Conștiința și liberul arbitru.

Malanga
Să începem cu partea de sus și să analizăm esența Conștiinței, pe care noi am descris-o în
organigrama noastră ca fiind o sursă luminoasă. Conștiința există dintotdeauna pentru că este
eternă.
Dar într-o zi (simbolism temporar care nu are sens: ar trebui să spunem "un moment perceptiv"
N.A.) aceasta se trezește și se aprinde.În acel moment devine conștientă de sine (conștientizează că
este, că există)dar nu știe cum este făcută (nu se cunoaște pe sine). Singurul mod prin care poate
afla cum este făcută ar fi acela de a se privi într-o oglindă, dar care încă nu există.Atunci conștiința
își creează o oglindă pentru a se privi, oglinda fiind și reprezentarea universului virtual, așa cum am
mai spus și în lucrările precedente.În acest punct conștiința decide că trebuie să trăiască experiența
de sine: trebuie să știe, nu doar să se privească în oglindă, trebuie să se cunoască, trebuie să se
atingă,dacă s-ar putea spune așa.
În acest moment conștiința emană printr-un act de voință dorința de a trăi experiența aceasta și
decide s-o trăiască fără niciun fel de limitări. În acel clipă,doar gândindu-se la asta, produce apariția
dualismului.Dualismul este expresia fundamentală a ideii de alegere. Cu alte cuvinte,dacă decid să
fac experiență, decid și că pot să-mi aleg eu experiența, și, în acest context, învăț și să înțeleg ce
semnificație are ideea alegerii în corelație cu
responsabilitatea alegerii însăși.Astfel, oferindu-i-se conștiinței posibilitatea de a se cunoaște pe
sine,totodată i se oferă și posibilitatea de a nu dori să se cunoască.
Cu alte cuvinte, conștiința nu creează un binar în care ești aruncat și unde ți se zice să mergi înainte,
ci creează un binar unde ești așezat la jumătatea drumului spunându-ți-se...
"Mergi înainte sau înapoi, după cum alegi!"
Acest aspect al creației produce un efect singular. În orice punct din univers te-ai afla, poți să mergi
deasupra sau dedesubt, la dreapta sau la stânga, în sus sau în jos, etc.. Fiecare lucru pe care poți să-l
faci va avea fie semnul plus(+), fie semnul minus(-), tu fiind cel care alege ce să facă. În acel
moment se naște liberul arbitru.