Sei sulla pagina 1di 6

Leadership

Liderii sunt facuti mai degraba decat nascuti. In timp ce dorinta de a conduce
este o conditie obligatorie in leadership, abilitatile necesare pentru a conduce pot fi
invatate.
Leadershipul are mai multe faţete şi nici o definiţie simplă: este capacitatea de a
inspira şi de a încuraja pe alţii să faca fata provocarilor, să accepte schimbarea continuă,
şi atinga scopuri, este de capacitatea de a construi echipe puternice si eficiente, este
procesul de convigere si indrumare.
Lideri dau un exemplu puternic si prin propriile principii de viata, ei acumuleaza
rezultatele dar isi asuma si responsabilitatile in caz de esec. Leadership-ul este diferit de
management. Un lider este cineva care ia decizii si comunica message importante, in
timp ce un manager implementeaza strategii, masuri de performanta si ruleaza sisteme.
Tu probabil aspiri sa fie numit lider mai mult decat, manager. A fi lider este interesant, a
fi manager este lumesc. Bineinteles, ca toate stereotipurile, descrierile de mai sus contin
adevaruri,insa pentru o buna gestionare este nevoie de leadership, iar lideri stiu sa fie
buni manageri.
Pentru a fi incredibil ca lider, trebuie sa cunosti trecutul si ce se intampla in prezent si in
aceelasi timp sa te concentrezi asupra viitorului.
Obiectivul unui lider este de a oferi celorlalti sensul scopului si al auto-valorii
Acesta este impossibil de realizat daca nu-ti cunosti propriile puncte forte si slabiciunile,
sau esti nesigur in privita directiei pe care vrei sa-ti indrepti viata profesionala si
personala. Imbunatatirea gradului de autocunoastere este o parte esentiala pentru a
deveni un lider eficient si atent la influentele tale asupra celorlalti.
Oamenii respecta liderii care detin valori puternice si care isi asuma responsabilitatea
pentru alegerile pe care le fac. Pentru a demonstra aceasta putere interioara trebuie sa fii
vazut conducand. Arata-i echipei tale ca ai increderea necesara pentru a-ti asuma
riscurile, ca poti face fata acestora in perioade dificile, ca esti pregatit sa inveti, sa te
adaptezi si sa crezi noi oportunitati de afaceri.
Problematica complexă a leadership-ului reprezintă un punct de interes de câteva
decenii, specialiştii fiind interesaţi să afle cine sunt cei care au capacitatea de a-şi
imprima viziunea lor organizaţiilor şi de a influenţa activităţi importante ale acestora, şi
dacă aceste calităţi sunt naturale sau pot fi dezvoltate. Pentru identificarea
caracteristicilor liderilor au fost analizaţi mari conducători, dar încă nu au putut fi
descoperite tipare în care să se încadreze toţi cei care au calităţi de lider. Într-una din
cercetările sale, W. Bennis a intervievat 60 de lideri ai unor corporaţii importante, având
o vârstă medie de 56 de ani. Din acest eşantion, 48 erau bărbaţi albi, numai 6 erau femei
şi 6 bărbaţi negri. Toţi erau căsătoriţi, la prima căsnicie, şi erau susţinători ai instituţiei
Leadership

familiei. Bennis a descoperit existenţa a patru competenţe comune tuturor celor


intervievaţi, respectiv:

• managementul atenţiei;
• managementul semnificaţiei;
• managementul încrederii;
• managementul propriei persoane

Managementul atenţiei se referă la capacitatea liderului de:

• a atrage oamenii prin crearea unei viziuni;


• a comunica această viziune celorlalţi;
• a-i determina pe oameni, prin puterea propriului exemplu, să încerce să
împlinească împreună această viziune.

Managementul semnificaţiei reprezintă capacitatea liderului de a le comunica celorlalţi


propria viziune în aşa fel încât aceştia să poată înţelege semnificaţia obiectivelor,
direcţiilor sau aspectelor pe care aceasta le implică. Liderii au abilitatea de a integra
fapte, concepte şi anecdote în semnificaţii pe care alţii le înţeleg cu uşurinţă.

Managementul încrederii se referă la capacitatea liderilor de a inspira încredere


celorlalţi. Un element fundamental al construirii încrederii îl reprezintă soliditatea,
trăinicia şi consistenţa acestui sentiment. Oamenilor le place să urmeze lideri pe care se
pot baza, chiar dacă nu le împărtăşesc punctele de vedere, şi nu lideri cu care sunt de
acord, dar care îşi schimbă poziţia. Încrederea are în vedere şi capacitatea liderului de a-şi
respecta cuvântul dat, de a păstra secretul confidenţelor încredinţate şi de a menţine
sistemul de valori instituit. Managementul propriei persoane porneşte de la concepţia
potrivit căreia liderii eficienţi se înţeleg pe ei înşişi (îşi cunosc punctele tari şi punctele
slabe) şi acţionează în limitele capacităţilor lor. Datorită acestui fapt, liderii au încredere
în propria persoană şi nu privesc greşelile drept eşecuri.

În opinia lui Bennis, în prezenţa liderilor, oamenii:

• se simt importanţi;
• se simt competenţi şi au încredere în ei înşişi;
• se simt parte a unui întreg, a unei echipe;
• consideră munca drept o provocare interesantă.

În trecut, studiul leadership-ului a fost dominat de patru abordări principale. În opinia lui
C.G.Browne şi T.S. Coltor se disting:

• teoria omului mare;


• abordarea situaţională;
Leadership

• abordarea liderului carismatic;


• abordarea comportamentală.

Teoria omului mare reprezintă o abordare a leadership-ului bazată pe presupoziţia


conform căreia unii oameni s-au născut pentru a conduce sau că liderii apar în anumite
momente istorice prielnice, atunci când evenimentele fac posibilă plasarea lor în poziţii
de conducere. De aici, ia naştere următoarea întrebare: istoria creează lideri sau liderii
creează istoria ? Exemplele sunt numeroase, precum V. I. Lenin sau A. Hitler.
Abordarea situaţională, spre deosebire de teoria omului mare, consideră că cerinţele
situaţiei determină cine va conduce. Unind cele două abordări, reiese că liderul este acea
persoană înzestrată cu atribute care îi permit să profite de apariţia unei anumite situaţii.
De exemplu, I. Gandhi. Abordarea liderului carismatic este asemănătoare teoriei
omului mare, bazându-se pe ideea că anumiţi oameni sunt înzestraţi cu unele atribute
deosebite- chiar selectate de intervenţia Divinităţii- astfel încât ceilalţi îi urmează. De
exemplu, Moise sau Isus Hristos. În perioada modernă, conceptul de carismă este legat
mai mult de atributele de personalitate, precum: farmec, clarviziune, entuziasm, energie
şi inteligenţă. şi mai puţin de graţia divină. Exemplele sunt numeroase, precum J.F.
Kennedy sau R. Reagan.

Abordarea comportamentală a fost des folosită în cercetarea leadership-ului,


pornind de la încercarea de a observa:

• ce fac liderii eficienţi;


• ce funcţii îndeplinesc ei pentru a asigura atingerea obiectivelor;
• cum îi motivează pe ceilalţi.

Astfel, accentul nu mai cade pe caracteristicile personale, ci pe comportamentele adoptate


de lideri în desfăşurarea unor activităţi, acţiuni sau funcţii. Avantajul acestei abordări este
acela că sunt considerate drept irelevante caracteristicile înnăscute, fiind în schimb
importante comportamentele observabile. Prin urmare, dacă poate fi identificat
comportamentul care asigură eficienţa în leadership, atunci acesta poate fi învăţat, iar
dacă este nevoie de calităţi înnăscute, atunci vor fi selectaţi oamenii care le posedă,
instruirea devenind irelevantă.
Abordarea prin prisma trasaturilor leaderului

Inceputul studiilor consacrate leadershipului s-au facut pe coordonatele acestei abordari,


axata pe ideea ca diferentele intre performantele subordonatilir se datorasc trasaturilor
leaderului. Studiile efectuate in cadrul acestei abordari se bazau pe metodologia
compararii unor esantioane reprezentative de leaderi si de nonleaderi, in scopul
evidentierii trasaturilor fizice si de personalitate care ii diferentiaza sensibil pe primii de
secunzi. Principalele trasaturi luate in considerare au fost urmatoarele:

-caracteristici fizice- varsta, inaltime, greutate, infatisare;


Leadership

-caracteristici de baza- clasa sociala, educatie, experienta, mobilitate


profesionala;

-personalitate- spirit introvertit/extravertit, independenta, incredere in sine,


caracter hotarat, tendinta de autoritarism, spirit amiabil/agresiv, inclinatii de
domonare/subordonare;

-inteligenta- cunostinte, judecati, mobilitate intelectuala;

-caracteristici sociale- prestigiu, tact, diplomatie, spirit de cooperare,


charisma, popularitate, abilitate manageriala;

-„spiritul muncii”- responsabilitate, initiativa, spirit finalizator, tenacitate.

In cadrul altor investigatii de referinta, E. Ghiselli a studiat opt trasaturi de personalitate


(inteligenta, initiativa, abilitatea de supraveghere, siguranta de sine, afinitatea pentru
lucratori, spiritul decis, masculinitatea-feminitatea, maturitatea) si cinci trasaturi de
motivatie (nevoia de securitate a locului de munca, nevoia de recompensa baneasca,
nevoia de putere asupra altora, nevoia de autoactualizare, nevoia de implinire
ocupationala). In baza cercetarilor efectuate, autorul citat a ierarhizat trasaturile
mentionate in urmatoarele grupe:

-caracteristici foarte importante, in ordine: abilitatea de supraveghere, nevoia


de implinire ocupationala, inteligenta, autoactualizarea, siguranta de sine,
spiritul decis;

-caracteristici de importanta moderata, in ordine: lipsa nevoii de securitate,


afinitate pentru lucratori, initiativa, lipsa nevoii de recompense banesti,
maturitatea;

-carateristici lipsite de importanta: masculinitatea- feminitatea

Exemple de lideri

Povestea lui Leach Walesa. In 1980, cand muncitorii de la Santiere Navale Lenin
din Gdansk au intrat in greva cerand conditii mai bune de lucru, guvernul comunist a luat
masuri drastice. Walesa era unul dintre muncitorii electricieni de pe santier si, totodata,
unul dintre liderii Solidaritatii, o organizatie sindicala independenta. Nu avea un inalt
nivel de educatie si niciodata nu s-a considerat mai mult decat un simplu muncitor. Dar,
atunci cand colegii lui au avut nevoie de un lider, el a intervenit pentru muncitorii
grevisti. In ciuda arestarilor si a intemnitarilor, calitatea lui de lider a inspirat poporul
polonez sa lupte pentru rasturnarea regimului comunist. In 1983, i s-a acordat Premiul
Nobel pentru Pace si in 1990 a fost ales presedintele Poloniei.
Leadership

Carolyn McCarthy este un excelent exemplu de persoana care a invins nesansa de


a deveni lider. Casnica si asistenta medicala part-time, dna McCarthy traise toata viata in
cartierul Long Island (New York) impreuna cu familia sa, pana in ziua de 7 decembrie
1993, cand lumea ei a fost distrusa. Un pistolar dement i-a impuscat mortal sotul si i-a
ranit grav fiul, intr-un acces de furie venit din senin, pe cand se gaseau intr-un tren de
navetisti in Manhattan. In urma acestei experiente ingrozitoare, Carolyn si-a descoperit o
putere pe care niciodata nu realizase ca o are. Ea a demonstrat un curaj extraordinar pe
toata perioada investigatiilor efectuate de politie, a anchetei si a procesului care a urmat,
incheiat cu condamnarea criminalului. A devenit o sustinatoare pasionata a drepturilor
victimelor si a facut lobby intens pentru promulgarea unor legi care sa controleze mai
bine armele. La sfarsitul anului 1996, Carolyn McCarthy, cea care se autodefinea ca fiind
o casnica linistita din Mineola, a lfost aleasa candidat pentru Congresul Statelor Unite in
cadrul uneia dintre cele mai emotionante si mai impresionante emisiuni de suport
bilateral din istoria Statelor Unite.
Leadership

Bibliografie:

1. Christina Osborne “Leadership”, Ed. Essential Leadership, 2008


2. Fiona Elsa Dent “The Leadership Pocketbook” Ed. Management Pocketbooks,
2005

Potrebbero piacerti anche