Rolul filosofiei in universitate/societate

Secolul al XX-lea ni se dezvăluie ca un secol al transformărilor rapide în toate domeniile vieţii, un

secol al intensificării schimburilor şi contactelor dintre popoare, organizaţii economice, politice, culturale,
ştiinţifice etc., ca un secol al performanţelor ştiinţifice, al globalizarii şi al exploziei informaţionale. Un
final al revolutiei industriale si al postmodernismului se deschide in fata ochilor nostri si cu indarjire mai
speram la pastrarea umanismului in fata viitorului om bionic.
Societatea secolului XXI pare că se afla într-un cult al momentului. Ritmul antrenant al schimbarilor pe
taramul economiei, politicii şi tehnico-ştiinţifice, oscilanta solicitare a atenţiei şi participării noastre la
realizarea acţiunilor practice pot crea, uneori, impresia că epoca noastră este cu precădere o epocă a
înfăptuirilor materiale exterioare omului.
Civilizaţia contemporană nu este o civilizaţie a aşteptării. Teama în faţa timpului ireversibil conduce la
o renunţare: renunțarea la contemplaţie, la meditaţie, la gândire speculativă sau la căutarea spiritului.
Această teamă este, în același timp, şi teama în faţa riscului întâlnirii cu sine sau cu implacabila moarte.
Fiecare om care a cochetat cu întrebări şi a conversat cu sine însuşi, dorind să afle răspuns la
întrebarea Cine sunt?, a dat șansa naşterii unui filosof. Dar drumul filosofiei a urcat din afora intr-un turn
de fildes si a devenit astfel o castă esoterică, din care agora nu prea mai înţelege nimic. Filosofia nu mai
este considerată practică şi utilă pentru viaţă. O evitam de parca nu am vrea sa ramanem noi cu noi insine.
Cu toate acestea nu filosofia s-a schimbat cel mai mult, ci lumea asupra căreia s-a îndreptat
contemplația filosofică s-a transformat.
Mergând prin hățișul istoriei noaste, determinată fiind de profesia actuală, descopăr slalomul greoi al
fenomenului filosofic de pe la noi.
Apropape dispărută în deșertul comunist, ca urmare a reformei din 1948, filosofia ajunge să tremure în
umbra unei singure direcții impusă dictatorial lucrărea lui Stalin “Materialismul dialectic şi materialismul
istoric”, rescrisă în 1958 sub titlul “Fundamentele filosofiei marxiste”. Scindarea între “materialism” şi
“idealism”, primatul materiei şi caracterul secund al conştiinţei, “legile dialecticii”, etc au constituit
reperele discursului filosofic oficial pe toată durata comunismului românesc. Teoretic, această “filosofie” se
prezenta ca un “ghid de acţiune” în vederea realizării sarcinilor de Partidu. Mai mult nu întâlnim o
dizidență remarcabilă prin care să opună ideiule “socialismului real” celui “marxist autentic”. Din acest
motiv realitatea comunistă a filosofiei prezintă uin singur tablou: filosofia materialist-dialectică coincide în
România ca “învăţătura Partidului”, niște teze aride completate de fragmente fără noimă din discursurile lui
Ceauşescu. Pe acestea trebuiau să le învețe oricine absolvent de liceu care dorea să ajungă student la
facultatea de istorie-filosofie până în 89.
Schimbările din ’89 – ’90 au adus adus filosofia în spaţiul public. În acel timp în care descopeream o
lume nouă, descopeream, în egală masură, noi cuvinte pentru a o numi: problematizarea, ironia, nuanţele
subtile, făceau loc celuilalt într-un dialog care depășea barierele “discursurilor” şi a “aplauzelor spontane”.
Și cu toate acestea aplecarea spre filosofie, sau spre filosofia istoriei a dispărut din aria preocupărilor
facultății de istorie. Un divorț ale cărei motive sunt și acum de neexplicat.
Influența occidentului, dezvoltarea tehnologică, lentoare balcanică și ambiții de nișă au făcut ca
filosofia de pe la noi să fie marginalizată la ceva din care nu se face bani.
Apoi filosofia se fragmentează: mai întîi în adevărate continente/insule precum psihologie, sociologie,
politologie(din aceasta am făcut un curs total opțional), asistenţă socială, relaţii internaţionale, studii
europene etc.. Fiecare are pretenții, așteptări, nișe de afirmare si locuri pe piața muncii dar fiecare ajunge la
un punct în care nevoia de sinteză solicită revenirea la matca filosofiei de care s-a desprinds. Noile direcții
au ajuns să considere (în spirit pozivitist) filosofia ca aparţinînd preistoriei domeniului lor sau mai rău, este
dispreţuită de “ştiinţele socio-umane” și catalogată drept vorbărie goală, care se reduce la nişte trucuri de
limbaj ce pretind a spune totul, dar nu spun, de fapt, nimic. Filosofia (aşa cum se practică în România) nu e
nimic altceva decît ultima linie de rezistenţă faţă de noua formă de raţionalitate utilitară care – vrem sau nu
– aparţine nu doar prezentului, ci şi viitorului.
Eşecurile filosofiei postdecembriste de la noi sunt, după opinia unor analiști:
Limitarea la inovația de limbaj prestanţa;
Absența filosofiei din conștiința publică / absența din agora;
Ambiția filosofiei de a nu se adresa maselor (ea presupune o riguroasă asceză a studiului);
Dezinteresul instituțiilor față de importranța filosofiei și au încurajat marginalizarea disciplinei
(filosofii nu a avut nimic de obiectat la marginalizarea disciplinei în învăţămîntul liceal, la elaborarea
programelor liceale şi universitare, la discutarea criteriilor de “acreditare” şi de performaţă în domeniu)
Filosofii autohtoni au părut tot timpul străini de asemenea considerente pămînteşti şi convinşi de
capacitatea de seducţie a unei discipline menite a traversa toate vicisitudinile timpului.
Capacitatea vocală a filosofiei și filosofilor români a rămas aproape aceeași de prin 48 până azi. Nu
producem ci doar consumăm idei, ale altora. Da, nu e obligatoriu să inventăm apa caldă dar, pe lângă
realitătile cotidiene filosofia nu este o Boudica vikingă ci o slujnică pusâ în slujba intereselor străine de ea.
S-a integrat perfect într-o stare de ambiguitate lașă și riscă să fie înghițită (asa cum este si o mare parte a
opiniei publice de pe la noi). Poate că la un moment dat i se va pune o întrebare din partea acestei societrăți
aflate în plin maratron (nici ea nu știe prea bine către ce). Abia atunci, trezită din somn filosofia și cei ce o
poartă în structura lor vor realiza ce șansă a fost pierdută. Morala e deja migrează! Plagiatul si impostura
par mai degraba regulile societatii noastre.
Filosofia a fost incapabilă a explica sensul anilor de comunism, violenţei pe care o actualizase atît
instaurarea acesteia, cît şi Cel de-al Doilea Război Mondial, coabitării majorităţii populaţiei cu regimul în
anii ’60 – ’70, apoi a adîncirii în delirul lui Ceauşescu cu umilinţele şi privaţiunile lui, a izbucnirii violente
din Decembrie ’89, a revenirii foştilor în guvernele post-decembriste, a derivelor “tranziţiei”, a trecerii de
la proclamarea egalitarismului la afişarea diferenţierii sociale, a eşecului “reformelor”, a prăbuşirii
ultimelor repere ale tradiţionalului şi a imergenţei noilor tehnologii şi facilităţi care şi-au creat publicul lor.
Pe acest teren filosofia a încercat explicaţia confruntării Binelui şi-a Răului, dar din care nu mai e deloc
clar cine-a ieşit învingător. Uneori Binele nu este atât de frumos!
Lumea nu a înţeles în filosofie proiectul comun de a gîndi ceea ce ni s-a întîmplat şi ni se întîmplă, iar
filosofia a ratat şansa de a-i învăţa pe oameni să-şi asume propria viaţă la nivelul semnificaţiei. This is her
big failure!
Soluții pot fi dar pentru ca ele să devină practicabile trebuiesc nu afirmate ci declamate în agora cu
insistență și aplomb.
 Dezvoltarea și susținerea unor centre de cercetare;
 Conexiunea filosofiei cu ştiinţele şi problematizarea premiselor şi a rezultatelor acestora astfel încât
universitatea să nu mai apară ca o o federaţie de facultăţi închise;
 existenţa unor grupuri de “inutili” care să formeze funcționari pentru a gîndi ceea ce într-adevăr merită
a fi gîndit: sensul experienţei noastre, trecute, prezente şi viitoare. Dacă meditînd asupra experienţei lor
oamenii vor descoperi că nu sînt singuri, filosofia va însemna – din nou – ceva pentru ei şi va avea un
loc în inimile lor.1

In raportul sau cu scoala filosofia isi gaseste locul cel mai prolific, desi astazi educatia se raporteaza
mai mult la succes, la bani, la realizarea materiala in viata. Scoala si educatia nu trebuiesc vazute doar
ca mijloace ci ca menirea fiintei de a isi implini privilegiul fiintarii. Invatarea, adica antrenamentul
vietii, nu ar trebui sa se termine, de fapt, niciodata, oricat de muulte statii ar parea pe drum. Ignorarea
filosofiei si a modului sau de abordare conceptuala a realitatii nu poate fi ignorat atata vreme cat acest
lucru a dus la crearea unei societati in care multi tineri, liderii de maine, sunt la pragul analfabetismului
functional. Mai multe informatii, accesul nelimitat la acestea fara instrumente de verificare genereaza,
in mod evident, blocaje, absenta unei sinteze care sa le permita sa distinga necesarul de balast.

Yuval Noah Harari afirma in lucrarea ,,21 de lecții pentru secolul XXI” ,,Într-o lume aflată în
permanentă schimbare – ultimul lucru pe care trebuie sa-l ofere un profesor elevilor săi este mai multă
informație. Deja au parte de prea multă. În schimb, oamenii au nevoie de abilitatea de a interpreta
această informație, de a distinge între ceea ce este important și ceea ce nu este important și, mai presus
de orice, de a îmbina mai multe fărâme de informațieîntr-o imagine de ansamblu asupra

1
Un loc pentru filosofie. Periplul filosofiei romanesti de la “Fundamentele filosofiei marxiste” pana azi si despre proiectul lui Constantin Noica
Mihai Maci decembrie 4, 2012 Analize, Cultura, Sinteze în http://www.contributors.ro/cultura/un-loc-pentru-filosofie-periplul-filosofiei-romanesti-
de-la-%E2%80%9Cfundamentele-filosofiei-marxiste%E2%80%9D-pana-azi-si-despre-proiectul-lui-constantin-noica/
 lumii”(...)Informații multe, minim de libertate – să gândească singuri- elevii vor avea propria imagine
asupra lumii chiar dacă nu vor reuși o sinteză vor avea timp. Dar ... timpul nostru s-a scurs iar deciziile
pe care le vom lua în următoarele câteva decenii vor modela viitorul vieții înseși, și putem lua aceste
decizii doar pe baza viziunii noastre actuale asupra lumii. DACĂ acestei generații îi lipsește o viziune
cuprinzătoare asupra cosmosului, viitorul vieții va fi decis în mod arbitrar.” 2

De aceea Universitatea ar trebui să fie mai elastică, iar cel care studiază filosofia să mai studieze un
domeniu umanist, de pildă, sau un domeniu în ştiinţele sociale. Un institut sau un seminar de filosofie
în Universitate, care să se adreseze tuturor studenţilor este binevenit pentru că filosofia poate fi făcută
nu ca erudiţie, ci ca exerciţiu al gândirii. Pana la urma cred că exerciţiul gândirii nu e un lux iar
învăţământul filosofic sau chiar discuţia filosofică poate aduce o contribuţie importantă in asezarea
vizionara a conceptelor realitatii. Universitatea şi învăţământul universitar trebuie să formeze, în primul
rând, o minte bună.

Subiectele "fierbinţi" ale societatii si cunoasterii nu garantează succesul filosofiei practice în faţa
celei teoretice, ci relevanţa distincţiilor. Ori o teorie bună despre distincţii se poate face doar în
metaetică, metalogică, metafizică, metafilosofie adică exact în interiorul filosofiei teoretice, departe de
lumea dezlănţuită. Coborârea filosofiei în stradă riscă să devină doar un gest teatral atâta timp cât nu le
poate spune oamenilor ceva important despre ei înşişi.aceasta ruptura face a filosoful sa nu poata
discuta, de pilda, cu un politician ca politician. Ar deveni un monolog si astfel nu ar mai avea rost
prezenta celuilalt. Oamenii ei fac si ei o mulţime de distincţii false la care ţin foarte mult. Tocmai
pentru a le corecta filosoful are menirea de a incuraja dezvoltarea unui sistem critic de gandire in cursul
formarii viitoarei societati.

Intre a scoate filosofia spre agora si a o adaposti la nivelul unor laboratoare de idei filosofia trebuie
sa accepte ca poate fiinta in ambele spatii. Conditia reusitei ei este ca partea sa aplicata sa fie mai
prezenta in celelalte forme ale cunosterii, dar pentru acest lucru Facultatea de filosofie trebuie sa aiba o
strategie bine ancorata in problemele actuale ale omenirii si o buna viziune despre viitor.
Despre influenţa decisivă a sistemului culturii asupra filosofiei cugetă Ştefan Afloroaei,
menţionând: „Filosofia s-a afirmat în lume exact acolo unde s-au afirmat şi artele, ştiinţele, tehnica şi
religiozitatea unei comunităţi” [3, 40]. Şi trage concluziile fireşti: „Dacă una singură dintre aceste date
ar dispărea, totul probabil ar fi pierdut. Nu ai mai putea vorbi atunci despre existenţă cu adevărat
istorică, vie, a unei comunităţi” [3, 41). Iar cu referire la filosofie afirmă în mod optimist: „Am multe
motive să cred că în spaţiul european de viaţă şi de cultură, spaţiul din care facem, totuşi, parte,
filosofia va conta mult şi în continuare. [...]... filosofia, ca reflecţie liberă cu privire la sine şi la situaţia

2
Yuval Noah Harari - ,,21 de lecții pentru secolul XXI”, Ed. Polirom, Bucuresti, 2018, pag. 261
 istorică a omului, se vede chemată din nou să ne spună ce anume se întâmplă cu noi. Şi, dacă o vom lua
în seamă, vom înţelege mai bine ceea ce urmează să facem în continuare” [3, 41].3

Asa cum arta de a trăi presupune preţuirea vieţii şi a tuturor fiinţelor umane, arta de a gandi presupune si
cunoasterea si meditatia filosofica.

BIBLIOGRAFIE
 Delia Steinberg Guzmán - Filosofia - educație pentru viață, https://www.noua-acropola.ro/filosofia-educatie-
pentru-viata/
 Anca Vasiliu - Finalitatea filosofiei pentru omul contemporan, 06 Mar, 2013, https://ziarullumina.ro/repere-si-
idei/finalitatea-filosofiei-pentru-omul-contemporan-79592.html
 Izvoare de filosofie: Aplicații terapeutice ale filosofiei. Psihoterapia existențială și originile sale în
existențialism, https://radioromaniacultural.ro/izvoare-de-filosofie-aplicatii-terapeutice-ale-filosofiei-
psihoterapia-existentiala-si-originile-sale-in-existentialism-vineri-11-octombrie-2019/
 Ungureanu Laurenţiu - INTERVIU cu Mircea Flonta, filosof: De ce ar trebui să înveţe filosofie studenţii de la
toate universităţile, (30 aprilie 2016), https://adevarul.ro/educatie/universitar/interviu-mircea-flonta-filosof-
artrebui-invete-filosofie-studentii-universitatile-1_572213fd5ab6550cb86cf5cc/index.html
 Elena Găvan - ROSTUL FILOSOFIEI, APRIL 19, 2016 / REVISTA QUASAR,
https://quasarcnsh.wordpress.com/2016/04/19/rostul-filosofiei-2/
 Sandu Frunza - DESPRE PROVOCĂRILE SOCIETĂȚII BAZATE PE COMUNICARE LA
ADRESA FILOSOFIEI , https://frunzasandu.wordpress.com/2018/12/08/sandu-frunza-despre-provocarile-
societatii-bazate-pe-comunicare-la-adresa-filosofiei/
 Claudiu Mesaros - Filosofia in universitatea contemporana
https://www.academia.edu/34951460/Filosofia_in_universitatea_contemporana
 Cătălin Bobb - Urbanizarea filosofiei, http://tribuna-magazine.com/urbanizarea-filosofiei/
 Yuval Noah Harari - 21 de lecții pentru secolul XXI, Ed. Polirom, Bucuresti, 2018

3
Ţapoc Vasile- Filosofia si stiinta in interactiunea lor: Tendinte dominante” https://lib.ase.md/wp-
content/uploads/publicatii/Publicatii%20Asem_2010/Conf%20filosof%20A5%20c.pdf