Ce mi-a mai rămas decât să visez în şoapte la tine
O crudă şi nesperată alunecare de suferinţă peste mine Ca de obicei…în noapte la fel de singur şi amărât Destinul singur cred că mi l-am pecetluit.
M-am născut singur Doamne, şi singur o să mor
În astă lume rece şi atât revărsată de dor. Nu pot avea ce toţi au, totul e doar cenuşă udă Şi eu a corpului suflare îmi sunt slugă.
Dragostea doare atât de mult când e singură
Obişnuit să îmi iau iarăşi o tristă figură Stau şi gândesc ce poate să mai fie Într-o noapte cu lumină de făclie.
Suferinţa e amară, dar inevitabil necesară
În astă lume vlăguită , atât de precară O umbră pluteşte în preajma mea E dragostea, nerăsplătită şi grea !
Am făcut tot ce-am putut, dar tot o să lupt
Pentru un loc de linişte de lume rupt În care o să am şi eu dragostea plânsă Acum e doar o lumânare stinsă…
Şi-n ceasul tare, te suflu cu acest blestem
În noapte singur şi trist să te chem Să te chem….cu un dulce sărut Pe care tu nu l-ai mai vrut…
Să-l cerşeşti, implorând ca aerul ce-l respiri
Să ţi-l aducă în sânge, în fierbinţi simţiri Dar să nu îl poţi stinge cu nimic altceva Decât cu căinţa pentru fapta ta ! Cuvinte atât de umile, veniţi pe buzele mele Şi ascultaţi-mi dorinţa, şi sentinţele grele Puneţi-le la muncă în noaptea rece, sticloasă Sufletul să îi cuprindă cu tristeţe pâcloasă !
Iar zâmbetul ei să nu mai arate a zâmbet
Până nu îi voi da drumul din al meu suflet Şi dragostea-i fie înţepătoare în a ei inimă Aşa cum a fost a mea de plină !
Cât de uşor se transformă dragostea în ură
Dacă sărutul nu îţi cade alene pe gură ! Cu indiferenţa atât de mică m-ai pălmuit Eu cu astă înfrângere te-am chinuit…
Am pierdut în faţa ta, dar nu mi-a folosit
Decât pentru aste cuvinte ce le-am rostit Să-mi spargă pieptul, nu mai vreau Aşa că venin afara o să-ţi dau…
Calcă-mă în picioare şi o să fii strivită
Chiar de tine, când eu nu voi fi privit Mi-am întors faţa ca să nu mai văd Cât în sufletul tău o să fie prăpăd…
Îmi pare rău, efemeră femeie ca toate altele
Te-am gustat, dar ţi-am întors acum spatele Cu tăcerea mea te-am câştigat pentru puţin Cu tăcerea ta ţi-ai dat un chin…
Offf….amare cuvinte goale…nu mă descărcaţi
De-a mea greauă povară…deşi încercaţi. În van mi-e tot, iubire, speranţă, credinţă Dacă iubirea-mi nu e-o fiinţă…