Sei sulla pagina 1di 80

eiP

\ -,,,.-HUMANITAS
MINIMA MORALIA
ANDREI PL[$u t-a nascllt la 23 august
Facultnfii de Arte Plastice, Sectia de
194, in Bucure$ti' Absolvent al
istoria 5i teoda artei Doctoratul
in istoria artei ta Universitatea Bucurqti, cu teza Sentimenlul Mturiiln
Andrei Plesu t
&\fufi emcpantr.Lf'IT univeNibr la Academia de Arte Plasfice, Bucurctti
(cursuri de istotie gi criticd a artei modeme romar€9ti) (1980-1982)'
Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie,
Unive$itatea Bucure$ti (1991-1997) Fondator 9i direcbor al slpttrrne-
Minima moralia
natului de culture Dilen (1993). Fondator 9i Pr€gedinte al Fundaliei
Noua Europd Fi rectorul Colegiului Noua EuroPi (194) Membru al
World Academy of Art and Science (1994. Membru al Acaddmie Inter- ELEMENTE
phil hoto-
nationale de Philcophie de l'Art, Genev4 Elvegia (1999). Dr'
ris causa al Unive6it5lii Albe*-Ludwig din Freiburg im Breisgau,
PENTRU O ETICA
Gerrnania (2000) 9i al Universititlii Humboldt din Berliry G€rmania
(2001). Commandeur des Arts et des l€ttres, Paris, Franta ( 1990)' New
A INTERVALULUI
Europe Prize for Hi8her Education and Researclr" Berlin (19q3) Premiul
Academiei Brandenburgice de gtiinte din Bertin, Germania (1996)'
Ordre national de la Ilgion d'honneur al Frantei (in martie in Srad
de comandor gi in decembrie in Srad de mare ofiter) (1999), Premiul
Corvinus al Academiei Maghiare de gtiinfe (1999), fuinul National
,,serviciu Crcdincios" in Stad de Mare Cruce (m00), Pr€miul Mittel-
europa al Ministerului Austriac al Cercettrrii (Viena, 2m2t Premiul
Jo6eph Bech oferit de Fundalia Afred ToePfen (2002) etc.

s€RTEI(l:Cdllttoie ln 1 lneafotmelor, Eseuri de isloie €i teoie a artei,Meti-


dia e, 1974 Pilorcsc ,i tuelancolie. O analid a sentinefitltlui fialuii in
cultura eurcpeanll, Univers, 1980; reeditare Humanitas, 1992' 2ffi3;
Fraficeso Cwrdi,Nle1diarc,1981; Ochiul il
dtltile (eseuri), Meridiane,
1986; Minima moralia. Elefiente pentru o eticll a intennlului, Cartea Ro'
maneascI, 1988i reeditare Humanitas, 1994 2002 2M6 lttad,: ftancezA'
L:Heme Pa.is, 1990;8erman5, Deuticke, Vien4 192; suedezS, Dualis,
Ludvika, 1995; maghiard, Tiniv6r, CIui, 2000; imPreunA cu fragmente
di^ Limba pdsdtitor, Jelenkor Kiad6, P6cs, 2000; slovace, Kalligram,
Rratislava, ZnDi lunalul de l4'l*4r1i, Huri].e'iitas, 1993 (trad: Sermand,
Tertium, Stuttgart, 1999; maghiari, Koin6nia, RedaP€5'ta, 2c/J,0) ; Lirnba
pdgtilot, Humanilas, 1994; Aip ri 9i t ldrti ale tranziliei, H\tna ita6'
1996; Eliten - Ost und West, walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001;
Despft tnge'i, H!6a itas, 2003; rceditare m04 m05; Obscenitdtet W'
bh,r4 Humanitas, 20M ; t€fd'ilFite 2ffi5; Deslre b d
e in Est ,i tu Vest

Fi dlte ese ri,l'J.1tJ'rrla itas, 2006, precum 9i numeroase studii ti articole


in reviste romane$ti 9i strdine.
H UMAN ITAS
BUCURESTI
Coperta seriei
ANGET.A, ROTARU

Lri CONSZIM1NNOICA.
Dacd nu l-ag f cunoscut, n-ag fi
putut scrie aceasul c^rte.
Dacd l-ag fi ascultat, n-ap f suis-o.

D$cri€r€a CIP a Bibliotecii Nationale a Rorneniei


PLE9U, ANDREI
Minima rnoralia: elemente pentru o eticl a intervalului /
Andrci Ple9u. - Bucuregti: Humanitas, 2008
xsBN t&973-5G1%9-3
t7

o HUMANiIAS 2m5 , 2ffi6, 2W


EDITURA HIJMANIIAS
Piats he6ei Liberc 1, 013701 BucurEgti, RornAnia
tel.0211408 83 50, fax m1,/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi CARTE PRIN POOTA: tel./fax 021 /311 23 30
C.P.C.E. CP 14 Bucu.etti
-
e-mail cpp@humanitas,ro
www.librariilehumanitas.ro
cArtua PRECAWrT St tAtuurunt

1. Nu oferim cititorului, in cele ce urmeazi, un


tratat, fie 9i minimal, de eticd. Ci doar o suiti de
observalii rapide, ndscute in marginile unui te-
ritodu in care autorul a fost adus nu prin price-
pere profesionalX sau printr-un neutru interes
teoretic, ci prin imprejurdrile, de tot soiul, ale vie-
lii zilnice: exasperdri gi euforii, zel intelectual gi
confuzie sufleteasc5, intAlniri cu prieteni gi cu ne-
prieteni, furii, iubiri, perplexittrli 9i speranfe. La
un moment dat, am resimlit drept indispensabi-
ld identificarea trnei minime coerenle in acest vAr-
tej al pluralitefii care e spectacolul fiecdrei vieli,
dar pe care ne-am obignuit, tocmai pentru ci e
at6t de ,,comun", sd-l ldsdm la voia intAmpldrii, ca
pe o penumbrd subhteleasd. Ni s-a atras atenlia,
pe de o parte, cd recuperarea ordinii etice e iluzo-
rie sau prezumfioasd, gi, pe de alte parte, cX ime-
diatefea eticului gi didacticismul normelor sale
ii anuleazd demnitatea speculativa. Am accePtat
cd, intr-adevdr, nu suntem in situalia de a formu-
la ritos o compactd criteriologie morald, dar am
rimas la ideea c5, inainte de a fi intr-o asemenea
utopicd situafie, trebuie totuti sd gdsim o
- -
8 umtut MIRALTA CATEVA PRECAUTII 5I LAMURIRI 9

ordine a ciutdrii ordinii, o tehnicd a agteptirii rds- r1e la o nevoie acutd de consolidare mentald, de
punsului. Intervalul dintre obnubilare morald 9i lustificare interioard 9i de orientare. N-am ciu-
edificare nu poate fi strdbitut in suspensia ori- tat deci solulii teoretice, ci sprijin concret, lSmu-
cirei exigenle. Trebuie se existe o conduitd a dru- riri imediat eficiente. Alt tip de discurs pur sau
muhi cdtre, chiar dacd adeadrata conduite nu se impur nu ne-a stat in vedere. -
poate htemeia decdt din perspectiva drumului in-
-
CAteva preciziuni suplimentare privind titlul
cheiat. A inlocui arbitrarul intervahirti cr o pre-or- ncestei cerli se vor gdsi in al noudlea ei capitol
dine, iald ce ni s-a parut ce putem incerca. Rostitd (,,Minimalism etic").
brutal, intrebarea care ne-a insolit mereu a fost 2. Cititorul va constata, frecvent, o anumiti dis-
aceasta: cum sd nu te smintegti, atunci cand n-ai proporlie ft1tre anvergura problemelor atacate 9i
gdsit inci reperul cuminleniei? Cum se supravie- tratarea 1or laconicS, dacd nu, adesea, expediti-
!uieste, decent, in interval? [n cele din urm5, am vi. Scris cu un constant sentiment al urgenlei, tex-
ajuns sd credem ce etica nici nu e altceva decAt o tul se complace, tot timpul, in sugestie 9i ebo95,
disciplind a interoalului, cA ea nu e acasd decal in rimAnAnd, nu o dati, la stadiul de degrosaj, la
spaliul de dinaintea opliunii ultime. in spaliul consemnarea maselor mari, nefinisate, ale temei.
propriu-zis al unei asemenea optiuni, preocupa- Ansamblul e mai cur6nd o indicare de axe 9i deli-
rea morald inceteazd a mai avea obiect: normele mitdri elementare decAt o expunere sistematici
devin surdsuri, disciplina devine grafie. Odce de- ;i adAncitS. La limitd, ne-am fi putut mullumi cu
mers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa publicarea sumarului, hleles ca un inventar de
dizolvare. probleme nuanlabile la infinit. Totul e efort de pri-
CAt despre lipsa de ,,puritate" speculative a eti- me instanle, ton al diapazonului, dinaintea unei
cului, ne-o asumdm cu relativ6 dezinvolturd. Am orchestre (deocamdatX) absente. Refuzdm, prin ur-
putea culpabiliza, la rAndul nostru, textele spe- mare, cu toata energia, postura Ftiutorului care de-
culative pentru lipsa lor de ,,impuritate" etice, iine relete de viald 9i le poate livra, la cerere.
adici pentru felul lor de a plana stancos dea- 3. Mullumim oamenilor 9i circumstanlelor care
supra abisurilor in care intdrzie- dezbaterea - mo- ultimii ani au pfiut fi prilejuri ale aces-
ral5 a fiecdruia. Repet5rn, n-am pomit la drum -torinpagini. -
Eternului feminin, in primul r6nd,
impingi de o interogativitate abstracte, constitui- prin ale cdrui intruchipdri eticul intrd 9i iese din
td in spalii rarefiate. Am pomit de jos, de la au- lume, ca o respirare fdrd sfArsit. De asemenea, cA-
tobiografie, de la cotidianul cel mai neindur6tor, torva prieteni gi cititori mdrinimogi, dispugi sI ne
70 urNtua MIRALIA I
COMPETENTA MORATA
redeschidd oricAnd, impenitenfi, credit in alb. in
sfArgit, celor potrivnici cane, prin indarjirile lor agre'
sive sau ascunse, au irrtrefinut, ir adAncul nostru,
acea iritare fertili, de care avem intotdeauna ne-
voie pentru a ne mobiliza.
Nu in ultimul rAn4 mulumim revistei.Via,ta Ro-
m|nuscd pentru publicarea multora din textele
acestei cirli gi Ilenei Mdldncioiu, in special, fdrh
ale cdrei solicitdri imperative ne-am fi oprit, pro- Competenla morald singura pe care nimeni nu Si-o con-
babil, duph obiceiul locului, la jumdtate de drum.
-
testd . Falsa autoritate morald: judecata 9i sfatul . Com-
petenla morald a ,,specialistului" . Agemrea paradoxald a
Valea Vinului, august 1987
cticii ca ,,1tiin!d" . Simlul etic 9i simtul comun . lreletsan-
la morah a omului ireprogabil . lnsuficienla morald ca feno-
nten originar aI eticii

Oamenii sunt, adesea, mai modegti decdt par. Or-


goliul are, uneori, subtilitatea de a le ingidui s5-si
declare, fdrd sfiaH, incompetenla, pAnX 9i in teri
torii in care nu e tocmai mdgulitor sd fii incom-
petent. A devenit, de pildd, un titlu de distincjie
interioard, un semn de onestitate intelectuald sd
poli admite cd in cutare domeniu nu e cazul sd te
pronunli, cX nu pricepi matematici, artd moder-
n5, lingvistici structurald sau orice alti disciplind,
mai mult sau mai puliqsibilinicd.,Existi nenu-
mdrafl critici literari care-FEi?Fi6ffe m u I gu m i gi ., ir*t,_\
sb proclame cd filozofia nu e keaba lor, dupi cum iii0e;;4
existd metafizicieni care se mAndresc de a nu frec- e\rq\a]\L
venta artele. Toti acceptdm de altfel, in retorica <l
zilnicX a conversaliei, cd unele lucruri ne rdmAn
inaccesibile. La limitd, suntem chiar dispugi sd
72 umtue MIRALTA coMPETENTA MoRALA 13
recunoastem, in rare momente ale uitarii de sine, 9,u
Tr;im intr-o inflatie barocd a competenlei mo-
(,.11-.
ci, in definitiv existd 9i oameni mai inteligenli de- l/o1,' rale, intr-o lume a cirei principald dezordine
cAt noi sau, in orice caz, mai invSlali decAt noi. Cu risci sd fie faptul cX toli membrii ei se simt mo-
alte cuvinte, toli gtim, din cAnd in cAnd, sd admi- ralmente in ordine sau cd toli resimt dezordinea
rdm, sd prlim c;tre un altul de jos in sus, pro proprie drept ne glijabill. L'enfer c'est les autres
iectAnduJ pe cerul exaltant al propriilor noastre, pirem a concede cu tolii. Prin uirira re,1e paradis -
neatinse, idealuri. Suportdm sd spunem 9i, la ri- c'est nous-m4mes.
goare. sd ni se spund cd nu suntern destul de har- increderea fiecdruia in propria autoritate mo-
nici, destul de iscusifi, destul de gtiutori, destul rald nu exprimi nici mdcar increderea intr-o in-
de indemdnatici. Ceea ce nu putem tolera e sd coruptibild sdmdnld de bine existenth dincolo
spunem 9i, mai cu seamd, sd ni se spuni cd sun- dc accidentele destinului individual - in addn-
tem moralmente precari, ci suntem corupli, ne- cul oricdrui exemplar uman. in ace st -caz, ea ar h
cinsti!i, discutabili din unghi etic. Un caragialesc ncceptabild in numele unei antropologii optimis-
personaj lduntric e gata neincetat s5-9i atribuie toa- te, pentru care ,,pdcatul originar" a putut com-
te defectele, cu condifia sX i se recunoasci in una- l.rromite armonia funclionald a firii omenegti, f5rd
nimitate mecar o calitate: tinuta morali. Aceasta n infecta totugi noblelea ei esenliald. Dar abuzul
nu inseamnd cI ne socotim, in toate episoadele de autoritate care are drept rezultat abuzul com-
vielii noastre, ireprogabili, cd nu ne cunoagtem ci- petenlei morale e mult mai pulin decAt atAt e sen-
t i menhrl difuz al propriei indrept;tiri, al infinitelor

justificiri pe care chiar actele noastre vinovate le


pot cdpeta, printr-o rafinatd 9i oarbi cazuisticd.
. Culpa etici e expediati in termenii unei Asumarea competentei etice e un gest tipic al ob-
tolerabile gregeli omenegti, distincte de natura tuzitSlii spirituale: e inceputul derivei etice. in
noastrd adevdrate care e, malgri tout, onorabild. imediatul cotidiary ea are doui forme specifice de
Pe scurt, singura autoritate pe care congtiinla nranifestare: tendinla de a judeca transant lumea
individuald nu 9i-o pune niciodatd sau aproape ;;i oamenii 9i aplecarea irepresibild de a da sfaturi,
niciodati la indoiald e autoritatea morald. Capa- invocdnd, drept argumenf propria calitate mo-
citatea de a distinge intre bine gi r5u, intre viciu ral5, laolalti cu o prezumfioasX ,,experien!5 de
gi virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la in- viatd". Nu e incd momentul sd discutim termenii
dem6na tuturor. in materie de etici, funcliondm in care se pun, in mod corect, problema judecilii
constant printr-o nedemolabile autocomplezen- 'rrorale 9i aceea a sfituirii. DeocamdatS, relinem
74 umtut MoRALtA coMPETENTA MoRALA 15

pericolul ca ele sd cadl in purd vanitate eticd. Ori- li\ etici. dar nu are, in chip necesat autoritate 9i
cum, 9i judecata, gi sfatul sun! prin natura 1or, in- competentS morald. Or, pe noi nu ne intereseazd
feioare actului efrc. Ele sunt practicate, de reguld, tlccAt aceasta din urm5. Competenta moralS nu
tocmai ca substitut al actului. ca eludare a lui, ca sc dobAndegte prin lecture gi prin hermeneuticd
modalitXli de a refuza sd-!i ajuli semenii, mimAnd istorich. Ea nu se preteaze la sistematica severi
prin discurs ajutorul insugi. Judecata eticd t Stiinlei. LdsAnd deschisd disputa socraticd din
-e o specie a dezimplicdrii,
- jurul posibilit5lii de ,,a invdla virtutea", ne vom
regte intotdeauna,,bun"
dupd cum sfatul
- fi-
e o specie a suficien- rcfugia, deocamdatd, in pacea disciplinatd a con-
- t cptelor aristotelice pentru a spune cd fapta mo-
!ei. AmAndoui penduleazd intre rigorism fad 9i
ipocrizie infatuatd 9i instituie in plan etic ralX nu poate fi obiectul unei cunoasteri exacte,
o mortal5 sterilitate.
- - intrucAt ea nu e necesard, nu are loc mereu in ace-
Existe totugi competen!5 eticd reald? $i dacX da, lagi fel. Pe de altd parte, fapta morali nu e nici ac-
cine o intruchipeazd? Este, de pildl, specinlistulin tidcntsld,in asemenea mXsuri incAt sd nu dea nici
probleme de istorie 9i teorie a eticii o competen- o gans6 raliunii investigatoare. Ea face parte din
t'a tegoria faptelor generale, adicd a faptelor care au
!i in rnaterie? Rdspunsul e elementar gi PromPt:
nu devii o autoritate moral5 intrucAt i-ai citit pe loc de cele mai multe ori in acelagi fel. De cele mai
Aristotel, pe Spinoza sau pe Kant. Erudilia eti- nrulte ori, dar nu irtotdeauna. Faptele morale cir-
nedublatd de vocalie eticd una dintre r'umscriu un domeniu al nuantei, al varietdlii, al
cd
cele - mai ridicole forme de erudifie: - e cdci in nici lclativitd!ii, a cXrui bogdlie nu poate fi cadastra-
un domeniu simpla gtiinld de carte nu e mai ino- ti\ ingineregte. Etica insigi e o ,,gtiin!5" oarecum
perantX, mai inconsistent5, mai vinovatd. Ajungi lraradoxald, un amestec neobignuit de contingenld
aici, si amintim, in treacht, minimala distinclie Si unioersalitate, viz6nd mai curAnd inlelepciunea
intre eticd 9i moralS, o distincfie de care noi ingi- (yhr6nesis) decdt gtiinla propriu-z isd.ln eticd nu se
ne, in rAndurile de mai sus, n-am !nut, riguros, sea- Irnte geometriza. Discursul ei ezite amelitor intre
rna: etica are conotalia unei rubrici academice 9i, li.bra asprd a vielii 9i efortul ordonator al congti-
ca atare, poate face obiecful unei profesionalizdri intei, intre imprevizibil 9i ordine, intre nemijlo-
savante. Morala e aspectul circumstanlial al eticii, cirea imperativi a actului gi medierea rdbdbtoare
etici particulard, prelucrare subiectivX a morali- ,r reflectirii sale. Etica ne confrunta neincetat cu
t6!ii generice (Sittlichkeit) de care se ocuph etica. run complicat amestec al legii cu nelegiferabilul.
Pe temeiul acestei distincfii, vom sfArgi prin a spu- \4i9carea ei unegte intr-o singur6 traiectorie spi-
ne ci specialistul in eticd poate avea comPeten- litul critic cu iertarea, sentinla rece a absolutului
76 ultul MIRALIA coMPETENTA MoRALA 17

cu o universale adiere de toleranfd. Mai mult de- care existd, e dincoio de etic, intr-un spaliu in care
cAt orice alt domeniu, etica sta sub misterul des- ldiberarea etice e incheiatd. Statica siluetei sale,
tinului: in perimetrul ei, surpriza, risturndrile de inracularea prezenlei sale fac din acest erou rari-
situalie, surparea neagtePtatd a evidenlelor 9i vic- sinr un impozant exemplum, dar rr.ai Putin un re-
toria perpetud a improbabilului sunt fenomene Per eficace. Asceful e un simbol al capdtului de
constinti. Nimic nu e mai strdin de simlul comun tlrum. Drumul propriu-zis rdmAne in urma sa, ca
deckt etica.Elicaincepe acolo unde simftrl comun un vehicul abandonat dupd atingerea fintei. Or,
intri in crizX, constatAnd ci nici una dintre regu- t,tica e o strategie a vehiculului. Din unghiul capd-
Iile pe care le ingAnd mecanic in numele iluzoriei tului de drum, ea inceteazd sd mai fie o problemS,
sale competenle morale nu mai este valabild. Dra- devenind substanla spontand a viefii, expresia ei
ma eticd ipare, de aceea, din punctul de vedere al
Iircascd, nereflectatS. E absurd sd vorbegti despre
simgului comun, drept o formh de nevrozS. drept o moralS a ingerilor. Natura angelicX e meta-eti-
o ne-reguld care ii tulburd habitudinile. Simlul
cil. Ea nu poate privi sfera eticului decAt cu uimi-
etic e fali de simlul comun ceea ce e insomnia
t n candoare cu c are zdpada ar privi focul. E foarte
fali de somnambulism: o ne-adormire contem- inlportant sd inlelegem cd, de la.indlfimea abso-
plativd, opusd adormirii active din jur. Ordinea
lutului, morala e un linul exotic. in acest exotism
morali, ci rezultat al veghii morale, e - spre de-
o ordine de tip pa- fu:ric se sifueazd dezbaterea morald pe care o avem
osebire de ordinea comund
-
tetic, o ordine care nu se asociazd cu confortul 9i
in vedere.
cu securitatea ihuntrici; e o ordine alcdtuitd din Absolutul nu poate cobori p6nd la m5runta dds-
suferinld 9i risc, o ordine cu grad minim de pre- cillealh de care are nevoie inarticularea noastrX
vizibilitate. pentru a evolua. Dar noi nu putem aproxima ab-
IncompatibilX cu priceperea eticd a ,,specialis- solutul dactr nu trdim cu vehemenld pAnd in
concretul ultim misterul obnubilbrii
-lui.Iar eti-
flrlui" academic 9i cu placiditatea didactici a sim- -
lului comun, comPetenta morald e, filtr-un anume ca nu e, in fond, decAt efortul de a gSsi rigoarea
sens, incompatibili 9i cu existenfa neprihdnitd a normative a actului umary in condiliile unei cro-
omului ireprogabil. Nu vom spune ce omui ire- nice carenle de absoluf. Norma eticd insd nu poate
progabil (eroul etic, sfAntul. ascetul sau cum vrem avea alt criteriu legitim decAt absolutul. $i atunci
id-i spunem) e, in plan etic, incompetent, dar vom t'tica e tentativa eroici de a recompune absolu-
spune ce ceea ce se poate numi ,,comPetenla" sa t ul din fragmentele tdcerii sale, de a gdsi legea in

{ ireleaantd eiic. Omul ireprogabil, irn mdsura in numele cdreia se poate trdi cu demnitate ocultarea
7
78 unttt''t,t MoRALrA CoMPETENTA MoRALA 19

Iegii adeadrate. Etica e disciplina nhscute pdn fur- rr lt tip de competenfd, ea se intemeiazd pe o insu-
depdrtarea de absolu! e un mod de a administra IicicnlX, pe o 1ips5. E pregetit sA mediteze la o eti-
aceastd indepdrtare. in proximitatea absolutului, r',\ cel care gtie cd niciodatd nu e mai aproape de
ea devine caduc5, asemenea unei lec$i de inot pen- l)ortile ei ca atunci cAnd stX singur dinaintea lor,
tru amfibii... Dezbaterea eticd nu e necesard aco- rl un strdin dinaintea propriei sale strdindtdf. Ade'
Io unde ea e de la sine inleleasd. Ea devine ins5 vilrata competenld moralX incepe cu o experienld
necesari acolo unde existi crizd morald, defect nc-ipohondrX a vinii, cu sentimentul incompeten-
moral, cddere. Despre toate acestea, irgerii au in- It,i morale, al excornunicdrii de sine. inseamna
cetat de mult sd mai gtie ceva. Iar ascehrl tinde ha- nct'asta cb nu intuiegte sensul legii morale decAt
lucinat spre aceeagi sublimtr ignorantd. De aceea cinc o calci? Nu neapdrat. Ceea ce ni se pare insX
spunem cd autoritatea sa morald e de o irelevan- t,vident e ci nu inlelege bine o lege cine n-a sim-
ti splendoare. lit rriciodatl in adAncul siu ispita de a o contesta
Relevantd etic nu poate fi decAt experienta ne- rr,ru, mdcar, neputinla de a i se supune.
mijlocitd a eticului, iar aceastd experienlX igi atin-
ge intensitatea maximd in patologia culpei morale.
Competenla moralS adevdratd incepe, a9ada1, cu Adaos
egecul mora7, mai exact, cu asumarea egecului: cine
COMPETENTA MORALA, IERTARE
urmeazd, in literd, codul moralei curente poate
SI ,,PROGRES" MORAL
trXi pAni Ia ad6nci bdtrAneti avAnd aerul de a fi
respectabil, dar moare fxrd a fi trdit incd in etic. Nu-
mai cine a trlit imprudent lrlphrl de a resimli ocultarea absoluhrlui nu e doar
- fascinalia trans-
cenderii codului,-numai cine a resimlt relativitatea nndiul de constituire a eticului: e paradigma in-
oricdrui cod gi, in acelagi timp, indispensabila lui xtsi a ainoadliei morale. ,,Defecfiunea" morald e
autoritate a ajuns la hotarul experienlei morale. lt,tluctibili, intotdeauna, indiferent de chipul ei
( oncret, ia o ,,intrerupere de circuit", ia gterge-
Competmla moralll adndratd se capdtd exact ?n punc-
tul tn care egti pe cale de a o pierde. Altfel spus, nu rta urmei care ieagd congtiinta individualX de
poate intra cu indreptdlire in dezbaterea etici de- rrlrsolut. Culpa moralX echivaleazi, agadaq, cu pier-
tlt'rca simlului de orientare, cu disparilia
cAt fiul risipitor, al cdrui chip e definitiv stigma-
lrit'ctivd
- su-
a ,,nordului". CAnd aceastd disparitie
tizat de pericolul rdtdcirii. Caracteristica, intru -
cAtva derutanta, a competentei morale ar consta r, ignoratd de cel care o suferd, culpa i9i e siegi
deci in imprejurarea cX, spre deosebire de orice opacd 9i nu poate fi temeiul nici unui demers etic.
20 urutuz- MIRAL:A CoMPETENTA MoRALA 21'
VinovSlia morale despre care spunem ce e ,,fe- care etica nu lucreaze. 9i nici viala curentX. in pd-
nomenul originar" al eticii e numai aceea in care rltrre, gtii cd te-ai rdticit nu neaperat Pentru c; ai
vinovatul e simultan dezorientat gi congtient de r;lirrt, mai intAi, drumul: poli foarte bine si nu-l
dezorientarea sa. Perimetrui competenlei rnora- li g?lsit incX. Ceea ce gtii e cd un drtm trebuie sd
le se stratificd, atunci, dupd cum urmeazd: lxiste, ci miscarea nu are sens decAt ca tentativd
a) competenJa morald a omului ireprogabil, ire- rla n ajunge wdeva, de a atinge o fintd. Criza mo-
levanth etic, iretrucAt posesiunea simlului de orien- r,rlll e presentimentul punctului final, dublat de
tare se maniJesti ca o insugire fireascd gi, ca atare, i rrcompetenla traseului optim. Congtiinla mora-
netlansmisibild; lil irrcepe cu recuno agterea acestei incompetenle gi
b) competenla morald a simtului comun, care rru cu intArzieri speculative asupra existenlei (sau
legifereazd in chip mecanic, neputAnd avansa rronexistentei) capbtului de drum. E drept c6 ca-ul
in lipsa simtului de orientare decat pe drumuri
-
- ric()pului e, irr eticd, atAt de legat de cum-rI cdli,
dinainte marcate (prin convenienld, ftadilie, re- irrcit, nu o dat5, el apare ca o simpli imbobocire
flex social etc.); firral5, ca excrescenli ultimd a unei cregteri pre-
c) competenla morald propriu-zisd, definitd formate in vederea florii. Calea gi linta sunt coex-
pnlr con1tiinla demrientdrii gi, in acelagi timp, prin lonsive fEri ca, prin aceasta, calea sd se destrame
incapacitatea de a consimti unor marcaje presta- in cuprinsul ;intei sau linta sd se risipeascd in di-
bilite; rr.rmismul cdii. Calea 9i linta alcdtuiesc, impreu-
d) incompetenla morald propriu-zise, echiva- rril cu figura mobild a cdiStorului, corpul r.rnitar 9i
lentd ct dezorientarea incongtientd de sine , nereflec- trt'imic al cduttrrii morale,limita ei 9i infinita ei di-
tatd gi, in consecinte, inaptd a se percepe sub vcrsificare posibild induntrul acestei limite date.
specia culpei.
Din punctul nostru de vedere, etica nu poate lua
fiinfi decAt la nivelul c al competenlei morale, ca
experienld a rdtdcirii asumate, ca alergare tulbu- l)acd insd competenta morald e culpabilitate
re sub un cer noros, al cerui albastru e intrezdrit rrnstientX de sine, iar culpa care se autoignore e
rar sau doar binuit. rit'mnul incompetenlei morale, afunci iertarea acor-
Se naste, fireste, intrebarea cum po! 9ti cd ai pier- r latil ,,celor care nu gtiu ce fac" e, in primb instan-

dut ceva pe care nu l-ai avut niciodati. Cum poli lI, inacceptabild. Numai cd picatul comis fdrb
9ti cd egti dezorientat, in absenla reperului orien- r r rngtiinla pdcatului e distinct de pdcahrl comis cu

tativ? Dar e o inlrebare strict loglc4 dintre cele cu rr rngtiinla corectitudinii, respectiv a firdreptdtirii
7
22 uwtma MIRALIA coMPETENTA MoRALA 23

sale. Tiebuie, cu alte cuvinte, sd deosebim intre Pd- t ul nu e a deveni din ce in ce mai bun, ci din ce
catal inocent gi pdcah:l care se ia drePt virtute. Cel in ce mai alenf la registrul binelui 9i la evolulia ac-
d:lrrlai nu Ftie cd e picat: el poate fi iertat, cdci lasd t itlentatA a sinelui propriu in raport cu el. in cli-
loc deschis unei ilumindri corective. Cel de-al doi l)n in care crezi cd ai devenit mai bun, ai devenit
rnai rdu. ,,Progresul" moral progres este
lea gtie cA nu e plcat: std deci sub ameninlarea
mai
-de dacd
modificarea per-
incorigibilului 9i e, in consecinld, de neiertat. Ier- - e semnalat, curAnd,
tarea celor cate ,,nu gtiu ce fac" urmeazX a fi, a9a- ccperii celorlalli decAt de inregistrarea propriei
dar, coroboratd fdri contradiclie cu lauda Itrformanfe. Egti ,,mai bun" cAnd incepi sd-i vezi
- -
celor care gtiu ce fac sau care gtiu ca nu fac ce e l)c ceilalti ,,mai buni" decAt ili apdreau inainte 9i
pc tine mai discutabil in comparalie cu ei. Cu pri-
de f5cut. E sensul unui fragment apocrif, erna-
nAnd din aceeagi sursh cu textul iertXrii: ,,Omu- vire la sine, trebuie sX fii plin de speranfd, dar, in
,rcelagi timp, cu totul lipsit de iluzii. Nimeni nu
le, fericit egti dac5 gtii ce faci. Dar dacl nu gtii ce
,r junge la capXtul drumului cu alt set de deter-
faci, egti blestemat 9i stricdtor de lege."
rninalii decdt cel cu care a pornit. Determinaliile
Etica circumscrie un spaliu riscant, h care totul
irrrriscute ale fiecdruia sunt materia constanti a
sau aproape totul Poate fi iertat, dar in care con-
nrigcdrii sale etice, problema pe care fiecare o are
gtiinla morali autentica hsi mereu deoparte so-
rlt, rezolvat. Iar a rezolva aceistd problemh, in li-
lulia ierttrrii, ca pe o solufie care nu line de sfera
nritele condiliei umane, e a-i adiuga o luciditate
eticului, ci i se adauge comPensator, asemenea unei
rlc fiecare cliph 9i un efort de fiecare clipi. Res-
rezolvdri niciodatX garantate a irezolvabilu-
- apare, cu alte cuvinte,
lui. Iertarea
- cAnd dezbate- ' tu| e neprogramabil. Sigurd e doar altemanla zil-
rea eticl devine de necontinuat in termeni strict
etici. Chiar practicatX la nivelul eticii curente, de
la om la om, iertarea poartd, in structura ei, o aro'
tt rrictr a cdderii cu redresarea, a puterii nesPerate
cu o incredibild gubrezenie, a unui posibil me-
reu oferit 9i mereu neatins, cu un imposibil care
s sc dovedegte, uneori, in chip miraculos, realiza-
mX trans-omeneasc5: ea e efectul stuporii cu care E.,: bil. SfArgim cu limitele cu care am inceput. Putem
absoluhrl contempld lumea, e ins5gi aceastX stu-
tloar spera sd le identificdm, la timp, ca limite 9i
poare, transformatd, pe nesimlite, in ingdduinld...
sil ne pregdtim, induntrul lor, pentru o invazie, ori-
ciind plauzibilS, a nelimitatului.

O datX aproximata, comPetenla moralX nu asi-


gur5, cu necesitate, ,,progresul" moral' A trii eti-
7
II LEc EA MoRALA 25
LEGEA MORALA
ftrridic care te fixeazl intr-o purd supunere. Le-
gr',t morald e teritoriul in cuprinsul cdruia omul
Itrcearci sI se adapteze la absolut, intr-un efort
tlntctric cu tentativa absolutului de a se adapta
lrt umanitate. intre o umanitate mdrginitd la pro-
= pril ci condife 9i un absolut inflexibil nu se poate
trrr;te spaliuJ moral, ca spagiu al minime i acomoddri
r.xistenliale. Spaliul acesta e, agadar, o colabora-
Spaliul moral . Conduita ca formd superioard a locuirii tt,a maximei aspiralii umane cu maxima ingi-
. lndiaidualul ca obiect aI legii morale e Addpostire gi lo- rlu in!6 a absolutului. El unegte cel mai inalt punct
6yiys c Legen morald nu poate fi oblinutd induc- nl lumii cu cel mai de jos punct al geografiilor su-
s;p . l.M. Guyau gi ipoteza morald pcrioare. Numai in zona de contact dintre aceste
tloutl puncte lumea poate fi, cu adevXrat, locuitd.
in grecegte, termenul 6thos din care s-a alcdtuit lnr ctica e amenajarea lumii tn vederea locuirii ei, e
denumirea tArzie a ,,eticii" insemna, intre altele, hrtcmeierea r:nui spaliu in care sufletul sd se poa-
locuinld. Cornponenta spalialS 9i arhitecturald pe ll simli ca gi cum ar fi acasd. Conduita morald nu
care acest termen o implicd e esenliald, din punc- $, in acest context, decdt forma superioard a ace-
tui nostru de vedere, pentru inlelegerea adecva- lci ,,locuiri" (Wohnen), in care Heidegger vedea
td a legii morale. Cdci legea morald e abordatd rlcstinul pdmAntesc al omului.
in chip potrivit cAnd e priviti nu ca o verticalI uni- l)acd insl locuirea e o /ege a speciei, calitatealo-
dimensionald sau ca un rePer Punct.tal, ci ca des- cuirii line de libertatea ei. De aceea, inleleasi ca
ftgurare a ae icalei sau ca iradiere a Punctului. l€gea kruire, etica e, inevitabil, un domeniu neomogen.
morald nu se nagte din confrunt area staticd a omu- lrolicrom, i:r care se exprimi mai curAnd creatiai-
lui individual cu ,,imperativul categoric" al ordi- Irtlrn omului decAt docilitatea lui. Firegte, nu ori-
nii supreme. E nevoie ca ordinea supremd sd intre elnc e liber sd-9i construiasc5 propriul cod moral,
in migcare, sd produci, prin alunecarea ei Peste Ittiu cum gi-ar construi o cash pe gustul sdu. $i,
lume, un spaliu elastic, fald de care legea si se rlo altfel, chiar in acest din urmS caz, trebuie res-
comporte simult an a axd qi ca hofar limitativ: aces- |rttate tehnica gi finalitatea universald a con-
ta e spaliul dezbaterii etice. $i e mai important se rtrucfiei, a9a ircdt casa oblinutd sd nu meargi cu
resimfi eticul ca pe o tntindere in care si te poli in- uriginalitatea pAni la prdbugire. Dar induntrul
scrie printr-o liberd evolule decAt ca pe un ordin trnei discipline acceptate, fiecare e dator sd dea
7
26 uwtt,q MIRALrA LEcEA MoRALA 27

misura propriei sale confruntdri cu arta constmc- I ru i a lt district al cunoagterii nu aspird la imper-
tiei, cu legea. Legea moralh nu Poate fi o solulie j
-
rorralitate. Ea nu vrea sd fie o lege a categoriei, ci
genericd, date ca atare 9i preluabilS ca atare in i una a individualului, a excepliei. Altfel spus, indi-
configuratia specificd a oricdrei existente indivi- I 1 vidul uman nu e chemat pur 9i simplu sd ilustre-
duale. Ea trebuie sd fie, dimpotrivd, spatiul de I ;r' legea in mod statistic. El constituie mai degrabi
rezolvare al fieclrei ecualii individuale in parte, I =
e tritrriul ei de oaliditate, substanla ei vie, agentul
risc6nd, altfel, sd devind un plat ,,mod de intre- I fr tlrc o modeleaze, instanla care o confirmi. Firi
buinlare" pentru o categorie nelimitati de meca- j t l)irrticiparea con5tiinlei individuale, a pigmentu-
nisme. Legea morald e culoarea Pe care o caPetd I f lui solitar din addncul fieciruia din noi, legea mo-
absolutul in mediul unui destin individual anu- | I r,rlil nu e nimic. Nimic decAt ordine sep"utcrald,
mit. E o rezultantd mai mult decdt o premisd: e o I I tleliriuridic al unei institulii care se incdpS!6nea-
operd individuald, o lucrare neobositi a omului, I I zI sit:gi impuna rigorile intr-un pustiu-.
impregnati de personalitatea sa, de drama sa, de I I l.cgea mlrala ca"re nu se tbrmuleaza ca lege a
traiectoria sa irepetabild. Omul individual nu-9i I I lnrl iv'idualului, mai exact ca interpretare indivi-
poate da un mai inalt confinut de viali decAt ace- |
la de a reflecta asuPra combinatoricii posibile din- |
tre datele sale individuale 9i organismul megalitic I
I
I
:i ilff.?ff#r;ti;;tril??:1.Tffi:Tj[1
nr,rticl a unei ruiimenta rc addpostiri. Adaposii-
al absolutului. Cu alte cuvinte, fiecare individ I I rer c doar un chip al locuirii. E strictul ei neiesar.
uman trebuie s5-si g6,ndeasci lohrl genetic propriu I I llespectul timorat fatl de un canon etic neindu-
9i propriul ,,proiect" eistenlial ca pe o intrebare I I Dlocat reuseste sa tereasca conshnta de ct.rsolutre
formulatb de absolut dinaintea constiinlei sale. I f nlorala srava. tot astfel cum asezarea salbatlcu-
Cum se poate integra expresia caracteristici a fie- |
cdrei siluete umane 'rn marele dans al universalu- |
lui, ftrri a-gi pierde contururile?
- iati o formulare I
I
f
H ::i":l':,1lmliB:',:1,ffiffi:'f,1:;Tlx:
frrrtuna, pacea domestic a, ra3azul sublimarilor
posibilX a intrebirii etice. Cum Poate un om str I
ievini statuie, pdsh6ndu-9i accidenh:l
ca pe instrsi menirea sa?
fizionomic I
Omul individual e ,,sa- | I
t :xi litl,'i'*i;":'#li:i'; i;iiilHi,TT::Ti
n o evita umil printr-un reflex biologic primar,
rea" absolutului. $i atunci, implinirea legii mo- | I to.rtc acestea strlt posibile numai cdni gestul
rale echivaleazd cu a da gust bun reletei cosmice,
-
al adlpostirii e impiinit prin
I I rrl)ft)ape animal
-
i::::'li;'"'1T1T:xTJltl,T'#'is'*.i:T. illt:rl']:$:,l.Tii,l;Hi:: n::r':[T:i:t ]1

I I
7
28 t,twrnt MIRALIA LEGEA MoRALA 29

puna pe om la addpost fald de vacarmul seu ldun- tuI de a induce o eticd din regishul contingent al
tric 9i fald de convenliile cetAtii. E de reflectat la victii seamdnd cu efortul acelui artist din vechi-
o morald to:rai ofsnsiad, o morald ir care omul se
rnc de a ob;ine reprezentarea frumosului ideal
Iurind de la fiecare model studiat partea sa cea mai
propune lumi,invilAnd sd locuiascd suveran in si-
nea sa, in loc de a se adaPosti de sine. Cine se add-
hund. Rezultatul e fatalmente compozit, factice, o
poste1te de sine pierde contactul cu daimonul siu Iuxtapunere de fragmente disparate care rezume
c It'ndenfios realul, in loc de a-i fumiza o normd, un
etic. Cine se decide sd locuiascd in sine, in tmbra
gi in lumina sa, afld, incet-incet, ceva despre or- rpaliu de emulalie esteticd. Prin comparafie, vom
dinea universali . Daimonul incePe sA vorbeasce . rpune cX un spaliu al emulafiei etice nu poate fi
Deosebirea fundamentali dintre addpostire 9i dcrivat din substanla existenliali comund: el tre-
locuire se reduce, p6nd la urmi, la faptul cd cea ltuie dedus dintr-un principiu care, fa!5 de aceas-
dintdi poate fi con ceprttd ca o imitaf lo a naturii'ir trl substan!5, apare ca ou: pentru a gdsi ordinea
r.reme ce a doua aduce in spaliul naturii ceva nou. t ticil a lumii trebuie sX venim asupra ei de sus,
Addpostirea potenteaze ingenios un ,,deja dat": ll1 rre agezdm, ipotetic, intr-un a/ tceua al ei,intr-o
coroana deasx a unui copac, concavitatea unui pe- nrctalume. in aparenle ne contrazicem. Cdci, pe
rete stdncos, deniveldrile unei paiigti. Locuirea e rle o parte, vorbim de coloratura lnd iaiduald pe care
radicalmente creatoare: ea se elibereazd de datul Ittbuie sd o capete legea moralX, iar pe de alta, de
lrrr posibilitatea de principiu a unei etici induse,
coniunctural pdnX la a-i impune legea ei proprie,
distincti de imanenla ,,terenului". Tot astfel, le- rttlici a unei etici care sd-gi extragd norma por-
gea moralX vine in lume cu o noutate care nu nlnd de la bogdlia imediatului. In realitate, cei doi
poate fi oblinutd inductiv din chiar elementele poli ai demorstraliei noashe sunt complementari.
constitutive ale lumii. Ea colaboreazd cu lumea, l,cgea rnorald trebuie sd exprirne destinul indivi-
dar in numele unui posfulat care o transcende. rluitl, neavdnd sens ca formuld vidd, ca obligalie
nltsl mctii, impusd nedifercnfiat tuturora, dar, in ace.
Bunul-sim! e suficient pentru a demonstra im-
posibilitatea unei etici induse din peisajul uman lrr6i timp, aspiralia eticd a individului uman nu se

curent. in acest peisaj, desdvdrgirea etici nu e de lto,rte inscrie in economia confuzd a cotidianului,
identificat niciunde. Existd doar o sumd pestrild ll rrumai in zona de eleclie a unei ordini deriva-
de ircerciri 9i egecuri care, laolalti, vorbesc, in cel lr. tlirr ipoteza absolutului. Legea morali e rezul-
lrr lr rl unei intAlrriri: intAlrrirea ,,cazului" individual
mai bun caz, despre urgenla unei preocupdri eti-
ce, fdrd a oferi insi orientarea ei optimald' Efor-
lrr ;rrhetipurile comportamentale ale spiritului
7
30 uruul MIRALIA LEG EA MoRALA 31

universal. Legea morale e urma lSsate Pe Pbmant ... Molnla e o sub-ramuri a biologiei generale. Ea
de pasul cuiva care umblX in conformitate cu un f'= n,glt'azi, pe cale naturali, raporturile dinte instinct
reper sideral. S-ar spune, par afrazdnd o formu- .j pl r,r1iune, asa incat decizia etici nu e obiectul unei

l5ielebrh, cd legea morald e goald tdrd omul in- * n,llt,xiuni libere, ci recunoagterea gi acceptarea ,,le-
I glkrr vie!ii". inscrise in structura noastrl cea mai
dividual, dar individul uman e orb fXre intuilia
unei ordini trans-individuale. I lntirnil. Dacd asa stau lucrurile. atunci natura mo-
CAt de anostd 9i deformatoare poate fi o mora- I rnl.l cea mai coerentd e natura animald, iar ,,in-
ld bazatd pe nemijlocirea ,,experimentalX" a ,,vie- I tthlctul de conservare" e cea mai inalti normd
gii" o demonstreaze cartea unui talentat gAnditor I eonrportamentaltr a fiintelor vii. Guyau incearcd,
de la sfArgitul secolului al XIX-lea, incapabil insd
a se ridica deasupra ticurilor pozitiviste ale epo- I ; ill;: :i:,tffi i:,x" li;i#?,lx'lfflT'itit;1:
cii. E vorba de Esquisse d'une morale sans obliga-
tion ni sanction, publicatd la Paris, in 1885, de J'-M'
Guyau. Pentru Guyau, morala trebuie intemeia-
I I ili:f ; :'ffi
'[
,::T n%ili"'"fi :';
td pe ceea ce gtim, nu pe ceea ce ,,pre-judecdm"'
Ea trebuie conceputl, prin urmare, ca o ,,gtiinld
avAnd drept obiect miiloacele necesare conserad-
I fl "::*i1?
ttr"T'i"H;gfiff iii? nlt ffJ#:.
rii gi dezao[tdrii vie]ii materiale 9i intelectuale' Le-
sile ei sunt identice cu cele ale vielii inseqi, iar in
t"eoremele ei cele mai generale, ea e valabild pen-
I
I
:r ....'l'ril#iffi+:;"*"'ir;#dl:'f.t
lpX* pornind de la o ipotezd"
- spune el. Dar
tru toate fiinlele vii". Dar dacd lelul dezvoltarii
etice e formularea unor ,,teoreme" care sd conso- r il:i;xJ:3i;f ',T.",i'iliff#:i:,1;:;13]l,'i:
lideze gi sX amplifice impulsul vital al fiecdruia,
atunci
- o recunoagte Guyau irsugi
- morala sfdr-
ldrgite"' Obligalia
I ril:ff;Ll ff t:
J:fl iTiliJ;liti,ffgl 1""':f
jffifl.?:Tllir'#
9e9te prin a fi un soi de ,,igiend

^otuie
tt.t exprim5, in acest caz, decit imanenla J iill.lHT.,',,'#:,:; ;?:
forlei vitale J individuluit ste in puterea mea se
comit actul etic, deci trebuie sXl comit (Je puis,
donc ie dois\.lar sancfiunea morald nu e decAt con-
secinta mecanicd a actului comis, bund dacd ac-
I **iliiH:t'i':,?#::til:?il:;
lit
j$::"

tul e valabil etic, rea daci actul e deficitar etic' 1l I ; u:lm"*::*i";,:;ffi :: ;'il',n';

[,
LEGEA MoRALA 33
32 umtut MIRALrA

sPune el ajungi, la un Irrrnai faptul cd ele nu au doar ,,literd" moartS,


,,CAnd urci un munte - - rle ,,cod juridic", ci, deopotrivi, suflet gi spirit, ase-
moment dat. sd fii inconjurat de nori care ascund
nl('nea unor vietili intregi, de sine stdtitoare.
vArful: egti Pierdut in intuneric. La fel e pe indl-
I )acii eticui e un mod de a dialoga cu legea mo-
limile gAndirii: o parte a moralei poate rimAne r',rlil, atunci e obligatoriu ca legea morald sd poa-
pentrulotdeauna ascunsa in nori, dar trebuie ca
lr1 intra in dialog, sd fie, adicd, un organism vir.
ea si aibd cel pulin o temelie solidX, sX cunoagtem
Lr.gea morald poate da socotealS de indioidual nu-
cu precizie punchrl dincolo de cate omul se va re-
rrrai in rnisura in care poartd cu sine
semna sA intre in nori ." Metafora lui Guyau e foar-
rh, prrestanla ei genericd
- aldturi
structura ins5gi a in-
te expresivd; dar
-
rXmAnAnd in termenii ei
- rlividualului. -
t'o-ldergu cd morala e o disciplini a cerei .te- Nu simplul fapt cd apar in dialogul platonici-
melie solidX" e dincolo de plafonul norilor' Sub dn, ca nigte fantoge vorbitoare, dd legilor ,,per-
nori e numai tXrdmul aplicabilitdlii ei $i, in orice ronalitate", ci faptul ci ele se manifestd printr-un
caz, cAnd, aflat in preajma piscului, nu-l poli per- t\tttlortament complex gi diferentiat, in functie de
cepe din cauza norilor, nu rezultX din aceasta cd
,,p.rrtcnerul" cu care au de-a face (in speld Socrate).
norii exist5, iar Piscul nu. lrlrc Socrate 9i legi nu e o relatie adminiskativi,
urr rnecanism orb al supunerii necondilionate; in-
lrt,Socrate 9i legi, irtre omul individual 9i norme-
Adaos lc ortlinii universale e o ,,inlelegere" ,un ,,acord" ,
LEGILE CA FAPTURI o lnnnlogia spune textul grecesc (Criton, 52 a
flrrc).
-
Agadaq, o cornunicare. Legea morald nu e o
,,Prosopopeea legilor" din Criton a sfArgit
prin a hpic de care asculfi, ci una cu care comunici, care
fi anudta, in efectul ei, de indati ce o stereotipX llic si te asculte. inainte de a cere obedienla, le-
pedagogie liceald a preluat-o facil, ca Pe o meta- 6llt, sunt dispuse a se ldsa puse in discufie gi, even-
?ora eduladva oarecare: printr-un artificiu retoric Itr,rl, induplecate: ,,noi nu impunem nimdnui cu
obosit, Iegile prind corp 9i vorbesc ca nigte fiinle lrrutalitate (agrios) hotirArile noastre, ci doar i le
aievea. Dir dincolo de acest truc socratic, Platon |r'()l)unem, ldsandu-i libertatea sd aleagi intre a ne
lasi sd se intrevadd un adevdr mai grav decAt cel Itrrlrrpleca prin persuasiune sau a ne da ascultare"
(5? l). Respectarea legii morale nu are sens de-
sesizabil la suprafald: legile din Crifon nu sunt
aI6t personificdri ale binelui public, cAt persoan.el
lnl tlacd e prece datd de o optiune intimS, de libe-
fdpturi autonome, vii, a cdror autoritate vine din ll r'(.cunoagtere a validitdlii 9i supremaliei ei.
34 utxtnt MIRALrA LEcEA MoRALA 35

LegitimX e doar legea pe care o alegi in cunoqtin- 11.,.";9i mai departe: ,,Cu predicate, principii etc.
!6Ae cauzd; iar pentru a fi ,.eligibild", ea trebuie, Itu ajungem departe in judecarea statului..."),
pe de o parte, sd !i se facd plicut5 (51 d: ,,orice ate- 6lunci cu atat mai mult legea morald va avea un
nian este liber ca dupd ce a intrat in r6ndul ce- cdr,lcter .,personal", va fi, cu alte cuvinte, ema-
-
tilenilor gi ne-a cunoscut pe noi, Legile, precum lrrllin unei instanle vii 9i nu a unei institulii. Nu
9i rAnduielile cetdfi sd plece oriunde, cu tot ce ptrfi lrdi eticul decAt imitdnd fra iul acceptat ca
-
are, dacd nu ii suntem pe plac'/ 5.11., A.P.), iar pe rugtrlil
-
al unei fiinle etice. Nu p ofiJ\ptui crt jtts-
de altd parte, si-!i lase
-
dreptul unei alte alegeri -
lelt, rnorald decAt contemplAnd justelea moral5
(,,Nici una din noi, Legile, nu std ftr caiea nimd- e w:i fdpturi.Moralitatea nu e, agadar, oboedien-
nui..."). Obedienla adevdrati e ulterioard alegerii lht, ci intitatio: participare la o lege organicd, la o
9i, ca atare, nu mai are aspectul unui gest dificil, logc tlevenitX biografie. ,,Legea in intregul ei (no-
dictat prin constrAngere. Obedienla adevdratb e lttollrr'sln) spune Philon despre Therapeulii iu-
-
dr,l tlin Egipt
,.omologie" profundd intre om 9i iege, e oglindire
a legii in om 9i a omului in lege' Situalia ideald a
- pare a fi, pentru oamenii acegtia,
[n fcl de fiinlX vie (z6on)." Iati o prelungire ale-
moralitigi e aceea in care persoarn e ,Iormald" (de X6ndrine la prosopopeea legilor din Crifon. Ori-
la ,,normi") 9i norma e personali. Omul indivi 3or, in De principiis, va merge 9i mai departe: el
dual ar spune Kant (vezi prima secliune din Vn pr.rcepe at butele vielii nu doar in Legea su-
-
Intemeierea metafizicii moraaurilor) trebuie si fie pn,tnll, ci 9i in textul care o consemneazd: textul
legi". Dar nu
-
devine astfel 9i le- lcr,sta are corp (sens literal), suflet (sens alegoric)
,,exemplul unei
gea expresia generalizabilS a unui destin ome- ;l r.pirit (sens esoteric). Simetria dintre Lrigos si
nesc? -A acliona in a9a fel incAt norma proprie tdrrrr cste perfectd: litera legii nu e valabili decAt
si fie o lege universald" nu e doar a te pierde d6t'11 c ,,carnea" unei fipturi plenare; fdr6 aceas-
-
in universalul legii, dar 9i a furniza universalu- ll ltle nitudine, legea rdmAne o prescriplie vidtr,
lui un trup: a fi viala unei legi, a o transforma din !n rr,ziduum defunct, un pretext al inregimen-
,,sentin!d" in,,fdpturd". llrli, fdra temei real gi fdrd orizont.
Se poate obiecta ci legile din Cnfon sunt mai cu-
rAnd legi civile decAt morale. Dar dacd legile sta-
tului au nevoie de ,,intruchipare" (cf. G.W. Fr.
Hegel, Principiile filozot'iei drEtului, partea alll-a,
secliunea a III-a, paragraful 269: ,,Statul este or-
ganism, adicd dezvoltare a Ideii in distincliile
{
III + ORDINE, LIBERTATE, TWI' 37
ORDINE, UBERIATE, TIMP
E ln ,r fost marea intuilie a cregtinismului originar,
,,... ut omnia sint ordinatissima" I ttr.rt'slrccta th, din pScate, de cregtinismul inititu-
(Augustin,
E llrrrraiizat de'mai i6rziu: a inlocui eficacitatea ge-
De libero arbitrio, l, 6, 75) E ttr,r'icil a /egii prin patosul unui model personal; a

I rm:ru5,tffi'f, ii#i.tilxt"jtfii.
[j:

kge ;i model o Dimensiunm speculatird


cEt aI ordinii totate . Conotatia temporalll
a eticii
a
'
ordinii
Un con-
I llil;';,::::s':J;:
! h
;%'J:3,x ff til;.J,!i1ll
rig,tarea unei sentinte la mdrturia
-
si marti-

I i[:i l;H1#tr ;:nis ir*ffi;


',Mul
ca hipostaziere a episotlicului . Obsesia 9i lhnitele libertd-
lii o ludecata morald gi problema timpului ulii ff
I ,,,rn,tu rn te'torll orsnncte oe ganolre, ln lltera-
Etica tradilionald aluneci, adesea, intr-un delir
al generaliz5rii. Ea i9i construie9te normativita-
I iu" tt,pilda, la Dostoievski sau la Ibsen. Dintre
tea pe genul proxim al individualtatii umane, tre-
can-d, 6talitarist Peste tot ce e diferenld specifici.
Iil:iiii{d*ra*{:,#*#{l,ilf.tr1i
Or, in plan moral, ca 9i in patologia medicald, nu
existi boli, ci boLravi. A recomanda unor pacienli
diferili acelagi medicament, in acelagi dozaj, pro-
nosticdnd acelagi tip de vindecare, in aceeagi uni-
I ili,l ll :llfi "1""'f;
::';ff .: ;ffi itr;lH

tate de timp, e un Sest temPeutic rudimentar chiar


I"lill';;i;;#E:::i1;,x:;i'X"^i:o':r';,17
"f
dacd boala diagnosticatd e, teoretic, aceeagi 9i chiar
daci, uneori, procedeul dA rezultate. Adeverata
ril,'.'l,ll;:;1T;llT:l'il#ffi*:i:ih::il;
terapeuticb e caPacitatea de a adapta gtiinla 8e-
I ni tu insuli-, atunci apare riscul
iiin,f ,,inva;a s'a
'
J r. etttr,rrdat prompt de filozofia speculativd
-
ca
nerald a re:nnedil|ror la singularita Iea cazului . Avin'
deca e a avansa printr-o neobosill diferenfiere.I-a
fel, in eticd, norma trebuie sd gdseascd tonul po-
trivit 9i ,,pogordmintele" necesare pentru a vorbi
Iil1lil,'li,i:#h#?#ktr*l.:1::r3:rr
dramei individuale 9i nu unei umanitdli abstrac-
te, guvemabild prin ,,statute" impersonale. Aceas- fil *;:ff+":l'Trft:is *s :
i
';:r

I
1
38 nzlivl,rze MIRALIA r. ORDINE, LIBERTATE, TIMP 39

conserva totu9i dimensiunea speculativS. in cele l E nlt,crlrui pdrti sunt in afarl de ordine. Dacd exis-
ce urmeazS, vom incerca sb demonstrdm ch, bine i E ti'l Iic si cel mai mdrunt coeficient de ,,intAmpla-
condus, discursul etic evitd, fird efort, pericolul I I n,", .rtunci torul e posibil; totul
- in afarl de lege.
marginalizdrii. Prin cel pufin trei dintre temele I l).rr tocmal pentru ca e totala, ordrnea adev6-
sale, el intersecteazd decisiv sfera ,,ontologiei fun- | I
I
rrr l.'t a legii e capabild de o nesfArgitd toleranld.

damentale"; e vorba de tema ordinii, a timpului I I ('Ie i de la inditimea incoruptibild a anvergwii


si de reflexul lor antropologic: tema libertdgii' I
Legea moralh nu are sens decdt intr-o lume a I :r :;:il:'i3ffi',:'#,li:: r'"'ff ffi *flit?I
I
I
ordinii perfecte. Hazardul nu Poate fi adminis- |
trat. Pentru a veni in cuprinsul realului cu un set I :'l liTi:!?$ffi:Effii3"J:itr';iff:H?:
de comandamente legitime, trebuie, mai intAi, sd I
postulezi coerenfa lui de principiu' Dacd realul I I llll*:n*',:*;f
.f,,a?'#,'ffi
iffffi :
e arbitrar, intAmpldtor, haotic, el nu poate valida I
nici o lege 9i nu are nevoie de lege. Numai intre- |
plkunderea obiectiad a tuturora cu toate, numal I
I
f
*
"u :"#"T9ffiffffi?:"T,"ff"Tff#"#i::
io ltrnctionald. Cand ordinea e adanc constituitd,
ioincidenla neabdtutd dintre existen!5 9i sens in- |
giduie o regie comportamentali consecvent5. Pe I
scurt, nu poli proPune legea decdt intr-un teri- |
toriu al legiferabilului. Rigoarea morali nu e de I
imaginat decAt dacl admitem ci ne migcim in-
I
I
fi il*t:1.:i':":l'#;;i;i:milffi"*t:
* n, r'lilos rarenr, arara samavolmcre regrsla.va.
| L.[lluHu;:"n1;:"ffi Lliii;;{t:T;,tr
tr-un univers in c are nu e posibil decit necexrul Tre-
|
I
buie sb credem, ca altedaui lnplace, intr-o ecualie
integrald a lurnii, Pentru a ne Pune problema unei
I
evolulii corecfe in cAmpul ei. Cici cea mai mictr dez-
t
ordine ontici arunci in aer tot edificiul, justrficand
I
| !
l-i[f **#rif'#.**=ni'if*
on,,rt" anr" rocmal se rorrnuleaza. gl ca nu pop n-
orice dezordine afologicd. Cu alte cuvinte, ordi-
|
nea, dacd e, nu Poate h decdt totald. Coextensivtr
cu Fiinla 9i, in fond, nimic altceva decAt un alt
I I
ivli, t:lt{fft"'.lffi i; r:S:#tu#
nume al ei. A spune ci lumea e un amestec de or-
|
Hllltffi #Tn'1"',ffis'#*i# ;t nT
:#i;lixHi'JH:,ff"""1'ril"""'iilffi h"''Jl

1
40 unvtu,c, MIRALIA oRDINE, LIBERTATn, rtlrp 41

gregitd raportare la structura insdgi a ordinii' Or- r littt,a gi compozifia; el 9i-ar imagina cX bucd;ile de
iinea e a insamblului, nu a episodului. Mai exact, [tozaic s-au amestecat intre ele gi cd din cauza
episodul nu igi afld semnificalia adevdratd decAt e(r\rsta nu se pot percepe dintr-o datd diversele li-
inXuntrul unei sintaxe care il depdgegte. Ordinea ttll, nrenite sd se completeze reciproc penhu a al-
Iumii nu se poate percepe decAt pe intervale tem- cittti un singur tablou. Nu altfel se intAmpld cu
Dorale marisau, la limiti, la sfArgitul tuturor in- rtrtttrcnii necultivafi: nefiind in stare, datoriti slX-
iervalelor, in clipa in cate fraza lumii se incheie h['iunii spiritului lo1, si cuprindi 9i si in]eleagd
gi, o datd cu ea,iimpul insugi. inregistrarea dez- drl'rl)tirrea reciproci, concertul tuturor fiinlelor din
ordinii, adici a prezinlei riului induntrul ordinii tlrivcrs, ei igi inchipuie, de indate ce sunt contra-
universale, echivaleazd, in definitiv, cu un viciu llrrli tle ceva care, in ochii 1or, trece drept foarte im-
de perspectivi: e o formd de blocaj in accidental, lrtrrt.urt, c; in naturd domneste o mare dezordine"
o fiiare in episodic, o incapacitate cronicd de a de- lllr orlinc,l, 2). Exprimatd prin k-o melaford spa-
p59i staza imediatului, pentru a gAndi procesual, f lnLl,
ca in acest fragment, sau printr-una tempo-
iscult6nd macrorespiralia dihaniei cosmice' Exas- tnLl - ca in Con/esiani ordinea apare mereu ca
-,
perarea dinaintea ienlui (dublati de un vot de o hnlit're a globalului, ca o annonie indiaizibild.Dez-
neincredere la adresa ordinii universale) nu ates- Orrlinoa, in spele rdul, e dimpotrivi diviza-
-
|!rt fnctice a indivizibilului, pulverizarea
- unitelii
td nimic altceva decAt un defect de intornlie: se
pune punct acolo unde nu e decat virguld, se ia lntr-o nrultiplicitate istericd, intr-o legiune de par-
drept imcheiere ceea ce e continuitate, desfdgurare, tlculo care nu-9i re alizeazd co-pafticiparea la intreg.
( ) tlati admisd, axioma ordinii universale ri-
perpetue redeschidere. A percepe rdul e a nu pri-
iepi mersul ltmii, puterea ei de a risturna efec- dlcll, trccesarmente, grava problem5 a libertdfii.
tele in cauze, treapta atinsd in punct de pornire, €ft'l dacd totul e predeterminat, ca sensul unei
rezultatele dobAndite in material de prelucrat' hazr, in curs de rostire, dac5 jocurile sunt dina-
Rdul e telescoparea unui fragment din biografia lnln filcute, cum se va mai inscrie libe4 in aceastd
binelui, e hipostazierea arbitrard a detaliului pe €ltlhrt', destinul individual? Si constatdm, mai in-
socoteala iniregului. Iati cum sund acest gAnd in fll, r'r1 lumea modemd, cea europeanh mai cu sea-
formularea colocvial limpede a lui Augus- lnll, (' marcate de o tenace gi imaturd obsesie a
- -
tin: ,,... daci cineva ar avea vederea atat de scur- llhr.rllfii, de un fel de panic6 vanitoasd dinaintea
td incAt privind un paviment mozaicat n-ar llllt tl (,vcntual exces al determindrii. Explozia tita-
- - ih' l voinlei individuale, aspiralia cdtre un abso-
cuprinde dintr-o ochire decdt desenul unui sin-
gur pdtritel, l-ar acuza pe lucrdtor cd ignord or- lul nl ncatdrndrii, cStre ,,a nu avea alt stipAn in
r
42 utNtu,c M*RAL.A ! oRDINE, LIBERTATE , tltvip 43
l

afara ratiunii proprii" capdtd uneori, de la Renag- l I ,",r sll spere. indrdzneala virilda gdndirii qi com-
tere incoace, o tenth ugor maniacal5: Iibertatea de-
| I lrrrstilrilnl tonic al sperantei nntinsemnele cele mai
vine un scop in sine, c6nd nu e puri demagogie I E rirracte ristice ale libertdtii umane. Da4 inci o dati,
sociologicd.'Din unghiul acestei epidemii a eman- | I lllrcrtatea de a trdi indEendent de ordine sau de a
cipdrii, nu e liber nici Zeul insugi cdci el nu poa- | I htpruld o ordine proprie, orice ordine, aceastd li-
te schimba, de la o zi la alta, legea lumii pe care I
I lrr,rl.r te nrr existS-

a creat-o decAt renunldnd la atributul inlelepciu- | I I'osibilitatea de a alegebinele nu orbegte, sub


nii. Zeii au toate libertilile, mai pugin aceea de I I tttt ;rccfal teleghidaj angelic, ci in deplin5 convin-
a-9i contrazice sacralitatea. I I 5,rc, in clara luminS a congtiinlei e marele dar
Libertatea e, pentru mulgi, dreptul constructo- | I hcrrt umanit5tii, norocul si privilegiul ei. Darul
rului de a-si surpa construclia, dreptul pegtelui I dr(,stir sc plategte prin posibilitatea de a alege gre-

I ll,i;'I:;;"ff Hi,ffi :[,::iii#trTJ;


I
de a iegi p" ur.ut. A inlelege astfel lucrurile e a I
lua necesirul drePt consftangetor, ordinea drept o I
privatiune. Simptul fapt de a trdi e resimtit, in acest ! f l nlt'gcrii, intre realizarea de sine in5untrul ordi-
I
caz, drept o fatalitate jignitoarc, drePt o stare de- de-
tenfie, iontrari nevoii de opliune a personaliti-
!ii. Dar sti in natua oPFunii sA nu opereze
in vid'
|
|
I I iliill:ifiii';t]'#r}r* ?itl?rJi:r
i.lu pogi opta decAt dacd existd altemativd lar al-
ternativa e un chip al ordinii, de care nu se Poa-
te face abstracfie. Singura libertate Pe care o avem I
|
| I il', :' l,'J;:i3H::"',i1fi :i::i lxlliT :'il:ili
e de a alege intre a ilustra ordinea prin consim-
gire la ea siu prin incilcarea ei. Libertatea de a trdi
ca 9i cdnd ordinean-ar exista
- nu e nimdnui datii'
Pofi decide, in mod liber, sh fii agenful ordinii uni-
|
I
I
|
lilli$**:::::' **
! urn,,,r,a", coresp'nzano celor .,el mooallran are
versale, colaboratorul ei, sau se fii materia primd
a ordinii universale, excrescenla pe care ea o mo-
deleazd, o apla(tzeaz6, o readuce la sine' Pentru
I
|
I
I
!
illln lxixYillrii; i;ilifi$ff#: ;:Jr
i pronunla prin acuza sau
h, y,,rr,,t1, t)iciar, care
-
a identifica ordinea, omului ii e dati libertatea de

il*"Y::,:?f;{t*l
I
rLr,....,--.-'
r
ilil;;;;ff H rftffil?ITffi;fr:
--.,,-,:,,,,
s";
n:'.Tl; jff :":f;"':f
I
I
I
llrrrrrrrrlr'o
- asupra unor imprejurdri viitoare.

II
I
I
I
t
1
MINIMA MARAI,I A ORDINE, LIBERTATE, TIMP 45

imprumutAnd termir'.clogia aristotelicd, vom spu- i Excurs


r," itr etic" tradilionaiS inlarzie nePermis de mult I FALSTAFF SI TIMPUL SUBLUNAR
in epidictic si judiciar, abuzAnd de retcrica bla- |
mului 9i a acuzdrii, in loc sd zab.rveasca intre I Lui FroNN MrHAEscrl
nuanlele infinitezir:rale ale deliberirii, Pentru a I
obtine o judecate care s; nu tina seama de con- | ,,Banish plump Jack and banish all the world.,,*

luncturile trecute sau Prezente, ci de deschide- | (Shakespeare, Henric al lV-lea,


rea individualului spre 0 deslvArgire tn curs de I partea I, act II, scena 4)

formulare, ca si desdvirgirea lumii. A trii


in raza I
eticului nu inseamnd a reflecta cum ai/ost 9i cum I llhtr-. dispus pAnd la nesimlire, fanfarory pofticios,
egti judecat, ci cum zreif iudecat, dintr-o perspec- | eltr' iu, iute de gure gi gata de gotii, greoi 9i usu-
Hva care ili lasd mereu deschisd evolutia. Natu- | lnlic, pe scurt gras, gras de rang cosmic, Falstaff
ra morah se defineste prin dimersiunea increderii I l'trl
h', la o privire superficialS, un personai solar gi
in posibilitatea perfecliondrii de sine. Pentru ea, I Ittpiterian, o nature diumi prin excelenli, fdri
totul e inra'de ficut. Nu ireversibilul gregelii tre- | B[npLxit5li si mistere. De la Maurice Morgan (Es-
cute sau prezente o preocupb, ci intervalul de I fty ott tltc Dranntic Characto. of Falstaff,lm)laco-
autoreglaie pe care il are in fagi pAnd la o jude- | lcrltlgc 9i Hazlitt, veselul cavaler, bufonul zdnatic
catd viitoare, suspendatd inc5. Elanul vegnicei I trtnnevrat de Shakespeare in Henric aI lV-lea siin
reinceperi, al unei neintreruple innoiri interioa- I Nuq stalc oesele din Vtiindsor, gi-a gdsit nenumjrali
re, prin raportare nu la un cod moral petrificat, I Nrxtli, tocmai pe linia firii lui norocoase, plind
cil) o finaiitate moralh vie - acestea sunt date- | de rrrrror, de exuberanta jocului, simpatici la su-
le adeviratei dezbateri morale. Tema ei (inepui- | porl,rtiv, chiar dacS surprinsd, adesei, in cel mai
llegr,rnt defect moral. Dar cAnd Falstaff insusi

:*'ffi trfll[xi#,r.',".:::;** i** Yttrbe;itc despre sine, la prima lui aparilie in sce-
ftl, tru o analogie solard ii std la indem6nd. Dim-
fttlrivi\:
,,Noi llgtia care avem mAna cam lungi ne ciliu-
thtt rrrai degrabd dupd lun5 [...] Suntem cavalerii
.,,Alrrng,\J pe durduliul
. Jack 9i vei alunga intreaga
httrrr'."

|
7
46 uwru,t MIRALIA ORDINE, LIBERTATE 47

bodfi. Heitagi de-ai Dia- Noaptea 9i melancolia


^opli
(squtues of the night's
nei, slujitoriai umb rei (gentlemen of the shade) , tis- lurrc tipic lunare - 9i una, 9i cealaltX
sunt atribute recurente ale
fdfali ai lunii (minions of the moon)...; ca 9i marea, Itri lralstaff. ,,Sunt -melancolic ca un cotoi ndpAr-
suntem st5paniti de neprihdnita gi mAndra noas- lll" spune el (cotoiul e, de aseme.rea, o emble-
trd domnild luna..." (trad. Dan Dulescu). ,,Grdi9i nlI -n()cturnd). ,,Sau ca miasma mlagtinii Moor
cu tdlc observi tAnirul Henric, incd bun cama- l)llclt" (the melanchoty of Moor Ditcft) intregeg-
-
rad al lui Falstaff cdci soarta noastre de oameni h, [rirtjocoritor, Hal. Mldgtinosul, umidul, - infor-
ai,lwii (the
-
t'ortune of us that are the moon's men) Rrul flasc insolesc mai cu seamd apariliile ultime
are, ca 9i marea, flux 9i reflux..." Falstaff nu e deci rlu lrr i Falstaff, in Neuestele oesele dii Windsor.pen-
ce pare sd fie. O spune, de altfel, apdsat, Hal in- tftr doamna Ford, pletoricul ei curtezan e ,,in chip
sugi, la sfArgitul primei pdrli din Henric al lV-lea. llor,lnlltos jilav" (unwholesome humidity). Et irsusi
,,Om ciudat ca el n-ai mai vdzut" adaugd prin-
-
gul, adresAndu-se fratelui sdu, fohn de Lancaster.
!o rlt.clard a man of continual dissolution and thaw
(,,trn om in neconteniti subliere si topire,, trad.
Un Falstaff ,,ciud at" (the strangest fellow) 9i selenar
I - mum-
lllirrral, un ,,mnnte de cearh" (a mointain of
iese, agadar, la iveali, dincolo de spuma glumelor
lll,V). I'cntru ,,abuzurlle" sale va fi azvArlii in Th-
sale: un Falstaff ambiguu, asemenea mareelor, un
lltlrr,r. Va fi constrAns, apoi, si se travesteascl in
,,crai de Curtea-Veche": Pagadia, Pantazi 9i Pirgu
adunali laolaltd intr-o singurd intruchipare; no- hntcic (grdsana din Brentford) pentru a evita fu-
lla rllui Frord. Apa gi feminitatea
blele degenerescentd 9i dezm5! plebeu. ,,O str
llt, rltnbolismul lunii (ca si coamele - in perfect acord
strdlucesc pe lAng6 voi, aga cum strdlucegte luna pe care Fals-
plind in puzderia stelelor"
-declam6, gascory bi- f lf lt, poartd in farsa finald din N euestele aesele...)
trAnul obez (Henric al lV-lea, partea II, act IV, sce- i rtrn t materia lui nevEzutd, substratul ascuns ai
na 3), confirmdndu-9i, o datd mai mult, ascendenta ftltrrii sale. Apa, feminitatea 9i intunericul. ,,Om
lunari. Falstaff e insolitorul noctum al prinfului il lurrii", eroul e, inevitabil, ,,om al nopgii,,. intal-
Henric (care, ca Henric al VJea, i9i va dezvdlui re- !ln.,r rrrrui prieten de tinerele (Shallow
sursele solare). Regalitatea e solari; bufonul e se- I lV tru, partea II, act III, scena 2) e prilei- Henric
de re-
lenar, e ingerul ei noPtatic (ill angel Henric al [gtrrorare a unor nesfdrgite petreceri: ,,nu o datl
lV-lea, partea II, act I, scena 2)*,
-
melancolia ei. lltt nrrzit clopotele de la miezul nop!ii,,. Cei doi
* Traducerea romAneascd a lui Leon Levi.tchi echivaleazl
ftnl" i;;i amintesc si de o femeie, un soi de Amo_
ill angel cu,,ban fals", ceea ce deplaseazh 9i dilueaztr in hrrt ,l britanicd, al cdrei nume e, fireste, Nightwork,
modlnutil
-
sensul textului englezesc (= ,,inger rtru").
llltp Nightwork. Noaptea e 9i mediul Iegdturii
-
7
48 umrut MIRALIA OI{DTNE, LIBERTATX, TTvP 49

dintre Falstaff 9i prinlul Henric. Calitilile viito- n, (cl. Mircea Eliade,Traiti d'histoire des religions,
rului rege dospest in pAntecul noplii falstaffiene rrtp, IV). Periodicitatea ,,istoriei" lunare, rnersul
,,.u* ..!s. ieiburile de vard, mai mult in timpul el ciclic, cu efect palpabil asupra mdrilor 9i asu-
noptii, pe furig" (Henric al V-lea, act l,scena 1) Pe ;ur fcrtilitXlii vegetale 9i animale, predispun sele-
venirea noptii conteaze Falstaff cAnd se vede re- ndritrtea la un raport nemijlocit cu fiziologia
pudiat de p-rintul proaspdt incoronat: ,,Md va che lltrrpului terestru. ,,Fazele lunii spune Mircea
ma din nou, de in-dati ie se va-nnopta" (at night)' llllnde
-
au revelat omului timpul concret, dis-
PAntecul uriag al lui Falstaff nu e asimilabil atAt
-
llttt't tlc timpul astronomic, care, desigur, n-a fost
formei perfecte a sferei, cAt abisului nocturn' ha- dcrcoperit decAt ulterior."
osului.ln Helrri c al V-lea se vorbegte, undeva, de ln preajma lui Falstaff, Shakespeare instituie
the foul wonb of nilf . Indistinclia beznei viFcera- O ntlr,vlrati obsesie a timpului. Eroul intrd in sce-
le, aspectul devoritor al pAntecului trimit nemii hl lntrebAnd, abrupt, ,,cAt e ceasul?" (lMat time
locilia originarul noplii, la febrele ei germinative Atlln'dilV is it?). ,,Ce ord a zilei este?" sund tex-
(cf. Jean-Marie Maguin, La nuit dans le ththtre de
-
ful r.rrglezesc, pentru a sugera noctambulismul in-
Shnkspure et de ses pridecesseurs,Lille, 1980)' Doam- fivhlltorului, nedeprins, parc5, a misura spaliul
na Ford il compari, nu intAmplXtol, pe Falstaff cu dltrnr. ,,CAte ceasuri sd he?" intreabd gi punga-
o balend. in mdruntaiele lui, ca Iona in mirunta-
[tl ( i,rdshill, la cea dintAi aparilie a sa. PAnd 9i Haf
iele chitului, prinlul Hal trece P ntr-o suPreme Cltnt,rnrinat de duhul lunatic al tovardgilor sdi de
orobb initiatiid: moare si reinvie Falstaff e, aga- llttd|to, intreab" brusc, la un moment dat: ,,CAte
dar, prileiul 9i spatiul unu.i copios proces lSuntric' llt;uri sunt?" intrebarea e aProaPe o parold a
Dupd cum lumea inshgi, cu lumescul eI, e urucul
prilej 9i spaliul privilegiat al aventurii morale a
ftupului, semnul fatalei lui angajdri in vArtejul
Vltllginos al timpului. ,,Sunt grabit..." - sPune
omului' ff la inceputul ultimului act din Neaestele oe-
Masivitatea lui aceea a intregii lumi
*
> r, tlovedegte instabild, - ca 9iinconsistentX, fugace.
Personaj lunar, noctum, devoratot Falstaff e in' €hu, triliegte in timp std sub migcarea accelerati
tr-o relalie special5 9i cu legile timpului' Cici in I llttrlrrrlui: sub intdmplare (chance), alterare (the
vreme ce soarele e ,,mereu egal cu sine", luna € 2llSt fl nltaration), moarte. Dar, deopotrivi, sub o
un astru ritmic, ilustrAnd, prin cregterea 9i descreg ant r i ti\ regularitate, care gar ariteaz{, la rdstim-
Irr

terea lui, un destin ,,patetic", o perpetud deveni' pttt'|, ,,t'tcrna reintoarcere" a viefii. Se vorbegte
ORDINE, LIBERTATS, TIUP 51
50 MlNr,ra,c MIRALIA

mereu, in teatrul shakespearian, d esPte o ordinaflce


,,vIlul selbeticiei" (the oeil of wildness). Ocolul
rtr't,sta estetdrdmul eticului. Pentru a iegi deasu-
of times, o lege poruncitoare a timPului, ca 9i de-
ipre the rnolution of the times: traseul ciclic al vre- 1rnr timpului, trebuie neapdrat sd intri, mai intAi,
mii, care face cu putinld repetilia 9i previzibilitatea' ln jtraca lui. We play fools with the time,,,ne linem
EislA rotten times, wemuri degucheate, ,,cand ano- rle ;agd cu timpul recunoagte Hal iar du-
- -,
hurilc inlelepciunii stau in nori 9i-9i r6d de noi".
timpurile igi schimbd htea" ,9i existd o implinire
a vremilor (a pe rfectness of time). cAnd omul ince- Hltuafia aceasta nu e idealX, nu e, poate, nici fi
teazd a mai fi time's subject, Pentru a intra, prin fpnsci\, dar e necesard. Ea e rezultatul unei strd-
,,poarta cea stramtd" a ciipei atemporale, irtr-o vr,chi cdderi a omului in registrul temporahtetii.
condiJie eternX.* Drumul cetre aceastd condiiie l{A ne reamintim cuvintele rostite, inaintea mor-
eteme a umanitdfii trece insd, necesarmente, Prin fll, dc agitatul Hotspur (replicd - in sfera lui
condilia ei temPoralx. Drumul spre ,,aurita gri- Mrrrte a soarelui eclipsat pe care il intruchi-
jd" (golden care) a regalit6l.tii trece prin precipita- penzi\ Hal):
-
iea dezordonatd a lipsei de grijd, a ritdcirii ,.. viala € paiala timpului (time's fool)
sub-lunare. Cu alte cuvinte, Pentru a ajunge Hen-
ric al Vlea, prinlul Hal trebuie si fie, mai intAi,
ti timpul
- care e mtrsura lumii
-
Sc va curma cindva (time... must haoe a stop).
ucenicul lui Falstaff:
fu guln oielii prin urmare, temporalitatea, dar re-
e,
Clpguna cregte-adesea sub urzici.
Seminlelor de soi le merge bine ,Uh l poralitdlii e suspendarea finald a timpului.
CAnd sunt vecine cu vreo buruiand.
llnrpul, cu fluxul si refluxul siu, cu circularita-
Sub vdlul neast6mPdrului, Prinlul
ft lui lunard, cu amefitorul sdu balans intre ex-
Ascunsu-gi-a lucrarea minlii lui... ftnrr., c, prin definifie, o instanld temporard: are
(Hmtic aI V-lea, acl l, scena 7'
In lnccput gi un sfdrgit. inceputul timpului ,,cd-
rr" cste potrivit tradiliei postdiluvian.
trad. Ion Vinea) - -
peAl vn fi pXrnAntul, nu va inceta semdnatul 9i
S-ar pdrea deci cX lumea e in aga fel alcdtui tul, frigul 9i cdldura, vara 9i iama, ziua 9i
incat, in limitele ei, nu poti obline claritatea 9i ineplca" (Gen. 8, 22). Iar sfArgitul poate surveni
nigtea decAt la capdtul unui ocol ce trece pe lth'Arrtl, de indati ce ir:r altemanla aceasta de con-
fifrll lrrtcrvine o bregd, o lAgnire pe verticali. CAtd
' Pentru inJelegerea clipei ca ,,ie9ire din timp"
nota de la sfartitul acestui excurs. Wenrc ltnanla subzist5, agadar cAtd vreme trdim
7
52 uwrut MIRALIA oRDlNE, LIBERTATE, rIUr' 53
.
in intervalul dintre inceputul timpului 9i sfdrgitul I r,,n'nolenti si exsanguS, tocmai atunci cAnd se
lui, emblema noastrd e Falstaff: lunarul, umbro- I ,rnrt,t mai ,,sanguini" 9i mai trepidantd. intr-un
sul, grebitul Falstaff. Falstaff e parabola absolu- [ ft.f ,t()cmai ceea ce trece drept slrdlucirea imedia-
td a lumii: corporalitate supra-abundentX (,,am I lttlui ii atenueazd transparenla 9i adAncimea.
mai multd carne decAt oricine..."), supralicitarea I lnrediatul e perceput corect c6nd e perceput nu
pAntecului (my p ortly belly, ny wottb, fiy womb.'.) I ur luminos, ca avAnd tn sine sursa existenlei sale,
cu corolarul decrepitudinii 9i al morlii (,,pAnte- I r'l ci'rnd e perceput ca luminat, ca primindu-9i
cele md duce la pierzare"), deiv6 mereu rePeta- I ltntificarea din afard, de la nivelul unei instanle
te, urmate de o mereu rePetate cdinld (Monsieur I rullcrioare, dat5toare de sens. Imediatul e /umi-
Remorse e,pentntPoirs, o posibili poreclh a lui I nll nt liatd, efect de ecleraj, iar nu centru de ira-
-
Falstaff), ocultarea justei intrebiri 9i a orientdrii I rllt,rc luminoasd. Ca Luna fatd de Soare.
spre adevdr (,,nici nu mai gtii sh intrebi ceea ce ai I lrticul e impulsul trezirii din veghea aparente
dori sd afli cu adevdrat"), inflalia necesitdfii pe
socoteala actului liber (,,mi-am ascuns onoarea
sub mantia nevoii"), excesul ,,musturilor" trupegti
I
f
r ;x;:H},?:; :i::::*:^;',;tr;:ri|:;:
1lnrtt'a II, act V scena 4), gata oricAnd sd rdspun-
congtiingei ,,cu o glumd de bufon". Primul gest
t6raay, gravy, grnoy...), dezbnti' nterior, babilonia I rl,1

umorilor (,,in burta asta a mea e o babilonie de I nl trrngtiintei morale e, de aceea, citirea lumii ,,in
limbi..."), pe scurt, o structuralS discontinuitate, de I tu,liativ": strdlucirile devin obscure, iar palorile
aceeagi nature cu a timpului insuqi. Eticul ca I lurninoase. Solaritatea lui Falstaff e percepute,
-
infruntare a erorii cu recuperarea liuntricX
-
e justificat decAt prin efectul cdderii sub timp, al
succesiunii perPetue intre fluxul vital 9i refluxul
nu
I
I
l;:llTiiiil ?iiilil':':t::;;.:' ;" iH:,Ut:
r'orrrpacte a tovarSgilor sdi de devergondaj. Ceea
discerndmAntului. A trece pragul eticului e, in I cr, trcbuie sd relinem, oricum, pentru tema care
prima instanfe, a deveni congtient de caracterul I llt, pr1'66,r0; e c5 nu se poate imagina o eticd in-
,,falstaffian" al contingenfelor 9i al sinelui pro- I lr-un univers al luminii omogene. Eticul insofeg-
priu: realizezi, dintr-o datd, cd plenitudinea vie- I h, lumina deficientd: e epifenomenul unei lumi
fi imanente poate coincide cu disolufa existenfald, I nn trila, e, agadar, o teorie a clarobscurului. Cele
cu o alunecare imperceptibilX in ,jocul secund" I rkrrril margini intre care se misci Falstaff, pun-
al visului, in extazul unei solarit5li false, de im- I A,ri{trl vulgar 9i regele triumfd tor, rdmAn in afa-
prumut, ca aceea a lunii. Viafa imanentd poate fi t -t"*' etice. Numai Falstaff e niscitor de
II
I
L
r
7
oRDrNE, LTBERTATc, uvp 55
54 urntut MIRALIA
r'tr rilzboiul, dupd cum istoria Angliei se intreta-
problematice morah, de disputd,. de govdire in-
lr, mereu. cu mica istorie a derbedeilor din ju-
ire bine 9i riu, intre zi 9i noapte, intre flux 9i re-
trrl lui Falstaff. A ceastd structurd a lumii face cu
flux. $i atunci nu ne mai mirdm cand,inNnestele
r6ndul ei, se intoarce blAnd
pr r tirrtd etica. Iar etica, la
aesele din Windsor, afldm cd odaia sa de la ,,Ha-
nrupra lumii, pentru a o indreptdti: ea ne sfdtuieg-
nul Jartierei" e zugrtrvitd, de iur-imprejur, cu pa-
It sil acceptdm limbajul temporalitdlii (to welcome
rabola fiului risipitor (act IV, scena 5)' Zugrdveala
llu'rcndition of the time d. Hmic aI lV-lea, pat-
e ,.proasPeta gi noud"
- sPune textul, Pentru a -
tcrt ll, act V, scena 2) ca fiind singurul in care se
nuldsa nici o irrd oialA cd e aleasd de Falstaff 9i nu
mogtenite intamPlitor de la un alt locatar' Nu e lrrrnte formula adecvat drama omului. Let time
un ,,fiu risipitor" dtr4rr'- spune, la un moment dat, Falstafft si li-
doar o aluzie la prinlul Hal
la propriu. Falstaff insugi
-
9i o datd cu el intrea-
tAnr timpul sd lucreze, sd-gi implineasci rostul
ga umanitate
-
std sub aceeagi legendi' Etica e
ntot{clator; virtutea va apdrea, la urmd, a9a cum
-
indreptarul fiului risipitor, un ftldrePtar inactu- i flpllrut prinlului Henric: nu ca impotrivire la
al pentru pdcitosul nerecuperabil, 9i inutil pen-
lltt, ci ca distilare a rtrului, ca identificare a sen-
tru fiul cuminte, rdmas acas5. Itrlui lui:
I'htre is some soul of goodness in things mil
Would men obseraingly distil it out.
(lrr chiar cele rele e un principiu de bundtate,
Hotspur in ciuda tonusului siu vital - este
- va iegi din sce- Numai sd gtim cum sd-l extragem.)
9i el un personaj lunar; ca atare,
na, mort-, pe umerii, boltili ca cerul nopfii, ai lui
(Henric al VJea, act IV, scena 1)

Falstaff. Un astru rece sfArgegte rdstignit pe tru- l)cmonul nu va fi deci anatemizat superstifios,
pul insugi al lumii. gtiuse, ince din timpul vie- !l rlomesticit, asimilat, ca un grai strdin, ca o lim-
iii..5 u fiit lrr-e e a fi, neincetat, in centrul unei bl brrrbari (prinful ii spune Warwick lui Hen-
,er...t.i' a sta intre pericol si salvare, a rdspun- tle nl IVJea
-
invafd sX-gi cunoascd insolitorii
de axei orizontale Jprimejdiei cu axa verticalE
lunrt'9ti,
-
adicd pe cei de teapa lui Falstaff, ,,intoc-
a curajului (cf. Hen ric al lV-Iea, parlea l, act I, sce-
n6l cum inveli un grai strdin", a strange tongue).
na 3: Send danger ftom the east unto the west / So
Hllrrr rlici nu e altceva decAt tocmai efortul spi-
honour cross it from the notth to south\ ' Nici o vic'
tltului de a invdla limba striind a lumii, efortul
torie nu e dati fdrd infrAngere 9i nici o cidere nu
turlniltiliii de a inlelege lacriddle.
e dati fdr5 sPeranld. Pacea se iltretaie, mereu,
7
56 utNtu,q' MIRALrA oRDrNE, LTBERTAT s, rtrv.p 57

* lkrri 9i zAmbind cu ochii la buricele degetelol, am


rocotit cd nu mai e nimic de fdcut; cd nasul ii era
Etica nu se distinge prin aceea cd anuleaz5 lu- nrcufit ca o pand gi tot bolborosea ceva despre
mea, ci, dimpotrivd, prin faptul ci dd lumii o gan- lrttttrri inverzite. <Cum ili merge, sir John?" zi-
se. Lumea e ca 9i Falstaff dulce 9i amari, rt,i cu. "Ei, omule, line-ti firea." Da'el strigd:
- -
lagi' Ca si Falstaff' ul)oamne, Doamne, Doamne> de vreo trei-patru
adeviratd gi fals6, viteazh 9i
e simpatici. Foarte simpaticd' $i totugi, ca 9i
Fal- ori,.." (trad. Ion Vinea). UrmX rdcirea progresivd
staff, e, prin definiiie, trdddtoare' Numai cine gtie rt ttrumbrelor 9i sfArgitul. Totul in aceasti scend
cAt e de trdddtoare se Poate bucura nemdrginit e rt,mnificativ: inocenla copildreascX recuperatd

de farmecul ei firX margini. A da lumii o gansd Ittlgurant in ultimul ceas al vielii, florile, adevd-
inseamni a invdla sd agtepli, impreuni cu ea, ffte fnl(' cxplozii omamentale ale lumii create, burice-
perfectness of time, ceea ce e totuna cu a invala sX le rlcgetelor, care, pentru astrologii de pe vremea
h l I lstaff, intruchipau sferele planetare, premoni-
ugiepg 9i ta i.ttalnegti sfArgitul. Totul, intr-adevir, r
'a
poaie omul sd preia de Ia zei: toat5 viaga lui poa- f ln
lanurilor inverzite din afara timpului 9i stri
ie fi o imitatio deorum.Dar Ia misterul morfii, zeii jlllu I final, legAnd periferia vielii individuale de
nu au acces decAt printr-o echiv alentd' imitatio ho- ittt rust supra-individual, cu valoare de centru.
minum. Falstaff, oricAt de viu, nu ate cum inte- lntportanti e 9i ora morlii lui Falstaff, consem-
lege viul decAt privind dincolo de plafonul vielii ll.,lli cu un scrupul neagteptat: intre doudspreze-
ri", i., it ti.,itnrile lumii transcendente' Dar la {e ;ri urru, la inceputul refluxului. E vorba, se pare,
moartea lui Falstaff ca 9i, in ait fel, la aceea a dc nnriaza zllei (entre midi et une heure tradu-
- din -
lui Hamlet asiste cu siguranld ,,stoluri de in- e! lt'.-V. Hugo). 9tim, alt pasaj, ora nagterii
-
geri" inmermurili, contrariafi, o clipd, in palida lUl lrnlstafl trei dupd-amiaza (Henic al lV-lm,par-
i"or eternitate' Sd o ascultdm pe bdtrAna hangilh len ll, act I, scena 2). Ne putem imagina, agadar,
din Eastcheap (Hen ic aI V-lea, actII, scena 3): ,,Ah! Vlnln eroului ca fiind cuprinsd integral in inter-
firegte cd nu e in iad. E in sAnul lui Arthur, dacd Yalrrl unei zile complete: nagterii postmeridiene
a ajuns un om vreodat5 pe-acolo' A avut o moar- ll unncazd o viald petrecutd, preponderent, in
te irumoash 9i s-a stins ca un copilag abia bote- fttnrrrl noplii gi un sfArgit in apoteozS, la mijlo-
zat; qi-a dat sufletul intre doudsprezece 9i unu, fltl zilci urmetoare. Falstaff e mereu in acord cu
chiar cAnd marea se retrXgea. Ci eu dacd-l vdzui pt'ol)ria sa naturd. Era firesc ca viala lui noctur-
mototoiind ceargafurile 9i jucAndu-se cu nigte lill Ni sc incheie cu un transfer in registrul dium.

L-
r 7
58 urrrtue MIRALIA ,
oRDINE, LIBERTATE, rrltp 59
l
,,Rdsfdlat al lunii", el se va reintegra, o data cu re- l I uk,rnillgii, ci doar la entropia unei perpetuitd!i cu o uni-
fluxul, ciclului lunar, ca unul pe care miezul zilei , i r ll rk'tcrminatie. Diferenla dintre cele doui acceptiuni

il ucide. Pe de altd parte, sfArgihrl sdu e, ca al tu- I I nh. r'lipei e diferenla


- v:zut5 de Boefiu - intre nunc
I rlrrrrr, c simptom al suprim;rii timpului, si nunc fluens,
turora, o rAstumare a vietii sale: un salt anagogic, I
I tr irxfiidere inh-un ,,acum" t€mporal. Firegte, asemenea
o indllare pe axa lunii, accesibild, de pe pdmAnt, I
ori de cAte ori soarele trece la zenit. Falstaff e sal- |
I nr.rrl(,, constituind problema-cheie a orictrrui scenariu
lnlli,rtic, sunt greu de asimilat intuitiv. Clipa adevarata
vat. Fie 9i in ceasul al doisprezecelea, fie 9i prin I I (ttrr ,r,,r a unei simple senzatii dilatate) e atemporalr,
intervenlia radicald a morfii. Pentru cum a trdit, I
I
I 11,,1';1 cum punctul e aspatial. Cdteva sugestii, inaceas-
el merita, poate, surghiunul. Dar pentru cum a I I ll Privini5, ne pot veni din fizica modemS: nu existl
gtiut sd moiri, el merit2i omagiul melancolic al in- | f ltr rp,rliu
-
,,aici", ,,acolo" etc., de-
-,,aproape",,,departe",
tregii umaniteti: Falstaff is dead / Anl we m.u2t -earn I I rtl rlirr pcrspectiva unui subiect precis amplasat spafial.
thelefore (Falstaff e mort. Se cade s5-l jelim)' Moar- | f ln lt,l, existtr ,,inainte" si ,,dupe", decet din punctul de
rru
tea hri Falstaff e, Pentru eticd, un fapt inaugural: I I Ycrlcr\' al cuiva riguros,,situat" temporal. Fara prezenla
ea ingdduie privirilor noastre sd se ridice, o clipi, I ! Uttrrr ,r:icmenea subiect, lumea e non-locald Si nonlempo-
de la pajigtea sublunard a imediatului cdtre fir- | ! ml/', rru implictr noliunea distantei (spaliale sau tempo-

I l1ll,, :: l;: t::'1.1 L::;li; ;'frT;H'J:ff l


."fi [:,'.:.n;']JJ;l,"1:1"",.;,:ff 1';
;-::- "** "",,."',"0".,,0".,.,"
avard a clipei contingente. Ea nu e totuna cu acel anon,
onor, r"pilut PaPagalicegte de ,,ospittrraqul" Francis I
I
I
llil:lil;ii:Jff
I
I
f
I rlttt,tt tcmporal, toate aspectele spatiului timpului
lllttl
lrrrl
,,';'r.t.rl?. AproaPele si departele,
9i
trecutul si vji-
x'contopesc intr-o omogenitate fara fragmente, dis-
I fi llhruititi si sincope. Existd irsd un asemenea subiect?
(Henric il IV-Iea, Partea I, act Il, scena 4) C6nd vorbim I
despre clipE, avem in vedere nu supralicitarea momen-
1 ll,lL:l'1,"l::l':.':i,l;'":':ff :ili::;T,T:"::i,lr:
tului, ci de-temporizarea lui: schema convenfionald care I ! llrrrlr,rll, curdlattr de falsa diversitate gide pitorescul in-
a;azd mereu prezentul in relalie cu nostalgia zilei de ieri I
;icu utopia zilei de m6ine, privindu-I, astfel, de ,,prezen-
!a" sa (cf. sf6rSitul actului int6i din Hen
r{c aI lVJea,parlea
|
I
If fi iil:t iliilill.ii:t::::Ti;:i,:ffi ;li:i:lt
tlllr tt"t1' c u iegi din problema eticii...
ll), e anulatS; iegim din fluiditatea timpului prin,,urechea I
() v,rriantS ,,mundand" a iegirii din timp este investi-
I
I lalln ,r\ln)nomic5. Prin simplul fapt de a privi cerul, as-
ffi llH:T:Tffi *#;,?:**** r""rr" *",.ontemporani cu trecutul planetei. Tr€cutul
=

| f
r 1
IV
DINAMICA PRINCIPIIIOR NEUTRE

Uhtpin naniheistd a airtulii 9i oiciului . Surpriza mora-


h t l'rccaritntea airtulii ca medie intre exces,e . O teorie
I Stint'ipiilor neutre o Virfutm ca bund administrare a unui
Ft.lttdpiu neutru . Exemplul blhndelii ,i flI generozitd-
lll t Codul etichetei Si codul moral . patotogii airtulii

Fnrblcma morald poate fi 9i este, adeseori


lludat?l printr-o -
diafand teorie a virtutii. Tragicul -
€pllunii, efortul model5rii de sine, altemanF in-
Cttstlt'rii cu dezabuzarea, a c5derii cu reabilitarea
> krirte par sd pileascd dinaintea unei procesiuni
ll vulori inflexibile, care danseazd exemplar fir
hfn congtiintelor noastre umilite. O latentd ere-
llc nraniheistd comprimd neincetat drama ime-
dlatit a vielii, sistematizdnd-o dupd un binom
lldnctic: absolutismul virtulii pe de o parte, abi-
ltl viciului pe de alta. Totul devine, uitful, ,,"u-
dlvlrnt de simplu: buna vieluire consti din
Inghi ctic in practicarea virtuFi 9i in anihilarea -
-
Vle llkrr. Realitatea este insa infinit mai confuzd.
Ne rrrigctrm permanent intr-un plan in care nimic
dp ortlinul absolutului nu subiiste fArd un dens
DINAMICA PRINCIPIILOR NEUTRE 63
62 uwtut MIRALIA
lrrlil cele doud fele ale erorii morale. Cum arati
halou de relativitate. Lumea e expresia aplicatiad
pc acest fundal virtufii?
a absolutului, tentativa lui de a-9i confirma
sta-
mo-
- Alclltuirea - problema
concretl a eticului ne indreptifeg-
tica orin experienta mobil-itbtii' Iar experienla
lo, crodem, sd afirmdm ch virtulile in varianta lor
f,;titl,ii *ut"tia tuturor relativismelor' Categorii tornptuar5, imaculatX, instalate omamental in
" viciile tre-
ale practicii morale curente, virtutile 9i r()nltiinfa umanitilii ca armele pe o panoplie
vie' 9i
buie sh fie gi ele PercePute in migcarea lor vlrtulile pure nu existd decAt printr-un abuz -
nu intr-o sierila, imuabild abstracliune'
Virtuli- -
ttorctic. Mai exact, nu existd virfute care se nu
ale lui'
le ,,u sutrt binele insrtgi, sunt manifestdri conlind un risc involutiv, un viciu subteran, re-
intruchiptrri ale binelui tr teritoriul - impreg- tultnt din excesul sau din anemia ei. La fel, nu
,,ui a" .itu*irri,ute - al vietii zilnice' Virtulile 9i pxlrti\ viciu care sd nu se poate rdstuma in con-
fel cum
viciile sr:nt fapte 9i suferinte ale binelui' la ttrtt'iul lui. Ceea ce numim, de obicei, ,,virfufi" nu
srrr,t crrlo.il" dupi Goethe - "fapte 9i sufe- Iunt, de fapt, de cAt ntgte principii neutre, nigte dis-
-
rinte ale luminii". ponibilitefi liuntrice nedeterminate, apte insd a
lu- Clltiltil o determinare morald validabild ca virtu-
iagI cu bogdgia - plind de neprevS.zut - a
morale lF luu una imorald, vaiidabilS ca viciu. Tot ceea
mii, uniformitatea gcolare a categoriilor
Eticul eo nutnim, de obicei, virtute e, agadar, un princi-
tradilionale ne aPare ca simplificatoare
este prin definitie - un teritoriu al surprQtti fltt rrt'utru care i9i agteapti modelarea. Curajul,
-
Ji iorr"i"qa" ci nu numai tAlharii se pot
pierde' blhrrtletea, generozitatea, pruden !a, cumpetarea
pot ;l ct,lclalte nu sun t decAt un posibil al virtufii. Pen-
ci si apostolii si ci nu numai apostolii se Itu rt tleveni adevirate virtufi, ele trebuie si fie
pot
t*ri, .i 9i tdlharii, cd alituri de sfinli se
Uttr, profesate. (Nu intAmpl5tor, sensul presocra-
ta. uneori, prostituatele, iar aldturi de
prostit
lle nl virtugii e acela de eupraxia
pot cddea sfinlii Iov e lovit in-ciuda 11tu1ilor fttttrlusi, dusd la bunul ei cap5t.) Dar - acliune bine
virtutilepot
lor' C
ii vamegii sunt iertali, in ciuda picatelor ll lnrsl profesate. $i atunci, al5turi de rriciile rejul-
hu poui" deveni un Damasc al.inlelepciunii hh ( lin contrarierea (in plus sau in minus) a ,,vir-
N
a.r-i.t1".,iu - o demonicX mediocritate' Itt lll", apar o serie de alte vicii, rezultate din insdgi
nu e definitiv pierdut 9i nimic nu e definitiv luhxl,lnla ei, din manipularea ei deficientd. Defi-
tisat. intr-un isemenea infricogat context' nlll'r ,lristoteiica a virtulii ca medie intre doud ex-
ci mai grav e tocmai fanatismul definitiv F$n' l)irrc a ilustra ins5gi aceastd elasticitate a
Prea mrllta sPeranla 9i prea multa disperare
Valotii nrorale. Curajul e o medie intre temeritate
7
7
DINAMICA PRINCIPIILoR NEUTRE 65
64 untue MIRALIA

o t'ulme intre doud depresiuni e monumentald 9i


si lasitate, blAndelea e o medie intre irascibilitate
,i indif"r"nta, sfiala intre timiditate 9i nerugi Ittrrlrordabili. Virtutea priviti ca pozitiaare a unui
nare etc. Numai ci-aceaste
situare mediand a l,t ittt il,iu neutru e, in schimb, un stimulent esen-
valorii sfArgegte prin a-i diminua vigoarea' Ex- llrrl al energiei morale 9i devine, ca atare, practi-
mai
tremele au mult mai mult caracter, sunt mult lrrlrilll. Spaliul etic e spaliul existenlial ndscut prin
ot".it" a".at media. Temeritatea are un proJil rlltr,rnrica principiilor neutre. Principiul neutru
Lsor decupabil, ca si lagitatea' Curajul insi' de- g rr rrrirterie morald inruditd cu ft abitus-rtl tomist:

finit ca un punct de echilibru intre cele doui' se G o oricntare posibild, o predispozifie incd neac-
oi".de in tie, intr-o precari tehnici a dozajului Ittrrlizatd a firii individuale. Cu deosebirea cd ha-
iu., intr-u.t ixldicel;' fdri personalitate' Aristo- lrllrrs-ul implicd o anumitdtnclinare nativh (spre
tel insugi observd cd schema pe care a.creat-o.se bltrr' sau riu), in timp ce principiul neutru e ne-
te-
oreteazd la brutale anamorfoze: privit dinspre ttlrrrlitatea ins59i. Si luhm cAteva exemple: pri-
lneritate, curajul pare lagitate, dupd cum privit Vlt ca virtute in sens aristotelic curajul e
dinsore lasitaie, el pare temerar' Si apoi media - -,
ltrluluca a doud excese contrarii: temeritatea
,,u .ni;foc' Curajul
- Pentru a rdmine la
"lni* e mai aproaPe de temeritate
;l lnpitatea; privit ca principiu neutru, curajul e
acelasi exemplu
-
decaide tagiLte. in sfArgit, extrema temeritalii
e hlrtrlrr contrariilor, sursa posibilX a oricbruia din
llr,, Altfel spus, virtutea e absenla exceselor,
preferabild'aceleia a lagitd9ii' incet-incet' liniile
se
rumoa- llt' |rirrcipiul neutru prezenla lor virtual5,
sterg 9i in locul unor repere clare
-re
apare o -
cinceptuab difuzi. Flancati de vicii' practi- Jl pll.lrl, pudoarea (aidos) nu ii apare a fi o virtute decat
o
carea viirulii devine o echilibristicd ezitantd' xnrhr iPotczS" (IV, 15, 1128 b). Or - spune filozoful
..ispata suipensie in spaliul incert dintre doutr
rrrl r cxistil virtuti prin ipoteza". In ce ne privegte, soco-
-
pericole. Mult mal fertild in planul acliunii mo' ffll r, , l i n potrive, cd toate virtutile sun t virtu .ti nLnnai prtr\
r

iale este inlelegerea mediei aristotelice nu ca


ePr' lFnli,z;i, virtuti posibile, actualizabile ca atare numai
r.J p.riti" iritre doud negalii,-ci.ca principiu FlllllI un act moral particular. Principiile neutre sunt,
f[ frrrrtl, r.xpresia conceptual5 a ipolelicuhri prezent in
neutiu, care poate cdpdta semnul plus sau sem' Hflrn|r, tlin virtulile tradilionale. Un presentiment al
nut minrrs tn fnnclieie migcarea pe care i-o
im' rl)rilor neutrc" este, in Etica nicotnohicd, si pasajul
filf t lnr
primi un subiect moral dat*' Virtutea privith drr;rrr, .rbilitate (deindtesl din cartea a VI-a (13, 1144 a).
Alrlltl,rt,',r c o facultate lrudabili dacd duce spre o lintA
i A.istotel are, in E tica nicomahicd, i^tuifia unei hlllln I,i l,lnmabili daci duce spre o lintd rea. in sine, ea
tuale ,,neutralittrti" a virtulii, dar refuzi sa ti-o asume' Itlp ' lt\'i rlcutr5.
66 utNtut MIRALIA DTNAMIcA pRINcrprrt-oR NEUTRE 67

simultaneitatea lor. Iatd expresia grafica a aces- lntrc aceste doud modele se vede limpede in cli-
tei deosebiri: In in care se constatX ci blAndelea se poate ma-
tllfr'sta 9i ca irascibilitate, 9i ca indiferenld, cu
VIRTUTE VIRTUTE rrlndilia se-gi aleage, penhu aceasta, circumstan-
I Itrlu potrivite. A izgoni cu biciul negustorimea din
lentplu e un act de irascibilitate, dar de irascibi-
PR/NCIPIU NEUTRU
lllntt' bine practicatd. A rdspunde agresiunii prin
/\ n(nlviolente e un act de voitb indiferenld, dar de
EXCES_ EXCES /
(Vrcru) ( vlclu)
vtcru
lnrliferenli bine practicatd. Acelagi personaj
pttrttc fi irascibil in numele blAndetii, 9i ,,pasiv"
b. Ittl ltr rrumele ei. Pe scurt, bldndelea ca principiu
nttutru poate colora, in chip virttos, ambele exce-
lf pc care le presupune. Cu condilia justei alegeri
Potrivit variantei aristotelice a ,,modelului etic" I ltnprejurXrilor. Toate celelalte virtuli pot fi re-
(a), bldndelea, si zicem, e ceea ce se obline pis-
trAnd o distanld rezonabild intre irascibilitate 9i
llnrlite, in acelasi mod, ca ,,principii neutre". E,
dc piltlll, nesemnificativ, din punct de vedere etic,
indiferen!5. Din unghiul celuilalt ,,model" etic ll rpui cl ,,a fi generos" e o virtute agezatd intre
(b), blAndelea nu e, in sine, nici buni, nici rea: e jt fi zgircit" 9i .,a fi risipitor". Sunt momente cAnd
iout n.t principiu neutru care Poate fi practicat Vltlutea e a te cheltui fdrd opreligti 9i altele c6nd
in mod idecvat sau rr.t. Virtutea e buna adminis' lhtutca e a acumula 9i a economisi. ,,Materialul"
trare a unui principiu neutru .* Deosebirea enormA
lln cn rc se constituie zgArcenia 9i risipa e un prin-
* Epistemologic vorbind, princiPiilor neutre le po,t dplu ncutru, nu o virtute in sine. Virtutea poate
.o.esounde aceli ,,indecidabile" cu care Derrida vrea sl llntllrrc virtute 9i in unele forme de exces. CAnd
,,de-c'onstruiascl" oPoziliile filozofice tradifionale E I O rinrple medie ca la Aristotel ea incetea-
vorba, dupa el, de ,,?alse proprieti!i verbale, nominale
- -,
ll rll nrai fie o categorie morali, pentru a deveni
,uu ,"-u,iti.", care nu se mii lasd inlelese in opozi;ie
filozoficd (binarl) si care totuti o locuiesc, ii rezist5, o
iezorganireaze,flrdinsd a constitui urmdard lsubl' in lextl tllrl"r,l(.), ideal, din punctul nostru de vedere, pentru a
"treilea Ctrv,,,li clt ncccagi ,,virtute" poate fi gi bun: 9'i rea, 9i
un al termeo fdri sI dea vreodati loc unei solufl'
in forma dialecticii speculative" flacqu esDerida, Positiomt firrltt,r e rrt 5i toxin;, in funclie de ,jocul" ei etic. Si cI,
Paris,1972, pp.58-59). Ca exemplu, intre altele, e dat te!L' lulrll r',r lcest joc s; aibA loc, virtutea e un simplu prin-
menwl pharikkon (,,nici leac, niii otravd, nici binele, nid Ellrlll nr.u tru.
68 utvtua MIRALIA DINAMICA PRINCIPIILoR NEUTRE 69

o reeuld de etichetd. Morala aristotelicd e, in rea- ntrrral pe care am putea-o numi patologia airtutii.
fitat!, un foarte bine articulat cod social' Nu unul Ittrl u ntrul acestei patologii. dihotomia viciu-vir-
etic. Cdci in lume e bine sd te porii. intr-adevdr, Itth' rru mai funclioneaz5: e nevoie de conceptul
dupd criteriul evitdrii extremelor: si nu fii nici rtrtlorrator al principiilor neutre pentru a gdsi me-
iriAbil, nici placid, nici prea sperios, nici prea in- rrrrrismul 9i solulia derivei morale: cici nu exis-
drdznel, nici prea damic, nici prea haPsan' In lu- ll ttumai deriva infemal5 a valorilor; existX 9i o
mea eticului ins e, aceastd aurea ,nediocritas e mai rt.rivit sublimi, un delir ascendent, simetric de-
curAnd un semn de amorleald decAt unul de vir- llrttlui descendent al viciului. intre picatele co-
tute. E o solulie de minimd rezistenti, un fel de brrr'0tr>are (vicii) 9i pdcatele urcdtoare (virtufi prost
a nu reacliona la nimic. Cornportamentul moral prncticate), principiile neutre sunt singurul reper
nu e o chestiune de doni, ci una de optiune ' Ir.' wrl, Iline prelucrate etic, ele devin armonie, prost
grogAnd, in limite tolerabile, lucrurile, am spune prr,lucrate devin dezacord. Viciile 9i virtulile
id actul etic nu std in gdsirea mediei convenabi- derivll
-
din ele, in functie de ,,cheia" in care sunt
le dintre excese, ciinpracticarea conoenabild a exce- lnkrrrnte. Principiile neutre scutesc virtulile de a
sului, in alegerea justh a excesului necesar Pentn'l lt picrde in griul aristotelic, i:rgdduindule sd de-
corectarea Juficienlelor de tot soiul, a comoditd- Vlnll fierbinli, dacd au de compensat vicii ale ex-
tii, a ,,cdldicelului". Viciul nu este un .,prea mult" hsnrci rXceli, 9i glaciale, daci au de compensat
,u.r rr.t ,,pt"u pofin" al virtufii. El nu se referd la Yk'll nle extremei infierbAntdri. La mijloc nu e de-
cantitatea, ci li c alitatea ei.Yiciul e proasta valo' lli nrateria primi 9i instrumentarul. DesdvArgi-
rificare a r:nui principiu neutru, 9i nu simpla con' It (,intotdeauna o extremd, ultimul punct atins,
trazicere a unei virtuli' DesfrAul e contrazicerea phcul.
castitdfii. Dar, pentru aceasta, castitatea nu e incl
o virfute. E un principiu neutru care, bine prac-
ticat, conduce lJvirtute 9i, prost practicat, la smin'
teal6. Existd infrAndri sdrdcitoare, dupd cum
risipiri sporitoare. Viciul Poate aPerea deci 9i la
nivelul excesului prin lipsi, 9i la nivelul excesu'
lui prin adaos, dar 9i la nivelul virtulii insegi ca
lipsi a excesului. Se pot practica aberant toate vitt
tufile. Morala curente, concentratd victorian asu'
pra viciilor, uit2i adesea aceast2l secgiune a spaliultd
v INTELIGENTA 9I TALENT MoRAL 71
INTEUGEN,TA 9I TALENT MORAL
1lit,rrl:a 9i cat firesc, cdtd armonie, cAti gralie re-
,ulti\ din practicarea ei iatd cum se pune, cu
-
ntlt'vilrat, aceastd problem5, din perspectivi mo-
rrrlll. De altfel, in chiar practica nemijlocitd a mo-
rh,li\rii de sine nu sepornegte bine c6nd se atacd
rllrect piscul virtulii. Inceputul trebuie si se adre-
rtzc mai curAnd obstacolelor care blocheazd
rlrurnul. intre aceste obstacole, foarte frecvent e
ncin[elegerea rostului propriu-zis al eforhrlui mo-
Pentru eticd circumstantiald c Critica ,,performanlei" eti'
o
t'nl, agezarea imaturd in raport cu lumea scopuri-
ce. Adeadrul trdit ca substanld a eticii o Virtutile intre
krr q;i a idealurilor. De acee4 inainte de a-! propune
aoinld Fi intelect. Reabilitarea airtulilot intelectua-
c
le o Talmtul moral tmpotriaa datoriei morale Conduita
ri tlcvii cumpdtat, trebuie sE reflectezi asupra
paradoxald a adeadratului sfttuitor
tttotivatiei deciziei tale, precum 9i asupra sensu-
lui spiritual al cumpdtbrii. Iar tehnic vorbind, nu
in accepliunea lor tradi- rcrtlizezi cumpdtarea instalAndu-te de-a dreptul
A spune ch virtutile
tionald
-
nu sunt decat un nume PriPit dat unor
ln ea, ci evitAnd necumpitarea, eliminAnd con-
-
calitatj incA nedeterminate etic, a spune deci cd
rl lliilc care o favorizeazi, rezistAnd tentafilor cen-
llifugale sau transfigurAndu-le.* Atacul frontal,
ele nu existd ca valori cristaline ce trebuie erer-
citate Dut si simplu, ci doar ca nigte calificiri po- . l,rt."lJi!at.,.it lui Antonie cel Mare (secolul al
sibile Jle congtiinlei ce trebuie acf aliznte prinirsta lV-lca), gdsim, nu intampletot fraza urmtrtoare: ,,Dactr
practicare a unor ,,principii neutre" poate str llll k)cuit de fapte rele, indepirteazdJe de la sufletul tiu,
-
pari o tentativi di relatiztizare a virtulilor' Ceea ln n;lcptarea celor bune..." Un fel de a spune cA rdul se com-
lrtlr', iar binelese arteaptd. Se aiteapte activ, fire9te, prin
ie urmXrim in realitate este situarea dezbaterii htt|otrivire la rdu, dar se atteapte, ca ceva a cdrui implinire
morale intr-un teritoriu ferit de utoPie 9i solem- u (,consecinta mecanica, ingust cauzald, a rdului evitat.
nitate, un teritoriu in care asPiralia eticd e discu' lhlrlll, in aparilia binelui, o componentd care nu depinde
tatd circumstanlial, iar nu in vidul unei scheme , ,rrlrl de buna intenJie a subiectului moral. Cu alte cuvinte,
aoriorice. Nu de relativizare e vorba, ci de Pru' Itt t irrda rlului ir:rdepdrtat, binele poate se a apare. Iar
r'dlltntc'a sufleteascd a omului se dezv{luie tocmai in pu-
dlnti, de nuangare, de simlul realitAtii' A Postu- lprr\r lui de a citi aceaste eventuald ne-aparilie a binelui
h ca fel cumpetarea nu e, de pildd, din punctul (ltr t ir.rda efortului sincer de dislocare a rlului) drept un
nostru de vedere, decAt un proiect abstract, incl t,l/rlr'r al ordinii universale, ti nu drept o lacund a ei. E
necoiorat etic. in orizonfitl cdrei opliuni caufi cum' l ,r (lintre faletele multiple ale destinului lui Iov.
r 7
72 utwrua MIRALrA INTELIGENTA SI TAI-ENT MoRAL 73

precipitarea nePregetite sPre indllimi e in acest t rtl itrtnlitatea sufletului inteligent. Din unghiul aces-

plu.r'- 9i inaltele - semnul juvenilitilii, al It'i ncli calitdli sufletegti, nu ne va interesa nici o
"u ai diletantismului etic' Etica nu r.licil a cerebralitdlii speculative fi-
zelului necopt,
e o disciplini sportivX, nt vizeaz\ performanla hrzofii - cum oblin
dar nici o eticd a emotivitilii decere-
in sine. Actiunea morald nu e o formd de penta- lrratc
-, cum obyin, uneori, religiile atinse de
tlon, care cere doar tenacitate comPetitivd 9i in-
-
rk,gcnerescenlX sau o anumitd eseisticd literatu-
vestilie energeticd maximd. Acliunea morald !ine, llz,rrrtd. Etica adevdrului triit (care e un adevdr
mai degrabi, de sfera artelor marliale: e rdzboi, tl opliunii, gi nu unul al rationamentului) e o eti-
cu tot cE e implicalie de pericol 9i de strategie in lrl irr care virtutile intelectuale se intrepdtrund cu
experienta rizboiului. Calitdtile Pe care o aseme- viltrrtile morale, asa incAt nici rigoarea concep-
nea experientd Ie valorificd sunt: curaiul, tactul, k,k rr si nu divagheze fald de concretul, greu cla-
discemimAntul, ribdarea, indrbzneala 9i chiar o elficabil, al vietii, dar nici proliferarea concretului,
anumitd formi de viclenie (asuPra cdreia vom re- n itfcctelor, a imediafului sd nu intunece ,,dreapta
veni). t'tt13'tare". Tindem, astfef cdtre o etic| aluminii cal-
Dar pentru a diz olv a airtualitatea ztirtulii, trans' r/r', tlistincti de etica hibemald, cu lumini reci, a
formAnd-o in realitate pozltivd, e, mai intAi, ne- f I k rzofiilor universitare.
voie sd atingi plenitudinea unui adeadr trllit' Un ( ontribulia elementului ,,cunoagtere//
adeztdr, adici un sPor de cunoagtere, o mai bund
no,Utere care, e drept, nu e strict mentald - o cu-
inlelegere a lumii. Dar un adevdr trdit, adicl m
dh'gorca unei conduite morale valabile confertr - la
o gtiinli neangajatd, abstractX, ci una deveritd cra'
dt'tului etic o alt5 iradiere decAt cea comund. Cici,
Nu un adevdi p e care il ai - prin exerciliul liber'
tlt, rrbicei, actul etic e plasat la nivel aolitizt, ca un
al intelectului ci un adevdr cu care eyti impre'
-,
und, ct care te identifici: un adevdr al intelectu'
tt ztr ltat al dominXrii de sine 9i al supunerii la nor-
spunea Antonie 11.1. Ceea ce primeazX e disciplina; nu adevdrul
Iui adus in inimE. ,,Ralionali
-
sunt numai aceia care au sufletul ra' utu,i rloctrine, ci exactitatea unei indicalii de com-
cel Mare
- poltament. Fdrd a pune in umbri necesitatea fap-
!ional." Numai aceia deci la care facultdgile cog'
hrl rcczitante si a respectului fald de legea morali,
nitive lucreazX in mediui fierbint e a\ unei psych! r

devenite ea insdgi instrument de cunoagtere' Din' lxrrtim totusi cd buna practicare a virtufii nu are
colo de sentimentalismul lamentabil al sufletului rh,r',it de cAgtigat de pe urma reflexivitilii inteli-
rdmas singur gi de sterilitatea cinicd a intelectu' gr,rrk'. Am spune chiar cd cea dintAi dintre vir-
lui rdmas singur trebuie realizatd, prin urmare, lttfilt, care trebuie dobAndite e a ceea a intelegerii.
74 uwru,q M>RALIA INTELIGENTA 5I TALENT MoRAL 75

Calea desivArgirii morale incepe cu intuitia - rilor, ea depindea, intr-o foarte mare mdsurd, de
progresiv articulat5 a unui adevdr transfigu- l)uterea de judecati a fiptuitorului. Era firesc,
-
ratoi. Orice faptl virtuoasi se definegte ca ata- plin urmare, ca practicarea virtulilor sd aibi ne-
re, in rndsura in care se bizuie pe o teorie a voic de elaborarea masivd a inteligenlei, fdrd de
perfectei ordini universale 9i a rolului pe care fi- t'itle iusta lor cumpin6 ar fi fost in pericol. A nu
inla individual5 il are de jucat in5untrul acestei nvirnsa in cunoagtere fdrd cortegiul insolitor al
ordini. Omul igi afli umanitatea in gestul libe- nroralitigii, dar a nu acliona etic fdrd instrumen-
rei sale participdri la armonia nec esard alvmii'lat Irtrul corectiv al cunoagterii e principiul
etica e o metbdologie a acestei participtrri' Pe r,tir'ii prerenascentiste. in lumea- acesta
modemd irsd a-
scurt, chiar dacd egti plin de bundvoinli 9i de t5- proape nimeni nu rnai asociazd conceptul virtu-
ria voinlei, nu te poli migca bine intr-un teritoriu lll cu acela al inteligentei. Aproape nimeni nu mai
a cXrui alcdtuire i1i scapi. Imoralitatea nu e doar vorbcglg 4ssp1.,,virtufi intelectuale"; dimpotri-
consecinla unui caracter slab, dar, adesea, 9i aceea v , sunt curente rechizitoriile proferate din un-
a unei minli lenege sau gubrede. Principiile ne- ghiul virtulii - strict
la adresa indeletnicirilor
utre se degradeazd in vicii cAnd sunt practicate -
,,r'ontemplative". Cdtd vreme aceste rechizitorii
de naturi Iipsite de vlagd volitivd, dar virtulile ntrlg atenfia asupra tendinlei de a neglija orice
insele devin devieri ale virtulii cAnd sunt prac- tlgonre comportamentalA de dragul unui efort
ticate de spirite mediocre. culpitiv practicat in sine, cu o oarbl hdrnicie
in contextul eticii grecegti sau in acela al eticii nl(,ntali, ele sunt, desigur, indreptdlite. Dar, de
medievale, n-ar fi fosi nevoie sX insistbm atat asu- tng,ulil, se merge mult mai departe: se aruncd
ora definirii actului etic ca act de cunoagtere' Vir- trupra cunoagterii in general un impur voal de
't
rtil" moral" eruu in ambele cazuri - dublate
-
de severe virtugi intelectuale. Iar dintre virtufile
nloficnle 9i se amendeazd cu inclpdlAnare in-
tlt',lznclile ei, presupuse a fi erezii latente. Inte-
,,cardinale", numai trei erau proPriu-zis ,,mora' loctul rlevine din virtute un soi de pdcat,
le" (Cumpdtarea, Curajul, Dreptatea), Pentru ca -
lnr rt'flexivitatea e luati drept- purd aroganfi. pe
cea de-a patra inlelepciunea (sau Prudenfa,
phr6nesisf
-
sA aduci irrdisculie o facultate din
It'trrt, exaltdrii luciferice a gAndirii iresponsabile
-
spela intelectului. Aceastd a Patra virtute era rc'
I n. r'i\spunde cu fanatismul rAvnei nereflectate.
( iArrd irii fdrd criterii ii sunt preferate
perul, grila de control, ordonatorul legitim al ce' criteriile flrd
gAnrlirc, ca 9i cum solulia oricdrei crize morale ar
iorlaltelFapta morald fiind, necesarmente, exprcsia
unei delibirfui, aunei cantiriri prealabile a lucru' fl o culpabilizare sistematicX a inteligenlei.
76 ult.'tut MIRAL:A
INTELIGENTA 5I TALENT MoRAL 77
rliferen!5 inconjoard gestul indeplinit din zel
Sunt insd imprejurdri in care nici verticalitatea
tlisciplinar, in vreme ce acelasi gesi indeplinit cu
virtulii, nici inllgimea inteligenlei nu sunt sufi-
r,nttrziasmul unei dedicalii morale libere e cald
ciente pentru a traversa corect un impas existen-
lial. E nevoie de o calitate suplimentara, Pe
care, lrirni\ la incandescenli. Morala datoriei e mora-
l,\ (lc stil grafic, linearitate monotone, suprafald
irr lipsa unui alt termen, o vom numi talent mo-
nrolalii. Morala vocaliei, a iubirii, a talentului mo-
ral.E acea calitate a cdrei insuficienld face ca,,ire-
progabilul" si nu fie intotdeauna o cateSorie etice
tlrl t'
- prin contrast aducdtoare de spaliu 9i
rlt, culoare: e o morald-in ac elagi limp piciurald
pozitivd. Poli asculta de toate normele etice, poli 9i
indeplini cu inteligen!5 ritualul cuminleniei ltll'rlicd, o morali de armonii riscanie, dar vii, o
- - la periferia eti- plinil de virtuozitate alternanld de clar 9i obscur,
morile curente 9i si rimAi totugi
rh, vervi strXlucitoare 9i densitate matX, de cu-
cului sau abia in zonele lui inferioare' Cultiva-
trrirrfenie gi temedtate.
rea virtutilor are nevoie de har. de inspirafie, de
I'r ccizia, aproape mecanicd, a unei morale a da-
o inzestrare sPecificd, asemdndtoare inzestrdrii ar-
tistice. Numii absenla acestei irzestriri face po- krlici e valabilS cAtd vreme intre inventarul nor-
de tip Ittr,lor ei 9i evantaiul situaJiilor de viafd posibile
sibild 9i, de altfel, necesarl - morala,
-
kantian, a datoriei. MoraIa datoriei e un schema- F o 1)crfgsl; rimetrie. Dar de indate ce aceastd si-

tism etic, de care au nevoie firile fere dotalie eti- ltt,trie se dezechilibreazh in favoarea vielii (ceea
g(, r,, mai intotdeauna, cazul), normele
ce pentru a funcliona cAt de cAt onorabil' CAnd datoriei
rh'virr inutilizabile. $i ahrnci abia igi dovedesc ros-
nu iubegti in mod spontan binele, !i se cere, md-
Itrl .lintezia morald (concept care a circulat, la un
car, sdJ respecli' Cand talentul nu te ajuta se gd-
segti expresla optimaltr a conduitei intr-o situalie
iturnent dat, in mediul german al sfArgitului de
date, fie ofer{reletarul ei' Sim}ul datoriei e for'
retrrl XIX) gi talentul moral. Thlentul moral e ca-
mula de minimd rezistenld a faptei morale: te ltdcitiltea de a transforma interdicfia etici in com-
pt)rlitment liber, dar adecvat. E trecerea de la
porli cum trebuie nu pentru cd gtii de ce, ci pen'
Itr.li,r t ivitatea strictd a decalogului (ce sd nr facil)
iru ce aga se cade; pentru cd ,,e de datoria ta se o
faci", conform unui cod pre-judecat, Pe care nu ln,rctul etic afirmativ, adaptat unor imprejurdri
prrlticulare. Tialentul moral e abilitatea de a valo-
reugegti si-l interiorizezi decAt pe calea supune'
rii. iradierea unui fapt pomit din simpld datorie, tll[ n ,,dinamica principiilor neutre,, in contextul,
Ittlirrit variabil, al dezbaterii morale cotidiene. A
fald de aceea a unui fapt hr5nit de aocalie eticl,
tvr,,r lalent moral e a avea intuili a concretului etic,
e ie o caracteristicd ricealS. Un sec halou de in'
I
78 utNtut MIRALrA INTELIGENTA 9I TALENT MoRAL 79
( ,lrc vorbegte desfrdnatului despre abstinentd cu
distinct de validitatea genericd alegilor: a treda,
or. t'lasi tact cu care vorbegte celui ne-simtitor
eventual, litera legii, Pentru a r5mAne credincios si
rrcru despre pliceri. Un bun sfdtuitor nu are con-
spiritului ei. Reaclia la imediat a naturii etice liP-
uingcri normatiz.te imuabile: el rtrspunde intotdea_
site de talent moral e, intru cAtva, stereotiPe: la
trna potrivit cu chipul celui care intreabtr. El are
o anumitd problemd, ea nu poate avea decdt un
lrrle ntul de a alege tonul, teza
singur rdspuns, indiferent de circumstanlele spe' 9i argumentul cu
lr,lt' mai multe ganse de pbtrundere in intimita-
cifiie in care ea se Pune. Cel dotat cu fantezie 9i
tr,a celuilalt el va fi succesiv obtuz
cu talent moral va reugi sX gdseascd aceleiagi pro- 9i plin de umor,
rlrirstic 9i tolerant, tenace, neglijent, naiv, locva-
bleme nenurnirate tipuri de solulii, in funclie de
(r', talcut, tandru, sAngeros, precaut, temerar, pe_
determinXrile ei individuale. Se poate intAmpla,
lltrrap 9i abstras, complice 9i inflexibil, tatonint,
de pild6, ca acelagi om si recomande sernenilor
rolel;oric, discret indisffet, logic, delirant, glume!
sii exercigii de conduitd nu numai diferite, dar cu cele grave si grav cu cele frivole, .,inlelept ca
chiar contrare: el poate indemna la moderalie in-
tr-un caz, la intensitate intr-altul; intr-o anumi- ;crpii" gi ,,curat ca porumbeii,,. Iar arititorul siu
ttu se va indlla niciodatd pedant dinaintea oa_
td ambianle, el poate vorbi despre l5comie ca
tttcnilor, ardtAnd spre ceruri nemiloase, sau
despre viciul suPrem, in alta ca despre unul se- -
pi rnai r5u spre propria sa, uscat5 gi falsi, exem-
cund si neglijabil. ,,Viclenia" (amintitd la incepu' -
plirlitate.
tul acestuitext) de a muta - dup5 o superioarl
strategie accentele de pe un principiu etic,pe
-
altui, .stiinla subtild de a exalta, cAnd e cazul, o
Excurs
anumitd regiune a eticului, adumbrind alta, pen'
tru ca apoi, in alt context, 9i dinaintea altui audi' TAI.ENT S I INTELEPCIUNE
toriu, s! adumbregti ceea ce exaltasegi 9i si exalS
ln loate privinlele ci e vorba de exercitiul
ceea ce adumbrisegi
-
toate acestea Pot fi altce'
girrdirii, de experienla - fiecurente
va decAt inconsecvenle sau oPortunism etic' Pot a vietii, de o deci-
fi talent moral in acliune. Din aceastd perspecti'l th,a voinlei sau de opliunile afectivithlii
vd, pentru a sfetui pe cineva ir mod fericit, t€buial
tttrrlr,ficA, ,,rit;J" , se manifestd ca patologie - acriza
dis-
n'nnlnfintului: incepi si vezi deosebiri acolo unde
sd evoluezi imprevizibil pe o uriagX claviaturtr d€t
cm,rrliale sunt asemdnlrile gi incepi sd vezi con_
posibifiteli, g;nend mereu seami de irepetabilul ca''
zului pe care il ai dinainte. Un bun sfdtuitor e cel lkrrriti\!i acolo unde esenliald e discontinuitatea,
INTELIGENTA 9I TALENT MORAL 81
80 ,vlttue MIRALIA
spatele inlelepciunii, adormind in vidul de-
ruptura. A dezbina mental ceea ce - prin natu-
r',1

ri line laolaltd 9i a omogeniza ceea ce - prrn litrstdrii de sine, iar inlelepciunea sd-9i piardd se-
-
naturi e distinct, iati devierile posibile ale dis-
rluctia, sd renunle la expresivitate, pentru a se
-
cerndmAntului bolnav. El va ajunge, de pildX'
sX indep5rta mereu mai palidh de patosul lu-
- -
nii. Realitatea acestei situalii e de necontestat;
diferenlieze pedant, cu o neinhibate vervl ana-
('r'(,a ce putem pune in disculie e normalitatea ei.
fticA, felu-riteie sPecii ale binelui, dar va descoperi
( )4 nu e normal ca talentuJ gi inlelepciunea sd in-
tranzisi subtile, coerenle ascunse, inrudiri amd-
citoare (si iustificative) intre bine 9i rdu' Dscer' llr.indisjunclie @
ie.""ttt rl Uot ,tuu conciliazd teritorii ireconciliabile lrrlt'lcpciu4q talent adevdrat, ci o minord
bilatie unea care nu gtie
t',t

rr'r'irrtii firX vlae5.

l)ar de ce, in definitiv, ar avea talentul nevoie


tA lic orientat citre altceva decAt citre propria sa
rplt.ndoare, 9i de ce inlelepciunea, prin definilie
dttlarhicS, sfericd, indestulat5, ar avea nevoie de
Jnxlul unor manevre eiectorale? Pentru c5 talen-
aodrut, cu alte cuvinte, doua categorii umane ci Ittl nu e decAt r;nealtd purd gi, ca atare, nu are sens
g'dsesc incompatibilitate acolo unde ar trebui dt cii t dace ffece proba ,,func9ionalit5lii"; 9i pentru

iie ar^o.,ie cornplementari: avem, pe de o f[ in lclepciunea arc inhe notele desdvdrgirii sale
-
te. inteleptul acru, care vede in inzestrarea - l)c aceea a generozit5lii, a deschiderii, salvatoa-
tca o ispite, un risc de ,,indrdcire", o incl lt, spre ceilalti. T lentul are nevoie de finalitate, iar
(vinovaii) de a muta accentul de pe adevbrat Itrlr,lcpciunea are nevoie de instrumentar. Existd
grav pe ,,bine ticlurt" 9i frivol; 9i avem'.ne !5 al Ittr ridicol ai talentului gol, al mugchiulaturii ne-
de talent, care trateazd rigorile Iucr,tkrare, dupd cum existe o tristete a intelepciu-
iutt", o-"t
pienliale drept ingridire a propriet.t"*:1 Itll ,,rn' nr com.rnicd s-!nu contartead. De o parte
a frl
1 mr lr rt'[ie firi obiect, persuasiune fdrd substanli, de
)moarte termic5" a entuziasmului 9i
tii. E"ittd, i.ttt-udevir, riscul ca talentul sd nrnl,rltil adevdr fdrd strSlucire, didacticism obosit,
82 umtna MIRALTA INTELIGENTA 5I TALENT MoRAL 83
sentinld seaca, sufocatd de plictiseali. Firegte, nu ,r produce), el desemneazd strict ,,in-ndscutul": o
se intAmpltr aga intotdeauna: talentul 9tie, une- ,rbilitate natural5, o capacitate nativd, un simplu
ori, sd slujeascd,iar intelepciunea gisegte incd re- ,,kl de a h" . Ca fel de a f , ingmium-ul latin se apro-
surse de a cuceri. pic de unul dintre sensurile lfftos-ului grecesc, cel
Pentru a sluji, talentul trebuie sd-9i aminteas- t't,lcritor la o pas iad pre-dispozilie. Dar se intAm-
ci despre sine cAteva date elementare, cAteva pla- PliI chiar ca, la Cicero 9i Quintilian
titudini: mai intAi, sd reinvele sfiala. Talentul nu zrrrl Isidor din Sevllla - ca 9i la tAr-
ingenizm sA fie dach nu
e un merit, ci un dar inexplicabil, care trebuie ono-
-,
o tnrducere, mhcar o echivalenli plauzibilX a gre-
rat. $i e de nefirleles cum putem distribui consta- r'r,scului phlisis (naturd), de vreme ce triada cla-
tarea obiectivl a talentului ca pe o,,decoralie", rit'l ingenium, disciplina et usus (lalsid,or: natura,
ca pe un omagiu, de care cel omagiat se simte, pe loLlrina, usus) pare a reproduce teoria lui Protago-
deasupra, mAndru. E ca 9i cum ai felicita pe ci- nrs (secolul al V-lea a. Chr.) despre phljsis, Eist6me,
neva ci are ochi albagtri. Thlentul nu e achizilie
- cele trei ,,calificdri" necesare oricirei in-
lsk'.sri
trudnicd, beneficiu rdscumpdrat prin cine gtie ce trtprinderi reugite (v. J.J. Pollitt,The Ancieat View
virtuli: e naturd privilegiate, credit in alb, cadou rl ()n:ck Art: Citicism, History and Terminology, Yale
cdpdtat prin miracol genetic chiar de ziua tJrriv. Press, 1974, pp. 382-389). Din chiar aceste
- -
nagterii. Talentul e un talant care nu-ti aparline It'iatle rezuitd cd ingenium-tl singur e insuficient:
9i in raport cu care poli deveni merituos nanai r,l rru e decdt o posibilitate care, pentru a se actu-
cu condilia si-l multiplici. El e admirabil, desi- nliza, are nevoie de adaosul exersdrii asidue gi de
gur, cum admirabili sunt gi ochii albagtri. Dar ad- trrolarul unui adevdr bine asimilat. Abia prin
miralia gi lauda nu sunt totuna gi nu conviry in oxt,rciliu (riskesrs), talentul (ingenium) devine faci-
mod necesar, aceluiagi obiect. A dmiralia se adre' Itlrrs, ugurin95, fluen9tr. ,,Facilitatea" e, in acest caz,
seazd, de pildd, Capelei Medici, pe cAnd lauda ii Itrli mult decAt talentul, cdci se obline prin efort
revine lui Michelangelo. AdmirAm frumuselea fi'l)ctat, prin vocalizi, prin administrarea harni-
lumii, dar nu putem lduda lumea pentru frumu- lI ir inzestririi native. Pentru/acllifas poli lduda
selea ei. La fel, admirdm talentul, dar nu-l lduddm lul nrtist. Pentru talent, nu inci. Dar ldudabil cu
pe cel talentat ca pe un individ meritoriu, de!i- rrth,vilrat, artistul nu devine inainte de a da dex-
ndnd de drept ceea ce deline. Retorica latind gtia |,r'iltgii sale o direcfle, o orientare doctrinard. Thlen-
asta cAnd folosea, pentru a indica talenful, terme- lrrhi (ingenium) frebuie si i se adauge ,,invitdtura"
ni ingenium. Compus din in 9i gigno (a nagte, (lnrlil io) va proclama intregul Ev Mediu pAnd
-
84 uwtu;. MaRALTA INTEI-rcENrA sr TALENT lronel 85

la Cennino Cennini Ars sine scientia nihil est. Ap-


- ceea ce e sofbtica in filozofie: o
slrus e in artd
titudinea artistici, va spune la rAndul lui Diirer, -
cuforie de nestepanit a mijloacelor. Cu o aseme-
nu e decAt kdnnen, putinl Putinla (latentd) de- trt'a ndtAngi euforie se rdfuiegte Socrate incd de
vine putere (Getualt) abia prin exercitarea ei con- f ,r irrceputul procesului siu: ,,Yd ju pe Zets, ce-

slantd (Brauch) 9i prin ,,idee lduntricd". Talentul lilleni ai Atenei, cd nu veli auzi vorbe infrumu-
deplin nu e niciodatb, pentru un mare artist, o r'cfate 9i impodobite cu intorseturi megtegugite gi
facuitate solitard, izolatd de sfera cunoagterii, a tuvinte alese [...] Bine mi-ar sta, la anii mei, si
unei angajiri spirituale solide. Talentul deplin v i n in fala voastri cu vorbe ticluite, ca un tinerel"
e tnlelEciune in acf . ,,Unii observd Erasmus, ir- (Apologia, 17 b-c). Talentul fdrd dragoste de ade-
tr-o paginX celebri
-
nu au vrut sd numeasci
- vl r, talentul neingelept, narcisiac, decorativ, talen-
artd, ci inlelepciune darul de a vorbi frumos. Ci. Ittl in sine e pare si creadd Socrate o formX
cero insugi, in dialogr.rrile sale, definea in chip ele' r
-
juztcnilitdtii, -
o dovadd de imaturitate. Oarecum
gant elocinla drept inlelepciune bogat vorbitoare. rctrzabil in anii debutului, cAnd d escoperi ce pofi,
Care este izvorul elocinlei ciceroniene? Sufletul in- fr1rtl sX gtii ce orei, el e de netolerat cAnd supra-
struit din belgug prin cunoagterea variatd a tutu- vicfuiegte propriei sale vArste.
ror lucrurilor [ . . . ] La aceasta se adaugd bunr:I-simt I)aci insd inlelepciunea are dreptul sd excomu-
firesc, inlelepciunea 9i prudenla ( consilium)... Mai tticc talentul ne-direcfionat, lovit de belia mul-
intAi trebuie si avem grijA cum gAndim 9i apoi Itrnririi de sine, talentui are si el din cAnd i:r
sd ne potrivim cuvintele cu rafionamentele, 9i nu t'6ntl motive si pund in disculie- inlelepciunea
invers." $i totugi ,,potrivirea cuvintelor", ca gi aceea -
Itrt'xpresiv6, cea pentru care adevdrul e neapb-
a culorilor sau a sunetelot a evoluat, de la o vre- rrtt morocinos si ,,intrar.Ziliv" , uscat p6n5 la ne-
me, cdtre o riscante ,,specializare" . Iar cAnd ta' nrticulare, mai curdnd fioros decdt atrdgdtor, pe
lentul se desparte de cunoagtere, arta alunectr in xt'urt, baricadat intre ticeri precaute, umilit5fi so-
artizanat. Artistul devine un megtegugar oareca' It,trtne si rnurmure sibilinice. E la fel de grav c6nd
re, lipsit insd de nobila umilitate a megtegugului' rtrlcvtrrul i9i pierde farmecul, cdnd desfdgurarea
El igi ia ,,darul" congenital drept un pedigree de lrri c lipsitti de grafie, pe cAt este de grav c6nd nea-
elitd 9i se mullumegte sX-l expunX, feminoid, la rlt,virul se arate cuceritor sau c6nd simpla jon-
cerere, ca pe un vegmAnt de paradd. Talentul lip- glt'rie formald are succes...
sit de convingeri gi de preocupdri inalte, talentul l'rin ,,inlelepciune" nu infelegem, aici, perfor-
care poate spune orice pentru cd nu are nimic de rrrlrrta singuraticd 9i anonimd a acelora care iau
86 unttut MIRALIA INTELTGENTA 5I TALENT MoRAL 87

absolutul pe cont propriu 9i se rdzboiesc - in in- rltrlgherului drept sophia.Iar Aristotel in E/r-
imperfecfiunea lor 9i a lumii. In- n incd pomenegte aceastd - accep-
- cu
timitate nicomahicd
-
lelepciunea anahorehrlui e dincolo de comentariu litr rre a termenului (,,reu9itd supreme intr-o artd
si dincolo de orice exigenle lumegti. Ceea ce avem lurticulard"), adumbritd ulterior. Cdci abia dupd
in vedere e insh inlelepciunea care acceptd con- t'c ttchne a fost net separatd de epistime (crtnoag-
dilia comunitltii mundane 9i de care comunitatea It're, gtiinld), sopftia a inceput sE fie trecutX in re-
are nevoie: inlelepciunea care vrea sd iradieze nu gistrul celei de-a doua, mai curAnd decAt in acela
plin simpl| prezenld , ci prin discurs 9i prin acliu- - mai modest al celei dintdi. inlelepciunea (so-
ne publicX. Aceasta nu poate arbora abstragerea
-
1rlrir) a evoluat, astfel, tot mai hotdrAt, cdtre su-
anahorezei fdrd a se contrazice pe sine. Eficacita- lrl imitate olimpiani, ldsAnd pdmAntenilor doar
tea comunitarX nu se Poate obtine fXri colabora- r,xcrciliul substitutiv al philo-sophiei sau al unor
rea inteligenlei gtiutoare, a construcliei angaiate, v irtuti mai aplica te, de Ep phr6nesis sau sophro4fne.

a formuldrii memorabile. Inlelepciunea care se Abia in amurgul AntichitXlii s-a putut recupera
adreseazd oamenilor are nevoie de talent, de stra' '- irr chip violent.gi misterios corporalitatea,
tegia discreti, dar consecventd a unei permanen'
-
lrrrcdiatejea sophiei. Cu alte cuvinte, abia atunci
le captatio: ea trebuie sd slujeascd evidenla prin lnlclepciunea a inleles sd coboare in carnea isto-
ingeniozitate, sd fie capabild a desfSgura ample rit,i, refuzAnd a mai defila mustretor, pe un cer
armate ale seducliei. CAnd rdul ca neinleleP- rlistant, inaccesibil. intrupattr, cufundatX adic6 in
sd fie cu
-
atAt mai tentanttr
ciune
-
gtie tentant, Inrpria sa antitezd, inlelepciunea a ales sX ajute
trebuie si fie inlelepciunea; ea va opune deci is' 1lrfi pnrticipare, iar nu printr-o stadce emula!ie.
pitei corupdtoare o la fel de vie ispitd a recuperd' Itr acest context, talentul (ca aptitudine de a se-
iii. Talentul nu e nicdieri mai bine plasat decdt rltrcc) poate apirea drept tentativa inlelepciunii
in perimetrul inlelepciunii 9i, inh-un anumit sens, r lt' ir strdpunge carcasa opac5, nesimfitoare, a unei

inlelepciunea nici nu e decAt un bun amplasament I[nanitd]i pe care adevdrul enunlat monodic nu
al talentului, al darurilor inniscute. Nu e de mi' o rnai convinge. Thlentul bine folosit e o adapta-
rare, atunci, cd ir limba vedre a Greciei, cea in car€ r(, .r transcendentei la frontul dificil, la harla con-
discernXmAntul bolnav de mai tArziu nu opera' Irrzrl a imanentului: e un narcotic, un euforizant,
se inc|, sophia 9i t1chne, inlelepciunea gi arta (ln rurt,stezicul sub care se poate administra leacul in-
sens larg), erau strAns inrudite. Homer nu ezitl lr.k'pciunii. Ti enhn e privilegiul minim, arma strict
sd defineascd, la un moment dat, indemdnarea rrrrt'sard a inlelepciunii care vrea si ionverteascX
I r
88 ,urrulux MaRALIA INTELIGENTA sI TALENT MoRAL 89

dupe cum in-


I s,t dcscAnte... inlelepciunea e finta, talentul e md-
lumea: e trupul ei (al inlelepciunii), |
lelePciunea e insuflegirea lui' [,stria tragerii cu arcul. $i dacd uneori se intdm-
I I'1,) rit dinaintea tintei sa nu se ageze nici un arcas,
DacX ar fi sd definim rapid 9i nepretentios in- | rltrpii cum alteori se intAmpli ca, aplecat asupra
e expresia supremd irr( ului intins, arcagul sd nu mai vadd ginta, de
felepciunea, am spune cd ea I virril e discemim6ntul acela bolnav care vede ase-
a sdndtdlii, adiltgAnd pe urmele iui Socrate din I
Channides
-
cdiendtatea adevdratd e rezultatul I rrr,lrrdri acolo unde esenliale sunt deosebiriie gi
-
unei perfecte acomodiri intre spirit 9i corp' In- N
m, inciphlAneazd a dezbina ceea ce e fXcut sd lind

integrali' I litolalt5.
lelepiiunea e, prin urmare, o vi*ute a
tXgii: e capacititea sPiritului de a locui ctpe de I
. clipi fiecire parte a corpului 9i disponibilitatea I Excurs 2
fdre intermitenla
corpului de a se ldsa locuit
- - I
I de'un principiu superior' Perfecta coerenld 9i ie' I SENSUL CULTURII
I .arhie intre registrele distincteale fiinfei, aceasta I iw lurr,rra coNTEMpoRANA-
| senltatea peiare o numim inlelepciune' Pentru I
"u o intre;ine spune Socrate, in dialogul amin- Srrlriectul pe care l-am ales e atat de pretenlios
I - | 6l tlc cuprinzdtor, incAt nu pot spera sbJ acopdr
I tit trebuie procedat de sus in ios, de la suflet sprc
|
I -
.orp, de la intreg la parte ,,lar sufletul se ingriieg'
I tltrgur cum se cuvine. Pot spera doar sd rezolv lu-
*u-" ctttrilc. nu venind cu un rdspuns, ci punAnd jus-
I t" i., desc6ntece (epodoil si descAntecele I lrt intrebare. S-ar putea ca aceasta sd fie condifia
I ucestea nu sunt altceva decit rostirile frumoase' I rr rrr lt'mporand a oricdrui intelectual, daci nu con-
I oin asemenea rostiri se iscd in suflete in;elepciu' I rllli.r intelectualului dintotdeauna: a formu.la in-
I nea; iar o datd ce aceasta iese la ivealS si stdruie
I in noi, ii e lesne sd deschidi calea sindt5lii sicl'II Itt,bi1r'ile optime, in nddejdea c5 buna lor formulare
rtlrivaleazd cu un rdspuns.
I re cap, 9i catre truPul tot" \Channides'l\7 a [ine)' I
nareori s-a scris mai convingdtor despreforta atn'I
Vlcau deci sd supun reflecliei dumneavoastrd
I
I aecdtoare a frumusef ii si despre magia latentd a in'I |t oblcma culturii in genere 9i a sensului cuiturii
ceel
I felepciunii. Platon spune in cuvinte Putine I ' {':,,,rf.ri.,tA tinutd in decembr ie 7982,|a Lugoj. Am
| .e multele noastre pagini incearcd, greoi' sd apro I lrilrlr,rt, cum se va vedea, caracterul oral al textului, ceea
l,rrr,obligi sd cerem scuze cititorului pentru eventualele
-*'#i##:il1:'J'i""Tt'i:iffi1ul F\' r.|n' de colocvialitate. (A. P.)

IL
90 utNrue MIRALrA TNTELtcENTA sr TALENT vonel 91

in epoca noastrd. in sine, aceastd problemb nu e rtevoia sd-!i extragi dintr-un alt domeniu chiar
o problem5 ,,culturali", cdci o datd ce te socotegti 5i energia de a continua si faci culturd. ExistX,
prin urmare, o precaritate a culturii in fala situa-
,,om de culturd" intrebarea care se Pune e cuttl
sd trdiegti cu o asemenea calitate, ce statut exls- liilor-limit5. CAnd am venit incoace*, mi-am dat
tenlial poti cdpdta ca ,,om de culturd", cum te vei intAlnire, in Gara de Nord, cu prietenii cu care
,rm cilitorit impreund. O gard aglomeratd e un
migca in lumea ta ca purtdtor al acestei etichete.
loc foarte bun pentru a medita la problema cul-
Ne vorn intreba, cu alte cuvinte Pe urmele lui
-
Montesquieu care, ca euroPean, se mira, cu vea-
turii. Instinctul vital brut, urgenta imediatului
sunt mai prezente acolo ca nicdieri. Intr-un ase-
curi in urmi, ,,cum Poate cineva sE fie persan"
rrrcnea loc, ili poli da foarte bine seama ce gubre-
ne vom intreba, agadar, cum poate cineva str
-,
fie om de culturd. Nu a ajuns cumva cultura sX
tlil e cultura, ce diafand
- in sens prost
- poate
sil apari ea, in contrast cu vitalitatea gregard a
fie un soi de Asie a lumii contemporane, un uni-
tnrui peron plin, pe care se agite patetic, purtali
vers exotic, greu de transferat in viala zilnicX? rle nevoi acute, sute de oameni cu ochii la ceas
Cum poate cineva si fie om de culturS astezi?
ryi la bagaje... Sigur, te poli consola spunAndu-li
intrebarea pleaci, desigur, dintr-o insatisfaclie cI, Iipsitd de orice gansd in imediat, cultura cA9-
latenti, din sentimentul cX e foarte greu, c; e, une' tigil bdtSlii pe termen mai lung: cd ea are sanse
ori, imposibil sX fii om de culturd, mai exact, ctr irl)solute numai in perimetrul Absolutului; pAnI
din valbr e culturii nu poli extrage suficiente for- l,r urmi insd aceast5 consolare se dovedegte ea
!e, suficientb doctrinX ca sX poli face fali onora' futsrI9i descurajant5.
bil situaliilor curente de viafi 9i cu atAt mai pufin Al doilea lucru pe care gi dumneavoas-
unor situalii-limitd. lrl1, probabil
- cain timp
l-am constatat e, poate,
Doud lucruri am Putut constata ca 9i dum' -
ryi nrai grav: cultura nu presupune, in mod nece-
neavoastre probabil de-a lungul- vremii: mai r,rr, rigoare morald; din culturd nu se poate de-
-
intdi, se intAmplX ca, in situaliile-limite, cultura r lr rcc un cod moral. intalrrim, de aceea, d1n picate,

se nu te ajute: treci Pdntr-un moment greu 9i te rrt'rrumtrrati oameni de culfurd admirabili prin cu-
trezegti cX tot ce ai citit nu poate sd-!i ofere nici tro;;tintele lor, dar pe care, omenegte vorbind, nu
o proptea, ce lecturile tale devin purd bibliogra- rlli doi bani: e plini lumea de lepre cultivate, de
fie, raft plin de cXrfi fdrd nici o eficacitate exis' r'rlrturari insalubri, de autoritdli,,intelectuale"
tenfiald: nu te poli sprijini pe nici un autor. Simfl
nevoia unei alte instanle care se te susfinX; simfl ' l.a Lugoj. (A.P)
92 urNtu,t MaRALTA TNTELTcENTA sr TALENT MoRAL 93

Iipsite de orice autoritate moral5. Dace aga stau sl)rc deosebire de aceasta din urme, ea poate pre-
lucrurile cultura se face Irra si tristelile omului, salvandult din per-
9i aga stau!
vinovatd -de a-!i da o prea -, atunci
mare libertate: liber- sl)ectiva spiritului. Cultura salveazd totul prin
tatea de a te ocupa de orice, in orice cotldifii. rrrnrcntariu. PAnd si bucuriile senzoriale sunt bu_
( trl'ii in mdsura in care sfArgesc in
Ei bine, daci un sprijin concret nu e de agtep- contempla-
tat de la culturS, dupi cum nu e de agteptat de la I ivitatea comentariului, trec6nd, astfel, intr-o
ea o dogmd morali, care sunt atunci beneficiile ei, t onclitie suprasenzoriaii. Cuitura e deci o satis-
care ii e rostul? E o intreba re pe care mi-o pun ne- lactie perpetui, fdri riscuri, fdri dezamdgiri, o
contenit, pe care pdeteni am in- rratisfacfie pe care o poli avea fdrd si depinzi de
tom-o pe toate pXrlile
- cu cAliva -
a9a cum veti fi ficut in ,r llii.
-
repetate rAnduri si dumneavoastrd. Odatd, am l)oui obieclii sepot face acestei frumoase de_
discutat pe aceaste temi cu Constantin Noica. Am lirritii: mai intAi, bucuria culturii culrnineazd, une-
se rezum, in continuare, opiniile lui, ingdduin- rrri, cu o obnubilantd euforie a culturii, iar aceastA
du-mi sd mi distan,tez de ele acolo unde md simt t,uforie e periculoasd in mhsura in care te pune in
in stare; aceasta nu pentru cd imi pot permite str tlisonantd cu imediatul, te face neatent la drame-
polemizez cu Noica, ci pentru cd el reprezintd in [, proximitdfii. Divagalia (sau evaziunea) cultu-
asernenea mdsurd culfura insdgi, incAt cineva carc n li\ e unu l dintre riscurile culturii prost practicate,
r

trdiegte o crizd a culturii intri automat, la un mo- r,, nu o datd, ridicolul 9i stridenla ei. Apoi, exis_
ment dat, intr-o divergenjd cu Constantin Noica. t,l oameni care nu au ,,organul,, bucuriei, oarneni
Am intrebat deci: cum poate cineva sd fie om rl ructuralmente incapabili sd identifice sensul
de culturi? Noica a avut urmetoarele rdspunsuri. viotii cu experimentarea neintreruptd a bucuriei,
A zis aga: sunt cel p:ulin patfu motiae pentru care 5i ttunni a ei. Nu e un lucru dovedit cd rostul
merit5 sd faci culhre, pentru care cultura are drep- orrrului e sa apara in scend, si trag5 un zdmbet
tul a fi socotitd o valoare supremd, singura pe care r,rtisfdcut 9i sd se retragd, apoi, mullumit, in ne-
te poti sprijini intr-o vialX de om: rtrrtul din care a venit. Bucuria, bucuria puri
9i
1. IntAi spunea Noica cultura este singura r,irnpl5, poate fi bund, poate fi dezirabild, dar nu
- -
sursi certd a unei bucurii permanente. DacX exis- l singurul conlinut de viali posibil si, in nici un
td un teritoriu al lumii in care pofi cunoagte depli- rirz, nu e neapirat cel mai nobil.
2. Cultura in continuare Noica
nXtatea bucuriei, acest teritoriu nu poate fi decAt
cultura. Firegte, bucuria e altceva decAt pldcerea; r, atlevirata formX- spunea
de maturitate a spiritului. Ea-
94 wxrut MIRALIA INTELTGENTA 9r TALENT MoRAL 95

scoate lumea din minoratul care o amenin!5 une-


sc dd. Or, dacd e adevirat cd prin culturi iegi de
ori, investind totul, prin simpld atingere. cu pro- sub tot soiul de determindri stAnjenitoare, reu-
pria ei splendoare. Cultura e un fel de a rdspunde lind a te migca liber inlSuntrul lumii tale de cdrli
de tot, un fel de a da socoteali de oarneni, de im' ;i de idei, nu e mai pulin adeverat ci universul
t u lturii asigurAnd fastul libertSlii nu ii ga-
prejurhri, de cdrli, de istorie, Pe scurt, un fel de -
a aduce tohrl ir:rtr-o ordine mai inaltd. Cultura tra-
lanteazd buna orientare. Egti pus, cu -alte cuvin-
ge totul in sus, salveazi cu gralie aParen' tt', in posesia unui magnific instrument, dar nu
- - pt ii intotdeauna bine ce sd faci cu el.
!ele. Expresia asta - ,,a salva aparenlele" - a
4. in sfdrgit, ultimul lucru pe care il spunea
apirut in literatura platoniciand cu sensul de ,,a -
irr aceastl privin!5 Noica 9i cu care nu putem
gdsi justificarea aparenlelor". In sine, aparenle' -
fu par inconsistente gi atunci, ca si le ,,salvezi",
li tlc'cAt de acord e ci disciplina culturii e o for-
trrll foarte eficientd de igiend a spiritului. Aqa otrr.
ca sd le faci si persiste, sd-gi dezviluie rostul, tre'
r,xistX o igiend pentru corp, o ,,spdlarc" elemen-
buie sd le agezi intr-o ierarhie justificativd. Asta
tru i\ care line de civilizafie, existi 9i o igienX pen-
face cultura cu tot ce existd: ea nu lasi nimic in
platitudinea in care se aflX in mod obignuit, ci lru minte, care este cuitura. Un om necultivat e
mutd totul intr-o geografie mai puri. un om nespdlat, un om lipsit de condilia minima-
1,1 a migcirii lui in social. Omul e dator si treacd
Nu cumva insd ea mutd adesea lucrurile din
firescul lor? Nu aduce ea in htme prea multd me' l)r'in curXlirea oferitd de culturi, dacd vrea sd-gi
diere? on()reze umanitatea.
3. Cultura mai este sPunea Noica mai de' La aceste patru motivafii, Noica a addugat, cu
- rrlt prilej, trei codicile. Mai e ceva
parte
- singurullocin care libertatea ela ea aca' - spunea
t ultura face sd primeze posibilul asupra
el:
realului.
sd. Cultura e instanla funciarmente eliberatoare.
am vdzut-o deja Nrr cgti mulfumit cu realul, plonjezi in posibil 9i
Ea ili dd toate de zlegdile.Dar
inflalia aceasta a libertSlii
-
poate fi o capcan6, Itrtri in ordine. Se contureazi astfel tema cultu-
-Ea echivaleazd cu suspensia rigorii morale 9i, la t'li ronsolatoare si rn-am mirat s-o vdd formulatd
limitd, cu dezordinea eticd. Ca 9i senxtatea bio' lrx nrai de Noica, fiindcd atunci cdnd e vorba de
logicd, libertatea nu e un ,,in sine"; e o valoar€ llkrzofie, el nu suportd tonuJ gi problematica con-
relativi, un lnsf rument care igi dovedegte indrep' rolJrii. Ca 9i Hegel, Noica nu ingiduie specula-
tdlirea numai prin scopul pe care e Pus si-l slu- llvrrlui sd alunece spre ,,edificator". Cultura o face
jeascd. Libertatea se justificd prin orientarea ce i Ins,I ;;i
- de data aceasta Noica pare sX vad6
-
96 mmtua MaRALIA INTELIGENTA 51 TALENT MORAL 97

in ,,alunecarea" cu Pricina o calitate' E drept cX t iul unei minti reci, streind de orice patos. Exis-
multe Personaie importante ale culturii europe- li'l un limfatism implicit al omului de culturd, o
formd de compen-
ca pe o sctldere de potenlial care-l face s5 poati amAna
ne au tracticat cultura
sare. Si ramane sd ne intrebdm dacx poli face bine
irrclefinit experienlele esenliale a1e viegii. De-aici
yi incapacitatea culturii de a statua o moraid: o
un lucru pornind de la o insuficien!;' Mulli oa-
rrroral5 nu e posibild decAt ca dedusi dintr-o ex-
meni de culturi ai Europei sunt oameni care au
ales cultura dintr-o carente vitali' E ceea ce Noi- l)r'rienta a iubirii, dintr-o angajare, din aderenla
l.r un crez, la o doctrin5, la un om, la un zeu.
ca insugi numea odati ,,cultura de tip esopic":
Din tot ce am sPus pAnd acum rim6ne, cred, in
indivizi cu un defect constitutiv sau altul se re-
t,icioare o rezerva de principiu fatd de culrurd: ea
fugiazi intre cirli, incapabili de trXire deplind: l irrtr-o anumitd inadccuare fald de rcal, fieci plon-
rezultd o culturd resentimentard sau, in orice caz, jt,,rzi in posibil, fie cd e de tip consolator, fie cd adu-
o culturd de evaziune. t'e cu sine o prea largd libertate, fie cd e doar o
inci ceva continua Noica: cultura e singu' lr,rricadd impotriva matematismului generalizat
-
ra zond a cunoagterii contemPorane in care te poli slu impotriva patosului zilnic. E vorba, oricum,
baricada impotriva matematicilor care cuceresc tlt: o inadecvare: o nobilX, foarte nobild spelX a ina-
totul. Cultura face posibilS, irLci, rezistenla la ma' rlt'cvirii, datoriti cdreia insd cultura nu ne Poate
tematici. Matematicile sunt foarte bune, dar nu ,rjrrta ir problemele esenliale, in momentele-che-
pot explica (9i nici nu gi.o propun)individualul' it,ale vielii. E clar ci ea nu e un domeniu auto-
b., ..,itrr.u dd socoteal5 de individual, iar pe ii- lrr rm: mai trebui e ceva dincolo de culturd, cev a care
nia aceasta ea poate furniza incd lumii moderne s,l o suslind 9i care sd ne suslind pe noi ingine o
o ,,mathesis" nematenaticd, o cunoa9tere nemate' rl,rti cu ea. Altfel, cultura intr5 intr-un proces de
maticd. r lt'generescen!5, cu rezultate destul de grave.
O
Surprinzdtor este insd al treilea codicil al lui irrtiuchipare degradat5 a culturii e, de pildd, ,,cu1-
Noica: cultura e singurul teritoriu in cuprinsul ctr' Itrralul", omul de culturi de proastA cattate, care
ruia te poli bari cada impotritsa iubiriit' lubirea e o rirpiltd diferite chipuri: unul dintre ele e omul ll-
temd caie te urmdregte pretutindeni in viald; doar ll'sc, omul care trAiegte Prin delegalie, care/ ne-
blindat in spatiul culturij Poti avea aerul cb o elu- ,rvind nimic de spus, rdspunde la orice intrebare
dezi, ci o poti uita. Existi, intr-adevIr, forme de printr-un citat. E o formi catastrofali a culturii,
culturX caie suferi de o anumitd glacialitate ' Cul' ir lirrmd care depersonalizeazd 9i care substituie
tura se poate face la temPeraturi scizute, cu bri' irrtcligenfa prin memorie. Ea are, desigur, nimbul
98 MNrMA MIRALTA INTELIGENTA $I TALENT MoRAL 99

erudiriei, dar n-am inleles niciodatd cum poate s,lr.l ceva degenul Xsta, referindu-se la formalia
fi cineva admirat pentru erudifie, ca 9i cum e un t/rrlrnlri' a omului, de la gimnasticd 9i muzicd pAni
lucru nemaipomenit se tii minte in deviim5gie l,r filozofie. Dar nu era ,,cultur5" in sensul oare-
tot felul de drdcii de care n-ai nevoie. O altd de- t rrnr ,,administrativ" pe care l-a cdpdtat cuvAn-
gradare a culturi esle estetismul de un anumit tip. lrrl la Roma. Se pare cd Cicero a folosit cel dintdi
Existd o specie de intelectuali, foarte grafiogi, pen- lrrvintul ,,cultur5" in sensul in care il folosim 9i
tru care totul trebuie preluat in sfera culturii; ei ruri astdzi, derivAndu-l dintr-un verb latin, din
au un fei de a reduce orice la fasonul salonard ,,trrldre", care insemna ,,a cultiva pdmAntul". Cul-
al unui mic bun-gust cultural. Sunt oameni pe Itrra era la Roma o spun cu oarecare malilio-
care ii recunosti dupd feiul in care i9i recolteaztr
-
citatul. La personajul livresc ne suplrd cantitatea
zitate
- o formi de agricultur5, un fel de a ingriji
v,rkrri deja existente. Cultul zeilor insemna ace-
citatului, la cegtilalli ne supdrd iresponsabilitatea l,r;ii lucru: a cultiva sanctuarul in care se oficia, a
utiiizlrii lui gi o totald lipsd de criterii in seleclio- r'rrltiva dogma ins59i. Or, ideea asta a culturii in-
narea citatului. Sunt oameni care intr-o singur{ It,lt se ca adrninistrare de valori deja existente su-
frazd, de pild5, ii citeazd cu o entropicd sim- g,rcazX, de la buninceput, sterilitatea cult:urli. De
patie
- rrltlel, cultura roman5 a fost un fel de a face agri-
- pe Mallarm6, pe Marx 9i Origen. Un
pe
om de culturd care nu simte cX acegti trei autori lrr ll.uri pe ogorui grecesc. Nu intAmplEtor, a9a-
nu pot fi citali intr-o singurd frazd, ca nigte sim- rl,u; cuvdntul acesta s-a ndscut la Roma: romanii
ple ornamente retorice, e un om de culturd ra- r',un asta au fdcut, cel pulin pAnd la un punct: au
tat, un om fdrd instinct cultural. El omogenizeaz{, rttltninistrat valorile altora. $i astdzi, incd, a face
prin lipsa lui de discemdmant, tocmai ceea ce e, t'rrlturd inseamnd nu o datl a manipula aalori care
prin definilie, neomogenizabil. ttu-li aparlin, cu care nu te identifici integral, cu
Sh fim un pic pedanli 9i sd facem nificd etimo- rirrc nu comunici in mod autentic, degi manipu-
logie. Cdci cultura are, poate, o evolulie proaste gi lirr('.r lor ili dd un suspect sentiment al propriei
pentru cd are o origine, sd zicem, discutabild. Ca r 1)rnpetente.
termery ,,cu.ltura" a apdrut in ambianla latind. Gre- Vrrbeam despre proasta evolufie a culturii. Un
cii n-aveau un cuvAnt pentru culturi 9i e pdcat lnloric al filozofiei presocratice cred cE Felix
ci n-aveau, cdci dac-ar fi avut, altfel ar fi ardtat, ( lt,vc a ficut o foarte expresivi- impdrlire a fi-
poate, cultura lumii. Exista, in grecegte, termenul
-
h rzofiei in trei categorii. A9 incerca sd le aplic, tre-

,,pai.d6ia" , care inseamnd mai curAnd educalie r,r rd ule din,,tipologie" in,,istorie", 9i a9 spune:
r
100 umrue MIRALTA TNTELTGENTA 9r TALENT naonar- 101

cele trei tipuri despre care vorbegte elenistul cu ce ptelor filozofice; aga de pildd: sd nu minli. Cea
pricina se potrivesc cu trei etape parcurse suc. rlc-a doua o constifuie demonstralia de exem-
cesiv de cultura europeand: cultura a inceput prin -
plu, din ce cauzi nu trebuie sd minti. A treia este
a fi un mod al cunoagterii detagate, neutre, a lu. r'cl care intemeiazd gi rAnduiegte diferitele cate-
rnii 9i a naturii: o culture de tip theorogonic (de la gorii
theoria careinseamn5 viziune, vdz, prin extrapo, - spre exernplu, cum este demonstratia, ce
t'ste demonstratia, ce este o consecin!5, ce este o
iare, cunoagtere). 9a pomit deci de la descifra- opozilie, ce este adevirat gi ce este fals. Agadar,
rea gi catalogarea realului. Nici mai mult, dar nid ct'a de-a treia parte este necesard din cauza celei
mai pufin. A urmat apoi, in istoria spiritului eu- tlt-a doua, iar cea de-a doua parte din cauza ce-
ropean, un episo d pathogonic (dela pathos sufe. [,i tlintAi. Ol noi facem dimpotrivd. Cdci stiruim
rin!d). Interesul oamenilor s-a deplasat de la- lirarte mult la cel de-al treilea element, cdruia-i
cunoagterea lumii la suportarm ei. De la ,,vreau str tlilruim tot zelul 9i preocuparea noastrd, iar pe
9tiu" s.a trecut la ,,vreau si mX mAntui", vreau sl cel dintAi il neglijim cu desdvArgire. Agadar, cu
transfigurez cu demnitate suferinla lumii. toate cd pe de o parte minlim, pe de alt6 parte
doud aceste variante de culturd sunt legitime gi, duntem totdeauna gata sd demonstrdm de ce nu
ag spune, benefice. Dar a apdrut, de la o vreme, trcbuie sd min!im."
o a treia varianti. In termenii savantului nostru, Aceastd deplasare a preocupdrilor noastre de la
ea s-ar numi cultura de tip glossogonic, adic o cu[- t'onfinut la form5, de la sensul lucrului la expre-
turd preocupati in primul rAnd de problema lim- ria lui este una dintre fatalitdlile epocii contem-
bajului. Problema cunoagterii 9i problema fericiril porane 9i unul dintre semnele proastei evoluiii a
fac loc unei probleme insolite: problema culturii. $i tocmai aceastd manie alexandrind a
ll,li oricXrei probleme. Asistdm la hipertrofia vt';nicei disecdri a enunlurilor, cu ocultarea cres-
formalismului logic, la o ampli analiticd a clindd a sensurilor, ne face din ce in ce mai 9u-
cursului, pe scurt, ia o enormd speculalie in lrrczi ca oameni de culturS.
limbafului, independentX de ceea ce acel limbaj ... $i totugi, fdrd culturi nu se poate! in ce fel
munici. Problema formuldrii devoreazd sava4t rurrrreaz5 atunci sd o integrdm vielii noastre, de-
conlinutul formulSrii. Epictet, in Manualul sdu, l)11;indu-i iluziile 9i limitele?
a presimlit in chip spectaculos aceastd evolulie a (-'red cd pot incerca o primi formd de rispurs
spiritului european. Iati textul: ,,Prima 9i cea mal Irlt'cind de la bunul-sim!. Toatd lumea acceptd ce,
necesard parte a filozofiei este aceea a folosirii pre. rrrrcori, sunt lucrwi mai importante decAt cultura.
102 uwru,t MIRALIA INTELTcENTA sI TALENT :r.lonu 103

Pentru omul comun, de pildd, mai imPortantii de' tr'-trn ,,dincolo" paracultural; asta e o gansi pe care
cAt cultura e viala imediatd. El plaseazd deci un lru o are toatd lumea 9i, evident, cAnd o ai, cdnd
,,dincolo de culturd" la nivelul empiriei zilnice. rlctii nemijlocirea aceasta, te Poti dispensa de mij-
Existi apoi omul politic care sPune: e bund cul' Itrirea culturii. Dar dacd n u o ai, culfura apare
tura, dar mai importantl e pragmatica politic[ r'a solulie preferabilS. O solulie foarte PotrivitX
cdci ea se ocupd de fiurirea fericirii lumii. Cultu' tlc altfel condiliei urnane in general. Umanitatea
ra e o valoare secundS, de suprastructur5. Existl, r,o specie a inferoalului: nu e nici sub puterea in-
in fine, omul religios care spune: existi un ,,din' stirrctului, care rezolvd lucrurile cu sirnplitatea
colo de culturd" care trebuie plasat la nivelul sa' nnturii, dar nici sub incidenla sacrului, care de
crului. intrebarea este dacX, admilAnd rAnd nscmenea rezolvd lucrurile simplu, cu simplita-
rAnd fiecare din aceste ,,dincolo"-u4 drumul It,a harului. Umanitatea e inh-o stare intermedia-
ele nu e optim cend. trece Prin culturi. $i ril, c la mijloc. Ea s-a rupt de instinct 9i nu e incd
atunci, cultura nu e cumva cel mai bun dtum in sanctitate. in aceastd condilie echivoci, nimic
tre altceoa decht ea, medierca optimd, calea cea nu o reprezintd mai bine decAt culltra. Cultura
bund a propriei transcenderi. Vreau sd spun cd t' t::lr mai adecaatd modalitate de a subzista in condi-
tre doi artigh la fel de talentafi, subliniez asta: la lin interaalului; e cel mai bun mod de a agtepta o
de talentali (cici nimic nu poate inlocui rolulie pe care nu o ai incd. Cultura e cea mai de-
are ganse sd fie mai bun cel care este 9i r'orrt.{ formd de scepticism. Cine gAndegte cum
intre doi monahi cu la /el de intmsd voca$e trt'buie nu se poate complace multi vreme in ce-
tuald (cici cultura nu poate line ioc de nugiul scepticismului. Dar cAtd vreme traversezi
e, poate, mai bun ceI care in plus e 9i un om de ru crizd de scepticism, e bine ca ea se aibe mdcar

tur5. Tot astfel, intre doi politicieni cu egald prcstanla unui fapt de culturd. Cultura nu dd so-
citate politicS, e incd mai eficace acela care e It r lii, nu dd relete de viald (decAt firilor bovarice),

de un om de culturX. Cultura nu trebuie rlirr face suportabild absenla soluliei. in general,


sd, agadar, ca un capXt de drum, ca un absolut: cultura face totul suportabil si mai ales face su-
poate fi insi o modalitate foarte potriviti de a l)ortabil insuportabilul lipsei de convingeri in
absolutul. S-ar spune, prin urmare, ci ceea ce r',r rc trdim uneori. Poate ch, in aceasth accePtie a

mim ,,culturd" e cea mai bund miilocite atunci r'i, cultura este o componenti ,,fatald" a lumii mo-
tli lipsegte nemijlocirea . Fiindcd existd 9i acest tlt,rrre. Am, uneori, sentimentul cX ,,cerul" se lasd
Exist5, de pildd, oameni care pot plonia direct Irrt nrai jos 9i cA cel mai inalt cel pe care il aedem
704 umrut MIRALIA VI
noi astdzi e cultula. Svnt gi ,,ceruri" deasupra ei, JUDECATA MORALA
9I PROBLEMA DESTINULTI
dar nu le rnai percepem. Ceva de acest ordin a
simtit probabil Mrcea Eliade cand, la un moment
dat, intr-o carte de disculii cu un ziarist francez,
spunea aga: ,,... sunt de pdrere cd noi, ca produ-
se ale lumii rnodeme, suntem condamnafi sd pri-
mim orice revelalie prin intermediul culturii.
Numai prin intermediul formelor gi structurilor
,l it'a o teorie generald a destinului . Destinul ca expre-
culturale ne mai putem intoarce la surse, numai l
-
t ordinii indioiduale . Structuri d.utiruIe specifce o Im-
'
in cbrli rnai putem incd gdsi spiritul". O dati mai
ytsibilitatea de principiu a judecdlii morale. Problema
mult, cultura apare ca o mediere, singura forml ttlruliei etice. Destinul gi componenta nocturnd a ztie-
de mediere crede Eliade care ne-a mai rA- lii . Clipn 9i locul destinului
- -
mas. O presupusx instantd de dincolo de cultu-
ri este sensul insugi al culturii. Chiar o naturll 'llaiectoria eticd a fiecdrui om luat in parte e ex-
culturald cum e, pdnX la urmd, Mircea ELiade sim- prr.sia modului sdu de a se raporta la un concept
te asta c6nd face o mdrturisire ca aceasta: ,,...de nl ordinii, triit in extensiune universald. Con-
cAnd am fost in India mX susfine in permanenll t'c;rtul ordinii universale apare astfel ca ,,punc-
un gdnd, 9i anume ce orice s-ar intAmpla, existll, Itrl de fugd" inevitabil al perspectivei etice
undeva, o pegterd, o groti in Hirnalaia, care mX a9- lndividuale, reperul ei constant 9i jinta ei ulti-
teaptd". Daci faci culturd cu gdndul la un aseme- nlll. Am constatat insd, pe de alte parte, ce acest
nea loc de dincolo de ea, ai, cred, o bund instalare orizont al ordinii nu trebuie infeles ca un spa-
h culture. E interesant ce in fraza lui Eliade e vor- llu r{e disolulie a tuturor cazurilor particulare.
ba de o grotd, deci de o addncime, agezatl pe un ( )rdinea adeviratd nu e totalitaristd
9i entropi-
munte, pe un loc inalt. O bunh agezare in cultu- cll. lla se hrinegte din substanla infinit diversi-
rd ar putea fi tocmai asta: a trei simultan ad6n- Ilc.rtti a individualului, din acel aparent .,neant"
curile 9i indllimea, a te instala cu culturd cu tgt rrl sirrgularitdlii, de care vorbegte Hegel unde-
in profunzimea de deasupra ei... v tt, in Fenomenologia spiritului. Un aparent neant,
l11ci, degi imbrace vegmantul accidentalului sau
nl anrorfului, e substratul nutritiv al Fiinlei, ma-
h.ria intrupdrii ei, gansa ei de ,,realizare". Eticul
706 utptu,q, MIRALIA JUDECATA MoRALA 5I PRoBLEMA DESTINULUI 107

e, agadar, o rescruce: verticala ordinii cade per'


('ilci ,,a sta sub destin" e un semn al omenescu-
nendicular pe orizontala fenomenelor individu' Itri! Animalitatea e in afara destinului, prin ab-
il". ir,talnit"u dintre lege 9i caz, exPresia locald a st'rrta unei intenlii proprii de viald. (Doar specia
legii sau, altfel sPus, samburele de universalita' ,rrt in acest regn o anurpild intenfionalita-
teil cazului iitd obiectul propriu-zis ai eticii. - -
tt', niciodati individul izolit.) La fel, zeii cad in
-
in plan existenfial, aceastX cuplare intru,cAWa nfara destinului prin libertatea 1or rectiliniar5,
miiterioasi dintre realitatea legii 9i posibilitatea rrcutiti de opliune si de ,,ghimpele" necesitetii.
actului liber induntrul ei se cheamd destin. lntr-o primi instanld, a spune despre cineva
-
Existd, prin urmare, o afinitate esenliald intre cil ,,are destin" nu e altceva decat a spune ci via-
ra eticului 9i aceea a destinului: destinul dX c fir lui are o structurd specificd. ,,FXrX destin", ar
in imediatul vielii, structurii pe care eticul o in' fi, in acest caz, biografiile anonime, dezarticula-
truchipeazX in imediatul reflexivitdlii. Etica po' lo, informe, simple rebuturi a ceea ce ar fi putut
te fi irrleleasX, in definitiv, ca o teoie generaW 6i s-ar fi cuvenit sd fie. in realitate, nu existd insd
destinului: ea caute sd identifice componenta o,trncni fird destin. Exist5 doar oameni care nu
Ieologicd a libertdlii umane, dacd nu chiar jur n t r scntimentul destinului sau al cdror destin e pa-
ficarea ei escatologica. E cu atAt mai curios rrtzitat de un balast cotidian nemistuit, de hiper-
problema destinului e rareori luati ca atare in digr tlrfia necontrolatd a accesoriului; pe scurt,
culie de eticile tradilionale. Ele cautd sd - -
r,xisth oameni care nu-9i percep sau nu-si ono-
meze o ,,obiectivitate" a legii morale, care
ruaztr destinul. Destinul ste fuise asupra 1o4 ca un
abstraclie de,,obiectivitatea" subiectului
Rezultatul cel mai suPdrdtor al acestei ltft)iect imobil, ca o rdspundere, de la care nu se
ignorarea sensului poate dezerta nepedepsit. Destinul std asupra
e cum vom vedea
- -
al judecdlii morale, degenerarea ei intr-un
otnului ca cerul asupra lumii: chiar nehregistrat
rlc privirea anagogicd, el acoperd 9i determind to-
diit ingust, scrupulos in detaliu 9i neglijent in
samblu. Ittl cu intinderea lui imperativi. A susfine ci nu
Simpla invocare a ,,destinului" intr-un text r,xistii destin e totuna cu a sustine cd individua-
oretic a ajuns ir:rse sX sune susPect' Georg Sim Irrl c nesemnificativ gi ctr viala omului e o intAm-
se plangea pe bund drePtate in 1913 ( Itl,l rc fdre rost.
- -
Pr;blefl des Schicksals) cI ,,destinul" a displrut, lrircgte, cdnd spunem cd destinul ,,determind
problemd, dintre preocupdrile filozofilor, in krlrr 1", nu avem in vedere o mecanicd existenlia-
da pregnantei sale semnificalii l,\ tlo tip fatalist, care reduce la zero iniliativa
Iur)FrcATA MoRALA tl pRoBLEMA oesllNurur 109
108,r.rrrvr,la MoRALtA
rrrai intr-un context destinal resimlit cu precizie,
umand; de asemenea, nu vedem in destin cau74
vielii noastre si nu confunddm destinul cu pro' irrdrizneala si rezerva isi afl5 sensul 9i justifica-
videnla. ,,Determind totul" inseamnX, mai cu' rt'a. Nu se poate cere naturilor active si z6boveas-
rdnd, ,,e prezent peste tot". Destinul propriu nu t'i\ indefinit intr-o speculativitate inerte 9i nu se
e ceea ce ,e e tiat, ci ceea ce e dat o datd cu noi, l)()ate cere naturilor contemplative sd-gi petreac6
ceea ce ne e consubstanlial, geamdn, coexistent: viata pe baricade. Suferinla lui Hamlet e a unui
destinul nu pre-exista identitilii noastre; el este rlubitativ, constrans de isteria imprejurdrilor sI ac-
doar expresia ei subti16, ,,modeltl" , ,,formaliza' f ioneze. Suferinla lui Othello e, dimpotrivd, aceea

rea" ei. Destinul e suma datelor noastre particu' ru firii active aduse, printr-o perfidd deviere, in con-

lare, la care se adaugd suma tribulaliilor noastre tlilia improprie a dubiului. in genere, ni-
zilnice: e conformalia noastre nativi, laolaltd cu
-
nric nu e mai ridicol - decAt pragmatica unui
ambianla in care ea e obligatd sd se manifeste: cu tt'flcxiv 9i decAt reflexivitatea unui pragmatic. Ju-
alte cuvinte, destinul e continuitatea dinve ceed, rlecata morali trebuie si se formuleze, intotdea-
ce egti 9i ceea ce li se intdmpld. in textul citat adi'r trna, in conformitate cu asetnenea consideralii,
neaori, Simmel invoci, in treacdt, jocul de nlcreu atente la proliferarea nuanfelor, la semni-
vitate" 9i ,,pasivitate" pe care via!a fieclruia il ficatia unui act anumit, in ansarnblul unei struc-
presupune. intr-adevdr, a fi in bune raporturi cu Irr ri umane date 9i al urrtl:j context anumit.
destinul inseamnd a avea instinctul proporliel l)ar cum poate cineva sd recunoascd la timp
ideale intre ceea ce ai de intreprins 9i ceea ce qri fi\ri gregeald alcdnirea globald a unei persona-
de suportat, intre ce depinde de tine 9i ce nu, in' lit,illi gi a unui context? Cum poate cineva si de-
tre ofensivd 9i recul. Sunt de semnalat, in vind congtient de destinul altuia sau de propriul
ti privin!5, unele pre-determinhri, dependente c tlt'stin, ba mai mult, de ceea ce Simmel numeg-
psihologia colectivd: in Orient, de pildi, omul
tc ,,relafia tangenliald" a unui destin particular
inclinat s5 abuzeze de pasivitate, in vreme ce in
cu ,,mersul lumii"? Lucid vorbind, lucrul e im-
Europa, el e pdndit de excesele activitdfii,
nite simplu activism, agitafie exterioarS, nt Itosibil 1a nivelul congtiinlei individuale norma-
1,. $i de aceea, judecata morald insdgi e, practic,
tare. Problema este, a9ada1, pentru fiecare, a
l,r acest nivel, imposibild. Ea nu poate fi decAt
gi a pdstra in echilibru fapta 9i ne-fapta, a gdsi mo'
yr t tct uald, momentand, kpsitd de llrgimea de unghi
mentul participdrii 9i pe acela al neparticipdrii.
r

indrdzneala actului e, uneori, futiid, dupd l)r,care numai p erceperea integrald a unui destin
cuminlenia rezervei poate fi strict5 laqitate. N o poate da. Teoretic, un om nu poate fi iudecat
170 umtul MIRALTA ll,l)ricATA MoRALA sr pRoBLEMA ossrrwur_ul 111

moralmente inainte de a-9i fi incheiat existenfa, ,,rreesenfial", de platitudine 9i contingenli, cu atAt


inainte de a fi dat destinului sdu rotunjimea ul. t, rnai departe de a-9i identifica 9i implini desti-
timd a morlii. Atunci abia, cdnd bucla se inchi- ttul. Imprejur6rile pe care nu le mai putem citi
de, cAnd toate fragmentele se agazd definitia intro ca avAnd sens, situafiile pe care traversAndule
imagine stabili, cdreia nimic nu i se mai poate nu le putem interpreta -
- 9i asuma sunt tot ata-
lua sau adduga, atunci abia se poate formula, asu. lea egecuri existenfiale, tot atdtea sdriciri ale des-
pra subiectului moral, o judecatX relativ valabi. tinului propriu. Cine nu trXiegte cu sentimentul
ld. Riscumpdrdrile sunt posibile pAnd in ultima ci\ fiecare centimetru de experientd, chipul abia zd-
chpe, ca 9i ratarea. inainte de a-9i fi dat duhul, rit al unui trecetot o fereastrd care tocmai se ir-
nici un om viu nu poate fi judecat de alt om viu. t'lrirle, o frAnturd de frazd auzitd involuntar, ploaia
Pe acest fundal, interdiclia judecdrii celuilalt nu tlc icri, visul de as-noapte, un strigdt, o mireasmb
e o interdiclie pur sentimentaltr, 9i nici o formd 11,111 trn s11ig

oarecare de umilitate. Este rezultatul unei inlele.


- sunt, toate, semne gi apeluri ale
rlt stinului, acela va constata, intr-un t6rzi4 cd 9!a
geri adecvate a eticului, in nemijlocita lui legitu. pie rdut chipul 9i ci sufletul sdu s-a mutat de la
rd cu problema destinului. Oricare dintre faptele rine, rdtdcind anodin intr-un univers indiferent.
noastre se scalde in tonul general al finalitdfil A avea congtiinla destinului e, dimpotrivd, a simli
noastre, incd negtiutd. Orice faptd are culoarea c,I totul te privegte. Nu cd egti centrul lumii, dar
unui destin irepetabil. Judecata morald curenttr cil irr tine vorba lui Eminescu lume igi
pdcdtuiegte amestecand culorile, suprapunAnd
-
l,tcc incercarea". - ,,o
destinul judecdtorului pe acela al judecatului. F.{rd si pretindem a obline eficienla univoce
Imposibilitatea unei riguroase diagnosticiri a n unei relete, vom spune totugi cd existi o cale
componentei destinale a vielii nu trebuie si at+ .- mai potrivitd decAt aitele pentru a deschi-
nueze insd orientarea continui a atenliei cftre o -
rlt' inteligenla citre sunetul prelios al destinului:
asemenea diagnosticare. A fi atent, nesfdrgit de ttlt:ntia la obstacol, atitudinea corectd fal5 de ceea
atent, la fiecare detaliu al vielii zilnice, la fie;a- r't' rri se opune. Faptul cd destinul se descopere
re intAlnire, la fiecare ,,accident" odcat dl ar- 1r' sine preponderent fur ,,negativitatea" existen-
bitrar in aparentd -
iati o investilie spirituall lci, in partea ei nocfum5, umbroase e o intui-
-
care nu poate fi decAt profitabile. Cu cat cineva lit' veche a umanitdfii. O gSritr.
-
*Oede formulati
se simte inconjurat de mai multi ,,intAmplare" irr tcxtele homerice (cf. Walter Otto, Die G\tter
fXrI semnificalie, cu c6t se simte mai asaltat de r )ridrcnlands,6, Auflage, FranKurt, 1970). Tot ce
712 utNtut MIRALIA
1l)rlcATA MoRALA sI pRoBLEMA oesrrNulul 113
poate face un om sPun aceste texte vine d€
-
la zei.Tot ce nu poate face
-
e intervenlie a des'
rrul alege din seria experienlelor noastre de viald

tinului. Zeii sunt


- greci energii ah
pentru
P(' acelea care au gansa de a deveni experienle de
- -
expansiunii vitale, i:r timp ce destinul e o ener'
cunoastere: negativitatea lui e trezitoare, transfi-
$uratoare,,,metanoienc5" . Clipa impachrlui cu des-
gie limitativX. Reugita e un tipic simbol oli linul e clipa ir care nu pofi cAgtiga decAt atAta cAt
egecul o emblemi a sorfii, o intruchipare a
lelor
-
care rezistX asaltului uman. Bucuriile
r,;ti dispus sA pierzi.l,ocul desintslui e locul in care
F(' petrece acest impact: locul unei pdlanii deci-
de la zei. Tragicul existenlei insd e opera ,, rive, al unei alegeri radicale, al unei reinvieri. Cli-
nici" a destinului. Pentru a intAlni, agadar, pl t{estinului nu se uitX 9i locul destinului nu se
tinul, trebuie si ludm in consideralie mai
Pilrlisegte. Cdci clipa aceea singurX indreptdleg-
seame momentele de Jracturd ale vie!ii, te irrtreaga ta fiin!5 9i numai in locul acela egti
le ei, suferinlele, ,,loviturile", catastrofa. Tipul lrirte plasat. A fi bine plasat inseamnh a sta sub
piedici care ne intAmpind, opoziliile care ne tirul aspru al destinului: numai cine std in miilo-
trariazd,,,coincidentele" nefaste gi tot ce cul tintei vede ,,fa.td cdtre fa.td" blAnda incruntd-
obignuit sd caiificdm drept partea de Irrri\ a trdgitorului... Aga gAndea, probabil, Mircea
re" a vielii noastre acestea sunt ePifaniile
-
ale ale destinului, cele care definesc
Vulcdnescu, cAnd se adresa studentilor sii astfel:
,,lntdmplXrile, bune sau rele, ale voastre sunt. Si
ascunsd a fiec5ruia. $i o importantd secliune a tttr le ocolili, nici uita... Lumea voastrd este no-
cii depinde de buna noastri situare fali de tocul vostru. Nu se poate sd nu-l iubiti. Cu el ve
menea fenomene, de capacitatea noastrE de a v('li petrece in nenorocul istoriei noastre."
accepta, in splendida 1or, iluminativX, Unul dintre semnele esenliale ale intAlnirii cu
me. Nu e vorba de a cduta, cu un fel de rlt'stinul este reaiizarea unei perfecte omogeni-
obstinagie, drama (en e,in fond, aceea care ne Itli intre datele pe care le ai, Iocui in care te afli 9i
utd): e vorba insi de a o trdi cAnd se
-
nu ca pe o inchidere, ca pe un efect
littryul in care tr5iegti. A avea nostalgia unei alte
-bil al conjuncturilor, ci ca pe o cauzd, cape rtructuri, a unui alt spaliu gi a unui alt moment
c n tlormita anernic la periferia destinulu! a rezol-
ceput , din care poate decurge totul, ca pe o v,r false problem e.in Henric al VJea, Shakespeare
Aspectul prilejuitor al destinului, autoritatea ll l.rce pe regele Angliei sd spunX inaintea unei
formativd fac din ,,negativitatea" lui un pri rrplige lupte soldalilor sii: ,,...-iatd ce inseam-
giu de care trebuie sd te poti indrdgosti' -
ttil prentru mine un rege: un om care nu doregte
1L4 utntue MIRALIA vil
ETICA LUI ROBINSON (1)
se fie altundeva decAt acolo unde este". Aceastg
este, htr-adevat condilia ,,regale" a sPiritului: str
,,Pe insuld era atat de cald, incdt nu aveam
aleagd liber situaFa pentru care a fost ales, sd facl nevoie de haine, totugi nu m-am deprins cu
din destinul propriu materia primd, singura po' gAndul de a umbla gol, cu toate ce eram
sibili 9i singura reald a tuturor eforturilor sale. singur pe aceste meleaguri."
Eticul nu intrtr in disculie decAt de la pariul aces' (Daniel Defoe, Robinson Crusoe, cap.IX)
ta ir sus.

Singurdtatea ca tllrAm constitutio al eticii . Conrtiin/l Fi


wsitd . Instinctul moral . Cdinld ,i recunogtinld . Locui-
rt Si con-locuire o Insula, omul singuryi moattea . Re-cu-
nonfterea ca sursd a recunottinlei . Vineri gi recuperarea
llcritdlii . Lectia lui Robinson: discerndmintul gi senti-
nrntul dependenlei

l,a prima vedere, etica e o sumd de precepte care


rcgleazd inffilnirea cu celdlalt: ea e de-nedespdr-
fit, in acest caz, de sociologie pe de o parte, de
ptiinlele juridice pe de alta, 9i pare sd apune
ca probleml
-
intr-un univers fi:r care identita-
-
tt'a subiectului moral nu se confruntd cu o omni-
prezentd alteritate. Dar este intr-adevXr aga? Este
fiingurltatea o situatie care suspend5 tema eticu-
Iui? Nu existd, cumva, o eticd a recluziunii gi a si-
h,ilstriei? O eticX a lui Robinson Crusoe? Recitirea
romanului lui Daniel Defoe va aduce acestor
furtrebhri indreptetiri neagteptate gi ne va obliga,
crcdem, la un rdspuns plin de consecinle: nu
numai cd existd o etrce a singurdtdlii, dar ea este
hlrrtmul constitutiu al eticii, insugi principiul ei: nu
ErICA LUI nosINsoN 117
L16 uwrul MIRALIA
qrtiinla nu mai are, pentru eL autoritate:
.,... con-
se poate ajunge la un bun dialog cu ceilalti ina' -
cu r;rtiinta m-a indemnat de cdteva ori sd md intorc
inte de a fi dialogat in singurdtate
- -
ldlalt" dinduntrul tdu, precum gi cu o ipostazd
rrcnsa, insdursita m-a impins mereu inainte"*. Cel

alteritdlii, care nu e nici induntrul tdu, nici in afa' l)ulin doue modeie mitice par s5 se suprapund
irr acest episod: Adam, cei izgonit, prin propriul
rd, ci in spaJiul nespalial, misterios 9i imperativ
rilu pdcat, din grddina Thtdlui (,,mi-a fost dat sX
al posibilului.
rrlung infdptuitorul propriei mele nenorociri"
Povestea lui Robinson Crusoe e povestea -
spune Robinson), si Fiul Risipitor, incapabil si se
care se vede constrAns sX reflecteze asupra rrdapteze cuminleniei domestice, confortului
cului, in condilia absenlei lui ,,celdlalt": el va gata-fdcut al unei nagteri privilegiate. O aitl in-
coperi ci, lipsit de societatea oamenilol, nu po stanti decAt congtiinla pare se conteze, in aseme-
iegi totugi din perimetrul dezbaterii morale, naa cazuri: ursita. Iar cu ursita intrd deia in loc un
dimpotrivS, e obligat sd o ia, Pentru filtaia rrlt tip de alteritate; cici, in vreme ce congtiinta e
in serios. Drumul siu va fi lung 9i chinuitor: turr organism al dezbaterii 9i al deciziei individu-
porni de la deznddejdea izolirii totale, va cot rrle, ursita poartX in ea o decizie a universalului.
nua cu intuilia unei alteritili care nu depinde (iirre se supune congtiintei sale simte ce se auto-
alteritatea semenilor sdi 9i va sfArgi prin a tlt'tcrmind. Cine se lasd dus de ursitd acceptd o
tegra din perspectiva acestei alteritdli rloterrninare de alt ordin, obiectivX 9i imprevizi-
me
-alteritatea-curente a semenilor. Inl hilil. Congtiinla e gloria independenlei de sine.
-
cu celdlalt trece, agadar, printr-o prealabild Ursita e numele insugi al dependenfei, al unui
nire cu ar cu totul altceaa (ein Ganz Anderes) ,,proiect" la care participi ca pacient determinat,
cAt celdlalt: cu un ,,altceva" care e dincolo de 6i nu ca agent determinator.
dar si dincolo de comunitate. Acesta va fi Suntem inclinali sd atribuim ,,dorul de ducd"
oa-ul constitutiv al eticului. Dar sd refacem, nl lui Robinson 9i miza lui pe ursitX unui fericit
rdnd, etapele. inslinct moral. Cdci a avea instinct moral e, intr-o
TAndrul Robinson incepe in romanul lui primd instanld, a tinde, somnambulic aproaPe/
foe
-
prin a se simli alergic la ceilalfi: la casa ciltre imprejurdri care i! dezrnint statutul gi care,
-
rinteascX, Ia moravurile ,,pdturii mijlocii" in c,r atare, te pot desfiinla. E totuna cu a accepta cX
se ndscuse, la hotarele oragului siu gi ale ldrii
. Varianta romineascA a citatelor apa4ine lui Petru Co-
E cuprins de un ,,aprig gi smintit" dor de
rr,lrnescu (Editura pentru Literaturtr, Bucuregti, 1963).
Nici micul tribunal al alteritdtii lduntrice
-
118 rurrvr,ue MIRALIA ETIcA LUI nostNsoNl 119

instinchrl moral cautii, prin insusj rosftrl sdu, ,,aven' vllrii prezente. Un solitar care se cdiegte nu va fi,
tura" morali, criza. Fiindcd rostul sdu e sX-9i ducl pcntru nimeni, lucru de mirare. Dar un solitar (9i
,,subiectul" citre o morald vie, nXscuti laborios irrc5 un naufragiat) care se simte recunosc5tor e
-
9i insAngerat, iar nu cdtre disciplina aprioricd a rlin unghiul simlului comun mai pulin plauzi-
unei legalitifi mogtenite. Tdnirul Robinsory care bil. Cdci recunogtinla e un
-
gest ?oti?: ea Postulea-
gtia despre sine cX ,,niciodatd nu fdcuse ceea ce zll o alteritate generoastr, de naturd sd dizolve
se cuvenea", pare a fi infeles, de la bun inceput, cfectul singurdttifii. Cine se simte recunoscdtor ca
cI ,,ceea ce se cuvine" nu e ceea ce gtie toath lu' turric supravieluitor pe o insulS pustie a incetat
mea, ceea ce se dobAndegte prin educalia standar' sit mai fie singur. Mai mult: singurdtatea insdgi
dtzall a,,societ5!ii". ,,Ceea ce se cuvine" trebuie rezultat al unei miraculoase salvdri de-
sd afli, sA oblii prin cdutare 9i risc, printr-o temPo' -vinecaargumentul -
unei la fel de miraculoase pre-
rard suspensie a convenliei publice. ,,Ceea ce s€ rrrrle protectoare. Robinson se intreabd cum e cu
cuvine" e la sfArgitul povegtii, nu la inceputul ei. putinle ca zece camarazi sI dispard, in vreme ce
Dar, in aparenld, sfArgitul 9i inceputul coincid, t,l, al unsprezecelea, scapX. ,,Am fost ales dintre
Robinson schimbd, in fond, o insuld cu alta: insu' toli spre a fi mAntuit" va fi concluzia sa. De-
la civilizatd a Marii Britanii cu Insula Deznidej' -
zastrul 9i salvarea sunt simultane. ,,Dacd pleactr
dii, 9i alteritatea olizontald a ellcii convenlionale spusese tatdl sdu contrariat va fi cel mai nd-
cu alteritatea ?re rticah a wsitei.,,Dorul de ductr" -pilstuit -,
om din cAli s-au ndscut vreodatX." Iar Ro-
al tAnirului e dorul de o altd alteritate decAt cea
binson se simte, intr-adevlr, cel mai ndpdstuit
care il inconjoard: una care sd i se imptrnd dinXun'
dintre oameni. Doar cd nepasta vielii lui il face,
tru, gi nu din afatd sau cate, venind din afard, str
poate fi acceptate de ,,congtiin!i", dupd un cri' ;rc nesimfite, sh se gandeascd la ,,bundtatea ceru-
teriu al libertd!ii, si nu al supunerii.
lui" 9i sd declare, in final: ,,... Povestea mea este
tun gir nesfArgit de minuni". Norocos in plinX ne-
Tot ce urmeazd, pAnX spre jumdtatea rornanu'
lui, e experienlX eticd deplinb, purd, fdrd stimu' 5ans5, ajutat de chiar neajutorarea sa, Robinson va
lul raportiirii la alfii. Descoperind irsula, Robinson tlescoperi, uimit, cd amirlciunea recluziunii sale
descoperd, incet-incet, sfera unei moralitdli fdr{ e plini de daruri 9i cd in dezordinea destinului siu

legiturtr cu aceea a ,.p5turii mijlocii" Pe care o t, o ordine mai adAncd. ,,Din clipa in care am in-
abandonase. DouA sunt beneficiile morale cele [cles asta, m-am linigtit 9i am renunlat sd mai stau
mai timpurii ale singurdtXlii: cdinla pentnl- toa' lir pAndd pe !Xrm, penhu a z5lri vreo corabie in
tX gregeala trecu td qi recunogtinla fald de gansa sal' larg." Irsula igi este, de acum inainte, suficientd
720 umtua MIRALTA ErrcA LUr nosrr,lsoN 121
siegi: din loc al rdtdcirii, devine umrl al intemeie. (irusoe cAnd, in timpul unei expeditii de coaste
rii. Robinson afl5, prin urmare, ci eticul, surprins
l)e mica sa ambarcaliune improvizatd, realizea-
in clipa constituirii sale, eticul originar e, prin ex- z;I cd ar putea fi dus de curent in larg, pierzdnd
celenld,, tntemeietor: el instituie un mod de com- urntactul, acum vital, cu insula. Capitolul al X-lea
portament care nu e legitim dacd e simpli regie al romanului (al IX{ea din doudzeci, agadar fina-
a con-locuirii. intAlnim, cu aceasta, una dintreie- lu I primei pdrfi a povegtii) e un concentrat bilan!
mele paginilor anterioare: eticul e, fundamental,la otic al congtiinfei insulare, incercatd de apXshtoa-
calre nu tehnicb a con-locuirii, nu acord convenabil rca fericire a pustietXlii.
cu ceilalfi, ci o robinsonadd, vn fruct al singuritifii, Bilanlul acesta are drept axd o frazd caracteris-
Ceilalti, cu pripa nevoii lor de acomodare, stinghe- ticil: ,,Priveam lumea drept ceva indepirtat [...]
resc, intr-o primX etapa, nasterea competenlei I'riveam lumea ca 9i cAnd a9 fi trecut in viala de
morale. Imperativul drastic al con-locuirii pune .rpoi 9i m-a9 fi uitat inddrdt spre locul unde vie-
adesea intre paranteze exigenlele mai complica.
Itrisem 9i din care plecasem de mult." Experienla
te, dar mai discrete, ale simplei locuiri. Deprinde- ,,pustiei" este intemeietoare de eticd tocmai pen-
rea bunei locuiri singuratice, abia ea face posibiltr tru ci incurajeazd o asemenea perspectivd ,,ris-
armonia sau m6car solidaritatea locuirii laolal- tu matd" asupra viefii: ea judecX viata din unghiul
td a oamenilor. Si, nu intAmpldtor, oamenii care sfArgitului ei, agadar din unghiul alteritdfii ei ab-
gtiu sd stea singuri, cei care gtiu sd-9i locuiasttr, solute (,,ca 9i cAnd ag fi trecut in viala de apoi',):
in echilibru, singuretatea, sunt gi cei mai socia- rcperul faptei morale nu mai este, atunci, concor-
bili, cei mai echilibrali con-viefuitori... Singurl- tlirnla ei cu un oarecare principiu vital sau social,
tatea e pregdtirea optime pentru viafa fur lume: ci semnifica.,tia pe care ea o capete dinaintea cer-
nu evaziune, nu dezadaptare cum se crede titudinii morfii. O simlise gi Aristotel in Etica ni-
- -,
ci propedeuticd, exerciliu, dskesis . Drumul spre eu- connhicd (carteal, cap. 11), c6nd, ca din irtAmplare,
Ioria paradiziacd a comuniunii cu ceilalli nu e socotise potdvit sd cupleze tema fericirii cu
decdt exaltare utopici, dacd nu trece prin expe- ,rceea a morlii. Ce rdmAne din lume, c6nd o pri-
rienfa, radical formativd, a ,,pustiei". E lecfa strft vcgti de la celdlalt pol al ei 9i ce rdmAne din nor-
veche a egipteanului Macarie 9i a ponticului nra eticd cAnd o gAndegti nu ca datorie falX de
Evagrie, acegti ,,Robinsoni" ai Risiritului, pe a t'cilalfi, nu ca ,,igiend" a omului socLal, ci ca rdspun-
cdror ,,insularitate" s-au putut sprijini continen- tf ere a omului muritor. Anahoreza lui Robinson
te. ,,O, fericitd pustietate!" strigi Robinson cu ncesf aspect al eticului se confruntd: in insuld,
-
722 umnte MIRALIA ErrcA LUr nosrNsou 123

lumea, omul 9i moartea sunt date laolaltd, fir cos' tonomd, aceea care il impiedici pe Robinson sd
mica lor elementaritate. Insula e lume minima' rrnrble gol pe insuli, degi e singur.
ld, redusd la esenlial, Robinson e omul generic, Privit6 de la distan! a wrui aliud absolut, indigen-
redus la strictul necesar al umanitdlii sale, iar fa lumii se rotunjegte gi se coloreazd, ca o podoa-
moartea e o posibilitate constanti, nemijlocittr. in lrr\ sub ecleraj optim. Omul in speld Robinson
acest peisaj, de o sirbcie fatidicX, eticul igi captr'
-
inlelege, acum , cdposibilul r}r.;Jui e oricum mai
-nmplu decAt realitatm lui, cd eisti motiv de bu-
ti relieful adevdrat: el pomegte, s-ar sPune, de
la pufindtatea lumii 9i a omului gi de la nevoia curie in plinX catastrofi, cd e loc oriunde 9i in ori-
de a justifica 9i implini aceastd pu;indtate. Eticul ce condi,ri pentru fast etic. ,,Simteam, adesea, at6ta
originar nu e atAt modelator, educativ normatig nrullumire, cAt nu se poate spune prin cuvinte"
cAt restaurator, imbogetitot transfi gurator.,,Pu!i' declarS, in cuprinsul capitolului al IXlea al
-romanului, tragicul sdu erou. Dar marea lui des-
nd" e doar lumea singurd. Pentru a se susline, ea
are nevoie de complementul intregitor al unel coperire va fi alta: haosul vielii sale e strabdtut
meta-lumi. ,,Pu!in" e omul care n-a umblat nici. tie ,,potriveli de zile stranii": ziua fugii de acasd
odatX prin singurdtatea sa sau care se rezumi la coincide cu aceea, mai tArzie, a cdderii in robie;
dialogul funclional cu un ,,celdlalt" din acelagi re' data iegirii de sub ameninlarea primului naufra-
gistru cu el (der A ndere). Clndinsd der Andere ein' giu e aceeagi
- cu data evadirii din
peste ani
locuit cu un ,,celelalt" din alt regisIru, cu das Ganz
-
Sale; in sfArsit, ziua nagtedi se aniverseazi exact
Andere, omwl poate rimane singur fdrd a mai fl irr ziua in care Robinson atinge !5rmul Insulei
in pulinhtate. l)eznidejdii. ,,Astfel cd atAt viala mea de fdride-
Etica lui Robinson e criteriologie morald gAn. lcgi, ca 9i viala de pustnic au inceput in aceeagi
ditd din punctul de vedere al un:ui Ganz Andereg zi." Pe insuld, Robinson va sta aproximativ 28 de
(acel Aliud aalde augustinian): ea nu cautX com. arri (de patru ori cdte gapte), iar din Anglia va
portamentul just fald de semeni, decAt dacd aces" lipsi cu totul 35 (de cinci ori gapte). Aventura are
ta e racordat la ceea ce jean Anouilh, in Becket, tlaci o structurd, imprevizibilul respectd o secre-
numea l' Honneur ile Dieu . E vorba, in fond, de a (t\ legitate: pe scurt, lumea din clipa in care o
gdsi un principiu moral , care sX nu-gi exhagd va'
-
privegti de la o distan!tr suficienttr in
Iiditatea dintr-o adecvare promptd la nevoile ce- ciuda putindt5lii ei, consistenfd: nimic - capdtd,
nu e
luilalt gi ale propriei sociabilitifi, ci dintr-o sursl pcntru Robinson -
,,la voia intAmpldrii", totul,
absolutd avaliditXlii, o sursd fermd, imuabild, au'
-
pini 9i acea neagteptate incollire a orzului (fdrb
124 umrut MoRALIA Ij t rCA LUI noarrusor'r 125

a fi fost seminat anume), e, pentru ,,anahorehrl" rii. CAnd apare ,,celdlalt", Robinson se simte ,,pi-
britanic, ,,providenlial". $i abia ir asemenea con' rilsit de Dumnezeu", peresit de Altceoa-ul tntd-
difii, ordinea eticului devine posibil5. Ea decurge n ic descoperit in singuritate. Survin ingrijorarea,
dintr-o recunoagtere a ordinii prealabile a lumii. nesiguranfa, gAndul uciderii. Adam se divide in
Iar aceasti re-cunoagtere e substanta recwtogtin' Abel 9i Cain: comunitarul, fdrd patronajul unei
/ei. (,,Recunogtinfa nu e inndscuti in om" - va alteritdti absolute, e pure silbeticie. Daci ,,cei-
reflecta Robinson, temdtor de reintAlnirea cu se' lalli" sunt o simpli multiplicare a sinelui propriu,
menii sdi, in capitolul al XV[-lea.) Pentru ci re- simpli parteneri ai unui eventual ,,contract" etic,
cunoagte ordinea deplinX a lumii, Robinson poate tot cagtigul insularitilii se surptr. Eticul reintrd
trece la ,,mica" ordine a rdbojului. a insemniri' in cercul vicios, in orizontalitatea repetitivd, din
lor zilnice, a irnplr,tirii timpului. Pentru ci totul care voise sd scape. Robinson vrea din nou sd ple-
are un rost, are rost 9i rdbdarea o virtute a c6- ce (capitolul al XIVJea). Atunci apare Vineri.
-
rei insemndtate e, pentru el, tot mai evidenti; arc Dar ce fel de ,,cel5lalt" e acest nou-venit? Este
rost gi o eticd adresatd regnurilor inferioare (do' cl un echivalent al lui ,,cel5lalt" ldsat acastr, o dati
mesticire, cultivare, proteclie), precum 9i regazul cu etica ,,piturii mijlocii"? Si ne amintim poves-
contemplativ, liber fald de imperiul atAt de as' tca. Vineri e un sdlbatic urmdrit de alfi salbatici 9i
pru totugi
-
al necesit5fii. Robinson descoperll sn/aaf, in ultima clip5, de Robinson. Nu e, agadar,
-
,,frumuselea locului" unde se afld, miracolul pii' tun ,,celilalt" convenlional, dat prin mecanica so-
nii, savoarea ritmului primordial ndscut din alten cialS obignuitd; e un ,,celilalt" recuperat, asumat,
nanta muncii cu odihna. Instruit, prin asemenea oblinut printr-un gest de ofensivb intArnpinare.
subtile achiziiii, Robinson suferi o adevdrate ,,Pre' linglezul Robinson ar fi avut nevoie
facere de fire" cum zice primul lui traducdtot tul vielii sale pe insuld - la incepu-
de un ,,celilalt" care sd
-
in romAnegte, serdarul Vasile Drdghici (18171) ' 8 -
rr: prezinte, pentru ei, lumea civilizati.I-au trebuit
momentul cAnd reapare, terifiant (capitolul al 25 de ani de singurdtate pentru ca nu neooia sa
Xl-lea, inceputul celei de-a doua jumitdfi a ctrr' sil decidd intAlnirea cu celilalt, ci neaoia celuilalt:
!ii), spectrul uitat ai lui ,,celdlalt", ,,:urlr:.a" depa ncvoia lui Vineri de a fi salvat de Robinson. CAnd
!drm. ,,Am rdmas trXsnit, ca 9i cAnd a9 fi vdzut un t';;ti pregitit si rispunzi nevoilor celuilalt, egti
strigoi!" Pentru cine a reluat eticul ,,de ia celdlalt pregbtit sd reirtAlnegti alteritatea semeniior tai nu
capet", pe temeiullui das Ganz Andere, v*hea all.e. in limitele unui schimb negustoresc, mutilant pen-
ritate a semenilor e, la inceput, un orizont al tero' lru tofi, ci in limitele unei comune raportiri
-
\26 uwrul MIRALIA ErrcA LUr nosrNsoN 127

recunoscetoare la o transcendentl a ursitei, la Ccea ce te face sd fii dependent depinde, de ase-


-
un aliud \a fel de indepXrtat 9i la fel de apropiat nrenea, de tine. Interdependenla dintre ornul sin-
de fiecare. Marile intdlniri nu sunt intAlniri intre gur 9i alteritatea senioriald a Ordinii absolute e
doud identitili care se resimt, reciproc, drept al- modelul insugi al dialogului si al asistenlei mutu-
teritate, ci acelea in care doud identitdJi distinc- irle. ,,Cel care se cunoagte pe sine i9i cunoagte std-
te se simt identice in numele unei a treia, cate pinul" e o sentinli celebri in mediul islamic.
lbn Arabi - numegte ,,colaborarea" dintre fiecare
apare, astfel, drept alteritatea care le unifich...
individ 9i ,,stipAnul sdu subtil" (rabb)
S-a vorbit mult
- 9i mediocru - asupra edu. - ,,mis-
tcrul condiliei senioriale" (sirr al-robfibiya), taina
caliei ,,colonialiste" pe care Robinson o face no-
dc' a fi stipAn pe puterea care te stipdnegte. Ro-
ului sdu ,,asociat"'. ,,... l-am invdlat si-mi zicl
trinson nu-i putea transmite lui Vineri o invdfE-
"stdpAne" gi acesta a rdmas numele meu de turi mai addncd 9i mai iubitoare.
atunci. De asemenea, l-am invSlat si spun6 "da*
gi
"nu" si ce rost au aceste nofiuni". ,,Suficienttr
imperiald" s-a spus. ,,GAndire de traficant d!
- nilegitimh
sclavi." ,,Umilire a semenului." in
alitate, Robinson nu face decAt sd-i transmitX
Vineri ceea ce invdlase el insugi, pe insuld, in cel
25 de ani de totald singurdtate. Cdci la atat se rc-
ducea, in fond, invd!5tura sa: o mai clard
lie a binelui 9i rdului, capacitatea de a
mai firesc 9i mai intemeiat ,,da" sau ,,nu"
tea marilor altemative ale sufletului 9i, pe de altl
parte, capacitatea de a decreta drept ,,stapanitoa.
re" o instanld mai addncd decAt aceea a sinelul
pr opriu. Discerndmkntul gi tn reconfortant.senfi.
meit aI dependenlei iatd luminile proiectJte
-
das Ganz Andere asupra congtiinlei insulare. A
simli dependent nu e intotdeauna cum se cre.
de
-
o formd a fragilitSfii. A te simfi dependent
-
poate fi reflexul unei relalii de interdependmld,
VIII pnnur- recnrurlon 129

DARUL IACRIMIT,OR limitele unei emotivitdji naturale pe care, de alt-


(ETICA LUI ROBINSON- 2) fcl, o mirturisegte cinstit. Impur, cdci inchis in
imediatul dramei sale, el dd lacrimilor un circuit
tle suprafald, monoton, in care sursa 9i destina-
fia coincid: Robinson cel ndpdstuit il piAnge pe
Itt>binson cel ndpXstuit, in numele fericirii sale
picrdute, agadar in numele unui Robinson posi-
bil, mai norocos. E cercul vicios al futuror senti-
Robinson gi treptele plhnsului . Regret 9i cdinld ' Lacti' rnentalismelor. $i lucrul cel mai greu cAnd pl6ngi
mite minlii . Titus Andronicus 9i latimile cfl solaent al
sau cdnd vorbegti despre plAns e sA te plasezi in
mineratitdlii . PlLnsul fierbinte pi plinsul rdcoros Sol-
' afara sentimentalismului. ,,Te pAndesc la col! im-
.
ve et coagula Risul copildriei 9i lacrimile maturitd'
prudenla 9i oftatul ldutiresc" aveftizeaz5., pe
lii . loi si Vineri rlrept cuvAnt, Vasile Lovinescu,- intr-un text incd
nepublicat (Sunt lacrimae rerum). Citdm mai de-
,,Cel ce cilitoregte in plAnsul neincetat" - iatl
numele pe care i l-ar fi dat Ioan Scdrarul lui Ro' parte: ,,... iacrima a devenit un simbol inversat.
binson Crusoe. in mai multe rAnduri, Robinson Nu mai reflecteazd azurul: e o bulboani ce se
turcX la suprafata mlagtinii, ca ochiul unei broag-
plAnge, intr-adevXr, cu lacrimi cAnd bune, cAnd
rele, dar mereu garantate in autenticitatea lot tei ea merge mAnd in mAnd gi face bund tovdrS-
-
de incercarea singurdtilii. Eroul plAnge, une' ;iie cu nerus, inarea 9i viicbreala. Dostoievski spune
-ori, ,,fdri judecatd", dar nu plAnge niciodatd ,,cu despre Feodor Karamazoq matca tuturor r5ute-
viclegug". $i daci e sX facem o ordine (inevita' lilor [. ..], cd era rdu 9i sentimental 9i ci plAngea
bil meschind) in pustiul lacrimilor sale, vom con' tugor". ,,Nu fi ca cei care ingroapd mor!ii..."
stata cX ele au o eoolufie, o cregtere semnifkativ!, spune 9i Ioan Scdrarul, pe a gaptea treapte- a
de la un firesc aproape biologic spre o motiva' Scdrii sale, un adevdrat tratat despre pldns, din
care extragem tot ceea ce, in rAndurile urmdtoa-
lie supra-fireascd. Treapta cea mai de jos a plAn'
sului capdtd chip undeva, in capitolul al IV-lea rc, std fdrd altd menfiune intre semnele ci-
al romanului, gi este exPresia strictX a compdti'
- -
trlrii. Lamentafia, induiogarea complezentd fald
mirii de sine: ,,Lacrimile imi curgeau giroaie cAnd de neputinleie proprii, durerea intimistd 9i ,,la-
md gAndeam la soarta mea" declar6, inocent, crima amard" care acompaniazd obligatoriu me-
-
dar impur, naufragiatul. Inocent, cici rimAne ln tabolismul curent al regretului sunt tot atatea
-
130 unttua MIRALIA panul lacnrlllon 131

funddturi ale congtiinlei, secrefii anodine ale unei spice de orz". Robinson nu-9i amintegte, la ince-
afectivitdli periferice (in toate sensurile). put, cd in locul cu pricina scuturase neglijent, cu
Evident, regretele nu trebuie confundate cu o lund in urmd, un sac cu griunfe, pentru a-i da
cdinla. Regretul e iritare vanitoasi dinaintea gre- irlti utilizare. $i e cu atdt mai uimit sX descope-
gelii, nemullumire de sine rezultatd din raporta- re infiriparea recoltei. Dar chiar cdnd mirabila
cr egtere a orzului isi afld explicatia, Robinson incd
rea eului la un alter e4o ideallzal. Ciinla incepe
are un motiv de stupoare: inteligibilitatea sporeg-
prin a intui zldul eului: ea e liarare a gregelii ctr'
tc misterul, chiar daci, intr-o primd etapi, pare
tre o instanlX absolut6 a judecdfii, cXtre un tribu-
a-l fi suprimat. ,,Era intr-adevdr ceva providen-
nal fdrX reacli direct calculabile. CAnd plAnge cu
f ial pentru mine ca intre nigte griunle roase de
gAndul la soarta sa tristd, Robinson regrete ceva,
;;oareci sd mai rdmAnX zece-doudsprezece semin-
dar nu gtie incd sd se cdiasc5. Abia mai tArziu va
le bune, care pdreau cdzute din cer, iar eu si le
descoperi ,,tristefea bucuroasd" a ,,pldnsului feri'
,lrunc tocmai in locul acela, unde, aflAndu-se la
cit", lacrima ,dttlce" , iubitoare, curilitoare. Deo' ru n-rbra marii stAnci, au putut rdsiri indatd. Daci
camdatii,lacrima sa e Prematurd, ,,ca vinul stors de lc aruncam in oricare alt5 parte, atunci ar fi fost
curAnd din teascuri": e lacrimd ,,fdre inleles, pro' rrse de soare gi s-ar fi prdpddit." Robinson e ui-
prie fuii neorvAntdtoare" . ProPrie firii cuvdntdtoa' nrit 9i plAnge. Dar nu mai spune, ca prima datd,
re dupd experienla Scirarului e lacrima
-
nArutii ca ,,fiici a g6ndului", cea care
-
,,subflazd ma'
,,lacrimile imi curgeau giroaie", ci ,,gindul (s.n.)
rni-a induiogat pulin inima 9i ochii mi s-au umplut
teria" corpului, fdcAnd-o ,,mai ugor de stePanit", dc lacrimi". ,,Lacrirni fdrd durere", luminoase, sfe-
Legdm prea ugor plAnsul de spontaneitatea rice, ca giraguri de perle. Nu lacrimi disperate, ci
unei decerebrate deceplii sau, invers, de exalta' lacrimile minlii cunoscltoare gi recunoscatoare,
rea nereflectatii dinaintea unei satisfaclii conjunc' lacrimi care desfac sufletul de cusXtura sa cu sine
turale. PlAnsul adevhrat e o ispravi para{oxall insugi, pentru a-l prinde in lesdtura unei riguroa-
a minlii: e meta-noia, adicb saltul minlii dincolo sc' insufleliri universale. Despre asflel de lacrimi
de sine, in alt plan al infelegerii. E ceea ce i se in' spune Ioan Scdrarul cd sunt ,,ac de aur". Iar Ro-
tAmpld lui Robinson in capitolul al V-lea, cAnd binson nu se poate socoti ,,salvat" inainte de a
plAnsul nu mai e durere orfelind, ci stupoare in' fi invSlat sd plAngd ,,cu judecatd", corectAnd ape-
telectuald fal6 de inexplicabilul gansei 9i de reali' It' haotice aie fr:rhrnii care il zvArlise pe Insula Dez-
tatea de-ne-speratului: intr-un coll de ogradi au rr;ldejdii, prin apa clard, vie, nutritivd, a lacrimilor.
risdrit, pe neagteptate, ,,zece salu doudsprezec€ Lacrimile sunt curcubeul de dupd potop, prisme
732 utNrua MIRALIA
panul lacnrlrrlon 133

cristaline care analizeazd lumina. in numele 1or, .from her did turn to marble).,,Nu fi-mpietritd!"
strigd zadarnic Lavinia in urechea surdd a pri-
-
Robinson se poate intoarce in lume, Pentru a o
civiliza... grrnitoarei sale: Be not obduratel impietrili sunt 9i
tribunii Romei, cAnd Titus Andronicus cere cu
lacrimi
-
izbXvirea fiilor sii, pe nedrept bdnuili
-
tle omor. Piatra insigi pare de ceard fald de im-
Civilizaliiie sunt, uneori, in glodoasa lor sufi' pietrirea tribunilor (A stone is soft as wax: tribunes
cient6, modalitdfi de a nu pricepe plAnsul. Roma, more hard than stones). Aaron, maurul, stXpAnit de
de pildd, pare un bloc impasibil intre lacrimile cruzime ca de o iubitd, e spune Shakespeare
grecegti ale lui Oedip gi ale Antigonei 9i cultul in' un ,,sclav cu ochii zidi\i"
- (wall-ey'd
-
slaoe). Mine-
ldcrimat rezervat patimilor de Evul Mediu. ralizarea, ,,zidftea", petrificarea sunt decorul per-
Roma este un impozant episod minetal al uma' manent al acestei piese, a cdrei primi replicd e
nitdlii: piatrd 9i legi. Avea nevoie, in finalul ei, de rostitd de Saturninus, plumburiu 9i noros ca in-
interventia lichefiantd 9i lichidatoare a unui Ro' sugi patronul numelui sdu. AtAta coagulare nu se
binson. O spune, intre alfii, Shakespeare, in Tllag poate dinamita decAt printr-o echivalentd inva-
Andronicus , o piesd cititd de obicei in prip5, ca un zie lichidd. Piatra se imbl6nzegte cu sAnge 9i cu
egec scuzabil. Sunt Prea mulli morli se sPune
-
piesa aceasta; e prea mult sAnge. Dar sAn'
lacrimi. De aceea, despre sAnge 9i lacrimi vorbeg-
-geleinlAgnegte firesc ca o exasperare pe fon'
tc Titus Andronicus, la inceputul actului III, di-
rraintea unui senat de bronz. Logos-ul lacrimilor
- -
dul unei umanitdli ta fel de impiekite ca puzderia (My tears are now preoailing orators) incearci sd
de statui care o populeazd. Shakespeare invocl moaie pdmAntul secetos sar inzdpezit al unei ce-
mereu, cu o discretd eficienld, spectrul invArto' titi anchilozate:
95rii. Tamora, rdzbundtoarea principesd a gofi'
Pdminte! te-oi cinsti cu ploi mai multe
1or, e de necldtinat cAnd Lavinia ii cere, pldngdnd,
Din negurile ochilor betrani,
ajutorul. Inima ei rezisti lacrimilor, cum rezisttr
DecAt April cel tandr cu potoape.
,,cremenea durd la cdderea ploii" (as unrelenting
flint to drops of raln). Duritatea se transmite de la De-i secetd, eu tot ili voi da stropi,
mami la progeniturd, de la Tamora cdtre Deme' $i iama-ti voi topi cu lacrimi neaua,
trius gi Chiron. Ca 9i cum laptele matem s-ar fi $i-n primdvard vetnice te-oi !ine...
preschimbat in marmurd (The milk thou sucl( dst (trad. Dan Dufescu)
!
r
I 734 utN tua M,RAL,A
I
penul recrrvrron 135
t
t I
I
lar in scena ultiml, totul pare si se rescumPer€ | ba, in fond, de o redireclion are a principiului do-
prin lacrirnile unui copiJ. Micul Lucius, nepotul lul I rinfei. Donnlei descendente, care fixeazd obsesiv,
E

i Andronicus, invald ,,sd se topeascd" (to melt in I pAnd la conglomerat salin, apetiturile sufletului,
showers) intr-un regenerator plins torential. I plAnsul ii opune dorinla ascendentd, topirea sX-
Lacrima care,,topegte" abuzul oricdrei solidi' I rii, disolulia fixaliei limitative. Lacrima e simul-
ficdri (ea inshgi nefiind altceva decAt sare dizol' I tan solae gi maguln.E dizolvarea ,,sdrii", inflamarea
vate in apd, agadar mineralitate adusd in stare I apelor ,,inferior" (Nicolas Flamel vorbea despre
solubild) e cunoscutS. ca atare, si lui Ioan Sc5ra' I o humiditas ignea) 9i transmutalie a sdrii in perld.
rul: ,,Precum focul topegte trestia, asa lacrima I Potrivit unei tradilii hinduse, perla se nagte din
topeste toate indndciunea vizuti 9i gAndita." ta' I lacrimile zeului Lunii (v. Mircea Eliade,lmages et
cnma topeSte gi spald.De asemenea, ,,precum ploa' I symboles, 1952, pp. 190-198). Luna guvemeazi
ia intrAnd in pimAnt", ea/e rtitizeazd.in slArgit
in altA intruchipare a ei
- |
lacrima sfinge: ,,Pre' I
circuitul universal al fluidelor gi, in consecinfd,
trans-substanfierea 1or. Perla spune o alt2l tradi-
-
cum apa, adtrugAndu-se cdte pulin in foc, schim' I e un fruct al
-
fulgerului care intrd in scoicd.
fie
b5 vdpaia cu deidvArgire, a9a 9i lacrima plAnsulul I
-
Focul 9i apa se intrepdtrund, agadar, in structu-
adevirat stinge toate vdPaia m6niei 9i a iutimii." I ra ei, ca gi in aceea a lacrimii, deopotrivtr fierbin-
Existd, agadar, un aspectfefiinte,infocat 9i,,scAn' I te gi rhcoritoare. Apa dizolvd, focul cdlegte: apa
teietor" al p16nsului, si un aspect rdcoros, dezal' I lacrimilor transformX fixitatea inerliald in subti-
terant, potolitor. Cel dintAi implicd o imagine I litate, iar focul lor fixeazX subtilitatea astfel ob-
negativi a umiditdtii: umiditatea ca indistincfi€ | linute in materia nobild a mdrgdritarului: sarea
sentimentald, ca fluiditate confuzi care trebuie I devine cristal.
,,secatd", uscatS, volat'rlizat5. in al doilea caq, umi' I
ditatea e, dimpotrivS, valorificat2i benefic; ea sem' I
nificd punerea in migcare a ,,inghelului" lXuntric, I
,,sublierea" excesului de corporalitate, re-anima' I intr-o variantX modemi a romanului lui Defoe
rea materiei pasive. Suntem in plin simbolism I (Vendrcdi, ou les limbes du Pacifque),MichelTour-
alchimic. Setea vinovatS, superflui, a umorilor I nier confirmi evolulia lui Robinson de la mine-
noastre ,,apoase" e ,,stirutr" de lacrimi care, in ace' I ralitate opacd spre hansparenlF. Atagat, mai intAi, .
lasi timp, aprind o alte sete, eliberatoare de data I ordinii administrative, care ii apare drept singu-
aceasta, setea de de'mineralizare a -*r* t *" rul antidot al smintelii, personajul lui Toumier

I
^136 utmua MIRAL:A panul recnrurron 137

inlocuiegte, treptat, alteritatea semenilor cu alteri- piilor." RAsul nu e valabil decAt ca solufie regresi-
tatea cosmici a Insulei 9i igi depigegte da- vd, ca intoarcere spre copildrie. Solufia vArstelor
- -
toriti lui Vineri condilia de homo economicug - care au pierdut candoarea nu poate fi decAt la-
-
(marcat de geotropism 9i egolatrie), pentru a de- crima. Iar ziua lacrimilor e Vineri...
veni obiectul unei ,,iniferi solare", al unei spec-
taculoase,,convertiri eoliene". Teluricul Robinson
devine .,uranian". Agricultorul are intuilia zbo-
rului atemporal 9i prinde gustul imponderabili-
tdtii. La sfdrsit, el se simte mai tAnAr decAt in
momentul naufragiului: ,,nu tdndr de-o tinereJe
biologicd, putrescibild 9i purtAnd in ea un fel de
elan spre decrepitudine. Era tAndr de-o tinerete
minerald, divind, solard" (trad. Ileana Vulpescu),
Ca in alchimie, mineralitatea se pdstreazd: dar din
plumb ,,vulgar", ea se transformE in ,,piatrd filo-
zofald", in diamant ceresc. tansformarea aceas-
ta (un fel de ,,perlare" a sirii) se oblinea pe
vremea lui Defoe
-
prin ,,apa de improspdtare
-
a lacrimilor". Scriitorul contemporan atribuie ace.
lagi efect contactului cu rdsul gi cu surAsu\copiltr-
resc al venusianului Mneri. Inocenla e, int-adevd5,
singurul tEr6m in care rdsul are aceeagi putere
purificatoare ca lacrima. Dar pentru a-gi pestra
rAsul nevinovat, noul Robinson se decide sd nu
mai pirdseascd insula: ca 9i cum ar simli ctr
intors in lumea civilizati ar pierde virtutea
-
-
aceasta vitali. Va rimAne deci in pustietatea Pa-
cificului, insofit de un mic estonian, care va primi,
ca urmag al lui Vineri, numele foi. ,,E ziua lui foe,
zeul Cerului. $i e, totodati, ziua duminicald a co.
x MTNTMALIsM rrrc 139
MINIMALISM ETIC
intricalia spectaculoasd a cAte unui destin uman
irepetabil: ele se trXiesc, nu se comenteazi. Cdt
despre adevdratele ,,probleme" morale, ele nu
strnt acelea pe care ,,!i le pui" cu creionul in mAnd,
in destinderea oricAt de responsabild
- a re-
flexivitdlii, ci ac-elea care li se pun , care surain im-
previzibil, cu violenla ultimative a faptelor de
viale curente. Pe temeiul acestor consideralii, nu
,,Minirut moralia" o pre-eticd .
Problema mediocritdlil putem da satisfaclie cititorului avid de precep-
morcIe .
-
Doud exemple: ipocrizin morah gi carenla spon' tisticd limpede, de solulie eticd infailibild. Nevo-
taneitdlii morale . Act etic Fi reacliz eticd o Despre nairli' ia de ghidaj e, nu o datd, nevoie de a trdi prin
tate . Dreptul de a oorbi despre ce nu gtii incd delegafie, de a transfera asupra altuia rispunde-
rea propriei tale viefi. Ceea ce putem face e sd
De ce, in definitiv ,,minima moralia"? Mai intAi, aproxirnim descripnv geografia eticului, conturu-
dintr-o respectuoas5 antipatie fali de Aristotel. rile lui, termenii esenliali in care are a se desfS-
Respecfuoasd: nu putem indrXzni sd ne agezdm gura dezbaterea etic5. $i dacd e str propunem o
in tradilia inaugurati de el cu Magna Mo' norm5, una singur6 e pe mdsura reald a intenli
- -
ralia, decAt in postura discretd a unui autor mi' ilor noastre: a iegi din toropeala etici, din meca-
nor. Antipatie: suntem alergici la ,,maximalismul" nica ei gregard, a lua cunogtinld de faptul
aristotelic, la competenla lui neingrdditS, exac' decisiv, presant, nelinigtitor
-
cd eticrl existd.
td, netulburati. Apoi, ,,minima moralia" pentru
-
Dar se indoiegte cineva de asta? Nu e eticul o
ci ni s-ar pdrea necinstit se ne plasdm discursul referinth constantd a fiecdruia? Socotim cd nu: ci,
la altd scar5 decAt aceea a limitelor proprii gi a in genere, nu inregistrim existenta eticului de-
relativismului contemPoran. De fapt, nu de eti' cAt arareori, in situalii-limitd, cAnd el ni se im-
cd e vorba in paginile acestea, ci de o pre-eticd, de pune cu un fel de (nedoritd) obligativitate. in rest,
o tatonante acliune pregxtitoare, a cerei singurl ludm drept ,,ordine eticd" stricta conaenrionalita-
ambilie e stimularea preocupdrii etice, iar nu con' fe a moravurilor, stereotipia sociali cea mai fadd.
struclia sistematic5. Ne intrebdm, pe de altd par' Nu percepem imoralitatea decAt de la nivelul
te, dacX o eticd scnsd poate fi altceva decAt o ,,mictr" ,,scandalosului" in sus. Pdnd la acest nivel, totul
etici. Eticile ,,mari" sunt cele care prind corp in ni se pare oarecum in reguld 9i, ca atare, in afara
l4(),rrirul,r,rx MoRALTA MTNTMALIsM rrlc 141

oricerui interes 9i a oricdrei disculii. A9a stAnd faptul comis, linistit in inexpresivitatea sa, invul-
lucrurile, ne apare cu atet mai nimerit un anumit nerabil din perspectiva ,,marii" morale, cici, repe-
,,minimalism" etic, inleles ca o analitice a medio- tim, el nu face nimic care sX fie brutal reprobabil,
critdlii morale, distinctd de fenomenologia catas- omul mediocru e depozitarul cel mai perfid al
trofei morale, a culpelor supreme, de carc s-ar mizeriei morale. $i el existd in fiecare dintre noi,
ocupa, sd zicem, ,,marea" etice. sustrdgAndu-se oricdrui proces prin tocmai cra-
Statistic vorbind, deriva rnorald de fiecarc zi sa lui banalitate. Marea vinov5lie morald, dezas-
nu conste inh-o acumulare dementi de ,,picate trul moral par aproape paradiziace pe lAngd
strigetoare la cer". Nu omuciderea, asuprirea viguroasa anestezie moraiS a omului mediocru.
pruncilor gi sodomia sunt mateda pdme a eticu- Pdcatul lui nu e cd spune mari minciuni, ci cd nu
lui cotidian; iar cAnd se pot totugi semnala, aces- evitS cea mai evitabili micd minciunS; nu cd amd-
tea sunt de o radicalitate, de o evidenld care desfid nd marele gest de autenticitate, ci cd nu face nici
orice teoretizare. Pdcatele ,,strigdtoare la cer" tind tndcar gestica mirimei decente. Acest ,,nici mdcar"
e problema centrald, culpa capitald a ,,rninimalis-
chiat adesea, si se inscrie mai curAnd in sfera pa-
tologicului decAt in aceea a ,,vinii" morale obig- mului" etic. El circumscrie incapacitatea comu-
nuite. Crima lui Raskoinikov plutegte nd de a rezolva nu dilerna morali de propo4ii
toate crimele dostoievskiene
- ca mai
undeva intre mor-
monumentale, ci ,,strictul necesar" al moralit6-
- dacd poate fi mtr-
bid 9i religios si, de aceea, abia !ii. Marcat de aceastd incapacitate, omul se face
vinovat nu atdt pentru rdul la care e constrdns
surate cu instrumentan propriu-zis al eticii. Mult
(de imprejurdri aspre, spaime necontrolate 9i aI-
mai elocvente din unghi etic ni se pare imorali
tele asemenea), ci pentru rdul la care consimte ne-
tatea personajelor lui Gogol, demonismul lor plat,
constr6ns, la care ar putea deci, fdrd riscuri, sd nu
monstruozitatea incolord a sufletelor lor adormi- consimtd. Nu si facd imposibilul i s-ar cere, ci si
te. Acesta e teritoriul cu adevhrat revelator al eti-
faci pulmrl care std in puterile sale. $i pufnul aces-
cului: somnolenla diumd, cuminlenia irespirabill ta r5mAne nefXcut, in virtutea unei iner,tii care in-
a atitudinii, cenugiul valorilor. Pe scurt, piacidita- fecteazd, ca o otravd reziduald, atmosfera morald
tea eticd a omului mediocru. Privit de la distantd, ctin jur.
el nu comite nimic grav: tocmai acesta e pecatul Imperativul comportamental propus de ,,mi-
lui de moarte, cel care il scutegte de atacul comu- nimalismul" etic pe care il avem in vedere nu e,
nitdlii gi de tresdrirea congtiinlei proprii. Carac- agadar, unul al eforturilor majore, intreprirue sub
terizat mai mult prin ceea ce omite decdt prin regia cosmicd a decalogului. E vorba mai mult
742 utvrua MIRALIA MINIMALIsM errc 143

de detaliul etic, de o stilistici a derizoriului, a op' treme par a fi demnitatea personald, buna-cuvi-
in!d, civilizalia raporturilor cu ceilalli. Pentru a
liunilor nu neapirat fundamentale, dar semnifi'
cative. E vorba a nu face din tema eticului o temd obloji aceste valori, nici un pret nu e prea mare.
sdrbitoreascd, invocabilb doar in tensiunea ma' in asta constd patosul unui astfel de personaj: el
rilor incercdri, a marilor ,,ocazii" etice: intr-o via- are cultul formal propriei ,,imagini", dar,
- - al
in acela;i timp, o viziune distorsionath a mijloa-
!e de om, asemenea ocazii pot si nici nu apard'
$i atunci, problema este si faci din mdrunta res- celor optime prin care aceastX imagine trebuie
ponsabilitate zilnicd marea ocazie. menajatd: domindrii de sine, el ii preferd amba-
-
O analizd ,,spectraltr" mediocritdlii morale ar
a lajul cochet al sinelui, asigurarea unei eficiente
putea constitui, singurd, obiechrl unui text amplu' exteriorit5li de protocol. Ipocritul nu-gi regreti
Ne vom mirgini sX rezumim, cu titlu de mostrtr, relele: ,,se jeneazd" doar de existenla lor 9i mai
doud dintre manifestdrile ei caracteristice: ipocri- ales de ecoul lor posibil in congtiinja altora. So-
zia 9i carenla spontaneitdlii morale. lulia e disimularea. $i in paralel un inter-
- -
minabil 9i complicat demers al autoindreptdlirii.
S-ar putea ca ipo crizia morald sd' fre maladia cea
mai rdspAnditi a speciei, un fel de ,'gripll!. ge' Ipocritul care nu sfArgegte intr-o totall inaoiald cu
neralizitA, a cdrei malignitate, degi tocitX )rin sine,in :uitarea igienicd a oricbrei vinovdlii, e un
chiar comuna ei frecvenfd, e capabild, la rdstim- ipocrit de duzinh. Ipocritul de anvergurd nu se
puri, de virulenle neaqtePtate. E o maladie din mullumegte a-gi falsifica portretul in ochii celor-
iandul acelora de care nu se moare, dar de care lalfl: marea lui reugiti e sd 9i-l falsifice in chiar ochii
nu se scapi pAnh la sfdrgitul viefi. Un obiect ideal sdi; el $i plivegte pedodic memoria de toate ,,im-
de studiu pentru ,,minimalismul" etic, care, in de' puritiilile", de orice sdmAnld de remu.;care, de ori-
finitiv nr-rse ocupd de bolile mortale, ci de sufe- ce ,,accident" compromilitor. E sincer mirat de
rinlele cronice. suspiciunile celor din preajmd: e o victimd, un om
Ipocritul confundd morala cu dis$etia. Drama de ispravi h6ituit de un univers rduticios, de
lui nu e cX se simte mereu indemnat str gregeas' prieteni ne-iubitori, de o familie neinfelegdtoa-
cd, ci cd nu-gi poate camufla perfect gregeala, ctr re. Virtuozitatea cea mai strilucitoare a ipocritu-
nu-9i poate line turpitudinile la o convenabiltr lui e confeclionarea unei poze adecvate: el i9i
distanid de gura lumii' Nu actul blamabil e ru- supravegheaztr conduita dupe modelul (utopic)
9inos, ci eventuala lui publicitate. Ipocritul e un al stilului la care aspird: e un ,,portret idealizat"
campion al salvdrii aparen.telor' Valorile lui ex' in migcare: respectabil, solemru distins, strlin de
744 umma MIRALTA MTNTMALTsM srrc 145

orice vulgaritate. Sub calota lui vajnicd pot musti La fel se intAmplX cu spontaneitatea morald. Ea
cele mai baroce obscenitdli, dar auzul unei inju- e pe cale de disparifie tot pentru cd pare o cate-
rdturi il oripileaz6. Daci e inteligent, are, Pentru gorie perifericS, un ornament teoretic facultativ,
asta, expiicalii cAt se poate de rezonabile: va vorbi de o importanlb net inferioarb faji de importan-
despre ce se cade 9i ce nu se cade, despre noble- ta normelor de comportament traditionale. Dar
pentru a vorbi de spontaneitate, avem nevoie, mai
lea care obligX, despre sfiald 9i neruginare. CiiPtr
de clipd, ipocritul e ilustralia unui drastic frag- intAi, de o elementard distincfie: distincJia din-
mentarism eistential, a acelui discemimant sus- tre actul etic gi reactia eticd. Actul etic e domeniul
pect dupA care una e viala sociald, una e cea privattr, iniliatiaei individuale, urmAnd unei decizii luci-
una e ce gAndegti, una e ce spui, una e ce faci c6nd de 9i unei atente considerdri a conjuncfurilor. Eti-
egti intre ,,intimi", alta e ce faci cdnd egti ,,pe sce- ca nu se reduce ins6 la act etic. Jumitate din ea
ni", intre oameni ,,fini" sau intre admiratori, mai e putd, reactiaitate, adicd, rdspuns dat de congtiin-
mult sau mai pulin inocenli. La limitd, ipocrizia !a individuald unor imprejurbri pe care nu le-a
devine ridicold in chip grandios: alunecX in fizio' ales 9i nu le-a provocat. Actul etic e expresia in-
logic; ipocritul ajunge si se rugineze de propriul terventiei umane i:r imediatul lumii; e deci o spe-
lui corp; ar prefera sd-gi consume instinctelb in cie a ofensivei morale. Reaclia eticd e, dirnpotrivS,
semiintunericuri protectoare, din care si iasd din rezultatul unei intervenlii a lurnii asupra omu-
cAnd in c6nd sedat, pentru a defila reprezenta- lui, agadar o manevrE de apdrare dinaintea unei
tiv in fala unei asistenle care aplaudS. agresivitdli neprevizute. Viciul cel mai frecvent
Ceea ce face din figura ipocritului un subiect ai actului etic e impulsiaitafea. Iar viciul reacliei
predilect al ,,minimalismului" etic este cd, de re- etice e lipsa de spontaneitate (aceasta nefiind de-
guld, el se simte moralmente inatacabil, de vre- cdt o form5, mai pulin temperamentald, a impul-
me ce i:r ,,chestiunile esenfiale" cele care lin sivitdfii). $ar spune cd efstd o inclinalie naturali
de ,,marea" morali
-
funclione azd fdrd greg.Di- a subiectului moral de a inversa lucrurile: el pro-
-
simuidrile sale n-ar fi decAt un fel de a-i scuti pe cedeazi precipitat ori de cAte ori s-ar impune pre-
ceiialfi de spectacolul micilor lui sldbiciuni. $i ast- caulia deiiberativi, cAntdrirea justd a situaliei, 9i
fel, Ia addpostul unei garanlii morale ipotetice, std pe gAnduri cAnd ceea ce i se cere e reflexul mo-
al unui credit dobAndit prin eiudarea crizei mo- ral nemijlocit, dtn;rmismul rapid al instinctuiui. Ten-
raie violente, el igi cultiva impenitent dinla de a deveni activ in plan etic, de a lua hotdrAri
-
caritatea, ca pe firescul insugi.
- Pre- ,,revolufionare" numai in clipele de exaltare sau
1-46 utNru,q MoRALIA MINIMALISM r.rrc 747

nevrozd., iafurie sau 1a disperare e un simPtom Pentru minimalismul etic, conceptul naiaitdlii
de degenerescenld morald, ca 9i tendinla de a este, de altfel, foarte important, dacd il inlelegem
hamletiza indefinit in fala unor solicitiri exterioa- ca intuilie a unei moralittrli ,,originare". O etici
re, a ceror evidenlh trebuie recunoscuti direct, ,,maximalistd" e, in genere, o eticb hiper-elabo-
fdrd abuz de spirit analitic 9i de subtilitate. De- ratd 9i, de aceea, crispatS, fdri naturalefe, firi har.
Iiberare tn acliune gi spontaneitate in rcaclie iat{ $i dacd - vorbind despre virtuli - am atras
- atentia asupra necesitdlii de a le reabilita pe cele
strategia morali cea mai PotrivitA. Sunt momen-
te in cire nu e de fdcut decAt ceea ce ai simlit din
intelectuale, ne grdbim sd addugdm cd inteligen-
prima clipd ci trebuie sX faci. Orice tergiversare !a care nu gtie sd fie, la timpul cuvenit, naivi se
transformd, pe nesim$te, intr-o arborescenlb men-
suspendd iremediabil impulsul moral sindtos'
tald inutilizabili, intr-o spasmodicd divagafie ce-
Exctsul inteligenfei, rafinamentele psihanalitice,
rebral5, incapabil5 si facd pasul salutar de la
deprinderea de a gdsi iustificdri pentru orice, de
inlelegere la infdptuire.*
a inlelege totul ,,dialectic", talentul, in sfArgit, de
a vedea relativitate acolo unde un discernimAnt
nativ separS, fdrd dificultate, binele de riu - toa-
te acestea sunt Premise certe ale pierderii spon- Mai existd un motiv pentru care am preferat sd
taneitXlii morale. Fenomentrl e tipic modem' Erich ne definim i:rcercarea in termenii unei morale
Neumann, un foarte onorabil discipol al lui Jung, ,,minime". ,,Minimi", pentru cd nu e morala unui
l-a numit Wertunsichetheit (,,nesiguranfi a valori- edificat. Nu vorbim despre drum, din unghiul
lor"), neputinld de a percepe rdul ca riu 9i de a i, punctului de sosire. Vorbim din mers, insotili de
te opune {drd ezitare. Omul modem spune Neu- oboseala, de incertitudinea, dar si de tenacitatea
-
Ethik' 1984, p 'I0)
marn (Tiefenpsychologie und neue mersului. Iar dacd se va spune cd nimeni nu are
pierdut naivitatea luptitorului, iar irtreba- dreptul si vorbeascl despre ceea ce nu posedd
-rea,,asecretd care ii submineazi fermitatea interioa- inc5, vom rispunde c5, in tArziul secolului al
rd este: Cine luptd contra cui, ce se oPune la ce?"' XIXlea, simpla orientare cdlre e mai indicatd de-
Proliferarea tumorali a explicafiilor nesfArgit de cAt oprirea pe loc in agteptarea unui adevXr indu-
,,complexe", stingerea simlului pentru absolut, bitabil, care sd ingdduie un traseu linear, ftrrd
haosul criteriilor contribuie intr-o mXsurd insem- riscuri. Prin rAndurile de fa!5 inlelegem sd agtep-
nati Ia adumbrirea acelei ,,naivitdfi" fird de care tdmtn migcare, s5 proclamdm, prin insdgi agitalia
eticul egueazd in perplexitate si inhibilie. noastrA, cA agteptem ceva. La o adicd, ne putem
CUPR/NS
148 uww,t MIRALrA

retraqe sub autoritatea unor ,,morali9ti" notorii'


IatS ie spunea Tertulian, la inceputul secolului
ai III-lea, intr-un mic tratat despre rdbdare: ,,Ast-
fel, dupd cum aduce mAngAiere discugia despre
un lucm de care nu ne putem bucura asemeni
bolnavilor care, fiindcd le lipsegte
-
sAnatatea, vor-
besc meteu despre binefacerile ei la fel eu,
-
preanefericihrl, intotdeauna bolnav de patima ne-
iabdarii, in mod necesar suspiry chem 9i mi rog C,ETEVA PRECAUUI $I LAMURIRI ... .
pentru sdnetatea rdbdhrii Pe care nu o posed'"
,,Minima moralia" e o suspinare, o chemare 9r o I. COMPETENTA MORAA. Competenla mo-
rugare pentru sdndtatea morali care-i lipsegte ral5 singura pe care nimeni nu 9i-o contes-
incl autorului. -
tX. Falsa autoritate morald: judecata 9i sfatul.
Competenla morald a,,specialistului". Ageza-
rea paradoxalX a eticii ca ,,gtiin!d". Simful etic
9i simlul comun. Irelevanla morald a omului
ireprogabil. Insuficienla morald ca fenomen
originar al eticii. 11

ADAOS: Competenld moralS, iertare gi ,,pro-


gres" moral 19

II. IEGEA MORAIA. Spalul moral. Conduita ca


formd superioarE a locuirii. lndividualul ca
obiect al legii morale. Addpostire gi locuire.
Legea morald nu poate fi oblinutd inductiv.
f.-M. Guyau gi ipoteza morali ....... 24
ADAOS: Legile ca fdpturi ........... 32

III. ORDINE, UBERIAIE, TIMP. Lege 9i model.


Dimensiunea speculativd a eticii. Un concept
150 umtut MIRALIA culnrNs 151

al ordinii totale. Conotafia temporalX a ordi- atenliei etice. Destinul gi componenta noctur'
nii. Riul ca hipostaziere a episodicului. nd a vielii. Clipa si locul destinului . . . 105
Obsesia 9i limitele libertdlii. Judecata mora-
VII. ETICA LUI ROBINSON (1). Singurdtatea ca
Id gi problema timpului 36
teram constitutiv al eticii. Congtiinli 9i ur-
EXCURS: Falstaff 9i timpul sublunar . . 45 sitd. Instinctul moral. Cdin!6 9i recunogtin-
IV DINAMICA PRINCIPII.OR NEUTRE. Utopia !i. Locuire 9i con-locuire. Insula, omul
singur 9i moartea. Re-cunoasterea ca sursi
maniheistd a virtutii gi viciului. Surpriza mo-
a recunogtintei. Vineri 9i recuperarea alteri-
ra15. Precaritatea virtuli intre excese.
ca medie
tXlii. Leclia lui Robinson: discernimAntul 9i
O teorie a principiilor neutre. Virtutea ca bund
sentimentul dependenlei . .. 115
adminiskare a unui principiu neutru. exemflul
bl6nde,d 9i ai generozitdfii. Codul etichetei si VIII,DARUL I/,CRIMILOR.(ETICA LUI RO-
codul moral. Patologia virtulii . . . . . . . 61. BINSON 2). Robinson 9i treptele pldnsu-
lui. Regret- 9i ciinfd. Lacrimile minlii. Titus
v. INTEUGENTA 9I TALENT MORAL. Pentru
Andronicus 9i lacrimile ca solvent ai mine-
o eticd circumstanfiali. Critica,,performanlei"
ralitdlii. Pldnsul fierbinte 9i plAnsul rdcoros.
etice. Adevdrul trdit ca substanla a eticii. Vir-
Solue et coagula. RAsul copildriei gi lacrimi-
tulile intre voinli gi intelect. Reabilitarea vir-
le maturitdlii. Joi 9i Vineri ..... . . . .. 128
tulilor intelectuale. Talentul moral impotriva
datoriei morale. Conduita paradoxalS a ade- IX. MINIMAUSM ETIC. ,,Minima moralia"
viratului sfetuitor .......... 70 o pre-eticd. Problema mediocritdlii morale.
-
EXCURS 1: Thlent gi inlelepciune . . . . . 79 Doui exemple: ipocrizia moral5 9i carenla
EXCURS 2: Sensul culturii in lumea contem-
spontaneit5lii morale. Act etic gi reacJie eti-
porani . 89
ci. Despre naivitate. Dreptul de a vorbi de-
spre ce nu gtii incX ........138
VI. IUDECAT{ MORAil, SI PROBLEMA DESTI-
NULUI. Etica o teorie generale a destinu-
-
lui. Destinul ca expresie a ordinii individuale.
Structuri destinale specifice. Imposibilitatea
de principiu a judecdlii morale. Problema
La preful de vanzare 6e ad.aluge 2yo,
aeFezentand valoarea
tirhbrului literar ce 6e vireazi
Uniunii Scriitodlor din Rorninia,
cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001,
B.C.R, Unirea, Bucuresti.

Redactor
HORIA GANRSCU
]i*lnoi€dactor
LIIMINTTA SIMIONESCI,'
DTP
DTJMITRU OLIEANU
DAN DUI.CHERU
Corector
GEORCIANA BECHERU
Aperut 2008
BUCUREgTI - ROMANIA
Lucrare exeqrtattr la ,,ACCENT pRINT" _ Suceava