Sei sulla pagina 1di 6

CITATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

* Așteptarea ca bebelușii să ne aducă fericirea absolută nu este doar nerealistă, ci, totodată,
periculoasă. Cu toate acestea, cultura și societatea actuale par să fie încremenite într-un „mit al
fericiriiˮ, în ideea că bucuria este emoția primară și omniprezentă a maternității și că viața de
proaspătă mamă ar trebui să fie una fără îndoieli, incertitudine sau amărăciune. Acest mit a devenit
însă foarte periculos pentru sănătatea mintală a femeilor. De aceea, a sosit timpul să reconsiderăm
perioada de sarcină și să privim viața de mamă – și de părinte - dintr-o perspectivă mai apropiată
de realitate.
Noi, autoarele acestei cărți, suntem psihoterapeuți și medici psihiatri specializați în susținerea
emoțională a femeilor înaintea, în timpul și după sarcină. Întrucât le ascultăm poveștile în fiecare
zi, știm că majoritatea femeilor însărcinate și a celor care devin mame pentru prima dată sunt
presate să afișeze o imagine exterioară de dezinvoltură, când, de fapt, în interiorul lor, se confruntă
cu emoții puternice și ambivalente.

Chiar dacă maternitatea a fost o dorință de o viață, odată împlinită, multe femei se simt pierdute
între persoana care erau înainte de a da naștere și cea care ele consideră că ar trebui să fie după
ce au născut. Întrucât pacientele noastre ne spun că singurul loc în care pot fi cinstite cu privire
la sentimentele lor contradictorii este biroul terapeutului, știm că foarte multor femei le este
rușine să vorbească deschis momentele dificile ale vieții de mămică, din teama de a fi judecate
și de a fi etichetate drept mame rele sau nerecunoscătoare. Pentru majoritatea femeilor, nu
experiențele în sine, ci această rușine și ținere sub tăcere a experiențele pe care le trăiesc
reprezintă adevărata problemă.
Multe femei ne mărturisesc că ele presupun că o experiență emoțională conflictuală și confuză
înseamnă că dezvoltă o boală psihică. Desigur, există unele femei care au nevoie de o intervenție
de specialitate. Însă, de-a lungul timpului, noi am remarcat că majoritatea femeilor însărcinate și a
mamelor aflate la prima sarcină experimentează un flux emoțional care se încadrează între fericire
și tristeţe. Nimic altceva la fel de important ca maternitatea nu poate fi pe deplin bun sau rău – este
ceva mult mai complex.
* Cele mai multe cărți despre sarcină vorbesc despre cum poți avea o sarcină uşoară și sfaturile
pe care ți le oferă se concentrează asupra modului de îngrijire a copilului – în viziunea lor scopul
sarcinii este doar acela de a da naștere unui copil.. Desigur, ai nevoie de aceste informații. Dar
sarcina nu înseamnă doar a da naștere unui copil, ea reprezintă, totodată, procesul prin care te
renaști pe tine însăți, din perspectiva rolului de mamă. Iar acest proces nu este întotdeauna plăcut
și nici nu se petrece cu ușurință.

* Cu toții, am văzut pe Instagram sau în reviste imaginea femeii gravide sau a supermămicii după
naștere: cea care poate face mai multe lucruri deodată, înțeleaptă, eficientă, superbă, dar modestă,
care strălucește în fotografia realizată imediat după naștere și care râde pe seama provocărilor
precum scurgerile sânilor, rufele murdare, antrenamentul de somn al bebelușului, o soacră
indiscretă și un partener morocănos înfometat de sex. Casa ei este întotdeauna curată, părul ei
este întotdeauna aranjat și poartă din nou blugii skinny la doar câteva săptămâni după naștere.
Sau poate că imaginea ta de MAMĂ PERFECTĂ este diferită. Poate că este o femeie de afaceri
ce jonglează cu ușurință între viața de birou și cea de acasă. Poate că este o mamă cu picioarele
pe pământ, practicând yoga la răsărit și pregătind de la zero mâncăruri organice pentru familia
ei. Poate că arată exact ca mama ta. Sau poate că este exact opusul mamei tale. Oricine ar fi,
reprezintă un ideal și, de aceea, imposibil de atins. Acesta este motivul pentru care ideea de
„mamă îndeajuns de bună” este crucială, dar pe care multe dintre noi o simțim periculoasă, căci
pare că ar însemna că ne-am mulțumi cu puțin. Imaginea MAMEI PERFECTE planează
deasupra noastră chiar și atunci când știm că în alte aspecte ale vieții, străduindu-ne să fim
perfecte, ajungem doar să eșuăm.

* Nu, nu ar trebui să mergi la terapeut, psiholog sau psihiatru pentru a afla modul în care sarcina
și perioada post-partum își pun amprenta asupra vieții tale emoționale. Aceste informații ar trebui
să fie discutate deschis și să fie ușor accesibile. După ani în care am auzit iar și iar de la femeile
cu care am lucrat refrenul < De ce nu mi-a spus nimeni că va fi așa? > și în care am repetat de
mii de ori aceste informații, am decis să scriem această carte - cu riscul de a da faliment.

* În esență, această carte este un ghid despre cum să ai grijă de tine pe parcursul sarcinii și
maternității, o perioadă din viață pe care noi, autoarele, o numim „procesul prin care devii mamă”.
Încearcă să spui cu voce tare: procesul prin care devin mamă. Este o perioadă similară din multe
puncte de vedere adolescenței - o altă etapă de dezvoltare, de transformări corporale și hormonale
majore - despre care însă toată lumea a auzit. Asadar, toată lumea știe că adolescența este o fază
incomodă. Dar în timpul procesului prin care devii mamă, oamenii se așteaptă să fii fericită în timp
ce pierzi controlul asupra modului în care arăți, te simți și relaționezi cu cei din jurul tău. Ei bine,
suntem aici să te ajutăm să vezi adevărul din spatele acestor așteptări.

* Indiferent cât timp ți-ai petrecut imaginându-ți momentul în care vei afla că ești însărcinată, este
posibil ca experiența ta să fie diferită față de cum ți-ai imaginat-o. Chiar dacă ești entuziasmată,
este posibil să nu simți imediat valul strălucirii spirituale la care te așteptai. Entuziasmul tău poate
apărea ulterior în doze mici; sau poate chiar îți dozezi în mod inconștient reacția pentru a evita să
te simți copleșită. Dacă ai pierdut o sarcină în primele ei luni sau ai experimentat o pierdere
traumatică în viața ta, cu atât mai mult este posibil să treacă puțin timp până când vei lăsa garda
jos. Iar dacă nu te așteptai să rămâi însărcinată așa repede (sau deloc), probabil că ai nevoie să
depășești neîncrederea și să iei câteva decizii radicale, înainte să simți că sarcina este o veste bună
pentru tine.

* Chiar și în cazul unei sarcini planificate si foarte dorite, primul sentiment pe care multe femei
îl experimentează este panica. Panica și entuziasmul sunt adesea interconectate – ambele îți fac
inima să o ia la goană și, câteodată, durează ceva până să îți dai seama dacă senzația este plăcută
sau supărătoare. Însă panica în fața adevărului simplu, rațional că totul este pe cale să se
schimbe, este o reacție normală și de înțeles. Panica este conectată la reacția corporală „luptă sau
fugiˮ în fața pericolului imediat. Reacția fizică a inimii tale care bate cu putere face parte dintr-o
strategie care are legătură cu evoluția, cu un val de hormoni ai stresului moșteniți de pe vremea
când strămoșii noștri aveau nevoie de energie pentru a fugi de prădătorii care îi vânau în savane.
Este firesc și profund omenesc să intri în panică atunci când afli că ești însărcinată, deoarece
structura fizică a corpului tău și integritatea emoțională a psihicului tău sunt pe cale să fie supuse
unei revizuiri profunde. Chiar dacă întâmpini cu plăcere schimbarea, viața ta așa cum o știi pare
și chiar este „în pericol”.
Este util să îți amintești că nu există niciodată un moment perfect pentru a avea un copil și nimeni
nu este pe deplin pregătit (chiar dacă așa crede). Pentru tine ca femeie, a avea un copil înseamnă
a face un salt de încredere în propriul corp și în propriile abilități, iar dacă ai un partener, și în
relația ta de cuplu. A intra în panică pentru că nu ești sigură că îl poți face sau pentru că o parte
din tine nu vrea acest salt este un lucru normal. Și, din experiența noastră, fără nicio legătură cu
modul în care te vei simți, în cele din urmă, ca mamă.

* Am lucrat cu multe femei care au venit la noi pentru a căuta ajutor deoarece aveau sentimente
contradictorii cu privire la păstrarea sarcinii. Unele dintre acestea au decis că nu vor să fie
însărcinate, în timp ce altele au depășit sentimentele inițiale de teamă pentru a face o alegere
diferită. Este important să ai încredere în sentimentele tale, dar atunci când rămâi însărcinată
poate fi și un moment de căutare mai profundă în sufletul tău – ceea ce presupune timp sau
conversații purtate cu partenerul tău, cu un prieten de încredere sau cu un specialist –, pentru a-
ți da seama ceea ce este cel mai bine pentru tine.

* Gândește-te la prima conversație despre sarcină pe care vrei să o ai cu partenerul tău ca fiind
adevăratul început al experienței voastre ca familie: acum, că veți fi împreună nu doar ca
parteneri de viață, ci și ca părinți, este normal ca alte relații – chiar și acelea cu persoane atât de
apropiate precum părinții, rudele și cei mai buni prieteni – să sufere schimbări. Tu și partenerul
tău veți experimenta această schimbare ca fiind fie una romantică, intimă, fie una sau terifiantă.
Indiferent de cât timp sunteți împreună, niciodată până acum nu ați împărtășit o clipă ca aceasta
până acum și, având în vedere că niciunul dintre voi nu citește gânduri, este esențial să vă liniștiți
și să vă faceți timp pentru o conversație liniștită, poate chiar una care să dureze mai multe zile,
și să vă ascultați reciproc cu adevărat.

Câteodată, vei descoperi că partenerul tău nu se află pe aceeași lungime de undă cu tine în ceea
ce privește sarcina. Una dintre cele mai dureroase experiențe pe care o femeie o poate trăi este
atunci când partenerul ei nu poate – sau nu vrea – să accepte rolul de tată și o încurajează să facă
o întrerupere de sarcină pe care ea nu și-o dorește. În această situație, el poate deveni distant din
punct de vedere emoțional sau poate întrerupe orice comunicare. Dacă te afli în această situație
– și partenerul tău este de acord – consilierea de cuplu realizată cu un terapeut specializat vă
poate ajuta să vă exprimați și să vă depășiți frământările. Și chiar dacă nu veți rămâne împreună
ca un cuplu, dar decideți să păstrați sarcina, terapia de cuplu vă poate ajuta să vă exprimați mai
bine așteptările, ceea ce ulterior vă va fi util în etapa de co-parenting.

* Dacă te afli în situația de a fi mamă singură, fără să fi fost alegerea ta, este important
să vorbești cu familia și cu prietenii încă de la început pentru a construi o comunitate care să te
sprijine de-a lungul călătoriei tale. Doar pentru că nu te afli într-o relație de cuplu nu înseamnă
că și nu trebuie să te simți singură.

* Mulți părinți vor fi încântați de ideea că vor fi bunici. Dar doar pentru că sunt bucuroși
nu înseamnă că nu te vei confrunta și cu alte tipuri de reacții din partea lor. Exuberanța lor poate
însemna, de obicei, împărtășirea bucuriei tale, dar de asemenea și atingerea unui scop personal,
în cazul în care se raportează la sarcina ta ca la o extindere a familiei lor cu încă o generație.
Bucuria părinților tăi pentru tine poate fi amestecată cu propriul lor sentiment de împlinire, lucru
ce poate fi provocator dacă ei privesc sarcina ta mai mult ca pe ceva ce li se întâmplă lor, uitând
că tu ești cea care deține rolul central de mamă. Indiferent de vârsta pe care o ai, pentru
părinții tăi ești în continuare un copil, de aceea atunci cînd devii mamă, ei se vor simți
dezorientați cu privire la schimbul acesta de roluri din lanțul generațional. Unii părinți pot
oscila între a fi invazivi și absenți, în special dacă au dubii în a-și asuma rolul secundar de
susținători, pe care-l au în calitate de bunici. O mai bună comunicare poate ajuta, însă în multe
familii perioadele de suferință sau tiparele de vulnerabilitate pot fi prea adânc înrădăcinate
pentru ca o singură astfel de conversație să fie în măsură să le vindece.

* Schimbul de rol în relația mamă-fiică este adeseori dificilă, pe măsură ce îți schimbi identitatea
de la cea de fiică la cea de mamă. Este posibil să nu realizezi că ai o sarcină dublă, nu numai
aceea de a te pregăti să devii mamă, ci și pe aceea de a-ți lua rămas bun de la imaginea mamei
tale drept figură matriarhală de referință. Nu contează cât de apropiată este relația dintre tine și
mama ta, această adaptare poate fi uneori dificilă. Poate vor exista momente în care te vei
surprinde comportându-te întocmai ca mama ta, într-un mod care te va înspăimânta.

În cazul în care te găsești repetând un tipar dureros din propria copilărie, este posibil să fi
descoperit unul dintre „punctele tale oarbe”. Mintea noastră creează puncte oarbe ca o modalitate
de a se apăra împotriva amintirilor și sentimentelor ce sunt prea dureroase pentru a fi retrăite. Ele
ne protejează în viața de zi cu zi de a ne lăsa copleșiți de cicatricile noastre emoționale.. Acest
lucru este de ajutor, dar doar până în momentul în care un eveniment din viața cotidiană
declanșează o amintire despre unul dintre punctele tale oarbe. La fel ca în momentul în care devii
mamă și te trezești atât de ușor în situații care îți reamintesc de proprii tăi părinți. Punctele oarbe
sunt „porți” către trecutul tău. Când te afli în pragul unei asemenea porți, accesezi sentimentele
dureroase pe care le trăiai în copilărie și poți pierde cu ușurință starea de prezență. Tocmai de aceea
este important să îți cunoști punctele oarbe înainte ca propriul tău copil să se fi născut și să le
recunoști atunci când acestea apar în întruparea rolului tău de părinte.

Pe măsură ce maternitatea se apropie, te vei afla nu numai în situația de a-ți renegocia relația cu
părinții, ci și în aceea de a reevalua abilitatea ta de a-i înțelege și modul în care ei îți influențează
viața.