă cut în dome ni ul politic, dar că înc ă sunte m în epoca;
form elor goale. Şi libertatea şi cultura se dobândesc prin munc ă , nu prin profesarea de fraze.
In al doilea articol Eminescu caut ă să dovedeasc ă fapt ul c ă inde pe n d e n ţ a stat ul ui nos t r u
nu - i crea ţ ia part d u l ui liberal ci a ma rilor do m ni cari au ş tiut s ă asig ure via ţ a na ţ iunii. Liberalii
au avut un singur rol: au for m a t din via ţ a noa s t r ă public ă un bal ma s c a t de panglicari şi
negustori de vorbe.
In al treilea articol Eminesc u îş i arat ă ideile sale asupra statului monarhic. Statul are menirea
să aduc ă armonizarea intereselor claselor sociale. Statul nu- i num ai o sum ă de indivizi, ci repre zi nt ă
putin ţ a de îndrept are a tuturor relelor ce- ar rezulta din instinctele nesoc otite ale actualit ăţ ii. De
aceia stat ul ca instr u m e n t atât de ginga ş nu trebue lăsat la discre ţ ia unui partid. Parti dele la noi îşi
bat joc de interesele generale, iar via ţ a noas t r ă cons tit u ţ io n al ă e o paro di e. Principiul mona r h ic
trebue s ă asigure îndeplinirea menirei stat ul ui. Monarh ul e pers o nificarea stat ul ui rom â n, el
garan te a z ă desvoltarea na ţ ional ă şi politică a statului nostru.
In ar ti c ol u l al pa t r u l e a Emin e s c u ar a t ă m ai înt â i cât de preca r ă este situa ţ ia noas t r ă
inter na ţ io n al ă . Nu vom avea considera ţ ie în afară decât întă rind institu ţ iile noas t r e dinl ă un t r u. Dat ă
fiind starea rea a ţă rii, Emin escu îşi propune să analizeze cauzele acestei stăii. Princ ipala caua e prea
marea putere a partidelor. Mecanis m ul statului e la discre ţ ia exclusiv ă a partidelor; în aparen ţă
domne ş te în ţ ar ă legalitatea cea mai des ăvâr ş it ă, dar în realitatea via ţ a constit u ţ ion al ă e o fic ţ iune;
mi niş trii nu sunt supu ş i controlului ţă rii legale şi suveran ului; partidele au reu ş it să anihileze
amândou ă aceste controluri.
Trecâ n d în revis t ă via ţ a noa s t r ă pa rl a m e n t a r ă în ultimii ani, Eminesc u arat ă cum voin ţ a
cet ăţ ea n ul ui a fost sistem a tic înc ălcat ă şi cum alegeri drepte au fost num ai când a interveni t
suvera n ul. Partidele au reu ş it să izoleze na ţ iunea de suveranul ei şi s ă fac ă o fic ţ iune din tot ce- i
între tron ş i ţ ar ă . Astfel s'a ajuns la starea tristă când în toate unghiurile ţării e numiai o explozie de
nemul ţ umire şi de indignare.
Articolul al cincilea e în legă tur ă tot cu via ţ a const itu ţ i o n a l ă la noi. Con d u c e r e a ţă rii e pe
mâ n a stâl pil or de cafenele, partidele au ajuns stat în stat, oameni lipsi ţ i de m e ri t tr ă esc di n
poli tic ă ş i pri n poli tic ă , o clas ă domi na n t ă s'a form a t din oame ni nepro d u c tivi, clasele pozitive
sunt doar o mass ă impozabil ă şi exp loatabilă.
Acestea sunt amarele observa ţ ii pe care le face Emin escu asupra situa ţ iei la noi în 1880.

I. Despre program. Un nou progra m? va întreba cititorul, devenit neîncrez ă tor prin
pompoasele liste de făgă duin ţ e şi de vorbe mari, cîte au vă zut pîn - acum lumina zilei. într -
adevă r, nici noi nu sîntem tocmai bucuro ş i de- a alege, pentru o serie de principii sincer
espuse, un nume care - a trebuit, de voie de nevoie, să figureze în fruntea tuturor făgă duin ţ elor
cîte nu s- au ţ inut. De mult încă am însemnat asemenea izvoade de fericiri promise şi pururea
ne- mplinite cu numirea de negustorie de principii, de pretexte invocate pentru a urm ă ri cu
totul alte scopuri. Ştim asemenea că un viu sentimen t de stat, o con ş tiin ţă întemeiat ă despre
solidaritatea intereselor na ţ ionale, cari sînt şi trebuie să fie armonizabile, nu în opunere unele
cu altele, un patriotism luminat şi mai presus de tenden ţ e înguste mai nu are nevoie de- a
formula în teze generale lucruri care se- n ţ eleg de sine la al ţ i oameni şi în alte ţă ri.
Din nefericire însă cat ă să constat ă m că în ţ ara noastr ă multe lucruri evidente şi simple
nu se mai în ţ eleg de sine, încît - ca la noi la nimenea - eviden ţ a îns ăşi are nevoie de- a fi
comparat ă cu miile de căi strîmbe cîte se urmea z ă , pentru a se dovedi că ea este singura linie
dreapt ă .
Atîtea programe au apă rut în ţ ar ă la noi de patrus p re zece ani încoace, emanate ba de la
guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personalit ăţ i politice izolate, şi atîtea decep ţ iuni
amare au urmat tuturora încît orice om cu bun - sim ţ trebuie să înving ă un sentimen t de sfială
cînd încearcă a recuceri pentru cuvîntul ,,program" în ţ elesul lui adevă rat de serie de principii
m ă rturisite, împ ă rt ăşite sincer de mii de cet ăţ eni, realizabile. Ceea ce se cere de la o profesie
de credin ţ e politice este desigur, înainte de toate, ca ea să corespu n z ă cu sim ţ imintele şi
aspira ţ iunile legitime ale ţă rii şi să fie adaptat ă institu ţ iu nilor ei. S- ar putea într - adevă r
imagina un sistem de idei politice, folositoare chiar, care să nu fie conforme cu sentimentele şi
aspira ţ iunile ţă rii, dar în lumea strictei necesit ăţ i un asemenea sistem n- ar fi cu mult mai mult
decît productul unei imagina ţ ii fecunde.
Căci un principiu absolut, net ă gă duit de nici un om cu bun - sim ţ , este ca. o stare de
lucruri rezult ă în mod strict cauzal dintr - o alt ă stare de lucruri premerg ă toare şi, fiindc ă atît
în lumea fizică cît şi cea moral ă , întîmplarea nu este nimic alta decît o legă tur ă cauzal ă .
nedescoperit ă încă, tot astfel aspira ţ iunile şi sentimentele sînt rezultatul neînl ă turat al unei
dezvolt ă ri anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nici se poate tăgă dui, nici înlă tura. 0
profesie de credin ţ e politice care ar face abstrac ţ ie de linia general ă descris ă prin spiritul
public nu s- ar deosebi cu mult de scrierile regelui Iacob al Angliei, de Utopia lui Thomas
Morus, de Statul ideal al lui Plato, de Contractul social al lui Jean Jacques Rousseau.
Deci, stabilind principiul funda me n tal că orice politică practic ă nu poate lucra decît cu
elementele cari- i sînt date, iar nu cu cele pe cari şi le închipuie ş te a le avea şi convin ş i că idei
şi interese, fie cît de diverse, sînt şi trebuie să fie armonizabile pentru ca statul să fie cu
putin ţă , nici în ţ elegem, nici avem vreo încredere în mi ş că ri violente sau estralegale şi, mai
pu ţ in încă, în conspira ţ iuni, de ş i aceste din urm ă s- au bucurat în trecut de o nejustificat ă
glorie, de laurii pe cari cu uş urin ţă - i pl ă smuiesc gazetele, de aureola pe cari cei interesa ţ i o
creeaz ă cu aceea ş i uş urin ţă cu care cei dezinteresa ţ i o condam n ă .
Tăgă duim că pe calea aceasta se poate realiza un adevă rat progres, pe care nu - l vedem şi
nu- l aprob ă m decît în dezvoltarea treptat ă şi continu ă a muncii fizice şi intelectuale. Căci cine
zice ?progres ? nu- l poate admite decît cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptat ă . A
îmbă trîni în mod artificial pe un copil, a ră să di plante fără ră dă cină pentru a avea gradina gata
în dou ă ceasuri nu e progres, ci devastare. Precum cre ş terea unui organism se face încet, prin
superpu ne rea continu ă şi perpetu ă de nou ă materii organice, precum inteligen ţ a nu cre ş te şi
nu se- nt ă re ş te decît prin asimilarea lent ă a muncii intelectuale din secolii trecu ţ i şi prin
înt ă rirea principiului înn ă scut al judec ăţ ii, precu m orice moment al cre ş terii e o conservare a
celor cîş tigate în trecut şi o ad ă ogire a elementelor cucerite din nou, astfel, adev ă ratul progres
nu se poate opera decît conservînd pe de o parte, adă ogînd pe de alta: o vie legă tur ă între
prezent şi viitor, nu îns ă o serie de să rituri fără orînduial ă . Deci, progresul adev ă rat fiind o
legă tur ă natural ă între trecut şi viitor, se inspir ă din tradi ţ iunile trecutului, înlă tur ă îns ă
inova ţ iunile improvizate şi aventurile hazardoase.
Ne putem făli cu drept cuvînt cu probele de vitalitate pe cari le- a dat poporul nostru de
cincizeci de ani încoace. E drept că în acest period de ani aceste probe nu sînt rep ă r ţ ite în mod
egal, că unii ani se deosibesc prin un mare prisos de putere intelectual ă , bine întrebuin ţ at, al ţ ii
din contra prin o risip ă pu ţ in justificat ă a acelor puteri pe căi improd uctive, totu ş i îns ă
sumînd la un loc şi m ă rimile pozitive şi cele negative, găsim prin mijlocul cără rilor laterale cari
s- au pierdut în pustiu calea general ă a unui progres real, mai cu seam ă pe terenul politic.
Farmecul ce ne ţ inuse în întuneric şi înapoiare nu era atît de imaterial precum şi- ar
închipui cineva la prima vedere. El era, din contra, reprezentat prin un sistem de cet ăţ i turce ş ti
din stînga Dună rii, ale că ror amenin ţă toare brîie de pă mînt şi piatr ă trebuiau dă rîmate pentru
ca să - nceteze epoca întunerecului. Dup ă pacea de la Adrianopol s- au dă rîmat în sfîr ş it şi cele
din urm ă fortifica ţ ii pe cari Turcia le avea pe malul stîng al Dun ă rii, şi de- odat ă cu aceasta se
ridicar ă una cîte una piedecele de pîna - atunci ale nego ţ ului şi agriculturii şi astfel, începînd a
se dezvolta bogăţ iile pă mîntului nostru şi că utîndu - şi schimbul pe producte apusene, am fost
pu ş i în contact cu civiliza ţ ia, cu ideile Apusului, cari şi- au făcut drum şi s- au ră să dit la noi
fă ră nici o greutate, fă ră nici o împotrivire din parte - ne.
Din capul locului cat ă să neg ă m că ar fi existat în ţă rile noastre o reac ţ iune în senzul
feudal al cuvîntului. Din timpul ră zboaielor lui Napoleon. I se ivise în ţă rile noastre un reflex,
la început încă slab dar nefalsificat, al înaltei culturi şi lipsei de prejudi ţ ii a secolului al XVIII-
lea, reflex care avea caracterul acelui secol: un ra ţ ionalism str ă lucit şi spiritual, lipsit de
cuno ş tin ţ e pozitive. Zei ţ a ra ţ iunii credea în Apus să pun ă lumea în orînduial ă numai prin
propriul aparat al deduc ţ iunilor logice, ale căror premise nu erau bazate nici pe esperien ţă ,
nici pe organiza ţ ia înn ă scut ă a statului şi a societ ăţ ii, ca obiecte ale naturei. Golul nostru
intelectual, setos de civiliza ţ ie, a primit fă ră control, fără. cînt ă rire, idei şi bune şi rele, şi
potrivite şi nepotrivite, ba na ţ iunea întreag ă , cu prea pu ţ ine excep ţ ii, nu vedea că niciodat ă o
vorbă nu poate înlocui o realitate, că niciodat ă fraza culturii nu e echivalent ă cu munca reală a
inteligen ţ ei şi mai ales cu înt ă rirea propriei judec ăţ i, care e cultura adevă rat ă , că niciodat ă
fraza libert ăţ ii nu e echivalent ă cu libertatea adev ă rat ă , care e facultatea de a dispune de sine
însu ş i prin munc ă şi prin capitalizarea muncii. Nu o utopie, o mie de utopii populau capetele
genera ţ iei trecute, care - şi închipuia libertatea fă ră munc ă , cultura fă ră învăţă tur ă , organiza ţ ia
modern ă fă ră o dezvoltare economic ă analog ă. 0 serie de fraze ieftene, copiate din gazete
str ă ine, din scriitori de a doua mîn ă, din discursu rile unor politici tr ăi ţ i şi crescu ţ i în alte ţă ri, a
înlocuit şi înlocuie ş te încă în mare parte silin ţ a de - a învăţ a singuri; ra ţ ioname n te str ă ine,
ră să rite din alte st ă ri de lucruri, înlocuiesc exerci ţ iul propriei judec ăţ i.
Deci tocmai lipsa unei reac ţ iuni adevă rate, ra ţ ionalismul foarte str ă lucitor, dar şi foarte
superficial al epocei trecute au făcut ca introd ucerea tuturor formelor nou ă de cultur ă să se
întîmple fă ră controlul, fă ră elementul moderator al tradi ţ iilor trecutului. în loc ca un spirit
nou de munc ă şi de iubire de adevă r să intre în formele vechi ale organiza ţ iei noastre, s- a
pă strat din contra incultura şi vechiul spirit bizantin, care a intrat în formele nou ă ale
civiliza ţ iei apusene. Nu ceva esen ţ ial, nu îmbun ă t ăţ irea calit ăţ ii a fost ţinta civiliza ţ iei române,
ci men ţ inerea tuturor neajunsurilor vechi, îmbr ă cate în reforme foarte costisitoare şi cu totul
în dispropor ţ ie şi cu puterea de produc ţ iune a poporului şi cu cultura lui intelectual ă .
Programul publicat în n- rul de ieri, asupra că ruia vom reveni în deosebite rînduri, a
ră să rit din acest viu sentiment al contrazicerii între fond şi forme care se arat ă atît de deschis
în toate fenomenele vie ţ ii noastre publice.
Chiar dacă epoca formelor goale, care domne ş te de dou ă zeci de ani şi mai bine în ţă rile
noastre, s- ar putea esplica, de ş i nu justifica, prin cuvîntul „epoca de tranzi ţ iune”, e evident că
sarcinile cu care tranzi ţ iunea ne- au încă rcat cu asupra de m ă sur ă ne dicteaz ă în mod serios
de- a ne întoarce de pe calea greş it ă, de - a privi în mod mai limpede starea adev ă rat ă a ţă rii,
de- a judeca în mod mai limpede necesit ăţ ile ei.
O schimbare a opiniei publice în în ţ eles conservator se poate constata de mai mult timp
încoace. Foaia noastr ă acum doi ani încă a prezis că ţ ara, prin tristele esperimen te la care e
supus ă de domnia frazei, va ajunge pîn ă în sfîr ş it să fie conservatoare. În urma acestei
preziceri, îndealtmintrelea lesne de făcut, s- a vă zut că însu ş i liberalii au fost sili ţ i să
recunoasc ă necesitatea unei legi contra uzurei şi a unei alte legi contra înstr ă in ă rii
pă mînturilor ţă ră ne ş ti. Aceste legi stau îns ă în flagrant ă contrazicere cu însăşi ra ţ iunea de- a fi
a liberalismului, care recunoa ş te orică rui cet ăţ ean dreptul absolut de - a dispune de bunurile şi
de munca sa dup ă propria şi libera sa chibzuin ţă . lată dar că din haosul de idei liberale -
cosmopolite, pentru cari clasele şi statul nu sînt nimic, iar individul totul, ră sare ca din senin
necesitatea absolut ă de existen ţă a unei clase asigurate de muncitori agricoli. Nu ne îndoim că
mai tîrziu capetele mai clare dintre liberali vor recunoa ş te tot atît de mult necesitatea absolut ă
a propriet ăţ ii mari, care este în toate ţă rile sprijinul cel mai puternic al neatîrn ă rii de caracter,
al celei mai înalte forme a libert ăţ ii omene ş ti. Nu o dat ă în istorie se va confirma adev ă rul
fabulei lui Meneniu Agrippa.
Încheiem aceste şiruri aducînd cet ăţ enilor aminte că nu exist ă nici libertate, nici cultur ă
fă ră munc ă . Cine crede că prin profesarea unei serii de fraze a înlocuit munca, deci libertatea
şi cultura, acela se prenum ă r ă fără s- o ştie între parazi ţ ii societ ăţ ii omene ş ti, între aceia cari
tr ăiesc pe pă mînt spre blestemul, ruina şi demoralizarea poporului lor.
II. Independen ţ a român ă . În ordinea de idei espuse în n- rul trecut intr ă şi aceea a
independe n ţ ei statului român. Nici aceasta n- a venit ex abrupto, în mod fragmentar, ca din
senin, ci, ca toate tenden ţ ele adev ă rate, a fost pururea prezent ă şi întunecat ă numai uneori de
nevoile moment ului.
Ar fi un act de adînc ă ingratitudine că tre str ă mo ş ii no ş tri dacă ne- am închipui că cu noi
se începe lumea în genere şi România îndeosebi, că numai noi am fost capabili a avea
instinctul neatîrn ă rii, cînd, la dreptul vorbind, n- am făcut decît a m ă n ţ inea cu mult mai mult
ori mai pu ţ in succes ceea ce ei au cîş tigat fie prin sîngeroase lupte, fie prin dezvoltarea unei
iste ţ ii extraordinare, puse amîndou ă adeseori în serviciul acestei unice preocupa ţ iu ni, a
pă str ă rii neamului şi ţă rii.
E drept că prezentul, cu graiul lui viu, cu ambi ţ iile şi preten ţ iile lui, e un advocat foarte
elocvent pentru meritele sale, fie reale fie închipuite, fa ţă cu meritele unui trecut a că rui gur ă o
astup ă pă mîntul. Şi cu toate acestea fost - ar- fi cu putin ţă de- a vorbi chiar de neatîrnarea
statului român fă ră a sufla praful aşezat pe tractatele noastre vechi şi de pe cronicele noastre?
O ilustrare curioas ă a manierei de - a- şi atribui un merit care e în mare parte a trecutului e că
în acela ş i timp în care se- ncheia un tractat de comer ţ cu Austria, ca manifestare a neatîrn ă rii
noastre, d. Mitilineu, înalt func ţ ionar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate
de alian ţă şi de comer ţ încheiate de dinastii române de înaintea epocei fanario ţ ilor.
Şi ce str ă luci ţ i într - adev ă r, ce neasem ă nat de mari sînt repreze nta n ţ ii din trecut ai
neatîrn ă rii statelor române fa ţă cu epoca noastr ă ? Oare Mircea I, în cei 38 de ani, Ştefan cel
Mare în cei 46 de ani ai domniilor lor au avut o alt ă preocupare decît neatîrnarea ţă rii?
Mircea I — acest prototip luminos şi al artei ră zboinice şi al celei diplomatice la români—
n- a gândit toat ă via ţ a lui decît la mă n ţ inerea neatîrn ă rei. La 1394 bate pe Baiazid Ilderim în
memorabila lupt ă de la Rovine, pă strat ă în memoria întregei Peninsule Balcanice; la 1395
încheie tractat de alian ţă cu Ungaria; la 1396 ia parte la bă tălia de la Nicopole, la 1398 bate el
singur pe Baiazid lîngă Dun ă re; la 1406 îşi întinde mîna în Asia şi scoate pe Musa ca
pretende nt în contra lui Soliman I, îl sus ţ ine cu bani şi arme şi îl face împ ă rat; la 1412 scoate
un alt pretendent, pe Mustafa, în contra lui Mahomed I, ba chiar în anul mor ţ ii sale, 1418, a
ajutat cu bani şi arme pe un sectator momenta n, anume Mahmud Bedreddin, sperînd succese
politice din sciziuni religioase între turci.
O politică analog ă a contrapu ne rii iscusite a puterilor creş tine, a luptei directe cu turcii,
au sus ţ inut Ştefan cel Mare.
Din atitudinea acestor doi Domni se esplică cum de ţă rile noastre au putut să se închine
puterei turce ş ti pă strîndu - şi cu toate acestea întreaga lor suveranitate înlă untru şi- n afar ă ,
cum s- au putut să se introduc ă în tractate de supunere proibi ţ iunea pentru moametani de - a
se aş eza în ţ ar ă , cum s- au ră sfrînt pîn ă chiar asupra umbrelor de fanario ţ i o raz ă din vechea
neatîmare, căci şi ace ş tia îndr ă zneau a se numi Domni din mila lui Dumne zeu, deş i erau numi ţ i
şi sco ş i prin firman, de ş i se ştie că titlul Deigratia nu se cuvine decît numai suveranilor.
E o ciudat ă ironie a istoriei de a vedea pe un Gheorghe Hangiarlâu de pild ă , un cirac al lui
Capudan baş a din Ţ arigrad, îmbr ă cîndu - şi fiin ţ a paralitică cu titlurile unui Mircea Dei gratia
Woevoda transalpinus, Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terraru m Dobrodicii Despotus et
Tristri Dominus.
Făcut - au bine sau făcut - au ră u cei mai mari doi Domni ai no ş tri preferînd o suprem a ţ ie
nominal ă turceasc ă unei suprem a ţ ii reale cre ş tine? Realitatea a dovedit că era tot ce puteau
face mai bine. Toate, dar absolut toate statele dun ă rene au devenit pa ş alîcuri, marele regat al
Ungariei au fost asemenea paş alîc o suta de ani. Polonia a fost împ ă r ţ it ă , şi mai este azi, pe
cînd vechile noastre tractate, iscălite cu litere mari şi băţ oase pe piele de vi ţ el, au fost pîn ă ieri
izvorul neatîrn ă rii reale, izvorul din care au decurs actele succesive de emancipare de sub
domnia turceasc ă . Tudor se bazeaz ă pe ele cînd cere de la Poart ă reintrod ucerea domniei
na ţ ionale, şi Divanurile ad- hoc n- au gă sit alte arme mai puternice înaintea Areopagului
Europei decît tot pe acestea.
Aş adar „independe n ţ a”, precum o numim ast ă zi, nu este un „copil găsit” fă ră că pă tîi şi
fă ră antecedente, ci un prin ţ care dormea cu sceptrul şi coroana ală turi. Căzut ă în desuetu dine
prin necump ă nitele acte ale lui Dimitrie Cantemir şi a generalului de cavalerie Toma
Cantacuzino, neatîrnarea noastr ă a fost pururea real ă, ca drept pururea în vigoare, ca fapt
ştirbit din cînd în cînd, nu prin alt drept, ci prin escese şi abuzu ri de putere ale turcilor şi,
daca ea a fost întunecat ă curs de o sut ă de ani prin posto ma nia fanariot ă , tradi ţ ia ei şi
încercă rile de a o restitui n- au încetat nicicînd, iar mai cu seam ă secolul nostru a fost bogat în
succese pe terenul acesta. Deja Regulamentul organic, ca legiuire unitar ă pentru amîndou ă
ţă rile, ră să rit ă chip din ini ţ iativa ruseasc ă , dar din libera discutare a parlamen telor de atunci,
era un liniament al unirii ţă rilor. Acelea ş i tendin ţ e se ivesc cu mai mult ă putere în mi ş carea de
la 1848 şi culmineaz ă în 1859 prin alegerea lui Vodă Cuza. Dorin ţ a Divanurilor ad- hoc de a
alege un principe dintr - o dinastie european ă nu se putu împlini deocam da t ă , totu ş i a doua zi
de încheiarea Tractatului de la Paris, şi în contra prescrip ţ iunilor lui formale, am ales un
singur Domnitor pentru ambele ţă ri surori, cî ţiva ani în urm ă am realizat Unirea, prin
conferin ţ a de la 1864; fostul Domn ob ţ inu suveranitatea absolut ă în legisla ţ ia intern ă , şi în fine
la 1866 ob ţ inur ă m şi recunoa ş terea unei dinastii ereditare, toate acestea fără nici un sacrificiu,
gra ţ ie numai încrederii ce am putut inspira marilor puteri şi bunei - voin ţ e de care ne bucuram
din partea lor. Purtat de o mi ş care de- a dreptul entuziast ă , Cuza Vodă a devenit el însu ş i
principalul purt ă tor al politicei esterioare, al politicei neatîrn ă rii, avînd cea mai credincioas ă şi
neobosit ă mîn ă de ajutor în Constantin Negri.
Toate atributele unei neatîrn ă ri reale s- au cîş tigat de că tre Vodă Cuza esceptînd firma
acestei realit ăţ i. În fapt ă juridic ţ iunea consular ă şi- a pierdut terenul sub domnia lui,
secularizarea averilor închinate s- au operat, deş i călugă rii greci se gerau în supu ş i ai puterei
suzerane, ai Por ţ ii, s- au înfiin ţ at o armat ă relativ numeroas ă şi complet ă , s- au proclamat
neatîrnarea bisericii na ţ ionale pe baza vechilor drepturi ale Mitropoliei Moldovei şi Sucevei,
vechii consuli generali devenir ă de fapt, de ş i nu prin titulatur ă , mini ş tri diplomatici, rela ţ iunile
interna ţ ionale ale statului român erau încredin ţ ate unui ministru al afacerilor esterioare în
regul ă , încît întregului aparat al unei depline suveranit ăţ i interne şi esterne nu - i lipsea decît
numele propriu, ce pă rea a lipsi din dic ţ ionarul Apusului european.
Guvernele cari au venit în urma anului 1866, n- au prea avut altceva de cîş tigat decît
firma, decît recunoa ş terea unei neatîrn ă ri ce existase totdeun a şi care scă dea numai cînd n-
avea cine s- o mă n ţ ie, sporea însă sub mîna oricui care ar fi avut voin ţ a de- a o restabili.
N- avem nevoie să ad ă og ă m că, departe de a fi un copil gă sit, neatîrnarea României era
atît de reală încît, cu prea pu ţ in ă politic ă bun ă şi fără cheltuiala unui ban roş u, ea se restabilise
pe deplin înaintea Tractatului de la Berlin, care, în loc de - a uş ura situa ţ iunea, recunoscînd pur
şi simplu un fapt ce rezulta de sine din că derea împ ă r ăţ iei turce ş ti, a îngreuiat - o punîndu - ne
condi ţ iuni atît de costisitoare.
Nu este nici o îndoial ă că cump ă r ă tura firmei a costat mult mai mult decît realitatea
neatîrn ă rii noastre, care nu ne- a costat nimic pe noi, dar cu atît mai mult pe str ă mo ş i. Căci,
abstrac ţ ie făcînd de la milioanele de bani, de la miile de oameni că zu ţ i în bă tălie, de la
pierderea unei provincii, mai ră mîne în paharul destul de amar bă ut pîn - acum drojdia
asigur ă rilor formale din declararea de recunoa ş tere, asupra cărora nu ne- au luminat încă
iluş trii oameni de la putere.
În rezum at, politica noastr ă trecut ă , în privirea neatîrn ă rii, se caracterizeaz ă în modul
urm ă tor: Deşi existau în amîndou ă dinastii — în Moldova neamul Muşatin, suplantat
Drago ş izilor, în Ţara Româneasc ă str ă vechii Basarabi—totu ş i domnia era electivă. Electivitatea
aceasta, lă udat ă pe cuvinte cu totul gre ş ite de către o seam ă din publici ş tii no ş tri, a fost
să mîn ţ a nestabilit ăţ ii din ţ ar ă . Fiii de Domni aveau to ţ i dreptul de - a fi aleşi, renun ţ area unora
din ei trebuia ră scump ă rat ă , al ţ ii trebuiau înlă tura ţ i cu arma. Mai periculoase îns ă decît
certurile între fiii legitimi, cari totu ş i se mîntuiau într - un chip oarecare, erau ambi ţ iile liniilor
nelegitime şi colaterale. Dup ă stingerea dinastiilor se începu aceea ş i vînă toare dup ă tron între
boierii cei mari.
Acest inconvenient avea, ca toate inconvenientele, şi o compensa ţ ie oarecare în bine.
Daca principii ar fi fost siguri despre ţ ar ă , nesiguri numai despre str ă in ă tate, ar fi că utat prea
cu uş urin ţă un razim continuu într - un singur vecin în contra celorlal ţ i; interesul dinastic i- ar
fi atras cu repejune şi pe de - a pururea în sfera unei singure puteri. Electivitatea însă [î]i
desp ă r ţ ea pe candida ţ ii de domnie, întru cît s- atinge de reazimul de din afar ă , în partizanii
unei influen ţ e sau a celeilalte, încît, precum nu se putea stabili esclusiv nici o linie domneasc ă ,
tot astfel nu s- au putut stabili în mod esclusiv nici o influen ţă str ă in ă . Nu doar că aceast ă
duplicitate, aceste exerci ţ ii de echilibristic ă ar fi de atribuit unei deosebite în ţ elepciuni politice.
În ţ elepciunea consista numai în a se folosi de împrejur ă ri date precu m erau. Cele dou ă mari
puteri vecine de pe atunci, Polonia şi Ungaria, voiau una întinderea de la Baltică pîn ă la Marea
Neagr ă , alta întinderea de la Adriatic ă tot pîn ă la Marea Neagr ă . E evident că acest scop politic
nu se putea împlini decît pe socoteala ţă rilor române. Poporul român — boerimea oligarhic ă .
îndeosebi — devenise regisorul urm ă toarei drame. Cînd o influen ţă repreze nta t ă prin Domnul
cutare amenin ţ a să prevaleze, boierii îl ră sturnau, dînd greutate momen ta n ă altei influen ţ e şi
viceversa. Domnii cei siguri despre ţ ar ă. făceau tot astfel: Mircea contrap u n ea influen ţ a polon ă
celei ungare şi viceversa, Ştefan asemenea.
Dar acest folos, abstrac ţ ie făcînd de la nesiguran ţ a lui, era cu totul întrecut de pierderile
ce că ta să le sufere ţ ara prin vecinica nestabilitate dinl ă untru şi contra acestui din urm ă
inconvenient e îndreptat ă Constitu ţ ia noastr ă şi domnia ereditar ă în orice caz îns ă în
Constitu ţ ie nu st ă scris ca vechea vînă toare dup ă puterea suprem ă a statului să fie înlocuit ă
prin vînă toarea de func ţ ii, arenzi ale statului şi hatîruri ale postoma nilor de toate categoriile,
în Constitu ţ ie nu st ă ca ignoran ţ a şi ambi ţ iile nulit ăţ ilor, sub pretextul deosebirilor de
principii, să vîneze cu înver ş unare puterea, în Constitu ţ ie nu st ă ca succesul acestor oameni să
atîrne de la am ă girea alegă torilor prin negustorie de fraze şi izvoade de făgă duin ţ i mincinoase.
O organizare care să asigureze prin legi atît cultura înalt ă a depozitarilor puterii publice,
precum şi stabilitatea lor, ar fi fost corelatul natural al domniei ereditare şi e evident pîn ă la
virgule că o asemenea organizare nici este cu putin ţă daca nu se ţine seam ă de slă biciunea
corpului electoral, daca se permite falsificarea listelor electorale prin introd ucerea în ele de
proprietari fictivi, dar în realitate postulan ţ i, daca majorit ăţ ile se formea z ă din func ţ ionari şi
rude de func ţ ionari, dac ă abuzul partidului radical face necesare alte abuzuri, daca risipa
averii publice de că tre acest partid impune ţă rii necesitatea de a crea noi biruri pentru a- şi
împlini iscălitura dat ă cu atîta uş urin ţă de o genera ţ ie de demagogi fenean ţ i, cu neputin ţă de
să turat şi, înainte de toate, grozav de mul ţ i.
Astfel nestabilitatea de sub domniile elective, în loc de a înceta, s- a generalizat, ba şi- au
creat un mediu social în care să poat ă înflori cu de prisos. La crearea acestui mediu au
contribuit toate: şcoalele, în care copiii în loc de idei înva ţă papagalice ş te mii de mii de
cuvinte, coteriile politice, ce primesc şi bun şi ră u, numai de - ai lor să fie, uzurparea de
reputa ţ iuni lesne de operat în mijlocul unui popor incult, cîş tigul fără munc ă , deci imoral, al
nulit ăţ ilor cari au impertinen ţă îndestul ă de a se impune, sistematica lăudare a mediocrit ăţ ilor
de că tre camaraderii, glorificarea ră ului şi absoluta paralizare a celor buni de a putea, prin
acest zgomot de iarmaroc, să dema ş te acest bal mascat de panglicari şi de negustori de vorbe.
Merit? Există chiar o medalie „Bene- Merenti”, conferit ă de conservatori unui Alecsandri,
celui mai însemnat autor în românime, ea se confer ă a doua zi de că tre liberali unui pamfletar,
şi nu e de mirare daca, tot pe calea bă tut ă de acest din urm ă , un alt pamfletar va soliciat - o
asemenea.
Toate acestea desigur că nu reiese din spiritul Constitu ţ iei noastre.
III. Ideea statului monarhic. Din momentul în care s- a instituit domnia ereditar ă în
locul celei elective şi s- a pus puterea suprem ă a statului la ad ă post de înver ş unatele lupte de
partid, s- a pus, în principiu cel pu ţ in, la ad ă post de patimele şi de asprimea intereselor
momenta ne şi trec ă toare îns ăşi ideea statului, adic ă ideea armoniei intereselor na ţ ionale. Asta
este în esen ţă deosebirea între monarhia constitu ţ ional ă şi republic ă . În republic ă domne ş te
îndeosebi interesul individual, în genere interesul de partid. Partidul şi numai partidul alege pe
capul statului, el formea z ă voin ţ a statului în articole de legi, epoca poart ă pe deplin caracterul
unui grup de interese predom nitoare.
Aceast ă stare de lucruri e în aceea ş i propor ţ ie lipsit ă de pericole în care esist ă în stat o
clas ă de mijloc economice ş te puternic ă şi cult ă care să m ă n ţ in ă echilibrul între tendin ţ ele prea
înapoiate a sim ţ ului istoric a unui popor, reprezen tat în genere prin formele existente ale unei
civiliza ţ ii trecute, şi între tenden ţ ele zgomotoase ale trebuin ţ elor acute ale prezentului,
reprezentate prin nevoile claselor de jos. Unde aceast ă clas ă nu exist ă decît în mod rudimentar
sau unde ea este prea slab ă pentru a se împotrivi tenden ţ elor estreme republica devine o
jucă rie a partizilor, o forma de care abuzea z ă şi "unii şi al ţ ii în detrimen tul vă dit al intereselor
generale.
Deie- ni- se voie a ară ta că ideea statului, ideea armoniei intereselor exist ă în realitate, că
statul nu este numai suma de indivizi ce coexist ă într - un momen t dat, că el reprezen t ă îns ăşi
putin ţ a de îndreptare a unor rele ce rezult ă din instinctele nesocotite ale actualit ăţ ii.
Să ne- nchipuim de ex. că radicalul X, în loc de- a fi nă scut în sfera de jos, ar fi fost fiul
unei vechi şi bogate familii aristocratice. Acelaş om cu acela şi tempera me n t ar fi reprezen tat,
în locul ideilor radicale, alte idei tot atît de estreme, însă cu totul opuse celor dentîi.
Care din doi ar fi avut acum dreptate, X reac ţ ionarul perfect sau X radicalul? E clar că nici
unul, nici altul. Precum vederile unuia ar fi înr ă d ă cinate în trecut, tot astfel tendin ţ ele celuilalt
ar fi o expresie exagerat ă a nevoilor momenta ne a claselor de jos, încît acela ş i tempera me n t,
nă scut cînd într - o clas ă cînd într - alta, ar repreze nta de o parte ura şi invidia demagogic ă
pentru tot ce e superior ca avere sau inteligen ţă , ar reprezen ta de alta dispre ţ ul şi
desconsiderarea aspira ţ iunilor celor îndrept ăţ ite ale prezent ului.
Dar statul nu este nici suma indivizilor coexisten ţ i. Căci dacă luă m individ cu individ am
vedea lesne că marea, incalculabil de marea majoritate a oamenilor s- ar sus - trage bucuros,
numai de- ar putea, şi de la plata de bir şi de la presta ţ iu ni şi de la recrutare, încît, oricît de
recunoscut ă ar fi necesitatea unui interes general de fiecare în parte, totu ş i, cînd e vorba ca el
să, subvie cu atomul să u individual acelei necesit ăţ i, instinctul să u intim şi primitiv este de a
se sustrage. O curioas ă ilustrare a manierei de a privi statul şi societatea ne - au dat - o în to ţ i
timpii evreii. A se bucura de toate dreptu rile, dar a se sustrage, de e cu putin ţă , de la toate
datoriile este deviza lor şi pentru realizarea acestui princip au, ca nealte popoare, pururea
aptitudinea unei organiz ă ri de dosire, de substituire, de ajutor mutual.
A pune dar acest instrume nt ginga ş al statului, acest reprezen tan t atît al vie ţ ii istorice cît
şi al armoniei intereselor unei na ţ ii, la discre ţ ia absolut ă a unui singur partid este periculos,
mai cu seam ă cînd elementul ponderator al unei clase de mijloc culte şi avute e reprezen tat
numai într - un mod rudimentar.
Noi avem o clasă de mijloc care ? tocmai din cauza lipsei de ap ă rare a muncii ei şi din
cauz ă că, pe un teren steril pentru dezvoltarea general ă , i s- a dat ocazia de a câş tiga fă ră
munc ă , adec ă pe acela al func ţ ionarism ului şi al proletariatului condeiului, nu este în stare de
a exercita controlul de care vorbim, nu este în stare a fi regulatorul exclusiv al vie ţ ii publice.
Capitaliile cele mari a acestei clase consist ă în sume colosale de fraze, în cuvinte de ş erte; arta
de a şti, sau mai bine de a nu şti scrie şi citi e echivalent ă în România cu dreptul de a domni
peste munca şi în ţ elegerea altora.
E bine, e folositor înainte de toate ca, sub pretextul şi fic ţ iunea constitu ţ ional ă , partizile
să - şi bat ă joc de stat în detriment ul intereselor generale, să formuleze copilă reasca lor
uş urin ţă şi instinctele lor de dezordine în administra ţ ie şi finan ţ e în paragrafe de lege,
obligatorii chiar pentru cel mai în ţ elept şi mai bine cump ă nit om din România? Oare
Constitu ţ ia noastr ă n- a avut tocmai scopul contrariu de acela care se împline ş te prin ca, nu
este ea din contra o garan ţ ie împrotiva tiraniei şi arbitrariului partizilor?
Cînd, la anul 1866, ţ ara si- a dat institu ţ iunile care domnesc ast ă zi, cînd s- a chemat la
cîrma ţă rii un prin ţ str ă in, nu credem că unica preocupare a ţă rii a fost aceea de- a pune un
cap ă t rivalit ăţ ilor primejdioase dinl ă untru, ci o idee de un ordin mai înalt a condus na ţ iunea în
hot ă rîrea ei. Deja bă trînii no ş tri, aproape acum cincizeci de ani, concepuser ă ideea unirii sub o
dinastie ereditar ă . Întîrziat ă de împrejur ă ri neatîrnate de voin ţ a noastr ă , îndat ă ce România
dă duse semne de a sa vitalitate şi făcuse să se nasc ă încrederea că ea, în mijlocul statelor ce- o
înconjurau, putea să tr ă iasc ă din propriile ei puteri şi din propria ei con ş tiin ţă na ţ ional ă , nici
stabilirea unei dinastii ereditare n- a mai întîmpinat nici o rezisten ţă şi, o dat ă cu
recunoa ş terea ei, putem zice că din acel moment chiar, şi indepen de n ţ a statului român în
princip a fost deja recunoscut ă .
Ca prob ă că acesta a fost sentiment ul ţă rii, putem aminti aci cuvintele rostite de că tre
pre ş edintele Constituantei, d. M. Kostaki, în numele ţă rii, în moment ul cînd a prezenta t
alesului ei pactul fundame ntal.
În ziua de 10 mai, cînd Înăl ţ imea Voastr ă V- a ţ i suit pe tronul României, ţ ara a vă zut
realizat ă cea mai vie şi cea mai scump ă a sa dorin ţă ; acea zi care a întemeiat pentru ţ ar ă
începutul unei nou ă ere, ţ ara a salutat - o ca data inaugur ă rii regimului monarhic, carele singur
poate garanta României consolidarea statului şi binefacerile unui guvern stabil.
Adunarea, zeloas ă pe de o parte de a aş eza principiul monarhic pe baze nestr ă mutate şi
voind, de altă parte, a încunjura acest princip de toate libert ăţ ile compatibile cu ordinea,
deplin convins ă că regimul constitu ţ ional a devenit pentru România nu numai o condi ţ iune de
existen ţă şi de prosperitate, dar totodat ă şi garan ţ ia cea mai puternic ă a consolid ă rii tronului
Măriei Tale, s- a gră bit de a vota pactul menit de a ajuta pe deplin acest scop.
Constitu ţ iunea ce am onoarea a o prezenta Măriei Tale în numele Adun ă rii dă o legitim ă
satisfac ţ iune acestor aspira ţ iuni ale ţă rii, consacrînd pentru România principiile admise în
statele moderne cele mai înaintate pe calea civiliza ţ iunii.
Plini de speran ţă că nou ă le institu ţ iuni vor pune cap ă t suferin ţ elor unui trecut dureros,
românii, uni ţ i într - un sentiment unanim de concordie şi de frăţie, vor întrebuin ţ a silin ţ ele lor
cele mai st ă ruitoare întru a apă ra aceste principii şi a da cuget ă rilor leale şi generoase ale
Măriei Tale concursul lor cel mai sincer şi cel mai devotat.
Călcînd pe pă mîntul ţă rii noastre, a ţ i spus românilor c- a ţ i devenit român; ast ă zi România
constitu ţ ional ă Vă ră spunde prin organul repreze nta n ţ ilor ei că Măria Ta ai devenit pentru ea
simbolul na ţ ionalit ăţ ii sale.
Să tr ăi ţ i, Măria Ta!
Să tr ăiasc ă România!
Dup ă rostirea acestor cuvinte a urmat pronun ţ area formulei de jur ă mînt din partea
Măriei Sale:
Jur de a pă zi Constitu ţ ia şi legile poporului român, de a m ă n ţ inea drepturile lui na ţ ionale
şi integritatea teritoriului.
ubstituind deci principiul monarhic mult bîntuitei domnii elective, ţ ara a voit a crea acea
institu ţ iune care să fie nu numai personificarea statului român, depozitar al tradi ţ iilor politice
ale ţă rii, ferind - o de fluctua ţ iunile momen ta ne ale partizilor, dar, în acela ş i timp, încunjurînd
tronul cu institu ţ iunile constitu ţ ionale, acel regim le- a considerat ca o garan ţ ie de putere
pentru tron, ca o garan ţ ie pentru dezvoltarea material ă şi politică a statului român.
Preocupa ţ i ast ă zi înainte de toate mai mult de viitorul ţă rii decît de interesele de partid,
convin ş i fiind că noua pozi ţ ie ce ne este creat ă prin Tractatul de la Berlin ne face direct
responsabili de urm ă rile noastre, că sîntem lipsi ţ i ast ă zi de acele garan ţ ii care ni le prezinta
Tractatul de Paris şi în momentul de a intra într - o nou ă eră politică , vom face în modul cel
mai impar ţ ial bilan ţ ul perioadei celei din urm ă a vie ţ ii noastre politice, ca să ne preg ă tim cu
bă rbăţ ie pentru noua eră în care intr ă m.
Vom întreba mai întîi cu mîna pe con ş tiin ţă pe orice bun român dac ă crede întradev ă r că
ţ ara trebuie să se simt ă fericit ă în situa ţ ia actual ă.
Examinînd mai întîi starea noastr ă politic ă interna ţ ional ă , constat ă m cu înlesnire că nu
numai toate atributele suveranit ăţ ii statului au fost cîş tigate înainte de 1866, ci asemenea că
recunoa ş terea unei dinastii ereditare era însăşi recunoa ş terea suveranit ăţ ii reale a ţă rii ? toate
acestea fă ră nici un sacrificiu. Nu ră mînea cu mult mai mult de cîş tigat decît firma deschis ă ,
titulaturile, analoge st ă rii de lucruri, ale agen ţ iilor diplomatice.
Condi ţ iile impuse nou ă prin Tractatul de la Berlin însă, ba chiar în urma Tractatului
pentru ob ţ inerea recunoa ş terii firmei indepen de n ţ ei (recunoa ş tere pe care chiar organele
oficioase ale guvernului o declar ă drept un act de simpl ă formalitate), condi ţ iile impuse deci
pentru îndeplinirea unei simple formalit ăţ i ne- au impus sacrificii din care unele, pe lîngă
gravitatea lor, mai constituie şi o izbire direct ă în autono mia de legisla ţ ie intern ă de care
pururea ne - am bucurat în trecut.
S- ar fi putut aş tepta ca, în urma sacrificiilor ce ne- am impus prin participarea la
ră zboiul oriental, să conserv ă m m ă car simpatia acelei puteri cu care ne- am luptat ală turea; n-
am conservat - o însă nici pe aceea. Am avut şi mai pu ţ in încă simpatia acelor puteri cari au
privit cu un ochi de neîncredere participarea noastr ă la ră zboi, şi astfel am putut constata că
nici o voce amică nu s- a ridicat în Congresul de la Berlin în favorul României, şi ast ă zi încă,
dup ă doi ani, recunoa ş terea e problematiza t ă de misterioasele asigur ă ri formale despre care
nu ştim nimic. Dar mai mult încă.
Am putut constata că, cu ocazia unei simple afaceri comerciale, în privin ţ a căreia e un
adînc mister cum ea a degenerat într - o chestiune interna ţ ional ă , unele puteri se în ţ eleseser ă ,
între ele ca să exercite o presiune asupra şi în contra statului român. Ce deosebire estrem ă
între aceasta şi secularizarea mă n ă stirilor închinate afacere de valori imobile de cîteva
miliarde care, deş i întîmpinase împotriviri puternice din partea unora dintre puterile
subscriitoare ale Tractatului din Paris, totu ş i autono mia noastr ă a ştiut atunci a se face
îndestul de respectat ă prin Cuza Vodă şi Negri pentru ca să putem învinge acele greut ăţ i.
Dar daca bilan ţ ul situa ţ iei esterioare a statului e atît de nefavorabil epocei de la 1866
încoace, cît de nefavorabil trebuie să fie bilan ţ ul afacerilor dinl ă untru?
În afar ă şi Turcia se m ă n ţ inea prin ac ţ iunea şi reac ţ iunea, prin echilibrul intereselor
europene; dar înlă untru st ă rile de lucruri erau şi sînt nemaipo me nite.
IV. Ficţ iunea parlamentar ă . Precar ă este aş adar pozi ţ iunea interna ţ ional ă făcut ă nou ă
pîn ă ast ă zi şi nu cunoa ş tem politica de mîni pe care ne- o va aş terne guvernul.
Cît pentru noi, sîntem convin ş i că numai înt ă rirea institu ţ iunilor noastre dinl ă untru
poate să ne dea considera ţ ie în afar ă, sîntem convin ş i între ţ inînd bunele rela ţ ii cu toate
puterile în general, dar mai ales cu cele limitrofe, conform politicei noastre tradi ţ ionale, ne
putem feri de pericolele la care ne - ar espune şi pe viitor o politic ă aventuroa s ă . Întă rirea
orică rui stat îns ă, dar mai cu seam ă a unui stat tînă r, atîrn ă de starea sa de prosperitate
intern ă .
Cu durere trebuie să m ă rturisim că niciodat ă încă pîn ă acum nu li s- au înfăţ i ş at
genera ţ iunilor prezente starea economic ă a ţă rii în condi ţ ii mai îngrijitoare decît ast ă zi.
Una din gravele imput ă ri ce i s- a făcut regimului ră sturnat la 11 fevruarie 1866 a fost
aceea a delapid ă rii averii publice, a împil ă rii contribuabililor. De la Vlădică pîn' la opinc ă se
striga în sînul adun ă rilor ţ ara e să răcit ă, contribuabilul îngenuncheat ?.
Cu toate acestea ? în scurtul period de abia patrus p re z ece ani ? bugetele statului s- au
sporit peste îndoit, anuit ăţ ile datoriilor publice de la 4 - 5 milioane cît erau înainte ? s- au urcat
la aproape cincizeci de milioane.
Dar o contrazicere şi mai recent ă şi mai frapant ă . Dup ă agita ţ ia produs ă în ţ ar ă de
mi ş carea numit ă de la Mazar Paşa, cînd iar ăşi ca motiv de agita ţ ie se invocă , între altele,
înlă untrul ţă rii şi în afar ă de ea, gravitatea st ă rii financiare şi cînd sub impresiunea
momentului ? Camera de atunci, fidel ă încă angajamen telor luate, redusese bugetul la cifra de
87 milioane cu venituri constatate în sum ă de 81 milioane, ast ă zi dup ă un scurt timp de abia
patru ani de zile se prezint ă ţă rii bugete pentru peste 116 milioane, afar ă de Dobrogea şi cu
veniturile Basarabiei în mai pu ţ in, cu alte cuvinte, ca să respect ă m precizia matematic ă a
guvernan ţ ilor de azi, un spor de preste treizeci ş i patru la sut ă într- un period de trei ani ş i
ceva, pe cînd în Fran ţ a ? care avuse la 1865 un buget de 2 362 000 000 ? nu s- a urcat bugetul
pentru anul 1879 decît la cifra de 2 miliarde 980 milioane, adec ă în timp de patrusprezece ani
şi în urma dezastrurilor suferite, un spor de abia 26%.
Negre ş it că în raport cu sporirea sarcinilor contribuabililor peste puterea lor a trebuit să
se produc ă secarea for ţ elor productive ale ţă rii şi micş orarea avu ţ iilor particulare. Ca prob ă
necontestabil ă ar ă t ă m că veniturile domeniilor figurau în bugetul statului,
la 1865 cu suma de 17 244 000
la 1871 cu suma de 20 461 000
la 1880 cu suma de 15 000 000.
Rezervîndu - ne a reveni asupra situa ţ iunei financiare dup ă un studiu mai am ă nun ţ it al
tuturor elementelor ei, indică m deocamda t ă aceste liniamente generale. În fa ţ a unei asemenea
situa ţ ii economice nu mai cutez ă m a întreba daca român ul se simte fericit de starea prezent ă ,
ci vom întreba daca guvernele şi factorii regimului constitu ţ ional se pot crede împ ă ca ţ i în
con ş tiin ţ a lor la ad ă postul formelor esterioare ale regimului parlamen ta r.
Mai putem încă întreba daca ace ş ti contribuabili, în cunoş tin ţă de cauz ă , au putut
consim ţ i la sporirea atît de dispropor ţ iona t ă a cheltuielelor şi la micş orarea avu ţ iilor lor
proprie.
A da la aceast ă întrebare un ră spuns afirmativ ar fi de a abuza de fic ţ iunile
constitu ţ ionale, a tă gă dui că starea de ast ă zi trebuie să ne întristeze pentru prezent şi să ne
îngrijeasc ă pentru viitor, ar fi să ar ă t ă m o crud ă nep ă sare pentru soarta ţă rii. A mai găsi că
asemenea momente sînt oportune pentru a ne arunca în afaceri financiare, calificate de
str ă lucite, este mai mult decît o culpabil ă nep ă sare.
Ră ul fiind constatat şi nimeni, credem, nemaiavînd curajul de a- l nega, cat ă înainte de
toate să ne dă m seam ă de cauzele ce l- au produ s.
Căci evident este că regresele în neatîrnarea real ă a ţă rii, acoperite poate cu progrese
nominale, precum şi regresele vă dite pe terenul economic cat ă să fie atribuite unui neajuns
oarecare, şi acest neajuns trebuie să rezulte din neaplicarea unei esen ţ iale pă r ţ i a Constitu ţ iei ;
e evident că în ruajul constitu ţ ional lipse ş te un element oarecare de regulare şi control.
Deşi compara ţ ia statului, care e ceva viu şi organic, cu mecanism ul unei ma ş ine de vapor
bun ă oar ă ră mîne o compara ţ ie, totu ş i exist ă analogii reale între mecanismul organic şi cel
anorganic. Maşina produce putere şi aplică putere. Dar puterea produs ă e supus ă unei
iregularit ăţ i atît de mari, încît ma ş ina ar să ri in buc ăţ i sau ar sta locului daca n- ar exista un
aparat, in aparen ţă neînsem na t în realitate de o estrem ă importan ţă , numit regulatorul
centrifugal. Cînd puterea elementar ă produ s ă de ma ş in ă e prea mare regulatorul centrifugal,
prin activitatea sa dă drum prisosului; cînd ma ş ina ar sta pe loc el, tot prin o mică activitate,
economise ş te şi condensea z ă puterea. Se ştie asemenea că n- ar fi cu putin ţă mecanism ul
ceasornicului şi că acesta ar începe prin a merge foarte repede şi ar sfîr ş i prin a merge foarte
încet, daca ar lipsi coarda regulatoare. În mecanism ul corpului omenesc regulatorul e
prezentat prin organul inimei.
E evident că o încordare prea mare a patimelor politice, puse în joc paralizeaz ă
activitatea organului regulator, deci şi activitatea mecanism ului întreg, în care fiece parte are
rolul să u deosebit, de şi acest rol, cu toat ă deosebirea, este in strîns ă legă tur ă cu foloasele pe
cari le aduce mecanism ul ca întreg.
Iregularitatea puterii elementare deci ajungând a învinge întregul mecanism, desigur că
mi ş carea acestuia va fi iregular ă , fă ră spor şi folos, pă gubitoare chiar, deci fiece parte a
mecanism ului va fi viciat ă în mi ş carea ei, care trebuie să stea în legă tur ă bine determinat ă de
rela ţ iuni de reciprocitate cu celelalte.
Traducînd aceast ă compara ţ ie luat ă din mecanic ă în termenii vie ţ ii statului, vom vedea
lesne că frîul prea lung, ca să nu zicem desfrîul, lăsat partizilor, punerea mecanism ului
statului la discre ţ ia lor esclusiv ă a fost cauza de că petenie a compro miterii intereselor statului
în afar ă şi- nlă untru.
În aparen ţă legalitatea cea mai perfect ă a domnit, Camerele se convocau regulat la
epocele prescrise în Constitu ţ iune, mesagele domne ş ti aş terneau regulat programele
diferitelor ministerii ? încît s- ar fi pă rut că prin acele programe se consacr ă obliga ţ iunea real ă
de- a le urma, legile, bugetele, concesiunile se votau şi, chiar pentru acte săvîr şite fără de
aprobarea Camerelor, se cerea mai în urm ă înregistrarea, ca să nu fie lipsite de sanc ţ iunea
parlamentar ă .
Un lucru lipsea însă .
La actele cele mai importante, atît de caracter economic - financiar cît şi de caracter
politic, lipsea voin ţ a real ă şi sincer ă a ţă rii legale.
Prin Constitu ţ iunea noastr ă , conform aceasta şi cu tradi ţ iunile parlamen ta re din alte ţă ri,
mini ş trii sînt supu ş i la un îndoit control: la acela al ţă rii legale şi la acela al şefului statului.
Greş eala noastr ă cea mai de că petenie a fost că diferitele partizi, succedînd u - se la putere,
fiind lă sate fa ţă în fa ţă , în învier ş unarea luptelor politice le- a fost permis de- a nimici pe
adversarii lor şi de- a anihila prin urmare controlul binef ă că tor al unei opozi ţ ii parlament are.
Dar partizile au făcut mai mult decît atît: ele au înlă turat pîn ă şi controlul şefului statului care,
pus prin Constitu ţ iune mai presus de partizi, se bucur ă de toate acele prerogative
constitu ţ ionale care- 1 pun în pozi ţ iune de- a controla escesele de putere ale mini ş trilor săi şi
astfel a face posibil şi binef ă că tor mersul regulat al regimului parlamentar. Ca să ne rezum ă m
într - un cuvînt vom zice că: cheia bol ţ ii regimului parlamen ta r consist ă în manifestarea liber ă a
ţă rii legale ori de cîte ori ea este chemat ă , în numele şefului statului, ca să fie consultat ă .
Precum am declarat - o în mai multe rînduri, situa ţ ia ţă rii o consider ă m de prea gravă ca
să ne preocup ă m numai de interesele de partid.
Ne gră bim deci a recunoa ş te că, din toate alegerile efectuate în aceast ă perioad ă de 14
ani, cea dentîi alegere, din 1866, urmat ă îndat ă dup ă votarea Constitu ţ iunii, a fost aceea a
că rei sinceritate e mai pu ţ in bă nuit ă .
Şi cu cîtă recuno ş tin ţă . ţ ara nu- şi aduce aminte de binef ă că toarea intervenire a şefului
statului, prin o scrisoare deschis ă că tre primul să u ministru, prin care ar ă ta Înalta Sa
Domneasc ă voin ţă ca ţ ara să se manifeste în libertate la alegeri.
Preş edintele Constituantei a stabilit cu drept cuvînt ca principiu, şi ast ă zi, dup ă o trist ă
esperien ţă , o putem afirma cu mai mult ă tă rie, că dacă regimul constitu ţ ional e menit de - a
înt ă ri tronul şi de- a garanta prosperitatea ţă rii, orice violen ţă ce se comite în contra acelui
regim se comite în paguba prestigiului tronului şi totodat ă în paguba prosperit ăţ ii ţă rii.
Putem deci afirma că dac ă alegerile ce s- au urmat dup ă cele de la 1866 ar fi fost puse şi
ele toate sub patronagiul şi controlul şefului statului situa ţ iunea noastr ă ar fi cu totul alta
decît cea de ast ă zi.
Din nenorocire nu mai departe decît alegerile de la 1867 au fost cea dentîi desfidere dată
regimului constitu ţ ional, iar consecuen ţ a imediat ă şi vă dit ă a epocei reteveiului şi a influen ţ ei
morale a fost că, în propor ţ ia în care s- au violat garan ţ iile constitu ţ ionale şi s- au pus la
discre ţ ia nesa ţ iului ambi ţ iilor, în acelaş i raport s- a compro mis şi starea economic ă prin
concesia Strusberg şi prin cheltuiele[le] nesocotite ale anilor 1867 şi 1868.
Precum o zidire la care se simte vreo deteriorare, daca nu vine arhitectul să opreasc ă
ruina prin mă suri luate din capul locului, se deterioreaz ă , în propor ţ ii din zi în zi mai mari,
astfel şi regimul parlamenta r s- a viciat la noi din zi în zi mai mult, încît mini ş trii au ajuns
ast ă zi în pozi ţ ia de - a putea guverna dup ă placul lor, fără control de jos, fă ră control de sus.
Nu credem că se poate descrie în cuvinte mai elocuente starea de slă biciune a
alegă torului pus fa ţă în fa ţă cu ma ş ina guverna me n tal ă decum s- a făcut aceasta deja prin
proclama ţ iunile de la Mazar Paş a.
În adevă r, din capul locului o mare parte din alegă torii no ş tri, unii lipsi ţ i de
indispensabila educa ţ ie politică, al ţ ii zdru ncina ţ i în interesele lor prin m ă rimea impozitelor,
al ţ ii în fine cu interesele agronomice cele mai vitale la discre ţ ia guvernului şi adeseori la
discre ţ ia adversarilor lor, lipsi ţ i apoi de o justi ţ ie care, amovibil ă fiind, e departe de- a
prezenta garan ţ iile unei puteri judec ă tore ş ti de sine st ă t ă toare, corolar indispensabil al
regimului constitu ţ ional, alegă torii, corpuri - corpuri, sînt supu ş i arbitrariului de partid.
Daca vom adă ogi pe lîngă aceste inconveniente şi pe lîngă masa de func ţ ionari de care
dispunea deja pînă acum guvernul şi pe cei crea ţ i în anii din urm ă prin concentrarea în mînile
sale a impozitului bă uturilor, a monopolului tutun urilor, a administra ţ iei drumu rilor de fier,
fă ră, a mai face amintire de favorule ce pune la dispozi ţ iunea prozeli ţ ilor săi (precum arenzi,
vânz ă ri de propriet ăţ i şi întreprinderi operate pe o a cinchea parte a teritoriului statului), daca
vom adă oga, pe lîngă toate acestea, manipularea fără control, augmentabilitatea discre ţ ionar ă
şi necon ş tiincioas ă a unui buget a cărui cheltuieli sporesc în realitate, a că rui venituri se îmfl ă
fă ră realitate, atunci nu mai ră mîne nici umbr ă de îndoial ă că un regim constitu ţ ional aplicat
în asemenea condi ţ ii e o iluzie şi nimic decît o iluzie, o înş elă ciune, o pă zire a formelor curat
esterioare, o fic ţ iune făcut ă dup ă regula iudaică de- a pă stra aparen ţ ele şi a compro mite
cuprinsul, de - a pă zi litera, de - a nimici spiritul Constitu ţ iei.
E drept că înş elă torii se înş eal ă şi ei la rîndul lor; se înş al ă mini ş trii lipsi ţ i de orice for ţă
moral ă , căci în zadar se fălesc cu acele majorit ăţ i din Camer ă , cari în realitate nu sînt decît
propriile lor crea ţ iuni, căci mai presus de ele sim ţ ul public indignat se de ş teapt ă , con ş tiin ţ a
cetăţ eanului subjugat la alegeri se revolt ă , nemul ţ u mirile şi agita ţ iunile cresc din zi în zi. Şi
astfel guvernele, îmbă tate de un triumf mincinos, se izoleaz ă de na ţ iune; un larg de ş ert se
formea z ă între puterile pozitive şi nelini ş tite din stat şi între acea nega ţ iune a adevă rului, între
acea reprezent a ţ iune de teatru care se petrece în guvern. De vreme ce acele corpuri cari sînt la
mijloc între mase şi Coroan ă au devenit o fic ţ iune, e ca şi cînd ele n- ar exista ... tronul însu ş i e
din ce în ce mai izolat.
Între Coroan ă şi popor nu mai e raportul dintre voin ţ a legitim ă şi aspira ţ iuni legitime,
căci toate organele mediatoare sînt false. Parlament ul o crea ţ ie a ministrului ; voin ţ a
alegă torului scoas ă prin presiuni morale, promisii, decrete de înaint ă ri şi puneri în func ţ iuni
numai e decît o voin ţă stoars ă în momente de nevoie şi formulat ă dup ă voin ţ a ministrului,
deci asemenea o crea ţ ie a lui : în fine şcoala general ă de corup ţ iu ne preface armata de
func ţ ionari, în loc de servitori ai legii, în armat ă de complici irespon sa bili ai unor şefi
necontrolabili, se- n ţ elege de cătr ă propriile lor creaturi.
E evident dar că tot ce e între ţ ar ă şi tron devine o fic ţ iune, o iluzie ministerial ă. Acea
parte de voin ţă din fiece individ destinat ă pentru controlul afacerilor statului şi a interesului
general e apucat ă de mîna func ţ ionarului administrativ, de decretele de numire, de făgă duin ţ i
am ă gitoare, de distinc ţ ii nemeritate, de tot ce dispune puterea statului şi e stoars ă şi restoars ă
pîn ă prime ş te forma ce- o voieş te ministrul. Un sistem întreg de viciare a espresiei acestei
voin ţ e s- au inventat şi se aplică cu o rar ă virtuozitate în România, încît, atît pe cît sentiment ul
de stat se mai poate manifesta, el apuc ă adeseori drum uri neprescrise de legi.
Orbit trebuie să fie acel guvern care nu - şi dă, seam ă de simpto mele politice ale acestei
st ă ri boln ă vicioase de lucruri.
În toate unghiurile României se formea z ă grupuri de nemul ţ u mi ţ i cu mersul actual al
lucrurilor. Sînt deosebite numirile ce aceste grupuri adopt ă ; un lucru însă le este comun
tuturor: sentiment ul de indignare şi de exasperare de cele ce se petrec zilnic.
Şi aceast ă indignare nu e decît prea justificat ă . Ruşine chiar trebuie să - i fie unui român
cînd se pronun ţă numele obscure a acelor naturi catilinare cari formuleaz ă voin ţ a statului să u
în paragrafe de legi, indignate cat ă să sim ţă cînd vede creaturi fă ră principii, fără umbr ă de
cultur ă , avînd numai instincte reale, jucînd pe reprezenta n ţ ii voin ţ ei suverane a ţă rii.
Nimeni nu întreab ă dac ă - şi ţin făgă duin ţ ele ce le- au făcut înainte de - a fi aleşi; nimeni
nu întreab ă pe ce cale a fost cu putin ţă ca asemenea oameni să iasă la suprafa ţă , nimeni nu - şi
dă seama cum aceast ă popula ţ ie flotant ă a României, fără legă turi cu pă mîntul şi cu neamul
ţă rii, fă ră identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devin ă
elementul domnitor în România.
V. Declasarea. Am vă zut cu înlesnire ce unitate e în caracterul civiliza ţ iei noastre de azi,
cum ca consist ă curat în pă zirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsit ă de orice
cuprins real. S- ar putea zice că aluatul din care se fră mînt ă guvernan ţ ii no ş tri e acea categorie
de fiin ţ e fără avere, ştiin ţă de carte şi consisten ţă de caracter, acei proletari ai condeiului din
cari mul ţ i abia ştiu scrie şi citi, acei parazi ţ i cărora nestabilitatea dezvolt ă rii noastre interne,
defectele instruc ţ iei publice şi golurile create în ramurile administra ţ iei publice prin
introducerea nesocotit ă a tuturor formelor civiliza ţ iei str ă ine, le- au dat existen ţă şi teren de
înmul ţ ire; aluatul e o popula ţ ie flotant ă a cărei patrie întîmpl ă toare e România şi care, repetînd
fraze cosmopolite din gazete str ă ine, sus ţ ine, cu o caracteristic ă lips ă de respect pentru tot ce
e într - adevă r românesc, că aceste clişeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale şi
umanitare, acest bagaj al litera ţ ilor lucrativi de mîna a treia, aceste sfor ă itoare nimicuri sînt
cultur ă na ţ ional ă sau civiliza ţ ie adev ă rat ă .
N- are cineva într - adevă r decît să deschiz ă o tez ă de licen ţă , s- asculte prelec ţ iuni la
universit ăţ i escept ă m pe cele de matematic ă să citeasc ă ziare şi bro ş uri, să citeasc ă proiecte şi
paraproiecte de legi din Camer ă , s- asculte discu ţ ii în Adun ă ri şi se va convinge că o
numeroas ă , foarte numeroas ă clas ă de oameni nu - şi întrebuin ţ ea z ă mintea la nimic alta decît
la reproducerea de vorbe din căr ţ i str ă ine, că propria munc ă intelectual ă se reduce la nimic.
Daca activitatea lor s- ar m ă rgini numai la aceasta ţ ara ar să m ă na numai a casă de
nebuni, dar fiindc ă miile aceste de vorbe nu sînt resim ţ ite, nu au trecut în suc şi sînge, nu au
avut nici o influen ţă educativ ă asupra lor, ele acoper cu zgomotul lor de moar ă de palavre o
înjosire şi versatilitate de caracter nemaipo me nit ă decît în timpii cei mai răi a Împ ă r ăţ iei
bizantine.
Ceea ce- i mai frumos e că se prefac a nu te în ţ elege.
În zadar le- am spune Nu exist ă libertate a alegerilor şi le- am dovedi - o cu acte. ?Lua ţ i, le-
am zice, listele electorale, şterge ţ i pe func ţ ionari, pe arenda ş ii statului şi pe rudele acestora, pe
datornicii statului şi pe rudele acestora, adec ă şterge ţ i pe to ţ i a căror con ş tiin ţă o pute ţ i
stoarce prin tiranie de partid şi nu vă ră mîne decît o mică minoritate ?.
Din aceste mici minorit ăţ i se compu ne opozi ţ ia şi ea reprezint ă partea neatîrnat ă a ţă rii.
Ei totu ş i vor ră spunde: Na ţ iunea e cu noi, noi sîntem na ţ iunea .
?Mai lua ţ i colegiul al patrulea şi şterge ţ i afar ă de minime şi estrem de rare escep ţ ii ?
toate numele deputa ţ ilor aleşi de- a dreptul prin influen ţă guvername n tal ă , şterge ţ i dintr - al
treilea în acelaş i chip, dintr - al doilea tot astfel şi vede ţ i că partea neatins ă de sistemul de
corup ţ ie al guvernelor e estrem de mică. Cu bugetul în mîn ă, mai ales cînd este augmentabil în
infinit, ţ ii majoritatea în mîn ă si sistem ul constitu ţ ional, sistemul controlului se reduce la o
iluzie copilă reasc ă .
E prea adevă rat că aceast ă con ş tiin ţă individual ă , maltratat ă în toate chipurile şi supus ă
unei sistematice corup ţ iuni face reac ţ ie, tresare mai cu putere cînd îi pui cestiunea de moarte
şi de via ţă . Astfel cu articolul 44 al Tractatului de Berlin, care nu era numai o cestiune de
încet ăţ enire, ci era de- a drept ul declararea României în teritoriu neutru, colonizabil cu toate
semnin ţ iile.
Nu putem tăgă dui că ţ ara se cutremu r ă de spaim ă la perspectiva deschis ă de acel articol,
care americaniza pe deplin teritoriul nostru.
Ei bine, cu tot cutremur ul, listele falsificate ale alegă torilor au făcut cu putin ţă ca
opozi ţ ia să n- aibă majoritatea absolut ă în Adun ă ri, de şi aceast ă opozi ţ ie nu era esclusiv ă, căci
cuprindea conservatori, frac ţ ioni ş ti, liberali modera ţ i, grupul Binelui public, ba pîn ă şi ...
Centru: adică stîlpii ţă rii, precum zicea pe atunci Presa ?.
Şi daca relevă m acestea fa ţă cu adversari de sistem şi adversari de ocazie ne ră spun d că
majoritatea formal ă de care se bucur ă în urma libert ăţ ii presiunilor, nu a libert ăţ ii alegerilor,
oricît de viciat ar fi prestigiul ei prin procederile de partid, este în mod esclusiv na ţ ia. O na ţ ie
curioas ă în multe priviri.
Tot sistemul acesta este atît de vicios încît din nenorocire numai cestiuni de - a dreptul
vitale, cestiuni unde nimicirea existen ţ ei na ţ ionale e evident ă pîn ă în cele mai mici am ă nunte, e
în stare să zguduie opinia publică şi încă nici atunci cu destul folos. Cînd vedem deci că
partizile devin un stat în stat, că totul atîrn ă de la ele iar statul adevă rat, acel al claselor
pozitive, nu e decît o mas ă impozabil ă şi exploatabil ă, atunci întreb ă m daca nu e o
superinfluen ţă de cutezare, de cinism chiar, de a tăgă dui lucruri cari izbesc vederile oricui,
lucruri despre cari sînt convin ş i şi guvername n talii în acela ş grad în care sîntem convin ş i noi,
cu singura deosebire că noi le spune m pe fa ţă, nefiind nici în interesul nici în maniera noastr ă
de- a le ascunde, pe cînd, din contra, interesul de că petenie al adversarilor a fost pururea şi
trebuie să fie de- a ascunde aceste adevă ruri şi de- a ame ţ i lumea cu fraze sfor ă ietoare despre
o libertate în alegeri cari nu exist ă decît atunci cel mult cînd Coroana o asigur ă prin propria ei
voin ţă .
Cît despre aluatul protoplas m atic care formea z ă la noi un stat în stat, aş ezat asupra
institu ţ iilor şi poporului, avem pu ţ ine de adaos. Trăind din politic ă şi prin politică şi neavînd
nici un alt soi de resurse materiale sau de putin ţă de a- şi cîş tiga existen ţ a, el e capabil de a
falsifica totul, şi liste electorale, şi alegeri, şi forme parlamen tare, şi idei economice, şi ştiin ţă ,
şi literatur ă . De aceea nu ne mir ă m dac ă vedem acest proteu al unui universalism incapabil şi
ambi ţ ios îmbr ă cînd toate formele posibile: mini ş tri, financiari, întreprin z ă tori de lucr ă ri
publice (cu capital de palavre), deputa ţ i, administratori, membri la prim ă rie, solda ţ i (care au
luat Grivi ţ a cu gura), actori, totul în fine.
Nimeni nu se va mira daca - i vom spune că în ţ ara noastr ă se află advoca ţ i profesori de
teologie, advoca ţ i revizori de şcoale şi nu ne- am mira dacă s- ar constitui şi în Sinod, pentru a
canoniza, adică a trece în rîndul sfin ţ ilor, dacă nu pe altcineva, cel pu ţ in pe marele mucenic
Warszawsky de pild ă .
Şi aceasta să fie na ţ ia, na ţ ia noastr ă modest ă , iubitoare de adev ă r şi cu minte?
Aş adar, cînd un advocat se face soldat, cu scopul anumit de a se ilustra, cînd un altul se
face prezident de republic ă fie chiar numai ploieş tean ă , cînd un al treilea joacă pe arheologul,
un al patrulea e ales în Academie ca filolog, de ş i n- a dovedit printr - un singur şir scris că e
specialist în aceasta, cînd vedem toate astea ne vom convinge cu durere că golul reformelor
trebuie să fie cumplit de mare daca trebuie pentru el atît de mul ţ i comentatori înaintea forului,
ba cu mai mult ă decep ţ iune încă ne vom convinge că aceast ă imens ă sum ă de aluat
protoplasm a tic are, la dreptul vorbind, rolul de a încurca şi întuneca în ţ elesul legilor, căci
vedem că adevă ra ţ i jurisconsul ţ i ex professo joacă un rol secundar între ei.
Iată dar o nou ă clasă dominant ă în România, care se distinge prin absoluta ei
improductivitate.
Ţăranul, mare sau mic, căci ţă rani sînt şi proprietarii mari şi cei mici, pune un fir de grîu
în ogor şi scoate zece, deci el înzece ş te valoarea obiectului ce i s- a dat în mîn ă spre munc ă .
Meseria ş ul ia o bucat ă de lemn, de piele, de metal, o supu ne muncii sale şi scoate obiecte
cari au o înzecit ă , adesea o însutit ă valoare de cea care o aveau înainte.
Negustorul caut ă , din mii de pie ţ e existente, pe aceea unde productele na ţ ionale se pot
desface mai cu folos, din miile de pre ţ uri relative el caut ă pre ţ ul absolut al obiectului într - un
moment dat. Deci şi el augumentea z ă nu totdeaun a fă ră pericol pentru alte clase valoarea
produc ţ iunii na ţ ionale.
Vedem că activitatea tuturor claselor pozitive ale societ ăţ ii consist ă în a augumen ta prin
munca lor valoarea produc ţ iunii na ţ ionale, în a o înzeci, a o însuti chiar.
Este aceasta misiunea proletariatului de încurc ă tori de legi, a proletariatului cenu ş arilor?
Din contra. Averi descurcate le încurc ă , st ă ri de drept sigurele primejduiesc, introduc
dezordinea şi turburarea în toate clasele.
Se poate întemeia un stat serios, o organiza ţ ie serioas ă pe aceast ă clas ă de oameni fără
soliditate, fără ştiin ţă , fără avere, al căror instru me n t de munc ă e o inteligen ţă sofistizat ă , a
că ror ştiin ţă n- ajunge nici m ă car în corectitudinea gramatical ă a frazei? Desigur că nu.
Poate că şi ci se pot întrebuin ţ a în vrun mod practic, dar nu pentru a domina statul, nu
pentru a vîna rolul de organizatori. O popula ţ ie flotant ă nu poate reprezen ta stabilitatea
institu ţ iilor, nu poate reprezenta sentiment ul înr ă d ă cinat al ideei statului, al armoniei şi
solidarit ăţ ii intereselor na ţ ionale.
E prea adevă rat că ideile noastre sînt adeseori escamotate şi anticipate de că tre aceş ti
adversari generis nullius şi că, pentru a se putea gera ei în adev ă ra ţ i proprietari ai ideilor
noastre, ne taxeaz ă de reac ţ ionari cu instincte medievale, adic ă ne numesc scar ă la Dumnezeu
şi pod peste mare. Toate acestea le fac pe cuvîntul că ne numim ?conservatori ? şi pentru că în
că r ţ i şi în gazete din Fran ţ a şi Germania între conservatorii de acolo exist ă, din cauza unei
vechi civiliza ţ ii, o seam ă de reprezentan ţ i ai culturelor şi formelor trecutului.
Cuvintele conservator şi liberal au îns ă la noi cu totul alt în ţ eles, şi, fa ţă cu ra ţ ionalismul
frazelor, gol, insipid, inexact al aş a- numi ţ ilor liberali, noi reprezen t ă m realismul naturii
înnă scute a statului şi pretinde m că formele introdu se să nu ră mîn ă forme goale, coji pentru a
se juca partizile cu ele, ci să aibă cuprins real. Voim a conserva libert ăţ i şi institu ţ iuni prin
realizarea lor, prin aplicarea lor sincer ă fa ţă cu un curent care le discrediteaz ă prin abuz şi
prin ducerea la absurd.

1881) Clasele superioare.

Eminescu arat ă în acest articol că nu e contra part icip ă rii pop o r u l ui la con d u c e r e a trebilor
publice, dar că sun t ches tiu ni care nu pot fi lă sate pe mâna oricui. In stat ul nostr u demagogic,
pentru rezolvarea marilor ches ti u ni s'a for m a t o clas ă de politiciani.
O oligar hie istoric ă nu se mai poa t e sta bili la noi; ţ ara a ajuns pe mâna unor declasa ţ i din
pricina că rora rassa degenerea z ă , parazitis m ul e în floare, intriga şi minciun a sunt mijloacele de
ajunge re oricât de sus.
Arti c ol u l a a p ă r u t f ă r ă ti t l u în Ti m p u l (VI) 18 8 1 , 8 Mai. Sub titl ul Clasele supe rio a r e a
fos t re p r o d u s de Gr. Peucescu în edi ţ ia men ţ iona t ă .

Nu vom discuta cu ,,Românul" principii funda m e n t a le de politic ă de vreme ce


deosebirea punctelor de vedere e foarte mare şi întreaga manier ă de a privi stat şi societate
ne sunt deosebite. ?Românul" şi liberalii în genere îşi închip uiesc că statul e rezulta t ul unui
con tract sinalagmatic , a unei conven ţ iuni stabilite între cet ăţ enii lui. Noi credem, din contra,
că el e un product al naturii, că, asemenea unui copac din pă dure, [î ]şi are fazele sale de
dezvoltare, asemenea orică rui organism îşi are evolu ţ iunea sa. Făcând paralele între istoria
deosebitelor state antice şi moderne ne- am convins că popoarele acelea au avut privilegiul de-
a imprima universului întreg caracterul lor, armele şi inteligen ţ a lor, signatura lor, cari s- au
dezvoltat în mod firesc ferite şi de demagogie şi de despotism şi că forma cea mai normal ă şi
mai să nă toas ă a dezvolt ă rii unei societ ăţ i omene ş ti este oligarhia.
Mahiavelli însu ş i, acest adânc cunosc ă tor al naturii omene ş ti în pă r ţ ile ei rele ca şi în cele
bune, daca aprob ă , in usum Delphini sau mai bine în interesul unit ăţ ii Italiei, despotism ul
Casei de Borgia , pe de alt ă parte recunoa ş te oligarhiei o putere de rezisten ţă contra agen ţ ilor
discompune rii pe care n- o are nici o altă form ă . Un monarh poate fi foarte puternic, dar, izbit
cu toat ă puterea şi bă tut într - un punct, împ ă r ăţ ia se clatin ă . Statul demagogic e prea dominat
de mici interese zilnice şi personale, el e conda mn a t de- a fi slab înlă untru şi- n afar ă şi, daca
prin puterea iner ţ iei , a obiceiului contractat de sute de ani, el continu ă a merge câtva timp
oarecum de la sine, vine o zi în care el nu rezist ă discomp u n e rii . Mărimile lui improvizate şi
fă ră tradi ţ ii, meschine, interesate, ambi ţ ioase n- au întru nimic a specula interesele publice, a
tr ă da chiar patria lor în mâni str ă ine. Între oligarhi se va gă si un tr ă d ă tor sau doi, dar ei vor fi
totdeauna neutraliza ţ i şi zdrobi ţ i de clasa lor proprie, care nu va îngă dui ca, prin ajutor str ă in,
unul dintre ei să se ridice asupra tuturor.
Noi nu zicem aci că poporul trebuie esclus de la dirigerea afacerilor lui. Din contra,
nicicând libert ăţ ile publice nu sunt mai vii, mai puternic sim ţ ite, practicate cu mai mult interes
de binele comun de că tre to ţ i cet ăţ enii decât tocmai sub oligarhie. Dovad ă via ţ a din comi ţ iile
Romei, via ţ a politică , sobr ă în orice punct, în comun ă şi în comitat în Anglia. Dar sunt cestiuni
de politică general ă , de ră zboi sau pace, de întinse şi mari reforme sociale a că ror realizare
determin ă epoce întregi ale istoriei cari nu sunt , nu pot fi puse la cale în comi ţ ii de omul
ocupat cu munca zilnică şi cu interesele zilnice.
În state demagogice se formeaz ă , pentru rezolvarea acestor cestiuni, o clasă de politiciani,
de patrio ţ i de meserie, fără trecut, fără tradi ţ ii, cari fac din politică o specul ă , un mijloc de trai;
în statul oligarhic exist ă o clasă de oameni cari ab antiquo are sarcina de - a împ ă ca formele
trecutului cu exigen ţ ele viitorului, asigurân d statului continuitatea de dezvoltare, ferindu 'l de
să rituri şi de întreprinderi aventuroase şi înlă untru şi în afar ă . În Senatul Romei putem urm ă ri
modul în care se creau legile romane. Stră bunul propu nea reforma, bunul o sus ţ inea în acela şi
Senat, tat ă l întrunea deja o mare minoritate, abia fiul o vedea realizat ă . Trei genera ţ ii treceau
pân ă să se voteze o reform ă , care apoi intra în adev ă r in succu m et sanguine m . La noi lucrurile
se traduc din fran ţ uze ş te într - o noapte şi sunt votate a doua zi cu drumul de fier. De aceea
tâmpirea cu care ele se voteaz ă , de aceea lipsa de încredere în eficacitatea lor, de aceea multe
legi sunt nă scute moarte, Despre o via ţă şi evolu ţ iune proprie a ideilor ce se legiuiesc nu poate
fi nici vorb ă .
Noi nu zicem că statul român e menit a ajunge vreodat ă acest ideal. Statele moderne nu
se mai dezvolt ă , din nefericire, în linie dreapt ă , ci prin cotituri, adesea prin concesii, renun ţ â n d
la maniera lor de - a fi, la signatura existen ţ ei lor. Sunt cristaliza ţ iuni imperfecte pe lângă
câteva cristale perfecte pe cari le prezint ă istoria. Asta e chiar deosebirea între na ţ ii mici, fără
sim ţ istoric, şi na ţ iile mari, c- un profun d sim ţ istoric şi c- un mare viitor.
Despre refacerea unei oligarhii istorice pe care ne- o atribuie ?Românul" nu poate fi nici
vorb ă .
Inamici ai frazei şi ai orică rii forma ţ iuni factice şi improvizate , noi vedem foarte bine,
mai bine decât ,,Românul" poate, imposibilitatea unei asemenea refaceri şi e un act de rea
credin ţă de- a ne atribui că voim ceea ce noi înşine ştim că este cu neputin ţă .
Cu toate acestea urm ă rile domniei declasa ţ ilor sunt evidente. Popula ţ ia, şi tocmai
popula ţ ia produc ă toare, scade de la 1864 încoace în propor ţ ii însp ă imânt ă toare , dar ceea ce e
mai trist sunt cauzele acestei scă deri, cauze adânci economice şi sociale cari fac ca însu ş i
sâmburul na ţ ionalit ăţ ii, rasa să degenereze . S- a observat de că tre medicii de regimente că
statura oamenilor scade, că aptitudinile lor fizice şi morale degenereaz ă , şi aceast ă din urm ă
împrejurare e mai trist ă decât toate celelalte. Nu mai e nevoie a adă uga că aceste rezultate
sunt a se atribui şi să ră ciei şi urm ă rilor ei morale, decă derii vie ţ ii de familie, viciilor. Un
prefect roş u, d. Vidra ş cu, a descris aceste st ă ri de lucruri în colori crude, dar adevă rate din
nenorocire. Nu noi singuri o zicem aceasta, sunt roş ii cari o zic. D. Aurelian constat ă că facem
drumuri de fier, şcoli etc., dar că în acela ş i moment suntem suplanta ţ i de str ă inii ce imigrează
, că sunte m ca omul care munce ş te pentru str ă ini de vreme ce el sau nu va avea copii, sau
copiii lui se vor stinge. Daca ,,Românul" crede că moartea, pieirea fizică a neamului românesc
nu este o ironizare amar ă a sistem ului de pân' acum , să - i fie de bine. Noi credem însă că un
sistem care, oricât s- ar îmbog ăţ i patrio ţ ii, are de rezultat moartea reală a unei na ţ ii e tot ce se
poate mai ră u şi mai ucigaş ca sistem.
Dar care e originea comun ă a acestor rele? Declasarea, zicem noi, înmul ţ irea peste m ă sur ă
a oamenilor ce tr ăiesc din munca aceleia ş i sume de produc ă tori . În alte ţă ri clasele superioare
compensea z ă prin munca lor intelectual ă munca material ă a celor de jos. Întreb ă m daca cele
patru clase primare şi cursul de violoncel a d- lui Costinescu compensea z ă zecile de mii de
franci ce acest consuma tor le ia pe an, evident din munca altora. Înaintarea pe scara societ ăţ ii
române nu este dar datorit ă meritului, ştiin ţ ei, activit ăţ ii; ci un lene ş ignorant care învârte ş te
şurupuri patriotice ajunge prin intrig ă şi neadev ă r oriunde pofte ş te.
Aceş ti oameni declasa ţ i sunt totodat ă instru me n tele cele mai bune, pentru că cele mai
coruptibile , cu cari se servesc str ă inii pentru a exploata ţ ara, popula ţ iile ei autohtone.
Iată nervul ră ului în contra căruia nu ajut ă nici proclamarea Independe n ţ ei, nici coroana
de o ţ el a regelui, nici ridicarea creditului visteriei , bazat pe cuno ş tin ţ a că statul român are
bunuri imobiliare de câteva miliarde de înstr ă inat, nici frazele patriotice.
Voi ţ i bani cu 3 la sut ă ? Vinde ţ i mo ş iile statului la companii str ă ine şi- i ve ţ i avea. Aceasta
nu va dovedi însă că din sine însu ş i poporul românesc se dezvolt ă , că el însu ş i se bucur ă în
plenitudine de mă rea ţ a mo ş tenire pe care i- au lă sat - o harnicii şi vitejii lui str ă buni.

1881) Des v oltarea istoric ă a româniei.

Desvolt a r e a firea s c ă a unei societ ăţ i cere o împ ă care între formele trecut ului şi institu ţ iile
nou ă cu cu prins ul lor. Cons ti t u ţ i a trebu e res pec t a t ă , a ş a cum este ea şi numai în marginile ei să se
creeze legile care să a sigure progresul ţă rii, autoritatea coroanei şi apiărarea eleme n t u l ui auto h t o n faţă
de eleme n t ele n ă v ălitoare de peste grani ţă . Ţ ara adev ă rat ă nu - i constituit ă de politi cianii corup ţ i, ci
de oamenii cinsti ţ i care cer ca munca lor s ă fie asigura t ă de o admi nis t ra ţ ie cinstit ă şi de o justi ţ ie
nep ă rtinitoare.
Articolul a fost publicat în Timpul (VI) 1881, 22 - 23 Mai şi a fost reprodus sub titlul Desvoltarea
istorică a Româ niei de Gr. Peucescu în ed. men ţ io na t ă .

A generaliz a o aser ţ iune sus ţ in u t ă nu m ai în parte e o sofis m ă din cele mai comu n e. E
adev ă rat că sofis m ele sunt atât de dese în gazete încât mai nu merit ă ca cineva să releveze
erorile, parte inten ţ ion a t e, parte neinte n ţ io n a t e , cîte obvin în ele. Un cod al şiretlicului
gaze t ă resc , al apuc ă turilor sofistice a acestei bresle de negu s t o ri de vorbe, scris pop ula r
pent r u în ţ elegerea fiec ă rui ar merita în adev ă r acel nu me pe care călug ă rii 'l d ă dea u în evul
mediu logicei lui Aristotel: medica m e n t u m mentis .
În unul din numerele trecute vorbisem de schimb ă rile din Bulgaria şi gă sisem că
manifestul tân ă rului principe de Battenberg avea, abstrac ţ ie făcând de orice alte motive, un
sâmbure să nă tos.
În adevă r, orice stat are nevoie de o seam ă de condi ţ ii indispensa bile pentru ca să poat ă
exista de pe o zi pe alta. La statele cu trecut istoric sau cari şi- au avut în curs de sute de ani
obiceile lor juridice şi administrative lucrul merge de la sine. Moravurile fără legi pot totul,
legea fă ră moravuri aproape nimic. E un adevă r acesta, atât de general, aplicabil tuturor
forma ţ iunilor de stat, încât se va vedea că statele în care exist ă şi mai mult ă justi ţ ie şi mai
mult ă libertate cet ăţ eneasc ă sunt acelea unde obiceiul vechi, datina , tine loc legilor scrise,
unde acea datin ă nici a fost codificat ă vreodinioar ă . Cu totul altfel în Bulgaria. Lipsit ă din
veacul al Xiv- lea de o autonomie oricât de restrâns ă , trecut ă prin focul şi sabia cuceritorilor
osmani , dreptul public şi cel privat, tradi ţ ie şi datina au fost îngropate sub ruinele Cetăţ ii de
Spini, împreun ă cu dinastia şismanizilor din Bdyn , încât mi ş carea de emancipare a popoarelor
orientale i- au gă sit egaliza ţ i de sabia pă gân ă , care tăiase orice cap ră să rea deasup ra pu ţ in
în ţ eleg ă toarei mul ţ imi.
Problema a fost şi este cu totul alta decât în România, ale că rei pă r ţ i constitutive aveau
trecutul şi tradi ţ iile lor stabilite de la începutul secolului al XIII [- lea] şi pân ă la 1700. Alte
condi ţ ii de existen ţă ca stat are deci a propu ne Alexandru Bulgariei sale ca să existe în mod
normal; altele cu totul [î]şi imagina Epureanu pentru România. Epureanu era liberal şi liberal
sincer. Admirator şi cunosc ă tor al institu ţ iilor liberale engleze el recunoscuse adevă rul că
garan ţ ia duratei şi trainicei dezvolt ă ri a unui stat cu institu ţ iile lui cu tot e împ ă carea formelor
tradi ţ ionale de existen ţă cu cuprinsul lor nou, cu dezvoltarea nou ă . Astfel stejarul, oricât de
mic ar fi la început, un vlă star ră să rit din pă mânt , are acelaş i caracter, aceea ş i form ă ca
uria ş ul secular care a dat naş tere unui codru de stejari, care a asimilat cu esen ţ a [sa] şi a
absorbit în formele sale pă turi din ce în ce mai adânci ale suprafe ţ ei pă mântului .
A imputa lui Epureanu c- ar fi propus loviri de stat sau feudalism este neadev ă rat pe de o
parte, absurd pe de alta fa ţă c- un om care a fost prezident de Consiliu într - un cabinet din
care făcea parte şi d. Ioan Brătianu. Dar fiindc ă Constitu ţ ia se nume ş te pact între ţ ar ă şi
dinastie, daca ilustrul Carada, improvizat în tribun al poporului, pretindea că opera unei
singure nop ţ i de insomnie, copiat ă de pe texte str ă ine, cuprinde condi ţ iile ce ţ ara le pune
dinastiei, dinastia, având înainte - i un viitor de sute de ani, avea din parte 'şi dreptul să pun ă
asemenea condi ţ ii bine cump ă nite , pentru ca din acordarea reciproc ă a condi ţ iilor să rezulte
legea funda ment al ă a statului. Aceasta nu s- a făcut şi nici nu se mai poate face. Deci numai în
marginele Constitu ţ iei actuale se pot crea acele legi organice cari să asigure autoritatea
Coroanei pe de- o parte, pe de alta dezvoltarea moral ă şi economic ă a ceea ce noi numim
elementul istoric, autohton, al ţă rii fa ţă cu pă turile neistorice ale unei recente şi din ce în ce
mai mari imigra ţ iuni . Daca în adevă r ţ ara n- ar fi compu s ă decât din acei elegan ţ i picpoche ţ i
înm ă nu ş a ţ i , scoş i ca din cutie, cari formeaz ă elita partidului ro ş u, din acei oameni cu patru
clase primare şi exigen ţ e aristocratice, din gheş eftari , nagaica eventual ă a unui Ehrenrot
român ar avea efecte moralizatoare . Dar, contrariu aser ţ iunii d- lui Dimitrie Brătianu, ţ ara
consist ă în cea mai mare parte din oameni cinsti ţ i, cari n- au nevoie decât ca munca adevă rat ă
şi rezultatele ei să fie asigurate prin o administra ţ ie onest ă şi prin o justi ţ ie nep ă rtinitoare ,
oameni ce ar trebui sustra ş i de sub sistemul de corup ţ ie electoral ă şi administrativ ă a
partidului roş u.
Generalizarea celor zise de noi despre Bulgaria asupra României e deci o sofism ă a foii
oficioase, pe care o respingem.
Al doilea cap de acuza ţ ie pe care ni- l face ?Românul" e aser ţ iunea noastr ă că solu ţ iunea
cestiunii Dun ă rii nu poate fi favorabilă decât sau vederilor Austriei, sau celor ale Rusiei.
Dup ă sincerii reac ţ ionari întrupa ţ i cu sincerii liberali, cestiunea Dun ă rii cu nici un pre ţ nu
se poate rezolva decât dându - se totul sau Austriei sau Rusiei (,,Rom înul ]" de la 20 mai).
Favorabilă vederilor, zicem noi.
Dându - se totul, zice ,,Românul".
Deosebirea e mare. Admi ţ ând că înlă turarea orică rii rivalit ăţi între aceste dou ă puteri pe
malurile Dun ă rii de Jos ar fi solu ţiunea cea mai favorabil ă ţă rii, deci nedându - se nimic nici
unuia nici altuia, totu ş i solu ţ iunea aceasta ar fi favorabil ă, vederilor aceluia dintre puternicii
vecini care nu are interese comerciale pe Dun ă re.
Dar domnii de la ?Românul" sunt deprin ş i a da totul şi nu - şi pot esplica că ceea ce e
defavorabil adversar ului meu e favorabil vederilor mele, chiar daca n- aş avea un folos direct
de acolo.

1881) Desvoltarea istorică.

Partidul cons erva t o r nu urm ă re ş te insti t ui rea dom n iei u n ei oliga r h ii ari s t o c r a t i c e, ş i nici
n u s'a gân d i t s ă read u c ă stare a de lucru ri de pe vremea lui Matei Basar a b. El cere îns ă des vol t a r e a
ţă rii pe ba z a for m elor vechi c ă ror a treb u e s ă li se împ r o s p ă t e z e neî ncet a t spirit ul. La noi în ţ ar ă
avem o clas ă de poli - ticia ni gata pe n t r u toa t e refor m e l e, dar care nu are legături cu pământul şi
tradi ţ iile noastre.
Arti c ol u l a fo s t p u b l i c a t în Ti m p u l (VI) 18 8 1 , 6 Mai ş i a fos t rep r o d u s sub titl ul
Desvolt are a istoric ă de Gr. Peucescu în ed. men ţ ionat ă .

Să discut ă m cu "Românul" lucruri elementare pentru orice cunosc ă tor al istoriei, să - i


facem abecedarul istoriografiei sau fiziologiei statului? Ar fi o misiune de dou ă ori ingrat ă ,
întâi pentru că oamenii cu cari discut ă m, fie oricât de deş tep ţ i, nu vor gă si în reminiscen ţ ele
celor patru clase primare şi a unui curs de violoncel elemente îndestule pentru a ne în ţ elege,
apoi pentru că, coborându - ne noi chiar la nivelul lor intelectual şi copilă rindu - ne mintea ca s-
o punem pe o treapt ă egal ă cu a lor, totu ş i n- ar voi să în ţ eleag ă , pentru că nu e în interesul lor
să în ţ eleag ă .
Într - o discu ţ ie cu totul teoretic ă spusesem, de exemplu, că aristocra ţ ia adev ă rat ă are un
rol esen ţ ial în via ţ a unui stat. Aceasta am spus - o baza ţ i pe cele mai str ă lucite exemple din
istorie. Avem Roma, Anglia actual ă , republica Vene ţ iei, Olanda ş.a.
Din aceast ă teorie sus ţ inut ă în genere ,,Românul" ne atribuie in specie că pentru România
voim domnia unei oligarhii aristocratice , deş i tot organul ilustrului Costinescu are impru den ţ a
de- a cita condi ţ iile ce le credem noi neap ă rate pentru existen ţ a unei aristocra ţ ii adev ă rate. Se
cere a fi istorică am zis noi. Poate însă exista o aristocra ţ ie istoric ă într - o ţ ar ă în care, cu
indignare şi ru ş ine trebuie s- o spune m, un str ă in ca tat ă l d- lui C. A. Rosetti a fost asemenea
boier? Dup ă epoca vechilor fanario ţ i, a Caradalelor, Gianiilor , Cariagdiilor din genera ţ ia întâia
, nu mai poate exista aristocra ţ ie istoric ă în genera ţ ia a doua. Odat ă ce virusul personificat
prin lepă d ă turile Orientului, lipsite de iubire de adevă r şi de curaj, a intrat în organism ul viu al
unui popor, nu mai poate fi vorba de aristocra ţ ie istoric ă. Ea ră mâne un ideal de invidiat, pe
care pu ţ ine popoare l- au ajuns în toat ă cur ăţ ia lui şi de la care alte popoare, a că ror via ţă a
fost corupt ă prin demagogie sau prin despotis m, cat ă să renun ţ e pentru secole înainte, daca
nu pentru totdeauna.
Există în adevă r familii istorice în ţ ar ă; numele lor e format în genere dup ă numele
vreunui munte din Carpa ţ i.
Dar, sub domnia unui regim de ereditate care avea în vedere împ ă r ţ irea averilor, în cursul
timpului ele n- au putut pă stra nici o avere destul de mare, nici o influen ţă politic ă
covâr ş itoare pentru a fi ceea ce baronii au fost pentru Anglia, patricianii pentru Roma sau
pentru Vene ţ ia. De aceea am repetat - o de atâtea ori că reac ţ ie în sensul adevă rat al cuvântului
, reac ţ ie ca încercare a unei reconstruc ţ iuni istorice anterioare fanariotism ului , nu mai e cu
putin ţă în România şi nu suntem utopi ş ti pentru a cere ceea ce n- ar fi cu putin ţă nici pentru
Dumnezeu din ceruri.
Dar, adevă rate naturi de spioni şi de agen ţ i provocatori precum sunt oşii de regul ă , a
că ror esperien ţ e şi apuc ă turi poli ţ iene ş ti sunt esplicabile prin trecutul lor misterios, ei estrag
bucăţ ele din articole ce n- au a face unul cu altul şi formea z ă apoi un act formal de acuza ţ ie în
contra noastr ă . Astfel pasajul privitor la aristocra ţ ie ca element de dezvoltare istoric ă se pune
ală turi cu considera ţ iunile ce le facem asupra manifestului principelui Bulgariei. E evident că
n- are a face. Bulgaria nu are, nu poate avea aristocra ţ ie, precu m n- o poate avea Serbia. Dup ă
bă tălia din Câmpul Mierlei , într - o robie de cinci sute de ani aproape sub domnia egalizatoare
a unei rase str ă ine, care ea îns ăşi n- are aristocra ţ ie şi care totdeun a a fost domnit ă de
despotism ul obicinuit în statele Orientului asiatic , bulgarii şi sârbii n- au putut pă stra o
institu ţ ie proprie popoarelor celor mai libere şi epocelor celor mai libere. Prin urmare cu totul
altul este rolul manarhului în Bulgaria, cu totul alte condi ţ ii de organizare social ă cere un stat
fă ră trecut şi unul care are trecutul lui istoric. Ar fi absurd din parte - ne a pretinde ca Statele
Unite ale Americei să fie conduse de - o aristocra ţ ie istoric ă când ea nu s- a putut nici naş te pe
pă mânt american; ar fi absurd a o pretinde chiar pentru împ ă r ăţ ia Braziliei şi pentru orice stat
nă scut în urma acelei prim ă veri etnice care se nume ş te evul mediu.
Nici pentru ţ ara noastr ă n- am gândit vreodat ă de- a propu ne un sistem care să învieze
veacul al Xvii- lea , epoca lui Matei Basarab.
Cu toate acestea oricine va voi să defineasc ă marele mister al existen ţ ei va vedea că el
consist ă în împros p ă tarea continu ă a fondului şi pă strarea formelor. Forme vechi, dar spirit
pururea nou. Astfel vedem cum Anglia, care stă în toate celea în fruntea civiliza ţ iei, pă streaz ă
şi ast ă zi vechile sale forme istorice, pururea reâmpros p ă tate de spiritul modern, de munca
modern ă . De aceea o şi vedem ră mâind ca granitul , m ă rea ţă şi sigur ă în valurile adâncelor
mi ş că ri sociale de cari statele continentale se cutremur ă . Un stat mare şi puternic ca Rusia, dar
absolutist , se cutremur ă din temelii de o mi ş care social ă, tot astfel Germania, tot astfel
republicana şi egalitara Fran ţă . Ba chiar membrii interna ţ ionalei de la noi, ajun ş i aci mini ş tri şi
membri la Curtea de Casa ţ ie, sunt sili ţ i a vota o lege în contra str ă inilor sociali ş ti de vreme ce
indigenii sociali ş ti ocup ă func ţ ii înalte. Ei bine, în Anglia sunt organele centrale ale
Interna ţ ionalei roş ie, tr ăieş te Marx, generalisimul partidului şi nici pe guvernul, nici pe poporul
englez nu - i doare capul de aceasta.
Cu acelaş i sistem oligarhic vedem Roma devenind imperiu, vedem Vene ţ ia, un ora ş,
devenind putere, adesea de rangul întâi , în curs de o mie şi mai bine de ani.
Dar se în ţ elege că nici prin gând nu ne trece a admite că aristocra ţ ia istoric ă, substratul
oligarhiei, se poate improviza şi că putem scoate din pă mânt oasele Basarabilor spre a le da o
nou ă via ţă.
Cu totul altul e rolul monarhiei în ţ ara noastr ă .
E îndeajuns daca sub ea se asigur ă înaintarea meritului şi a muncii şi dacă acestea se pun
la adă post de escamotarea din partea Caradalelor şi Costine ş tilor; e destul atâta , şi pentru
atâta numai se cere o reorganizarea socială. Acestea dou ă nu sunt asigurate în dezvoltarea lor.
Vedem pe cucernicul Simeon, ce merit ă o chilie la m ă nă stirea Ocnei, decorat cu Steaua
României, senator şi om mare; vedem cavaleri de industrie îmbog ăţ indu - se peste noapte din
ră scum p ă rarea drumurilor de fier; vedem oameni prin ş i în rebeliune făţişă devenind adiutan ţ i
domne ş ti, vedem pe al ţ ii vânând prin cotituri sub masca patriotism ului posturi la Casa ţ ie ori
la drum de fier; c- un cuvânt , nici merit nici munc ă nu sunt considerate, iar ignoran ţ a, felonia
politică , vicleş ugul comun devin titluri de recoman d a ţ ie pentru înaintare în statul român. Şi
to ţ i aceş ti parazi ţ i sociali, toat ă secta asta de spioni şi cavaleri de industrie, acest odium
generis humani cum i- ar zice Tacit, cost ă mult, foarte mult. Sarcinele de între ţ inere ale
politicianilor de la noi diminueaz ă pânea de toate zilele a poporului de jos, care ca rasă , ca
inteligen ţă , ca inim ă este superior pă turii de parveni ţ i şi de scurs ă turi din câte ş ipatru
unghiurile lumii cari s- au aş ezat deasu pra lui din secolul trecut începând .
Acest problem social ar fi trebuit să - i fie cunoscut regelui la venirea sa în ţ ar ă; s- ar fi
că zut să cunoasc ă că nu oamenii lega ţ i de sute de ani de soarta acestui pă mânt şi a acestui
popor pot fi inamicii lui, ci cei scur ş i de ieri, de alalt ă ieri, cari uzurpa ser ă pentru ei privilegiul
de a fi ei singurii români, nefiind români şi singurii patrio ţ i, neavând o patrie hot ă rât ă . Şi când
Epureanu a dat consiliului să u M. Sale l- a dat dup ă îndemn ul a o sum ă de deputa ţ i cari
amenin ţ a u a nu voi să treac ă Milcovul daca e vorba ca samsarii din porturi şi declasa ţ ii
cafenelelor din Bucure ş ti să determine şi pe viitor soarta acestei ţă ri.
1881) Metod ă ş i form ă .

Dup ă vehementa argumentare a teoriei pă turii superpuse, Eminescu se simte obligat să dea
câteva lămuriri as u p r a me t o d e i de cerc e t a r e ş i fel ul ui cu m a exp u s fapte exacte şi a form ulat
adev ă ruri generale.
In ce prive ş te forma dat ă articolelor, Eminescu rec unoa ş te că stilul acestora nu - i eufemistic.
Chestia în disc u ţ i e i se pare lui Emine sc u prea serioa s ă pe n t r u a se recurge la cuvinte blânde ori la
glum ă .
Artic ol u l e p u b l i c a t în Ti m p u l (VI) 188 1 , 2 Sep t. ca articol de fon d f ă r ă titlu. N'a fos t
rep r o d u s în nici o edi ţ ie a Jui Eminesc u afar ă de aceea a clasicilor comenta ţ i.
Cată să spune m câteva cuvinte asupra metod ului de cercetare a cestiunii etnologice şi
sociale pe care l- am urmat, precum şi asupra formei date acestor studii.
Adversarii no ş tri sunt naivi când cred că, prin diversiuni ce n- au a face nimic cu
obiectul în sine, sunt în stare a ne abate din calea noastr ă .
,,Românul", dup ă procedarea tot atât de naivă pe cât de comun ă a ziarului
,,Independa nce roumaine", vorbe ş te de teorii boln ă vicioase , de institute filantropice, de medici
speciali în privire - ne .
Să presupune m că aş a ar fi. Că autorul acestor şiruri e nebun, e bun de legat şi de dus la
Mărcu ţ a .
Ră mâne mai pu ţ in adev ă rat ceea ce- a zis? Asta - i cestiunea. Daca ceea ce- a zis autorul e
adevă rat, ceea ce a zis import ă , nu cine a zis. Daca un nebun multiplică dou ă cifre corect este
quo ţ ientul neadev ă rat pentru că cel ce- a calculat are idei fixe sau halucina ţ iuni ?
Daca un nebun constat ă conform adevă rului că un perete e alb devine peretele negru
pentru că nebunul i- a atribuit o calitate ce i se cuvine ?
Da r ne e s t e ci n e v a a m i c o r i a d v e r s a r , d a r r o m â n sa u st răi n, a d e văr u l s p u s de
n oi r ă m â n e a c e l a ş p e n t r u t o ţ i . N e m ă r g i n i m l a c o n s t a t a r e a d e fa p t e exa c t e ş i la
re z u m a r e a lor în a d e v ă r u r i ge n e r a l e ; m e t o d u l n o s t r u e cel u r m a t în ş tii n ţ e în g e n e r e ,
î n c e l e n a t u r a l e î n d e o s e b i . O a r e s u p ă r a r ea bol n a v u l u i pe n t r u c ă - i co n s t a t ă m bo a l a, o
m o d ifică ?
Acu m veni m la for m a în care sc rie m.
Se zic e c ă ea ar fi exage r a t ă , c'a r cu p r i n d e înj u r ă t u r i s u r u g i e ş t i , e t c...
In realita t e stilul nos t r u nu este eufe mi s t ic. Ne - am d e p r i n s a c ă ta p e n t r u oric e
ide e exp r e s i a cea m a i exa c t ă p o s i b i l ă . Dac ' a m voi s ă gl u m i m , d a c ă n u n e - a r p ă s a d e
a d e v ă r u l ce - 1 z ic e m , a m p u t e a s ă sp u n e m lucr u rile mai cu încu n j u r.
Dar luc r u r il e la noi nu se petrec cu înc u n j u n r ; d e - a c e e a î n a d e v ă r n u ş ti m d e
c e - a m vo r b i d e el e cu încu nj u r ?....
Câ n d s ' a r p ă s t r a cel p u ţ i n a p a r e n ţ e l e , câ n d a m ve d e a c ă o a m e n i l o r d e ca r i
vo r b i m le e r u ş i n e d e c e e a c e f a c , d e s i g u r c ă a m fi m a i b l â n z i , p e n t r u c ă r u ş i n e a e
u n s e m n d e p o s i b i l i t a t e d e î n d r e p t a r e . Da r a c e a s t a li p s e ş t e c u t o t u l . Ve d e m d a r c ă
aci nu aju t ă alifia în d u l ci t o a r e a euf e m i s m u l u i , ei n u m a i sc a l p e l u l c h i r u r g u l u i ; d e
ac e e a t ă ie m în p u treju n e a bubei noast r e na ţ io n ale şi voim ca prot o pl s m a
na ţ io n al ă să reîntregea sc ă golurile, create prin t ă i e t u r i . D i n s â m b u r u l ş i
e s e n ţ a p o p o r u l u i te b r u e s ă ias ă p u t e r e a m e d i c a t r i c e a na t u r i i, car e să
însan a t o ş e z e cor p ul stat u l ui ...

188 1) Pă tura superpu s ă .

Dup ă Eminescu nu exist ă deosebire de rass ă între Rom â ni. In Bucur e ş ti ş i pe mal ul Dun ă rei îns ă ,
s'a for m a t o ras s ă hibri d ă din care s'au recr u t a t con d u c ătorii ţării noastre. Rassa aceasta se
caracterizeaz ă prin sterilitate fizică şi intelectual ă . Abia în 1921, dup ă Eminesc u, e n ă dejde s ă sc ă p ă m
de dom nia noilor fanar io ţ i. Eminescu face un istoric al luptei între element ul istoric şi cel superpus şi'n
vehemen ţ a sa îndeamn ă , la ins tituirea ordinului sfintei cânepe.
Articol ul a fos t pu blica t f ă r ă titl u în Ti m p ul (VI) 1881, 29 Iulie. A fost reprod us sub titlul Pătura
super pus ă , lă sân d u - se la o par t e încep u t u l în ed. lui Gr. Peucescu.

,Românul" a contractat năravul de- a ne atribui articole pe cari nu noi le- am scris, ci le- am
reprodus din alte ziare, şi de- a polemiza apoi cu ,,Timpul" combă tând , ca ale noastre, idei pe cari le
împărtăşim poate numai în parte sau cu oarecari rezerve. Astfel se 'ntîmplă şi în numă rul de
sâmbă tă , în care vedem că polemizeaz ă cu noi pe temeiul unui articol reprodus din ?Poşta" privitor
la antagonismul dintre moldoveni şi munteni.
Nu doar că ne- ar pă rea ră u de- a fi scris acel articol pe care l- am reprod u s. Ceea ce însă
nu e al nostru, nu e, şi e o apuc ă tur ă de rea credin ţă de- a ne atribui în total şi direct idei pe
cari nu le împ ă rt ăşim decât în parte sau indirect şi cari au nevoie sau de - o rectificare, sau de
tranzi ţ ia printr - un nou punct de vedere.
Noi, de ex., avem în privin ţ a aş a numitului antagonism dintre moldoveni şi munteni o
pă rere proprie, bazat ă pe observa ţ iuni etnologice, care modifică esen ţ ial maniera de - a privi
cestiunea.
Nu exist ă , dup ă a noastr ă pă rere, nici o deosibire între rasa română din Muntenia,
Moldova, din cea mai considerabil ă parte a Ardealului şi a Ţării Ungure ş ti. E absolut aceea ş i
ras ă , cu absolut acelea ş i înclină ri şi aptitudini.
Dar în Bucure ş ti şi în ora ş ele de pe marginea Dun ă rii s- au ivit un element etnic cu totul
nou şi hibrid care ne- au furnizat genera ţ ia actual ă de guvernan ţ i. Acestea sunt ră m ăşi ţ ele
haimanalelor de sub steagurile lui Pasvanoglu şi Ypsilant şi resturile numeroase ale cavalerilor
de industrie din Fanar. Din aceast ă semin ţ ie nou ă fac parte oameni ca Giani, Carada, C.A.
Rosetti, Pherekydis , Serurie ş.al. Toat ă spuma asta de fanario ţ i novisimi , cari s- au prip ăşit în
ţ ar ă de 50 ? 60 de ani încoace, formeaz ă naturalmente elementul de disolu ţ iune, demagogia
României.
Fizic şi intelectual stârpituri , neavând nici tradi ţ ii, nici patrie, nici na ţ ionalitate hot ă rât ă ,
le vedem punându - se la discre ţ ia str ă inilor şi votându - le când pe Stroussberg, când
ră scum p ă rarea, ba le vedem aliindu - se în Moldova cu evreii ca să paralizeze lupta de
emancipare na ţ ional ă de acolo. Aprin ş i de- o instinctiv ă ur ă contra tuturor elementelor istorice
şi autohtone ale acestei ţă ri, le- am vă zut introducân d în toate ramurile legi str ă ine neadap tate
nici intereselor, nici naturii ei.
Aceste elemente sunt cu mult mai numeroase în Ţ ara Româneasc ă decât în Moldova, dar
şi aci ele se află mai cu seam ă în centrele şesului, nu prin ora ş ele de la munte, nici prin
ţinuturile de acolo. Pe aceste producte de balt ă moldovenii 'i confund ă apoi cu popula ţ ia
istorică a Ţării Române ş ti, precum se află în sate în genere şi îndeosebi la Câmpulung , la
Tîrgovi ş te, la Târgu - jiului ş.a.m.d. Acestor producte de balt ă moldovenii le zic din eroare
munteni, căci nu sunt munteni.
Aş adar: distinguendu m est.
Ceea ce sunt pentru Moldova evreii sunt pentru Ţ ara Româneasc ă aceste venituri cari,
prin identitatea religiei, au ştiut să se strecure printre români, să - i am ă geasc ă şi să ajung ă a- i
st ă pâni ; şi, pentru ca lucrul să le succead ă şi mai bine, au precupe ţ it tocmai instinctele
noastre na ţ ionale.
Vedem bun ă oar ă pe- un C.A. Rosetti, un grec, şi pe Carada, un alt grec, înfiin ţ ân d o
gazet ă .
Ce nume - i dau?
Românul".
Ei cari n- au fost români neam de neamul lor.
De- aceea e destul ca aceş ti oameni să lipseasc ă de la guvern, fie oricine altul, şi
numaidecât nu se mai simte nici o deosebire între român şi român. Dar cum o fi Carada, Giani,
Cariagdi, C.A. Rosetti, Pherekydis ş.a., român ul de oriunde începe a se sim ţ i str ă in în ţ ara lui
proprie şi, precum zice ?Poş ta", guvernul i se pare tot atât de str ă in ca cel unguresc ardelenilor
, ca cel musc ă lesc basarabienilor .
E un axiom în mecanic ă că efectul trebuie să fie egal cu cauza.
Domnia fanariot ă şi scurgerea sistematic ă de stârpituri şi fali ţ i în şesul Ţării Române ş ti a
ţinut 121 ani. Abia la 1921 avem perspectiva că, prin o lung ă reac ţ iune a spiritului na ţ ional şi a
puterii de asimila ţ iune a solului şi a rasei, vom fi exterminat pân ă şi urmele acelei domnii
odioase. Abia atunci caracterul meschin, lipsit de onoare şi de curaj al acestor venetici se va fi
adaptat caracterului inimos al na ţ iei române ş ti şi abia str ă nepo ţ ii Caradalelor vor putea fi
români. Caradalele actuale, chiar să vrea, nu pot să fie români, precum din salcie , oricât ne-
am sili, nu putem corci stejar.
Lupta Moldovei contra numi ţ ilor munteni nu este deci îndreptat ă în contra elementelor
istorice ale Ţă rii Române ş ti, ci în contra celor neistorice. E o lupt ă comun ă , la care tot neamul
românesc ia parte în mod instinctiv, cucerind bucat ă cu bucat ă bunurile lui na ţ ionale. Azi e
limba, pe care aceste stârpituri o pref ă cuser ă într - o pă să reasc ă neîn ţ eleas ă , mâni va fi poate
organiza ţ ia socială, poimâni biserica şi şcoala, una cîte una. Totul trebuie smuls din mâna
acestor oameni c- o înn ă scut ă incapacitate de- a pricepe adev ă rul şi lipsi ţ i de posibilitatea
patriotism ului: totul trebuie dacizat oarecum de acuma - nainte.
Deşi poporul român e numeros, lupta lui e dispropo r ţ iona t de grea, de vreme ce aceş ti
oameni au sprijin pe str ă ini. Adu ş i la putere de Rusia, sus ţ inu ţ i azi de alian ţ a austro -
german ă , vedem pârghiile cari - i ridică aş ezate în afar ă , pe când înlă untru n- avem decât
poporul nostru propriu, esploatat cu neomenie, să ră cit, scă zând numeric şi fă ră o con ş tiin ţă
limpede de ceea ce trebuie să facă.
Na ţ ia româneasc ă n- are de gând încă să instituie , pentru regularea acestui soi de
st ă pânitori , ordinul Sfintei Cânepe spre a ridica la acelea ş i demnit ăţ i pendente şi pe grecul
Serurie şi pe grecul C.A. Rosetti şi pe bulgarul Mihălescu şi toat ă semin ţ ia dominan t ă .
Dar să nu desper ă m .
Planta creş te la noi. Ar trebui numai niş te mâni vârtoase mocă ne ş ti cari să ştie s- o
întrebuin ţ e ze. Apar ă ele în Moldova, apar ă peste Olt ca- n vremea lui Tudor, na ţ ia le- ar primi
aş ternându - le flori şi covoare pe drumu ri, precum i le aş ternea lui Matei Basarab la intrarea în
Tîrgovi ş te. Şi Matei Basarab, adormitul întru fericire, făcea un uz îmbel ş ugat de aceast ă plantă
, distribuind cordoane la Caradalele din zilele lui.
Aş adar, încă o dat ă , distinguendu m est.
Avem de - o parte rasa român ă , cu trecutul ei, identic ă în toate ţă rile pe cari le locuie ş te,
popor cinstit, inimios , capabil de adevă r şi de patriotism.
Avem apoi deasupra acestui popor o pă tur ă superp u s ă , un fel de sediment de punga ş i şi
de cocote, ră să rit ă din amestecul scurs ă turilor orientale şi occidentale , incapabil ă de adevă r şi
de patriotism, rasa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare o numesc munteni.
Aceast ă teorie am espus - o în mai multe rânduri , dar ?Românul s- a ferit de- a ne
ră spunde.
E o cestie foarte nepl ă cut ă pentr - un guvern compu s în cea mai mare parte din asemenea
adun ă turi şi pentru un partid în care, la zece nume, afli abia unul românesc;
Cine va face lista func ţ ionarilor mai cu seam ă înal ţ i, a pensionarilor , a deputa ţ ilor, a
arenda ş ilor bunurilor publice şi private, c- un cuvânt a tot ce reprezint ă circula ţ iunea şi
reglementarea vie ţ ii generale a ţă rii, va observa cu înlesnire că frânele st ă pânirii reale a scă pat
din mâna elementului autohton şi istoric şi a încă put pe mâni str ă ine. Dar acest din urm ă
element, aceast ă forma ţ iune hibrid ă se pretinde român ă ? Neap ă rat se pretinde, căci
altmintrelea n- ar avea pretext să st ă pâneasc ă . Dar nu este încă şi nu are încă nici posibilitatea
organic ă de- a fi român ă .
Nu tă gă duim că foarte numeroase elemente s- au asimilat pe deplin cu rasa român ă , dar
acelea sunt intrate demult, de- o sut ă , dou ă , ba chiar de dou ă sute cinzeci de ani.
Însă nu acestea domin ă , ci imigran ţ i proaspe ţ i, cari sunt abia în genera ţ ia a doua, a că ror
limbă matern ă era încă str ă in ă şi cari s- au românizat, în privirea limbei, în şcoalele noastre.
Limba singur ă nu constituie îns ă na ţ ionalitatea.
Calităţ ile morale şi intelectuale ale rasei au o însemn ă tate cu mult mai mare.
Dac - am încerca se determin ă m exact timpul în care elementul autohton au învins pe cel
imigrat, sau a fost învins de el, am zice:
La 1700 învinge elementul imigrat prin domnia fanariot ă .
La 1821 începe reac ţ iunea elementului autohto n şi merge biruitoare şi asimilând pân ă la
1866.
La 11 fevruarie 1866 învinge din nou elementul imigrat.
Există şi de- atunci o oscila ţ iune , o mutare a punctului de gravita ţ ie când asupra
elementelor instinctiv na ţ ionale, când asupra celor instinctiv str ă ine, dar victoria, precum
vedem, e momenta n a acestor din urm ă .
Dar care - i semnul prin care se disting aceş ti oameni neasimila ţ i , de provenienţă
transda n ubian ă , de popula ţ iunea de ras ă ?
Cerem a se constata aceasta în toate punctele. Noi zicem prin sterilitate fizică şi
intelectual ă . Sunt intelectuali şi fizic sterpi, sunt catâri în toat ă privin ţ a. Sau nu produc copii
defel sau produc stârpituri menite la o degenerare gradat ă şi la stingere în genera ţ ia a treia ori
a patra. Constat ă m apoi la ele simptome permanen te de slă biciune intelectual ă . La ei mintea e
substituit ă prin viclenie. Viclenia e un semn de slă biciune, căci mintea omeneasc ă veritabil ă stă
în raport direct cu capacitatea de - a pricepe în mod dezinteresa t un adevă r. Ca slă biciune de
caracter e de citat falsitatea . Prieteno ş i , lipindu - se şi mă gulind pe oricine de care au
trebuin ţă , ei ur ă sc în realitate orice putere superioar ă , fie intelectual ă , fie de caracter. Istoria
lui Tudor şi a lui Cuza ar ilustra aceast ă teorie.
Oameni ce lingu ş eau a împ ă rt ăşi ideile acestor spirite cu totul lipsite de viclenie, nu aceia
cari ar fi avut curajul de - a li se opune pe fa ţă, îi tr ă deaz ă .
Dacă am cerceta originea ofi ţ erilor de gard ă de la 11 fevruarie am afla că e str ă in ă,
începând cu fiul unui făclier grec de la Botoş ani şi urm ă rind toate numele.
Fără îndoial ă lupta aceasta e purtat ă în mod instinctiv, fă ră claritate de vederi, cu
tenden ţ e elementare de atrac ţ iune şi repulsiune . Precum cel ţ ii Irlandei , deş i anglifica ţ i , simt
domina ţ iunea anglo- saxon ă ca pe- o domina ţ iune str ă in ă de rasa şi înclina ţ iunile lor, tot astfel
poporul românesc simte instinctiv că e dominat de oameni cari se pretind numai români, fă ră
a fi, şi cari n- au nici milă de el, nici pricepere pentru geniul lui.
Geniul neamului românesc e o carte cu şapte pece ţ i pentru genera ţ ia dominant ă .

1881) Problema evreiasc ă .

Emine s c u nu - i ur ăş te pe Evrei, da r nici nu poa t e privi nep ă s ă to r cum un elem e n t para z i t a r


per s e c u t a t aiurea vine la noi şi tr ă ie ş te din specul ă ş i colpor t a j. Evreii cons t i t u e o put e r e ş i aceas t a
ar put ea s ă devin ă în adev ă r folosi t o a r e pri n t r ' o bu n ă orga ni z a r e soci al ă a ţă rii noas t r e.
Ches ti u ne a princi pal ă e îns ă pent r u noi ca element ul române sc să ră mân ă cel deter mi na n t. Noi voim
statul românesc na ţ ional, nu statul cosmopolit.
Articol ul a fos t publica t f ă r ă titl u în Ti m p ul (VI) 1881, 17 Decembrie. N'a fost repro d u s încă
în nici o edi ţ ie a lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor com enta ţ i.

,,Românul" ne face o imputare gravă din buna opinie pe care ziarul izraelit ,,Apărătorul''' pare
a fi având despre partidul conservator. Nu ştim ce- o fi zis ,,Apărătorul", căci am scăpat din vedere
articolul în cestiune şi numai pe citatele ,,Românului" nu ne putem întemeia; dar daca a luat act de
repetata noastră declarare că nu urâm pe evrei desigur de adevăr a luat act.
Marile fenomene sociale se întâmpl ă , dup ă a noastr ă pă rere, într - o ordine cauzal ă tot
atât de necesar ă ca şi evenimentele elementare şi daca nu putem zice că avem ur ă în contra
ploiei , chiar când cade prea mult ă , sau contra ninsorii , tot astfel nu ur ă putem sim ţ i pentr - un
eveniment atât de elementar ca imigra ţ iunea în mase a unui element etnic care - a contractat
anume apucă turi economice ce nu ne convin, sub persecu ţ iile altor popoare. Dar totodat ă nici
o minte serioas ă nu poate pretinde ca poporul nostru, cel nevinovat în chestie, să poarte
urm ă rile nefaste ale persecu ţ iilor ce izraeli ţ ii au avut a le suferi de la al ţ ii. Alte popoare i- au
oprit de la meş te ş uguri, deci s- au dedat cu nego ţ ul şi, neajungân d acesta, cu specula mai ales;
de aci nu urmeaz ă că putem suporta un element prea numeros, a că rui ocupa ţ iune de
că petenie să nu consiste în produc ţ iune de valori intrinsece , ci în producerea de valori de loc
şi de timp numai, precum se nume ş te, cam eufemistic, precupe ţ irea şi colportajul.
Izraeli ţ ii în num ă rul în care sunt ast ă zi constituie o putere de a cărei ac ţ iune cat ă
neap ă rat să se ţ ină seam ă . A face să nu existe aceast ă putere nu st ă în facultatea omului de
stat, precum nu poate cineva desfiin ţ a Dâmbovi ţ a ori Ialomi ţ a; cestiunea nu poate fi decât a o
face în adevă r folositoare.
Precum un râu de munte îneacă nefiind supus voin ţ ei determinan te a omului, pe când cu
albia regulat ă el poart ă vase şi devine un izvor de înavu ţ ire pentru câmpiile ce le petrece,
astfel şi un element etnic care ar lăsa curs liber numai instinctelor sale ar fi periculos, pe când
abă tut în albia unei munci liniş tite şi productive ar deveni folositor patriei lui adoptive şi, cu
vremea, ar ţine poate la pă mântul ei sfânt tot cu atâta tragere de inim ă ca şi urma ş ii acelor
ră zboinici pă stori cu puternice şi încă pă toare cranii cu cari Radu şi Drago ş au cuprins câmpiile
Moldovei şi ale Ţă rii Române ş ti.
O serioas ă reorganizare socială şi apă rarea meserielor de concuren ţ a articolelor gata
importate din str ă in ă tate, aş adar ă m ă suri interne, combinate cu alte vederi de politic ă
economic ă decât ale absolutului liber schimb cari au domnit pân - acuma ar fi poate în stare
de- a ocupa bra ţ ele şi inteligen ţ ele celei mai nou ă imigra ţ iuni cu o lucrare mai folositoare şi
mai spornică decât precupe ţ irea spirtului , care - n ultima linie nu se poate face decât în
detriment ul să nă t ăţ ii şi bunei stă ri a celei mai importa nte pă r ţ i a poporului românesc, a
ţă ranului.
Cestiunea de că petenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţă ri este ca
elementul românesc să ră mâie cel determinan t, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca
limba lui, înclină rile lui oneste şi generoase, bunul lui sim ţ , c- un cuvânt geniul lui să ră mâie şi
pe viitor norma de dezvoltare a ţă rii şi să pă trund ă pururea aceast ă dezvoltare. Voim statul
na ţ ional, nu statul cosmopolit, nu America dun ă rean ă . Voim ca stejarul stejari să produc ă , nu
meri pă dure ţ i .
Arta de stat a d- lui C. A. Rosetti a consistat din contra a face pe român să semene cu
orice parte a str ă in ă t ăţ ii mai mult decât cu el însu ş i; să semene a francez, a englez, a neam ţ ,
numai a român nu.
Noi credem că, mă n ţ inându - se cu statornicie punctul de plecare al statului na ţ ional, e mai
mult ori mai pu ţ in indiferent daca oamenii cari supu n dezvoltarea lor proprie dezvolt ă rii
na ţ ionale a României sunt în orice caz de origine pur ă traco - roman ă , sau daca într - un
num ă r de cazuri aceasta origine nu este atât de proprie.
Astfel d- nii Mandelbaum şi Rosenbluth pot fi atât de români ca şi Giani, Carada ori
Pherekydes, căci ce mi- e Mandelbaum , ce mi- e Pherekydes? Că unul o fi originar din Tarnopol
, altul din Epir, în ce mi- e preferabil unul celuilalt?
Ba cine ştie? Poate chiar presupu s ul Mandelbau m ar fi mai exigent fa ţă cu sine însu ş i
pentru a aspira la portofolii ministeriale decât Pherekydes; ar învăţ a poate mai mult şi ar
cânt ă ri cu mai mult scrupul valoarea sa proprie, intelectual ă şi moral ă , pân ă a râvni atât de
sus.
Aş adar ce ne imput ă foaia guvername n tal ă ? Că nu punem pe românii ,,Românului" mai
presus decât pe cei cari aspir ă a deveni poate mai buni români decât cei de sus? Că nu punem
Caradalele mai presus de Mandelbaum ori Feigelstock ? Pentru că au nume str ă ine? Egal de
str ă ini ca origine, egal de improductivi ca elemente economice şi de - o valoare social ă egală,
noi nu gă sim nici un cuvânt pentru a decerne superioritatea unuia sau celuilalt.
E însă pentru noi sigur şi net ă gă duit că actualul sistem de exploatare economic ă poate
face loc, sub domnirea altor idei, unui sistem de armonie a intereselor, că în locul speculei
poate veni industria şi anume industria aceea care întrege ş te activitatea agricol ă şi st ă în
legă turi cu ea. Un asemenea sistem precum îl descrie Laing că exist ă în Danemarca bun ă oar ă ar
ocupa bra ţ ele, pân' acum improductive, într - un mod folositor şi lor şi semenilor şi s- ar
înlă tura gravele neajunsuri ale dispropo r ţ iei de azi dintre clasele produc ă toare şi cele
consuma toare.
Dar pentru o asemenea reorganizare să nă toas ă se cere un bagaj mai mare de idei decum
[î]l dau articolele foilor politice din Paris şi conferin ţ ele d- lui Jules Allix asupra ,,Melcilor
simpatici", vestitele izvoare de învăţă tur ă pentru demagogia roş ie care ne guvernea z ă .
Dar . . . am lunecat deja pe un teren str ă in discu ţ iei. Daca ,,Apă ră torul" ar vrea să ne facă
amici ai cauzei izraelite ca atare, ai cauzei na ţ ionale a unei rase str ă ine celei române, am trebui
sã protestã m. Dar daca crede cã procesul de asimilare se va face cu mai multã cruþare ºi
siguranþã sub domnia unor vederi conservatoare, atunci are poate cuvânt .
1881) Program de reforme.

Articolul e un coment ar în marginea progra m ul ui cuprins în ră spuns ul lui Maiorescu la


mesagiul Tronului. În ţ ara noastr ă avem prea multe legi copiate dup ă str ă ini. Acestea nici nu se pot
aplica în întregime, iar când sunt aplicate determin ă organiz ă ri costisitoare. O adev ă rat ă organizare
intern ă trebu s ă decurg ă numai din nevoile imperioase ale ţă rii şi s ă se bazeze pe respect ul pactului
funda m e n t al care - i Constit utia. Organizarea trebuie să ţ inteasc ă ocrotirea element ul ui băş tina ş şi
na ţ ional, instruirea unei administra ţ ii cinstite, reprimarea imediat ă a unor abuzu ri care de mult
candalizea z ă ţ ara şi o economie în ţ eleapt ă a banului public.
Articolul a fost publicat în Timpul (VI) 1881, 6 Dec. şi a fost reprod u s sub titlul Progra m de
refor me de Gr. Peucescu în ed. men ţ ionat ă .

Am publicat în no. de la 2 decemvrie al ?Timpului" ră spuns ul prezintat de d. Maiorescu


la mesajul tronului în numele minorit ăţ ii conservatoare a Camerei.
Acest ră spuns cuprinde un program aproape complet de organizare interioar ă şi vine în
momentul cel mai priincios spre a chema activitatea Corpurilor legiuitoare asupra cestiunilor
celor mai importante ce ar trebui să le preocupe.
Adevă rul este că în lupta ei secular ă pentru a- şi redobân di indepen de n ţ a România a
negles prea mult aceast ă parte a activit ăţ ii publice.
Nu e vorba, legi de organizare interioar ă avem destule, ba încă avem prea multe; dar
bă rba ţ ii no ş tri de stat, preocupa ţ i cum au fost pân ă acum de ideea cea mare a emancip ă rii
na ţ ionale, n- au avut nici timpul, nici liniş tea de spirit necesare ca să creeze un sistem de
organizare care să izvorasc ă din studiul profun d şi con ş tiincios al trebuin ţ elor noastre locale
şi care să fie potrivit cu puterile intelectuale şi cu mijloacele de avu ţ ie ale popula ţ iunilor
noastre.
Şi de aceea pân ă acum mai mult am copiat legi de organizare str ă in ă, că utând a le localiza
pre alocurea.
Şi dou ă neajunsuri însemnate au izvorât din aceast ă organiza ţ iune prea complicat ă : de o
parte multe legi nu se pot aplica decât foarte ră u; iar, de alt ă parte, aceast ă organiza ţ iune este
prea costisitoare.
Acum însă când preocuparea cea mare a românilor s- a terminat, din fericire, prin intrarea
României în concertul european, este timpul să ne ocup ă m mai serios de cestiunile cele grave
ce ridică organizarea noastr ă din întru.
Şi de aceea, încă din ziua proclam ă rii regatului, partidul conservator a cugetat să puie în
vedere ţă rii un progra m complet de organizare interioar ă care să procead ă din nevoile noastre,
să ră spunz ă la trebuin ţ ele noastre şi să fie în raport atât cu datinele şi cultura noastr ă cât şi cu
mijloacele noastre de aplica ţ iune. Şi un articol publicat în coloanele acestui ziar (la 21 martie
1881, nr . 64), îndat ă dup ă proclamarea regatului, a că utat să demons tre necesitatea unui
program complet de organizare în noul stadiu în care intra România.
Toate cestiunile rezumate în ră spuns ul prezintat de d. Maiorescu la mesajul tronului au
fost dezb ă tute în sânul partidului.
Nu putem dar decât să ne felicit ă m că d. Carp a conceput ideea de a întruni într - un mod
sistematic câteva din ideile funda ment ale ce s- au agitat între membrii partidului ce
reprezint ă m , pe care d. Maiorescu le- a formulat şi le- a prezintat la deschiderea primei
sesiuni parlamenta re a regatului român.
Şi cu atât mai mult ne felicit ă m de aceasta cu cât cea mai mare parte din ideile exprimate
în document ul de care vorbim nu sunt decât accentuarea în mod mai practic a ideilor ce a
propagat totdeuna partidul conservator şi oarecu m dezvoltarea ideii conservatoare însăşi.
Şi în adevă r partidul conservator a sus ţ inut totdau n a că orce sistem de organizare
interioar ă în ţ ara noastr ă trebuie să ia ca punct de plecare Constitu ţ iunea noastr ă însăşi,
Constitu ţ iunea în întregul ei.
Va să zică, de o parte monarhia constitu ţ ional ă şi egalitatea tuturor înaintea legii,
democra ţ ia în sensul cel adevă rat al cuvântului ; iar de alta, reprezent a ţ iu nea ţă rii prin patru
colegii electorale, care însemnea z ă predo m nirea inteligen ţ ei în afacerile politice şi dreapta
cump ă nire a tuturor intereselor în Corpurile legiuitoare.
Acesta [a] fost şi este punctul nostru de plecare.
Şi ţinta noastr ă a fost totdauna conservarea elementului na ţ ional şi ocrotirea acestui
element contra concuren ţ ei escesive şi a propriei lui neprevederi . Fiece zi care trece ne
convinge mai mult că aceasta trebuie să fie ţinta suprem ă nu numai a orică rui conservator, dar
a orică rui român care vrea să aibă o ţ ar ă româneasc ă . Conservarea mai cu seam ă a propriet ăţ ii
mici în mâna proprietarului român, conservarea meseriilor în mâna meseria ş ilor români. Vom
discuta dar împreun ă cu to ţ i acei ce primesc aceste idei eminamen te conservatoare mijloacele
practice de a ajunge la scopul dorit, dintre care mai întâi pe cele propu se în proiectul de
ră spuns al d- lui Maiorescu.
Ca să poat ă elementul nostru românesc să iasă înving ă tor din lupta cea mare pentru
existen ţ a na ţ ional ă ce ni se impune, mijloacele protectoare nu sunt fă ră îndoial ă decât un
ajutor vremelnic : ridicarea nivelului intelectual şi dezvoltarea activit ăţ ii şi a bogăţ iei sunt
mijloacele fundame ntale.
De aceea am cerut totdauna simplificarea mecanism ului nostru administrativ şi credem că
e bine să se împu ţ ine ze mai ales atribu ţ iunile comunei rurale, ca să poat ă să îndeplineasc ă
bine pre cele esen ţ iale: biserica, şcoala şi căile de comunica ţ iune.
Şi de aceea încă demult partidul conservator s- a ridicat contra direc ţ iunii ce se dă
tinerimii în şcoalele noastre, care a creat şi creeaz ă pe fiecare zi un fel de proletariat al
condeiului, o adevă rat ă plagă socială, şi a propus ca instruc ţ iunea public ă să îndrepte ze for ţ ele
vii ale na ţ iunii că tre ocupa ţ iunile, aş a de bogate şi aş a de necesare în organizarea societ ăţ ilor
moderne, ale industriei şi comer ţ ului.
Nu mai pu ţ in partidul conservator a semnalat totdau na ră ul ce- l aduc fluctua ţ iunile
politice în buna administrare a ţă rii şi a cerut ca func ţ ionarii administrativi să prezinte garan ţ ii
serioase de aptitudine la intrarea lor în func ţ iune, dar, odat ă intra ţ i, a cerut stabilitatea pentru
to ţ i. În special în ce prive ş te magistratur a, formula în care d. Maiorescu a rezu mat credin ţ ele
partidului conservator este cea mai nemerit ă şi o adopt ă m fă ră nici o adă ogire şi fără nici o
restric ţ iune.
Acestea fiind ideile funda me ntale ce se esprim ă în documen t ul de care vorbim, noi
credem că este un bun început pentru activitatea parlamentar ă a acestei sesiuni.
El va avea îndoitul folos de a chema aten ţ iunea publică asupra cestiunilor de îndreptare
interioar ă , de la cari am fost distra ş i prin evenimentele esterioare şi de a lă muri ideile
partidelor şi a împr ăş tia nedomiririle cari au fost şi sunt sprijinul principal al partidului
liberal, aş a de abil în a turbura apa şi în a calomnia pe adversarii săi.
Dar, pe lângă aceste idei de organizare interioar ă , credem că e bine să aducem aminte
acestui Parlament care îşi începe lucr ă rile sale ceea ce zicem în program ul partidului
conservator în 1880, că adică trebuie să înfrân ă m deocamd at ă orice dorin ţ e de îmbun ă t ăţ iri şi
întreprinderi costisitoare, deoarece sporirea impozitelor a ajuns să ating ă chiar for ţ ele
productive ale ţă rii şi asemeni dorin ţ e se traduc neap ă rat prin noi sarcine.
Nu mai pu ţ in credem că este de datoria minorit ăţ ii din Camer ă şi Senat, acum când are
ocaziunea de a vorbi în mod solemn cu regele, să aduc ă la picioarele tronului plângerile ce se
ridică din toate pă r ţ ile ţă rii contra administra ţ iunii guvernului de ast ă zi.
Lumea este scandalizat ă de îmbog ăţ irea aş a de repede a câtorva din cei ce au mai multă
ac ţ iune asupra guvernului ţă rii! Abuzurile şi deş an ţ area au fost denun ţ ate în public chiar de
că tre pre ş edintele Consiliului de Miniş tri şi de pre ş edintele Camerei legiuitoare. Şi cu toate
acestea demoralizarea [î]şi urmeaz ă cursul, oameni înfiera ţ i de opinia publică stau în capul
departa me n telor şi în capul jude ţ elor şi exemplul dat de sus s- a întins repede pân ă în cele din
urm ă strate ale societ ăţ ii.
Cerând dar o bun ă organizare în întru nu trebuie să pierdem din vedere că legile cele mai
bune nu pot da decât rezultate rele în mâni deprinse a le viola şi că, mai mult decât cele mai
bune legi, o economie în ţ eleapt ă şi o administra ţ ie onest ă pot ajuta la năl ţ area claselor
muncitoare şi la ocrotirea lor.

1881) Semi- barbaria.

Eminescu arat ă că semi - barbaria nu - i un pas de la bar ba ri e la civiliza ţ ie, ci - i o stare de


degr a d a r e, de coru p e r e moral ă . Civiliza ţ ie adev ă rat ă ne treb ue nou ă ca nea m, ş i aceast a nu poate
veni decât prin desvolt a - rea nat u r a l ă a facul t ăţ ilor noa s t r e. Noi nu avem înc ă o civiliz a ţ i e ş i
pe n t r u a o for m a t re b u e s ă plec ă m de la ceia ce- avem temeinic şi serios în trecutul nostru.
Articol de fon d f ă r ă titlu în Tim p ul (VI) 188 1, 25 Oct. A fost publicat sub titlul Semi -
barbaria de Gr. Peucescu în edi ţ ia men ţ ionat ă .

,,Pseudo - românul " în semibarbaria " lui are, se 'n ţ elege , defectul acestei stă ri
intelectuale; nu e în stare a pricepe termenii tecnici cu cari opereaz ă şi- i întrebuin ţ ea z ă pe
dos. Am ară tat în unul din numerile trecute cauzele cari ne fac a stabili, pentru epoca din
urm ă a istoriei ţă rilor noastre, că e o stare de semibarbarie de o sut ă de ori mai rea decât
barbaria adevă rat ă , şi, se 'n ţ elege , fă ră propor ţ ie de rea fa ţă de civiliza ţ ia adev ă rat ă .
?Pseudo - românul ", care nu cunoa ş te termenul ,,semibarbar " şi nu - i ştie însemn ă tatea,
dă urm ă torul în ţ eles cuvintelor noastre:
Poporul (spun conservatorii) au făcut un pas spre progres: din barbar acum 50 ? 60 de ani,
a devenit semibarbar , adică pe jum ă tate barbar, pe jum ă tate civilizat.
Acest pas fă cut spre civiliza ţ iune şi aci vorbim în teza pretin ş ilor conservatori în loc de a,
fi un bine, că ci lumea - ntreag ă spre civilizare merge, la civilizare ţinteş te şi- şi încoard ă toate
puterile spre a ajunge, e un ră u mare, e nefericirea poporului român.
Asemenea afirm ă ri nu se discut ă .
Hot ă rît că nu se discut ă ceea ce zice ?Românul", de vreme ce nici am zis, nici am putut
afirma vreodat ă platitudinea că semibarbaria e un pas spre progres, spre civiliza ţ ie, că e o
jum ă tate de civiliza ţ ie.
Niciodat ă . Semibarbaria e o stare de degradare, un regres , este corumperea unui popor
primitiv prin viciile unei civiliza ţ ii str ă ine.
Un popor barbar e bun ă oar ă religios. Civilizarea lui religioas ă adev ă rat ă vine atunci când ,
prin progresul lent al propriei sale maniere de- a vedea în materii religioase, credin ţ ele
formale, adesea supersti ţ ioase , se schimb ă în convingeri morale. Dar când el admite de la alt
popor numai ştergerea credin ţ ei formale, fă ră a o înlocui prin convingerea moral ă şi religioas ă ,
el ră mâne şi fără una şi fără alta; are numai ră ul civiliza ţ iei şi ră ul barbariei, e semibarbar.
Un popor barbar îşi are industria lui de casă , meseriile lui, activitatea lui economic ă
să nă toas ă , de şi primitivă poate. Când el, în loc de a da dezvoltare propriei sale munci,
cump ă r ă obiectele gata de la str ă ini, fă ră a învăţ a cum să devie el însu ş i în stare de- a le
produce, e semibarbar.
Civiliza ţ ia adev ă rat ă a unui popor consist ă nu în adoptarea cu deridicata de legi, forme,
institu ţ ii, etichete , haine str ă ine. Ea consist ă în dezvoltarea natural ă , organic ă a propriilor
puteri, a propriilor facult ăţ i ale sale. Nu exist ă o civiliza ţ ie uman ă general ă , accesibil ă tuturor
oamenilor în acelaş grad şi în acela ş chip, ci fiecare popor ]î]şi are civiliza ţ ia sa proprie, de ş i în
ea intr ă o mul ţ ime de elemente comune şi altor popoare.
Există deci o civiliza ţ ie francez ă , una englez ă , una german ă , una italian ă . Nu exist ă însă o
civiliza ţ ie român ă şi, dac ă sunt începuturi, ele sunt cu totul individuale şi n- au a face nimic cu
dezvoltarea general ă a lucrurilor.
Trecerea adevă rat ă nu e de la barbarie la semibarbarie, căci asta e o trecere spre ră u, ci de
la barbarie la civiliza ţ ia adev ă rat ă . Semibarbaria nu este o stare, organic ă sau necesar ă , ci e o
boală , un regres , o stare de slă biciune şi de mizerie. Dacă pe acest pă mânt va exista vrodat ă o
civiliza ţ ie adev ă rat ă va fi aceea ce va ră să ri din elementele civilizatorii vechi. Nu de greco -
bulgara sub ţ ire şi nazalizat ă a secolului fanario ţ ilor se va lega progresul limbei noastre, ci de
începuturile să nă toase ale unui Urechi sau Miron Costin; nu de traducerea de legi str ă ine
atârn ă civiliza ţ ia juridic ă, ci de perfec ţ ionarea şi completarea vechilor şi propriilor începuturi
de legisla ţ iune şi via ţă juridic ă. Din ră dă cini proprii, în adâncime proprii, ră sare civiliza ţ ia
adevă rat ă a unui popor barbar; nu din maimu ţ area obiceielor str ă ine, limbelor str ă ine,
institu ţ iunilor str ă ine.
Poate că popoarele slave ale nordului şi mijlocului Germaniei sunt mai civilizate ,,ca
oameni" decum erau în starea primitivă; dar ele nu mai sunt slave; au pierit în poporul a că rui
civiliza ţ ie au primit - o. Popula ţ iile tatare ale Rusiei sunt mai civilizate ca ,,oameni" azi decât
sub hanii lor. Dar nu mai sunt tatare; ele au pierit ca existen ţă proprie din momentul în care
au primit modul de- a fi al unui alt popor.
Semibarbaria nu este dar un progres, ci un regres din punctul de vedere na ţ ional şi
politic.
?Românul" mai pretinde că barbaria actual ă ne- a dus în aş a scurt timp la indepen de n ţă şi
la regat, la libertate şi la con ş tiin ţ a de sine, la progres şi la avere.
Iată lucruri ce le tăgă duim.
Pro forma independe n ţ i, plă tim un tribut de sute de ori mai mare decât cel vechi;
libertatea popula ţ iunilor noastre este, dup ă date statistice autentice, sinonim ă cu libertatea
de- a muri de mizerie; progresul şi averea se află în realitate nu la elementul care etnic şi
istoric e singurul element în adevă r românesc, ci la ... românii ?Românului", la acea pă tur ă
superpus ă de popula ţ ie str ă in ă incapabil ă de - a pricepe poporul nostru, incapabil ă de a- l iubi.
Barbarie şi civiliza ţ ie stau laolalt ă în raportul în care st ă ghinda stejarului cu ră dă cinele ,
trunchiul, creş terea ulterioar ă .
Semibarbaria e altceva, e o boal ă produs ă prin mediu str ă in, decrepitudinea ce s- ar
produce plantând un stejar la loc băltos şi ml ăş tinos şi supu nâ n d u 'l la regimul salciei
comune. Ei, nici salcia pom, nici Caradalele români.
Deci orice civiliza ţ ie adevă rat ă nu poate consista decât într - o par ţ ial ă întoarcere la trecut,
la elementele lui bune, să nă toase, proprii de dezvoltare.

1881) Teoria compensa ţ iei muncei.

Discut â n d as u p r a probl e m ei israelite la noi, Emi nescu arat ă că Evreii în ţ ara noas tr ă sunt uni
element parazit. Ei trebuesc sili ţ i la munc ă , la munc ă muscular ă , la producfiune. Eminescu
m ă rturise ş te că nu are ură îm po t r iv a Evreilor, dar c ă nici nu poa t e iubi un elem ent para zi t a r venit
la noi din cauz a pers ec u ţ iilor din alte părţi şi deprins cu specula. Numai elementele pro ductive merit ă s ă
fie încet ăţ enite. Na ţ ionalitat ea noas t r ă î ş i are dre p t u r i l e ei în ă sc u t e ş i în ap ă ra r e a lor e liber ă s ă - şi
aleag ă mijloacele necesare.
Articol publicat în Timpul (VI) 1881, 20 Octom b rie cu ar t. de fon d f ă r ă titl u. N'a fos t
re p r o d u s înc ă în edi ţ iile lui Eminesc u afar ă de aceea a clasicilor com enta ţ i.

Numai noi observase m, la apari ţ iunea ziarului ,,Cump ă na", că foaia aceasta e redijat ă de
tineri izraeli ţ i. Scris ă într - o limb ă româneasc ă deosebit de bun ă şi c- o inteligen ţă cald ă , foaia
s- a ferit pân ă acum de - a atinge punctul care - o fi durut - o mai mult, pân ă ce- n sfâr ş it , în
urma miş că rii antisemitice şi a circul ă rii d- lui C.A. Rosetti, ea pă r ă se ş te rezerva ce şi- o
impusese , şi arat ă arama şi- şi dă în petec, cum am zice.
Dup ă ,,Cump ă na", venirea evreilor în ţ ara noastr ă a fost cauzat ă prin necesit ăţ ile
economice ale genera ţ iei trecute; ei, prin serviciile ce le- au adus acestei genera ţ ii, pe cari le
ignor ă m , şi- au câş tigat importa n ţ a actual ă. Au oferit deci o compensa ţ ie pentru munca
na ţ ional ă ce i- a sus ţ inut.
Teoria socială a compensa ţ iei fiind a noastr ă şi neaflîndu - se în nici un manual de politică ,
ne credem în drept a o esplica.
Compensa ţ ia nu se dă de că tr ă o clasă sau de cătr ă un om decât prin munc ă intelectual ă
sau muscular ă . Munca muscular ă consist ă în producere de obiecte de utilitate necontestat ă ,
cea intelectual ă în facilitarea produc ţ iunii acestor obiecte. Din acest punct de vedere vânzarea
de rachiu de cucut ă prin sate şi colportajul nu ni se par nici a fi produs obiecte de utilitate,
nici a fi înlesnit produc ţ iunea prin o mânuire mai inteligent ă a instru me n t ului de munc ă .
La noi, ca în toate ţă rile, evreii se prezint ă ca un element parazit de mijlocitori , a că ror
activitate, în loc de - a iefteni schimbul de producte, îl scumpe ş te în mod artificial şi- l
scumpe ş te în aceea ş i mă sur ă în care - l monopolizeaz ă în mânile lor. Ei sunt , ca element
comercial, absolut strică cio şi în toate ţă rile; de aceea şi vedem că, oriunde se află în num ă r
mare, domne ş te cea mai mare să răcie.
Ei nu împlinesc necesit ăţ i, ci dau na ş tere patimelor rele şi viciilor, le încurajeaz ă şi le
satisfac . Mai mult: evreii par în genere incapabili de munc ă industrial ă . Oricât de mul ţ i ar fi
într - un oraş , nu- i vom gă si nici ca muncitori în fabrici, nici în ateliere, escep ţ ie făcând de
meserii foarte uş oare, de caracter femeiesc oarecu m.
Fără îndoial ă că suport ă m urm ă rile genera ţ iei trecute; dar păcatele, inep ţ iile ei, nu
calit ăţ ile. A fost inept a crede ceea ce unii credeau, că, primind colonii de puri consu mato ri
improductivi , se spore ş te avu ţ ia şi puterea de munc ă a ţă rii. Şi în Statele Unite imigreaz ă
oameni; dar toate foile europene sfă tuiesc pe speculan ţ i de- a se feri de Stalele Unite. Ele nu
dau subsisten ţă decât emigrantului produc ă tor, ţă ranului, meseria ş ului. Omul fă ră meserie
piere acolo. Am cunoscut evrei cari au emigrat din Austria în America, iar de acolo au venit în
... România.
Nu dezna ţ ionaliza ţ i trebuiesc evreii, căci foarte pu ţ in ne pas ă daca o întreag ă ras ă
consuma toare şi improductiv ă va vorbi sau nu române ş te; ci sili ţ i, prin o strict ă organizare
economic ă , la munc ă , la munc ă muscular ă , la produc ţ iune. Atunci se vor dezna ţ ionaliza de
sine sau vor emigra, iar pân ă atunci cat ă să fie înlă tura ţ i absolut de la esploatarea claselor
muncitoare, de la traficul viciilor şi slă biciunilor. La munc ă Caradalele, Costine ş tii şi Mihăleş tii,
dar la munc ă şi evreii.
Iată punctul important al discu ţ iei. Trebuie să li se îngreuie parazi ţ ilor de tot felul
meseria lor. Nego ţ ul cu bă uturi spirtoase, colportajul trebuiesc m ă rginite la strictul necesar.
Nu specula, munca trebuie să determine mersul societ ăţ ii şi înaintarea pe scara social ă.
,,Cump ă na" zice că toate ţă rile au pe evreii pe cari - i merit ă , deci şi România. Noi
tă gă duim aceasta. N- am meritat prin nimic nici pe evreii no ş tri, nici Caradalele noastre. Unii
imigra ţ i din Rusia şi Austria, al ţ ii veni ţ i din Turcia au avut o influen ţă dezastroas ă asupra
dezvolt ă rii materiale şi intelectuale ale ţă rii noastre. Aceste dou ă elemente, egal de str ă ine,
intelectual şi material egal de sterpe, ne- au adus poporul la sap ă de lemn, l- au corupt, l- au
făcut vicios , precum au adus la sap ă de lemn pe ţă ranul din Gali ţia, din Bucovina, din
Maramure ş , din Rusia de sud.
Invazii de armate str ă ine şi invazii de parazi ţ i str ă ini sunt nenorociri pe cari o ţ ar ă nu le
merit ă , dar trebuie să le suporte dac ă e mică. Nu se poate zice despre viile de Cotnar că merit ă
filoxera .
Noi nu urâm pe evrei, dar nici de vină nu suntem că au fost persecuta ţ i în alte ţă ri, că au
contractat deprinderile de specul ă şi de parazitism pe cari le au acum, şi nici putem iubi acest
ră u elementar ce cade asupra noastr ă . România, nefiind vinovat ă întru nimic de pozi ţ ia trecut ă
a evreilor în ţă rile apusene şi ră să ritene, nu poate fi obligat ă a suporta economic şi social
urm ă rile acelui ră u tratament.
La noi n- au fost persecu ţ iuni religioase. Sub domniile vechi na ţ ionale pu ţ inii evrei formau
o breasl ă al cărei staroste era rabinul. Breasla aceasta avea dreptul public al orică rii alte bresle
şi, prin caracterul chiar al institu ţ iei, membrii comunit ăţ ii economice nu se că puteau înmul ţ i
peste trebuin ţ ele reale.
Aş a ar fi trebuit să ră mâie totdaun a.
În organizarea veche nu încă peau parazi ţ i.
În lipsa absolut ă de organizare social ă de care ne bucur ă m în urma influen ţ ei altor
elemente parazite asupra statului a putut însă încă pea o mul ţ ime de lume fără că pă tâi .
În moment ul în care ne vom hot ă râ a organiza şi apă ra munca na ţ ional ă credem că evreii
fă ră silă vor disp ă rea încet - încet şi, dup ă vechiul lor obicei, vor că uta o alt ă societate
omeneasc ă , tot atât de nes ă n ă toas ă precum e a noastr ă ast ă zi şi vor nă pă di asupra ei.
Dar pentru sanificarea noastr ă e necesar ca să dispar ă din via ţ a public ă elementele
parazite transda n ubiene, a căror vină publică e dezorganizarea actual ă .
Ceea ce se poate face este încet ăţ enirea elementelor în adevă r folositoare, precum tineri
învăţ a ţ i, meseria ş i buni ş.a.m.d.
Încolo însă na ţ ionalitatea român ă ca oricare alta are dreptul înn ă scut de a- şi ap ă ra
mo ş tenirea ei istoric ă şi munca ei de orice alt element str ă in. Alegerea armelor şi mijloacelor
atârn ă de timp şi împrejur ă ri, şi, dacă e vorba de pă strarea rasei române pe acest col ţ de
pă mânt şi de înt ă rirea caracterului ei şi a felului ei de- a fi, nici o arm ă nu este rea
întrebuin ţ at ă la timpul cuvenit.

1881) Teoria păturii superpuse.

Eminescu crede în adev ă rul teoriei atât de adesea sus ţ i n u t e de el ş i ne sp u n e c ă toc m a i


fiindc ă - i ade v ă ra t ă , t e o r i a a p r o d u s o im p r e s i e p e n i b i l ă a s u p r a celor atin ş i de ea. El ne spune că
str ă inii au ajuns să acapare z e toate ram urile vie ţ ii publice. Sus ţ inerea teo riei nu are folos practic
pentru conservatori, dar con servatorii nici nu urm ă resc a ş a ceva. Practici în ţ ara noas t r ă sun t nu m ai
liberalii care prin nego ţ de palavre se îmbog ăţ e s c ş i parvin. Teoria are îns ă înse m n ă t a t e a ei, căci
pune în eviden ţă faptul că pentru conservatori pri nci piile sun t mijloc pen t r u p ă st ra r e a pre d o m i n ă rii
rasei româ ne, nu pentr u câ ş tig.
Statul român nu trebue lă sat la bunul plac al unor venetici, el nu trebue s ă devin ă un fel de
Americ ă . Stat ul rom â n treb u e s ă - ş i pri m e a s c ă soa r t a şi carac t e r u l de la elementul istoric. Mediul
social însă permite ieşirea la suprafa ţă num ai a element elor dec ă zute, iar element ele s ă n ă toase ajung
să fie exploatat e de cele parazitare.
Articolul fă ră titlu a ap ă rut în Timpul (VI) 1881, 6 Augus t. N'a fost înc ă repr o d u s în nici o
edi ţ ie a lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor comenta ţ i.

Că utând a esplica etnologic antagonis m ul atribuit moldovenilor contra muntenilor am


gă sit că bă rba ţ ii de peste Milcov nu în ţ eleg sub cuvântul ,,muntean" popula ţ ia istoric ă a Ţării
Române ş ti, una şi aceea ş i în toate provinciile, ci o pă tur ă superp u s ă , neistoric ă , imigrat ă de
curând prin ora ş e, din care se recrutea z ă partid ul ro ş u, ră mânân d ca popula ţ iile vechi sau pe
deplin asimilate să se grupe ze, ceea ce şi fac, sub cu totul alte formule politice decât cele
cosmopolite ale membrilor societ ăţ ilor interna ţ ionale.
Aceast ă teorie a produs, ca orice adevă r, o impresie penibil ă asupra celor ce cred a avea
cuvinte să se simt ă atin ş i de ea; le- a produs un fel de spaim ă de ei înşii, precum se cutremur ă
eroii lui Eschil când simt neînduplecarea fatalit ăţ ii ; le- a produ s poate salutara îndoial ă daca în
adevă r ar fi ei aceia că rora li se cuvine misiunea natural ă şi înn ă scut ă de- a reprezen ta un
popor din care, în definitiv, nu fac parte decât din întâmplare şi prin strecurare pe furi ş .
Argumente în contrariu cari ar invalida teoria noastr ă nu se prea pot aduce. Eviden ţ a nu
se poate tă gă dui, de ş i un asemenea mister public nu se m ă rturisea , fie din cauz ă de
oportunitate, fie pentru alte considera ţ ii.
Împlerea Parlament ului şi a func ţ iilor cu noi fanario ţ i de provenien ţă proasp ă t ă ,
falsificarea vie ţ ii intelectuale şi politice a poporului prin capete de forma ţ iune hibrid ă ,
incapabile de o activitate intelectual ă , toate acestea se impun vederii; autohton ul simte că nici
limba, nici înclin ă rile, nici maniera lui de - a vedea nu pot fi repreze nta te de cranii c- un dram
de creier, supus la ramolisment . Studii craniscopice comparative ar fi de folos, şi tineretul
Facult ăţ ii de Medicin ă şi- ar câş tiga un merit comparân d încă perea cubică a unui craniu în
adevă r dacoroma nic cu strâmtoarea acelor scorburi gă unoase în cari rezid ă sterilitatea
intelectual ă şi perfidia partidului roş u.
Declama ţ iile şi asigur ă rile solemne de patriotism nu ajut ă nimic în cestiune, întru cât e
etnologică . În privirea politică , punerea tezei poate fi oportun ă sau inoportu n ă , practică sau
nepractic ă , dar numai din punctul de vedere al celui care- o judecă , nu din acela al adev ă rului
în sine. Pentru meritele reversibile financiare ale grupului Carada ? C.A. Rosetti, pentru poeziile
neogrece ş ti ale lui Serurie, cestiunea e şi inoportu n ă şi nepractic ă .
Să sper ă m că va avea alt în ţ eles pentru distingerea între ceea ce e tipic românesc şi în
adevă r na ţ ional pe de o parte şi între importa ţ iunile de tot soiul ce se pretind na ţ ionale.
Fără atitudinea declamatorie a ziarului francez din Capital ă , mai obiectiv, dar totu ş i
numai din punctul de vedere al oportunit ăţ ii , ne ră spun de ?Cump ă na", ziar redijat de tineri
evrei.
Foaia aceasta ne zice că ?teoria noastr ă nu are nici un folos practic pentru partidul
conservator".
Poate că folos practic şi partid conservator sunt o contradic ţ ie în adjecto întru cât [î]i
priveş te pe conservatori. Practice sunt Caradalele, cari ştiu a utiliza tot în afaceri ale ţă rii cele
patru clase primare sau Codul Boerescu în aş a chip încât ajung directori de drum de fier şi de
banc ă şi milionari. Practic e d. C.A. Rosetti, care pune pe Giani să - i stipuleze o plat ă de zeci de
mii de galbeni pentru nego ţ ul de palavre exercitat de la 1857 încoace. Auzit - au cineva de vrun
roş u care, în politică, să fie atât de nepractic încât să piarz ă un ban? Miniş trii da ţ i în judecat ă
de aceş ti virtuo ş i se disting prin absoluta lipsă de sim ţ practic întru cât [î]i priveş te, căci au
ieşit să raci, căci au fost oameni de stat în socoteala averilor lor private, şi sacrificiile ce le- au
impus celor mai mul ţ i pozi ţ iunea lor oficială le- a jignit multora interesele şi avutul lor. Cine- a
să ră cit dintre roş ii, afar ă de bie ţ ii Goleş ti cari au luat - o la serios? Dar Goleş tii erau boieri de
neam şi autohtoni, deci, ca atari, nu s- au uitat la folosul practic, lă sând în seama d- lui C.A.
Rosetti admirabila calitate de - a concilia interesele sale private cu rolul de martir, de exilat, de
prigonit, pe care l- a ştiut juca în perfec ţ iune. Martiriu şi patriotis m ce se traduce în practic ă în
pensii reversibile, în lefuri exorbitante create ad - hoc, în sporirea cu 40 la sut ă a bugetului
cheltuielelor, în urcarea birurilor , în înmul ţ irea datoriei publice ş.a.m.d.
Cât despre folosul practic pentru ideile conservatoare, el e evident. Formula unei
organiza ţ ii conservatoare, abstrac ţ ie făcând de ţ ar ă şi de poporul istoric, se dovede ş te a fi
steril ă şi lesne de escamotat . Vedem că roş ii, maiestri în precupe ţ irea unor asemenea formule,
au devenit peste noapte din republicani monarhi ş ti şi că primesc orice progra m politic, numai
la putere să ră mâie . Treaba lor să ră suceasc ă şi să falsifice principiile conservatoare şi să
pretinz ă că sunt ale lor.
Pentru noi principiile sunt un mijloc pentru pă strarea predo min ă rii rasei române în ţ ar ă;
pentru ei un mijloc de- a ră mânea la putere şi a escamota încrederea celor lesne de am ă git.
Lupta trebuie să devie mai substan ţ ial ă şi s- apropie timpul în care, în genere, deosebirea între
idei conservatoare şi liberale, între idealuri abstracte de organiza ţ ie va că ta să înceteze.
Lupta se va na ţ ionaliza . De o parte vom întâlni fanario ţ ii şi str ă inii, de orice credin ţ e
politice ar fi, de alta românii proprii şi în realitate asimila ţ i , abstrac ţ ie făcând de principii
politice.
Evreii au zis Congresului de la Berlin: ,,Sau ţ ara să fie cum o vrem noi sau să nu fie". Un
apropiat viitor va zice: ,,Sau ţ ara aceasta să fie în adev ă r româneasc ă , sau nici nu merit ă să fie".
De unde să rezulte în adev ă r obliga ţ iunea pentru ţă ran ori pentru fostul boier să se lupte
în ră zboi sau să plă teasc ă dă ri pentru ca Caradalele şi Goldnerii de toate categoriile să aibă
liniş tea şi mijloacele de - a- i exploata în bun ă voie?
Oare poporul nostru nu are alt ă misiune pe pă mânt decât de- a plă ti pensii reversibile d-
lui C.A. Rosetti şi a muri în ră zboi pentru a pune funda me n t siguran ţ ei falimentelor
frauduloase ?
Espresia etnologic ă şi geografic ă a statului român să nu fie decât un pretest pentru
Chiri ţ opoli de a- şi face mendrele, pentru ca str ă inii să se îmbog ăţ easc ă şi să se încarce cu
onorile create în numele acestui popor?... Ţ ara Româneasc ă nu mai e decât ocazia dat ă unui
grec ca d. C.A. Rosetti de a se gera în om de stat şi de a- şi face nume? E conda mn a t acest
popor ca paginele istoriei lui să fie mânjite de indivizi str ă ini, fă ră ca ace ş tia să justifice prin
munc ă sau inteligen ţă o asemenea suplantare?
,,Cump ă na" ne citeaz ă însă state în cari împrejur ă rile ar fi ca şi la noi: Statele Unite şi
Belgia.
Sunt tocmai statele contra compar ă rii cu cari am protestat totdau na. Amândouă
forma ţ iuni nou ă , fără caracter na ţ ional propriu, în cari originea locuitorilor e indiferent ă ,
amândou ă fă ră trecut. Tocmai cerin ţ a de- a lă sa România să se prefac ă într - o Americ ă sau o
Belgie a Orientului este aceea că reia ne opunem din toate puterile. Nouă nu ne e deloc
indiferent elementul ce are a determina caracterul şi soarta acestei ţă ri. Pretinde m în mod
absolut ca el să fie acela ş care- a determinat caracterul ţă rii de la 1200 ? 1700 şi de la 1821 ?
1866. O ţ ar ă care ar apuca căile americanis mului deplin devine indiferent ă pentru român şi e
cel mult o espresie geografic ă, o firm ă , un otel, nu o patrie, nu un stat na ţ ional.
Dar, zice ?Cump ă na", atât în lumea fizică cât şi [în] cea moral ă exist ă şi domne ş te numai
ceea ce are puterea intrinsecă de- a exista şi domni. Este o ciudat ă filozofie aceea care se
sileş te a demons tra că elementele putrede, că decrepitu dinea poate doborî şi stă pâni
elementul să nă tos şi viguros.
Poate fi ciudat ă filozofia aceasta, dar nu e mai pu ţ in adev ă rat ă . Puterea intrinsec ă de- a
exista şi domni nu este absolut ă , ci atârn ă de la mediul în care se exercit ă . Când un popor
încape de ex. sub domina ţ iunea str ă in ă , învins prin superioritatea numeric ă , elementele sale
viguroase şi statornice vor ră mânea jos, iar cele cari se vor adapta mediului nou al robiei ,
lingu ş itorii , mincino ş ii , viclenii, se vor ridica. Astfel grija cea dendâi a fanario ţ ilor a fost de- a
desfiin ţ a armata noastr ă , corp cu corp, pentru a nimici mediul în care calit ăţ ile rasei române şi
puterea ei de via ţă se putea exercita. La 1874 ,,Românul" cerea desfiin ţ area armatei pentru
cauze de economie.
Istoria noastr ă e o ilustrare a acestei teorii. În epocele în cari se cerea vigoare şi o
intensiv ă vitalitate s- au ridicat românii; în epoce de domina ţ iune str ă in ă , exercitat ă din
Ţ arigrad ori din alte puncte, s- au ridicat str ă inii.
Adaptabilitatea c- un mediu nes ă n ă tos, nedemn, nu înseamn ă superioritate organic ă .
Stejarul nu creş te pretutindenea, buruienele în tot locul. Aceasta nu va să zică că ele au ,,o
putere intrinsec ă mai mare de - a exista şi de- a domni". Daca într - un mediu stricat viclenii şi
poltronii înfloresc nu e dovad ă că au o putere intrinsec ă superioar ă celor inteligen ţ i şi de
caracter, ci numai că mediul e favorabil pentru decrepitu dine moral ă , nefavorabil pentru
să nă tate.
În stânc ă s- a gă sit o broasc ă ţ estoas ă care tr ă ise sute de ani fără hran ă , adecă tot timpul
necesar forma ţ iunii stâncii . Este ea organic superioar ă unui englez, care, nemâncân d patru
zile, ar turba ?
Victoria finală a superiorit ăţ ii e coada teologică a bătrînului Darwin. Cu toat ă
adâncimea filozofiei naturii, el e bun anglican , deci optimist; în contra
scepticismului ce- ar putea rezulta din teoria luptei pentru existen ţă se - ndreapt ă
aser ţ iunea că la urm ă victoria e a superiorit ăţ ii. Nu superioritatea organică învinge,
ci adaptabilitatea c- un mediu dat de timp, istorice ş te, dat de spa ţ iu, geograficeş te .
Dar naturile viguroase vor căta să întipă reasc ă mediului caracterul lor, cele slabe
se vor adapta ca ceara unui mediu nedemn chiar, încât slăbiciunea e din acest
punct de vedere un titlu la existen ţă. Demult gândeam la o asemenea modificare a
teoriei luptei pentru existen ţă, văzând cazurile în cari decrepitudinea şi parazi ţ ii
ajung a esploata şi stă pâni elemente sănătoase şi puternice.

18 8 2) Arta gu v er n ă rii.

Liber a l ii nici n u r e s p e c t ă t r a d i ţ i il e n o a s t r e , nici n u c u n o s c n a t u r a s t a t u l u i


ş i p o p o r u l u i r o m â n e s c . Ei n u u r m ă r e s c de sv o l t a r e a tu t u r o r ap ti t u d i n e l o r
p o p o r u l u i ro m ânesc.
In via ţ a st a t u l u i tre b u e s ă fie de t e r m i n a n t e na t u r a popo r ul ui, ins ti nc t el e ş i înclin ă rile lui
mo ş te ni t e. Arta g u v e r n ă r i i e ş ti i n ţ a d e - a n e a d a p t a n a t u r i i p o p o r u l u i , a s u r p r i n d e s t a d i u l
l u i d e d e s v o l t a r e ş i a - 1 f a c e s ă m e a r g ă lini ş t i t p e cal e a p e ca r e î n m o d fi r e s c a a p u c a t .
A r t i c o l u l a a p ă r u t f ă r ă t i t l u î n T i m p u l (VII) 1 8 8 2 , 1 Ap rilie. N'a fo s t
re p r o d u s înc ă în nici o edi ţ ie a lui Emines c u afar ă de aceea a clasicilo r co m e n t a ţ i.

Ceea ce d ă guver n u l u i ro ş u ap r o a p e car ac t e r u l un u i guver n str ă in, to t


atâ t de vitreg pr ec u m ar fi do m n i a m u s c alilo r sa u a tu r cilo r, est e atâ t lipsa
de res p e c t pe n t r u tra d i ţ i e şi trec u t cât şi de pli n a nec u n o a ş t e r e a na t u r ii
sta t u l u i şi a po p o r u l u i ro m â n e s c , pe cari le privesc, pe am â n d o u ă , ca pe
ni ş te ter e n e de expe ri m e n t a r e .
John Stuart Mill observ ă deja în scrierea sa asupra guvernului reprezenta tiv că sunt
spirite, cari privesc arta guvern ă mântului ca o chestie de afacere". O ma ş in ă de vapor sau una
de treier , o moar ă , c- un cuvânt orice oper ă mecanic ă cu resorturi moarte a că rei activitate şi
repaos se reguleaz ă dup ă legile staticei şi ale dinamicei e pentru ei ceva asem ă n ă tor cu statul;
maniera lor de- a privi lumea, societatea, poporul e o manier ă mecanic ă . Formulele şi frazele
cari umplu programele acestor oameni nu sunt adevă ruri în sine, ci numai niş te expediente
timporare, pe cari e sau nu oportun de- a le aplica.
Tradi ţ ia ? Nu- i nimic. Vechile datini de drept ori de cuviin ţă ale poporului sunt niş te
prejudi ţ ii. Modul de- a exista al statului, forma lui monarhic ă bun ă oar ă , sunt lucruri despre
cari e în sine indiferent de exist ă sau nu; valoarea lor e numai relativă şi are numai atâta pre ţ
pe cât contribuie la realizarea ambi ţ iei personale a unui om sau a unui grup de oameni cari
vă d în stat un mijloc de - a face avere, de - a - şi câş tiga nume, de- a ajunge la ranguri şi la
demnit ăţ i.
Dar se ruineaz ă poporul? Le e cu totul indiferent. Dar se altereaz ă dreptatea mo ş tenit ă a
caracterului na ţ ional, dar se viciaz ă bunul sim ţ , dar se împr ăş tie ca de vânt comoara de
în ţ elepciune şi de deprinderi pe care neamul a mo ş tenit - o din bă trâni mai vrednici decât
genera ţ ia actual ă ? Ce- i pas ă liberalului de toate astea? Toat ă lumea să piar ă numai Manea să
tr ăiască! Orice idee a priori, ră să rit ă în creierii strâm ţ i a unui om curios, orice paradox e bun
numai să aibă puterea de - a aprinde imagina ţ ia mul ţ imii şi de- a o duce pe calea aceea care n- o
conduce pe ea spre bun trai, spre munc ă şi adev ă r, ci care poate ridica o pă tur ă nou ă de
oameni în sus, o pă tur ă turbure, despre care să nu ştii bine nici ce voieş te, nici ce tradi ţ ii are,
nici daca e capabil ă a conduce un stat ori nu.
?Exist ă al ţ i logiciani politici continu ă John Stuart Mill cari privesc ştiin ţ a de - a guverna ca
o ramur ă a ştiin ţ elor naturale". Nu pe ales aş adar sunt formele de guvern, nu expediente sunt,
nu opera unor inten ţ iuni premeditate, ci un produ s organic al naturii, ginga ş ca toate
produsele de soiul acesta; afacerea noastr ă e de - a cunoa ş te propriet ăţ ile lui naturale şi nu de-
a- i dicta noi legi, ci a ne adapta legilor cari - i sunt înn ă scute.
Genialul Montesquieu însu ş i, întemeietorul cercet ă rii naturaliste în materie de viaţă
publică , zice (în cartea De l'esprit des lois ) că, înainte de- a exista legi, existau raportu ri de
echitate şi de justi ţ ie. A zice că nu exist ă nimic just şi nimic injust decât ceea ce ordon ă sau
opresc legile pozitive este a zice, adaug ă el, că înainte de- a se fi construit un cerc razele lui nu
erau egale".
Aceast ă îndoit ă manier ă de- a vedea am gă si- o petrecând istoria tuturor statelor; ea e
istoria paralel ă a ideilor conservatoare pe de - o parte, a celor demagogice pe de alta.
Deosebirea pă trunde şcoală, justi ţ ie, administra ţ ie, vederi economice, tot.
Pe terenul muncii liberalul, care nu vede decât rezultatele, va zice: scopul economiei
politice e produc ţ iunea.
Produc ţ iunea numeroas ă , bă noas ă , ieften ă , iată singura ţint ă ce- o urm ă rim. De aci apoi
o împ ă r ţ eal ă a muncii dup ă na ţ iuni; una să produc ă numai un lucru şi să fie absolut inept ă şi
incapabil ă de - a produce altceva; alta alt lucru. În adevă r imens, ieften, bă nos . Fiin ţ a
inteligent ă a omului, redus ă la rolul unui ş urub de ma ş in ă , e un produ s admirabil al
liberalismului în materie de economie politică .
Oare nu are mai mult ă dreptate acela carele zice că obiectul îngrijirii publice e omul care
produce, nu lucrul căruia- i dă fiin ţă ? E vorba ca toate aptitudinile fizice şi morale ale omului
să se dezvolte prin o munc ă inteligent ă şi combinat ă , nu ca să degenereze şi să se închircească
în favorul uneia singure. E vorba apoi ca totalitatea aptitudinilor unui popor să se dezvolte, nu
să degenereze toate şi să se condam ne poporul întreg la un singur soi de munc ă care să - l facă
unilateral, inept pe toate terenele afar ă de unul singur.
Natura poporului, instinctele şi înclin ă rile lui mo ş tenite, geniul lui, care adesea,
necon ş tiut, urm ă re ş te o idee pe când ţ ese la ră zboiul vremii, acestea să fie determinan te în
via ţ a unui stat, nu maimu ţ area legilor şi obiceielor str ă ine. Deci, din acest punct de vedere,
arta de - a guverna e ştiin ţ a de- a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de
dezvoltare în care se află şi a- l face să mearg ă liniş tit şi cu mai mare siguran ţă pe calea pe
care - a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice , am putea zice, nu în senzul unilateral
dat de d- rul Quesnay, ci în toate direc ţ iile vie ţ ii publice. Demagogia e, din contra, ideologic ă şi
urm ă re ş te aproape totdauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omeneasc ă .
Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte str ă ine, supte din deget, pe când ele
ar trebui să fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel pu ţ in dictate şi nă scute din necesit ăţ i
reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introd use în mod
clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marf ă nou ă sau ca un nou spectacol, ca
eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n- o cere. Măsurile economice ale demagogiei sunt o
maimu ţă rie. Îi vezi creând drumuri nou ă de fier, tot atâtea canaluri pentru scurgerea industriei
şi prisosului de popula ţ ie din str ă in ă tate, pe când adevă rate m ă suri ar fi acelea menite a
dezvolta aptitudinile cari sunt în germene în chiar poporul românesc.
Căile ce se deschid concuren ţ ei absolute, departe de - a dezvolta unul din acei germeni ,
[î]i face să se usuce şi să degenereze, restrângân d pe român numai la acel teren mă rginit pe
care mai poate suporta concuren ţ a, la agricultur ă . Dar, nefiind to ţ i plugari, ce devine restul?
Restul caut ă func ţ ii şi liberalii esploateaz ă inep ţ ia economic ă pe care ei au creat - o, deschizân d
din ce în ce mai multe func ţ ii pentru miile de nevolnici economici că rora le- a dat na ş tere
tocmai liberalismul în materie de economie politică.
De teapa aceasta sunt toate planurile de reform ă şi organizare ale d- lui C. A. Rosetti.

18 8 2) Guv ern u l cari ni trebui e.

Eminescu apă ră partidul conservator de învinuirea de reac ţ ionaris m. Întoarcerea sufletului spre
trecut e numai o drago s t e pent r u vrem u rile de alt ă dat ă , nu - i o dori n ţă ca acele vremi să se întoarc ă:
partidul consfeirvator e coniş tient de această imposibilitate.
Adevirul e că, via ţ a noastr ă public ă e dec ă zut ă . Ceia ce ne trebuie e un guvern onest. Indiferent
de felul guv ern u l u i, indi fe r e n t de vede r il e lui, ceia ce se cere e ca el să ofere toate garan ţ iile de
probitate şi s ă smulg ă stat ul din mân ă nat u rilor catilinare.
Articolul de fon d fă r ă titlu pu blica t în Tim p u l (VII) 1882, g Dec. N'a fost încă
rep r o d u s în nici o edi ţ ie a oper elo r lui Eminesc u afar ă de aceea a clasicilor
com enta ţ i.

Observă m că unirea între grupurile opozi ţ iei nu - i face mult ă plăcere


,,Românului. Onorabilii confra ţ i găsesc că deosebirile între sinceri - liberali şi
sincer - conservatori sunt atât de mari încât nu e cu putin ţă a se stabili o
program ă comun ă, că grupurile sunt una numai în nega ţ iune , pentru a forma un
partid obstruc ţ ionist ş.a.m.d. Când lipse ş te ideea răsare numaidecât un cuvânt
nou care nu prea are în ţ eles, dar care ţine locul ideii. ,,Obstruc ţ ioni ş ti e bine şi
felicită m pe confra ţ i pentru îmbogăţirea dic ţ ionarului de porecle. Trăim în ţara
poreclelor, ne- am deprins cu toate, încât, precum am suportat titlul de
reac ţ ionari, fără a o fi, credem că putem suporta fără pagub ă şi pe acesta. Unde - a
mers mia, mearg ă şi suta.
Din nou ni se spune bun ă oar ă că dorim întoarcerea st ă rii de lucruri înainte de 1700, că
,,vorbim cu deliciu de un Domn român de sânge, înconjurat de- o aristocra ţ ie istoric ă , ba
,,Românul are chiar aerul de- a ne face o imputare din aceasta. Să ne- n ţ elegem: nu dorim nici
una, nici alta.
Dar de ce n- am aminti cu iubire trecutul ? Fără îndoial ă vechii Domni cari şi- a întins
armele pân ă - n Dun ă re şi Nistru, ei, ,,scut cre ş tin ă t ăţ ii precu m [î]i numea biserica şi evul
mediu, n- au existat pentru a face ru ş ine genera ţ iei actuale, şi acea aristocra ţ ie, cu
independe n ţ a ei de caracter, cu curajul ei, ale cărei privilegii consistau în datorii că tră ţ ar ă mai
grele decum al ţ ii aveau a le purta, asemenea n- ar fi vro pagub ă dac' ar exista şi ast ă zi. Dar de
la pă rerea de ră u dup ă veacuri trecute de neatârnare pân ă la dorin ţ a nerealizabil ă de - a
restabili trecutul e o mare deosebire.
Daca ne place uneori a cita pe unii din Domnii cei vechi nu zicem cu asta că vremea lor se
mai poate întoarce.
Nu. Precum lumina unor stele ce s- au stins de mult călătore ş te încă în univers, încât raza
ajunge ochiul nostru într - un timp în care steaua ce au revă rsat - o nu mai exist ă , astfel din
zarea trecutului mai ajunge o raz ă de glorie pân ă la noi, pe când cauza acestei str ă luciri, tă ria
sufleteasc ă , credin ţ a, abnega ţ iunea nu mai sunt. Degeaba pitici moderni ar îmbr ă ca zalele lor
mâncate de rugin ă daca nu pot umplea sufletele cu smerirea şi credin ţ a celor vechi.
Ci nu de ei poate fi vorba când discut ă m ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtu ţ ile
lor de eroi şi de sfin ţ i pot fi m ă sura virtu ţ ilor confiscate ale ilustra ţ iunilor actuale. Nu
abnega ţ iunea, onestitatea vulgar ă , care e dator s- o aibă orice om de rând, nu eroismul,
sentiment ul celei mai simple datorii, iată ceea ce că ut ă m în ză dar la adversarii politici. Nu
restabilirea trecutului; stabilirea unei stă ri de lucruri oneste şi sobre, iată ţinta la care se
m ă rgine ş te oricine din noi.
Este sau nu adevă rat că prezidentul acestei Adun ă ri a numit - o compu s ă din oameni
vrednici de pu ş că rie şi carantin ă ? Este sau nu adev ă rat că nu exist ă, între şefii partidului
chiar, nimenea care să creaz ă în onestitatea acestui partid ? Daca n- ar fi decât aceast ă
m ă rturisire, ea ar fi îndeajuns pentru a face cu neputin ţă perpetuarea la guvern a unor
asemenea elemente. Stigmatiza ţ i de chiar şefii lor cu epitetul de putregaie şi de oameni
corup ţ i, orice ar pretinde că vor să facă de acu - nainte, la ce ne putem aş tepta de la ei ? Din
coada de câine sită de mă tas ă nu se face. Corup ţ ia dinl ă untrul partidului, vân ă toarea brutal ă
dup ă aur şi influen ţă ar fi motive îndeajun s pentru ca to ţ i oamenii de bine, fie chiar deosebi ţ i
în principii, să se uneasc ă în contr ă - le , nu pentru a opune reforme la reforme, ci pentru a
restabili domnia celei mai vulgare onestit ăţ i , celui mai vulgar spirit de echitate. Nu poate o
na ţ ie să fie pururea condus ă de ne- adevă r şi de corup ţ iune. Nu i se poate spune zi cu zi ce
progrese enorme face, în acelaş i timp în care membrii ei sunt sco ş i în vânzare ca vitele la târg.
Nu se poate vorbi de sporirea avu ţ iei publice în acela şi timp în care popula ţ iunea decre ş te pe -
un pă mânt roditor şi înzestrat cu toate de natur ă . Nu se poate vorbi de progresul luminii când
nici trei la sut ă nu ştiu citi şi scrie.
Când toate concurg pentru a dovedi că domnia ignoran ţ ei şi cupidit ăţ ii privilegiate e cu
neputin ţă în România şi că ceea ce se cere înainte de toate e un guvern onest, ni se spune că
unii din opozi ţ ie sunt prea liberali, al ţ ii prea reac ţ ionari şi că o unire între ei nu e cu putin ţă .
Noi credem însă că sunt o sum ă de lucruri cari n- au a face cu subtilit ăţ ile teoretice ale
deosebirii între principii liberale şi conservatoare. Asemenea deosebiri nu mai pot exista între
partide de vreme de principiile supre me nici nu sunt în discu ţ ie. Nu e în discu ţ ie alegerea între
monarhie şi republic ă, nu drepturile sau datoriile cet ăţ enilor, nu Constitu ţ ia; o lupt ă pentru
religia politică nu mai e la loc şi cu cale de vreme ce problemele ei sunt rezolvate prin legile
actuale, prin Constitu ţ ia actual ă . Toat ă discu ţ ia asupra unor lucruri ce nici nu sunt în cestiune,
nici formea z ă pentru cineva obiectul vreunei controverse e stearp ă , fă ră solu ţ iune practic ă , şi,
dup ă cât ştim, nu preocup ă pe nimeni şi nu de ea e vorba.
Ceea ce sim ţ im cu to ţ ii însă sunt relele reale cari bântuie ţ ara, rele cari nici au a face
m ă car cu principiile conservatoare sau cu cele liberale şi pentru a căror înlă turare nu se cere
dialectică şi oratorie, ci munc ă , echitate şi adev ă r.
Mizeria material ă şi moral ă a popula ţ iunilor, destr ă b ă larea administra ţ iei, risipa banului
public, cumulul, pă suirile , corup ţ ia electoral ă , toate acestea n- au a face, la dreptul vorbind, cu
cutari sau cutari principii de guvern ă mânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale
supreme, corup ţ ia şi malonestitatea trebuie să lipseasc ă din via ţ a publică; oricare ar fi, pe de
alt ă parte, religia politică a unui guvern, ea nu - i dă drept de- a se servi de nulit ăţ i venale, de
naturi catilinare, de oameni de nimic pentru a guverna. Chiar numai tenden ţ a, clar formulat ă ,
ca statul să fie guvernat de oameni de cea mai elementar ă probitate şi să 'nceteze de- a fi
m ă rul de ceart ă între cavaleri de industrie şi de facem - treburi, cuprinde un întreg program
fa ţă cu aceia cari nu cred în nimic şi pentru cari principiile politice n- au fost decât pretexte
de- a parveni şi de- a se îmbog ăţ i.

18 8 2) Materialuri etol o g i c e .

Articolul e în bu n ă par t e o pole mic ă a lui Eminesc u cu Nicu Xeno p o l, critic u l


liter a r al foii liber a le Ro m â n u l. Tot u ş i ar tico l u l e deo s e b i t de im p o r t a n t pri n fa p t u l
c ă ni se ar a t ă în el p ă r e r il e lui Emin e s c u as u p r a o r i g i n e i l u i n o b i l e ş i r o m â n e ş t i ,
ş i p e d e al t ă p a r t e , p r i n ac e i a c ă av e m în s ăş i m ă r t u r i a lu i Emi n esc u c ă te o r i a
p ă t u r ii s u p e r p u s e a lu a t fiin ţă p r i n p r o p r i a - i ob s e r v a r e a so cie t ăţ ii n o a s t r e ş i p ri n
cu n oa ş ter e a realit ăţ ilo r sociale în ur m a călă toriilo r f ă cute de el în toa t e pr ovi nciile
locuite de Româ ni.
Articolul su b titlul Materialu rl etnologice privin d în parte şi pe d. Nicu Xenopol,
criticul literar de la Pse u d o - Ro m â n u l a a p ă r u t s u b p r o p r i a s e m n ă t u r ă a l u i
Emi n e s c u î n Ti m p u l (VII) 1 8 8 2 , 8 A p r i l i e , p p . II - III. N'a fo s t re p r o d u s înc ă în
nici o edi ţ i e a lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor comen t a ţ i.

D. Nicu Xenop ulo s , criticul literar de la ,,Român ul", binevoie ş te a se juca


de - a baba oarba cu cititorii Telegraf ului - fun d e sc u " în socoteala mea. Se
preface a se sup ă ra pe un pasaj din darea mea de sea m ă asu p r a novelelor lui
Slavici; s - a sup ă ra t în realitate pe alt pasaj şi sfâr ş e ş te prin a m ă face bulgar
şi a descrie du p ă cum îi place esterio r ul şi dep rin d e rile mele.
Ceea ce spune d. N. Xenopulos în privirea mea sunt crea ţ iunile unei fantazii nervoase,
escitate prin lovirea ce i- am aplicat - o în darea mea de seam ă . Căci dumnealui nu s- a sup ă rat
pe ceea ce citeaz ă ,,Telegraful'' ci pe- un pasaj pe care nu - l citează şi care e urm ă torul:
,,Şi noi am avea ceva de citat in contrariu m la teoria d- lui Maiorescu: roman urile
genealogice ale lui Emile Zola. Ar fi interesant a se constata ce min ţ i, dar mai cu seam ă ce
caractere s- ar naş te din încruci ş area rasei ovreieş ti cu cea neogreceasc ă , încruci ş are ce se
opereaz ă uneori în România. Fără îndoial ă amestec ă tura între dou ă rase egal de vechi, egal de
decrepite fizic şi moralice ş te, ar produce niş te exemplare de caracterologie patologic ă care ar
fi o adevă rat ă pepinier ă pentru viitorul redac ţ iunii seudo - Românului".
Asta dar v- a sup ă rat, onorabile, iar nicidecum, dup ă cum vă preface ţ i , aluziile la
cafeneaua Procope. Aţi vă zut în acest pasaj, ceea ce şi este în el, o aluzie la originea dv., lucru
de care mi- a pă rut că trebuie să v- aduc aminte şi iată de ce.
În critica d- voastr ă asupra novelelor lui Slavici citesc urm ă toarele:
Acolo unde d. Slavici voieş te să facă spirit el devine nesuferit.
.. Stilul parc ă , merge pe brânci şi nuvela e atât de lung ă încât chiar nem ţ ii au zis că
putea să fie mai scurt ă .
...Nu era nevoie, pentru a esplica, să invent ă m o teorie ad - hoc, aceea a roman ului
ţă ră nesc, precum a făcut - o d. Titu Maiorescu în studiul să u Literatura română etc.
Astfel toat ă atitudinea dv. e de sus în jos, ca şi când a ţ i avea a da seama despre scrierile
unor oameni inferiori d- voastr ă ; e scris ă cu acea cârnire din nas proprie scriitorilor izraeli ţ i
din toate ţă rile, cu acea suficien ţă care se crede superioar ă oricui. În acest instinct de
suficien ţă greco- ovreiasc ă am lovit prin pasajul de mai sus. Dar cine eş ti d- ta pentru ca, de la
vârsta care - o ai şi cu cuno ş tin ţ ele ce nu le ai, să - ţi fie permis a- ţi da aere de superioritate?
Cine eş ti?
Ceea ce nu pute ţ i tăgă dui a fi, pentru că nu pute ţ i tă gă dui fizionomia, nici o pute ţ i şterge
cu buretele .
De aceea v- a ţ i şi sup ă rat foc pe spusele mele căci adev ă rul doare pe când eu nu mă
sup ă r deloc de modul cum se reflect ă persoana mea în ochii d- tale, căci de la aş a oglind ă nici
nu mă pot aş tepta la alt reflex. Dar acest reflex nu schimb ă deloc realitatea; el nu m ă opre ş te
de- a fi dintr - o familie nu numai român ă , ci şi nobil ă neam de neamul ei ? să nu vă fie cu
sup ă rare , încât vă asigur că între str ă mo ş ii din Ţ ara de Sus a Moldovei, de cari nu mi- e ru ş ine
să vorbesc, s- or fi aflând poate ţă rani liberi, dar jidani, greci ori pă zitori de temni ţă m ă car nici
unul. Deşi eu însumi nu dau în genere nici o importan ţă acestor lucruri, ele sunt reale şi se pot
schimba tot atât de pu ţ in ca şi evreul d- voastr ă fizic şi intelectual.
Actele aceste de flagelare le voi repeta de câte ori voi avea să lovesc în instinctele
bastarde ale acelor str ă ini, romaniza ţ i de ieri de alalt ă ieri, cari privesc toate în ţ ara aceasta ,,de
sus în jos". Unul abia sfâr ş e ş te liceul, vine să vânz ă m ă run ţ i ş uri şi suliman la Bucure ş ti, îi
merge ră u o negustorie şi s- apuc ă de alta: de negustoria literar ă .
Şi acea fizionomie de frizor nu s- apuc ă doar să critice ceva de- o seam ă cu el; nu, de
Alecsandri se leagă .
D. N. Xenopulos înva ţă doppia scrittura şi alte lucruri ating ă toare de nego ţ în str ă in ă tate,
dar, întors aci, s- apuc ă de nego ţ estetic în coloanele ,,Pseudo - Românului", judecân d iar de sus
în jos autori de cari nici nu e în stare să - şi deie bine seama.
C- un cuvânt, nu în d. Xenopulos in abstracto am lovit, ci în defectele înnă scute rasei, cari
nu se pot schimba. Aceste defecte trebuiesc temperate , trebuiesc intimidate prin lovituri
dureroase, pentru a nu deveni strică cioase vie ţ ii noastre publice.
Dar aceast ă lă murire ce i- o dau d- nului mai sus citat n- ar avea nici o valoare, căci nu
credem ca evreul să u fizic, pe care - l drapeaz ă fără îndoial ă cu mai mult ă elegan ţă decât eu
partea mea muritoare, să intereseze tocmai mult pe cititor. Aceast ă lă murire [î]mi dă mie
ocazia de- a m ă rosti asupra unui adev ă r pe care - l cred nestr ă mutat şi care - mi pare de cea
mai mare importan ţă pentru dezvoltarea ulterioar ă a poporului nostru.
Am avut nepl ă cuta datorie căci pentru individ poate deveni o continu ă nepl ă cere ? de - a
constata un adevă r despre care m ă mir că nu - l formulaser ă al ţ ii înaintea mea, de vreme ce
plutea în aer şi se impunea de sine însu ş i, de - a constata adec ă că tocmai în România poporul
românesc n- a ajuns decât cu rare escep ţ ii de- a da espresie fiin ţ ei sale proprii. În via ţ a publică,
în şcoli, în literatur ă chiar s- a superpu s o promiscuitate etnică, din pă rin ţ i ce nu vorbeau în
casa lor române ş te, şi aceast ă pă tur ă superp u s ă e cuprins ă de - un fel de daltonism intelectual
fa ţă cu calit ăţ ile unuia din cele mai inteligente şi din cele mai drepte popoare, poporul
românesc.
Întâmplarea m- a făcut ca, din copil ă rie încă, să cunosc poporul românesc, din apele
Nistrului începând, în cruciş şi- n curmezi ş , pân - în Tisa şi- n Dun ă re, şi am observat că modul
de- a fi, caracterul poporului este cu totul altul, absolut altul decât acela al popula ţ iunilor din
ora ş e din care se recruteaz ă guvernele, gazetarii, deputa ţ ii ş.a.m.d. Am vă zut că român ul nu
seam ă n ă nicăiri nici a C.A. Rosetti, nici a Giani, nici a Carada, nici a Xenopulos, că acest popor
e întâi, fizic, cu mult superior celor numi ţ i mai sus, intelectual asemenea, căci are o inteligen ţă
cald ă şi deschis ă adev ă rului, iar în privirea onestit ăţ ii cuget ă rii şi înclin ă rilor e incomparabil
superior acestor oameni. Am observat şi mai mult: că clasa veche superioar ă , rea - bun ă cum o
fi fost, seam ă n ă în toate cu mult mai mult poporului; că are mai mult ă franche ţă de caracter şi
incomparabil mai mult ă onestitate, că sunt în ea ră m ăşi ţ e de vrednicie dintr - o vreme
anterioar ă epocii fanario ţ ilor.
Se putea oare să nu conchid că pă tura superp u s ă de roş ii nu e nici româna de origine,
nici asimilabil ă mă car? Dovada cea mai str ă lucit ă despre aceasta mi- a dat - o banchetul d- lui
C.A. Rosetti, la care mesenii erau într - adevă r de- o stranie, de - o absurd ă promiscuitate.
Din citirea izvoarelor istorice m- am convins că în decursul evului mediu, care pentru noi
a încetat cu venirea fanario ţ ilor, n- am avut clasă de mijloc decât ca slabe începutu ri şi că
aceast ă clasă ? escep ţ ie făcând de olteni şi ardeleni e cea mai mare parte de origine str ă in ă. De
aci abia am putut să - mi explic revolu ţ ia social ă petrecut ă în zilele lui Cuza Vodă, al cărei
apogeu e sub domnia lui Carol îngă duitorul. Este în realitate nimic mai mult, nimic mai pu ţ in
decât proclamarea perpetu ă a predomin ă rii elementelor str ă ine asupra poporului istoric,
compus încă pân ă azi din ţă rani mici şi mari. Odat ă ajuns la aceast ă convingere, totul era
hot ă rât pentru mine; era o datorie de a fi şi de- a ră mânea în partea poporului istoric, din care
însumi fac parte, şi în contra pă turii superp u se de venetici.
M- am convins că acea ur ă în contra trecutului, acea aruncare în apă a tuturor tradi ţ iilor,
acel abis creat între trecutul de ieri şi prezent ul de azi nu e un rezultat organic şi necesar al
istoriei române, ci ceva factice şi artificial.
Nu omul in abstracto se miş ca în d. C.A. Rosetti în contra boiarilor , ci grecul: nu omul in
abstracto, Fundescu, înjur ă în Telegraful", ci ţiganul din el; nu talentul înn ă scut al d- lui
Xenopulos îşi dă în coloanele ,,Pseudo - Românului" un aer de superioritate, luând cam peste
picior novelele lui Slavici sau o teorie a lui Maiorescu, ci ,,jidanul " din el îşi dă aceste aere.
Caracterul din nefericire se mo ş tene ş te.
Un popor bă trân şi unul tân ă r sunt dou ă ramuri din copacul omenirii, dar cari s- au
desp ă r ţ it de mult şi s- au deosebit de mult. Vai de poporul tân ă r, cu instincte generoase, cu
inteligen ţă ml ă dioas ă şi primitoare de adevă r, când vine în atingere cu usc ă turile omenirii, cu
resturi de popoare vechi cari au trecut prin toate mizeriile unei civiliza ţ ii stinse, cu acele
resturi în care vertebre şi cranii sunt osificate şi condam n a te la o anume form ă , resturi
intelectual sterpe, fizic decă zute, moralice ş te slabe şi fără de caracter. Toat ă via ţ a publică a
poporului tân ă r se viciaz ă , moralitatea lui decade, inteligen ţ a lui să ră ceş te şi se usuc ă . Nu e
nici un pericol pentru români de - a - şi asimila rase tinere de orice origine ar fi, dar un
pericol mare de- a asimila rase bă trâne, cari au trecut prin o înalt ă civiliza ţ ie şi prin mare
corup ţ ie, şi cari în decursul vie ţ ii lor şi- au pierdut pe de- a pururea zestrea să nă t ăţ ii fizice şi
morale.
Şi cum să nu fie aş a? Plebea aceasta e recrutat ă din Bizan ţ , din împ ă r ăţ ia greceasc ă a
Răsăritului. Trebuie să - şi reprezinte cineva istoria acestei împ ă r ăţ ii, mia de ani de crime
scârboase, de mizerii, de demagogie, trebuie să - şi aduc ă aminte că era împ ă r ăţ ia în care ta ţ ii
îşi desvirginau fiicele, copilul scotea ochii pă rintelui, pă rintele copilului, în care că să toria era o
batjocur ă , în care suflet şi trup erau venale , şi atunci va vedea că niş te cauze cari au durat o
mie de ani nu e cu putin ţă să nu se fi întrupa t, să nu se fi materializat în rasa de oameni ce
tr ăia acolo. Legea cauzalit ăţ ii e absolut ă ; ceea ce s- a petrecut ca cauz ă o mie de ani în Bizan ţ şi
pân ă azi a trebuit să treac ă în organizarea fizică şi moral ă a acelui neam, s- a încuibat în
privirea viclean ă , chiorâ şă şi mioap ă , în fizionomia de capr ă , în înclinarea de- a avea cocoa şă.
Cu viclenia din privire corespun de daltonis mul intelectual pentru orice bun moral, fie onoare,
fie demnitate, fie adevă r; cu înclinarea cocoa ş ei fizice corespu n d e cocoa ş a moral ă . Căci cine nu
minte niciodat ă e natura. Când pune - n dou ă picioare o caricatur ă , ea ştie foarte bine de ce- a
pus - o; şi ceea ce ea fizic condam n ă la uriciune e şi moralice ş te urât şi trebuie să culmineze în
Tetzis şi în Scarvulis , conna ţ ionali ai celor mai mul ţ i dintre roş ii.
Aceast ă opinie nu este numai a mea. Vestitul etnograf francez Lejean contest ă acestei
rase orice putin ţă de onestitate, iar un autor modern vorbe ş te astfel despre ea:
Grecul nu se bucur ă în România de nume bun. Oamenii avu ţ i dintre ei sunt aproape fără
escep ţ ie jucă tori de că r ţ i şi de o complet ă imoralitate sexual ă ; ceea ce le dă oarecare aparen ţă
de oameni de societate este polite ţ ea lor posp ă it ă. Din clasele de jos ale acestui popor se
recruteaz ă în România cei mai mul ţ i escroci, punga ş i, ho ţ i şi uciga ş i.
Cât despre func ţ ionarul grec, la el e totul de vânzare pentru bani şi sperjuriul nu e
pentru el o fapt ă condam na bil ă . Daca evreilor poloni cat ă să li se conteste orice moral ă ,
grecului trebuie să i se conteste şi mai mult încă, căci nu cred ca neogrecul să afle în
dic ţ ionarul să u vorba moralitate. Atacuri nocturne şi ho ţ ii la drum ul mare se comit mai cu
seam ă de aceş ti oameni şi, fiindc ă cei mai mul ţ i advoca ţ i sunt asemenea greci, nu se descopere
în genere nimic sau, daca se şi descopere, i se dă drum ul ho ţ ului să fug ă sau se achiteaz ă ,
pretextând u - se că nu se poate proba nimic în privire - i .
Grecul începe cu lada de portocale ce le precupe ţ e ş te şi înceteaz ă prin a fi dublu şi
triplu milionar. În acest timp conş tiin ţ a nu joac ă la el nici un rol; el devine evlavios abia după
ce averea e pus ă bine în lada de fier. Pentru a câş tiga aceast ă avere, el nu se sfieş te de nici un
mijloc şi oricare - i permis dup ă opinia lui, moral sau imoral, onest sau malonest, drept sau
criminal. (V. R. Henke , Rumanen , pag. 37, 38).
Din cele ce preced d. N. Xenopulos se va fi convins cât de pu ţ in m ă poate atinge ori
sup ă ra ceea ce spune despre mine.
D- sa îmi face onoarea de a- mi batjocori scrierile. [Î]i pot spune că singura insult ă gravă
ce mi- ar putea - o aduce ar fi de- a mă lăuda în coloanele ?Pseudo - Românului". Lauda în acel
organ, pentru care însu ş i numele poporului nostru e o marf ă ce se vinde pe 20 bani num ă rul, o
asemenea laud ă m- ar face să m ă îndoiesc de mine însumi şi să cred c- am început a fi de- o
teap ă intelectual ă şi moral ă cu roş ii. Şi aceasta m- ar durea, căci nu ştiu să fi gre şit ceva lui
Dumnezeu şi oamenilor pentru a merita o atât de amar ă pedeaps ă . Pentru a mă cur ăţ i de vina
de a fi lă udat în organul în care a fost lă uda ţ i şi cei ce şi- au înfrânt pân ă şi jur ă mântul şi
onoarea militar ă la 11 fevruarie ar trebui să intru în sfântul fluviu Gange şi să m ă închin,
recitând imne ale Vedelor, scrise în sfintele începuturi, când omul era încă adev ă rat ca natura
şi natura adevă rat ă ca omul.

18 8 2) Progre s u l real ş i cel ficti v.

Emi n e s c u c o n t e s t ă r e a l i t a t e a p r o g r e s u l u i l a n o i î n ţ a r ă . El n u g ă s e ş t e p r o d u c ţ i i d e
val o a r e în d o m e n i u l ş tiin ţ ific, nici o desvol t a r e înse m n a t ă a ind u s t r i ei. Societ atea noas t ră
con t r a c t e a z ă nece si t ăţ i nou ă , da r nu cont rac t e a z ă ş i a p t i t u d i n i no u ă . La cali t ăţ il e ce se tr a n s m i t
p r i n e r e d i t a t e s e a d a o g ă al t e l e c ă p ă t a t e p r i n a d a p t a b ilit a t e , da r ace a s t a cer e ti m p .
Ne ţ i n â n d u - s e se a m ă de legile de s v ol t ă rii fire ş ti, aj u n g e m la o st a r e ca acei a a no a s t r ă câ n d
exige n ţ e l e pre z e n t u l u i s u n t dis p r o p o r ţ i o n a t de ma ri fa ţă de calit ăţ ile trec u t u l u i .
La n o i n u exi s t ă u n p r o g r e s r e a l re z u l t a t di n t r ' o d e s v o l t a r e fi re a s c ă a or g a n i s m u l u i
s o ci a l. Nu m a i cul o r ile negr e di n Dan t e ar pu t e a re d a adev ă r a t a st a r e din admi ni s t r a ţ i e,
parla m e n t , via ţ a econo mi c ă . Mizeria e gen er a l ă , r a s s a d e c a d e . Prici n a e cla s a co n d u c ă t o a r e al e
c ă r e i t r e b u i n ţ e s u n t p r e a m a r i f a ţ ă c u s t a r e a n o a s t r ă d e p o p o r i nc u l t ş i ag r i c o l .
A r t i c o l d e f o n d f ă r ă t i t l u a p ă r u t î n T i m p u l (VII) 1 8 8 2 , 1 2 Oc t o m b r i e .
N' a f o s t în c ă r e p r o d u s î n n i c i o e d i ţ i e a o p e r e l o r l u i E mi n e s c u a f a r ă d e a c e e a
a c l a sicilor comen t a ţ i.

De câte ori contes t ă m realitate a progre s ul ui ce se pretin d e că România


l- ar fi făcut în decu r s u l celor din urm ă treizeci de ani avem fericirea a vedea
pe confra ţ ii de la ,,Român ul" înm ul ţ in d în mod consi de r a bil nu m ă r ul frazelor
dura te în favorul partid ul ui ro ş u, calificân d u - se rezult a t ele pseu d o civiliza ţ iei
cu fel de fel de epitete mari, dân d u - ni - se nou ă nu m ele de reac ţ io n a ri,
legitimi ş ti etc. E ţ ara poreclelor .
Rolul confra ţ ilor e comod, al nostru cam ingrat: ei se adreseaz ă suficien ţ ei oamenilor,
căci aceş tia sunt pururea predispu ş i a crede tot ce li se spune de bine de ei, pe când noi nu
m ă gulim pe nimeni, ci facem apel la spiritul lor de adevă r.
Daca se gă sesc instrument e pentru a m ă sura fenomene atât de simple cum e urcarea şi
scă derea căldurii, să nu se fi aflând nici un chip pentru a m ă sura gradul de cultur ă a unui
popor? Am dori în simplitatea noastr ă să ni se enumere marii oameni cari ar fi făcut la noi
descoperiri în mecanic ă ori în chimie, ori în genere pe terenul ştiin ţ elor naturale, pe care
descoperirile sunt lesne de făcut din cauza vastit ăţ ii domeniului lor. Am dori să ni se enumere
operele de fond apă rute în ţ ar ă de 30 de ani încoace, ca să vedem gradul de cultur ă . Nimic din
toate acestea. Buni bucuro ş i dacă apare câte - o carte elementar ă , în care autorul a ştiut cel
pu ţ in să traduc ă bine, să - şi aproprieze într - un mod cuviincios ştiin ţ a altora. Chiar cazul
acesta e estrem de rar şi constituie aproape un merit. Cele mai multe căr ţ i, chiar elementare,
dovedesc din contra că autorii lor nu sunt în stare nici să în ţ eleag ă texte str ă ine, necum să
produc ă ceva de la dân ş ii.
O a doua m ă sur ă toare a gradului de cultur ă este dib ă cia unui popor de - a substitui for ţ ei
musculare agen ţ i naturali, de - a crea şi întrebuin ţ a ma ş ini. Şi aci vom constata că ma ş inele
introduse sunt în genere puse în mi ş care de mecaniciani str ă ini şi că românul e întrebuin ţ a t ca
lucr ă tor cu bra ţ ul.
Acest nivel de cultur ă scă zut şi sus şi jos n- ar fi o nenorocire absolut ă . Un popor incult
care tinde cu stă ruin ţă , însă gradat, de - a ajunge la civiliza ţ ie, care se deprinde el însu ş i zi cu
zi a- şi apropria îndemn ă rile şi cuno ş tin ţ ele altora, ajunge în adev ă r să egaleze pe ceilal ţ i. Dar
la aceasta nu gânde ş te nimenea. Lucrul la care aspir ă to ţ i este a se folosi numai de avantajele
civiliza ţ iei str ă ine, nu însă a introduce în ţ ar ă condi ţ iile de cultur ă sub cari asemenea rezultate
să se produc ă de sine.
Natura omeneasc ă şi natura organic ă îns ă îşi au economia lor, care nu se poate ignora
decât în detriment ul vitalit ăţ ii. Când o societate contracteaz ă necesit ăţ i nou ă ca a noastr ă ea
trebuie să contracte ze totodat ă şi aptitudini nou ă . Un organism e rezultanta a dou ă puteri
opuse: a eredit ăţ ii, principiul conservator, prin care rasa şi individul pă streaz ă şi trans mite la
urma ş i calit ăţ ile cari i- au fost favorabile în lupta pentru existen ţă , şi a adaptabilit ăţ ii,
principiul progresiv, prin care rasa caut ă a- şi apropria aptitudini nou ă , ce i le impune noul
mediu înconjur ă tor .
Dar pentru ca adaptabilitatea să câş tige calit ăţ ile nou ă se cere timp. Mediul social şi
economic în care un popor tră ieş te nu trebuie schimbat peste noapte, ci încet, pentru ca
oamenii să aibă timpul necesar să se adapte ze condi ţ iunilor nou ă . Daca reforme şi schimb ă ri
vin peste noapte, ca la noi, cu aruncarea în apă a orică rii tradi ţ ii, se ajunge unde am ajuns noi.
Calităţ ile din trecut devin insuficiente pentru a sus ţ ine exigen ţ ele prezen tului, bilan ţ ul
puterilor risipite întrece pururea pe - al celor puse la loc, organismul îşi încheie socoteala sa
zilnică cu deficite cari se traduc în morbiditate şi în mizerie.
A sconta viitorul e lesne, şi că mă tarul cel mai facil e timpul. Un copil poate avea plă cerile
bă rbatului, o na ţ ie incult ă rezultatele civiliza ţ iei, dar cu ce pre ţ ? Cu acela al degener ă rii şi al
stingerii timpurie, căci scontul pe care - l face timpul e mai scump decât oricare altul.
Din cauza acestui punct de vedere, adevă rat pentru totalitatea fiin ţ elor organice, suntem
numi ţ i reac ţ ionari. E matema tic sigur cu toate astea că tot ce se face fă ră o dezvoltare paralel ă
a culturii în zadar se face, că orice progres real se opereaz ă nu în afar ă, ci înlă untrul oamenilor
şi că, cu cât aparen ţ ele nejustificate ale progresului sunt mai mari, cu atât regresul real cat ă să
fie şi el mai sim ţ itor.
Şi acest regres e foarte mare, orice s- ar zice; e un regres organic care atinge să nă tatea,
fă ptura fizică, bunul trai, bunele moravuri, c- un cuvânt întreaga constitu ţ iu ne fizică şi moral ă
a popula ţ iunilor noastre.
Ceea ce ne dă dreptate nu sunt fără îndoial ă lungile articole de fond ale ,,Românului', în
care se vorbe ş te de civiliza ţ iune, de libertate, ca de bunuri câş tigate de liberalism pentru
poporul nostru, ceea ce ne dă dreptate în contra voin ţ ei noastre şi din nenorocire e realitatea.
Chiar de - am voi să calomniem, nu putem. De - am voi să zugr ă vim lucrurile mai rele decum
sunt condeiul nostru abia e 'n stare a atinge umbra realit ăţ ii. Pentru a putea exagera ceea ce se
'ntâmpl ă în ţ ar ă , în Parlament, în administra ţ ie, în via ţ a economic ă şi moral ă a imensei
majorit ăţ i a poporului, ar trebui cineva să 'mpru m u te colorile negre din Infernul lui Dante.
Şi oare nu este aceast ă Românie pentru poporul ei propriu un adevă rat infern ? Am dori
să trece ţ i grani ţ a pe oriunde pofti ţ i, să ne spune ţ i unde ve ţ i găsi atâta boal ă, atâta mizerie,
atâta ră u trai şi totodat ă atâta gol sufletesc ca la popula ţ iunile din ţ ara noastr ă . Un
coresponde nt al ,,Românului' compara, pe la Slă nic , pe gră nicerii no ş tri cu cei austriaci,
români şi unii, români şi al ţ ii; cei din urm ă însă rumeni şi să nă to ş i, cei dent ă i tipuri clasice de
morbiditate şi mizerie. Astfel st ă cu toat ă popula ţ ia. E lesne a înfrum u se ţ a lucrurile, dar ceea
ce nu se schimb ă prin teorii şi tirade e realitatea. Se vede că redactorii ,,Românului" n- au ochi
de vă zut, n- au oglind ă în care să se uite.
În unele jude ţ e popula ţ ia scade, în cele mai multe stagneaz ă şi s- apropie de scă derea
absolut ă , numai în câteva de - a lungul Dun ă rii, prin locuri mai pu ţ in populate, spore ş te. E
verisimil că nici şcoala nu ajut ă în contra mizeriei. Ea poate ridica un popor să rac, dar să r ăcia
dispune de condi ţ ii de existen ţă ; unde e mizerie acolo condi ţ iile de existen ţă sunt nefavorabile,
cel mizer se zbate în zadar, puterile cheltuite sunt pururea superioare celor reprod u se, el
sfâr ş e ş te prin a se istovi , prin a- şi slei via ţ a în silin ţ e ză darnice.
Şi de ce aceste condi ţ ii de existen ţă lipsesc ? Pentru că poporul are un guvern cu mult
prea scump pentru nivelul lui de cultur ă ; pentru că trebuin ţ ele claselor lui superioare sunt cu
mult prea numeroase ca munca lui să le poat ă satisface, pentru că e un popor incult, agricol,
ce fusese menit a tră i poate o sut ă de ani încă, în condi ţ ii mai primitive pentru a ajunge numai
la dezvoltarea agriculturii, pe când trebuin ţ ele statului şi ale societ ăţ ii sunt moderne,
ultramoder ne chiar: sunt ale unui stat industrial; pentru că în locul vechei organiz ă ri, care nu
costa aproape nimic, avem azi o nou ă aristocra ţ ie, cu totul improd uctiv ă , de sute de mii de
oameni cu aspira ţ iuni imense, cu capacit ăţ i nule.
E acum vina noastr ă dacă aceast ă pseudociviliza ţ ie, aceast ă înmul ţ ire a trebuin ţ elor fă r -
o sporire paralel ă a aptitudinelor economice şi intelectuale, s- a îmbr ă cat sub forma
liberalismului, s- a numit liberalismul din România ? Ară tă m atât rezultatele cât şi cauza; o
facem dup ă îndreptar ul unui adevă r valabil pentru lumea organic ă . Daca rezultatele sunt de
net ă gă duit, daca cauza e asemenea stabilit ă, de pu ţ in interes e de- a ne da porecla de
reac ţ ionari sau legitimi ş ti. Lucrurile ră mân din nefericire aş a cum sunt, chiar daca cerul ar fi o
hârtie şi marea o cerneal ă , pentru a dovedi contrariul în contra eviden ţ ei probe nu exist ă.

1882) "Timpul" ş i problema ţărănească.

La acuz a ţ i a Român ul ui c ă conserva t o rii au o atitu d ine nepat riotic ă în chestia tocmelelor
agricole, Em- nescu arat ă că Timpul întot de a u n a a fost ap ă r ă torul ţă ra nil or ş i c ă 'n che s ti a
ţă r ă nea s c ă a pu s toa t ă pa ti m a de care era u capa bili colabo r a t o r ii. Emine s c u rec u n oa ş te c ă ţă ranul
e p ă st rul caracte r ul ui na ţ ion al, înt ru p e a z ă ti ne r e ţ e a et nic ă ş i tot u ş i noi ni m ic n'a m f ă c ut pent r u
el.
Emine s c u ara t ă apoi cu m în ţ el e g con s e r v a t o r i i s ă fie aplicat ă legea toc m el el o r agricole ş i
cum treb ui e să - şi înţ eleagă misiunea lor oamenii politici.
Articol de fon d fă r ă titlu publicat în Tim p ul (VII) 1882, 18 Febr ua r ie. N'a fos t încă
rep r o d u s în nici o edi ţ ie a lui Eminescu afar ă de aoeia a clasicilor comenta ţ i. Am lăsat la o parte
început ul articolului, neavând interes ideologic.

..Ro m â n u l d e ie ri s p u n e b u n ă o a r ă citi t o r i l o r s ă i, d u p ă c e d . Mai o r e s c u a


s u s ţ i n u t î n c a m e r ă n c e sit a t e a ref o r m e i toc m e l e l o r agric ol e, aleg ă t o r ii s ă i î n t r u n i r ă
ş i'l d e z a p r o b a r ă ; c ă n o i av e m t r i s t u l c u r a j d e - a co m b a t e ast ă z i cee a ce a m su s ţ i n u t
ieri; acu z â n d pe minis t r ul ce - a pro p u s refo r m a , a p â r e i n e c e s i t a t e nici n o i n' o
p u t e m ne g a , fac e m ac t d e p o l i t i c ă c u s c o p u r i n e m ă r t u r i s i t e ş i d e r ă i p a - rio ţ i.
De e - n e voi e d. C. A. Ro s e t t i a c o n t e s t a c u d e s ă vâr ş ir e cee a ce zic e. Nim e n i
n' a de z a p r o b a t pe Maior e s c u , pe n t r u c ă a su s ţ i n u t nec e s i t a t e a re form ei; nime ni
din noi n'a tă g ă duit aceas t ă neces ita t e; ni m e n i n' a ac u z a t pe d. mi ni s t r u
pe n t r u că a pro p u s refor m a. Cu m a prop u s - o, asta a fost chesti u n e a; asu p r a
mo d ul ui am insist a t şi l- am gă s it revol u ţ i o n a r ş i pr o p ri u a agrav a, nu a
u ş u ra si t u a ţ i a . Da r m o d u l cu m s e fac e u n luc r u e în to a t e celea es e n ţ i a l.
Cân t ă pe violi n ă Don Pablo de Sara s a t e ş i cân t ă pa r d o n de exp r e s i e, ş i
ono r. Costi n e s c u . Cu m cânt ă ' u n u l şi altul ast a e ch e s t i u n e a .
— D. C. A. Roset t i voie ş te refo r m a magis t r a t urii. Şi noi o voim, dar
cum? Noi cerem numirea prin concu r s de titluri şi vechi me de serviciu,
prec um şi inam o vi bilit a t e a; d. Roset ti voe ş te s ă fie alea s ă de gar d a
or ăşă ne a s c ă a ven e r a b i l u l u i au t or de versu ri neogrece ş ti, Serurie. In privin ţ a
nec esit ăţ ii refor m ei ne în ţ elege m deci cu onor. d. Rosetti, dar în modul cum
pricepe m unul şi altul luc r u r i l e, n e ca m de o s e b i m , n' a r fi cu b ă n a t , ş i încă
bini ş or.
Şi n oi a m voi r ă ul ţă ra n u l u i ?
Dar dac ă , de ani încoace, a fost foae care'n - n e n u m ă r a t e râ n d u r i s' a
oc u p a t cu d e - a m ă r u n t u l ş i se va ocu p a înc ă de so a r t a ţă ra n u l u i, acea
foae a fost Timp ul. Numai r ă pos at ul Bolliae a mai sc ri s p o a t e cu at â t a
co n v i n g e r e ca ş i n o i în ch e s t i u n ea aceas t a şi colec ţ i a din an ul trec u t şi din
cel cu r e n t e fa ţă pe n t r u ca orici n e s ă se co nvi n g ă c ă e poat e singur a
chestiu n e în care am scris cu toat ă pa ti m a de care e cap a b il ă ini m a noa s t r ă ,
cu toa t ă d u r e r e a ş i c u t o a t ă m i l a p e ca r e n e - o i n s p i r ă t o c m ai ţă r a n u l ,
a c e s t u n i c ş i a d e v ă r a t p o p o r r o m â n esc.
El c ă r u i a n u - i d ă m ni m i c î n s c h i m b , p ă s t r e a z ă p r i n l i m b ă ş i d a t i n i u n i t a t e a
n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă ; el e p ă s t r u l car a c t e r u l u i no s t r u în lu m e a acea s t a fra n ţ u z i t ă ş i
ne m ţ i t ă , el e sing u r u l care de zec e veac u ri n' a d e s p e r a t d e so a r t a n o a s t r ă în Orie n t .
A ş a c hi l o s ş i g r e o i u c u m e s t e , e o p a r t e d e r e z s t e n ţ ă în el; p e ca r e ni m e n i n ' o p o a t e
sf ă r â m a ni m e n i înd u p l e c a . Lipit în Basa r a b i a , d e colo s u l u c i g ă t o r d e n a ţ i i a l Ru s i e i ,
e l, n e a m u l r â z ă t o r a l l ui Mir o n Co s t i n , î ş i b a t e j o c d e m u s c a l i s u b n a s u l lo r, p a r c ' a
lui a r fi îm p ă r ă ţ i a Mus c a l u l u i . In Arde al scoa t e cu s u r Ungu r u l u i ş i Nea m ţ u l u i;
pre t u t inde ni înt r u p a r e a tine r e ţ e i et nic e, pr e t u t i n d e n i sim ţ i n ţ i n d u - s e ş i fii n d s u p e r i o r
cel o r ce - 1 înc o n j o a r ă .
Ş i n oi i - a m voi r ă ul?
Dar dov a d a cea m a i vie e is t o r i a re c e n t ă chi a r . Do u ă d i n t r e i p ă r ţ i a î n t r e g
p ă m â n t u l u i Ro m â n i e i îl d ă de a Reg ul a m e n t u l or g a n i c în p o s e s i u n e a ţă r a n u l u i , în
sc h i m b u l a 2 2 z il e d e luc r u pe a n. As t ă zi? Su b d o m n i a b a n u l u i co s m o p o l i t ş i a
p o s e s iunii cos m o p o l i t e , d. C. A. Rose t t i e silit s ă p r e v a z ă în leg e ca cel p u ţ i n 2 zile p e
s ă pt ă m â n ă s ă r ă m â n ă p e s e a m a ţă r a n u l u i , c a s ă - ş i c u l t i v e p ă m ânt u l s ă u pr o p ri u . Va
s ă zic ă nu 22 de zile ale r e g u l a m e n t u l u i , ei 2 2 0 d e z il e al e e r e i lib e r a l e , în z e c i t ' a t â t a
c â t m u n c e a în a i n t e , m u n c e ş t e a s t ă z i ş i e m a i s ă r a c d e c â t o r i c â n d .
Ş i c i n e e d e v i n ă d a c ă ţ ă r a n u l n o s t r u n u m a i e la la r g u l l u i ?
Ci n e , d e c â t r e f o r m a t o r i i c a r i a u v oi t s ă ' n d r e p t e z e d a t i n e l e a ş e z a t e
d e Do m n i i cei vec h i ş i a d u n a t e î n ac e a s t ă p r i v i r e î n Reg u l a m e n t ?
Cine decâ t inova t o r ii cari cred e a u a pu t e a inv enta o alt ă ţ ar ă , cine
decâ t cei ce au intr o d u s, trebuin ţ e str ă ine, legiuiri str ă ine, mode str ă ine, cine
d ec â t cei ce f ă r ă ş tiin ţă de ca r t e ş i f ă r ă ; se r i o zita t e mo r al ă s'au imp r ovi z a t
în st ă pâ nit o ri ai a cestei vechi şi bine cuvân t a t e ţă ri? Nu ne mai sileasc ă d. C.
A. Rosetti a repe ta cru dele adev ă ruri des p r e plebea nes ăţ ioas ă de str ă ini şi
semi - str ă ini, pe care i- a în ţ olit din su d o a r e a aceluia ş ţă ran, pe care se
prefac azi a- 1 comp ă timi, căci, când ajungem a vorbi de ea, d - sa ştie fă ră
îndoial ă din experien ţă c ă to t fan a ti s m u l no s t r u de ras ă se de sl ă n ţ u e a tunci
şi că praful se alege din ghe ş eftarii şi patrio ţ ii de meserie cari - 1 servesc.
Aşa dar înc ă odat ă : voim refor m a legii ţ ocmelelor, dar nu cum o voe ş te
d. Rosetti, că ruia nu tocm elele, ci po p u la rit a t e a şi vrajba social ă - i um b lă
prin cap. O voim cu serioase şi am ă nu n ţ ite stu d ii, cu pă strare a celor dou ă
principii necesare în materie: liberta t e a tran s ac ţ i u n ii şi obligativitate a strictă
a îndeplinirii; o voim de bun ă credin ţă şi înte m e i a t ă ast f el, încâ t s ă nu mai
po a t ă fi o ar m ă de influe n ţă electo r al ă în mâinile guver n u l ui.
Şi fii n d c ă p e d . C. A. Ro s e t t i n u - 1 m a i p u t e m în d r e p t a , a m do ri ca
tr e a b a co piilo r s ă i s ă n u fie a reali z a re p u b l ic a, ci acee a de - a se p u n e
serio s pe carte şi pe mu n c ă , pen t r u a com p e n s a prin ele darea ţă ran ului
care - i sus ţ i ne. Puind u - se pe carte, s t u d i i n d d a t i n e l e d r e p t e ş i vec h i ale
ţă rii lo r ş i ale alt o r a , se vor co nvi n g e c ă ma r e m u l t bin e a f o s t o d i n i o a r ă
în ace a s t ă ţ a r ă ş i m a r e m u l t la larg u l lor ş i în dr a g ă voie tr ă ia u oa m e n ii
înai n t e d e ep o c a ref o r m e l o r ş i înoi t u r i l o r; se vor co n vinge că stat ul
omen e sc nu e rez ul ta t u l unui contract sinalag m a tic, ci un organis m, pro d u s
de nat u r a intim ă şi de înclin ă rile unui pop o r şi că arta politică e ca arta
medicului; are să sub vină ac ţ iunii şi reac ţ iu nii binef ă c ă toare a natu rii, nu
să imp u n ă legi a priori un ui orga nis m , care nu poat e tr ă i decâ t în
conf o r m i t a t e cu legile lui în ă scu t e. Atunci se vor convinge tinerii că boala
imigră rii str ă inilor, boala simplific ă rii mu ncii na ţ io n ale, boala fenea n ti s m u l u i,
sun t toate a se atrib ui ideilor şi treb ui n ţ elo r nes ă n ă toas e şi disp r o p o r ţ i o n a t e,
intro d u se în ţ a r ă de min ţ i se mi d o c t e , de ba r b a r i po s p ăiţi.
Şi... mai ş tii?... po a t e vor deve n i reac ţ i o n a r i ca ş i n o i, p o a t e se vo r
co n vi n g e c ă u n p o p o r tâ n ă r nici n u e în s t a r e a fi al t cev a d e c â t
r e a c ţ i o n a r şi că dem agogia şi rep u blica univer sal ă nu sun t dec ât se m n e de
ma r a s m senil la o rass ă învechit ă în zile rele, ale carii pu t e r i mo r al e s'au
sleit.

18 8 3) La un an no u.

Legi eter n e mi ş că univers ul de - asu p r a noast r ă , legi eter n e con d u c ş i socie t ăţ ile
o me n e ş ti. Sun t e m mici pe un glob neîn se m n a t în univer s, dar inven t ă m mere u
mijlo a c e ca s ă ne face m via ţ a grea ş i d u r e r o a s ă . De ş i ne d ă jm sea m a că via ţ a - i ceva
accid e n t a l, nu uit ă m pati mile care ne mi ş c ă . E în suflet u l ome n e s c o ordi n e d e
luc r u r i to t at â t d e fat a l ă ca ş i acei a di n lu m e a meca n i c ă , ş i as t f el eveni m e n t e l e
car e sg u d u e isto r i a su n t inevita bile ca şi eveni m e n t e l e în con s t el a ţ i a cer easc ă.
Anul ce 'ncepe nu inspir ă mult ă speran ţă , nu anun ţă mul t ă bucurie. Popor ul nost r u este
a ş eza t între furt u n a ce vine din ap u s spre a înt â m p i n a pe cea de r ă s ă rit. Stare a noa s t r ă n u
de p i n d e de noi, va fi de t e r m i n a t ă de al ţ ii, ş i tot u ş i guver n u l se ocu p ă cu che s ti u ni care au
me ni re a s ă agite opi nia public ă . E p ă cat şi ne de m n ca 'n situ a ţ i a grav ă în care ne afl ă m, s ă mai
juc ă m comedia luptelor lăuntrice.
Articol de fo n d f ă r ă titl u p u blica t în Ti m p u l (VII) 1 8 8 3 , 1 Ian u a r i e.A r t ic o l
n e r e p r o d u s înc ă în edi ţ iile lui Eminescu afar ă de aceea a clasicilor comenta ţ i.

Se 'nc h e i e ş i d u p ă d a t i n a no a s t r ă cu zi u a d e as t ă zi u n ş ir de eve ni m e n t e
m ă s u r a t e du p ă ap u neri ş i r ă s ă riri de soa re şi fixate în me m o r ia noa s t r ă cu cifrele acest ei
m ă sur ă to ri.
Dac ă privim regularita t e a feno m e n elo r lumii sid erale ş i o co m p a r ă m eu
ne s t a t o r n i c i a so r ţ ii o m e n e ş t i , a m p u t e a cr e d e c ă al t c e v a se p e t r e c e în
cer u r i, altcev a pe p ă m â n t . Cu to a t e ace s t e a p r e c um o lege etern ă , mi ş că
universul deasu p r a capet elor noa s t r e, prec u m p u t e r e a gravita ţ i u n ii le face
pe to a t e s ă pl u t e a s c ă cu re p e j u n e în ch a o s , to ţ i astfel alte legi, mai greu de
cuno sc u t, dar sup u s e aceleia ş i necesit ăţ i, de la care nu este nici abate r e, nici
excep ţ ie, guver n e a z ă oame nii şi societ ăţ ile.
Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neîns emna t în univers,a că rui an
întreg de câteva sute de zile nu e m ă car un ceas pe n t r u an ul lui Nep t u n de
şasezeci de mii de zile, tot u ş i ce multe şi mari mizerii se petrec în atât de
scur t timp, cât de multe mijloace nu inventea z ă oamenii spre a- şi face via ţ a
gre a ş i d u r e r o a s ă !
S'ar cre d e c ă cu cât cu n o ş ti n ţ el e înain t e a z ă , cu cât om ul câ ş tig ă
convinge r e a des p r e nimic nicia lui şi despr e m ă rimea lui Dumne z e u, ar scă dea
de ş ert ăciu n e a car e es t e isvo r u l ur ei ş i al de s b i n ă ril o r; că încredin ţ â n d u - se
că nu numai nimic este, ci chiar mai pu ţ in decât nimic, de vreme ce via ţ a
omenirei întregi este ceva acciden t al şi trec ă tor pe coaja p ă m â n t u l u i, min t e a
lui va fi isbit ă cu atâ t a adâ n c ime de aces t mare pro ble m, încât s ă poa t ă uita
pati mele mici cari - 1 mi ş că, mai pu ţ in însenin ă toa re decâ t o pic ă t u r ă în ocea n,
de cât o clip ă în ete r n itate.
Dar n u es t e as t f e l.
Se ved e c ă acee a ş i nece s i t a t e ab s o l u t ă , car e dict e a z ă în m ec a n i s m u l
or b al gravi t a ţ i u t n i i cer e ş ti, d o m n e ş t e ş i în ini m a o m u l u i; c ă cee a ce acolo
ni se pr e z i n t ă ca mi ş ca r e, e dinc o a c e voin ţă ş i ac ţ i u n e şi c ă or d i n u l m o r a l
de lucr u r i e to t atâ t d e fa t al ca ş i acel al lu mii me c a n i c e .
De aceea vedem că marile evenime n t e istorice, r ă sb o a e cari sg u d u e
o m e n i r e a , de ş i p a r a atâ r n a d e d e c r e t u l u n u i in d ivi d , s u n t cu t o a t e
ace s t e i a to t at â t d e inevi t a b i l e ca ş i u n eve ni m e n t în co n s t e l a ţ i u n e a
cer e a s c ă . E d r e p t c ă cei vechi n'av e a u cuvân t de - a pun e orosco p u l şi de - a
judeca du p ă situ a ţ i u n e a apa r e n t ă a lumi nilo r ceea ce se va pe t r e c e
o d i n i o a r ă p e p ă m â n t , d a r c u t o a t e ace s t e a j în naivul lor chip de - a vede a
se ascu n d e a un adev ăr, acela, că prec u m o con st ela ţ i u n e e dat ă cu
necesita te, tot astfel evenime n t ele de pe p ă mân t se' n t â m l p l ă înt r ' u n ş ir, p a r e
c ă de mai nai n t e deter min a t.
Dac ă , dup ă cons t ela ţ i u n e a împ rej u r ă rilor celor din ur m ă , am pu n e orosc o p u l
anului ce vine, nu m ul t ă spe r a n ţ ă ne - ar ins p i r a , n u m u l t ă b uc u r i e n e - a r fac e. Din
n o u che s t i u n e a Orie n t u l u i sa u mai bine a împ ă r ţ irii împ ă r ăţ iei oto m a n e e obiect ul ce
preocup ă lumea politică şi se poate ca eve nim e n t e l e din Egipet s ă fi fos t cel din t âi u
sta di u al desf ăş ur ă rii chestiu nii. In adev ă r dup ă înfrâ ng erea insu r ec ţ i u n ei, a încep u t a
se dese m n a cu cla r i t a t e ali a n ţ a a u s t r o - ge r m a n ă ş i a s e d a p e faţă înarm ă rile
Rusiei.
Fran ţ a, gata a fi privitoarea interesat ă la uria ş a ciocnire dint r e lumea slav ă şi cea
germ a n ă , gata chiar a participa - şi fata favebunt - a pierdut în s ă t o c m a i în p r e z i u a
a n u l u i no u p e b ă r b a t u l care reprezenta politica ei de ac ţ iune. Cu toate acestea, nu
credem ca moartea unui om, oricât ă însemn ă tate suspe n siv ă ar avea pentru evenimen t e,
s ă le poa t ă înl ă t u r a cu to t u l.
In aces t conflict, pe care viitor ul îl indic ă cu cla r i t a t e , ce s e va al e g e
d e cei m i ci? Po p o r u l no s t r u mic es t e p u s toc m a i ca o m u c h e de de s p ă r ţ ir e
înt r e fu r t u n a ce vine din ap u s pe n t r u a întâ m p i n a pe cea din ră s ă rit. Oricare
ar fi soar t a arm elo r, oricare noroc ul ră sboiul ui, oricât de în ţ eleapt ă va fi
politica micului popo r, rezulta t ul evenimen telor va fi totu ş i stabilirea
unei preipon d e r a n ţ e politice, pururea fatal ă nou ă, chiar d ac ă n u ne - ar
a m e n i n ţ a cu ni mi cir e a to t a l ă .
Oare în preziua unor evenimente, determinante pe n t r u so a r t a no a s t r ă , fac bin e
oa m e n i i ce ne guvern ă de - a pune chestiu n e a revizuirii constit u ţ iei? Fac bine a pro p u n e
exclude r e a din via ţ a publică a elementelor celor mai luminate ale po p o r u l u i , ca r i s' a u
d ov e d i t în t o ţ i ti m p i i a fi ş i cele mai patrio tice, prin supri m a r e a colegiului I?
Nu numai că nu fac bine, dar chiar şeful acestui guvern a recu n o s c u t - o aceas ta, că ci
însu ş i tinde a la amânare reformelor, întemein d u - se pe probab ilitate a evenime n t e lo r, ce bat
la poar t a cet ăţ ii noa s t r e . Cu toa t e aces t e a cur e n t u l fatal de înoit u r i, care e cara c t e r i s t i c
pe n t r u epoc a de spoial ă în care tr ă im, împi n g e pe majo ri t a t e la pu n e r e a u n o r c h e s t i u n i
c e n u p o t d e c â t s ă t u r b u r e ţ a r a ş i s ă accen t u e z e deo s e bi rile de inte re s ş i de par t id
între oameni.
Cu pă rere de ră u cat ă să constat ă m că, cu toat ă bă trâne ţ ea premat u r ă a nă ravurilor,
inteligen ţ a pol itic ă a ace s t e i ţă ri ar a t ă u n e o r i se m n e d e co p il ă rie. Ca un sfinx, mu t înc ă
ş i cu ochii închi ş i, s t ă a n u l vii t o r î n a i n t e a n o a s t r ă , d a r ş ti m b i n e c ă m u l t e a r e d e zi s,
c ă cu m p l i t e s u n t e nig m e l e c e le v a r o s t i , c ă î n p r ă p a s t i e v a c ă d e a c e l t e n u va fi în
sta r e s ă le de sl e ge.
Iar Edip u l d e s t i n e l o r n o a s t r e se ui t ă în fa ţ a aces t u i sfinx, şi în loc de
a fi p ă tr u n s de serio z i t atea adâ n c ă , tragic ă poa t e a fizio n o m i ei lui, el
s'a p r o p i e de mo n s t r u pe n t r u a - i r ă sp u n d e cu... juc ă riile n o a s t r e
co n s t i t u ţ i o n a l e... Fă r ă în d o i al ă cee a ce ar e s ă se' n t â m p l e se va 'n t â m p l a ,
d a r e p ăc a t şi n u e d e m n c a a t u n c i , c â n d t i m p u r i l e s u n t f o a r t e s e r i o a s e ,
u n p o p o r s a jo a c e m i c a co m e d i e a lup t el o r sale dinl ă u n t r u .

- - - Sfar si t - - -