Dan Dana Zalmoxis de la Herodot ta Mircea Eliade Istorii despre un zeu al pretextului Bane NTA Sobald dicen atrerobal vatterland verlafjen/yndifta Jealien, ‘als oe ee eclanget,. fein barfreundlich bey jm geworr den Aaypricren acsogen’ ond POLIROM© 2008 by Editura POLIROM Ilustratia copertei este reprodusa cu acordul Bibliotecii Nationale a Frantei. www.polirom.ro Editura POLIROM. lagi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucuresti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53, C.P. 15-728 ISBN 978-973-46- 1096-9 ISBN ePub 978-973-46-2599-4 ISBN PDF 978-973-46-2600-7 Coperta: Radu Raileanu Aceastd carte in format digital (e-book) este protejati prin copyright si este destinata exclusiv utilizarii ei in scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descarcati. Orice alta utilizare, incluzdnd imprumutul sau schimbul, reproducerea integral sau partial, multiplicarea, inchirierea, punerea la dispozitia publica, inclusiv prin internet sau prin retele de calculatoare, stocarea permanenti sau temporara pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperarii informatiei, altele decat cele pe care a fost descarcata, revanzarea sau comercializarea sub orice forma, precum si alte fapte similare savarsite fara permisiunea scris& a detinatorului copyrightuluiDan Dana (n. 1975) este doctor in istorie al Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris. Dintre numeroasele articole publicate in reviste de specialitate din tara si din strainatate, amintim: ,,Zalmoxis in Antonius Diogenes’ Marvels beyond Thule”, Studii Clasice, 34-36, 1998-2000; »Zalmoxis in Christian Context”, Ephemeris Napocensis, 9-10, 1999-2000; »Sapte note despre Herodot”, Thraco-Dacica, 21, 2000; ,,Dacii si lupii. Pe marginea teoriei lui Mircea Eliade”, Studii si Cercetari de Istorie Veche si Arheologie, 51, 2000; ,,Les Daces dans les ostraca du désert Oriental de l’Egypte. Morphologie des noms daces”, Zeitschrift fiir Papyrologie und Epigraphik, 143, 2003; ,,Occultations de Zalmoxis et occultation de V’histoire. Un aspect du dossier Mircea Eliade”, Anabases, 5, 2007.Prefata Volumul pe care Dan Dana, cu sprijinul binevoitor al Editurii Polirom, il infatiseaza azi cititorului roman — ZALMOXIS DE LA HERODOT LA MIRCEA ELIADE. ISTORII DESPRE UN ZEU AL PRETEXTULUI -— este o versiune concentrata a tezei sale de doctorat, sustinuta cu brio in 2005 la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales de la Paris, Enjeux et controverses autour du mythe de Zalmoxis. O tezd nu doar monumentala — versiunea sustinuta atunci numara peste 800 de pagini -, ci, mai cu seama, de 0 mare valoare stiintificd, atita vreme cit se intemeiaza pe lectura critica exhaustiva a izvoarelor istorice referitoare la Zalmoxis — unele dintre ele inedite, pe care autorul insusi le-a descoperit in manuscrise grecesti si latine prea putin cunoscute din bibliotecile italiene si franceze — si pe o metodologie de cercetare extrem de riguroasa si de fertilé. fndrumat de un eminent specialist in istoria istoriografiei, Francois Hartog (autor al unor carti de mare importanta, consacrate atit istoricilor antici, cit si autorilor moderni), evoluind in mediul de mare eruditie, dar care, mai ales, a adus, in ultimele patru decenii, o perspectiva innoitoare in studiile referitoare la Antichitate, al Centrului Louis Gernet pentru studiul comparat al societatilor antice de pe linga EHESS, Dan Dana a dobindit o viziune extrem de actuala, dar s-a si confruntat cu un mediu intelectual de o exigenta iesita din comun. Este meritul autorului acela de a fi convins o scoala de cercetare ale carei standarde sint deosebit de ridicate de excelenta studiilor intreprinse gi, mai ales, de interesul unui subiect care putea parea, la un examen superficial, unul periferic!, Dan Dana si-a propus — si a izbutit — sé lamureasca pentru stiinta problema acestui enigmatic personaj atit de des invocat in legatura cu religia getilor — Zalmoxis. in vederea acestui obiectiv, autorul a adunat laolalta toate textele — nu o data necunoscute pina la el — careil pomenesc pe Zalmoxis, din Antichitate pind in Epoca Luminilor, a parcurs, cu un spirit critic fara cusur, toatd literatura cu tematica istoricd referitoare la acest personaj gsi, in genere, la religiile si civilizatiile, multiple si variate, care si |-au revendicat de-a lungul secolelor. Cum spune si subtitlul pe care l-a ales pentru versiunea romaneasca a minutioasei sale investigatii, cercetind multiplele istorii ale acestui ,,zeu al pretextului”, identificind pluralitatea de sensuri al caror purtator a devenit Zalmoxis de-a lungul a doua milenii, autorul a realizat nu numai o reconstituire istorica si istoriografica de mare amploare, ci si o analiza critica a discursurilor identitare care anima etapele succesive si nu o data concurente ale constiintei europene, de Ja originile sale antice pina in contemporaneitate. * *o* In cultura romaneasca din ultimele doud secole, Zalmoxis a capatat drept de cetate ca personaj divin emblematic al pre- si protoistoriei getilor. Asa apare el in manuale, studii savante si tratate, precum si in opere literare sau filozofice preocupate de temeiurile identitatii romanilor; tot asa si in abundenta literatura diletanta care are drept obiect civilizatia geticd. Or, itinerariile acestui ciudat personaj ne revela cu totul altceva, fiindcd recompun o pluralitate de lumi gi de identitati imaginare, adesea incompatibile una in raport cu cealalta si excluzindu-se reciproc — identitati pe care cercetarea dlui Dana le reconstituie cu minutie si le confrunta cu strictete. Teza care domina cercetarea intreprinsa de autor in sectiunea — fundamentala — referitoare la personajul antic Zalmoxis este aceea cd singura sursd care aduce in orizontul cunoasterii antice informatii autentice referitoare la un personaj divin ce poarté acest nume in panteonul getilor este Herodot. fn capitolele 93-95 ale cartii a IV-a a Istoriilor, Herodot relateaza, pe baza informatiilor culese de el, pe de- o parte de la tracii intilniti in peregrinarile sale, stiri despre un zeu al getilor, pe nume Salmoxis, caruia i se aduceau sacrificii umane. Tot Herodot insa dubleaza aceste informatii, pe baza unor relatari culesede la ,grecii din Pont”, cu povestea — de veridicitatea careia se cam indoieste — unui personaj omonim, cit se poate de uman, un get elenizat, cindva sclav al lui Pitagora si ucenic intru filozofie al acestuia. Investigarea comparativa, atenté si riguroasd, a tuturor celorlalte pasaje din literatura antica ce pomenesc acest personaj — in cele mai multe cazuri, ca invatacel al lui Pitagora — ii ingaduie autorului sa afirme cu deplina indreptatire cd Herodot ramine singurul scriitor antic care a cules efectiv din surse tracice o informatie demna de acest nume despre Zalmoxis si ca, dupa publicarea Istoriilor si, in mare parte, datorita popularitatii exceptionale a acestora de-a lungul intregii Antichitati, toate mentiunile ulterioare ale personajului get (sau scit) Zalmoxis deriva din textul lui Herodot, si nu din surse getice sau tracice, cum s-ar fi putut postula pind acum. Nu am nicio indoiala ca aceasta concluzie este solida si cit se poate de intemeiata. Propriile mele investigatii2 confirma intru totul elementul esential al concluziilor formulate de Dan Dana (chiar daca propun gi alte citeva scrieri ca vehicule posibile ale personajului literar Zalmoxis) — anume ca Herodot este, deopotriva, primul si ultimul scriitor antic care a cules din mediul tracic (citeva) informatii referitoare la un zeu al getilor pe numele lui Zalmoxis si la practicile de cult ale inchinatorilor acestuia. Eventualii precursori ai lui Herodot aflasera poate ceva cu totul confuz despre practicile de nemurire ale getilor athanatizontes; literatura posterioara lui Herodot care il mentioneazd pe Zalmoxis reprezinté o suma de variatii literare pe tema anecdotei despre un get, muritor gsi pitagoreu, uneori contaminate (de cele mai multe ori, nici macar atit) de consideratiile lui Herodot referitoare la credintele getilor. Nici Platon sau Ephoros, nici Poseidonios, Strabon sau Dio Chrysostomul — si cu atit mai putin, Lucian ori Iordanes — nu au avut la indemina alte stiri despre Zalmoxis decit cele transmise de Herodot. Ei le-au prelucrat, le-au inflorit, le-au adaptat gustului epocii lor, dar aceste variatii pe tema lui Zalmoxis reconfigureaza periodic un personaj literar, si nu aduc nicio stire inedité cu privire la cultele si credintele getilor. Ironieitrufase cu care i-au vorbit grecii ,,din Pont” lui Herodot despre vecinii lor geti inselati de un invatacel al lui Pitagora ii urmeaza, incepind din secolul al TV-lea a.C., o rdsturnare de perspectiva, care opune acum decaderii cetatilor Greciei, sufocate de bogatie si de un consumism avant la lettre, excelenta frusta si asceticd a neamurilor barbare, ,,mai aproape de zei”, cum scria Platon. fn acest context, traditia literara reia tema ucenicului get al filozofului din Samos — proba incontestabila, pentru pitagoreici, a universalitatii unei doctrine care isi revendica origini egiptene si o difuziune ecumenica fara limite. Nimic insé nu e cu adevarat nou in substanta acestui motiv filozofico-literar, iar sursele autohtone referitoare la Zalmoxis — fie ele arheologice sau iconografice — lipsesc cu desavirsire, asa incit singurul moment istoric in care putem vorbi in mod legitim despre un cult getic al lui Zalmoxis ramine epoca lui Herodot. Astfel, toate teoriile referitoare la ,,zalmoxism”, la evolutia si influenta acestuia, se dovedesc a fi doar speculatii moderne, lipsite de 0 baza informativa, fara de care nu au cum fi demonstrate. Frecventa acestor speculatii apartine exclusiv istoriei contemporane a ideilor gsi ambitiilor identitare. Principala intrebare in jurul careia se organizeazi savanta intreprindere a acestui volum ramine aceea de a intelege de ce: ce a re{inut atentia lui Herodot, de ce Platon il aminteste pe Zalmoxis, cum au ajuns Lucian din Samosata sau Porphyrios din Gaza sa-l aminteasca? Dar si de ce a ajuns Zalmoxis sa fie personajul emblematic al imaginarelor nationale, apoi chiar nationaliste, din vremuri mai apropiate de noi? Tot acest complex itinerar este urmarit cu acribie, inteligenta si spirit critic de demersul autorului, care se distanteaza, in egala masurd, de idealizarea trecutului, de prejudecati si de o viziune provinciala asupra istoriografiei. inca de la prima aparitie a lui Zalmoxis in textul lui Herodot, acesta ni se infatiseaza deja dedublat, ca divinitate arhaica si barbara a getilor, dar si ca om, sclav si discipol al grecului Pitagora. Dublul destin al acestui personaj, prefacut in epoca elenistica intr-unul dintre muritorii de exceptie prin opera legislativa care i se atribuie, sidatorité careia va sfirsi prin a fi divinizat — intr-o vreme cind euhemerismul devenise extrem de popular ca modalitate de descifrare a relatiei oamenilor cu divinitatea —, persista mult dincolo de limitele Antichitatii clasice: Antichitatea tirzie si Evul de mijloc il metamorfozeaza in rege al gotilor, in vreme ce Renasterea, sensibila, mai degrabd, la calitatea lui de magician, emul al lui Pitagora, i preface intr-un maestru alchimist (ipostaza ignoraté, surprinzator, tocmai de Eliade, autor al unei celebre carti despre alchimisti). in pragul epocii moderne, dimensiunea religioasé (sau magica) a lui Zalmoxis dainuie pentru Sylvain Maréchal, care il considera un druid primordial, dar este, in genere, ocultaté in favoarea ipostazei de parinte al natiunilor: rege si legislator al gotilor in Spania, in Suedia, in Polonia sau in finuturile germane, Zalmoxis va fi, pe rind, proclamat drept stramos al tuturor acestor natiuni; in secolele X VIII- XIX, el e revendicat, de altfel, nu de catre eruditii romani din Scoala Ardeleana, ci de cdatre sagii transilvaneni, care voiau sd-gi demonstreze astfel intiietatea in aceasta provincie. Peisajul se modificé insd radical catre jumatatea secolului al XIX-lea, momentul inaugural al unei modernizari care imbraca forma racordarii spatiului romanesc la Europa Natiunilor. fn aceasta vasta miscare politica si intelectuala, problema apartenentei teritoriilor romanesti la ansamblul european se dubleaza cu cea a specificului romanesc si a identitatii sale particulare de limba, cultura si civilizatie. Sintem, in intreaga Europa, in plind epoca de cautare febrila a originilor si de inceput al arheologiei locale, parte integranta a revendicarii unei identitati nationale specifice si a descoperirii procesului de sinteza, prin care civilizatiile autohtone, fie ele celtice sau germanice, au sfirsit prin a fi absorbite de Imperiul Roman. In acest context, aproprierea umbrei initiatice a lui Zalmoxis si a getilor sai, Ca parte integranta a constructiei identitare romanesti, se inscria perfect in acest spirit al veacului. in descoperirea stramosilor daci, poezia insoteste, uneori chiar prefigureaza istoria, dovedind, dacd mai era nevoie, ca nu atit progresul autonom al cercetarii consacrate trecutului era in discutie,cit setea identitaré a imaginarului colectiv al epocii de afirmare a natiunii. In 1876, Eminescu publica ,,Strigoii”, povestea de iubire si moarte dintre Harald, printul unor mitologici avari cuceritori ai Daciei, si dulcea Marie, regina crestind a tinuturilor de la Gurile Dunarii. intr-un decor ,,gotic”, protagonistul acestei istorii cu abjurari si fantome il conjura pe Zalmoxis, zeul pagin ancestral — un avatar al lui Odin -, si acesta prezideaza o furtunoasa ,,contra-inviere” a celor doi amanti deveniti vampiri. Aceasta prima viziune, de un tenebros romantism, va fi insa decantata, ulterior, in tiparul clasic al »Rugaciunii unui dac”, care ii atribuie lui Zalmoxis_ stiinta neantificarii deliberate in moarte, si in ,,Oda (in metru antic)”, care izbuteste o sinteza fara egal intre elementele de cultura clasica — metrul, dar si abundenta aluziilor literare, de la tunica lui Nessus la pasdrea Phoenix -, cu o vibratie astrald a viziunii despre moarte care o inrudeste cu ,,Rugaciunea unui dac”: ambele texte sint bintuite de aceeasi sete de neant, de aceeasi fascinatie a mortii, ca sfirsit irevocabil si fericit, sau macar linistit, al existentei. Pentru Vasile Alecsandri — poetul generatiei pasoptiste, prietenul lui Lamartine, autorul ,,Cintecului gintei latine” —, traditia latina era inca definitorie: in Fintina Blanduziei”, Horatiu, acest alter ego al autorului, se indreapta spre apusul vietii, indragostit de tindra sclava Geta. Eminescu trimite insd la un Horatiu fundamental diferit de seninul intelept al lui Alecsandri, un Horatiu convertit la escatologia disperarii, pe care poetul o atribuie zeilor uitatei Dacii. Sursele acestei soteriologii a neantului sint, probabil, multiple. Obsesia romantica a mortii se imbina cu fantasmele Nordului germanic, identificind Dacia inceputurilor cu o alta Walhalla. »Rugadciunea...” apare azi drept epicentrul unui ansamblu de texte, ramase, multa vreme, inedite — ,Sarmis”, ,,Gemenii” si, mai ales, pasajul consacrat Daciei din marele poem ,,Memento mori” —, marturie a fascinatiei pe care o exercita asupra imaginatiei poetice a lui Eminescu divinitatea misterioasd, fondatoare a unei orgolioase civilizatii a ascezei. fn lumina glaciala a septentrionului sau in umbra codrilor seculari, Walhalla dacicd devine locul sacru unde singuramintuire este neantul si uitarea, disparitia totala din istorie. Ceea ce mi se pare interesant de subliniat este ca, in ciuda faptului cd avem senzatia deseori ca putem distinge ecouri ale acestor imagini in posteritate, majoritatea au rémas inedite, pind la marea intreprindere initiatd de Perpessicius, si n-au avut, asadar, cum influenta generatiile interbelice. Or, aceasta insemna ca esenta viziunii tragice, care recupereaza un trecut mitic al ,,neamului” ca asceza deliberata si ca renunfare voluntara la memoria urmasilor, plutea cumva in aer si se va reactiva exploziv in imaginarul interbelic. Semnalul savant al acestor mutatii il dadea, in 1860, Bogdan- Petriceicu Hasdeu, in celebrul sau articol programatic ,,Perit-au Dacii?”. Adevarat manifest al unei identitati nationale redescoperite in negura originilor, articolul lui Hasdeu afirma ca Traian nu i-a exterminat pe daci, ci doar i-a supus, si ca, in etnogeneza rom4nilor, dacii au participat, in egala masura, cu romanii gsi cu slavii. Dincolo de nuante, se lansa, astfel, public ideea care va ramine constant temeiul tezelor istoriografiei romdnesti cu privire la originea romanilor. Aceasta dubla lectura a originilor daco-romane raspundea nu numai unei istorii reale, cea a cuceririi si a romani: Daciei, ci gi unei anxietafi constitutive a modernitatii romanesti, sfisiaté intre apartenenta ei la o civilizatie rurala, anonima gi arhaica, si aspiratia — adesea ignorata de ,Europa” - catre o Europa a progresului si modemitatii dinamice. Perceputaé ca ambigud, dubla identitate nationala e, inevitabil, sfisiatd intre daci si romani, intre ortodoxie gi ceea ce Georges Duby va numi ,,Europa catedralelor”, intre Orient si Occident, si e traita astfel, cel putin la nivelul unei parti a intelectualitatii, nu ca o certitudine securizantaé, ci ca o drama perpetud. Eminescu e cel dintii, dar e departe de a fi ultimul care propune iesirea din aporie prin orgoliu, asumind arhaicitatea si saracia ca asceza si proclamind disolutia in anonimat ca unica forma de escatologie. Cu instrumentele moderne ale cercetarii, scoala arheologica si istoricaé. romaneasca, ajunsd la maturitate in anii dintre cele douarazboaie mondiale, va relua, la un alt nivel, cdutarea initiaticd a originilor si o noua definire a ,rolului romanilor in istoria universala”. Posteritatea il recunoaste pe Parvan, inainte de toate, drept autor al monumentalei sale Getica. O protoistorie a Daciei, aparuta in 1926, dar pregatita de o seama de cercetari arheologice sistematice pe care Parvan si discipolii sai le-au intreprins pentru a elucida problemele cele mai spinoase ale trecutului indepartat al getilor si dacilor. Acesta e si sensul major al modemitatii lui Parvan, ca istoric si arheolog: faptul ca, pentru el si pentru scoala pe care a creat-o, cercetarea arheologica nu raspunde unei curiozitati generice de anticar, ci unei problematici istorice pe care o defineste si o urmareste apoi intr-o lecturaé in dublu registru, prin sapaturi sistematice de teren si prin interpretarea textelor antice. Sub acest aspect, Parvan era cu mult mai modern decit multi dintre colegii sai de breasla din marile centre academice ale epocii. El este insa, mai ales, un precursor stricto sensu al arheologiei moderne, printr-o componenta esentiala a demersului sau arheologic gi istoric, anume prin cercetarea sistematicd a relatiei dintre centrele de civilizatie grecesti si romane - coloniile pontice sau cetatile jntemeiate de romani — cu populatia autohtond. Acest tip de cercetare, care a patruns in problematica istorica si arheologica europeana abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, in mare masura datorita elevilor lui Parvan exilati in Occident, raspundea, in fapt, aceleiasi preocupari constante — ca sd nu spun obsesive — pe care intelectualitatea romaneasca 0 vadeste inca din anii sai de formare si pe care nu a abandonat-o nici azi, pentru istoria originilor. Menité sa dea legitimitate istorici Romdniei si romanilor, sa le defineasca identitatea, specificul — si deci demnitatea nationala si culturala —, aceasta perpetua cautare a Graalului originilor a dus la 0 adevarata revolutie modernizatoare in stiintele umaniste referitoare la trecut. Paradoxal — sau dimpotriva —, aceasta modernitate aplecata spre trecut nu era, in sine, ostila lumii moderne, dar a alimentat, adesea, un discurs paseist si nostalgii arhaizante, mai mult sau mai putin mimate, pe care perioada interbelica le dezvolta in intreaga Europa. $coala dearheologie protoistorica initiata si dezvoltata de Parvan intilneste in acest destin dedublat si contradictoriu teme si discipline cu care nu are, neaparat, o relatie directa in planul stiintei — etnografia si sociologia rurala, istoria vizionaraé a Romaniilor orientale si a »descalecatului” —, novatoare si ca metoda, si ca problematica, dar care permit o dubla lectura: directa, construct al unei cercetai autonome cu caracter stiintific, si derivat-nostalgica, purtind cu sine aspiratia catre o identitate ancestrala, pierduta si regasita cu amara fervoare. Parvan adauga acestei ambiguitati constitutive a arheologiei originilor un fior tragic si o solemnitate declamativa care au marcat, poate mai mult chiar decit substanta severd a cercetarilor lui de istoric si arheolog, constiin{a unei intregi generatii de intelectuali. Format la scoala marii filologii clasice germane din anii care preceda imediat primul razboi mondial, el a transpus, in prelegerile sale de la universitatile din Bucuresti si Cluj, prestigiul acestei formatii, integrind fenomenele culturale proprii elenitatii pontice — al carei mare descoperitor ramine, alaturi de Mihail Rostovtev — in marile fluxuri ale civilizatiei grecesti. Le-a adaugat insd o aura de tragica solemnitate care raspundea, in acelasi timp, unor contracurente din cercetarea europeand de prim rang asupra Antichitatii, mai ales in succesiunea revelatiilor datorate lui Nietzsche — care se desprindeau, tocmai in acei ani, din marginalitatea impusa de traditia academica —, dar si setei profunde de concept a generatiei romane abia iesite din experientele razboiului. Dupa dramele marii conflagratii, dupa fervoarea entuziasté a Marii Uniri, cultura romana se confrunta din nou cu dezincintarea, cdreia Parvan ii opunea un model vitalist inedit, dublat de o amard si stoica postura, ca forma particular de insertie in lumea ideilor. Versiunea lui Parvan cu privire la cultura si la religia getilor este constitutiva pentru modernitatea romaneasca interbelica si, totodata, elocventa pentru limitele acesteia. Setea identitara a acestei opere a depasit — ca in multe cazuri similare, in cultura europeana dintre cele doua razboaie — scrupulele filologice, astfel cd Parvan nu si-ajntemeiat marea sa opera pe critica riguroasa a surselor literare, ci pe o falsa distinctie pe care a impus-o textelor antice: distinctia radicala — cu totul artificiala — dintre neamurile indo-europene ale nordului, carora le-ar apartine getii si dacii, ca gi latinii, severe popoare de agricultori, si indo-europenii meridionali si mediteraneeni, dionisiaci entuziasti, cdrora tracii de sud, in permanent contact cu elenitatea florida, le-ar apartine plenar. Respingind orice referinta etnografica la popoarele arhaice extra-europene?, dar, mai ales, atribuind orice alta interpretare a textelor antice subiectivitatii ostile a acelor autori moderni — germani sau maghiari — a caror antipatie pentru valahi, urmasii getilor, proiecteaza aceasta antipatie in trecut, fara a distinge jntre acei severi traci septentrionali si freneticii lor contemporani de la sud de Haemus, Parvan construieste imaginea civilizatiei getilor ca pe un bloc compact de credinte si practici religioase, de o exemplara puritate morala, expresie a unui ,,henoteism idealist” unic prin fervoare si consecventa. Decizind, cu imensa-i autoritate, ci orice consemnare care ar putea contrazice acest construct imaginar se refera nu la geti, ci la tracii meridionali, Parvan constituie, aprioric, un corpus subiectiv de texte antice pe care il utilizeaza apoi pentru a evoca o continuitate a ethos-ului getic ,,de la Herodot la Iulian Apostatul”. Acest iluzoriu continuum religios si moral este dominat de chipul unui Zalmoxis uranian, prin intermediul cdruia ,,Antichitatea este unanima in a recunoaste getilor o profunda si severa religiozitate, care patrunde si determina viata lor nationala in toate imprejurarile”, de la cotidian la eroica sinucidere voluntard. Reconstituité in contrast cu ,,nebunia dionisiacd traco-frigiana”, credinta geticd in nemurirea sufletului intemeiaza, pentru Parvan, vocatia ascezei generalizate si a eroismului in razboi. Citind in cheie platonicé — dar gi, cel putin implicit, crestind, daca nu chiar ortodoxd — relatarile antice, textul lui Parvan despre religiozitatea getilor apartine, in cea mai mare masura, discursului identitar dezvoltat de intelectualii romani din primele decenii ale secolului trecut, elaborind, pe marginea unui corpusarbitrar constituit si sistematic supra- interpretat, un nou avatar imaginar al personajului literar Zalmoxis, care deschide drumul instrumentalizarii politice a retoricii, avind drept obiect excelenta ethos-ului getic. Paginile cele mai elevate inchinate de Parvan lui Zalmoxis si religiozitatii care i-ar fi singularizat pe geti se inrudesc mai putin cu paginile tehnice ale arheologului si epigrafistului, si, in mai mare masura, cu textele de inspiratie si chiar fervoare stoicd, fie ele consacrate lui Marc Aureliu, tinerilor cazuti jertfa in marele razboi, sau provenind din corespondenta febrila, partial edita, a Maestrului cu Martha Bibescu. Acest fapt ne sugereazd masura in care demersul sau erudit se topeste in cdutarea unui sens specific al vietii si al mortii la Gurile Dunarii. Umbra maiestuoasa a zeului get nu mai e un obiect al istoriei; ea devine cheia de bolta a unei recuperari identitare a trecutului indepartat, in care un neam uitat si marginal a instituit, in fapt, modelul unei revelatii mintuitoare — prodromul secret al unei civilizatii europene rurale si pioase, la confluenta dintre getii lasati pe nedrept in afara istoriei si latinii originari, severi si rustici si ei, dar pe care istoria i-a adus in lumina neegalata a celebritatii. Ritmate ca o incantatie, textele din Getica despre superioara ascezé moralad a getilor — un popor de {drani: intelepti, statornici, supusi si tematori de zeul lor..., care stiu ca, pentru a merita nemurirea, trebuie sa dispretuiascd tot ce e pingGrit de germenii mortii — au marcat, in profunzime, vulgata istoricd nationala, elaborata in perioada interbelica, dar staruind in forme mai mult sau mai putin implicite pina azi. Daca miza anticd a personajului Zalmoxis era, in esenta, cea a universalitatii paradigmelor, fie ele istorice sau filozofice - modele exemplare ale intelepciunii legislatorilor sau ale credintelor in nemurire —, miza lui in contemporaneitate este axata, dimpotriva, pe unicitatea civilizatiilor, cu deosebire a celor uitate si regasite: credintele druizilor, _regalitatea _—vizigotilor, _spiritualitatea redescoperita a getilor. Aceasta ipostaza a zalmoxismului, avind in centrul ei temele unicitatii si singularului, excelenta pierdutd siregasité a unor forme de spiritualitate esentialé, marginalizate insa prin ignoranta si uitare, devine o piesd tot mai importanta in mecanismele compensatorii care fondeaza teoriile specificului national — adesea, insotite de nefericitul lor corolar, excluderea Celuilalt — in zona de granitaé a Europei, acolo unde triumfului marilor natiuni li se opune biruinta secreta a zeilor ascunsi si asceza unui arhaism orgolios asumat. Astfel, Zalmoxis este convocat in panteonul miscarilor extremiste. Personajul trece fara dificultate — ba chiar reprezentind o importanta verigd de legdtura — din discursul extremei drepte interbelice, care exalta caracterul tracic ,,originar” al romanilor (ori al bulgarilor) si revendica, prin intermediul figurii idealizate a lui Zalmoxis, o primordialitate crestind si un mult prea artificial si agresiv ortodoxism la cel al national-comunismului. Asa se face ca scrieri emfatice despre Zalmoxis au produs nu doar istoricii religiilor dintre cele doud razboaie mondiale, ci si cercetatorii, fie ei romani sau bulgari, ai Institutelor de istoria partidelor comuniste, ofiteri mai mult sau mai putin acoperiti ai serviciilor de informatii sau ideologi ai miscarilor nationalist-sovine strict contemporane, care aduc inca si azi in constiinta publica fantasme ale unui ,,zalmoxism” politizat. * x o® Tenacitatea cu care chipul abia intrevazut al lui Zalmoxis modeleaza viziunea identitara a romanilor merita toata atentia noastra. Ea a stimulat oricum atentia hermeneuticé a autorului prezentului volum, care nu e o simpla monografie consacrata lui Zalmoxis, ci 0 cercetare aprofundata de istoriografie si de istoria ideilor. Nici in literatura istoricd romaneascé, si cu atit mai putin in cea universala, un demers de tipul celui adoptat de Dan Dana nu mai fusese incercat vreodatd. Nici clasica Quellenforschung, filiatia si succesiunea textelor antice care il mentioneaza pe Zalmoxis, si nici analiza diacronica a diferitelor infatisari ale acestui personaj nu au facut, inainte de aceasta carte, obiectul unei cercetari sistematice.Lucrarea urmareste, cu o atentie admirabila prin seriozitate, formarea si circulatia succesivelor avataruri ale lui Zalmoxis, din Antichitate pina fn zilele noastre. Cartea lui Dan Dana instituie, astfel, standarde de competenta, de cultura istoricé si de complexitate, dar si o argumentatie sistematica si intemeiaté pe studiul atent al surselor, care nu vor putea fi ignorate de aici inainte. Dominarea unui imens material — texte antice si medievale, tratate filozofico-istorice si carti de alchimie, studii specializate de istorie, istoriografie, arheologie sau istoria religiilor — a solicitat din plin erudifia autorului si cunostinte foarte specializate de limbi clasice gi critica de text, cu observatia ca aceasta eruditie este, totdeauna, un instrument si niciodata un scop in sine. Pe temeiul acestor cunostinte foarte specializate, autorul construieste un demers amplu si indraznet de istoriografie si istoria ideilor, care porneste dinspre Antichitate pentru a ajunge pina in zilele noastre. Paginile acestei carti nu menajeaza nicio mitologie, fie ea antica sau modema. Cartea are, de aceea, darul de a elibera cercetarea istoricd de numeroase scorii, inscriind in cea mai stringenta contemporaneitate, cu un curaj intelectual si civic demn de toata lauda, un studiu care-si are originea in analiza izvoarelor antice, dar e departe de a se limita la aceasta. Ea raspunde in acelasi timp exigentelor academice foarte inalte ale unei cercetari traditionale de istorie anticd, celor ale unei anchete moderne referitoare la constituirea identitatilor imaginare, precum si scopului esential al unei lecturi critice a istoriei, cel de a elibera reflectia asupra trecutului de stereotipuri reziduale si de prejudecati. Cercetarea intreprinsd de Dan Dana, sustinutd de o sobra, dar remarcabila eruditie, de restituirea minutioasd a _ evidentei documentare si de un discernamint critic constant, care izbuteste sa evalueze, fara a minimaliza, dar si fara a-si idealiza subiectul, strabate teritoriile atit de sensibile ale constructelor identitare cu o argumentare inatacabila. E foarte probabil, tocmai de aceea, ca acest volum se va situa in epicentrul a numeroase polemici, dar nu ma indoiesc cd autorul sau, care gsi-a asumat, cum spunea odinioaraSocrate, ,,splendida primejdie” de a infrunta un subiect atit de vast si de controversat, va avea si forta de a infrunta consecintele acestei provocari. Comunitatea academica este datoare sd ia cunostinté de analiza exhaustiva pe care o realizeaza volumul de fata si, mai ales, sa recunoasca si sd incurajeze demersul atit de salubru pe care autorul lui ni-] propune. Zoe Petre 1 Mentionez inca de pe acum ca versiunea franceza mult comprimata a capitolelor referitoare la dezbaterea modema asupra lui Zalmoxis si cu precadere la contributia lui Mircea Eliade la aceasté dezbatere este in prezent sub tipar: Dan Dana, Les métamorphoses de Mircea Eliade. A partir du motif de Zalmoxis, Editions Galaade, Paris (in curs de aparitie). 2 Zoe Petre, Practica nemuririi. O lecturé criticé a surselor antice referitoare la geti, Polirom, Iasi, 2004; v. si eadem, ,,A propos des sources de Jordanés”, in L. Boia (ed.), Etudes d’Historiographie, Bucuresti, 1985, pp. 39-51; ,,Avatars de Zalmoxis”, Buletin CICSA, 3, 2001, pp. 43-47; si, mai recent, ,,Zalmoxis, roi et dieu. Autour du Charmide”, in A. Avram (ed.), Ecrits de philologie, d’épigraphie et d'histoire ancienne a la mémoire de D.M. Pippidi (DACIA, Revue d'histoire ancienne et d’archéologie, NS, LI, 2007), pp. 47-72. »Orice comparatie cu religia salbaticilor africani, australieni sau americani, nascuta din fatalitati cosmice si din nevoi cotidiene elementare, fundamental diferite de cele ale Europei de Sud sau Centrale, este nonmetodica gi eronata.” (Getica, p. 151 n. 8) lwCuvint fnainte Cercetarile mele despre istoria interpretarilor lui Zalmoxis au inceput odata cu lucrarile de licen{a (1998), respectiv, de master (1999), la Facultatea de Istorie din Cluj, cind am avut ocazia sa explorez si sd adun o prima documentatie despre imaginea getilor si dacilor in sursele literare greco-latine. O scurta bursa ,,Erasmus” la Messina (Italia, 1999) m-a convins de necesitatea unui asemenea subiect, revelindu-mi bogatia unei documentatii care imi era inaccesibila in Romania. Adevaratul punct de plecare 1-a constituit insa, gratie sugestiei si suportului neconditionat al doamnei Zoe Petre, admiterea la Ecole Doctorale en Sciences Sociales pour |’Europe Centrale et Orientale din Bucuresti (2000), condusé atunci de energica Rose-Marie Lagrave, care ramine, prin angajarea sa profunda in proiectul scolii doctorale francofone, un model de neuitat. Memoriul de DEA la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales de la Paris (2002), intitulat Zalmoxis, sage barbare et disciple de Pythagore. Figures grecques d’un personnage légendaire, a fost urmat de o teza de doctorat in cotutelaé (EHESS — Universitatea din Bucuresti), sustinuta la Paris, in 2005, cu titlul Enjeux et controverses autour du mythe de Zalmoxis. Datorita unei alocatii de cercetare de trei ani oferita de statul francez, am putut finaliza disertatia in bune conditii, folosind bogatele resurse ale bibliotecilor pariziene: Centrele Louis Gernet si Gustave Glotz, Biblioteca Nationala a Frantei, Biblioteca Sorbonei, Biblioteca de la Ecole Normale Supérieure, Institut de Recherche et d’Histoire des Textes. Profunda mea recunostinta se indreapta, in primul rind, catre cei doi directori de teza, Zoe Petre si Francois Hartog: pe linga sprijinul constant, observatiile si sugestiile punctuale, ei au acceptat sa orienteze o cercetare intr-un domeniu care le era familiar. Lecturastudiilor lor, in care Zalmoxis constituie deseori o miza importanta, mi-a fost de mare folos, in primul rind metodologic. Doamna Zoe Petre m-a incurajat sa realizez un asemenea proiect, imposibil si, pina ja un anumit punct, de negindit in Romania. Le multumesc, de asemenea, pentru observatiile si sugestiile pretioase, celorlalti profesori prezenti in comisia de sustinere a tezei: Jesper Svenbro (CNRS, Paris) si Philippe Borgeaud (Universitatea din Geneva). Multi au fost cei care m-au ajutat pe parcurs, cu sustinere, cu informatii (uneori inedite) si cu lamuriri, urmind a fi amintiti pe parcursul cartii: Alexandru Avram (Le Mans), Mircea Babes (Bucuresti), FEnzo Degani (Bologna), Lietta de Salvo (Messina), Lucietta di Paola (Messina), Stella Georgoudi (Paris), Nicola Pace (Milano), Stefan Radt (Groningen), Ilaria Ramelli (Milano), Adeline Rucquoi (Paris), Jean Schneider (Caen), Jan Trynkowski (Varsovia), Florin Turcanu (Bucuresti), Galia Valcinova (Sofia). Multumesc, de asemenea, fostilor mei colegi de facultate de la Cluj: Ciprian Astalos, Calin Morar-Vulcu, Sorin Nemeti; de la Ecole Doctorale: Blazej Brzostek, Jan Mackiewicz, Savina Sarkova; in fine, de la Paris: Marcello Carastro, Konstantinos Makris. Lui Ciprian Astalos, indeosebi, ii datorez o lectura minutioasa a manuscrisului, insotita de observatiile cele mai pertinente. Mulfumesc de asemenea lui Marie Thiollier si Laviniei Ivan. Lectura, observatiile si sprijinul lor prietenesc mi-au fost indispensabile. Sotia mea, Madalina, a insofit si a sprijinit toate cercetarile mele, cu devotament si competenta. Aceasta carte, a carei importanté o cunoaste, ii este dedicata. AutorulAbrevieri pentru lucrarile citate in mod frecvent ActesThracBuc R. Vulpe et alii, Actes du deuxiéme Congrés International de Thracologie, I-IIl, Bucuresti, 1980: I-II. Histoire et Archéologie; Ill. Linguistique, Ethnologie (Ethnographie, — Folkloristique et Art —_populaire), Anthropologie. Burkert, Lore W. Burkert, Lore and Science in Ancient Pythagoreanism, trad. engl., Cambridge (Mass.), 1972. Busuioceanu, Zamolxis Al. Busuioceanu, Zamolxis sau mitul dacic in istoria si legendele spaniole, Bucuresti, 1985. Crisan, Spiritualitatea 1.H. Crisan, Spiritualitatea geto-dacilor, Bucuresti, 1986. Detschew D. Detschew, Die thrakischen Sprachreste, Viena, 19762 (= 1957). Dodds, Irationalul E.R. Dodds, Grecii si irationalul, trad. rom., Iasi, 1998. Eliade, Corespondenta M. Eliade, Europa, Asia, America... Corespondentd, I-III, Bucuresti, 1999-2004 (ed. M. Handoca). Eliade, ICIR M. Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, I-III, trad. rom., Chisinau, 1992. Eliade, JPortughez M. Eliade, Jurnalul portughez si alte scrieri, I-II, Bucuresti, 2006. Eliade, ZGH M. Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile si folclorul Daciei si Europei Orientale, trad. rom., Bucuresti, 1995. Hartog, Miroir Fr. Hartog, Le miroir d’Hérodote. Essai sur la représentation de l’autre, Paris, 2001°. IGreci S. Settis (ed.), I Greci. Storia, cultura, arte, societd, Torino, I-IV: I (Noi e i Greci, 1996); II (Una storia greca: 1. Formazione, 1996; 2. Definizione, 1997; 3. Trasformazioni, 1998); III (I Greci oltre la Grecia, 2001); IV (Atlante, 2002). Kindstrand, Anacharsis J.F. Kindstrand, Anacharsis. The Legend and the Apophthegmata, Uppsala, 1981. Momigliano, Sagesses A. Momigliano, Sagesses barbares. Les limites de l’hellénisation, trad. fr., Paris, 1978. Parvan, Getica V. Parvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucuresti, 1926. Russu, Religia I.1. Russu, ,,Religia Geto-Dacilor. Zei, credinte, practici religioase”, AISC-Cluj, 5, 1944-1948, pp. 61-139. Svennung, Goticismus J. Svennung, Zur Geschichte des Goticismus, Uppsala, 1967. Z. Petre, Practica Z. Petre, Practica nemuririi. O lecturd criticd a izvoarelor grecesti referitoare la geti, Iasi, 2004.Abrevieri pentru enciclopedii, corpora, culegeri si colectii AE Année Epigraphique (Paris). CAH The Cambridge Ancient History (Cambridge). CAH? The Cambridge Ancient History’ (Cambridge). CC Corpus Christianorum (Turnhout). Chantraine P. Chantraine, Dictionnaire étymologique de la langue grecque. Histoire des mots, Paris, 1999° (= 1968); Supplément par A. Blanc, Ch. de la Lamberterie, J.-L. Perpillou. CIL Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin, 1863. DG H. Diels, Doxographi Graeci, Berlin, 1879 (reimpr. 1958). D.-K. H. Diels, W. Kranz (eds.), Fragmente der Vorsokratiker, I-III, Berlin, 19568. DPhA R. Goulet (ed.), Dictionnaire des Philosophes Antiques, I-IV, Paris, 1989-2005 (in curs). DSA F. Wehrli, Die Schule des Aristoteles. Texte und Kommentar, Basel-Stuttgart, I-X, 1967-1978, si Suppl. I-II. EAIVR C. Preda (ed.), Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Roméniei, Bucuresti, 1994 (in curs). EPRO Etudes Préliminaires aux Religions Orientales dans I’Empire Romain, Leyden, 1961. ER M. Eliade (ed.), The Encyclopedia of Religion, |-XV1, New York, 1987. FGrHist F. Jacoby, Die Fragmente der griechischer Historiker, I-III, Berlin-Leyden, 1923-1954. FGrHistCont Die Fragmente der griechischer Historiker Continued, Leyden-Boston-Kéln, 1998 (in curs). FHD Izvoare privind istoria Romdniei — Fontes ad_historiam Dacoromanae pertinentes, I, Bucarest, 1964; Izvoareleistoriei Romdniei — Fontes Historiae Dacoromanae, II, Bucuresti, 1970. FHG C. gi Th. Miiller, Fragmenta Historicorum Graecorum, 1-V, Paris, 1841-1870. GCS Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte, Berlin, 1897. GGM C. Miiller, Geographi Graeci Minores, I-II, Paris, 1855-1861. HRR H. Peter, Historicorum Romanorum Reliquiae, -Il, Leipzig, 1912 si 1906. IDR D.M. Pippidi, 1.1. Russu (eds.), Inscriptiile Daciei romane, Bucuresti, I-III, 1975- (in curs). IGB G. Mihailov, Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae, I-V, Sofia, 1958-1997. IGDOP L. Dubois, Inscriptions grecques dialectales d’Olbia du Pont, Geneva, 1996. IMS F. Papazoglou (ed.), Inscriptions de la Mésie Supérieure, Belgrad, 1976- (in curs). ISM Inscriptiones Scythiae Minoris, Bucuresti, I-III si V, 1980- (in curs). IstRom Istoria Rominiei, 1, Bucuresti, 1960. IstRom’ M. Petrescu-Dimbovita, Al. Vulpe (eds.), Istoria romdnilor. I. Mostenirea timpurilor indepartate, Yr, Bucuresti, 2001. KP K. Ziegler, W. Sontheimer (eds.), Der Kleine Pauly. Lexikon der Antike, I-V, Miinchen, 1975. LAW Lexikon der alten Welt, Ziirich-Stuttgart, 1965. LSJ H.G. Liddel, R. Scott, H.S. Jones, A Greek-English Lexicon, 1996° (With Revised Supplement). MGH Monumenta Germaniae Historica (AA: Auctores Antiquissimi; SRG: Scriptores Rerum Germanicarum; SS: Scriptorum Series), Hanovra, 1826. NP H. Cancik, H. Schneider (eds.), Der Neue Pauly. Enzyklopddie der Antike, Stuttgart-Weimar, I-X VI, 1996-2003. OCD M. Cary et alii (eds.), The Oxford Classical Dictionary, Oxford,1949. OCD’ N.L.G. Hammond, H.H. Scullard (eds.), The Oxford Classical Dictionary, Oxford, 1970. OCD? S. Hornblower, A. Spawforth (eds.), The Oxford Classical Dictionary, Oxford, 19967. O. Krok. H. Cuvigny, Ostraca de Krokodilé. I. La correspondance militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II (Fouilles de ’ IFAO 51), Cairo, 2005. P. Cair. Service des Antiquités de l’Egypte, Catalogue Général des Antiquités égyptiennes de Musée du Caire. P. Derveni cf. R. Janko, ,,The Derveni Papyrus: An Interim Text”, ZPE, 141, 2002, pp. 1-62. PG Patrologiae Cursus Completus: Series Graeca (ed. J.-P. Migne), I-CLXVIII, Paris, 1857-1868. PL Patrologiae Cursus Completus: Series Latina (ed. J.-P. Migne), I- CCXXII, Paris, 1844-1855. P. Oxy. The Oxyrhynchus Papyri, Londra, 1898. P. Petrie J.P. Mahaffy, The Flinders Petrie Papyri, I-III, Dublin, 1891-1905. P. Schubart W. Schubart (ed.), Griechische literarische Papyri, Berlin, 1950. RAC T. Klauser (ed.), Reallexikon fiir Antike und Christentum, Stuttgart, 1950. RE G. Wissowa et alii (eds.), Paulys Real-Encyclopddie der classischen Altertumswissenschaft, Stuttgart, 1893-1980. RESuppl Paulys Real-Encyclopédie der classischen Altertumswissenschaft, Supplementbdnde, I-XV1, 1903-1978. RGRW Religions in the Graeco-Roman World, Leyden-Boston (continua EPRO). RIU Die rémischen Inscriften Ungarns, Budapesta-Amsterdam, I-V1, 1972- (in curs). RMD M. Roxan, Roman Military Diplomas, 1-V, Londra, 1978-2006. SC Sources Chrétiennes, Paris, 1941.SEG Supplementum Epigraphicum Graecum, Leyden, 1923. SGLG Sammlung griechischer und lateinischer Grammatiker, Berlin- New York. ThGrL H. Stephanus, C.B. Hase, G. si L. Dindorf, Thesaurus Graecae Linguae, 1831-1865 (reimpr. Graz, 1954).Introducere Cine este Salmoxis sau Zamolxis sau Zalmoxis; iar aceasta ezitare asupra numelui personajului nu este doar inceputul unei lungi istorii identitare? Este el om, demon sau zeu?” (Hartog, Miroir, p. 164) Cine este acest Zalmoxis care ne va purta, rind pe rind, la geti, la traci, la sciti, apoi la gotii din Italia, in Normandia, Germania, Spania, Suedia si Polonia? Care este raportul dintre geti si goti, dintre daci si danezi, dintre geti/daci si sasii din Transilvania sau, in zilele noastre, dintre ,,geto-daci” si romani? Acest Zalmoxis este el om sau zeu, legiuitor sau impostor, intelept sau sarlatan, sclav sau rege? Care este adevarata sa natura? Este el zeu al pamintului sau zeu celest, saman sau fondator de Mistere? Se numeste Salmoxis, Zalmoxis sau Zamolxis? incepem printr-o serie de intrebari, care nu vor inceta pina la sfirsitul acestei carti. Caci personajul sau central pune mai multe probleme decit am putea crede la prima vedere. Dupa cum reiese din mottoul pe care l-am ales, interogatia gsi incertitudinea sint constitutive acestui personaj si se regdsesc in centrul anchetei: indoiala in legatura cu forma corecté a numelui (Salmoxis, Zalmoxis, Zamolxis), indoialé in legadtura cu statutul sdu (om, daimon, zeu), indoiala, in fine, in privinta ,adevaratului” sau caracter divin (htonian, uranian) sau a cultului sau: cult htonian centrat pe un zeu al pamintului si al vegetatiei; totemism; samanism; religie de Mistere; religie de tip indo-european. Tot atitea intrebari care au animat dezbateri interminabile si controverse insolubile, a caror istorie aceasta carte isi propune sd o urmareasca, dar mai ales sa-i explice resorturile. Or, aceste resorturi sint multiple, depasind cu mult asteptarile mele initiale, de cind am inceput sé m4 interesez maiindeaproape de istoria interpretarilor despre Zalmoxis. in Occident, ca si in Romania, a vorbi despre religia geticd jnseamna, in primul rind, a vorbi despre Zalmoxis. Problema se pune insd in mod diferit, dupa cum va reiegi din capitolele urmatoare. Trecerea de la antici la moderni, din Occident in Romania si in Bulgaria, detururile si reintoarcerea in punctul de plecare inseamna tot atitea operatiuni care vor clarifica treptat contururile niciodata fixe epoci si locuri atit de diferite. Ne vom confrunta cu istoria unei identitati, sau, mai degrabé, cu istoriile unor identitati. A ne interoga asupra lui Zalmoxis inseamna insa si a ne interoga asupra unor subiecte dintre cele mai sensibile ale istoriei grecesti, mai precis ale istoriei religiilor: Pitagora si pitagorismul, Orfeu si orfismul, Dionysos si influenta tracicd, samanismul gi influenta sciticé, dihotomia uranian/htonian. Mai inseamna, in plus, a vorbi despre ,,intelepciuni barbare” si despre imaginea strainului la antici, despre jocul de oglinda intre Acelasi si Celdlalt, intre centru si eschatiai (,,marginile lumii”). inseamnd a vorbi despre modelul »Miracolului grec” si despre recenta lui stergere sau despre cel europocentrist si noile viziuni care il pun sub semnul intrebarii. Dar mai inseamna, nu in ultimul rind, un mijloc privilegiat de a analiza privirea si judecata purtate de o intreaga stiin{a occidentala asupra unui popor ,,barbar” si marginal — ca si asupra_ ,,barbarilor” si »primitivilor’ in general — si, subiect care ne priveste indeaproape, un martor privilegiat al modului de raportare al intelighentiei romane la trecut, mai precis la categoria ,,stramosilor”, in care ne place sd ne proiectaém si sa ne recunoastem. Propunindu-mi, la inceput, sa studiez textele antice despre Zalmoxis, apoi exegezele modernilor, m-am trezit foarte devreme in fata unei mase enorme de material, din toate epocile si din mai multe spatii, in care circula motivul lui Zalmoxis. Mi-am dat astfel repede seama de diferentele si distonantele dintre ceea ce vad acum ca utilizari si aproprieri ale unui personaj ce pare marginal la prima vedere, dar care e adesea prezent in centrul unor preocupari dintrecele mai diverse. Aceasta constatare suscité insa alte probleme, caci acoperirea atitor spatii si interogarea atitor surse diferite solicita, de fiecare data, o intelegere preliminara a epocii si a contextelor de producere si de transmitere/utilizare. Cadrul istoriografic este deci constitutiv acestui tip de demers, cu atit mai mult, cu cit traversam o epoca de constientizare a ponderii reprezentarilor in scrierea istoriei. Studiul utilizarilor lui Zalmoxis presupune parcurgea si analiza literaturii si filozofiei antice, patristicii crestine si scrierilor Antichitatii Tirzii, dar si a traditiei lexicografice si gramaticale bizantine. Vor mai fi abordate mitologia istoricad medievala, reinnoirea concomitenta a interesului pentru textele clasice si pentru stiinja prestigioasd a ,magiei naturale” care caracterizeaza Renasterea, eruditia Epocii Luminilor si obsesia sa pentru legile naturale. Va urma secolul al XIX-lea, moment de nastere al mai multor discipline care se proclama stiintifice: filologia clasica, istoria religiilor, lingvistica comparata si studiile indo-europene; in fine, secolul XX, cind alte paradigme vor deveni preeminente, operind 0 descentrare si o schimbare de perspectiva care se cer explicate. Secolul al XIX-lea constituie, in Romania, momentul de racord la modelul occidental, inclusiv in stiintele istorice nou-aparute; de la un fel de mimetism entuziast se trece, in curind, la o controversa tensionata intre modelul occidental si modelul ,,specific”, care cunoaste momentul sau de glorie in perioada interbelicd, pentru a reveni brutal in timpul socialismului autarhic al lui Ceausescu. in toate aceste curente, Zalmoxis va juca rolul sau, intr-o constelatie de configuratii care pot fi deconcertante pentru cititori, familiarizati cu Zalmoxis amintit de Herodot, cu cel din manualele de istorie sau, desigur, cu cel descris de Eliade. Tata de ce intrebarile sint atit de importante. Cum, de ce gi de Catre cine este vehiculat acest motiv? Care au fost consecintele pentru istoria sa ulterioara? Acest tip de intrebare se pune, mai ales, in contextul romanesc, unde Zalmoxis constituie unul dintre indicatorii cei mai sensibili in istoria ideilor din ultimele doud secole, caci istoria interpretarilor sale este solidara felului in care ,,stramosii” geti/daciocupa, in imaginarul istoric gi literar, tot spectrul de virtualitati. Pentru istoria Romaniei, Zalmoxis a devenit, intr-o bund masura, punctul central al constructiei unui trecut ,,geto-dac” glorios si semnificativ, marturie atit de evidenté a unei_ spiritualitati exceptionale, incit acest rol deja secular a devenit un cliseu istoriografic banal. Sa fie insa chiar asa? Si, mai ales, intotdeauna a fost asa? Pentru un zeu considerat indeobste al lumii de dincolo, provocarea acestei carti este sa trecem dincolo de toate aceste imagini si reprezentari: cei care vor sa descopere esenfa cultului zeului get vor fi deceptionati (mai ales cei care cred sau sint convinsi ca o cunosc deja), nu insa si cei care, dupa ce vor avea curiozitatea de a urma pind la capat firul expunerii, vor vedea altceva decit controverse docte despre un subiect vetust. $i, in primul rind, se vor putea raporta altfel, am convingerea, la lectura si la scrierea istoriei, fie ele legate de Antichitate, de istoria religiilor sau de istoriografia nationala. Mai mult, Zalmoxis, care ii pare cititorului roman atit de ,,specific” acestui spatiu, se va revela, la final, de o complexitate nebanuita, data de istoria interpretarilor sale, in care cazul romanesc constituie doar unul printre altele. Bibliografia subiectului, la prima vedere marginal, s-a dovedit pina la umd a fi enorma. Prima monografie, de prea mult timp cazuta in uitare, dateaza inca din secolul al XVII-lea: este vorba despre Zamolxis, Getarum legislator, opera a juristului suedez Carolus Lundius (1687), care sustinea teza Suediei ca ,,leagdn al gotilor” si origine a marilor inventii europene. La inceputul secolului al XIX- lea, fondatorul studiilor clasice in Polonia, G.E. Groddeck, a scris doua opuscule la Universitatea din Vilnius despre getii athanatizontes si ,,legendele grecesti” despre Zalmoxis: era 0 perioada cind se punea, in mod serios, problema originii dacice a polonezilor. La mijlocul aceluiasi secol, o disertatie ,,De rebus Geticis” a fost propusa de catre Wilhelm Bessell la Universitatea din Gottingen (1854, in latina), institutie unde un tinar savant grec, Ath.S. Rhousopoulos, tocmai isi sustinuse disertatia De Zamolxide secundum veterum auctoritatem” (1852, in greaca): in cele doua lucrari, putem deja observa metodelein curs de formare ale stiintelor secolului. fn scurt timp, asistém la aparitia monografiilor despre traci sau despre Dacia preromana, scrise de catre savanti germani, austrieci, romani si bulgari. Arheologi ca Gr. Tocilescu gsi, mai ales, V. Parvan, autor al monumentalei monografii Getica (1926), au marcat durabil istoriografia romana. Ei au lansat o adevarata voga pentru spiritualitatea ,,stramosilor” printre intelectualii dornici de a-si atribui o identitate distincta, in perioada crearii sau consolidarii constiintei nationale, marcata de descoperirea sau, mai precis, de inventarea unui trecut semnificativ. in mitologia nationala, vechea Dacie prefigureaza Romania; incepind cu Parvan, exista un consens despre ,,inalta spiritualitate” a getilor si religia lor originala, fondata sau ilustrata de Zalmoxis. Pina si savanti eminenti ca Eliade sau Culianu (inclusiv in exil) au operat in interiorul aceluiasi sistem de referinta. De la inceputul secolului XX, un numéar considerabil de studii dedicate exclusiv lui Zalmoxis au fost publicate peste tot in lumea stiintificd, cel mai adesea, in limbi occidentale (franceza, german, engleza, italiana), atit de catre savanti occidentali, cit si de catre istorici romani si bulgari. Din ce in ce mai des si in mare numar, ele apar inclusiv in limbile celor doua tari care acopera teritoriul vechilor traci si geti, in romana si in bulgard, indeosebi dupa al doilea razboi mondial. Dar scrierile unde Zalmoxis este evocat, mentionat, pus in discutie, in digresiuni mai mult sau mai putin intinse, sint nenumarate. De la primele enciclopedii pind la cele mai recente instrumente de lucru despre Antichitatea clasica, vocea Zalmoxis, uneori redactataé de nume celebre, ilustreazd, in mod _graitor, consensul fiecdrei epoci despre zeul get, vazut succesiv ca legislator natural, ca zeu al vegetatiei, sau, mai recent, ca fondator al unui cult inifiatic. in RomAnia, constatim un interes sustinut pentru Zalmoxis si religia getica, indeosebi in involburatii ani ’30, caci moda timpului favoriza autohtonismul gi definirea ,,specificului national”. Un nou moment de interes marcant pentru daci se afirma odata cu sfirsitul anilor °70, prin mai multe studii si monografii: este perioada,National-comunismului” lui Ceausescu, un proiect autarhic si de autocelebrare in care se revine la un autohtonism nemasurat, de data aceasta, sustinut fatis de cdtre regim. In cazul celor care scriu despre istoria veche se precizeaza resorturi politice, dar si alegeri ideologice, intre o viziune hotarit nationalista si propuneri mai sceptice, acestea din um partial inspirate de teorii occidentale. fn aceasta epoca, se cristalizeaza, de asemenea, curentul numit ,,tracomanie” sau »dacomanie” (care exista deja in prima jumatate a secolului), pentru a cunoaste o dezvoltare fara precedent dupa caderea regimului in 1989, profitind din plin de noua libertate de a spune orice. Tracomanii sint foarte prolifici si se inspira fara incetare din cartile fondatoare ale lui N. Densusianu gi J.C. Dragan; in productiile lor, Dacia si spiritualitatea stramosilor sint considerate surse ale unicitatii (daco)romGnismului, constituind centrul universului. Putem, de asemenea, numara studii intermediare intre un discurs stiintific si diletantism, cu derapaje pronuntate inspre tracomanie, dintre care unele au fost publicate in Occident. jn ultima vreme, asistim la o noua explozie de reviste, de publicatii ocazionale si omagiale, mai ales in provincie, in care studiile despre religia dacilor si Zalmoxis, adesea de un nivel extrem de scazut, sint din ce in ce mai abundente. Aceasta preeminena a figurii lui Zalmoxis in studiul religiei getice a facut sd apara chiar termeni derivati, creati de mai multa vreme sau recent: zalmoxism sau zalmoxianism, zalmoxian, chiar zalmoxologie si zalmoxolog. Figura lui Zalmoxis, vazut ca simbol al spiritualitatii autohtone, nu a incetat sa bintuie imaginarul scriitorilor si filozofilor; vom avea ocazia sa vorbim despre poemele lui Eminescu, ca si despre piesa de teatru Zamolxe. Mister pdgin (1921) a lui Blaga, interesat si el de religia geticéa. Un exilat in Spania, Alexandru Busuioceanu, este autorul unei monografii aparute postum (1985) despre destinul lui Zalmoxis in cronicile medievale spaniole, inteles de el ca _,,mitul dacic”. Literatura exilului, dupa cum vom vedea, a practicat 0 lectura nostalgica a trecutului, in care spiritualitatea autohtonilor va fi mobilizata pentru mize contemporane.in Romania, controversele demarate si devenite populare odaté cu celebra carte a lui Parvan (Getica, 1926) vor continua din plin, chiar si in timpul regimului comunist cind, a priori, frontul istoriografic trebuia sa fie unit si unic. Teze divergente se vor confrunta, dar in spatele lor se ascund scoli, centre, antipatii, preferinte si, mai ales, metode. fn primul volum din [storia Rominiei (sic!) (1960), conceput ca versiune oficiala a unei istoriografii care se voia marxista, va fi preferatd teza htoniana si pozitivista a lui LI. Russu, autor al unui studiu foarte influent despre religia getica; spre 1980, proiectul regimului — aflat la apogeul derivei nationaliste — de a remania acest tratat $i de a-i favoriza pe daci in detrimentul grecilor si romanilor va cauza 0 rezistenta neasteptata din partea istoricilor de profesie, fiind abandonat; recent (in 2001), in noua versiune a Istoriei romdnilor editataé de Academia Romana (de remarcat schimbarea de titlu!), doua teze diferite despre religia geticd si, mai ales, despre Zalmoxis au fost publicate impreuna, indiciu clar ca pozitiile despre acest personaj sint prea diferite pentru a putea fi armonizate4. Un adevarat punct de turnura a fost marcat de monografia lui Mircea Eliade, purtind titlul insolit De la Zalmoxis la Genghis-Han (1970, in franceza; tradusd in romana in 1980). Exilatul roman publica acolo si un capitol intitulat ,,Zalmoxis”, unul dintre cele mai erudite despre acest subiect, intr-o perspectiva comparatista; ea ramine insa, cel mai adesea, depasita de viziunea sa generalizatoare $i de preferinta afisata pentru ,spiritual”. Teza pe care 0 propune, despre Zalmoxis ca reformator sau chiar fondator al unei religii de Mistere, este foarte influentata de Getica lui Parvan (a cdrui memorie 0 cultiva), in care stramosii gefi se caracterizau printr-o religiozitate remarcabila. Ea este insd, in mod vizibil, transformata de propria sa sensibilitate: preocuparea pentru simboluri, Mistere, initieri si Spiritualitate”, ca si pentru un fel de filozofie istorica despre soarta tragicd a poporului roman, constitutiva istoriei sale, mai precis unei Istorii care il martirizeaza neincetat. Cum aceasta interpretare ridica numeroase probleme, voi propune o lectura critica a sa (capitolulV1.2). Aceasta cu atit mai mult cu cit ea a devenit, in zilele noastre, versiunea cea mai raspindita despre Zalmoxis, in egala masura in Occident, unde asistam la o adevaraté voga pentru fenomenul inifierilor, si in Romania, unde Eliade, care incepe sa fie foarte influent de pe la sfirsitul anilor *70, a devenit, dupa Revolutie, idolul tineretului cultivat si titlul de glorie al intelectualilor romani. Considerat cel mai mare istoric al religiilor din lume (dar de origine romana), scrierile lui Eliade au cunoscut o difuzare profunda in Romania, iar teoriile sale sint celebrate fara ca (aproape) niciodata validitatea lor sa fie chestionaté. Vom avea de-a face, bineinteles, cu mizele politice si ideologice ale ,dosarului Eliade”, extrem de sensibil in Romania, putind vorbi chiar de un adevarat mit al lui Eliade®, Nu este lipsit de interes nici faptul ca, inainte de exil, Eliade a condus prima revisté romana de istoria religiilor, intitulata Zalmoxis, publicatie in care au aparut de altfel doud studii omonime. O alta teorie foarte tenace, larg propagaté in zilele noastre, devenind chiar un enunt comod in nenumarate imprejurari, este cea a »samanismului grec”: plecind de la cartea foarte influenta a lui Eric religioase fn epoca arhaica este atribuita unei influente scitice sau venite din Asia Centrala, mijlocita de coloniile grecesti din Marea Neagra. Conform acestei teze, existenfa unui samanism scitic si tracic e indiscutabila; in acest cadru, tracul Zalmoxis, considerat prototip mitic al samanului, ar fi una dintre principalele verigi de transmitere. Data fiind importanta acestui tip de rationament pentru subiectul carfii, ca gi pentru istoria anticd a Greciei, el va fi chestionat jndeaproape. Ca si in cazul recentei mode initiatice, as sugera cd 0 verificare atenta a tezei samanice in cazul lui Zalmoxis reprezinta una dintre cele mai bune modalitati de a infirma sau de a confirma aceste ipoteze. in ciuda numarului mare de articole, monografii sau referinte pasagere, identitatea lui Zalmoxis nu a fost niciodata asa de nesigura ca in zilele noastre. De aceea, cred ca 0 noua sinteza, facind apel ladatele cele mai diverse, dar mereu atentaé la contexte, se impune, pentru a propune o istorie ,,completa” a destinului sau. Intentionez, de asemenea, sa aduc in aceasta dezbatere noi date (desi, mai degraba, uitate) despre istoria lui Zalmoxis de-a lungul timpului. fn cursul anchetei mele, numarul lor n-a incetat sé creasca: surse bizantine inedite; ocurente in cronicile medievale latine; imaginea sa in vremea Renasterii si a Iluminismului; un tratat alchimic care ii este atribuit (sub numele Xamolxides); utilizarile sale in spatiul suedez si polonez sau in alte {ari promotoare ale ,,goticismului”; o retrospectiva a diferitelor pozitii despre Zalmoxis in ultimele doua secole. As vedea aici, in aceste epoci mai putin cunoscute, ocultarea despre care vorbeste, in alt sens insd, Eliade. Multe dintre aceste santiere sint yalbe”, nefiind, dupa cunostinta mea, niciodata frecventate, sau macar defrisate, de catre istoriografia subiectului. Adevaratul punct de turnura pentru o mai buna intelegere a acestui personaj, aga cum intentionez sd o propun, a fost prilejuit de un studiu al lui Francois Hartog, inclus in Le miroir d’Hérodote (1980), dar apdrut, putin mai devreme, intr-o revista italiana. Lectura contextuala a lui Herodot ca angajat intr-o retorica a alteritatii (mai ales in cartea a IV-a) si analiza din capitolul ,,Salmoxis: le Pythagore des Gétes” au constituit un veritabil model al demersului meu pentru alti autori si pentru alte utilizari ale lui Zalmoxis. Dar acest studiu a prilejuit, in primul rind, o cu totul alta intelegere a pasajului herodotean despre geti, a cdrui lectura practicatd de istoriografia romana era fie entuziasta, fie naiva. O constientizare similara pozitiei lui Hartog ii apartine, in istoriografia romana, lui Zoe Petre; o parte dintre articolele sale despre rolul tracilor si getilor in imaginarul grec, dintre care mai multe despre Zalmoxis, au fost incluse recent in volumul Practica nemuririi (2004), care reinnoieste in mod radical peisajul istoriografic romanesc pentru istoria veche. Regasim aici o cu totul alta metodologie pentru analiza textelor antice, dar si o propunere de lectura a surselor grecesti: in acestea, getii constituie un personaj al carui referent este, in primul rind, universul discursiv grec, si nu ,,realitatea” indigena, adevarata obsesie a istoriografiei denuanta pozitivista®. Unul dintre articolele lui Zoe Petre, ,,Le mythe de Zalmoxis”, pleca de la o schité a traditiei literare antice a lui Zalmoxis, pentru a contura apoi utilizdrile lui Zalmoxis in istoria ideilor din Romania; acest studiu stimulant a sugerat titlul tezei mele de doctorat, Enjeux et controverses autour du mythe de Zalmoxis, din care deriva cartea de fata. Doua alegeri se profilau la inceputul anchetei mele: o imagine generala a lui Zalmoxis, de-a lungul unor epoci atit de diferite, sau o analiza mai profunda, dar care s-ar fi limitat la citeva utilizari mai »iNteresante”. M-am oprit asupra primei variante: optiune dificila, caci ea implica o tenté de exhaustivitate care e, bineinteles, iluzorie. Avind insa ocazia de a urmari evolutia lui Zalmoxis in imaginarul european gi avind, mai ales, un acces privilegiat la o documentatie abundenta, mi s-a parut insd cea mai buna ocazie de a incerca 0 istorie transversala a destinului sau. Spatiul acestei dezbateri se imparte, la fel de bine cum se clarificd, intre Antici si Moderni, intre Occident si spatiul mereu marginal care a fost si ramine inca cel al Europei de Est. Nu va fi lipsit de interes, sper, de operat 0 asemenea lectura pornind de la utilizarile lui Zalmoxis, care a jucat, cel mai adesea, un rol paradigmatic. Vom vedea aceste interese si, cu precadere, utilizarile succesive ale personajului get in resorturile fiecarei epoci, calatorind intr-un spatiu intins, dar vom vedea, in primul rind, momentele principale si ratiunile acestor evolutii deosebite. De la bun inceput, in egalé masura pentru studiul traditiei antice despre Zalmoxis, ca si pentru moderni, problema principalad e constituita de caracterul fragmentar si lacunar al surselor, care traseaza cadrele si limitele discursului. Aceasta prima limitare, in mod paradoxal, nu i-a impiedicat pe modemi sd se consacre speculatiilor celor mai diverse. in realitate, trebuie precizat de la bun inceput ca nu dispunem pentru cultul lui Zalmoxis decit de surse literare: nu exista nicio sursa epigraficd, iconografica sau arheologica, jn ciuda diferitelor tentative mai mult sau mai putin recente de a leidentifica. Inci si mai grav — nu dispunem de nicio sursa indigend, cum e cazul in alte locuri, pentru figuri similare de ,,intelepti barbari”: Zoroastru, Hermes Trismegistos, druizii. Nu mai avem acces decit la discursurile grecilor despre Zalmoxis; iaté de ce trebuie sa tinem intotdeauna seama de grila de lectura solicitatéa. Mai multe etape au fost urmarite in analiza surselor despre Zalmoxis: constituirea unui repertoriu complet (si de aceea fiabil), atent la transmiterea lor gi la diferitele traditii literare, inainte de a reconstitui o imagine generala a lui Zalmoxis in cursul Antichitatii si al Evului Mediu. Abia dupa aceea pot fi judecate mai bine utilizarea si interpretarea lor de catre istoricii moderni. Al doilea grup al documentatiei este format de o masa enorma de cari, studii si productii ocazionale, pind la siturile si informatiile care circula pe Internet. $i in cazul lor se impune o abordare atenta la contextele lor: aceste surse vor fi interogate in diversitatea lor si integrate in serii coerente, inainte de a vedea cum reflecta, cel mai adesea spontan, asteptarile fiecérei epoci. Mai mult, dispunem azi de mijloace de informare si de documentare de negindit inainte, fara de care 0 asemenea intreprindere ar fi necesitat o documentare indelungata si laborioasa. Date fiind aceste limitari, dar si virtualitati, care sint intentiile declarate ale acestei carti? Daca propun o analiza a traditiei despre Zalmoxis de-a lungul secolelor, voi incerca mai ales o analiza a resorturilor sale: cdci Zalmoxis, care era deja un personaj prestigios al literaturii grecesti, va deveni treptat si succesiv precursor antic al magiei naturale, stramos al gotilor si al nafiunilor germanice, figura problematica in istoria religiilor, inainte de a fi confiscat in beneficiul exclusiv al trecutului romanesc. Reexaminarea critica a paradigmelor interpretative e indispensabila, caci numarul si diversitatea lor fac sa fie hazardaté orice noua teorie. in fata acestui material si a numeroaselor probleme pe care le implica, 0 analiza cronologica, dar atenté mereu la cadrul istoriografic si coroborata de examenul motivatiilor si contextelor fiecarei utilizari, mi s-a parut mijlocul cel mai util pentru intelegerea ,,mitului” lui Zalmoxis. Exemplul precis allui Zalmoxis permite o radiografie a utilizarilor felurite ale acestui personaj in Romania moderna, unde a devenit sinonim cu religia stramosilor si figura emblematicd a unui discurs nationalist. Cu aceeasi situatie ne confruntém gi in Bulgaria, mai ales dupa inventarea ,,tracologiei”, tracii jucind aici rolul de stramosi culturali, in cadrul unui discurs identitar care trebuie comparat cu cel de la nordul Dunarii. De la bun inceput, trebuie precizat ca intentiile mele se distanteaza de cele care anima indeobste studiile anterioare despre Zalmoxis, mai ales romanesti: obiectivul meu nu este nicidecum acela de a propune o noua teorie despre ,,adevaratul” sau caracter. Ipoteza de la care plec (dupa o analiza a surselor grecesti) este ca, exceptind textul lui Herodot, nicio alta sursé despre Zalmoxis nu aduce informatii noi si/sau de origine indigena; nu avem de-a face decit cu o traditie multiforma, literard, greacd, avind ca baza textul herodotean, text care va fi citit si mai ales interpretat in mod divers de-a lungul timpului. Cum acest text pune multe probleme, am decis sa revin la el in capitolul VIII (,,inapoi in tara getilor”), cu scopul de a retrasa acest punct de plecare, dupa ce i-am vazut posteritatea extraordinara. in acest context, se impune o alta precizare: multe dintre opiniile critice pe care le voi expune in aceasta carte riscé si deranjeze, sa nemultumeasca, poate chiar sa stirneasca adversitati, cu atit mai mult cu cit tezele exprimate in istoriografia romana, mai ales cea actuala, sint extrem de diferite, contradictorii chiar. Fiecare istoric sau arheolog are propria sa tezd despre Zalmoxis gi religia getilor, in care crede cu strasnicie. Tin insa sd precizez ca perspectiva din care am conceput acest studiu nu este una romdneasci, iar spatiul in care imi place sa o plasez este cel deschis si critic, al pozitiilor asumate, si nu cel, atit de sufocant, al evitarii confruntarilor de idei, al compilatiilor si al enunturilor de fatada. Nu sint deci interesat de Zalmoxis ,,real”, cel despre care fiecare studiu nu a facut altceva decit sd avanseze o noua teorie sau 0 versiune remaniata a vechilor teorii: zeu al vegetatiei si al pamintului, Dionysos trac, zeu-urs, saman, zeu al cerului, fondator de Mistere sinenumirate alte etichete... in loc de a avea iluzia sau pretentia gasirii »adevaratului” caracter al lui Zalmoxis, sau de a face o alegere, antrenind o analiza partizana, cred ca singurul lucru pe care il putem face, $i cu siguranta cel mai util, este analiza imaginilor sale variate si a ratiunilor utilizarilor sale atit de diferite. $i de a ne intreba mereu: de ce aceasta varietate de opinii? Convingerea mea este cd, in cele din urma, ceea ce conteazd nu este atit ,,adevaratul” Zalmoxis, cit imaginile si utilizarile sale mereu contextuale. Prin conventie, voi folosi, de-a lungul cartii, forma Zalmoxis, desi in multe dintre sursele grecesti forma obisnuita este Zamolxis (prin metateza; forma, dupa mine, ulterioara). in epoca moderni, cele doud forme sint utilizate concomitent, cu un usor avantaj pentru Zalmoxis. Propun deci o analiza contextuald si o analiza a textelor, a utilizarilor si a interpretarilor succesive, dar, in acelasi timp, un exercitiu de comparatism, pe mai multe planuri. Va fi mai intii vorba de figurile inteleptilor barbari din Antichitate, precum scitul Anaharsis, Zoroastru, Moise, legiuitorul evreilor, Hermes Trismegistos si preotii egipteni, druizii din G. Vom trece apoi la miturile de intemeiere din Evul Mediu, prin recursul combinat la figurile antice si medievale din zorii Europei moderne, in cautare de stramosi ilustri. in sfirsit, vom vedea cum alte mize vor aparea si vor ocupa un loc important in crearea si motivarea paradigmelor interpretative din ultimele doua secole, indeosebi in nationalismele care au marcat durabil spatiul istoriografic balcanic si inca si mai mult imaginarul national. fn acest larg evantai, va trebui sa fim atenti, jn egala masura, la asemanari, dar gi la diferente, intr-o diversitate de figuri, utilizari si motivatii care nu sint niciodata inocente. 4 LI. Russu, ,Religia geto-dacilor. Zei, credinfe, practici religioase”, AISC-Cluj, 5, 1944-1948, pp. 61-139; IstRom, I, Bucuresti, 1960: C. Daicoviciu, pp. 329-337; IstRonr, 1, Bucuresti, 2001: Al. Vulpe, pp. 429-444; I. Glodariu, pp. 784-788. 5M. Eliade, De Zalmoxis @ Gengis-Khan. Etudes comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de I’Europe Orientale, Paris, 1970 (trad. rom. De laZalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile si folclorul Daciei si Europei Orientale, Bucuresti, 19952). Studiul precis: cap. ,Zalmoxis”, pp. 31- 80 (fr.); trad. rom., pp. 31-83. Vezi acum biografia lucida a lui Fl. Turcanu, Mircea Eliade ~ prizonierul istoriei, trad. rom., Bucuresti, 2006. G Fr. Hartog, ,Salmoxis: le Pythagore des Gétes ou l’autre de Pythagore?”, ASNP, 8, 1978, pp. 16-42 (= Le miroir d’Hérodote. Essai sur la représentation de Vautre, Paris, 20013 [= 1980], pp. 164-198); Z. Petre, Practica nemuririi. O lectura critic a izvoarelor grecesti referitoare la geti, Iasi, 2004.Capitolul I Legenda lui Zalmoxis in spatiul literar grec Zalmoxis, zeu al getilor, populatie nord-tracicé de la Dunarea de Jos, apare pentru prima data in literatura greacd la Herodot 4.94-96, sub numele de Salmoxis. Figura sa complexa, aga cum ni se prezinta azi, este compusa, Cu precadere, din topoi literari si din reinterpretari ale povestirii herodoteene, ceea ce ramine valabil si pentru cea mai mare parte a explicatiilor moderne. Cazul lui Zalmoxis ne aduce in teritoriul fluctuant al traditiei grecesti, unde se amesteca figuri precum Zoroastru si magii sai, caldeenii, egiptenii, druizii, brahmanii si Moise sau, dupa titlul frumoasei carti a lui Arnaldo Momigliano, in 7 teritoriul ,,intelepciunii barbare”*. Exista totusi o diferenté majora: in cazul acestor personaje, idealizarea este foarte accentuatd, cu siguranta, dar putem uneori verifica, chiar dacd nu intr-un mod cu totul satisfacdtor, diferenta imaginii grecesti fata de traditiile indigene, prin recursul la surse negrecesti. Aceasta posibilitate lipseste cu desavirsire in cazul lui Zalmoxis, unde nu avem decit mentiuni literare grecesti: nu cunoastem pentru el nicio atestare epigrafica, iconografica sau arheologica (in ciuda ipotezelor anumitor istorici moderni). O asemenea situatie particulara a antrenat o grava problema de interpretare in ceea ce priveste documentatia arheologica din Romania si Bulgaria, astfel incit orice lecturé a_publicatiilor arheologice trebuie sa fie foarte critica, intrucit felul in care datele au fost obtinute, publicate si, mai ales, interpretate este cu totul nesatisfacator. in plus, exist un sentiment persistent de argumentatie circulard: ceea ce functioneazd cu adevarat e mai degraba cercul vicios dintre arheologi, filologi si istorici, in care presupozitiile unora devin certitudini pentru ceilalti, si invers. Ipoteza mea — pe baza textelor grecesti care vor fi analizate in sectiunile urmatoare — este cadoar Herodot pare sa fi detinut informatii despre credintele si ritualurile getice; textul sdu e cel care da nastere personajului lui Zalmoxis in literatura anticd. In acest caz, avem de-a face cu o imagine literard greacd, cu un mit care se dezvolté in afara contextului initial, pe care-l ignoram. Astfel, doar traditia literara greacd ne este accesibila; in interiorul acestui mit, legatura cu Pitagora, inteleptul grec, va constitui nucleul si adevarata sa ratiune dea fi. Putem urmari aceasta legenda in traditia de expresie greacd 0 perioda indelungata, de la Herodot, primul istoric a caérui opera a fost integral pastrata, pina la sfirsitul culturii bizantine, odata cu poligrafii Maximos Planudes gsi Plethon din Mistra. Analiza surselor, atit de diferite din punctul de vedere al intinderii, al contextului si, bineinteles, al intentiei, mergind de la simpla mentionare a numelui sau pina la pasaje destul de lungi, va scoate in evidenta existenta mai multor traditii literare, prin intermediul carora legenda si, mai ales, utilizarile figurii lui Zalmoxis s-au propagat. Lectura celor mai multi dintre moderni a fost determinata de o vinatoare de surse considerate yreale” si de marturii de ordin ritual si religios — desi principiile acestei selectii sint determinate, mai degraba, de motivatiile lor decit de interpretarea pe care o avanseaza. Dimpotriva, in cele ce urmeaza, imi propun sa analizez prezenta gi utilizarile lui Zalmoxis in contextele in care se inscrie fiecare pasaj: in cadrul unei opere, al productiei unui autor si al epocii sale, ca si in lecturile succesive operate de catre antici sau de catre moderni. Mai mult de o suta de texte grecesti despre Zalmoxis si religia getilor, provenind de la circa 60 de autori de limba greaca, inclusiv de epoca bizantind, ilustreaza amploarea repertoriului analizat. Totusi, aceasta imagine nu trebuie sa ne insele, caci textele sint extrem de repetitive, iar cligeele abunda. in cea mai veche sursa pastraté — Herodot -, sint raportate doua versiuni diferite despre Zalmoxis, indiciu ca el facea deja obiectul unor povestiri diverse, cum o dovedeste folclorul colonial al grecilor din Pont. Prima se referea la ritualuri getice; dar a doua versiune, cea despre robia sa la Pitagora,va fi retinuta, privilegiata si exploataté de cdtre sursele grecesti; e important sé explicam aceasta alegere operata de catre autorii greci si felul in care va influenta imaginea modernilor. De-a lungul spatiului literar grec, asistam la dezvoltarea unei biografii care e lipsita de orice baza istoricd (dupa criteriile noastre). Cu toate acestea, Zalmoxis a ramas mereu pentru greci o persoand reala, a carei istoricitate nu a fost negata nici macar de catre autorii crestini. Un factor care nu trebuie neglijat, caci impiedica o mai buna in{elegere a locului veritabil al lui Zalmoxis in literatura greaca, este pierderea unor surse importante: in primul rind, monografiile despre geti/daci (Dion Chrysostomul, Criton, Apian), la care se adaugd multe lucrari grecesti de epoca arhaica, clasica si elenistica. in starea actuala a documentatiei noastre, atit de limitata, incercarea de a ,,revela” adevarata natura a lui Zalmoxis, functiile sale divine sau ,,adevarata” religie a getilor apare ca o intreprindere hazardatd si derizorie; numarul gi varietatea infinita a teoriilor sint, din acest punct de vedere, semnificative. Lacunele in reconstituirea destinului sau sint considerabile, indeosebi pentru epocile clasica gi elenistica, in cazul carora putem vorbi despre un adevarat naufragiu literar, mai ales in cazul bogatei _productii peripatetice?, Este exact perioada responsabild, cel putin partial, de dezvoltarile ulterioare, care devin topoi in epoca celei de-a Doua Sofistici si mult dincolo de ea; acest hiatus este deci cu atit mai regretabil. Dimpotriva, sursele pastrate se inmultesc in epoca imperiala, in Antichitatea Tirzie si in epoca bizantina; e vorba, cu precadere, de opere de compilatie, adesea de uz retoric si scolar, care nu ne restituie decit locuri comune. fn alte cazuri, in fine, trebuie sé ne multumim cu citate din opere pierdute sau cu scurte remarci, necesitind, de fiecare data, un tip particular de analiza®. Constituirea unui corpus de surse s-a dovedit a fi o intreprindere adesea dificila: nu putine sint ,marginale” in studiul literaturii grecesti, fiind putin frecventate si inca si mai putin discutate; unele, din cauza ,,marginalitatii” lor, nu beneficiaza (inca) de editii recente,dar explozia editorialé actualé promite sd corecteze aceste lacune; altele ramin inca inedite, precum unele lexicoane bizantine sau extrase diverse!2, Alte etape sint inca si mai importante inainte de a exploata aceasté masa de date despre Zalmoxis: stabilirea traditiilor literare, a filiatiilor si a influentelor, a contextelor culturale si ideologice. Daca unele studii au adunat citeva dintre aceste surse (indeosebi cele ,,majore”), scopurile lor au fost diferite: stabilirea formei ,,corecte” a numelui (Zalmoxis sau Zamolxis)4+ ori, cel mai adesea, utilizarea datelor presupuse a fi ,,istorice”. Cit despre mine, refuz sa stabilesc 0 asemenea distinctie a priori: ceea ce imi propun este explorarea si studierea tuturor surselor antice despre Zalmoxis (si despre religia getilor) in propriul lor context, dupa principiile care au determinat productia lor. Caci mult prea des prejudecatile unor savanti au orientat cercetarea in directia care trebuia, in mod necesar, sa le valideze teza si, implicit, prejudecatile. Un alt pericol trebuie evitat, cel al suprainterpretarii textelor: in mod paradoxal, chiar daca teoriile despre Zalmoxis sint de 0 varietate extrema, ele se bazeaza pe interpretarea acelorasi pasaje (de regula, Herodot si Strabon, uneori Platon, rareori alte surse), si inca si mai mult pe suprainterpretarea lor radicala, care se manifestd prin alegerea unui autor, a unui pasaj, a unei grile de lectura si de analiza2. Nu va fi vorba de a delimita vechiul de nou sau adevaratul de fals, in legenda lui Zalmoxis. Din contra, fiecare parte a legendei are propria sa valoare ca expresie a epocii sale. Cadrul ideologic si filozofic este intotdeauna semnificativ. O asemenea_perspectiva cronologicd este necesaré pentru a delimita etapele succesive ale constituirii traditiilor literare si transformarile suferite de imaginea sa; rezultatul final va fi o combinare de topoi cu o perspectiva cronologici43. in fata ipotezelor de tot felul, uneori dintre cele mai speculative, prudenta se impune. Referintele la diferite teorii moderne despre Zalmoxis sint, de asemenea, indispensabile: ele arata complexitatea si diferitele mize succesive suscitate de aceleasi texte, invocate, citate, discutate, dar mai ales intelese in chip diferit. Cacisursele sint foarte variate, ca provenienfa, intindere, posteritate, dar mai ales pentru contextul lor. Dupaé cum vom vedea, istoriografia romana a fost victima unei lecturi de tip naiv, prin care sursele au fost, de obicei, intelese ad litteram, in acord cu pozitivismul funciar al istoricilor. Pe de alta parte, suprainterpretarea surselor a fost si este inca o practica ce a dat nastere varietatii uluitoare, chiar exasperante, de teorii despre Zalmoxis. Replasarea fiecdrui text in contextul sau istoric si ideologic va arunca o lumina noua asupra discursului anticilor, dar si asupra discursului modernilor. Vom vedea cu ce rezultate. 1.1. Totul incepe cu Herodot... Anchetele sau Istoriile lui Herodot (primul termen redé mai exact sensul titlului grec Historiai) constituie prima opera istoricd pastrata integral. Originar din cetatea doriana Halicarnas, dar integrat intr-un mediu ionian, grec, dar avind gi origini cariene, exilat la Samos pentru un timp, prezent la Atena spre mijlocul secolului al V-lea a.C. — unde a rostit poate conferinte —, participant la fondarea noii colonii Thourioi in Grecia Mare, Herodot (cca. 485/480-424) apare ca un itinerant al istoriei si ca un colportor de istorii, parcurgind un secol marcat, la inceputul sau, de Razboaiele medice, catalizatoare ale unei noi identitati, iar, spre sfirsit, de momentul de criza al Razboiului peloponesiac. Calator curios, el desfasoara, in Anchetele sale, un vast tablou care cuprinde faptele de seam ale grecilor si barbarilor, sortite gloriei. Folosind diferite tipuri de surse datorita carora intrevedem starea cunoasterii grecesti in secolul al V-lea si metodele sale de investigatie, Herodot ne livreaza mai multe priviri ale grecilor asupra popoarelor barbare, aceasta alteritate servind, in realitate, la construirea propriei identitati elene. in ultimele decenii, Herodot a constituit un subiect la moda, in acord cu sensibilitatea istoriograficd recenta, care a marcat 0 mutatie atit in punctele de interes, cit, mai ales, in maniera de interogare a surselor antice. Herodot este, prin urmare, unul dintre autoriiprivilegiati: prim istoric grec pastrat si ,,parinte al istoriei”, el oferd un material ideal pentru verificarea noilor preocupari ale antichizantilor. Noua constientizare adusd de reflectia istoriografica a schimbat radical perceptia istoriei antice, determinind gsi o renastere a interesului pentru inceputurile si constituirea disciplinei. incepind cu structuralismul francez si cu scoala antropologiei istorice!4, Herodot a devenit campionul unei istorii non-evenimentiale (cel putin prin opozitie fata de Tucidide), dar si al unei perspective sensibile la fenomenul alteritatii. Atent, in egala masura, la faptele grecilor si ale barbarilor, calator descriind obiceiurile altora gi relatind versiuni derivate din surse diferite, Herodot se foloseste de jocul simetriei, al opozitiilor si inversiunilor — aceasta figura comoda care transforma diferenta celuilalt in inversul sinelui -, dar si al analogiei. El desfasoara insa, inainte de toate, o complexd ,,retorica a alteritatii”, pentru a-] cita pe Francois Hartog!®, a carui analiza a relansat studiile herodoteene. Insistenta recenta pe importanta contextului a permis sa fie inclus, cu o intelegere noua, in doua traditii inrudite: cercetarea (histori) ioniana, respectiv conferintele (apodeixeis) rostite de sofisti sau de alte categorii itinerante apartinind aceluiasi context intelectual (de exemplu, medicii). Tocmai de aceea, Herodot oferd un cimp de investigatie pasionant pentru studiul raportului complex dintre sursele scrise, traditiile orale si diversele stratageme de persuasiune!®, »lstoriile sint de fapt acea oglinda in care istoricul n-a incetat niciodata sd se priveascd, de fapt sd se intrebe asupra propriei identitati”, remarca acelasi Hartog!2, Istoria, lunga sau recenta, a interpretarilor lui Salmoxis — caci aceasta este forma numelui sau la Herodot — ofera un exemplu similar de raportare la surse si de intelegere a lor; ea poate constitui un epoci, incepind tocmai cu epoca herodoteana. De la prima sa aparitie in literatura greacd, Salmoxis a jucat un rol niciodata fix (in ciuda aparentelor), unde se amestecd de la bun inceput alteritatea si originea sa ,,barbara”, dar si legatura sa cu grecii. Adevaratul punct de pornirepentru legenda sa in spatiul literar grec, dar si in interpretarile modernilor, e constituit de povestirea care il pune in legatura cu Pitagora18, personaj grec dotat deja cu identitati dintre cele mai neclare. ,,Salmoxismul” nu este decit lectura in cheie pitagoriciana, insd cit se poate de ironica, operata de grecii din Pont si transmisa, cu destule indoieli, de catre Herodot. Aceasta este, de altfel, si concluzia lui Francois Hartog, in stimulantul sau capitol ,,Salmoxis: le Pythagore des Gétes”. Aceeasi perspectiva este impartasita si reluata mai recent in ultima carte a lui Zoe Petre, intr-o abordare radical diferita de cea curenta in istoriografia romani, care, cu unele exceptii, a practicat o lectura naiva a pasajului din Herodot, fara a se intreba asupra originii si coerentei surselor!2, Prezentind expeditia sciticé a lui Darius prin Tracia (cca. 514- 513 a.C.)22 inainte de a ajunge la Istru, Herodot face o digresiune consacrata getilor, trib trac care s-a opus, desi inutil, persilor; el ii calificd cu o expresie ciudata, hoi athanatizontes. Tradus, de obicei, prin ,getii care se cred nemuritori/cred in nemurire”2!, acest participiu prezent deriva dintr-un verb factitiv, athanatizo, dupa cum a aratat Linforth, care il traduce astfel: ,,getii care practica zeificarea”. Interpretarile date acestui termen, a cdrui noua traducere schimba, de la bun inceput, datele problemei, sint insa destul de diferite, in functie de perspectiva adoptata de fiecare comentator. Astfel, pentru Linforth, epitetul formular care este atasat getilor de catre Herodot, hoi athanatizontes, ,,¥ ,facdtori de nemurire”, denotd tocmai neincrederea si deriziunea grecilor: ar fi vorba de o porecla care ridiculizeazd imaginea pitagoricienilor, porecla transferata apoi asupra getilor. Pentru Eliade insé, care adoptaé traducerea lui Linforth, nu gi interpretarea sa, epitetul imbraca o valoare pozitiva — ,,cei care se fac nemuritori” —, ce serveste tezei sale initiatice, ca si imaginii idealizate despre geti ce deriva din Getica lui Parvan. In urma acestor doua consideratii, Hartog traduce expresia prin ,,practicieni ai nemuririi” sau chiar ,facatori de nemurire”, insistind pe aceeasi nuanta de ironie ca si cei care se fac nemuritori” sauLinforth si aratind ca acest epitet trebuie sa fi fost deja prezent in vocabularul comun al grecilor vremii, unde getii si nemurirea ar fi fost asociati; Herodot |-ar fi scos din ,,contextul” sau pentru a-l aplica getilor. Pornind de la Hartog, dar si de la Eliade, Zoe Petre a ales sa traduca acest participiu prezent adjectivat prin ,,cei care practica (rituri) de nemurire”, conferindu-i un sens mai puternic, legat de ritualurile getilor. Ea presupune, ca si Hartog, ca acest epitet era deja cunoscut in lumea greaca inaintea lui Herodot, desemnind insa un popor trac celebru pentru ca practica rituri de nemurire gi jubila in timpul funeraliilor; prin urmare, Invocd in acest sens, lucrarea lui Hecateu, care-i mentionase pe crobizi22 sipe terizi22, in ceea ce ma priveste, prefer traducerea ,cei care (se) fac nemuritori”, infelegind verbul athanatizein ca tranzitiv, cu sensul ,,a face nemuritor sau divin”, ,,a diviniza”; acest termen va fi utilizat si inteles la fel in literatura greaca din secolele urmatoare, de multe ori in legaturd cu getii. Cum este evident la Lucian gi la alti autori, athanatiz6 este inteles si folosit ca ,,a diviniza”, mai precis a transforma un om in zeu, si nu se refera aproape niciodata la credinte. Dimpotriva, in epoca moderna, comentatorii l-au inteles, in mod preponderent, intr-un cadru de referinta crestin si l-au raportat, in primul rind, la o doctrina (mai precis, la dogma nemuririi sufletului), preferind sa vada in el ceea ce doreau si vada~4. Cit despre sensul precis pe care il presupune verbul athanatiz6 in acest context, voi reveni asupra lui in paginile urmatoare, dar si in capitolul VII, cind voi discuta din nou digresiunea getica a lui Herodot, in raport cu prezentarea pe care o face tuturor tracilor. Aplicat getilor, epitetul hoi athanatizontes provoaca un efect de surpriza gi, in acelasi timp, ii singularizeaza, caci in cadrul etnografiei lui Herodot, marcata de »experienta alteritatii”, fiecare popor posedi un nomos (obicei) caracteristic, care il distinge de celelalte popoare22. Acesti geti, carora Herodot le reproseazia agndmosyneé, sMechibzuinta”, socotind vana opozitia lor in fata armatei persane, sint totusi calificati drept ,,cei mai viteji si mai drepti dintre traci”(Thréik6n eontes andréiotatoi kai dikaiotatoi), 0 calificare contrastiva fata de celelalte neamuri din Tracia. Genitivul partitiv Threikon joaca aici dubla functie de a determina, indirect, apartenenta la familia tracica si, direct, de a-i diferentia de aceiasi traci; aceasta diferenta e insotita de cea a obiceiurilor lor, descrise in 4.94 (diferenta reiterata jn 5.3). Cele doua calitati, vitejie si spirit de justitie, constituie, de altfel, doua dintre virtutile cele mai atribuite popoarelor din nord de catre greci, inci din epopee. in istoriografia romana, acesta este adevaratul epitet formular al getilor — ,,cei mai viteji si mai drepti dintre traci” -, reluat ca o formula incantatorie; il fntilnim fntr-un discurs nationalist tipic, care lasd constient deoparte atit judecata ironica a lui Herodot despre agndmosyné, cit si rezistenta zadarnica a getilor29, obligati, in cele din urma, sé se supunda gi sd insofteasca armata lui Darius (4.96 si 4.118). Regasim aprecieri similare in Anchete: vorbind despre expeditia lui Cirus impotriva regelui lidian Cresus, Herodot socoteste ca in acel timp nu exista in Asia popor Mai viteaz si mai dirz decit lidienii” (1.79). O astfel de expresie este caracteristicé pentru etnografia lui Herodot: utilizarea curenté de superlative constituie un eficient instrument analitic si compozitional, functionind adesea ca un cadru introductiv, ca in acest caz precis al getilor, care primesc un al doilea calificativ2Z, Or, rezistenta getilor, desi inutila, determina, cum se intimpla adesea la Herodot, o deviere fata de cadrul narativ. Superlativul atribuit lor devine tocmai nucleul care prilejuieste o digresiune despre obiceiurile getilor, cu scopul de a explica sensul epitetului care ii defineste, hoi athanatizontes, ,,cei care (se) fac nemuritori”. Este momentul ales de Herodot pentru a vorbi despre obiceiurile lor religioase, una dintre categoriile sale fundamentale in infelegerea obiceiurilor altora. Redata in stil indirect, relatarea e deci considerata de Herodot ca adevarata (4.94). Athanatizousi de tonde ton tropon, »iatd In ce fel (se) fac nemuritori: ei nu cred cd mor, ci ca cel care piere (ton apollymenon)2 merge la zeul Salmoxis (para Salmoxin daimona)?2; unii dintre ei il considera pe acesta Beleizis (hoi deaut6n ton auton touton nomizousi Beleizin)”. Contrar celor mai multe editii critice, in care celalalt epitet al lui Zalmoxis este Gebeleizis, forma originara este, cu siguranfé, BELEIZIN (cu un nominativ Beleizis), indicaté de manuscrisele herodoteene cele mai sigure si mai vechi (ABC) si adoptata deja de ultimele editii critice. Totusi, forma Gebeleizis a fost larg difuzata si a constituit punctul de plecare pentru o intreagaé serie de speculatii etimologice, care au avut urmari considerabile in interpretarea lui Zalmoxis. Mai mult decit atit, forma Gebeleizis a fost emendata, la rindul ei, cel mai adesea plecind de la apriorismele anumitor exegeti: Zibeleizis la W. Tomaschek (zeul fulgerului), Meleizis la Rh. Carpenter (Zalmoxis ca zeu-urs) $i Nebeleizis la C. Poghirc (zeul furtunii); toate aceste teorii vor fi discutate in capitolul V. Totusi, sensul textului lui Herodot este aici clar: nu e deloc vorba de un zeu diferit, ci de un alt nume care fi este dat lui Salmoxis de catre o parte a getilor. Cum remarca in mod just Hartog, aceasta dubla denumire data de getii insisi lui Zalmoxis nu face decit si sporeasca incertitudinea cu privire la identitatea sa22, Fraza in discutie, introdusa de sintagma ,,iata in ce fel (se) fac nemuritori”, pare sa se refere la obiceiul care le e propriu: o data la patru ani (dia pentetéteridos, care se refera la scurgerea unei perioade de patru ani), getii trimit un sol la Salmoxis, solie care nu este nimic altceva decit un sacrificiu uman — desi istoricul il prezinta printr-un vocabular cit de plat si de neutru posibil, neconsiderind aceasta ucidere a mesagerului un sacrificiu. Preciziile sint importante: victima umana e desemnata prin tragere la sorti, cu scopul de a-i transmite lui Salmoxis ceea ce getii doresc de fiecare data. In plus, trimiterea se face sub forma unei ordalii, aruncindu-l pe cel ales in trei sulite: dacd moare, e un semn favorabil din partea zeului, dar, daca supraviefuieste, e incriminat ca un om rau si de nimic (andra kakon), urmind a fi inlocuit de un alt mesager=_. Acest ritual ciudat a suscitat multe nedumeriri in epoca moderna, mai ales printre cei care il vedeau incompatibil cu inalta spiritualitate pe care o atribuiau getilor, astfel incit in multe din comentariile istoricilor romani seapreciaza ca, in urma unei evolufii a credintelor (inteleasa, desigur, intr-un mod evolutionist), getii trebuie sa fi renuntat la sacrificiul uman. fn realitate, nu avem alte date dup’ Herodot care si confirme sau sd infirme acest obicei, al cdrui caracter exceptional merita subliniat. Peste tot la Herodot, practicile sacrificiale se constituie intr-un instrument de interogare asupra grupurilor umane, pentru a le marca distantele si a le sugera alteritatea; sacrificiul uman este, desigur, foarte important in acest proces. in Anchete, sacrificiile umane sint 0 practica rara si hotarit negreceasca: ele sint atribuite masagetilor (1.216), scitilor (4.62), getilor (4.94), taurilor din Crimeea (4.103), tracilor care locuiesc mai sus de crestonieni (5.5), persilor (7.114), 32 tracilor apsinthieni (9.119)=*. Dupa cum subliniaza Stella Georgoudi, »hiciun subiect nu e incarcat de atitea prejudecati morale, de partis pris ideologice, de blocaje culturale, chiar de fantasme, precum «sacrificiul uman»”. Or, departe de a face reflectii depreciative sau de a critica un asemenea obicei, Herodot se multumeste sa descrie felul (tropos) in care opereaza ceilalti, chiar atunci cind e vorba de uciderea sau de sacrificarea rituald a unei fiinte umane. $i in pasajul analizat, el vorbeste de un tropos, la fel ca si in cazul tracilor care locuiesc mai sus de crestonieni (care injunghie sotia cea mai iubita pe mormintul sotului), despre care zice ,,iata cum fac” (poieusi toiade). O victima umani e jertfité sau se sacrificé de bunavoie, pentru binele comun23, si aceasta se verifica si in cazul getilor: e vorba de uciderea rituala a unei fiinte umane, care consimte (caci e aleasa prin tragere la sorti), jucind rolul unui mesager trimis la zeu (destinatar divin al sacrificiului), cu scopul de a-i transmite cererile lor, despre care e instruit cit e inca in viafa (eti zonti). Pentru geti, succesul ritualului depinde de moartea mesagerului, care indicd bunavointa zeului, acceptind sa le asculte cererile; dimpotriva, esecul inseamna ca victima nu e primita de zeu (si, prin urmare, nici cererile getilor) si ca trebuie gasita o alta. Or, pentru sursa greaca ce relateaza acest obicei, ca si pentru Herodot, uciderea unei fiinte umane care ar marca 0supraviefuire si o intilnire cu divinitatea era foarte contrarianta; voi mai reveni asupra acestei perspective. Sd notém insé de pe acum ca este vorba de un rit exceptional, cu caracter periodic — 1a fiecare patru ani — si avind o puternicd valoare sociala, caci e indeplinit in beneficiul comunitatii. Herodot adaugd imediat un alt obicei al getilor, la fel de neobisnuit: pe timp de furtuna, ei trag cu sageti inspre cer, actiune privita de Herodot ca o amenintare a zeului (apeileousi toi thedi), »caci ei nu cred ca exista alt zeu decit al lor” (oudena allon theon nomizontes einai ei mé ton spheteron). In epoca moderna, 0 mare parte a comentatorilor au vdzut in acest pasaj atestarea unui monoteism al getilor, proiectind astfel propriul fundal crestin asupra unui popor antic24, Totusi, ultima remarca nu priveste ritualul sau credintele getilor, ci reflecta perplexitatea lui Herodot: caci zeul la care se gindeste este, cu siguranta, Zeus al grecilor, la fel cum ,,cerul” (ouranos) il desemneaza, de regula, pe Zeus. De altfel, tocmai din aceasta cauza, ritualul a fost inteles in mod precis ca un act de nebunie si de hybris in Antichitate. fntr-un episod similar, Herodot relateaza ca, dupa incendierea sanctuarului zeitei Kybébé (Cibele) din Sardis, Darius a tras 0 sageata impotriva cerului, pentru a se raézbuna pe atenieni (5.101-102 si 5.105). in plus, Herodot da de inteles ci barbarii adoré un numér restrins de divinitati: fie di putine exemple, fie precizeazd ca barbarii ar venera un numar redus de zei, spre deosebire de bogatia panteonului grec. Astfel, masagetii ar adora doar soarele (1.216), arabii pe Dionysos si Ourania (3.8), etiopienii din Meroe pe Zeus si Dionysos (2.29); nomazii din Libia sacrificd nu zeilor, ci soarelui si lunii (4.188). Daca tracii fi onoreazd pe Ares, Dionysos si Artemis, la care se adauga Hermes adorat de catre regi (5.7), scitii ar avea si ei un numéar limitat de zei (4.59), carora Herodot le da si numele scitice (pe lingd cele grecesti). Cind stim ins cit de complexe pot fi sistemele divine ale oricarei comunitati umane, lectura literalé a operei lui Herodot pe care o practicd unii istorici actuali (text presupus a reda o imagine real a credintelor diferitelorpopoare, nefiind, in realitate, decit o selectie, cel mai adesea, reductiva) nu poate stirni decit perplexitate. Dupa aceste date relatate conform unei surse anonime, Herodot prezinta o alta versiune, in acord cu obiceiul sdu de a utiliza mai multe tipuri de discurs (ancheta personala, informatori numiti, discursuri neatribuite) si de a da versiuni alternative, despre a caror veridicitate se pronunta uneori22, Caci, ca in alte locuri din lucrarea sa, vocea istoricului Herodot este puternica si egotica: el precizeaza ca define o alta explicatie, oferita de grecii care locuiesc in Hellespont si in Pont, hds de egd pynthanomai tén ton Hellésponton kai Ponton oikeonton Hellénén. in aceasta relatare, Salmoxis capata un nou statut: el ar fi fost om, odinioara sclav al lui Pitagora, care revine pentru a-si insela compatriofii prea creduli; in povestirea grecilor pontici, getii sint inlocuiti de traci. Avem de-a face cu un produs al »folclorului colonial” al grecilor din Pont, dupa fericita expresie a lui Zoe Petre, folclor care insisté pe inferioritatea intelectuala a scitilor si, mai ales, a tracilor. Z. Petre identifica in povestea acestui Salmoxis pitagorician trasaturi din felul in care aceasta elenitate marginala isi defineste identitatea prin raportare si in opozitie cu diversele ipostaze ,barbare” ale Celuilalt, in acest caz, scitii si getii2®. Dupa grecii pontici, ,,acest Salmoxis a fost un om care a robit in Samos, (si anume) i-a robit lui Pitagora, fiul lui Mnesarchos” (ton Salmoxin touton eonta anthrdpon douleusai en Samdi, douleusai de Pythagoréi toi Mnésarchou). Repetarea verbului e una dintre strategiile orale des folosite de Herodot, in acest caz din cauza altor parti ale frazei care aduc o informatie noua: Salmoxis ar fi fost un om — in contrast cu 4.94, unde e, succesiv, prezentat ca daimon, ,,zeu, fiinfa divina”, si theos, ,,zeu” -, fost sclav in Samos, mai precis, avindu-l ca stapin pe Pitagora, identificat si prin patronim=2, Dezrobit (genomenon eleutheron), Salmoxis stringe multe bogatii (ktémata sau chrémata, dupa cele doua traditii manuscrise) gi se reintoarce la tracii sai. Acestia din urma sint ,oameni nevoiasi” (kakobidn) si ,,foarte saraci cu duhul” (hypaphronesteran)28, in optica depreciativa agrecilor din Pont. Salmoxis invatase insé modul de viata ionian si obiceiuri mai alese decit ale tracilor (epistamenon diaitan te Iada kai éthea bathytera @ kata Thréikas), datorita faptului cd avusese de-a face cu grecii si, indeosebi, cu Pitagora, care avea reputatia de ,,a nu fi chiar ultimul dintre injeleptii grecilor’ (Helléndn ou tdi asthenestat6i sophistéi)22, increzator in cele dobindite, Salmoxis se serveste de un siretlic: isi amenajeazd un loc de intrunire pentru barbati (andre6n), unde se purta precum un hangiu si unde oferea ospete concetatenilor de seama (t6n ast6n tous protous), invatindu-i (anadidaskein, adica reluind invafatura lui Pitagora) ca ,,nici el, nici comesenii lui, nici urmasii lor nu vor muri vreodata, ci vor merge jntr-un loc in care vor trai vesnic si vor avea parte de toate bunurile”. 40. Intre timp, isi amenaja o incdpere sub pamint (katagaion oikéma imediat ce ea fu gata, disparu dintre traci in aceasta ascunzatoare, unde trai timp de trei ani. in tot acest timp, tracii, care il credeau mort, il plingeau. Dar in al patrulea an, Salmoxis reaparu printre ei, si astfel spusele sale le parura demne de crezare, pithana sphi egeneto, ta elege ho Salmoxis. La sfirsitul acestei povestioare, Herodot refuzd sa judece veridicitatea incdperii subterane, socotind totusi cd Salmoxis ii fusese cu multi ani anterior lui Pitagora“4. Si conchide in acelasi registru al indiferentei: ,,Fie cd acest Salmoxis a fost un om, fie cd este vreun zeu din tinutul getilor, eite de egeneto tis Salmoxis anthropos, eit’ esti daimon tis Getéisi houtos epichdrios, sa lasdam asta, chaireto”42. Digresiunea se incheie astfel, amintind ca getii, dupa ce au fost invinsi, ,,urmara armata persana” (cf. si 4.118); Herodot precizeaza din nou ratiunea digresiunii sale, in speta, obiceiul getilor, care trebuie sd se refere la felul lor particular de a trimite solii la zeul Salmoxis. Regasim mai tirziu, la Polyainos, un exemplu similar de inselatorie, avindu-i ca victime pe traci, a caror reputatie in literatura greaca nu era deloc generoasa in privinta inteligentei lor. Una dintre stratageme il priveste pe Kosingas, rege al triburilor tracice Kebrénioisi Sykaiboai si, in acelasi timp, preot al ,,Herei”, care-si amenintase supusii recalcitranti cé se va urca pe o scara de lemn si se va plinge zeitei; or tracii, anoétoi kai alogoi, fara minte si fara ratiune, i se supusera imediat43, Putin inaintea digresiunii despre geti, Herodot (4.13-16) amintise, in acelasi cadru al logos-ului scitic, disparitiile misterioase ale lui Aristeas din Prokonnesos, la Cizic (oras din Propontida) si la Metapont (in Grecia Mare); acestui personaj foarte obscur i se atribuia poemul Arimaspeia (datat in ultimul sfert al secolului al VI- lea acy’ Pentru alte doua personaje, de data aceasta barbare si, mai precis, scitice, Herodot transmite relatari despre adoptarea unor obiceiuri grecesti, avind drept consecinta directa sfirsitul lor tragic. Primul este Anaharsis care, ,,de vreme ce strabatuse multe locuri si-si ardtase marea sa intelepciune”, se intorsese in Scitia unde celebra riturile Cibelei, pe care le invatase de la cizicieni. Or, pentru ca adoptase obiceiuri strdine si intrase in contact cu grecii (Hellénikas homilias)“2, el va fi ucis de regele Saulios (4.76-78)8. Al doilea este regele Skyles, nascut dintr-o mama grecoaica, originara din Histria, de la care a invatat limba si scrierea greaca. El adopta in timpul sejururilor sale la Olbia modul de viata grecesc si nicidecum cel scitic; participarea sa in cetatea greacd la misterele dionisiace antreneaza uciderea lui de catre sciti (4.78-80). Dupa episodul lui Anaharsis ucis pentru ca abandonase obiceiurile scitice, Herodot relateaza versiunea spartana, dupa care inteleptul scit fusese trimis in Grecia chiar de catre regele scitilor; Herodot o respinge insa ca fiind © poveste plasmuita de catre grecii insisi. Dupaé cum observa de-a lungul unei analize de detaliu Hartog, problema frontierei culturale e pusa astfel de Herodot prin cele doua episoade ale logos-ului scitic: (J) sfirsitul trist de care au parte Anaharsis si Skyles, sciti de obirsie aleasa; (2) povestea lui Salmoxis, personaj cu identitate incerta. Cele doua texte ofera doua abordari opuse despre frontiera: Anaharsis si Skyles ,,uita”, de fapt, frontiera dintre greci si sciti si suporta consecintele, ilustrind, 0 data in plus, puterea nomos-ului; dimpotriva,in episodul lui Salmoxis, grecii din Pont sint cei care fac totul pentru a nu putea ,uita” distanta care, in optica lor, ii separa de geti. Acest episod prezintaé o structurd mai bogata si mai interesanta: pe linga discursul categoric al grecilor din Pont, sustinind cd Salmoxis e un sarlatan, discurs prin care pretind ca stiu mai multe decit getii ingisi despre ei, se adauga o pozitionare directa a naratorului Herodot, care naruieste, de fapt, explicatia siguré de ea, dar si reductiva, datd de grecii din Pont, relansind problema identitatii personajului4Z, Prin urmare, Herodot recurge la doua tipuri de surse in digresiunea despre getii athanatizontes, a caror diferen{a si intentionalitate sint decisive pentru o mai buna intelegere a naratiunii despre geti: (1) intr-o prima faza, descrierea in stil direct a ritualurilor getilor, care trimit un mesager la fiecare patru ani la zeul lor Salmoxis si care, pe timp de furtuna, trag cu sageti impotriva cerului (sursa nenumita); (2) apoi, intr-o versiune raportaté de Herodot ca fruct al anchetei sale, povestea grecilor pontici, in stil indirect, dupa care Salmoxis ar fi fost sclavul lui Pitagora, inselindu-si compatriotii slabi de minte. Conform obiceiului sau, Herodot ofera versiuni alternative, preferind, de asemenea, sa asculte mai degraba grupuri decit un informator izolat, cum face si in cazul grecilor din Pont, in alte doua locuri din cartea a IV-a, Herodot mentioneaza versiuni ale acelorasi greci pontici; ne putem gindi, in primul rind, la olbienii din Pont, dar si la cizicienii din Hellespont. Chiar la inceputul logos-ului scitic, el expune trei legende diferite despre originea scitilor: prima este transmiterea destul de fidela a unei surse scitice (4.5-7); a doua este relatarea grecilor din Pont (4.8-10)42; in timp ce a treia, care probabil ii apartine, e prezentata ca fiind 0 poveste comuna grecilor si barbarilor. Trecerea de la prima la a doua (4.8) e astfel redata de Herodot: ,,Iaté ce zic scitii despre ei insisi si despre tinutul care se afla mai sus de ei, insa grecii care locuiesc in Pont (spun) astfel”, Helléndn de hoi ton Ponton oikeontes hdde; mai departe, ,,iata ce povestesc grecii care locuiesc in Pont”, tauta de Helléndn hoi ton Ponton oikeontes legousi (4.11). Aceste povestiri explicative despreobiceiurile si credintele altora, plaismuite de grecii din Olbia si din imprejurimi, prefigureazd o alta povestire, despre Salmoxis si Pitagora. E important sd subliniem ca cele trei povestiri mentionate mai sus pun intotdeauna in legaturd realitati indigene circumpontice (fie ele scitice sau tracice) cu personaje grecesti (Heracle, Pitagora) si insista, in modul cel mai explicit cu putin{a, pe superioritatea greaca fata de stupiditatea barbarilor, care fie resping obiceiurile elene (precum scifi), fie se lasd ingelati de ele si de doctrine indoielnice (precum tracii pacaliti de Salmoxis). Or, felul in care Herodot relateaza cele doua versiuni despre Salmoxis nu e deloc inocent, nici macar in primul caz. Daca face 0 descriere neutra despre sacrificiul uman, fard sd exprime nicio judecata (caci era vorba de un nomos specific), in cazul trasului cu sageti impotriva cerului, el nu se poate impiedica sa nu sugereze lipsa de ratiune a getilor, care indraznesc sa i se opund lui Zeus (,,cerul”). Rezervele lui Herodot fata de istoria legataé de nemurire sint, in schimb, evidente, fiind exprimate prin jocuri de cuvinte (héxousi... hexousi, epotheon... epentheon, pregatite de sympotai — comeseni, dar si betivi), ca si prin indoiala privind incaperea subterand2, Retinerile sint insa clare in privinta relatiei de dependenta Pitagora- Salmoxis, socotindu-l pe cel din urma cu mult anterior inteleptului din Samos. intre acesti termeni si expresii cu sensuri variabile, se instaureazd un joc in spatiul cadruia se inscriu, in egalaé mdsura, deriziunea si alteritatea22, Fata de prima versiune, relatind obiceiurile getilor, mai degraba seacdé, a doua farmeca atit prin structura povestirii, cit si prin stilul ei, presdrat de aprecierile grecilor pontici sau de cele proprii lui Herodot. Abandonind acest subiect pentru a reveni la expeditia lui Darius, fiindcd povestea despre Salmoxis i se pare plasmuita sau de neverificat, Herodot foloseste imperativul celei de-a treia persoane, chaireto, ,,s4 lasam asta”. La fel se intimpla atunci cind aminteste Cinturile Cipriote, a caror atribuire homerica o respinge: dupa ce enuntase doua versiuni, Herodot recursese la aceeasi expresie — ,,sa-]lisim acum pe Homer si Cinturile Cipriote”®. in acelasi mod, procedase in logosul despre Egipt: Herodot respinge relatarea grecilor de a intilni zeii in lumea de dincolo22 —, aratindu-se la fel de sceptic si in cazul legendei despre Heracle, in acelasi timp zeu, om si erou. Tronic si critic in acelasi timp, pentru Herodot, grecii spun multe si fara sa cerceteze, legousi de polla kai anepiskeptds, precum povestea naiva (euéthés) despre Heracle in Egipt, caci ea contrazice, crede el, atit firea (physis), cit si obiceiurile (nomoi) egiptenilor (2.45). Stratagema regelui Rhampsinitos de a-si prostitua propria fiicd pentru a-l regasi pe cel care-i furase comoara este pentru Herodot de necrezut, emoi me ou pista (2.121 e). Conform unei alte povestiri, acelasi Rhampsinitos ar fi coborit viu sub pamint, ,,acolo unde grecii cred ca ar fi Hadesul”, si ar fi jucat zaruri cu Demetra, care i-ar fi daruit un stergar aurit inainte de a reveni pe pamint (2.122). Herodot pastreazd aceeasi rezerva, lasind altora libertatea sé accepte sau nu aceste povesti egiptene, precizind totusi intr-o frazd-manifest ca ,,ceea ce-mi propun de-a lungul povestirii mele este sa astern in scris faptele pe care le-am auzit spuse de fiecare” (2.123). Conform demonstratiei detaliate a lui Hartog, trei termeni sint asociati in digresiunea geticd pentru a sustine interpretarea pitagoriciand: nemurirea, curajul si masa in comun™, Atunci cind grecii din Pont incearca sa inteleagd cine este Salmoxis si ritualul ciudat prin care gefii par sa ignore realitatea mortii, ei il vor cauta pe Pitagora, operind conform unei dialectici a apropiatului si a departatului; or, aceasta schema este destinata, inainte de toate, grecilor din Pont22, Pitagora, desi grec, e, de asemenea, foarte jndepartat in spatiu (in Samos, linga Ionia) si in timp, avind un comportament si o doctrina strani, ceea ce confera o ratiune in plus apropierii operate de grecii din Pont pentru Salmoxis. A-i pune in legatura pe Salmoxis si pe Pitagora este deci singurul fel de a-l traduce pe Salmoxis in greacd, de a-i marca distantele si de a-i construi alteritatea: Salmoxis e un om, fost sclav al lui Pitagora; defapt, nu e decit un sarlatan, cadruia nu i-a fost deloc greu sa-i prosteasca pe traci2®, Dar cum se incadreaz felul in care istoricul din Halicarnas il prezinté pe Salmoxis in ansamblul operei sale? Pentru Herodot, oricare ar fi obiceiurile proprii fiecdrui neam, toate popoarele par sa se adreseze acelorasi divinitati, care poarté insd nume diferite, fiind onorate, in mod distinct, de fiecare popor22. in mod curios, dupa cum arata Linforth intr-un studiu special, doar trei divinitati scapa identificarii herodoteene, spre deosebire de cazul celorlalte popoare »barbare” — de exemplu, zeii traci apar cu numele grecesti de Hermes, Ares, Dionysos, Artemis, in timp ce zeii scifi apar, in acelasi timp, cu nume grecesti si indigene. Cele trei divinitati care nu sint raportate la niciun zeu grec sint: Pleist6ros (zeu al tracilor apsinthieni), Kybébé (= Cibele) din Sardis si Salmoxis, toate trei desemnate in mod precis ca_,,divinitati indigene/locale” (theos epichorios sau daimon epichorios), indiciu al non-traductibilitatii lor28. Pleistéros (9.119: Pleistordi epichoridi thedi) si Salmoxis sint asociati sacrificiului uman, si de aici decurge dificultatea asimilarii cu un zeu grec; pe de alta parte, relatind incendierea cetatii Sardis de catre ionieni, Herodot mentioneaza printre distrugeri si sanctuarul lui Kybebé, pe care o numeste zeifaé a locului (5.102, hiron epichdriés theou Kybébes)=2. Ne aducem aminte, Salmoxis e si el desemnat de Herodot, la sfirsitul digresiunii getice, drept ,un zeu local de-al getilor’, daimon tis Getéisi... epichdrios (4.96). in plus, Salmoxis si getii sint pusi in legatura cu nemurirea (exact aspectul retinut de Herodot pentru excursul getic): or, acest detaliu transgreseaza, in mod clar, cea mai importantd distinctie a grecilor intre oameni si zei, reflectata in fnsisi termenii muritori si nemuritori. Caci, pentru greci, oamenii, muritori, sint opusi prin fire zeilor, ,,cei care sint vesnici” (hoi aei ontes), formind un neam diferit, nemuritorii (athanatoi, ambrotoi). Pentru Herodot, aceasta distinctie este cea mai importanta si transversala operei sale. Un ritual getic rar, relatat de catre Herodot din cauza felului curios al getilor de acomunica cu zeul lor Salmoxis, a primit din partea grecilor (din Pont) o explicatie conform propriilor lor categorii: transgresiunea separarii nete intre soarta oamenilor, ,,muritori”, si cea a zeilor, ,,nemuritori”. Prin urmare, getii si al lor Salmoxis au fost pusi in legaturd cu Pitagora, personaj deja celebru si avind o imagine ambigua, unde se amestecad recunoasterea infelepciunii cu o anumita deriziune pentru invataturile sale, referitoare la supravietuire si la nemurire®!, Grecii fi vad deci pe geti ca transgresind diferenta primordiala dintre zei si muritori, negind moartea si incetarea existentei; e vorba, mai degraba, de o imagine care are drept scop sa-i fixeze pe geti in cunoasterea greaca, trimitind la categorii grecesti si nicidecum la realitati getice, care ne ramin necunoscute. Religia getilor difera deci diametral (in relatarea lui Herodot) de ,,normalitatea” greacd, lucru care se verifica din nou printr-un alt ritual bizar, trasul cu sageti impotriva cerului pe timp de furtuna, inteles de Herodot ca o amenintare a lui Zeus grec. Imaginea despre traci si despre religia lor in literatura greacd se inscrie in acelasi tipar marcat durabil de alteritate. Astfel, in cadrul culturii grecesti, Tracia pare sa actioneze ca un pol contradictoriu; in sursele literare, religia tracicd apare ca inversul spiritualitatii grecesti clasice. Aceasta imagine datoreazd mult faptului ca getii, cei care traiesc mai sus de crestonieni, si trausii sint alesi de Herodot pentru a se distinge de opinia greacd comuna despre moarte. O astfel de schema anticd este, cu sigurantaé, responsabila de imaginea omniprezenta, chiar in epoca noastra, in numeroase comentarii ale modemilor, care sustin cu orice pret existenta unei spiritualitati tracice exceptionale®2. In cazul lui Salmoxis, incertitudinea asupra identitatii sale (om sau zeu?), dar si felul ciudat de a-i ,,trimite” un mesager ne indicé absenta traducerii. Alteritatea sa, intraductibila, este in plus redublata de celdlalt nume pe care anumiti geti i-] dau: Beleizis — nume care nu primeste nici el vreo explicatie din partea lui Herodot. Cel care la greci nu era decit un sclav e considerat de geti drept o fiintd divina — acesta e, in fond, subtextul ironic al povestirii grecilor pontici.Mentiunea herodoteana despre Pitagora ca sophistés (4.95) este una dintre primele pastrate in literatura greacd despre acest personaj deja legendar. Termenul avea atunci sensul de sophos, ,,invatat, jntelept”, fard deprecierea survenité ulterior in dialogurile platoniciene; dupa cum se exprima Herodot, Pitagora avea reputatia de a nu fi chiar ultimul dintre invatatii grecilor. Numai ca povestea grecilor din Pont respira o ironie nedisimulata fata de pretentiile lui Pitagora si ale discipolilor lui privitoare la o pretinsd teorie despre supraviefuire, soarta de dupa moarte si nemurire. Or, la intelectualii care il preceda pe Herodot sau ii sint contemporani si de la care avem pastrate referinte despre Pitagora (cca 570-480), observam aceeasi ambiguitate funciara, in care se combina recunoasterea intelepciunii samianului cu luarea in deridere a inva{aturii sale ca fiind ingelatoare. In secolul al V-lea si la inceputul secolului al [V-lea, reputatia lui Pitagora era deja cea a unui intelept fabulos si a unui maestru religios, considerat adesea insd si un sarlatan de seama, daca nu chiar primul dintre ei®2, Heraclit din Efes ii reproseaza astfel (catre 490) ca »invatatura multa nu-ti aduce intelepciune”, criticindu-i pe Hesiod si pe Pitagora, ca si pe Xenofan si pe Hecateu. inca si mai critic, el afirma despre Pitagora, fiul lui Mnesarchos, ca, desi practicase cercetarea mai mult decit toti ceilalti, totusi, dupa ce ar fi facut o alegere de scrieri, ,,si-a plasmuit o intelepciune proprie, o mare invatatura, un mestesug inselator”®4, La rindul sau, Xenofan din Colofon (cca 580-475) ironizeazd asupra metempsihozei®2 . Heraclit si Xenofan, originari din cetati aflate nu departe de Samos, reflecta ecoul gsi receptia imediaté a invataturii lui Pitagora in mediul intelectual ionian, poate chiar inainte de plecarea sa in Italia, Putin mai tirziu, poetul Ion din Chios (cca 490-422) crede in Elegiile sale ca sufletul lui Ferecide va avea o soarta fericité, dacd intr-adevar Pitagora, acest intelept ,,care-a vazut si invatat cunostin{ele tuturor”, avea dreptate in privinta supravietuirii sufletului. lon mai sustinea jnsad cd Pitagora ar fi pus in circulatie sub numele lui unele dintre poemele lui Orfeu®2, fiind, prin urmare, primul care-l acuzi_ pefilozoful din Samos de plagiat. Contemporanul sau, Empedocle (cca 494-434), lauda, la rindul sau, intelepciunea si forta mentala de neegalat ale lui Pitagora®8, Raportindu-se la contextul istoric al culturii arhaice, aceste mentiuni, care se adauga altor date despre doctrina samianului, ne araté ca, la acea epoca, Pitagora era deja vazut ca un infelept, probabil ca un maestru de infelepciune charismatic. Traditia ulterioara l-a plasat pe Pitagora in centrul unei pletore de filiatii intelectuale: intelepciunea din Orient; Homerizii din Samos; Charondas gsi Zaleukos, legiuitori din Grecia Mare; purificatorul Epimenide, preotul hiperborean Abaris, tracul Zalmoxis; orfismul si Orfeu; cei Sapte intelepti; Ferecide din Syros; ,,naturalistii ionieni” Anaximandru si Anaximene. E] este, in acelasi timp, calator prea invatat si vindecator, initiator (in mathémata) si ghicitor, filozof, plasat la originile ,,filozofiei italice”, inventator al conceptului de filozofie” si deci intiiul filozof®2. Lectura lui Mircea Eliade, autorul studiului care constituie, in zilele noastre, teza de referinté pentru cultul zeului get, intelege povestea grecilor din Pont ca atestind caracterul misteric al cultului lui Zalmoxis, prin incdperea subterana si coborirea in Infern (in care recunoaste un scenariu mitico-ritual de ocultare si de epifanie), dar, mai ales, printr-un mesaj escatologic. Prin aceasta interpretare, Eliade pare insd sd omitd faptul cd prezentarea in termeni pitagoricieni a credintelor getice (dar si a altor popoare, precum celtii, mai tirziu) depinde mai mult de conceptiile si de interpretarile autorilor antici care ne-au transmis aceste informatii, decit de o analogie reala. Fara a-si pune problema veridicitatii surselor (deja puse la indoiala de Herodot!), Eliade gloseaza conform propriilor sale categorii pe care le intelege ca fiind universale, pornind insa de la un text care nu este nimic altceva decit o constructie a grecilor din Pont, raportata cu ironie de Herodot, si nicidecum o relatare veridica despre credintele getice2., O lectura contextuala si atenté la ansamblul operei herodoteene, precum cea livrata de Hartog despre geti, dar mai ales despre scifi, afost criticata de W.K. Pritchett — desi tinta principala a atacurilor sale este Detlev Fehling, a carui tezd este, cu siguranta, excesiva si contestabila (el interpretase citarile de surse la Herodot drept creatii literare libere, iar Istoriile sale o fictiune totala)Z fntr-o maniera (neo)pozitivista si de pe pozitii partizane, Pritchett califica Le Miroir d’Hérodote drept simpla ,,teorie literara”. Prin urmare, el considera, in mod eronat, cartea lui Hartog ca prezentindu-l pe Herodot drept inventator, pe cita vreme istoricul francez este explicit atunci cind isi circumscrie studiul la Herodot calator al oicumenei gi rapsod al alteritatii, si nu la Herodot istoric al razboaielor medice, cel retinut, in general, de istoriografie. Pentru aceasta, Pritchett se straduieste in van sa dovedeasca veridicitatea relatarilor lui Herodot, raminind, in acelasi timp, prizonierul unei false alternative intre Herodot parinte al istoriei si sursd demna de crezare, pe de o parte, si Herodot mincinos si colportor de povesti frumoase, pe de alte parte. Daca ne limitam doar la pasajul despre Salmoxis, maniera sa de a_ respinge interpretarea lui Hartog tradeazd o abordare si o utilizare a unei literaturi dintre cele mai indoielnice22. Ecourile anterioare sau contemporane lui Herodot despre Pitagora ne fac si constientizim, de fapt, complexitatea unei epoci pentru care datele de care dispunem in prezent sint extrem de disparate. Am fi preferat astfel sé cunoastem intinderea $i contextul pasajului despre Zalmoxis din lucrarea pierduta a lui Hellanikos din Lesbos, Obiceiuri barbare, fragment transmis de mai multe lexicoane bizantine (din categoria Etymologika). in realitate, cunoastem foarte putin chiar despre viata si opera istoricului din Mytilene (cca 480 — activ pina la sfirsitul secolului al V-lea a.C.), opera abundentd, cu un caracter genealogic, mitografic, etnografic si cronologic. Hellanikos e prezentat uneori ca fiind nascut inainte de Herodot; in orice caz, ei erau contemporani, subiectele lor fiind, de multe ori, similare22, Cit despre Obiceiuri barbare (Barbarika Nomima), e dificil de stabilit daca ele depind de Herodot, sau invers. Singurul fragment citat sub numele lui Hellanikos din aceasta lucrare, cuprinzind aceeasi relataredespre Zalmoxis gi Pitagora, este confuz: el arata insd o corespondenta surprinzatoare cu textul lui Herodot, motiv pentru care problema intiietatii se pune de la bun inceput. Cine a scris deci prima data despre Salmoxis: Herodot sau Hellanikos? Dupa eruditul Porfir din Tir, filozof de epoca imperiala, Hellanikos ar fi compus Obiceiuri barbare folosindu-i pe Herodot si pe Damastes din Sigeion, dar in lexiconul Suda Damastes e considerat discipol al lui Hellanikos4, in general, dependenta lui Hellanikos faté de Herodot este acceptaté, ambii scriind despre obiceiuri specifice din Egipt, Scitia si Persia. Este posibil, in egala masura, cum propune Felix Jacoby, ca titlurile monografiilor mentionate sub numele lui Hellanikos sa nu fie decit niste titluri alternative ale unei singure lucrari etnografice, intitulata Obiceiuri barbare. Sa notam de la bun inceput ca acest fragment e pastrat si transmis de surse foarte tirzii, cdci primele productii lexicografice conservate in care este prezent dateazd din secolul al 1IX-lea bizantin2®, in plus, el apartine unei voci de tip scoliastic despre Zalmoxis, care asambleaza mai multe notite: —in prima, Zalmoxis e numit sclav al lui Pitagora, dupa cartea a 1V-a a lui Herodot, si scit (uz normal in epoca romana si in literatura bizantina); reintors la ai lui, i-ar fi invatat ca sufletul este nemuritor; — se adauga un fragment din Mnaseas din Patara, care-] identifica pe Zamolxis cu Cronos (F 23 Miiller = F 28 Cappelletto); — urmeaza apoi un alt citat: ,,Hellanikos spune in Obiceiuri barbare ca, devenind asemeni grecilor, [Zamolxis] introduse mistere (Hellénikos te gegonos teletas katedeixe) la getii din Tracia si spuse ca nici el nu va muri, nici cei de dupa el, ci cd vor avea parte de toate bunurile”. Citim pe urma povestea inselatoriei, identica celei a lui Herodot; un alt pasaj, introdus prin legousi de tines, ,,iar unii zic” (probabil grecii din Pont), vorbeste despre sclavia sa laPitagora, fiul lui Mnesarchos din Samos, despre eliberarea sa $i despre felul cum a imaginat inselatoria; Zalmoxis e situat tot jnainte de Pitagora, cu o formulare foarte apropiaté de cea a lui Herodot (alla poly proteros moi dokei ho Zamolxis Pythagorou genesthai)2, — la sfirgit, o alta notita: terizii si crobizii ,,(se) fac si ei nemuritori (athanatizousi); ei spun ca cei care mor merg sa locuiasca la Zamolxis si cd apoi se reintorc; ei cred aceste lucruri ca fiind jntotdeauna adevarate; mai fac sacrificii si benchetuiesc ca $i cum cel mort s-ar reintoarce”. E foarte greu de distins amploarea fragmentului lui Hellanikos. Textul relatat in lexicoane imediat dupa citatul din Hellanikos seamana uluitor cu cel herodotean. in plus, in FGrHist, Felix Jacoby a dat intreg textul din vocea lexicograficd drept F 73, dupa obiceiul sauZZ, caci el voia sé dea o idee despre contextul citarii. in consecinta, mai multi comentatori au considerat toate aceste pasaje prezente dupa citarea lui Mnaseas (dupa mine, diferite si puse impreuna de un compilator) ca provenind din istoricul din Lesbos, inclusiv ultimul, frecvent interpretat ca o atestare a credintei in metempsihoza a triburilor getice28, ceea ce este, desigur, foarte discutabil. Daca am pune in paralelZ2 textul din Herodot cu cel care apare in Etymologika bizantine — inclusiv citarea lui Hellanikos, extinsd de cea mai mare parte a comentatorilor la intreaga voce —, mi se pare evident ca este vorba de o reelaborare sub o forma abreviatd a textului herodotean, dar curatata de toate trasaturile dialectului ionian (in care scrisese Herodot). Coincidentele literale sint mumeroase, iar modificarile sint de cele mai multe ori neglijabile. in schimb, remanierea textului, pe linga reformularea expresiilor, a constat, in principal, in inversarea diferitelor pasaje, dind astfel comentatorilor modermi impresia cad ar fi vorba de informatii noi sau, cel putin, diferite de textul lui Herodot.in lumina acestei comparatii, sint inclinat si cred ca notita lexicograficd de epoca bizantina a fost rodul unui amalgam de informatii diferite, derivind, cel mai probabil, din culegeri sau lexicoane anterioare, si nu direct din cei trei autori citati. Intr-o prima faza, fiecare dintre acesti istorici fusese citat pentru o trasdtura principala atribuita lui Zalmoxis: Herodot (sclav al lui Pitagora, ,scit”, ,,nemurirea sufletului”); Mnaseas din Patara (Zalmoxis, identificat cu Cronos); Hellanikos (introducere de mistere la getii din Tracia). E vorba apoi de o reluare, sub o forma prescurtatd si remaniata, a relatarii lui Herodot (si nu a lui Hellanikos), uneori cu repetitii si schimbari de loc, formele verbale fiind substituite prin forme nominale. La sfirsit, este plasat un pasaj confuz unde nemurirea getilor este atribuita si altor doud popoare de aceeasi origine sau invecinate (terizii si crobizii), carora le mai sint atribuite obiceiurile funerare ale tracilor (Herodot 5.8). Cu alte cuvinte, fragmentul din Hellanikos se restringe exclusiv la pasajul in care este citat pe nume, tot ceea ce urmeaza derivind, in realitate, din relatarea herodoteana. Caci textul lui Herodot constituie, in orice caz, baza acestei notite, si nu cel al lui Hellanikos, pierdut, probabil, pentru totdeauna. Daca ne restringem doar la citarea lui Herodot, la inceputul vocii din lexicoane (singurul text verificabil dintre cei trei autori citati!), doud dintre cele trei informatii sint discutabile, daca nu de-a dreptul eronate: Zalmoxis ar fi fost ,,scit” si ar fi invatat despre »Memurirea sufletului”. Prin urmare, mi se pare extrem de improbabil ca ultima fraza despre terizi si crobizi sé poata fi atribuité lui Hellanikos. Presupun mai curind ca e vorba de un rezumat confuz din Herodot 4.94-95, adaugat de catre compilatori, caci: — nu cunoastem nimic similar (si aproape nimic altceva) despre obiceiurile celor doua populatii getice; dimpotriva, observam coincidente literale (athanatizousi; numele zeului) si de sens (a merge/a trai la Zalmoxis, in cazul celor care pier/mor) cu Herodot 4.94 despre acel tropos al getilor. Cit despre pasajul referitor la sacrificii $i ospetele date pentru ca mortii sa se reintoarca, e vorbade o transpunere neindeminatica din Herodot 4.96 despre invatatura pitagoriciana a lui Salmoxis. Secventa thyousi de kai eudchountai, mai fac sacrificii si benchetuiesc”, indica, in plus, o contaminare neindoielnica cu relatarea despre funeraliile tracilor (Herodot 5.8), care benchetuiesc facind tot felul de sacrificii (pantoia sphaxantes hiréia eudcheontai); —acelasi Herodot descrie obiceiurile tracilor care locuiesc mai sus de crestonieni, despre care se spune ca isi injunghie sotia favorita la moartea sotului. La $tefan din Bizant (secolul al VI-lea p.C.), acest rit este atribuit getilor, fiind vorba, in mod neindoielnic, de o confuzie®2, Un alt obicei ciudat, atribuit de Herodot trausilor (plinsete la nastere, manifestari de bucurie la inmormintari) si retinut pentru inversiunea remarcabilé pe care o aduce, e citat ulterior in mai multe rinduri, dar numele tribului se schimba mereu: trausi; Kausianoi; traci, in general; chiar crobizi intr-o culegere de paradoxa®| Nu trebuie si pierdem din vedere faptul ci avem de-a face cu un fragment caruia nu ii cunoastem nici intinderea, nici contextul, nici dependenta. Presupun ca o puternica alterare a avut loc in cursul transmiterii: absenta ionismelor in sursa lexicograficd certificd o operatiune de ,,normalizare” a textului lui Herodot (probabil inca din lexicoanele anterioare), concomitent cu abrevierea lui. Indeosebi in sursele ftirzii, numele si obiceiurile devin interschimbabile, iar confuziile abunda. in cele din urma, e putin important cine a fost primul care a scris despre Zalmoxis. in ambele cazuri, atit la Herodot, cit si la Hellanikos, regdsim aceeasi informatie, povestea grecilor din Pont, cea care face din Zalmoxis sclavul lui Pitagora si care se va bucura de o posteritate extraordinara in literatura greacd. Am totusi tendinta sa inclin balanta pentru anterioritatea lui Herodot. Mai mult, numeroasele ecouri in literatura greacd despre Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, se raporteaza — desi numele istoricului este citat extrem de rar — la textul herodotean, care a cunoscut intotdeauna o circulatielarga si s-a bucurat de o popularitate considerabila. Tot ce putem spune despre fragmentul lui Hellanikos este ca Zalmoxis era prezentat ca devenit asemenea grecilor (Hellénikos), deci aculturat si elenizat (din cauza sejurului sau la Samos) si de aceea introducind mistere (ritualuri grecesti prestigioase si exclusive) sau ceremonii religioase in Tracia; prin aceasta, tema dependentei getilor fata de greci e inca si mai puternica. Interesant este ca o prezentare similara fusese facuta de acelasi Hellanikos pentru indigenii din Lemnos: numiti Sinties, de neam trac, si putin numerosi, ei devenisera mixhellénes, tenmen care implica aculturatia lor, prin asimilarea unor trasdturi grecesti®2, $4 mai remarcim ci Zalmoxis pare sa fi fost prezentat de Hellanikos conform aceluiasi model herodotean al lui Anaharsis si Skyles, in spetd, introducind/practicind culte grecesti la compatriotii lor. Totusi, aceasta ultima informatie, dupa care Zalmoxis ar fi introdus mistere la getii din Tracia, ar putea fi si fructul compilatorilor, cdci teleté (celebrare, rit) devine un termen tehnic pentru a desemna cultele de mistere abia mai tirziu®. in epoca imperialé sau bizantina deci, 0 asemenea interpretare inifiaticd a povestirii devenise evidenta. De altfel, Zalmoxis e prezentat, atunci cind este citata cartea a IV-a a lui Herodot, ca intorcindu-se la ai lui si invatindu-i ca sufletul este nemuritor, sintagma care nu ii apartine nicidecum istoricului din Halicarnas. Avem asadar dovada sigura, cel putin in acest caz, ca ne aflam in fata unei lecturi de epoca bizantina (sau poate chiar romana) a pasajului herodotean. Aceste povestiri despre ingelatorii, oriunde s-ar fi petrecut ele, nu erau izolate in epoca sofistilor in care se plaseazd Herodot. Mai multi comentatori moderni cred ca este posibil ca pasajul herodotean despre geti sa fi fost deja cunoscut la Atena spre 425-420, caci un pasaj din Electra lui Sofocle (una dintre tragediile sale mai tirzii, de pe la 415 a.C., cind avea 85 de ani) ar putea fi infeles ca 0 aluzie la Salmoxis (4.95-96) sau la Aristeas din Prokonnesos (4.14-15), asa cum apar ei la Herodot; de fapt, aceasta identificare deriva din comentariile homerice ale lui Eustatiu din Salonic®4, Sofocle il pusese pe Oreste saspuna: ,,Am vazut deja multi intelepti care mor in vorbe desarte; ca pe urma, indata ce se intorc acasa, sa fie inca si mai onorati”. Fara a fi pe deplin sigur, pasajul sofoclean ar putea constitui primul ecou databil al povestirii pontice despre Salmoxis, amestec ironic de intelepciune si de inselatorie, dupa modelul maestrului sau presupus, Pitagora. Curind, incepind cu Hellanikos, dar si cu Platon si alti autori al cdror nume il ignoram, acest text al lui Herodot se va bucura de o posteritate extraordinara. El se plaseaza, indubitabil, la originea a doi topoi ai literaturii grecesti: primul este cel al getilor »care se fac nemuritori”, in timp ce al doilea da nastere legendei lui Zalmoxis, sclav al lui Pitagora. Merité insistat asupra faptului ca ultimul cliseu este, de departe, cel mai privilegiat de catre autorii greci. Textul lui Herodot constituie, de fapt, aproape tot ce stim despre obiceiurile si religia getilor: dacé materialul este foarte redus, utilizarile literare vor fi, in mod paradoxal, nenumarate. in acelasi fel, informatiile furnizate despre scifi in Herodot au determinat, si inca intr-o proportie si mai larga, o imagine particulara a acestui popor din nord in literatura antica, oscilind, dupa contexte si intentionalitati, jntre salbaticia singeroasa si simplitatea laudabila®2, 1.2. Descintecele tracului Zalmoxis: o fictiune platoniciana Primul ecou sigur al textului lui Herodot se regaseste la Platon, intr- un text ale carui interpretari sint extrem de numeroase. Dialogul Charmides®5, plasat in grupul primelor scrieri platoniciene (intre 399 si 390 a.C.), e construit in jurul notiunii de sophrosyné, ,,cumpatare”, »tetinere”. El poarté numele unchiului lui Platon, Charmides, care era, in acelagi timp, varul lui Critias, alt personaj important al dialogului si viitor sef al Celor Treizeci. Socrate e prezentat ca intorcindu-se de la Potideea, oras din Calcidica asediat de atenieni in preliminariile Razboiului peloponesiac; dialogul, relatat de Socrate, revenit la Atena in primavara anului 42922, e plasat intr-o palestra.inceputul este marcat de descrierea frumusefii tindrului Charmides, care-i tulbura pe toti la sosirea sa si, in primul rind, pe Socrate. Cum tindrul se plinge de durere de cap, Critias, in calitate de tutor, il intreaba pe Socrate daca nu stie cumva un leac (pharmakon). Socrate afirmd ca leacul pe care-I detine e compus dintr-o ,,planta”, phyllon ti, si dintr-un descintec, epdidé tis, ele nefiind benefice decit impreuna (155 E). Aceste incantatii, epdidai, sint cintece modulate (prefixul epi + Oidé, ,,cintec”) si acte orale care au ca destinatar intotdeauna oamenii si bolile lor, in contextul terapeutic al medicinei traditionale grecesti. Insistind asupra faptului ca descintecul (epdidé) respectiv nu poate vindeca separat capul (156 B), Socrate angajeaza o discutie despre bunii medici: dupa ei, pentru a ingriji ochii, trebuie ingrijit si capul; mai mult, capul nu poate fi vindecat fara corp, cdci regimul (diaita) priveste intreg corpul (156 BC). fn acest moment, Socrate se concentreazd asupra descintecului, esential pentru vindecare. Pretinzind ca l-a invatat in armatad, de la un medic trac, unul dintre discipolii lui Zalmoxis care, ,zice-se, (se) fac nemuritori” (hoi legontai_ kai apathanatizein), Socrate prezinté astfel discursul detinatorului trac al descintecului (156 D — 157 C): medicii greci au dreptate sd ia in considerare intreg corpul, dar, dupa Zalmoxis, »regele nostru, fiind zeu” (ho hémeteros basileus, theos on), la aceasta (raportul ochi-cap-corp) se adauga faptul ca sufletul nu poate fi vindecat independent de corp. Ignorind acest principiu, medicii greci sint neputinciosi in fata celor mai multe boli. Asa cum capul este pentru ochi, tot astfel este sufletul pentru corp si pentru persoana izvorul de unde decurg lucrurile bune, ca si cele rele. Remediul ar consta in anumite descintece, care sint rostirile frumoase, logoi kaloi, si care fac sd se nasca in corp cumpatarea, s6phrosyné, prima aparitie a acestui concept in jurul cdruia este construit dialogul. invatindu-l acel descintec, medicul trac l-ar fi avertizat pe Socrate sd nu jngrijeasca capul inaintea sufletului pacientului si sd nu separe cele doua vindecari; iar Socrate i-ar fi jurat sa nu incalce aceasta regula, nici pentru banii, nici pentru nobletea, nici pentru frumusetea cuiva.Prin urmare, Socrate propune sd supund mai inti sufletul lui Charmides descintecelor tracului, inainte de a-i administra leacul, acest lucru implicind faptul sd nu posede deja, in suflet, aceasta sophrosyné, cum pretinde de la bun inceput Critias: in acest caz, n-ar mai fi nevoie de descintecele lui Zalmoxis sau de cele ale hiperboreanului Abaris, iar Socrate ii va putea da imediat leacul pentru cap (158 BC). Dupa aceasta introducere care functioneazd, desigur, ca un pretext — durerea de cap a lui Charmides, descintecele atribuite medicului trac si, in fine, aparitia conceptului de sdphrosyné -, intram in substan{a dialogului: Socrate, ca un medic, mai precis ca un medic al sufletului, il intreabi pe Charmides daca posed sdphrosyné. in fata raspunsului retinut al tindrului, ii cere sa-i defineasca aceasta virtute. Or, de trei ori la rind, incercarile lui Charmides sint respinse de Socrate: s6phrosyné nu e nici ,,starea de liniste” (hésychiotés tis, 159 B), nici ,rusinea” (aidds, 160 E), nici ,faptul de a face ceea ce-l priveste pe fiecare” (to ta heautou prattein, 161 B). Cum ultima definitie fi apartine, de fapt, lui Critias si este slab sustinuta de Charmides, tutorele sau intra in joc si modifica, dupa fiecare refutatie a lui Socrate, definitia: sdphrosyné este ,,actiunea care produce binele” (hé ton agathon praxis, 163 E), ,,cunoasterea de sine insusi” (to gigndskein heauton, 164 D) sau, in fine, are drept obiect propriu, in acelasi timp, pe ea insdsi si toate celelalte stiinte (166 C). O atmosfera stranie planeazd asupra acestui dialog, care se sfirseste aparent intr-o aporie (aporia, 169 C); Socrate se declara chiar iritat ca descintecul invatat de la trac nu ar fi de nicio valoare practica (175 D). intrebindu-] din nou pe Charmides daca poseda deja s6phrosyné — neavind deci nevoie de descintec —, tinarul i-] cere totusi, iar Critias ii porunceste sd se supuna descintecului lui Socrate si sa-i urmeze invatatura. Verbul folosit pentru a-i califica pe tracii cdrora Zalmoxis le este »rege si zeu” este un supracompus, apathanatizein, tot in legatura cu nemurirea; el dovedeste, indubitabil, originea herodoteand a povestirii, in pasajul despre getii athanatizontes si zeul lorSalmoxis®2, Prefixul apo- al verbului (care apare sub forma athanatizein la Herodot) indica incheierea actiunii, insistind, in acelasi timp, asupra efectelor; prefixul serveste in plus la intarirea sensului, care este tranzitiv si implica un caracter activ82, Acest pasaj din Charmides despre Zalmoxis gsi descintecul atribuit medicului trac va avea parte de o traditie destul de bogata, care se va dezvolta independent de povestirea lui Herodot®, ca si de o lunga istorie de interpretari din partea modernilor, unii incintati, alfii intrigati sa descopere acest straniu personaj la Platon2. Dupa cum am vazut deja, intr-un al doilea pasaj despre descintecul tracului, Zalmoxis si Abaris apar impreuna ca posesori de descintece. Abaris, alta figuré din nord si intelept legendar venit de la hiperboreeni, este si el prezent la Herodot (4.36): un indiciu in plus ca atribuirea de descintece acestor doud figuri ale Septentrionului nu este decit un exercitiu platonician, un pretext pentru promovarea propriilor idei, pornind de la motive culese, in acest caz, din textul herodotean. Dimpotriva, modernii vor da, cel mai adesea, crezare acestor mentiuni, cum este cazul, in zilele noastre, cu teoria tenace despre 0 influenta samanica venita din nord, mai precis prin aceste doua figuri ale marginilor septentrionale, Zalmoxis si Abaris. La fel de raspindita este interpretarea pasajului ca prima atestare a psihoterapiei (sufletul si trupul, impreuna in vindecare), intr-o viziune care se raporteaza, in Occident, mai degraba la evolutiile contemporane despre caracterul »stiintific” al medicinei pozitiviste. Mai mult, in Romania si Bulgaria, acest text a fost de mult apropriat de discursul nationalist care se reclama de la descoperirile si renumele stramosilor22. Recent, Luc Brisson a propus sd vedem aici existenta a doud mijloace terapeutice de mostenire indo-europeana, in cadrul unei medicine tripartite23, teza care, in ceea ce priveste referentul get, nu se bazeaza pe nicio informatie concreta, fiind de nesustinut. Ipoteza sa pleaca de la tezele lui E. Benveniste si B. Sergent, presupunind existenta unui mit al scolii medicale in vechea Grecie (Pindar, Pyth. 3.47-53: descintecemolcome, malakais epaodais; leacuri, pharmaka; incizii, tomais) ca in Iranul avestic (Cuvint divin, planta, cutit) si in India vedica (incantatii, plante, chirurgi). Dupa Brisson, medicul trac se reclama de la ,,Scoala” lui Zalmoxis, unic zeu al getilor si rege magician, care asigura, prin incantatii, nemurirea in care credea poporul sau. Vazind aici o practica religioasd reala a getilor (a ingriji trupul si a asigura nemurirea sufletului prin incantatii), tezd pe care nu o impartasesc defel, Brisson observa totusi tratamentul diferit atribuit descintecelor de catre Socrate: rostirile frumoase zamislesc in suflet sophrosyné. Brisson crede ca este foarte probabil ca Socrate sa fi intilnit medici traci care se reclamau de la Zalmoxis, data fiind proximitatea geografica a Potideei, fara a lua insa in seama distanta considerabila fata de regiunea getilor, care se afla tocmai la celalalt capat al Traciei. in cele din urma, contrar lui M.-F. Hazebroucq, ultima comentatoare a dialogului Charmides, si atitor altora, care cred puternic intr-un fond real, mai precis, samanic, sau chiar inifiatic, al mentiunii lui Zalmoxis (si a lui Abaris) — discursul lui Zalmoxis oferind o dimensiune misticé gsi implicind conceptia salvarii individului —, eu prefer sd vad aici un artificiu literar, o fictiune pentru a legitima sau a stimula un motiv care e pur platonician. Nu era vorba, cu siguranta, de prima operatiune de acest gen, de vreme ce autorii crestini vor utiliza chiar acest text pentru a ilustra teza dependentei lui Platon (si a culturii grecesti) fata de filozofia barbarilor. in mod similar, in platonismul epocii imperiale si, mai ales, in neoplatonismul Antichitatii Tirzii, cind Platon va fi strins legat de intelepciunile negrecesti, descintecele tracului Zalmoxis reapar — de aceasta data insa, descintecul este atribuit zeului, si nu medicului su trac™, indiciu al unor lecturi si intelegeri diferite. Suprematia sufletului asupra trupului este, desigur, o tema platoniciana, la fel ca si ,,rostirile frumoase”. Caci regasim si in alte locuri acelasi primat al sufletului, in ceea ce priveste virtutea: sufletul, atunci cind este bun, da, prin propria virtute, desavirsire trupului, si nu invers22. O opozitie este stabilita de catre Socrate intrea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.impostori, care pretindeau ca ar fi coborit in Hades gi ar fi revenit; el persifla, astfel, reinvierea, pe care 0 considera o poveste miraculoasa, jn care nu pot crede decit femeile, copiii si cei sdraci cu duhul. Origen reia, punct cu punct, fiecare acuzatie a lui Celsus, intr-o dubla intentie paralela, aceea de a respinge si aceea de a demonstra22, Spirit conservator, Celsus susfinea preeminenta traditiilor etnice (patrioi nomoi) asupra credintei, in timp ce pentru Origen cea care primeaza este convingerea personalad. Celsus nega orice autenticitate si adevar doctrinelor evreiesti — prin urmare si ale crestinilor, care ar fi tradat si abandonat pina si pseudotraditia iudaica. Pentru Origen, in schimb, crestinii sint considerati cei mai buni dintre evrei, sau chiar filozofii lor, precum brahmanii printre indieni; ne amintim de textele unde evreii erau vazuti ca filozofi ai sirienilor. fn aceasta optica, filozofia evreiasca ar fi mai profunda si mai veche decit toate celelalte282, scrie Origen in conformitate cu traditia apologeticd crestina, mostenitoare, la rindul ei, a unei bogate literaturi apologetice iudaice de expresie greaca. Prima acuzatie a lui Celsus viza, ne amintim, catabazele legendare ale lui Zamolxis, Pitagora, Rhampsinitos, Orfeu, Protesilaos, Heracle si Tezeu, cu care asem4na episodul reinvierii lui Cristos283, Respingind aceasta alaturare, Origen reia exact acelasi procedeu retoric: ,,De vreme ce acela care spune acestea este iudeu, sa-i réspundem ca unui iudeu pentru a-l apara pe Iisus al nostru, facind acelasi lucru cu privire la Moise: citi altii au povestit asemenea minuni, precum Moise, pentru a convinge auditorii sai naivi, profitind de aceasta impostura? Evocarea lui Zamolxis, a lui Pitagora si a povestilor miraculoase despre ei ar conveni mai bine unuia care nu crede in Moise decit unui iudeu, prea putin interesat de povestile grecilor (tas Hellénon historias)”224, El denunta astfel fictiunea literaré a personajului iudeu al lui Celsus, atit de bun cunoscator al culturii grecesti: cdci legenda lui Zamolxis, necunoscuta poporului lui Moise, nu este decit 0 poveste greacd, intr-un ecou la ironiile lui Herodot.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.mitologie, apelind la diferitele explicatii euhemeriste sau stoice despre venerarea zeilor, presupusi a fi fost oameni exceptionali din vechime, sau chiar simpli impostori, insa, in orice caz, muritori. Facind in Elogiul lui Constantin (366 p.C.) un tablou al religiei pagine si al evolutiei sale (politeism, sacrificii umane, idolatrie), Eusebiu din Cezarea insista asupra divinizarii animalelor si, mai ales, a oamenilor, toti acesti zei nefiind la origine decit muritori (thnétous... andras). El insista asupra criticii principale a crestinilor, dupa care grecii si barbarii pagini nu il adoré pe Dumnezeu, ci creaturile acestuia. Lista pe care o da este interesanta prin aladturarea propusa: Melgart si Ousoros la fenicieni, Dousares si Obodos la arabi, Zamolxis la geti, Mopsos la cilicieni, Amphiaraos la tebani. Daca primele patru nume se refera la divinitati incd populare, adorate chiar in regiunea de activitate a episcopului, ultimele trei provin din surse literare, in care asocierea lor era aproape canonica, dupa cum putem vedea in cazul prezentei acelorasi figuri la Celsus (care ataca insa cultul crestin); ar putea fi vorba, de fapt, de o preluare si o dezvoltare a pasajului similar din Origen. fn plus, Eusebiu mai relatase si despre sacrificiile umane la greci, traci si scifi, vazute ca marci ale idolatriei extreme. Elogiul lui Constantin, lucrare de circumstanta, in doua parti (elogiul era urmat de apologia crestinismului), se inspira pe larg dintr-un tratat anterior (333), Theophania, aproape in intregime pierdut, din care se cunosc doar citeva fragmente in greacé. Din fericire, o versiune siriaca a tratatului a fost descoperita la inceputul secolului al XIX-lea in mindstirea copta Deir es Suryan din desertul Nitria din Egipt, fiind vorba de cel mai vechi manuscris siriac conservat. fn el se precizeaza ca traducerea siriaca a fost terminata de Ja’kob din Urhai/Edessa (azi Urfa, Turcia), oras din Mesopotamia, in februarie 411 (deci destul de devreme). Putem citi aici o alta versiune a aceluiasi pasaj despre divinizarea muritorilor, insd in urma traducerii, getii sint deja confundati cu gotii22!, popor care devenise de mult o amenintare in regiunea balcanicé. Sintagma care ne intereseaza este redata astfel: w-hnwn Gwtyn I-Zlmkwsyn, ,,fiii gotilora You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.Sd incheiem cu un alt tip de transmitere a traditiei literare antice: printre textele alese in Antologia lui Stobaios, la inceputul secolului al V-lea, enorma culegere care foloseste florilegii tematice si repertorii alfabetice, gasim un fragment al lui Favorinus despre Zalmoxis, sclav al lui Pitagora (in sectiunea despre sclavi si stapini), dar si pasajul lui Platon despre Zalmoxis (in sectiunea despre sanatate), in care insa ,,medicii” (iatrdn) traci ai lui Zalmoxis sint transformati in ,,cetateni” (politon)224, Copieri, recopieri, deformari si reutilizari de surse ne dau o idee despre fenomene pe care le putem altfel doar presupune si despre care avem 0 imagine mai concludenta abia in epoca bizantina propriu-zisa, incepind cu perioada de turnura a transliterarii, cind o noua selectie de texte va fi decisiva pentru starea documentatiei de care dispunem in prezent. 218 J.A. Philip, ,The Biographical Tradition-Pythagoras”, TAPhA, 90, 1959, pp. 185-194; R. Cuccioli Melloni, Ricerche sul pitagorismo. I. Biografia di Pitagora, Bologna, 1969 (Zalmoxis, pp. 23-24). Chiar daca Iamblichos amplifica si redistribuie uneori materialul, el si Porfir urmeaza un model comun: de la nastere pind la sosirea la Crotona; instalarea la Crotona; mirabilia; paideia; moartea lui Pitagora (B. Centrone, Introduzione a i Pitagorici, pp. 12-21). Diferitele trasituri ale traditiei antice sint responsabile de multiplicitatea imaginilor lui Pitagora: miscare religioasa, sect sau confraternitate, partid politic, scoala filozofica, scoala stiintifica (mai precis, matematica). Dupa cum observa Burkert, Lore, p. »Materialul pare sa se potriveasca in tiparul pe care fiecare cercetator il cauta”. 219 Cum arata C. Macris, Le Pythagore des néoplatoniciens, I, pp. 195-196. 220 Hermippos din Smirna, FGrHistCont 1026 F 24 = F 21 W. (Diogene Laertiu 8.41). Com.: P. Corssen, ,,Der Abaris des Heraklides Ponticus. Ein Beitrag zu der Geschichte der Pythagoraslegende”, RhM, 67, 1912, pp. 42-43; A. Delatte, Vie de Pythagore, pp. 154-159, 194, 245; I. Lévy, La légende de Pythagore de Gréce en Palestine, Paris, 1927, pp. 129-133; A. Dieterich, Nekya, Stuttgart3, 1969, pp. 129-130, W. Burkert, ,,Das Proémium des Parmenides und die Katabasis des Pythagoras”, Phronesis, 14, 1969, pp. 25-26; Burkert, Lore, pp. 155-156; Wehrli, DSA, Suppl. I, 1974, pp. 56-57; Eliade, ZGH, pp. 34-35; Hartog, Miroir, pp. 186- 187; J. Bollansée, FGrHistCont IV A 3, pp. 263-276. Acest biograf mai scrisese despre Pitagora, magi si legislatori; vezi J.-P. Schneider, s.v. Hermippe de Smyrne (H 86), DPhA, III, 2000, pp. 655-658. 221 Hermippos din Smirna, FGrHistCont 1026 F 21 (Flavius losephus, C. Ap. 1.165); Origen, C. Celsum 1.15; Burkert, Lore, p. 157 si n. 204; Wehrli, DSA, Suppl. I, 1974, p. 59; Hartog, Miroir, pp. 186-187. Idealizarea evreilor: Teofrast (Porfir, De abst. 2.26: un popor de filozofi); Megasthenes (Clement, Strom.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.Antiquity, Oxford, 1989, pp. 25-29. 253 Capitolele 14-15: H. Jager, Die Quellen des Porphyrios in seiner Pythagoras- Biographie, Diss., Ziirich, 1919, pp. 33-34, 38-40; N. Sacerdoti, ,,A proposito delle fonti di un passo di Porfirio (Porph. Vita Pyth. 14-17)”, in In memoriam Achillis Beltrami miscellane philologica, Genova, 1954, pp. 213-215. 254 Porfir, VP 14-15 (reluat partial de Chiril din Alexandria, C. Jul., VI 208 Aubert [PG, 76, col. 820 B]). 255 in secolul al X-lea, Ibn al-Nadim, Kitab al-Fihrist, 1, 253 Fligel (Porfir, T 3 a Smith = F 194 a); I, 245 Fliigel (Porfir, F 194 b Smith); cf. si B. Dodge, The Fihrist of al-Nadim. A Tenth-Century Survey of Muslim Culture, New York- Londra, 1970, p. 590. 256 fn Vietile medicilor. Text arab gi trad. germ. la F. Rosenthal, ,,Arabischen Nachrichten tiber Zenon den Eleaten”, Orientalia, 6, 1937, pp. 41-56 (= Greek Philosophy in the Arab World. A Collection of Essays, Londra, 1990, pp. 21-67) (F 207 a Smith). Mai vezi A.-Ph. Segonds, ,,Les fragments de Vhistoire de la philosophie”, in E. Des Places, Porphyre. Vie de Pythagore. Lettre 4 Marcella, Paris, 1982, pp. 168-175; R. Walzer, ,,Porphyry and the Arabic Tradition”, in Entretiens Hardt XII (Porphyre), Geneva, 1966, pp. 282-283. Gratie traducerilor arabe, stim c4 Porfir scrisese despre Anaharsis si Abaris (F 203 a Smith). in alte texte arabe apare ,Anaharsis scitul” sau chiar ,Anaharsis slavul”, cf. G. Strohmaier, ,,Vélker und Landeramen in der __ griechisch-arabischen Ubersetzungsliteratur”, Philologus, 118, 1974, p. 267). 257 J. Dillon, s.v. lamblichos de Chalcis (I 2), DPhA, III, 2000, pp. 824-836; D.J. O'Meara, Pythagoras Revived..., pp. 30-52; L. Brisson, A.Ph. Segonds, Jamblique. Vie de Pythagore, Paris, 1996, pp. XVII-LXX. 258 E. Des Places, Porphyre..., pp. 11-12; vezi si P. Cox, Biography in Late Antiquity. A Quest for the Holy Man, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1983; M.J. Edwards, ,,Two Images of Pythagoras: lamblichus and Porphyry”, in HJ. Blumenthal, E.G. Clark (eds.), The Divine Iamblichus. Philosopher and Man of Gods, Londra, 1993, pp. 159-172. Problema surselor: W. Bertermann, De Iamblichi Vitae Pythagoricae fontibus, Diss., Strasbourg, 1913, pp. 17-18. Insistenta pe contextualizarea lucrarii: C. Macris, Le Pythagore des néoplatoniciens. Recherches et commentaires sur Le mode de vie pythagoricien de Jamblique, Diss., Paris, EPHE, 2004. 259 Iamblichos, DVP XXIII, 103. A. Delatte, Essai..., p. 28, il vede ca sursa pentru catalogul nomotetilor pe Aristoxenos din Tarent; dupa Z. Petre (Practica, pp. 166-167), traditia despre Zalmoxis ca legislator inspirat de Pitagora ar deriva cel mai probabil din cercul lui Philolaos. 260 Iamblichos, DVP XXX, 173; E. Rohde, Kleine Schriften, II, Tibingen-Leipzig, 1901, p. 158; G. Staab, Pythagoras in der Spdtantike. Studien zu De vita Pythagorica des Jamblichos von Chalkis, Miinchen-Leipzig, 2002, p. 348; Z. Petre, Practica, pp. 165-166. 261 Precum reafirma imparatul Iulian (Caes. 327 CD) ceva mai tirziu; el era un admirator al lui Iamblichos. 262 Acest popor este prezentat de surse fie ca ilir (Stefan din izant, s.vv. Bégis sia You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.relatia cauzala dintre vitejia getilor si credinta lor in nemurire (Practica, pp. 81- 82). 298 R. Goulet, s.v. Hermeias d'Alexandrie (H 78), DPhA, III, 2000, pp. 639-641; D.J. O’Meara, Pythagoras Revived..., pp. 119-141. 299 Vezi L. Bieler, THEIOS ANER. Das Bild des ,,Géttlichen Menschen” in Spéitantike und Frithchristentum, |-II, Viena, 1935-1936; M. Dzielska, , ll «theios aner»”, in I Greci, 113, 1998, pp. 1261-1280. 300 Hermias din Alexandria, Schol. Plat. Phaedr. 274 C (p. 253 Couvreur), cf. Platon, Charm. 156 DE; nicio referire insa la Pitagora in Fedru. Vezi D.J. O'Meara, Pythagoras Revived..., pp. 124-128 (natura revelata si soteriologica a filozofiei); H. Bernard, Hermeias von Alexandrien. Kommentar zu Platons »Phaidros”, Tiibingen, 1997. 301 Stobaios 4.19.43 si 4.37.23; R. Goulet, s.v. Jean Stobée (J 2), DPhA, II, 2000, pp. 1012-1017.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.hiperboreanul222, fara a fi pus in legatura cu Pitagora; Cosmas relua, de fapt, o scolie din Ps.-Nonnos (secolul al VI-lea, comentarii la Grigore din Nazianz), dupa care Abaris venea din nord si calatorise in Grecia, unde daduse oracole. fntr-un alt comentariu, anonim, la aceleasi poeme (Scholia Clarkiana, cel mai tirziu din secolul al X- lea), derivind din scoliile precedente, identificarea lui Zalmoxis cu hiperboreanul calator in Grecia este deja totala210, O a doua categorie cuprinde lexicoanele de epoca bizantina: in multe dintre ele, notite de origini diverse se referé la Zalmoxis, desi nu putem identifica intotdeauna nici sursele, nici Jlantul transmiterii24+, in secolul al VI-lea, in imensul sau lexicon (in care rezumase lexicul lui Diogenianos din Heracleea Pontica, gramatic din epoca lui Hadrian), Hesychios din Alexandria il citeaza in mod expres pe Herodot, mai precis povestea grecilor din Pont despre Zalmoxis gi Pitagora, oferind o versiune aproape literala, dar destul de redusi22, intr-o culegere pierduta, compusd in a doua jumatate a aceluiasi secol, Repertoriu de nume sau catalog al oamenilor celebri in cimpul culturii, Hesychios Illustrios din Milet il mentiona in notita biografica despre Pitagora pe sclavul séu Zalmoxis; sursa sa trebuie sa fi fost identicd cu cea folosita de Diogene Laertiu, dat fiind ca include aceeasi echivalare a lui Zalmoxis cu Cronos243, Datorita interesului pentru prezenta lui Zalmoxis in lexicoanele bizantine, am ajuns sa ma interesez treptat de cele inca inedite: asteptarile mele, destul de sceptice la inceput, au fost cu mult depasite de rezultate24, Am plecat de la o nota marginal a editoarei culegerii Suda, Ada Adler, dupa care vocea Zamolxis ar proveni din Synagogé lexe6n chrésim6n (Culegere de cuvinte utile), o compilatie lexicografica de la sfirsitul secolului al VIII-lea — inceputul secolului al IX-lea, dependenta de asa-numitul Lexicon al lui Chiril. Notita in discutie are o structura scoliasticd, unde amesteca diverse materiale, desi citeazd doar numele a trei autori: Herodot, Mnaseas si Hellanikos. O regasim aproape identica, intrucit diferentele sinta You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.mai curind, de o notita gramaticala, banala intr-o asemenea lucrare, dar neinteleasé de compilatorul lexiconului Suda: inselat de forma genitivului, in -idos, acesta a facut din Zamolxis un ,,nume de zeita” (onoma theas)=25, Folosirea a doud notite provenind din doua surse diferite (Synagogé si Ambrosianum) face ca in Suda sa existe, de altfel, doud voci Zamolxis. Symeonis Etymologicum, lexicon gi el cvasiinedit, isi datoreaza numele compilatorului sau din prima jumatate a secolului al XII-lea, gramaticul Symeon. fntr-o forma mai scurti, el apare in douad manuscrise din secolul al XIV-lea, Vindob. gr. 131 si Parm. 2139, purtind titlul de etymologikon Symeon tou megalou grammatikou; catre sfirsitul secolului al XII-lea, el va fi insd amplificat intr-o versiune care este conservata de alte doua manuscrise, Laur. S. Marci 303 si Voss. gr. Q 20, ambele din secolul al XIII-lea, sub numele de Marea gramatica”, megalé grammatiké. Cele doud versiuni prezinta fiecare, pentru lemma despre zeul getic, aceeasi declinare la genitiv — Zamolxis: klinetai_ Zamolxidos228. Symeon retinuse din Genuinum doar numele personal, indicind declinarea pe care o considera corecté. De fapt, declinarea in -idos este cea mai utilizaté pentru Zalmoxis in literatura de expresie greacd, numele discipolului lui Pitagora fiind declinat ca al unui substantiv in -is de a treia clasa (care sint, mai ales, de gen feminin)=22. Existé ins si alte exemple de declinare, ilustrind o anumita incertitudine (dat fiind ca era un nume barbar), insa si traditii diferite, in -ios, in -eds, chiar in -ou, care ar justifica deci aceasta notita gramaticala228, Gramaticul Choiroboskos (secolele VIII-IX), comentind canoanele flexionale ale lui Theodosios din Alexandria (secolul al V-lea), da astfel mai multe reguli pentru al VIl-lea canon (Ho Paris tou Paridos)=22, reguli la care se va referi, printre altii, Planudes. Maximos Planudes (cca 1255-1305) este cel mai de seama reprezentant al ,,Renasterii” Paleologilor. Printre intensele sale activitati filologice si, mai ales, gramaticale (autor al unui dialog despre gramatica, al unor lucrari despre sintaxa, verbe gi aticisme),a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a) epoca antica tirzie (secolul al [V-lea — mijlocul secolului al VII- lea), cind educatia de tip clasic continua. fn aceasté perioada, numarul surselor pentru Zalmoxis raémine extrem de ridicat, desi acest fenomen tine mai degraba de o reutilizare a unor traditii anterioare; b) asa-numita ,epoca obscura” (mijlocul secolului al VII-lea — mijlocul secolului al [X-lea), caracterizaté printr-o restringere drastica a creativitatii intelectuale in toate sectoarele=42, in mod similar, cunoastem acum foarte putine surse pentru Zalmoxis, iar confuziile comentatorilor poemelor lui Grigore din Nazianz, care-1 identifica pe Zalmoxis cu Abaris, sint cum nu se poate mai sugestive in aceasta privinta; c) dupa aceasta ,,Dark Age” (secolele VII-VIII) si criza iconoclasta, asistém la 0 concentrare a puterii, elitelor si mijloacelor culturale la Constantinopol, care explicd Renasterea bizantind sau, dupa Paul Lemerle, epoca enciclopedismului (mijlocul secolului al [X-lea — jnceputul secolului al XI-lea). Ea se caracterizeaza prin tendinta de a ordona totul, determinind publicarea de diverse tratate, transliterarea textelor, acumularea in toate domeniile, organizarea traditiilor culturale proprii gsi redactarea unor lucrari de sistematizare (fenomen perceptibil in cazul patriarhului Photios si al lucrarii lexicografice Suda). In aceasti epoca, nu e surprinzator cad numaram mentiunile cele mai numeroase ale lui Zalmoxis intr-o varietate de surse, mai ales lexicografice si gramaticale; d) o alta perioada creativa, in secolele XI-XII, cind simpla acumulare face loc aproprierii mimetice si comentariului. Cazul lui Eustatiu este elocvent: in intinsa sa opera, Zalmoxis apare de nenumarate ori, de fiecare data pornind de la texte antice, care sint destul de diferit interpretate; intr-un spirit similar se inscriu povestirile parodice ale lui Nikephoros Basilakes si Niketas Eugenianos, creatii libere pornind de la textul lui Lucian. Dupa aceasta epoca, urmeaza ultimele secole de inflorire a literaturii bizantine, cind se inscriu extrasele si lucrarile cu caracter gramatical, in cadrul scoliia You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.fi varianta greacd a lui Zalmoxis; Crisan, Spiritualitatea, p. 367 (,Marea- Zeita”...). Vezi acum D. Dana, ,,La «déesse Zalmoxis»?: une notice étrange de la Souda”, Orma, 1, 2004, pp. 76-83. 326 Etym. Symeonis/Magna Grammatica [inedit], s.v. Zamolxis (Z 8). 327 Platon, Charm. 156 D si 158 B (ecou latin la Apuleius, Apol. 26); Lucian, Scytha 4; Hipolit din Roma, Ref. 1.25.1; Iulian fmparatul, Sall. 244 A si Caes, 309 C (ecouri din Platon, Charm. 156 D); Stobaios 4.37.23 (= Platon, Charm. 156 D); Agathias din Myrina, Hist., Prooim. 3; Lexicon Ambrosianum [inedit], s.v. Zamolxis; Leon Diaconul, Hist. 9.6; Eustatiu, Ad Odyss. 1615 (9.65); traditia lexicografica a lui Planudes (vezi mai jos); Ps.-Eudocia, Viol. 412. Mai trebuie adaugat dativul, mereu in -idi, atestind genitivul in -idos: Lucian, Jupp. Trag. 42; Hermias din Alexandria, Schol. Plat. Phaedr. 274 C; Photios, Bibl., cod. 166, 110 a. 328 (1) in -os, declinare ioniana: Strabon (7.3.5 in fine); cod. H din Lucian (VH 2.17); Plethon (extrase din Strabon 7.3.5 in fine si 7.3.11); (2) in -eds, aga-zisa xdeclinare atica”: Strabon (7.3.11); Eustatiu (Ad Dion. 414, care se inspira din Strabon); (3) si chiar in -ou: Cosmas din Ierusalim, Comm. Greg. Naz. Carm., PG, 38, col. 677. Vezi si W. Dindorf, ThGrL, LV, col. 6, s.v. Zalmoxis, idos, ios, eos. 329 A. Hilgard, Grammatici Graeci, IV 1, Leipzig, 1894, pp. 191-198: a) cea a lui Herodian: pentru nume proprii -is, -idos; pentru substantive comune, -is, -6s (pp. 194-195 Hilgard); b) puristii Oros si Arkadios: pentru nume proprii -is, -os (p. 196 Hilgard); c) conform dialectului ionian: pentru nume proprii -is, -os (p. 197 Hilgard). 330 Un singur ms. era cunoscut, din Ferrara (Biblioteca Comunale Ariostea II 155), copiat in 1336-1337. Al doilea ms., din Florenja, Laurent. 57.47 (inceputul secolului al XIV-lea), a fost identificat de E. Mioni, ,,Un lessico inedito di Massimo Planude”, JOB, 32 (4), 1982, pp. 129-138. Mai exista insa si un al treilea ms., pe care l-am identificat la Biblioteca Nationala a Frantei (Richelieu): in Paris. gr. 2650 (a. 1427), foll. 69"-106", este transmis un lexicon considerat »anonim” (cf. H. Omont, Inventaire sommaire des manuscrits grecs de la Bibliothéque Nationale, II, Paris, 1888, p. 18: ,Anonymi lexicon, initio mutilum (69)”; este vorba despre un alt exemplar al lexiconului lui Planudes. 331 Maximos Planudes, Lex. [inedit], s.v. Zamolxis (Z 4). 332 Aceeasi grafie la Hesychios din Alexandria, s.v. Salmoxis (S 119), sau in Schol. Clark. Greg. Naz. Carm. (nainte de secolul al X-lea), in ms. Oxon. Bodl. Clark. 12 (secolul al X-lea), fol. 173", in margine. 333 Manuel Moschopoulos, Sylloge vocum atticarum, s.v. Zamolxis (Z 1). 334 fn 1818, F.W. Sturz publica, dupa redactia lui Werfer, extrase din el, ca apendice la Etymologicum Graecae Linguae Gudianum, Leipzig, 1818, coll. 631- 642. in lemma pentru Zamolxis, compilatorul folosise Sylloge a lui Moschopoulos: Darmstadt miscell. gr. 2773, fol. 116" = Etymologicum Graecae Linguae Gudianum, col. 636. 335 Lexiconul: Varinus Phavorinus Camers, Magnum ac perutile Dictionarium,a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.numeste Romanul lui Zalmoxis, la care se adaugi alte motive la fel de prestigioase, despre care va fi vorba in paginile urmatoare. in cadrul legendei lui Zalmoxis, se cuvin detasate mentiunile disparate despre calatoriile sale care, dupa sursele conservate, se refera la Samos, la Egipt, la sudul Italiei si chiar la Galia. E de remarcat insa, de la bun inceput, ca ele nu contureaza nicidecum o imagine coerenté, asa cum e cazul pentru Pitagora, unde lista calatoriilor se mareste cu timpul, cu intentia de a-] prezenta ca expert al tuturor infelepciunilor, grecesti si barbare deopotriva. Mai degraba izolate in ansamblul traditiei literare despre Zalmoxis, cu exceptia notabilaé a sejurului samian, aceste cdlatorii se dovedesc totusi importante in povestirile despre personajul get. in mediul grec, ,,filozofia calatoriei” e mult raspindita, peregrindrile luind forma unor Bildungsreise: ea e legatd, pentru scolile cele mai vechi (pitagorism, platonism, cinism), de biografiile maestrilor, care se disting cu greu de hagiografie; calatoria cu caracter initiatic e un stereotip care strabate veacurile24©, Modelul, ca si contextul calatoriilor lui Zalmoxis sint, bineinteles, oferite de calatoriile lui Pitagora in tarile intelepciunilor barbare, pentru a dobindi sau pentru a-si desavirsi stiinta: in Egipt, in primul rind, dar si la caldeeni, babilonieni si indieni. Mentiunea studiilor (a caror baza reala este cit se poate de indoielnica) pe care le-ar fi facut pe linga acesti maestri barbari e atestata in surse, incepind cu secolul al IV-lea a.C. si poate chiar mai devreme. Povestirile miraculoase despre nasterea, educatia si calatoriile lui Pitagora se raspindesc si se multiplica cu timpul, astfel incit, in epocile imperiala gi tirzie, pitagorismul e pus in legdtura cu ansamblul infelepciunii grecesti arhaice (oracole, intelepti), dar si cu toti preotii si profetii barbari de la marginile oicumenei. in ciuda fascinatiei pentru barbari si jndeosebi pentru ,intelepciunile” lor, grecii nu s-au_,,interesat” niciodata realmente, adica pentru aceste motive, in contextul si mai ales in limba lor, conchide, cu justete, Momigliano. Mentiunile cele mai cunoscute pentru subiectul nostru sint celea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.(4.96). Comentind aceasta situatie, S. Jedrkiewicz a incercat sa gaseasca numarul cel mai mare de analogii posibile intre Salmoxis si Esop: sclavi in Samos, si inca sclavi ai unui filozof (totusi, trebuie notat ca Jadm6n devine filozof doar in sursele post-herodoteene); ulterior, dezrobiti; in fine, ambii ar recurge la 0 ascunzatoare subterand. Cu toate acestea, o deplina similaritate intre cele doud cazuri, asa cum propune Jedrkiewicz, mi se pare exageratdé: de exemplu, motivul disimularii subterane este marginal in traditiile despre Esop; cit despre Salmoxis, punctul de referinta e constituit, cu siguranta, de comunitatea pitagoriciand. in romanul tardiv al lui Esop, sclavul slobod de gura este dezrobit de catre filozoful Xanthos, in timp ce la Aristotel, dupa ce a fost sclavul lui Xanthos, este dezrobit de Tadmon2=2, Putem atunci refine coincidenta de destin a celor trei sclavi, plasati de povestirile grecesti drept sclavi la Samos, loc privilegiat de istorii singulare. Pentru vechii greci, Tracia era aproape sinonima cu robia, de vreme ce numerosi sclavi proveneau din aceasta regiune, iar toposul sclavilor traci si geti se impune mai ales ca urmare a popularitatii comediilor lui Menandru. Acelasi Herodot, de exemplu, transmitea o stire dupa care tracii igi vindeau copiii negustorilor de sclavi223, Strabon e singurul autor antic care sustine cd Zalmoxis ar fi calitorit in Egipt, de unde si-ar fi dobindit cunostintele astronomice224, Modelul este, evident, calatoria lui Pitagora in Egipt, un loc comun al legendei pitagoriciene; alti filozofi sint adesea prezentati ca vizitatori ai acestei {ari prestigioase, plasata sub autoritatea preotilor, considerata primul loc de pelerinaj si de invatatura — dezvaluita doar oamenilor de exceptie -, loc unde religia si filozofia se contopesc gi unde orice mare spirit grecesc trebuie sa fi poposit. Cu timpul, asistam chiar la tendinta de a reduce semnificantul Egipt doar la religie?=°, Aceastaé schema e copiata deStrabon pentru Dekinais, mare preot al lui Burebista, al carui destin respecta structura biografiei lui Zalmoxis: calatoria in Egipt de unde ar detine cunostintele sale astronomice, reintoarcerea si asocierea la putere de catre rege, gratie profetiilor, desemnarea ca mare preot si, in fine, onorarea sa ca un zeu. Se pare ca relatarea lui lordanes constituie un ecou al aceleiagi traditii, de vreme ce mentioneaza sosirea infeleptului Dicineus, consilier al regelui Burvista, in Gotia2®8, Cit despre Italia de Sud, sederea lui Zalmoxis pe linga stapinul sau stabilit la Crotona (plecarea lui Pitagora in Italia e plasata pe la 530 a.C.) pare ilustraté de relatarile tardive ale lui Antonios Diogenes, Hipolit din Roma si Dionysophanes. fn romanul despre Thule, Zalmoxis este, impreund cu Astraios, discipol al lui Pitagora; mai tirziu, Astraios, plecind din Metapont, se indreapta spre Tracia, la tovarasul sdu Zalmoxis, unde ramine o vreme, fiind si el onorat de catre geti. fn sursa folosita de Hipolit din Roma, Zalmoxis trebuie si se fi aflat la Crotona in timpul incendiului care a distrus adunarea pitagoricienilor. El supravietuieste cataclismului, impreuna cu Lysis si Archippos, asigurind astfel continuitatea doctrinei pitagoriciene dupa moartea lui Pitagora (poate in incendiu, cum sustinea 0 parte a traditiei pitagoriciene), doctrina pe care o difuzeaza in Galia, printre druizi, deci tot intr-un mediu barbar”222, Anecdota povestita de Dionysophanes reflecta o traditie originala cu privire la sejurul in Grecia Mare. Autorul, aproape necunoscut, e citat de Porfir: ,,Dionysophanes spune despre el [Zamolxis] ca i-ar fi robit lui Pitagora, dupa ce fusese prins de tilhari (I2istas) si insemnat (stichthenta); atunci cind Pitagora a fost prins in mijlocul revoltei si a fugit, (Zamolxis) si-a acoperit fruntea pentru a-si ascunde insemnele (stigmatay”228, Ne situam din nou in momentul revoltei antipitagoriciene: Pitagora este nevoit sd paraseasca Crotona si, in aceasta confuzie, sclavul si discipolul sau — capturat de tilhari si marcat ca un sclav, probabil, inainte de a fi cumparat de catre Pitagora — incearca sa ascunda stigmatul infamant si mult prea vizibilal sclaviei printr-un bandaj. Numerosi savanti au considerat acest fragment ca fiind legat de practica tracicé a tatuajului sau chiar atestind ritualuri din cultul lui Zalmoxis222. fnsa povestirea lui Dionysophanes nu este decit o anecdota greaca tipicd, in ciclul legendelor pitagoriciene, si nicidecum reflectarea unui mit getic despre Zalmoxis, pe care-l ignoram. Nu e vorba aici de un tatuaj de ordin religios, ci de o marcare, de obicei, cu un fier inrosit fn foc: cu alte cuvinte, un insemn de proprietate pentru robi, sau chiar unul »penal”, destinat in lumea antica sclavilor fugari, criminalilor gi uneori prizonierilor de razboi. Un asemenea stigmat era aplicat, de obicei, pe frunte — ca in cazul lui Zalmoxis — si implica automat degradarea; exista, de aceea, numeroase referinte despre mijloacele de a-l inlatura. Or, in povestirea lui Dionysophanes, Zalmoxis prefera sa-si bandajeze fruntea pentru a-si ascunde nu un tatuaj oarecare, ci insemnele robiei2™2, Nu e deci necesar si cautam peste tot sensuri ascunse sau motivatii religioase, si inca si mai putin ,,tracice”, mai ales cind cunostintele noastre despre religia getilor sint minime. Este mai pertinent, in schimb, sa vedem in povestirea lui Dionysophanes o fictiune literaré, in contextul revoltei contra lui Pitagora, cind Zalmoxis, sclavul sau, mai inainte insemnat (exact ca un sclav), cauta sa-si disimuleze statutul inferior. Este regretabil ca fragmentul transmis de Porfir nu e mai explicit. Mai tirziu, Enea din Gaza se refera la un exil sau la o fuga a lui Zalmoxis, fara a furniza, din pacate, alte detalii2®1, Hipolit din Roma e singurul care aminteste, in doua rinduri chiar, jnvatamintul pitagorician al lui Zalmoxis pe linga druizii din Galia. Dupa revolta antipitagoriciana de la Crotona, cind discipolii pier in flacari si Pitagora insusi isi gaseste sfirsitul, Zalmoxis se indreapta inspre Galia, unde transmite filozofia pitagoriciand druizilor. O confuzie cronologica si structurala domina literatura pitagoricianad despre aceste evenimente; prezenta lui Lysis si a lui Archippos in aceste relatari, in calitate de supraviefuitori, tinde sd explice transmiterea filozofiei pitagoriciene in Grecia, deci insasia You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.in vremea Renasterii si in secolele urmatoare, Zalmoxis va fi retinut indeosebi ca legiuitor, numele sdu aparind in lungi liste de legislatori, greci si barbari, dar gi printre primii civilizatori gi inventatori. De aceastd data, relatia sa cu Pitagora va fi adesea ignorata sau chiar ocultata, caci legile sale sint mai degraba naturale, legate de simplitatea ,,popoarelor naturii”, sau chiar de o doctrina primordiala, si nu de intelepciunea greacd, asa cum se intelegea in Antichitate224, Imaginea de legislator este strins legata de cea de profet, interpret al voinfei zeilor si mediator de oracole. La Strabon, gratie cunostintelor sale pitagoriciene si egiptene, Zalmoxis face preziceri, revelind vointa zeilor, manifestari care ii asigura functia de mare preot si chiar divinizarea inca din timpul vietii; succesorul sau, Dekinais, e numit, la rindul lui, profetul (thespizon) regelui Burebista. In Minunile de necrezut de dincolo de Thule, Zalmoxis da (sau comunicd) un oracol straniu lui Derkyllis si Mantinias, gratie intermedierii lui Astraios, alt personaj dotat cu puteri supranaturale (moartea aparenta si invierea sint tipice pentru romanul grec); in acelasi registru oracular, stim cd Derkyllis si Astraios coborisera in Hades si vizitasera mormintul Sirenei in Italia222. Zeul get este adesea prezent in liste de personaje oraculare si profetice, precum Mopsos, Amphiaraos, Tiresias, Trophonios, de regula in context retoric228, desi punctul lor comun pare sa fi fost mai degraba statutul initial de muritor. Nu stim daca prezentarea lui Zalmoxis introducind mistere (teletai) la getii din Tracia deriva din Hellanikos sau din sursa tardiva care raporteaza fragmentul (lexicoanele bizantine); in acest sens, e semnificativ ca, in epoca bizantina, textele vorbesc despre intoarcerea lui Zalmoxis la geti in termeni care sugereaza, atunci cind nu sint numite expres, misterele grecesti. Cu alte cuvinte, e vorba despre reinterpretari ale surselor clasice, conform unei viziuni tirzii $i in mod clar crestine despre paginismul barbarilor gi ,,elinilor”, care identifica, in aceste texte, sacrificii, mistere, initieri si orgii. Dupa istoricul bizantin Leon Diaconul, Anaharsis si Zalmoxis au introdusa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.iar adoratorii sai practica filozofia, Platon insusi detinind de la el incantatii vindecatoare; la Hipolit din Roma, este discipol al lui Pitagora, supravietuitor al catastrofei din Crotona gsi misionar al filozofiei_pitagoriciene la druizi; la Teodoret din Cyrrhus este, impreund cu Anaharsis si brahmanii, printre_,,inteleptii din afara/straini”, caci ,,si printre celelalte neamuri au fost intelepti”; la Enea din Gaza este declamator al filozofiei pitagoriciene printre getii din Tracia; Chiril din Alexandria, in fine, il citeaza printre numerosii filozofi barbari de la marginile Tumii228, Un al doilea topos este vehiculat de apologeti: in calitate de sclav si barbar convertit la filozofie, motivul lui Zalmoxis constituie o alegorie a conditiei umile a crestinilor, care pot accede la adevarul divin gratie numai virtutii si credintei lor. Astfel se explica mentiunile despre Zalmoxis la Origen (ca sclav inzestrat pentru filozofie, la fel ca filozofii Persaios si Epictet, ambii de obirsie servila) si la Chiril din Alexandria (exemplu de sclav apt pentru exercitiul filozofiei)322, Chiar daca autorii crestini privilegiazd dependenta grecilor de barbari, Zalmoxis e prezentat intotdeauna drept discipol al lui Pitagora, de la care igi deriva filozofia. Mai mult, si in mod surprinzator, relatia de dependenta nu e niciodata rasturnatd (ca in cazul evreilor), indiciu suplimentar cd in traditia literara greaca, pe care o exploatau, aceasta relatie de dependenta era exclusiv, sau aproape exclusiv, in favoarea lui Pitagora. Putem avansa in aceasta directie: dependenta de Pitagora deriva, in fond, din dependenta primara si prezentata ca reala pe care grecii din Pont i-au atribuit-o lui Salmoxis. Facind din el sclav al lui Pitagora, imagine care va deveni canonica in literatura, si insistind pe naivitatea congenerilor sai, aceasta versiune a unei dependente unilaterale nu va mai putea fi inversata nici macar atunci cind prestigiul intelepciunilor barbare va fi la apogeu. Chiar si atunci cind getii vor fi inclusi printre popoarele vechi, intelepte si pioase (si datorité toposului lui Zalmoxis, dar si a unui topos despre religiozitatea getilor), intelepciunea lor deriva fie din cea primordiala, fie din invataturile pitagoriciene ale lui Zalmoxis.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.numar de surse este insa furnizat de epoca imperiald, mai ales in secolele II-III: Anaharsis este un personaj important la Plutarh si Lucian, iar Diogene Laertiu fi consacra chiar o biografie. Mai multe motive explicé aceasta popularitate: miscarea clasicizanté care domina atunci literatura — or, inteleptul scit facea parte din mostenirea clasica; puternica tendinta moralizatoare a acestei literaturi; nu in ultimul rind, popularitatea temelor legate de Scitia. Dimpotriva, in literatura crestind si bizantina, e mai putin popular, raminind totusi un exemplu de intelept barbar. La fel, locul sau in literatura latina e foarte redus, ca si in cazul lui Zalmoxis. Tot ca si Zalmoxis, Anaharsis este in primul rind vazut ca barbar si intelept in acelasi timp, iar aceasta in pofida originii sale negrecesti. Abaris, alt scit, figura miticd din ciclul lui Apollo, plasat de Pindar (F 270 Maehler) pe timpul lui Cresus, e prezent si el la Herodot, in cadrul logos-ului scit (cartea a IV-a). Detindtor de descintece la Platon, alaturi de Zalmoxis, el este identificat in mod eronat cu zeul get de catre doi comentatori bizantini, care-i subliniaza capacitatile oraculare*22, Abaris este, de asemenea, important in legenda pitagoriciana, ca discipol scitic al lui Pitagora, desi raportul maestru-discipol este uneori inversat. Intr-un lung pasaj la Jamblichos, Abaris recunoaste natura divina a lui Pitagora, invatindu- | ins gtiinja naturii gi a zeilor, ca si arta prezicerii prin numere, adicd exact nucleul doctrinelor pitagoriciene222, La Strabon, destinul lui Zalmoxis este similar celui al lui Moise, mare preot si legislator venerat al evreilor; la Diodor, ambii pretind ca detin legile in urma unei inspiratii divine. Getii, ca si evreii, capata un loc printre popoarele intelepte si stravechi, iar esenienii, acesti »pitagoricieni” evrei, sint comparati de Flavius Iosephus cu ,,cei mai buni” dintre daci. La fel, idealizarea celor doud neamuri combina, in egala mdsura, simplitatea barbara si pietatea4®4, Absenta mentiunilor despre evrei in literatura greacd inainte de epoca elenistica i-a deconcertat pe evreii elenizati de mai tirziu si pe autorii de apologii. Abia pe la 300 a.C., intelectualii greci incep sa-i prezinte pe evreia You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.niciodata scutit de ironii acide, si aceasta in toate epocile, fie cd e vorba de doctrina sa despre supravietuirea sufletului, de catabaza inselatoare sau, in fine, de cultul adresat de pitagoricienii prea creduli unui impostor. Inca din miezul povestirii grecilor din Pont, care reprezinta, de fapt, in versiunea popularizata de Herodot, punctul de plecare al tuturor constructiilor si speculatiilor ulterioare, Zalmoxis apare ca un sarlatan care se impune in fata compatriotilor sai saraci cu duhul, livrindu-le o versiune caricaturala a pitagorismului (ironizat deci a doua oar) si inselindu-i prin artificiul incdperii subterane. Or, aceasta povestire nu face decit sd parodieze doctrina lui Pitagora, ca si catabaza inselatoare, despre care va scrie mai iu si Hermippos din Smirna. Catabaza lui Zalmoxis, ca si cea a lui Pitagora vor ramine un subiect preferat de ironii, in special, in a Doua Sofistica, fiind calificate de Celsus drept iluzie (planey“!2, De altfel, in acest curent, deriziunea e privilegiata in povestirile despre Zalmoxis: getii se prostemeaza in fata sclavului lui Pitagora; tracii si scitii imortalizeaza primul venit, cum a fost cazul lui Zalmoxis, un fost sclav. Cum Zalmoxis e unanim considerat un personaj istoric, mai precis, un muritor divinizat (pentru binefacerile sale sau, dimpotriva, in wma inselarii compatriotilor sai naivi), adesea este luata in deridere aceasta divinizare vana a unei fiinte umane sau, si mai grav, a unui fost sclav. Ultimul tip de rationament, al divinizarii desarte, este in mod firesc preferat de catre crestini4/3, O soarta similara cunosc gi ritualurile getilor: trasul cu sageti jmpotriva cerului e vazut ca un act de exces, dacd nu de nebunie, indreptat impotriva lui Zeus — a sageta cerul a devenit chiar, in limba greacd, o expresie proverbiala pentru nebunie; de asemenea, sacrificiul uman, desi prezentat in mod neutru de Herodot, este criticat de multe ori ca un act irational al getilor, care-si inchipuie, nici mai mult nici mai putin, ca pot imortaliza jertfind fiinte umane. Tata de ce, la Mnaseas din Patara, acest ritual constituie motivul identificarii lui Zalmoxis cu Cronos, mai degraba ins cu un Cronosa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.divine, iar numele trebuia sd ii fie legat de o circumstanta particulara. Conform practicii etimologice a grecilor, dezvoltata mai ales de catre stoici, legatura dintre nume gi lucruri se revela a fi ,,naturala”. Numele date la nastere erau adesea legate de incidente. Astfel, in Istoria noua a lui Ptolemaios Hephaistion, autor de epoca imperiala, se povestea despre Marsyas, nefericitul flautist jupuit de viu, ca s-ar fi nascut fn timpul unei sarbatori a lui Apollo, in decursul careia i se ofera zeului pieile victimelor jupuite=. e422. Este astfel sigur ca aceasta etimologie a lui Zalmoxis tine de o fictiune literara — indiferent daca numele pieii in limba traca este sau nu autentic -, si nu de o realitate mitica sau culturala a getilor. Alte personaje barbare primisera explicatii pline de sens ale numelor lor: cel al lui Zoroastru era raportat la stele si din cauza faptului ca era vazut ca inventator al astrologiei (astrothytés, ,,adorator al stelelor”); in schimb, numele lui Anaharsis era legat de ,bucurie”423, A doua etimologie e si mai interesanta: «Dar alfii zic ca numele Zalmoxis s-ar talmaci prin ,,strdin”» (xenos anér). Comentatorii au fost pusi mereu in dificultate, din cauza convingerii lor ca pot fi decelate trasaturile ,,reale” ale numelui sau cultului lui Zalmoxis424, Dupa parerea mea, e vorba, inca o data, de o etimologie fantezist dar semnificativa: cum Zalmoxis este strain si barbar, numele sau poarta in el insusi marca alteritatii sale. Sursele fac intotdeauna aluzie la originea sa barbara, getica, tracica, sciticd sau chiar, ceva mai tirziu, gotica. Zalmoxis este important in calitatea sa de pitagorician de origine barbara, la fel cum infelepciunea lui Anaharsis pare sa derive din simplitatea barbara a scitilor. Alt intelept barbar, Zoroastru, este de obicei persan, dar si med, si doar o singura sursa, tirzie si confuza, il prezinta ca grec42®; dupa cum ne amintim, numai la Hellanikos Zalmoxis este numit Hellénikos, devenit asemenea grecilor, deci elenizat, de vreme ce introduce ritualuri grecesti la getii din Tracia. Problema etimologiei, pusd deja de antici, i-a obsedat dintotdeauna pe moderni, dornici sa reveleze ,,adevarata” natura a luia You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.sau in cea a apologiilor crestine, cind idealizarea barbarilor da nastere temei dependentei filozofice, culturale si religioase a grecilor, Zalmoxis ramine mereu discipol al lui Pitagora, si niciodata invers. Explicatia rezidi in faptul cd legenda lui Zalmoxis era deja bine constituitaé, cu mult inainte de aparitia curentului care privilegia aportul primordial al barbarilor si datoria grecilor (in primul rind, a lui Pitagora) fata de barbari. Chiar si atunci cind o sursé obscura ii atribuie lui Zalmoxis transmiterea doctrinei pitagoriciene la druizi, dependenta fata de Pitagora nu apare decit mai puternica: rolul pitagoricianului get este, in mod evident, sd asigure supravietuirea pitagorismului la marginile oicumenei, printre gali si, bineinteles, printre getii sai din Tracia. E important de subliniat absenta, in aceste traditii literare grecesti, a oricdrui element care sa poata fi atribuit getilor: nimic, in sursele pastrate, nu autorizeaza cunoasterea de catre greci a unor doctrine specifice getilor sau a unor detalii cultuale ulterioare epocii lui Herodot, care sa poata fi raportate la Zalmoxis. Daca in cazul altor intelepti barbari (Zoroastru, Anaharsis, Hermes Trismegistos), doctrina lor este pusd explicit in legatura cu in{elepciunea barbara, in cazul lui Zalmoxis, doctrina sa este exclusiv pitagoriciana, deci greaca, transmisa barbarilor; chiar si atunci cind se vorbeste despre calatoria lui Zalmoxis in Egipt, motivul este tot pitagorician, deci, in ultima instanta, grec. Zalmoxis apare astfel in postura de civilizator al barbarilor ignoranti, tocmai pentru ca invafatura lui o copiazd pe cea a lui Pitagora: avem aici un motiv al folclorului colonial al grecilor din Pont din secolul al V-lea a.C. care dainuie, cultivat insa de o intreaga filiera literara. Dupa cum remarca Mircea Eliade, ,,transformarea lui Zalmoxis in erou civilizator si in filozof este numai opera autorilor stradini; nu avem nicio proba ca acelasi proces a avut loc gi la geto-daci. Pe scurt, de la Herodot pina la Iordanes, tot ceea ce stim despre Zalmoxis si religia dacilor stim din informatiile si comentariile scriitorilor straini. Incercind sa descifrim, dincolo de interpretarile acestor autori, ce era religia lui Zalmoxis si in ce sens s-a dezvoltat ea, ajungem la acest rezultat: caracterul misteric al lui Zalmoxis si faimoasa sa doctrind aa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.stranii despre supravietuire. Dupa examenul tuturor surselor antice conservate, este manifest faptul cd nu existé nicio proba sau sursd despre un cult al lui Zalmoxis posterior epocii lui Herodot. Textul herodotean constituie, in realitate, soclul tuturor speculatiilor literare despre Zalmoxis, caci el e foarte popular in toate epocile si circuld in mod divers: fie intr-o traditie directa, dar si, fenomen poate si mai raspindit, gratie abrevierilor (ca Teopomp), comentariilor diverse (ca Aristarh din Samothrace), florilegiilor de mirabilia (ca Nikolaos din Damasc gi asa-numitul Paradoxograf al lui Rohde) sau compilatiilor (precum cea folosita de Pomponius Mela). Mai mult, textul lui Herodot nu e citit decit partial si in mod diferit de la 0 epoca la alta, conform intereselor mai mult sau mai putin precise ale fiecarui autor, in contextul diferit al fiecdrei opere, suferind transformari neincetate, jntr-o constelatie de filiatii, traditii si utilizari schimbatoare. Toate textele ulterioare pe care le-am discutat in aceste doud capitole nu sint decit speculatii si reelaborari filozofico-literare ale autorilor greci, in concordanta cu propria lor viziune, din care reiese tema discipolului barbar al lui Pitagora, muritor, in plus divinizat de catre contemporanii sai naivi222, Or, imaginea lui Zalmoxis in spatiul literar grec este solidara cu imaginea pe care si-o faceau grecii despre barbari, in general, si despre geti, in particular: asa cum am constatat in mod repetat, desi am fi preferat sa fie altfel, sint privilegiate mai degraba cliseele despre un popor din nord decit o curiozitate realé. Caci getii care populeaza literatura greaca au, esentialmente, aceleasi trasaturi de la Herodot pina la sfirsitul epocii bizantine, in ciuda schimbarilor politice (nu putine) sau chiar de nume (si indeosebi de populatii); indiciu clar ca e vorba, in realitate, de imagini literare remaniate in functie de contextele si de sensibilitatile fiecarui autor. Getilor le este atribuita o polaritate de particularitati de civilizatie, facind s4 coexiste ja marginile septentrionale ale oicumenei practici opuse: rézboinici de temut, dar si un popor foarte pios, practicind sacrificii umane, sia You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.1926; Idem, La légende de Pythagore de Gréce en Palestine, Paris, 1927; A. Delatte, La Vie de Pythagore, pp. 150-154; Burkert, Lore, p. 112; Momigliano, Sagesses, pp. 18-19; P. Gorman, ,,Pythagoras Palaestinus”, Philologus, 127, 1983, pp. 30-42. Motivul calatoriei filozofice: $. Montiglio, ,,Wandering Philosophers in Classical Greece”, JHS, 120, 2000, pp. 86-105; Fr. Hartog, Mémoire d’Ulysse. Récits sur la frontiére en Gréce ancienne, Paris, 1996, pp. 13- 21; J.-M. André, M.-F. Baslez, Voyager dans l’antiquité, Paris, 1993, pp. 284- 285. Mica inadvertenta in ultima lucrare citata: ,,Filostrat amplifica aceasta initiere magica prin vizite la tracul Zalmoxis, la persul Zaratas si la druizii din Galia” (p. 285); insa biograful lui Apollonios n-a scris nimic despre Zalmoxis. 347 Herodot 4.95; Hellanikos, FGrHist 4 F 73; Lucian, Jupp. Trag. 42; Hesychios din Alexandria, s.v. Zalmoxis (Z 45). 348 Lucian, Jupp. Trag. 42; Enea din Gaza, Theophr. p. 34 Colonna. 349 N. Demand, ,,Pythagoras, Son of Mnesarchos”, Phronesis, 18, 1978, pp. 91-96. 350 Despre Esop: M. Jagoda Luzzato, ,,Esopo”, in I Greci, I, 1996, pp. 1307-1324; Fr. Lissarrague, ,,Le portrait d’Esope, une fable archéologique”, in M.-L. Desclos (ed.), Biographies des hommes, biographies des dieux, Grenoble, 2000, pp. 129- 144, Conform lexiconului Suda, Eugeiton il considera a fi trac (FGrHist 535 F 4 = Aesopica T 6 Perry), mai precis din Mesembria (probabil cea din sudul Traciei, cf. Herodot 7.108, si nu colonia dorian din Pont). O origine traca ii este atribuit& lui Esop si in Constitutia samienilor a lui Aristotel (F. 143.1.10 Gigon, cf. Herakleides Lembos, Exc. Polit. 33 Dilts; Schol. Aristoph. Av. 471), in timp ce vulgata il considera frigian. 351 Vezi A.B. Lloyd, Herodotus Book IJ. Commentary 99-182, Leyden-New York- Kéln, 1993?, pp. 84-86. 352 Herakleides Lembos, Exc. Polit. 33 Dilts (Aristotel, Politeiai, F. 143.110 Gigon), cu grafia Idmon. Vezi S. Jedrkiewicz, Sapere e paradosso nell’antichita: Esopo e la favola, Roma, 1989, pp. 46, 153-156; P. Cartledge, The Greeks: A Portrait of Self and Others, Oxford-New York, 1993, pp. 138-139; G. Ragone, »La schiaviti di Esopo a Samo. Storia e romanzo”, in M. Moggi, G. Cordiano (eds.), Schiavi e dipendenti nell’ambito dell’,oikos” e della ,, familia”. Atti del XXII Colloquio GIREA Pontignano (Siena), 19-20 novembre 1995, Pisa, 1997, pp. 127-171; Z. Petre, Practica, p. 122. Materialul samian cunoscut de Herodot este abundent; mai mult, el a trait pe aceasti insula in timpul exilului (cf. B.M. Mitchell, ,, Herodotus and Samos”, JHS, 95, 1975, pp. 75-91). 353 Herodot 5.6. Deja Arhiloh (F 79 a) amintea prizonierii traci vinduti ca sclavi (secolul al VII-lea a.C.). 354 Strabon 7.3.5; ecou la Eustatiu, Ad Dion. 304 (si Ps.-Eudocia, Viol. 412). 355 Fr. Hartog, Les Grecs égyptologues”, Annales. ESC, 41, 1986, pp. 953-967; Idem, Mémoire d’Ulysse...., pp. 71-77 (calatorii in Egipt, pp. 49-86). Pitagora in Egipt: Isocrate, Bus. 28; Hecateu din Abdera, FGrHist 76 F 25 (= Diodor 1.69.4, 1.96.2, 1.98.2); Antiphon, FGrHistCont 1096 F 1 a (= Porfir, VP 7-8); Cicero, Fin. 5.87; Stabon 14.1.16; Lucian, Gall. 18 etc. in general: C. Froidefond, Le mirage égyptien dans la littérature grecque d’Homére a Aristote, Paris, 1970. 356 Strabon 7.3.11; lordanes, Get. XI, 67: Dehinc regnante Gothis Burvistaa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.(VP 10). 394 Clement din Alexandria, Strom. 1.14.62.2; vezi si Eusebiu din Cezareea, PE 10.4.13. 395 Diodor 1.94.2; Apuleius, Apol. 26; loan Gurd de Aur, De S. Babyla 10; [Niketas Eugenianos], Anacharsis pp. 220-221 Christidis. 396 Momigliano, Sagesses, p. 13. Pentru imaginea magilor in spafiul grec: A. De Jong, Traditions on the Magi. Zoroastrianism in Greek and Latin Literature, Leyden-New York-Kéln, 1997; W. Burkert, La tradition orientale dans la culture grecque, Paris, 2001 (trad. fr.), pp. 103-133. 397 Trei forme ale numelui sau (av. Zara®ustra) in literatura greaca (A. de Jong, Traditions on the Magi... pp. 10-11): a) Zathraustés (Diodor 1.94.2) si Zarathroustés (Cosmas din Ierusalim, secolul al VIlII-lea); b) forme scurte (transcrieri din aramaic&): Zaratas (Aristoxenos, Plutarh, Hipolit din Roma), Zaratos (Porfir; Zaratus: Pliniu cel Batrin) si Zaradés (Theodoros din Mopsuestia); c) Zoroastrés (Xanthos din Lidia), forma care se impune peste tot. 398 Critica tezei ,magilor elenizati”: Momigliano, Sagesses, pp. 157-160; A. De Jong, Traditions on the Magi..., pp. 35-38. 399 Lucian, Scytha 4 (si Nikephoros Basilakes, Adv. Bagoam 17); Teodoret din Cyrrhus, Graec. affect. cur. 1.25; Chiril din Alexandria, C. Iul. TV 133 Aubert (PG, 76, col. 705 B); Leon Diaconul 9.6. Ei apar impreuna la Constantinos Lascaris, De script. Graec., patria Calabris 3 (PG, 161, col. 925). 400 Kindstrand, Anacharsis, pp. 3-4; Idem, s.v. Anacharsis (A 155), DPhA, I, 1989, pp. 176-179; C. Ungefehr-Kortus, Anacharsis, der Typus des edlen, weisen Barbaren. Ein Beitrag zum Verstiindnis griechischer Fremdheitserfahrung, Frankfurt, 1996. 401 E vorba de o introducere tirzie, facuta de Ephoros in secolul al [V-lea a.C. (FGrHist 70 F 182); cf. A. Busine, Les Sept Sages de la Gréce antique. Transmission et utilisation d’un patrimoine légendaire d’Hérodote @ Plutarque, Paris, 2002, p. 25. 402 Platon, Charm. 158 B; Cosmas din lerusalim, Comm. Greg. Naz. Carm., PG, 38, col. 509; Scholia Clarkiana Greg. Naz. Carm., in ms. Oxon. Bodl. Clark. 12, fol. 172r. 403 in biografia lui Pitagora de Iamblichos, este discipolul (DVP XXVIII, 142), in timp ce in Suda (s.v. Pythagoras) gi in Schol. Plat. Resp. X 600 B, este maestrul lui Pitagora. Vezi B. Centrone, s.v. Abaris, DPhA (A 3), I, 1989, pp. 44-46. 404 Getii ca popor intelept: Celsus (la Origen, C. Celsum 1.16); Clement din Alexandria, Strom. 1.15.67.3-68.2. Esenieni gsi daci: Flavius Iosephus AJ 18.22 (vezi si D. Mendels, ,,Hellenistic Utopia and the Essenes”, HThR, 72, 1979, pp. 207-222). Pietate a getilor: Poseidonios, FGrHist 87 F 104 = F 45 Theiler = F 277 a Edelstein-Kidd (Strabon 7.3.4, C. 296-297; Eustatiu, Ad Dion. 304). 405 Momigliano, Sagesses, pp. 90-105; J.G. Gager, Moses..., pp. 25-26, 162-164; Ph. Borgeand, Aux origines de I’histoire des religions, Paris, 2004, pp. 89-180 (,Moise. Histoires de Grace et de Rome”). 406 Teodoret din Cyrthus, Graec. affect. cur. 1.25. C. Muckensturm-Poulle, s.v. Gymnosophistes (G 35), DPhA, III, 2000, pp. 494-496. Vezi A. Dihle, ,,Thea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.Couvreur); Stobaios 4.37.23; Hesychios din Alexandria, s.v. Salmoxis (S 119). Plagiat al lui Platon: Clement din Alexandria, Protr. 6.70.1 si Strom. 1.15.68. Apuleius, Apol. 26 (context pozitiv). 433 Dupa cum subliniaza si Z. Petre, Practica, pp. 270-271. Despre posteritatea lui Zalmoxis in literatura greac& (imaginea celuilalt, marginile lumii) si geti ca persona ficta: Practica, pp. 362-365 434 Z. Petre, Practica, p. 206. 435 Categorii sacerdotale la moesi si la traci: Poseidonios, FGrHist 87 F 104 = F 45 Theiler = F 277 a Edelstein-Kidd. Pleistoi la daci: Flavius losephus, AJ 18.22. Tarabosteseis/pilleati: Dion Chrysostomul, FGrHist 707 FF 1 si 4. 436 Z. Petre, Practica, p. 271. 437 Doar [Niketas Eugenianos] (Anacharsis pp. 220-221 Christidis), intr-o compilatie savanti de la mijlocul secolului al XIl-lea (pastisa dupa Lucian), vorbeste, intr-un context extrem de ironic, despre cartile lui Zoroastru si Zalmoxis. 438 Fr. Hartog, Les Grecs égyptologues, p. 964. 439 Z. Petre, A propos des sources de Jordanés..., p. 50.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.doilea loc de sedere, adicd pe pamintul Daciei, Traciei si Moesiei, 1- au avut [ca rege] pe Zalmoxes; dupa cum marturisesc nenumarati scriitori de anale, acesta era de o eruditie filozofica admirabila. Caci mai intii l-au avut ca invatat pe Zeuta, apoi pe Dicineus, iar in al treilea rind, pe Zalmoxes, despre care am vorbit mai sus; nu lipseau deci la ei cei care sa-i invefe intelepciunea. De aceea, gofii s-au aratat mereu mai intelepti decit mai toti barbarii si aproape asemenea grecilor, dupa cum relateaza Dio, care a compus istoriile si analele lor jn maniera greaca”. Cei trei intelepti ai gotilor, de fapt geti, sint, in acest pasaj, victime ale unei confuzii cronologice majore, caci succesiunea refinuta de Iordanes este Zeuta, Dicineus si, abia in al treilea rind, Zalmoxes“!8, Acest Dio care e invocat este retorul bitinian Dion Chrysostomul, despre care am mai avut ocazia sd vorbim in subcapitolul 1.4, iar istoria citataé se numea Getika; el trebuia sa fi tratat acolo despre istoria getilor, cu sigurantd, intr-o perspectiva care privilegia imaginea lor de popor intelept si religios. Desi Dion poseda si informatii recente, e evident ca o mare parte din datele sale deriva din eruditia literara greacd despre acest popor din nord, inca si mai idealizat de catre retor. Cunoscut, in principal, pentru discursurile sale retorice, acest Dion din Prusa va fi confundat cu un alt bitinian, Cassius Dio din Niceea, autorul Istoriei romane: acestuia din urma i se vor atribui si Getika, care, aparent, aveau ca tema un subiect istoric. Aceasta confuzie e larg prezenta la Iordanes, care citeaza de mai multe ori un singur Dio, precizind insa ca el cita doud opere: historiae, adica Getika, si annales, adica istoria romana a lui Cassius Dio. in monografia sa despre geti, Dion tratase pe larg despre religiozitatea getilor, un topos persistent in intreaga literatura greaca, al carui nucleu era constituit de figura lui Zalmoxis. Prin urmare, putem presupune ca retorul cunoscuse si folosise un mare numar de referinte elogioase despre zeul get. Din acest motiv, Iordanes preciza: »Dupd cum miaérturisesc nenumarati scriitori de anale, acestaa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.indubitabil in raport cu un pasaj casiodorian din Variae: intr-o scrisoare catre Athalaric, Casiodor descrie increderea deplina pe care Theodoric i-o acordase in calitate de consilier. Pasajul despre cunoasterea lucrurilor naturii este mai mult decit edificator in aceasta privinta: stellarum cursus, maris sinus, fontium miracula rimator acutissimus inquirebat, ut rerum naturis diligentius perscrutatis quidam purpuratus videretur esse philosophus. Recunoastem, in digresiunea lui Iordanes din Getica, alura retoricd a descrierii lui Casiodor, punctata de artificii stilistice care nu mai apar in restul compilatiei: aut quibus signis in polo caeli vergente et revergente trecentae quadraginta et sex stellae ab ortu in occasu precipites ruant, exposuit. Videris unum caeli positionem, alium herbarum fruticumque explorare_—naturas, istum = lunae commoda incommadaque, illum solis labores adtendere et quomodo rotatu caeli raptos retro reduci ad partem occiduam*™4, fn concluzie, pozitia centrald detinutd de Dicineus in Getica si activitatea sa de dispensator de cultura nu sint deloc straine de idealul casiodorian, asa cum se imagina pe sine insusi: caci Dicineus, infelept consilier al regelui ,,got” Burvista, expert in toate ramurile filozofiei si stiintei, nu e nimeni altul decit consilierul cultivat Casiodor de la curtea regelui ostrogot Theodoric... Casiodor l-a imaginat astfel pe Dicineus in propriul sau rol, de ,,Bildungsminister der GotenkGnige”, iar dinastia ostrogota a Amalilor drept regi-filozofi4=2. Cea mai completa discutie in jurul istoriei pierdute a gotilor a fost livrata de Bruno Luiselli#®%, care insista asupra formatiei clasice a consilierului regelui ostrogot si identifica, in lucrarea lui Iordanes, marcile incontestabile de cassiodoritd: limbajul elevat; digresiunile geografice, etnografice si etiologice; exaltarea lumii gotice prin virtutile valorii, curajului, constantei, vivacitatii, moderatiei; in fine, citeva detalii punctuale, cum ar fi citarile din poetii clasici latini, precum Vergiliu si Lucan. Mult mai importante sint insa doua motive: a) translatio imperii, transferul puterii de la un popor la altul, caci, in final, gotii sint cei care continud dominium-ul roman; b)a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.cu un ecou din Iordanes sau cu o structura de prezentare similard. Este vorba despre imaginea unui ,,papa pagin” la cronicarul prusac Petrus din Dusburg, care scrie in 1326: ,,Caci a fost in mijlocul acelui neam pervers, adica in Nadrowia, un anumit loc numit Romow, care- si trage numele de la Roma, in care trdia cineva pe nume Criwe, pe care il considerau drept papa [...]. Atit de mare ii fu autoritatea, incit nu numai el, dar si altii din neamul lui [...] erau tinuti in cea mai mare stima de catre regi, nobili si oamenii de rind”. Personajul descris traise pe la 1260, in timpul principelui lituanian Mindaugas; sanctuarul nadravienilor este cel din Romowe, in estul Prusiei Orientale*®2, Stima de care se bucura acest »pPapa pagin” din partea jntregului sdu neam aminteste, in mod frapant, de consideratia pe care gofii i-o aratau lui Dicineus, la Iordanes. III.2. Goticisme medievale sau noile calatorii ale lui Zalmoxis in Occident Istoria gotilor scrisé de Casiodor/lordanes va fi utilizata de-a lungul intregului Ev Mediu in numeroase cronici pentru a ilustra vechimea, vitejia si infelepciunea gotilor, dar, in primul rind, pentru a legitima excelenta spitei germanice a diverselor regate din Occident. Or, printre aceste extrase provenind din Getica, cele referitoare la Zalmoxis si Dicineus sint extrem de populare: atentia cronicarilor va fi atrasd, cu precadere, de Dicineus, privilegiat de altfel in Getica, cu atit mai mult cu cit acesti cronicari ignorau totul sau aproape totul despre geti si daci. Pentru a da un singur exemplu, in clasa C a traditiei manuscrise a lui Iordanes, personajele getice sint inserate printre sursele marturisite ale lucrarii: Dicineus, Comosacus, Salmoxes si Zeuta4&h Asadar, la aceasté epoca, copistii nu mai faceau deosebirea intre scriitorii clasici si inteleptii gotilor, asa cum apareau ei in codex-ul care trebuia copiat. Confuziile utilizatorilor lui Jordanes sint foarte sugestive pentru aceasta imagine. Exilatul roman in Spania, Alexandru Busuioceanu, a studiat in detaliu aceasta traditiemedievala despre geti, mai precis despre Zalmoxis, in cronicile spaniole4®2, in realitate, ea este mult mai raspindita, acoperind aproape intreaga Europa, peste tot unde revendicarea gotilor ca stramosi era in vigoare. Unul dintre primii utilizatori ai acestei traditii a fost cronicarul belgian Sigebert de Gembloux (1030-1112), vorbind despre goti-geti ca fiind ,,versati in disciplinele filozofiei”, dar nenumindu-i pe inteleptii lor. In ceea ce priveste regiunile pentru care pasajele din Jordanes au fost adesea invocate, Normandia ocupa un loc important. Primul ecou clar din Iordanes pentru subiectul nostru ii apartine lui Freculf, originar din Germania gi prezent la mindstirea din Fulda (822), inainte de a fi numit episcop de Lisieux (Calvados, in Normandia). Catre 839/840, Freculf, deja episcop de Lisieux, include jntr-o compilatie numitié Chronicon largi extrase din lordanes, inclusiv cel despre Zalmoxis: cadrul era cel al unei digresiuni despre sciti, amazoane si insula Scandza, intr-un context mitologic4®2, La sfirsitul secolului al XI-lea, Chronicon Vedastinum, lucrare cunoscuta si sub numele de Excerpta Duacensia, compusa in minastirea Saint- Vaast din Arras (Pas-de-Calais), copiazi acelasi pasaj. Putem presupune de aceea si existenta unui florilegiu de extrase din Jordanes, cu pasajele despre intelepciunea ,gotilor’ in pozitia principala. Secolul al XI-lea marcheaza, de altfel, o etapa in cronicile din Normandia, odata cu aparitia unui mit despre origini si de legitimare a normanzilor (veniti, de fapt, din Danemarca): or, cei alesi drept stramosi ai normanzilor sint tocmai dacii. Autorul identificarii este Dudo de Saint-Quentin, care publicé dupa 1015 o istorie a normanzilor, in care se strdduieste sa le confere o legitimitate mitica gsi etnicda, combinind, in acest scop, doua povestiri despre origini, destinate sa le stabileascd 0 ascendenta dubla: troiana si germanica. in prima carte, el situeazd poporul originar al normanzilor intr-o Germanie dunareana la marginile Scitiei, unde traiesc Daci, care se numesc pe ei insisi Danai, deci greci, sau Dani, deci danezi4®4.Acesti daci-greci sint troieni, descinzind din exilatul Antenor4®5; in plus, dacii, care sint troieni si germani, vor deveni crestini si vor ocupa tellus normannica in mod legitim, caci ei vin sa completeze o structura sociala imputinaté prin absenta unor milites — desi, dupa Dudo, Rollo si ai sai ar fi parasit Dacia tocmai din cauza unei infringeri militare. Dacii devin astfel normanzi in urma unui montaj literar savant. Asistam deci, in opera lui Dudo, la o noua operatie de legitimare in raport cu miticii troieni, punct de ancorare si de origine al mostenirii clasice: aceasta tema, exploatata si aplicaté mai intii de catre romani, si tocmai de aceea foarte cunoscuta cronicarilor medievali, i-a incitat pe acestia din urma sa faca la fel in cazul altor popoare contemporane, precum francii, danezii, normanzii, care devin, rind pe rind, descendenti ai troienilo: ASE Dupa confuzia geti-goti, o a doua, intre daci si danezi, este favorizata din motive fonetice, intr-o prima instanta, dar mai ales de imperativul de a gdsi un nume ,,clasic” pentru realitdti noi. De-a lungul intregului Ev Mediu, numele literar gi ,,clasic” al Danemarcei a fost Dacia, in documentele oficiale si in cronici. Daca getii isi vor jmprumuta numele, in toate aceste cronici, gotilor, dacii si Dacia vor desemna, timp de mai multe secole, danezii si Danemarca: supravietuirea acestor nume antichizante, mai precis ,,clasice”, in Europa medievalié este un fenomen prea putin cunoscut in istoriografia romana. Din pacate, aceste aspecte care tin de receptia Antichitatii si mai ales de constructia identitara medievala, nicidecum de istoria getilor si a dacilor, sint exploatate in zilele noastre in cel mai neverosimil mod cu putinta de catre curentul dacoman. in aceasta logicd de mitologie literara, se inscrie si Guillaume de Jumiéges, care scrie in secolul al XI-lea Gesta Normannorum ducum, de la sosirea normanzilor in Neustria pind in 1070: vorbind despre cei trei intelepti, Zeuta, Dicineus si Zalmoxes, recopiindu-l, de fapt, pe Jordanes, el identifica, in modul cel mai clar cu putintaé, Dacia cu Danemarca: ,,...in al doilea loc de sedere, care se numeste gi 467 Danamarcha Aceeasi identificare e deci operabilaa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.Eusebiu din Cezareea, lulian, Epiphanios, Philostorgios, Procopiu din Cezareea, Ioannes Lydos; mai mult, in versiunea siriacé a Teofaniei lui Eusebiu din Cezareea, Zalmoxis este zeul , gotilor” (Theoph. Syr. 2.12). 458 S. Teillet, Des Goths..., pp. 17-24; Svennung, Goticismus, pp. 3-6; H. Wolfram, History of the Goths, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1990, pp. 28-29. Pentru Orosius 1.16.2 (inceputul secolului al V-lea), getii sint goti (Getae illi, qui et nunc Gothi); el chiar e citat de Tordanes in acest sens (Get. IX, 58); aceeasi identitate la Isidor din Sevilla, Etym. 9.2.89-90, 14.4.3. Filonul biblic: Ambrosius, De Fide ad Gratianum Augustum 2.16; Hieronymus, Liber hebraicarum quaestionum in Genesim 10.2 (substituind ,,geti” pentru ,,Gog” ca bazi etimologica pentru ,goti”). in secolul al VIl-lea, Isidor din Sevilla (Hist. Goth. 1) afirma ca eruditii fi numeau odinioara pe goti mai degraba geti, decit Gog sau Magog; dar in Hist. Goth., Recapitulatio 66, Isidor scrie cA gotii se trag din Magog, fiul lui Iafet, identificindu-i etimologic pe geti gi pe sciti. 459 S. Teillet, Des Goths..., pp. 1-7. 460 fn Cronica terre Prussie sau Chronicon Prussiae, capitolul 5 (De ydolatria et ritu et moribus Pruthenorum); cf. C. Clemen, Fontes historiae religionum primitivarum, preindogermanicarum, indogermanicarum minus notarum, Bonn, 1936, p. 97; J. Puhvel, ,,Indo-European Structure of the Baltic Pantheon”, in G.J. Larsson (ed.), Myth in Indo-European Antiquity, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1974, p. 75. 461 Clasa C (mss. XYZ), cu urmatorul incipit: in hoc corpore continentur cronica Tordani episcopi Ravennatis civitatis de origine ac vocabulis gentis Gothorum aedita ad Castalium sumptaque ex auctoribus, id est Senatore Ablabio Prisco Ioseppo Lucano Pomponio Dione Pompeio Trogo Virgilio Dicineo Comosaco Salmoxe Zeuta (s.m.) Deuxippo Libio Orosio Paulo Simmacho Strabone Cornelio Claudio Tholomeo (cf. Th. Mommsen, Iordanes. Getica..., p. LXII). 462 Al. Busuioceanu, Zamolxis sau mitul dacic in istoria si legendele spaniole, Bucuresti, 1985. Abordarea sa este nationalista, el fiind convins ci prezenta personajelor dacice in cronicile spaniole ar dovedi prestigiul recunoscut al dacilor, stramosi ai roménilor. Or, pentru tofi acesti cronicari, getii, dacii sau chiar scifi erau efectiv una cu gofii, deci stramosii lor. Alte referinte la ocurentele pe care le voi discuta apar in literatura tracomana, in care utilizarea lor este, lasind la o parte lipsa oricdrei metodologii stiintifice, victima unor interpretari delirante. 463 Sigebert de Gembloux, Chronographia, MGH, SS, VI, p. 301 Pertz; Freculf din Lisieux, Hist. 1.2.25 (PL, 106, coll. 962 C-963 A); Chronicon Vedastinum/Excerpta Duacensia, MGH, SS, XIII, p. 679 Waitz. 464 Dudo de Saint-Quentin 1.3: Igitur Daci nuncupantur a suis Danai, vel Dani. Insula Scandza, ,matca a popoarelor” (1.4), serveste iarisi de punct absolut de plecare. 4G5 Sa incercdm sa trecem cu vederea confuzia dintre Danai (greci) si troieni... 466 Vezi B. Luiselli, ,,I] mito dell’origine troiana dei Galli, dei Franchi e degli Scandinavi”, RomBarb, 3, 1978, pp. 89-121; C. Carozzi, ,Des Daces aux Normands. Le mythe et l’identification d’un peuple chez Dudon de Saint-Quentin”, in Peuples du Moyen Age. Problémes d’identification. Séminaire Sociétés, Idéologies et Croyances au Moyen Age, Aix-en-Provence, 1996, pp. 7- 25. 467 Guillaume de Jumiéges (sau Guillelmus Calculus), Gesta Normannorum ducum 1.2-3 (ed. J. Marx, Gesta Normannorum ducum. Guillaume de Jumiéges, Rouen- Paris, 1914, pp. 7-8). 468 B. Luiselli, II mito dell’origine troiana..., p. 119. Despre acest mit, vezi si Chr. Klapisch-Zuber, L’ombre des ancétres. Essai sur Vimaginaire médiéval de la parenté, Paris, 2000, pp. 189-193. 469 Vezi E.M.C. van Houts, The Gesta Normannorum ducum of William of Jumiéges, Orderic Vitalis, and Robert of Torigni, Oxford, 1992; Benoit, Chronique des ducs de Normandie 467-476 (f. 3”: ed. C. Fahlin, Chronique des ducs de Normandie par Benoit, Lund, 1951, pp. 14-15). 470 Ekkehard din Aura (sau Abbas Uspergensis), Chronicon universale, MGH, SS, VI, p. 120 Pertz; Thomas Ebendorfer, Cronica Austriae, MGH, SRG, NS, XIII, pp. 37-39 Lhotsky. Vezi Svennung, Goticismus, pp. 46-51 (goticism in Austria). 471 Traditia goticd in Spania: Svennung, Goticismus, pp. 21-33; Eliade, ZGH, pp. 80-82; Al. Busuioceanu, Zamolxis sau mitul dacic in istoria si legendele spaniole, Bucuresti, 1985; J.R. Carbé Garcia, ,,Godos y Getas en la historiografia de la Tardoantiguédad y del Medicevo: un problema de identidad y de legitimacién socio-politica”, SHHA, 22, 2004, pp. 179-206. Pentru ajutorul in documentare, fi multumesc dnei Adeline Rucquoi (CRH, EHESS, Paris). 472 Rodrigo Jiménez de Rada, Hist. de rebus Hisp. 1.10 si 1.13; capitolul XV (De sapientibus Gothorum et consiliariis eorundem) este un excurs despre Dicineus; C. Mauro del Real, Amazonas y Godos”, Hispania, 23, 1963, pp. 323-344; J. Gil, ,,La gran historiografia del siglo XIII”, in F. Lépez Estrada (ed.), La cultura del roménico. Siglos XI al XII. Letras, religiosidad, artes, ciencia y vida, Madrid, 1995, pp. 83-109; A. Rucquoi, ,,Contribution des studia generalia la pensée hispanique médiévale”, in J.M. Soto Rabanos (ed.), Pensamiento medieval hispano. Homenaje a Horacio Santiago-Otero, Madrid, 1998, pp. 739- 740. Rodrigo: Busuioceanu, Zamolxis, pp. 124-147; Svennung, Goticismus, pp. 26-30. 473 Vezi B. Sanchez Alonso, ,Las versiones in romance de las crénicas del Toledano”, in Homenaje ofrecido a Menéndez Pidal. Miscellanea des estudios linguisticos, literarios y histéricos, 1, Madrid, 1925, pp. 341-354; J. Fernandez Valverde, Roderici Ximenii de Rada, Historia de rebus Hispanie (CC 72), Tumhout, 1987, p. XLI. Estoria de los Godos, fol. 5%, p. 9 Lidforss (capitolul VII. Dicho commo fijos de Tubal poblaron Espanna, pues commo los echaron ende los Griegos, agora de los Godos); fol. 6", p. 10 Lidforss: (capitolul XI. De los reyes godos de Chephe). Editie de V-E. Lidforss, in Acta Universitatis Lundensis. Lunds Universitets Ars-skrift, Lund, 1871-1872, dupi ms. 302 (F 196) al Bibliotecii Nafionale de la Madrid. 474 Alfonso X El Sabio, PCGE, capitolul 388: Dell assentamiento de Scigia & de cuemo se mantouo en ella la hueste de los Godos [ed. R. Menéndez Pidal,Primera Crénica General de Espatia, Madrid, 1906 (1977), p. 217]; capitolul 393 (De los sabios de los godos et de los sos conseieros). Vezi Busuioceanu, Zamolxis, pp. 145-147; N. Joe Dyer, ,,Alphonsine Historiography: The Literary Narrative”, in R.I. Burns (ed.), Emperor of Culture. Alfonso X the Learned of Castile and his Thirteenth-Century Renaissance, Philadelphia, 1990, pp. 140- 158; I. Fernandez-Orddiiez, Las Estorias de Alfonso el Sabio, Madrid, 1992, pp. 138-158 (El orijen de los godos); A. Rucquoi, Contribution... pp. 740-741. 475 Svennung, Goticismus, pp. 30-31; Busuioceanu, Zamolxis, pp. 26-27 si 185; A. Rucquoi, ,,Les Wisigoths fondement de la «nation Espagne»”, in J. Fontaine, C. Pellistrandi (eds.), L’Europe héritiére de l’Espagne wisigothique, Madrid, 1992, pp. 341-352. in Cuarta Cronica General de Espaia, Seneca este un filozof muy maravilloso al dacilor (cf. Busuioceanu, Zamolxis, pp. 26 si 185). Vezi si R. Gonzalez Fernandez, ,El mito gético en la historiografia del siglo XV”, in Los visigodos. Historia y civilizacién. Antiguédad y Criastianismo, III, Murcia, 1986, pp. 289-300. 476 Ericus Olai, Chronica regni Gothorum 6.36 (eds. E. Heuman, J. Oberg, Ericus Olai. Chronica regni Gothorum, Stockolm, 1993, p. 40): autorii invocati sint Ablabius, Dion Chrysostomul si Rodrigo de Toledo. Pentru autor: Svennung, Goticismus, pp. 81-82.Capitolul IV Zalmoxis in zorii Europei moderne Am vazut cum, la Iordanes gsi de-a lungul Evului Mediu latin, Dicineus il eclipseazi pe Zalmoxis, dar mai ales cum cele douad personaje (in fond) getice au fost universal cunoscute drept vechi intelepti ai gotilor — fie printre regii lor, precum Zalmoxis, fie drept figura lor cea mai cultivata, cum era vazut Dicineus. Aceasta traditie va avea repercusiuni neasteptate in cadrul diferitelor goticisme ale Europei moderne. Fata de cronicile medievale, in care figura sa fusese eclipsata de cea a lui Dicineus, Zalmoxis redevine important in timpul Renasterii, deoarece umanistii incep sd cunoascd si sa interpreteze cu aviditate textele grecesti repuse in circulatie, alaturi de sursele latine, toate aureolate de un dublu prestigiu, vechi si clasice deopotrivia. In vremea Renasterii, in paralel cu descoperirea dialogurilor lui Platon (care incep sa fie traduse), Apologia lui Apuleius va fi foarte populara. intr-o epoca in care se crede cu fervoare in redescoperirea unei intelepciuni stravechi, diseminata atit in Grecia (Pitagora, Platon), cit si in tinuturile barbare (Hermes Trismegistos si Corpus Hermeticum, Zoroastru si magii sdi) si prefigurind mesajul crestin, Zalmoxis va dobindi un loc durabil in lungile liste de intelepti si de legislatori ilustrind prisca theologia. Alaturi de Zoroastru, Zalmoxis devine chiar fondator ilustru al magiei naturale (magia naturalis), al bunei magii pe care grecii o numeau mageia. il regasim ca atare, in calitate de figura inaugurala, la Marsilio Ficino, Pico della Mirandola, Cornelius Agrippa si Giambattista della Porta. Noile surse, care imbogatesc figura personajului get, nu sint insa suficiente pentru a explica prezenta sa in productii foarte diferite. Dincolo de simpla mentionare, e mai profitabil sé urmarim ratiunile noilor interpretari ale figurii lui Zalmoxis. Redescoperirea literaturii antice, inventarea tiparului sinoua difuzare a scrierilor, mult mai intinsd, la care se adaugd compun un spatiu in care utilizarile lui Zalmoxis se vor constitui in marci ale timpului lor. Doua texte latine vor fi astfel resuscitate in timpul Renasterii in legatura cu Zalmoxis: Apuleius pentru magie si lordanes pentru genealogie. Desi este privilegiat Apuleius, ca autor latin, si desi, cel mai adesea, sint folosite traduceri latine ale primelor editii de lucrari grecesti, citeva texte antice importante vor fi din ce in ce mai invocate: Herodot, Platon, dar si Strabon sau Diodor, la care se vor adauga alti autori si lexicoane bizantine. Imaginile lui Zalmoxis nu vor intirzia sa se schimbe: voga pentru magia naturalis in timpul Renasterii, la fel ca si dezvoltarea alchimiei vor anexa curind personajul get, care va trece drept unul dintre fondatorii acestei Ars. IV.1. Magician natural si alchimist in paralel cu redescoperirea literaturii antice, indeosebi a celei grecesti, dar mai ales cu reinterpretarea sa, Renasterea*”2 propaga tema unei prisca philosophia/theologia, si ea redescoperita: se multiplica astfel consideratiile despre ,magia naturala” (magia naturalis), concept omniprezent in epoca, cind inflorirea stiintelor oculte gsi hermetice este unul dintre rezultatele revalorizarii anticilor#2®, Pe linga Platon, Pitagora si Hermes Trismegistos, cu a lor prisca theologia, Zalmoxis va fi inserat in listele de intelepti ai originilor, in numeroase lucrari despre magia naturald. O alta traditie care cunoaste o dezvoltare extraordinara este alchimia: dat fiind ca Zalmoxis era unanim prezentat ca unul dintre vechii intelepti, daca nu chiar ca inventator al magiei, el nu va intirzia sa fie inclus si in galeria figurilor fondatoare ale alchimiei. Dupi cum vom vedea, parintii tezei conform careia Zalmoxis este, alaturi de Zoroastru, inventatorul magiei naturale, sint Marsilio Ficino si Pico della Mirandola, iar textul pe care se bazeaza este Apologia lui Apuleius, ina You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.Plotinus, Proclus, Dardanus, Orpheus Treicius, Gog Graecus, Germa Babylonius, Apollonius Tyaneus, Osthanes, Pythagoras, Empedocles, Democritus, Plato. Mai tirziu, intr-o apologie despre vanitatea stiintelor (1530), Agrippa va oferi o lista similara de magicieni din vechime, care va deveni, ulterior, foarte populara: Hiarchas apud Bragmanas, Tespion apud Gymnosophistas, Budda apud Babylonios [sic!], Numa Pompilius apud Romanos, Zamolxides apud Thracas, Abbaris apud Hyperboreos, Hermes apud Aegyptios, Zoroaster Oromasi filius apud Persas. Nam Indi et Aethiopi et Chaldei, et Persae*®4, Un alt italian, Giambattista della Porta (1535-1615), este autorul unei lucrari speciale, Despre magia naturald (1558, editie adaugita in 1589). Tratind despre diferitele nume ale inteleptilor si magilor, intr- un pasaj inspirat din Agrippa, el ii enumera pe: Zoroaster Oromasi filius apud Persas, Numa Pompilius apud Romanos, Thespion apud Gymnosophistas, Hermes apud Aegyptios, Budda apud Babylonios [sic!], Zamolxis apud Thracas, Abbaris vero apud Hyperboreos. Regasim aceasta enumerare la Johannes Jacobus Veckerus, in Despre secrete (1582), care-l citeaza, la rindul sau, pe Cornelius Agrippa: Quales fuerunt Hiarchas apud Bragmanas, ‘Tespion apud Gymnosophistas, Budda apud Babylonios [sic!], Numa Pompilius apud Romanos, Zamolxides apud Thraces, Abbaris apud Hyperboreos, Hermes apud Aegyptios, Zoroaster Oromasi filius apud Persas. Nam Indi, Aethiopi, et Chaldaei, et Persae hac maxime praecelluere Magia. Asocierea era atit de populara, incit o intilnim si la parintele iezuit ,,descifrator” de hieroglife si de mistere egiptene Athanasius Kircher (1602-1680); scriind despre Pitagora si Egipt, el da o lista de filozofi pagini, asociati, mai degraba, cu magia: Zoroastrum, Zamolxem, Seleucum, Dardanum, Carondam, Numam Pompilium, & alios antiquos Ethnicos philosophos#25. Zalmoxis apare deci, in majoritatea lucrarilor consacrate magiei naturale, in lungi liste de intelepti din vechime, de (buni) magicieni sau de legislatori, cel mai adesea ca exemplu al universalitatii acestora You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.cultivata exclusiv de catre initiati. Or, aceasta traditie va suferi o criza puternica in 1614, cind Isaac Casaubon va demonstra falsitatea lui Corpus Hermeticum, lovind astfel decisiv in prestigiul lui Pitagora si al adeptilor sai. Catre inceputul secolului al XVII-lea, umanistii protestanti (olandezi, germani, englezi) au inceput sa analizeze in profunzime sursele mult celebratei pia philosophia, atit de invocate de platonizantii catolici, si si-i arate inconsecventele424, intre timp insd, utilizarile surselor antice se vor modifica, in functie de noile centre de interes ale savantilor europeni. IV.2. ,,Numa al getilor’: Zalmoxis in epoca Luminilor in sectiunea precedentdé, am vazut cum redescoperirea literaturii antice (mai ales grecesti) a permis dezvoltarea interesului pentru personajul nostru in mediile erudite ale Europei literelor. O noua imagine se va impune incepind cu Renasterea, astfel incit trdsdtura esentiald a figurii sale va fi cea a unui legislator. Aceasta imagine era deja preponderenta la cei care tratau despre magia naturala. Astfel se explicd prezenta sa la Tommaso Campanella (1568-1639), in Cetatea soarelui (1623), printre inventatorii stiintelor, armelor si legilor422: Moise, Osiris, Jupiter, Mercur, Licurg, [Numa] Pompilius, Pitagora, Zamolxis, Solon, Charondas, Phoroneus, Mahomed (vazut totusi ca legislator mincinos), Iisus Cristos etc. Acelasi caracter, de legiuitor, va fi retinut de catre savantul suedez Carolus Lundius, autor al primei monografii despre zeul get (Zamolxis, primus Getarum legislator, Uppsala, 1687) — in care totusi miza e diferita. Filierele de transmitere a acestei traditii sint multiple. Printre ele, meritaé evocat cazul exilatului bizantin Constantinos Lascaris (1434- 1501): preceptor la Milano al lui Ippolito Sforza si ajuns ulterior la Messina, el este unul dintre eruditii care asigura transmiterea literaturii grecesti din spatiul bizantin in Occidentul avid de scrieri antice. fntr-o lucrare encomiastica dedicata lui Alfonso de Aragon, ela You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.Toxaris si Zamolxis ar fi, in viziunea autorului articolului, mai putin filozofi, cit legislatori24, Asistam deci la o evolutie interesanta, in care intelepciunea lui Zalmoxis nu mai deriva de la Pitagora si de la greci, ci ar fi proprie unui popor simplu, necorupt de civilizatie. Zalmoxis al getilor si Anaharsis al scitilor devin astfel simbolurile unei simplitati si inocente pierdute, ale unei egalitati naturale cdutate de atitea spirite ale vremii. Or, figura scitului Anaharsis va retine, in mod particular, atentia epocii, gratie romanului foarte popular al abatelui Barthélemy, Cdldtoria tindrului Anaharsis in Grecia (1788)225, in mod similar, putem constata un nou interes pentru figura lui Apollonios din Tyana in cercurile intelectuale iluministe, care au vazut in el un precursor de noi idei, dar si un contestatar al suprematiei crestinismului228. Pentru a incheia in acelasi registru al dictionarelor, sé amintim si enciclopedia germana a lui Zedler: aici, Zalmoxis e prezentat ca un foarte renumit legislator gi filozof, aproape toate sursele disponibile atunci fiind semnalate. Nu e deci intimplator ca, la sfirgitul secolului, in monografia foarte erudita despre vechea Dacie, cunoscind foarte bine sursele literare de care se putea dispune in epoca, austriacul J.Chr. Engel l-a numit pe Zalmoxis tocmai ,,Numa al getilor” 22, E deosebit de interesant de mentionat cazul lui David Hume (1711-1776), vorbind despre teism si unitarianism in cazul getilor, in Istoria naturald a religiei (1757), pe baza unei lecturi deloc inocente a textului lui Herodot: ,,Gefii... erau teisti si unitarieni autentici. Ei afirmau ca Zamolxis, divinitatea lor, ar fi fost singurul zeu adevarat; si sustineau ca adorarea tuturor celorlalte neamuri era adresata unor pure fictiuni si himere”. Pentru deistul J. Tolland, Moise este unul dintre cei sase legislatori, in pasajul legislatorilor lui Diodor: Mneves, Minos, Licurg, Zoroastru, Zalmoxis, Moise; or, exact aceasta fictiune juridica a unei surse supraumane a dreptului va constitui impostura de care Moise este incriminat in Tratatul celor trei impostori22, Inventator al bunei magii sau intelept si civilizator al poporului sau frust, Zalmoxis e considerat inca un personaj istoric. Totusi, imagineaa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.reprezentarile zeilor, dupa cum se precizeazd intr-un pasaj foarte critic la adresa venerdrii desarte2!9, Ceea ce nu-l socheazd pe Pitagora; dimpotrivd, el este prezentat de-a lungul intregului roman ca o minte limpede, un liber cugetdétor care impdartaseste doctrina »ftaudei pioase”, acceptind inifierile doar ca niste siretlicuri utile scopului sau esential: a invata meseria dificila de legislator2+Z, Dialogul este reluat dupa participarea lui Zalmoxis la marea adunare a druizilor. Pontiful ii explica inteleptului din Samos doctrina druizilor, care este, in fond, cea a surselor literare antice: crezind in eternitatea lumii si in nemurirea sufletelor, galii nu se tem de moarte, convingi cd merg in altd lume; el adauga insa ca scopul lor este de a forma o armata de preoti. La remarca lui Pitagora cd 0 asemenea armata nu este de temut, Zalmoxis raspunde intr-un fel care, dupa mai mult de doua secole, ne da de gindit: ,,Te inseli; nu exista arme mai teribile cum e cea a opiniei; cine stie sa o minuiasca, este foarte puternic” (V, pp. 193-194)2!8. Pontiful face apoi din sacrificiile umane o practicd strdind (in ocuren{a feniciana — sa notam aici un topos antic, dar gi al istoriografiei moderne) gi, cind Pitagora se mira de existenta unor asemenea obiceiuri la un popor luminat, Zalmoxis replica: ,,Initiat la Teba! Niciodata poporul nu trebuie sa fie la fel de stiutor ca sefii sai. Intr-un stat bine condus, forta trebuie sa fie intr-o parte, iar lumina in cealalta” (V, p. 196). Pitagora este apoi condus de Zalmoxis pe o insula unde doar druizii sint admisi; aici, noua preotese sint pazitoare ale unei incinte de lemn, pentru ,,fecioara care naste”, adicd natura. Ocazie ideala pentru Zalmoxis de a aminti ca ,,noi nu recunoastem, noi nu facem publica decit o singura Divinitate care este peste tot, de vreme ce este tot” (V, pp. 197-199). fn capitolul 194 (,,Pitagora in Lutetia”), Zalmoxis il invita pe Pitagora sa viziteze Lutetia la parisiaci, pe Sena, unde asisté impreuna la ceremonia in onoarea zeifei Isis. Momentul festiv este urmat de despartirea lor, marcataé de concluzia lui Zalmoxis: ,,Initiat la Teba! [...] un nod bine legat uneste pentru totdeauna sufletele noastre; parasindu-ne aici, nu vom fi despartiti.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.vizibile. Dar traditia cea mai puternica a goticismului se va forma si dezvolta in Suedia, care se considera atit punctul de plecare al expansiunii gotice, cit si principala mostenitoare, daca nu singura, a vechii maretii gotice. Aceast teorie, initiataé de Ragvaldi si de Ericus Olai (cca 1460), dezvoltata ulterior in Historia lui Johannes Magnus (Roma, 1554), devine curind ideologia imperiului suedez in plina expansiune, mai ales sub Gustav Adolf. Apogeul a fost atins in Atlantica lui Olaus Rudbeck gi intr-o serie de productii de la mijlocul si din a doua parte a secolul al XVII-lea224, fntr-o serie intreaga de lucrari dispensatoare de goticism, pasajele lui Iordanes despre Zalmoxis, Dicineus si alte personaje getice vor cunoaste un destin de exceptie. Redescoperirea surselor antice a antrenat deci un nou conflict intre oamenii de litere ai batrinului continent. Daca sudul, in special Italia, se reclama de la greci si indeosebi de la romani, nordul gi {arile parte, barbaria, pe de alta, dar o ,,barbarie” care e investité cu nenumarate calitati de cdtre sustinatorii ei. in spatele acestei controverse, se ascunde concurenta intelectuala si politica, ulterior suprapusa de decupajul teologic dintre protestanti si catolici. Germania lui Tacit si Getica lui Tordanes sint, pentru partizanii germanismului, sursele clasice care atesta vigoarea si excelenta popoarelor barbare din nord. fn cadrul acestui curent, goticismul reclama preeminenta gotilor, un popor care ar fi strabatut si cucerit aproape intreaga Europa. Editio princeps a Germaniei lui Tacit, datind din 1470 (Codex Hersfeldensis este descoperit in 1455), ca si Getica lui Iordanes devin accesibile in prima jumatate a secolului al XV-lea®2°; ele au fost imediat si pe larg utilizate, semnind actul de nastere al influentei ideologii germanice. Pentru umanistii din acest spatiu, germanii actuali erau mostenitorii, sau chiar identici cu Germani lui Tacit. Ei nu ar fi venit din alta parte pe teritoriile pe care le locuiesc; dimpotriva, sint indigenae si tantum sui similis gens. Sint celebrate,a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.poporului celui mai nobil (atle < adel, ,noblete”), al gotilor sau hiperboreenilor, al caror nume gotic ar fi yver-boren, ,,de nastere inalta”. Al patrulea tom — din care se cunosc doar trei exemplare neterminate, in urma incendiului din 1702 de la Uppsala — se termina printr-o discutie despre identitatea dintre goti si geti, fara o concluzie clara. Atlantica se situeaza, astfel, intr-o epoca de expansiune a Suediei, fiind un exemplu tipic de ,,stiinta baroca”. Dupa cum observa un comentator, in metodele lui Rudbeck gi ale contemporanilor sai, vedem cum ,modul de a combina criticismul gi atitudinile stiintifice cu etimologiile extravagante si speculatiile indraznete pare sa fi fost comun in republica literelor din secolul al XVI-lea”=48, Receptia lui Rudbeck in Europa a fost un triumf, nu numai in spatiul permeabil la goticism, insa de scurta durata. Cumnat al lui Rudbeck, jurisconsultul suedez Carl Lund/Carolus Lundius (1638-1715)"42, profesor de drept la Uppsala, este, nu intimplator, autorul primei monografii consacrate zeului get, vazut ca primul legislator al gotilor/suedezilor (idee lansata deja de Magnus): Zamolxis, primus Getarum legislator (Uppsala, 1687, in latina), lucrare dedicati Domino Carolo XI Sveonum Gothorum et Vandalorum regi; un an mai devreme, el publicase Despre legile hiperboreenilor=2. in prefata monografiei, adresata cititorilor, Lundius porneste de la convingerea ca legile getilor i se datoreaza lui Samolses (forma pe care o considera corecta) 249, Lundius straébatuse timp de patru ani Germania, Franta si Olanda, pentru a preda apoi dreptul national la Uppsala; in 1686, a fost insarcinat cu revizuirea legislatiei suedeze, opera sanctionatad oficial in 1736. Trebuie amintit ca in secolul al XVII-lea, Universitatea din Uppsala se bucura de un mare prestigiu in Europa, caci profitase de anii prosperi de la inceputul secolului si de expansiunea politica din timpul si de dupa Razboiul de Treizeci de Ani. in perioada carolina (1654-1718), goticismul este unul dintre principalele aspecte ale politicii culturale a Imperiului Suedez, centrat in jurul Marii Baltice; nu este o intimplare cé cea mai mare parte a celor implicati in productia de scrieria You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.utilizatorii lui Rodrigo de Rada, figura lui Zalmoxis e eclipsata de cea a lui Dorpaneus (in locul lui Dicineus, la Tordanes). Nu erau insa singurele ecouri ale traditiei goticiste hispanice. Eruditul Luis Vives (1492-1540) il va invoca pe regele got Boerebista (grafie a editiei Jatine a lui Strabon) in introducerea sa la Civitas Dei a lui Augustin. Abia in secolul al XVII-lea, Saavedra y Fajardo va denunta identitatea goti-geti (Nacion diversa de los Getas), citind totusi, de data aceasta, expressis verbis dupa scandinavul Johannes Magnus, faptele lui Rey Boroista si ale lui Diceneo, ,su Consejero gran Philosopho versado en las escuelas de los Griegos, y Egipcios”, credinta gotilor in nemurirea sufletului (la immortalidad de Alma) si trasul cu arcul pe timp de furtuna, pentru a ajuta zeii2?, in secolele XVI-XVII, Spania cunoaste deci o noua difuziune a acestui goticismo, devenit factor de coeziune ideologica in serviciul monarhiei; apelul la invatatii geti si la Zalmoxis nu constituie decit un aspect, printre multe altele, al acestei revendicdri de noblete a originilor. Se vorbeste chiar despre ,,singe gotic” si despre ,,stramosi vizigoti”, iar genealogiile legendare sint favorizate. Daca in Spania, godo va sfirsi prin a insemna ,,nobil”, in America de Sud, va ajunge sd semnifice ,,spaniol autentic” (de singe spaniol)2°2, Un alt caz interesant e cel al principatului Transilvaniei (mostenitor, dupé Mohacs, al regatului maghiar), unde in timpul Renasterii, $i mult timp dupa, cele trei populatii care 7] locuiau capata din partea umanistilor europeni si locali origini ilustre, rivalizind in vechime gi in virtuti: maghiarii si secuii ar fi urmasii hunilor lui Attila®®!, valahii/romanii i-ar avea ca strimosi pe colonistii romani2®2, in timp ce sasii ar fi urmasii gotilor si getilor/dacilor223, In aceasta optica, sasii ar fi fost, de fapt, locuitorii cei mai vechi, chiar autohtoni, din principat. Sasii din Ardeal (Sachsen) sint, in realitate, colonisti de origine german, stabiliti de cdtre regii maghiari incepind cu mijlocul secolului al XII-lea pentru a popula sudul regiunii si pentru a construi orase: numele german al provinciei este, de altfel, Siebenburgen,a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.teza, el scrisese anterior un opuscul distinct, intitulat Despre Iordanes si geti (Berlin, 1846). in plus, getii erau pentru el identici cu lituanienii, mai precis cu tribul lor de Samogeti. in viziunea lui Grimm, Zalmoxis este foarte asemanator lui Odin, iar disparitia sa e similara celei a lui Freyr; comparatiile cu divinitatile germanice vor deschide, si ele, o lunga serie de paralelisme prin care se va incerca explicarea caracterului lui Zalmoxis. Numele acestuia, venind de la zalmos, s-ar explica, dupa Grimm, prin lit. Szalmas si germ. Helm (,coif”)222, Nu era insd decit o intreprindere romantica de »resuscitare” a vechii, originarei culturi germanice. $4 semnaladm deja aceasta abordare comparatista, destinaté unui mare viitor, odata cu nasterea noii discipline a studiilor indo-europene (Indogermanistik) in aceeasi epoca. Este, de altfel, simptomatic ca Gr. Tocilescu, in prima monografie romaneasca despre Dacia preromana (Dacia inainte de Romani, 1880), socoteste inca util sé dezbata despre ,,nationalitatea” getilor si dacilor si sa treaca in revista diferitele teorii: germani si goti, celfi, slavi. in cele din urmé, el va opta pentru teza tracica, larg acceptata incepind cu aceasta epoca de catre istorici. Concluzia lui Svennung despre goticism era ca aceasta ideologie nu ar fi fost decit o insiruire de erori: ,,Istoria goticismului este — s-ar putea spune — 0 istorie a erorilor’224, Pentru istoricii de azi, desigur; trebuie insd sd ne intrebém de ce acest curent, care a convins si inspirat spiritele eruditilor din Evul Mediu pina la Jakob Grimm, in cele mai multe tari europene, a fost atit de puternic? $i, mai ales, care au fost mizele diverselor sale formulari, ale tuturor acestor opinii impartasite si ale tuturor controverselor iscate? Am vazut deja motivatiile care animau goticismul in Germania, Suedia, Spania sau printre sasii ardeleni. Acest capitol nu ar fi insa complet daca nu am aborda un alt spatiu, care, la prima vedere, nu ar avea nimic de-a face nici cu getii, nici cu gofii, dar unde savantii, istoricii si poetii vor avea un teren comun de discutie mai ales in framintata perioadd romantica. in cazul Poloniei, caci spre acest spatiu ne vom indrepta atentia in paginile urmatoare, stramosii carea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.altfel, grafia Zamolxis drept forma corecta a numelui. Pe linga corespondenta, cei doi savanti cultiva si conversatiile directe; in acest sens, Groddeck i-a citit lui Lelewel disertatia sa. Totusi, el nu va abandona parerea lui Jordanes despre identitatea geti- goti, fiind rezervat fata de teoria lui Lelewel despre inrudirea dintre geti si slavi, tezd devenité populard si formulata, de altfel, de Gatterer, fostul séu maestru. Groddeck cunostea etimologia pentru Gebelezis mentionata de Bayer prin Chardon de la Rochette, insa Bayer o preluase de la Praetorius222, Or, etimologia propusi de Lelewel difera de cea a lui Praetorius: ea nu e lituaniana, ci poloneza, conform convingerii lui Lelewel despre originile slave ale getilor. Ulterior, Lelewel va reveni asupra tezelor sale, distan{indu-se de unele dintre ele224, Totusi, in 1853, el incd mai dadea o etimologie poloneza pentru un nume getic: ,,Gebeleizis, mai alb, mai mare. Mai mare decit orice, cel mai mare”285, Pentru a intelege cauzele acestei corespondente savante, trebuie Jamurit dosarul etimologiei ,,lituaniene” a lui Gebeleizis, asa cum a facut-o Jan Trynkowski. Praetorius remarcase in 1688 ca un alt argument al lui Loccenius despre Gebeleizis ca ,,zeul celor care reinvie” vine din suedeza, ,,Gifwa Liisa — dare pausam a curis”, in timp ce, dupa Stiernhielm, din germ. Blitzen, i.e. fulgure, et quod Jupiter tonans. Praetorius propune, la rindul sau, o alta etimologie: »Gybeleisis... inseamna in limba sarmata, a zamogetilor, prusacilor si lituanienilor: anume de la cuvintele Gyva si leisis, cel care se face nemuritor, sau care, desi si-a terminat viata, nu moare”228, FE] nu considera deci ca aceste cuvinte inseamna ,,datatorul de pace”, ca Loccenius, caci pune accentul pe cuvintul lituanian gyve (= v. prus. givei), ,,viata”. Dar cum Praetorius citase anterior pentru Gebeleizis etimologia suedez4 a lui Loccenius, aceasta va fi preluata drept »lituaniand” de P. Wesseling, in comentariul séu la Herodot, de Chardon de la Rochette si de Groddeck®2Z, iar posteritatea il va retine, paradoxal, pe Praetorius drept autor al ei. fn plus, si pentru el, getii si gofii erau unul si acelasi popor, inglobindu-i, in plus, pea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.537 1. Magnus, Gothorum Sveonumque historia, Basel, 1558, 42 (Religio Gothorum), p. 44 (nemurirea sufletului), 44 (gravura), 71 (citare a lui Rodericus, arhiepiscop de Toledo), 87 (Othinus Magus), 143 (Salmoxes). 538 Prezenta si intr-o parafrazd suedezd a Genezei (cca 1330); in discursul lui Nicolaus Ragvaldi la Conciliul din Basel (1434); in Chronica Gothorum a lui Ericus Olai (cca 1460). 539 J. Messenius, Leges Suecorum Gothorumque, Stockholm, 1614, Praefatio, p. Ap. Totusi, pentru magistratul J.O. Stiernhédk (1596-1675), care scrie si el despre filozofii Zamolxis si Dicenaeus, este nesigur daci Zamolxis a scris legile getilor si daca getii sint identici cu gotii; viziunea sa este, asadar, destul de critica; cf. J.O. Stiemhéék, De jure Sveonum et Gothorum vetusto 1672 (Stockholm), reprod. de St. Petrén, 1962, primul capitol (,Legum Sveo- Gothicarum origine et incrementa”), pp. 4-5. 540 Eschauguette de lequelle on peut voir clairement |’Estat illustre des Svedois & des Goths, Paris, 1655, composé en latin par Monsieur Iean Messenius, Garde des Archives du Royaume de Svede. Et traduite en Frangois par Monsieur Ionas Hambraeus (profesor de limbi orientale), capitolul VIII: dupa Bonaventura Vulcanius, nu ar exista un alfabet mai perfect ca al gotilor, iar literele gotice existau cu mult inaintea lui Ulfila; in capitolul XIV (,Enquoy consiste Vexcellence du Royaume des Goths”), il citeaza pe Alfonso de Cartagena, episcop de Burgos (Récapitulation des Rois d’Espagne), si pe Nicolas Ragvaldi, évéque de Vexieu”, ambasador la Conciliul din Basel. 541 Am consultat J. Loccenius, Historia Suecana... accedunt Antiquitatum Sueo- Gothicarum libri tres, Frankfurt-Leipzig, 16764, pp. 1-8 (ed. I, Stockholm, 1647); etimologia lui Gebeleizis, citaté dupa Antiquitatum Sveo-Gothicarum..., Stockholm, 1654, p. 7. 542 Cf. A. Schnapp, ,,Archéologie et tradition académique en Europe aux XVIII et XIX® siécles”, Annales. ESC, 37, 1982, p. 763. 543 J. Stiernhielmius, Anticluverius sive scriptum breve Johanni Cluverio Dantisco- Borusso oppositum: Gentis Gothicae originem et antiquissimam in Scandia vel Scandinavia sedem vindicans, ut & ejusdem De Hyperboreis, Stockholm, 1685. El mai este autor de Runa Suethica (1671). Pentru Johannes Cluverius (Germania Antiqua, 1616), care vorbeste despre fabulae Jornandis, gotii sint prusieni, deci casubieni. 544 Svennung, Goticismus, pp. 91-93; S. Lindroth, A History of Uppsala University 1477-1977, Uppsala, 1976, pp. 74-76; G. Eriksson, The Atlantic Vision. Olaus Rudbeck and Baroque Science, Uppsala, 1994; P. Vidal-Naquet, L’Atlantide..., pp. 74-78 (Rudbeck inlocuieste Israelul prin Atlantida in rolul de popor ales). in Atlantica illustrata, sive illustrium, nobilium, principum atque regum insula, ubi et prisci Hesperidum horti, Uppsala (1733), alcatuita de fiul lui Rudbeck, getii sint aceiasi cu gotii. 545 Desigur, Rudbeck nu era singurul care adopta acest fel de demers: J.G. Becanus, Origines Antwerpianae (1569); Ph. Cluverius, Germania Antiqua (1616); P. Audigier, De l’Origine des Frangois et de Leur Empire (1676). Dupaa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.scientiarum Gottingensis, XI, Gottingen, 1791, pp. 167-215 (= Abhandlungen liber die Frage, ob die Russen, Polen und tibrigen slavischen Vélker von den Geten oder Dacier abstammen, Bremen, 1805). Pentru acest istoric: L. Marino, I maestri della Germania. Géttingen 1770-1820, Torino, 1975, pp. 287-297. Pentru teza dacica, vezi J. Trynkowski, ,Problemy religii Getow w korespondencji Godfryda Ernesta Groddecka i Joachima Lelewela” (,,Problemele religiei dacice in corespondenta dintre Godfryd Ernest Groddeck si Joachim Lelewel”), PHist, 71, 1980, pp. 325-331. 578 Cf. si Al. Odobescu, [Biografia Daciei] Indice de scrieri attingetore, directu séu indirectu, de vechii locuitori ai Daciei, Bucuresti, 1872, p. 33. Prin urmare, paternitatea expresiei moderne ,,geto-daci” e poloneza, si nu romana, cum ne-am fi asteptat si cum se crede, de obicei, in Roménia. 579 Cf. J. Trynkowski, ,,Barbatul care i-a inaltat pe geti”, MaglIst, 14, 1980 (7), pp. 16-18. Despre dacismul polonez, cf, si S. Schneider, Czy Getowie wierzyli w jednego Boga? Studyum z zakresu religii i mitologii pordwnawczej (,,Oare getii credeau fntr-un singur Dumnezeu? Studiu de religie si de mitologie comparata”), Cracovia, 1905, p. 3. El il citeazi inca pe A. Bielowski (1850) si pe J. Wagilewicz (1852), care ii propusesera ca stramosi ai slavilor pe geto-daci sau pe traco-iliri. Schneider observase ca istoriografia contemporana era mai sceptica si ii considera pe geti ca fiind traci (p. 4). O parte a poemului lui Lenartowicz, publicat abia in 1962, a fost tradusa in romana in Manuscriptum, 11 (39), 1980 (2), pp. 66-72 (de M. Mitu). 580 Cf. M. Lucikai, Pagini de istorie, Bucuresti, 2004, pp. 78-79 (etimologii). fi multumesc pentru aceasta semnalare pretioasa lui Ciprian Astalos. 581 Scrisoare din 18 ianuarie 1818, expediati din Vilnius (cf. J. Trynkowski, Problemy religii Getow..., p. 325). 582 G.E. Groddeck, Getae ATHANATIZONTES sive de immortalitatis quam Getis persuasisse dicitur Zamolxis ratione, Vilnius, 1819 (13 p.). 583 G.S. Bayer, Commentarii originum sinicarum, in Museum Sinicum, II, Sankt- Petersburg, 1730, p. 283, citat de S. Chardon de la Rochette, Mélanges de critique et de philologie, I, p. 69. 584 Astfel, in Slowianie (Slavii) (IV, 1842, p. 483), J. Lelewel constata cd ¢ mai greu de observat caracterul slav in numele tracice si getice; el nu indrazneste sa citeze ,,ani Durpana ani Skoryla ani Beroisty (Borys), ani Zamolxysa (Ziemlak)” (ani = nici”; ziemlak = ,,compatriot”) (citat de J. Trynkowski, Problemy religii Getdw..., p. 328). 585 J. Lelewel, Dziela [Opere], V, Vargovia, 1972, p. 796 n. 5. Afirmatia provine din Popoarele care locuiau paminturile slave inainte de aparitia Poloniei (1853), lucrare care reprezinta cea mai buna elaborare a teoriei ,dacice” despre originea slavilor (J. Trynkowski, Problemy religii Getw..., p. 329). 586 M. Praetorius, Orbis Gothicus, Oliva, 1688, p. 118; cf. J. Loccenius, Antiquitatum Sveo-Gothicarum, Stockholm, 1654?, p. 7. 587 G.S. Bayer, Commentarii originum Sinicarum, in Museum Sinicum, II, Sankt- Petersburg, 1730, p. 283; P. Wesseling comenta (pentru editia lui L. C. Valckenarius, Herodoti Halicarnassei Historiarum libri IX, Amsterdam, 1763, p.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.devenirea prin progres a culturilor ,,civilizate”, pe scurt, intre cruzimea originilor si umanitatea progresiva. Una dintre convingerile savantilor este ca popoarele ,,primitive” sint exemple contemporane ale ,,stadiilor” de dezvoltare a civilizatiei, identice vechilor popoare necivilizate ale Antichitatii, Acest principiu larg impartasit autorizeazd comparatiile dintre datele surselor antice si descrierile etnografice contemporane (descrieri, la rindul lor, niciodata inocente); adesea, organizarea si credintele celor doua categorii sint vazute ca asemanatoare sau chiar identice. Importanta crescinda a etnografiei va face ca notiuni in voga, extrase din contexte diferite si fixate intr-un fel de Idealtyp, si fie adoptate si aplicate studiului Antichitatii. Totem, tabu, mana sau, mai tirziu, saman si _,,societati secrete”, toate aceste concepte isi fac intrarea in scrierile savantilor, unele pentru a nu mai iesi vreodata. Cealalté jumatate a acestui sistem e constituita de catre greci, unanim vazuti ca stramogsi ai gindirii europene, ai ratiunii si progresului. Nu putem sd nu constatém ca aceasta viziune a »Miracolului grec”, desi pusd sub semnul intrebarii si criticata de decenii, ramine incé dominanta in anumite medii stiintifice (sau doar literare), mai ales in Europa de Est, unde istoria era si ramine o stiinta pozitivista prin excelenta. Pentru subiectul nostru, de exemplu, desi noi teorii si, mai ales, mijloace de interogare a surselor sint luate in seama in Romania, ca si in Bulgaria, cadrul de referinta este aproape jntotdeauna evolutionist, iar negrecii sint vazuti ca nedesavirsiti (mai ales sub raport socioeconomic) sau ca palizi imitatori ai aceluiasi model de referinta, grecii - chiar si atunci cind indigenii sint prezentati ca detindtori ai unei spiritualitdti ,superioare” celei grecesti. Mediul arheologic este deosebit de conservator in aceasta privinta. Totusi, in paralel cu aceasta conceptie, subzista si se dezvolta, in anumite perioade, o alta interpretare, conform careia relatia greci- barbari este reversibila. Ea va fi activata de mai multe ori: se poate astfel afirma ca o serie de credinte ,,superioare” vin de la barbari, si, prin urmare, raportul de dependenta este rasturnat; din acest punct dea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.de parere ca, etimologic, numele acestuia din urma ar fi Beelzeboul (= Belzebut)... Doi ani mai tirziu, si la aceeasi universitate, este rindul lui Wilhelm Bessell (1830-1864) sa isi sustinad disertatia De rebus Geticis” (1854). Nu e decit o alta culegere erudité de surse si de bibliografie despre geti, incluzind gsi lucrarea recenté a lui Rhousopoulos222., A doua sectiune (,,Mores Getarum”)22Z, in care discuta despre sursele antice referitoare la popoarele din nord, in special despre trasaturile getilor (fortitudo, justitia, continentia, dar $i mulierositas), confine capitolul ,Sententia de immortalitate animorum et Zamolxis, deus Getarum” (pp. 42-51), in care regasim problema surselor si a metatezei. Doctrina lui Zamolxis priveste nemurirea sufletelor, iar Bessell ajunge la concluzia cd sursa unica pentru acest zeu este Herodot, toate celelalte surse derivind din el. Aceasta observatie, care va fi acceptata de numerosi alti istorici, nu-i va impiedica insd sa utilizeze, la nevoie, alte surse pentru a-si sustine propriile interpretari. Etimologia propusa de Bessell pentru Zamolxis, printre paralele care sint deja indo-europene (de exemplu, in zenda = avestica), este ,,a trai sub pamint” — caci el are mereu in minte textul lui Herodot despre incdperea subterand -, care ar fi, eventual, un epitet al lui Gebeleizis. Prin urmare, am avea de-a face cu un fel de dualism. fn acelasi ton, Bessell deriva numele muntelui Kogaionon la Strabon (7.3.5) din katagaios, prin referinta la aceeasi incapere subterand de care vorbea Herodot. Acest moment e deci unul de turnura pentru teoria htoniana a lui Zamolxis/Zalmoxis, care va avea parte de o longevitate remarcabila. incepind cu mijlocul secolului al XIX-lea, se profileazi un interes viu pentru sud-estul european, atit pentru realitatile sale contemporane, cit si pentru antichitatile sale indepartate. Puternic in spatiul german, acest interes este dublat, in cel francez, de simpatia pentru noul stat roman de sorginte latina. fn acelasi timp, tinara istoriografie romana isi va alege, in mod constient, drept model stiintific fie Germania, fie Franta. Germania, Austria si Franta vor fi,a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.lui Creuzer: Zalmoxis, veriga intre religiile din Orient si cele celtice, apare deja printre zeii ,,care mor pentru a renaste”, precum Mitra si Heracle28, Comparatisme, difuzionisme si diferite sisteme explicative isi incep astfel lungul lor drum in istoria interpretarilor lui Zalmoxis. Imediat dupa mijlocul secolului, in (prima) Realencyclopddie a antichizantilor germani, un articol al lui C. Cless prezinta sursele despre Zalmoxis si-l urmeazd indeaproape pe Creuzer; el distinge intre un zeu Zamolxis si un profet Zamolkxis, preferind ca etimologie pe cea de ,,zeul pamintului”, precum zeul lituanian Ziameluks®22, Or, aceasta etimologie, propusa pentru prima data in a doua parte a secolului al XVIlI-lea, intr-o epoca in care aproprierile erau cel mai adesea fanteziste, va fi deseori retinutd de catre savanti, din ce in ce mai domici sa-si sustinad afirmatiile cu exemple lingvistice. Este si epoca nasterii studiilor indo-europene, in care Germania joacid un rol decisiv, asa cum o arata insdsi notiunea de Indogermanistik (lasind la o parte derapajele ulterioare). Faptul de a cita si de a propune noi etimologii, de aceasta data in cadrul unei familii lingvistice, devine un exercitiu caruia i se supun toti exegetii lui Zalmoxis. Dincolo de aspectul lingvistic, va fi propusd o noua viziune a ,,stramosilor arieni”, in care religia care le este atribuita joaca un rol fundamental. Istoria tuturor acestor teorii nu e decit o pasionanta radiografie a imaginarului stiintific al epocii®28. in plus, tofi savanfii sint convinsi ca ,,esenta” unei divinitafi rezida in numele sau originar; prin urmare, un nou tip de dezbateri (care sint inca in curs, trebuie amintit) se angajeazd despre forma corectéa a numelui zeului get (Zalmoxis sau Zamolxis, sau chiar Zalmolxis), despre al doilea apelativ si despre existenta unui zeu distinct Gebeleizis, sau chiar despre alte forme emendate, dar mai ales despre etimologiile lor, considerate a le revela caracterul originar, ,,esen{a”, functiile. Astfel, cea mai mare parte a noilor teorii pleacd de la o etimologie deja propusa, nuantatd sau chiar noua. Din pacate, aceasta fascinatie pentru etimologii este inca prezenta in spiritul celor mai multi exegetia You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.sacrificii umane periodice ,nu lasa nicio indoiala asupra identitagii getului Gebeleizis cu Sabazios traco-frigian, la fel cum disparitia temporara a lui Zalmoxis pare o reproducere a mitului coboririi lui Dionysos in infern, imagine a disparitiei trecdtoare a soarelui in timpul iernii si a reintoarcerii sale primavara’®4Z, Consideratii similare abunda in aceste decenii, cind miturile erau vazute drept corespondentele exacte ale spectacolului naturii in ochii populatiilor superstitioase. La fel vor scrie si primii istorici romani care vor analiza cultul lui Zalmoxis, Tocilescu si Xenopol®8, in zilele noastre, imaginea unui Sabazios traco-frigian, variant a lui Dionysos, caracterizat printr-un cult naturalist si orgiastic, nu mai stirneste acelasi consens. Un studiu recent, pornind de la surse epigrafice, pare sa confirme ceea ce majoritatea surselor literare spun despre acest zeu: Sabazios e originar din Anatolia, si nu din Tracia, cum voia sa creada o parte considerabilé a savantilor moderni. Documentatia epigraficd arata cd nu este identic lui Dionysos, fiind vorba de doua entitati distincte, care nici nu se acopera, nici nu sint echivalente; e vorba, mai degraba, de suprapunerea cultului unui zeu local anatolian cu cel al lui Zeus grec, stapin al cerurilor®!2, Asa cum vom vedea in subcapitolul V.5, consacrat teoriilor lingvistice, notiunea moderna de ,,traco-frigieni” vazuti ca o familie lingvistica si avind o religie orgiastica va influenta mult exegeza lui Zalmoxis, mai ales prin solutiile etimologice propuse. Or, in lumina a ceea ce incepem sa cunoastem mai bine datorita lingvisticii si epigrafiei, teza inrudirii traco-frigiene trebuie definitiv lasata in cadrul istoriografic al constructiilor savante revolute. Daca inainte tracii erau considerati de catre savanti drept (indo)iranieni (cu etimologii avestice sau sanscrite), pentru August Fick (1833-1916) ei sint ,ewropdische Indogermanen”, beneficiind, in monografia sa, de sectiunea despre ,,marile natiuni ale frigienilor si tracilor’®22, in aceeasi epocd cu Erwin Rohde, savantul vienez de origine ceha Wilhelm Tomaschek (1841-1901) pune bazele, de o maniera mai concreta, pentru studiile despre traci, intr-o monografiea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.unul dintre argumentele fundamentale in demonstratia sa, drept exemplu al religiei tracice ,,tipice”. Zeu al cavernelor, disparitia sa intr-o incdpere subterand nu ar fi decit rationalizarea credintei unei sederi permanente intr-o pesterd a unui munte, de exemplu, Kogaionon la Strabon; ,,insa tracii trebuie sa fi afirmat ca zeul aparea periodic in lumea de sus”. Rohde mai presupune elemente entuziastice (din grecescul enthousiasmos) in religia lor, identificate in mantica si in practica ,,medicilor traci ai lui Zalmoxis”. In urma unor alaturari cel mai adesea bazate pe supozitii si clisee, el stabileste o legatura intima intre credinfa tracilor in nemurire, pe de o parte, si cultul lor entuziastic pe de alta parte; prin urmare, conchide prin a afirma existenta unei legaturi strinse intre cultul tracic al lui Dionysos si cultul sufletelor. Astfel, dionisianismul apare ca o etapa spre descoperirea unei viefi interioare nemuritoare si a misticismului de catre vechii greci, prefigurind spiritualitatea de tip crestin (mai precis, protestanta). Distinctia si dihotomia htonian-olimpian, intelese ca secventa cronologica si evolutiva, vor deveni rapid o dogma a filologilor si a istoricilor clasicisti, astfel incit chiar si Wilamowitz- Moellendorf va ajunge sda protesteze, spre sfirsitul vietii, la adresa »popularului slogan htonian” (das _ beliebte Schlagwort chthonisch) 222, Posteritatea interpretarii lui Rohde va fi considerabila, atit pentru i grecesti, care vor oficializa teza originii tracice (sau oricum negrecesti) a cultului lui Dionysos — si asta pind la marea surpriza a descoperirii tablitelor miceniene -, cit si pentru savantii romani si bulgari, pentru care originea tracicd a lui Dionysos va deveni un titlu de glorie a stramosilor lor, coborindu-i pe greci de pe piedestalul de unici definatori ai monopolului civilizatiei. in zilele noastre, teza lui Dionysos negrec este extrem de populara in curentul tracologiei bulgare: Dionysos ar fi, intr-adevar, un zeu trac, al carui cult initiatic priveste nemurirea sufletului, ulterior imprumutat grecilor de catre vecinii lor din nord, posesori ai unei spiritualitati remarcabile. istoricii reli;a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.incredere analizei lui Rohde, desi, de obicei, cu anumite rezerve3®, Or, astazi stim precis ca Dionysos a fost dintotdeauna o divinitatea greaca, dat fiind ca apare de trei ori pe tablitele linearului B, la Pylos si Chania (in Creta), pe la 1250 a.C., sub forma di-wo-nu-so. Desi se emit clar rezerve in privinta originii tracice a lui Dionysos gi se insista pe distinctia dintre Tracia reala si cea a mitologiei (grecesti), vechea fantom a originii tracice mai este inca prezenta in anumite spirite®22, Una dintre nelipsitele componente ale dezbaterii se refera la forma ,,corecta” a numelui si deci la etimologia propusd. Aproape jntotdeauna existé un raport explicit intre preferinta pentru o etimologie si opinia despre caracterul lui Zalmoxis. Asa este cazul, intilnit mai ales in literatura germana, al comparatiei intre incdperea subterand a lui Zalmoxis si legenda lui Freyr in Ynglingasaga (capitolul 10), apropiere care va cunoaste o soartd deosebita. Se povestea astfel despre regele suedez Freyr ca fusese depus la moarte sub o movild; moartea sa este {inuta secreta si, timp de trei ani, s-a varsat aur, argint si fier prin trei deschideri sapate in movila. Comparatia a fost enuntaté de Jakob Grimm, pentru a fi mai intens sustinuta in prima parte a secolului XX, printre altele intr-o directie care il situeaza din ce in ce mai hotarit pe Zalmoxis in cadrul religiei popoarelor indo-europene, legate de credinta in nemurire si de cultul sufletelor®42, A. Nehring face, astfel, din Zalmoxis un zeu htonian, pe baza etimologica, aducind drept paralele personaje din folclorul baltic, printre care Zemeluks. El considerd deci Zamolxis drept forma originara a numelui; apoi, observind la traci schimbarea lui b in m si cuvinte tracice care sint scrise cind cu z, cind cu g, presupune in Gebeleizis forma *Zemeleixis [sic!], similara zeului baltic Zemeluks. Este vorba, de fapt, de o reluare a tezei lui Kretschmer (vezi infra), 0 tentativa similara, prin metateza si prin intentia de a oferi o solutie etimologica, cu cea a lui Tomaschek (ultimul, cu ecuatia Gebeleizis- Zibeleizis). in aceeasi linie, se situeazd Franz Rolf Schréder, vorbind despre cultul zeului Sinfjotli, dezvoltat pe lingi mormintul sau. Zamolxis este un zeu htonian, al carui nume reaminteste dea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.babilonian. Numele Zamolxis ar insemna deci Moloh, dragon sau »rege al serpilor”, trdind in grote si reprezentindu-i pe stramosi. Dimpotriva, Gebeleizis ar fi 0 divinitate diferita si opusd lui Zamolxis (Moloh), asa cum babilonianul Bel i se opunea lui Tiamat. La fel ca in sincretismul fenician, in care Moloh-Baal devenise o divinitate unica, si la geti ar fi existat un dualism divin, Zamolxis-Gebeleizis, dupa unificarea celor doud divinitati teriomorfe. Schneider mai emite si alte consideratii, mereu comparatiste, invocind dualismul persan, relatiile cu monoteismul, cuplul uranian-htonian, ca partizan al unui panbabilonism in toate explicatiile si paralelele sale; speculatiile lui sint inspirate de lectura compatriotului Groddeck, de care il despartea un secol, dar se incadreazd bine in curentul panbabilonian al Religionsgeschichtliche Schule, V.4. Noi transformari: spiritualizarea lui Zalmoxis »Dionysos, ca si Orfeu, a pregitit caile lui Cristos, necedindu-i locul decit cu regret.” (P. Perdrizet, Cultes et mythes du Pangée, Paris, 1910, p. 197) Apropierea dintre Zalmoxis si mistere, subliniata inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dar cu precddere dupa 1900, ca si accentul pus pe nemurire vor transforma treptat imaginea sa in lucrarile din prima parte a secolului XX. Acum, Zalmoxis va primi trasdturi celeste, detasindu-se treptat de pamint, dacd ne e permisa aceasta expresie, pentru a domni in ceruri. Aceasta tezd se va dezvolta plecind de la speculatiile despre dionisianism si orfism, curente religioase considerate aproape unanim in epoca drept precursoare ale credintei crestine in nemurirea sufletelor si intr-o viata viitoare. Astfel, Ernst Maa&, contrar celor care vad in Zalmoxis 0 varianta a lui Dionysos, il compara cu Orfeu, propunind mai multe asocieri: coborirea in infern, credinta in nemurire, mesagerul trimis la Zalmoxis (cf. tablitele orfice in morminte...). Dupa Maa&, in Traciaa You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.influent, Kretschmer sustine, cu argumente lingvistice, o infiltrare scitica in Balcani. Ajunge sa discute astfel si despre geti (nume considerat de el scitic, cf. masagefi, thyssageti, tyragefi), pe care-i considera rezultatul unui amestec scito-trac. Amestecul ar fi dovedit si de credintele lor religioase: credinta in nemurire este scitica (iranische Herkunft); getii sint athanatizontes — indiciu, dupa Kretschmer, al unei origini iraniene. O alta marturie ar fi oferita de numele zeului lor (el respinge validitatea etimologiilor antice transmise de Porfir), care ar atesta existenfa a doud straturi de populatie, tracica si scitica, ultima formind elita. Din cele doua forme ale numelui (Salmoxis/Zalmoxis; Zamolxis), desi constata cd prima e prezenta in sursele cele mai vechi, Kretschmer considera ca forma primara a numelui este Zamolxis (metatezd din Zalmoxis); cum vedem bine, etimologia propusd e cea care determina, de fapt, alegerea formei numelui, si nu invers. Vom regasi acelasi tip de rationament la I.J. Russu, pentru a se acorda cu solutia etimologica presupusa — in cazul sau ,,pamint”, deci caracter htonian. Judecind dupa validitatea solutiilor lor, valoarea actuala a tuturor acestor etimologii nu mai are decit un interes istoriografic. Aceasta metoda de un subiectivism extrem, ilustrata de Kretschmer sau de Russu, spune multe despre circumspectia cu care trebuie sa privim toate etimologiile despre Zalmoxis. in a doua parte a numelui, Kretschmer afirma ca elementul -xis este scitic, cf. numele regilor sciti la Herodot 4.5-7 (Lipoxais, Armoxais, Kolaxais), explicabil prin av. xSaya-, ,,rege”. In ceea ce priveste prima parte, Zamol-, aduce ca paralela frigianul zemelen, om”, si numele zeitei Semele; Zamolxis ar fi insemnat, astfel, »Regele oamenilor”, un nume potrivit pentru aceasta divinitate domnind in regatul mortilor. fn insusi numele lui Zamolxis ar fi prezente un element tracic si unul scitic, ilustrind astfel caracterul mixt al getilor. Pentru a sustine aceasta etimologie, Kretschmer examineaza gi celdlalt nume, Gebeleizis, in care vede poate o diferenta dialectalé. Respingind propunerea lui Tomaschek, dar urmind o metoda similara, pentru Kretschmer Gebele- este similar luia You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.bulgar Vladimir Georgiev (elev al lui Kretschmer), linia de delimitare fiind marcata de catre Haemus si dovedita de toponimia distincta: para si -bria in Tracia, -dava la nord (Moesia si Dacia). Georgiev foloseste pentru aceste doud limbi distincte (cdrora le stabileste chiar fonetismul) numele de ,,tracd” pentru sud si de ,,daco-moesiana” pentru nord®82, fn zilele noastre, teoria sa este, in general, acceptata sau, cel putin, luata in seam, desi multe dintre afirmatiile si mai ales speculatiile sale (cu valente istorico-etniciste) trebuie repuse in discutie. Daca ar fi si ne limitam insd numai la domeniul onomasticii, documente recente, precum ostraca din Egiptul roman sau zeci de diplome militare, indica in mod clar existenta a doua stocuri onomastice diferite, tracic, respectiv daco-moesian®°3, care se suprapun destul de fidel cu bipartitia toponimiei. E de dorit ca viitoarele analize sa ia in considerare diferentele (micro)regionale si cronologice, caci mult prea adesea ,,complexul tracic” a fost interpretat int-o maniera monoliticd, presupus unitar in timp si spatiu. Revizuirea tuturor acestor solutii etimologice emise de-a lungul timpului arata clar cd avem nevoie, mai mult ca oricind, de prudenta, chiar de mefienta, in cazul tuturor teoriilor care pornesc de la sau se bazeaza pe etimologii. fn plus, acestea functioneaza pentru publicul obisnuit, dar si pentru arheologi, ca niste formule incantatorii, atit prin exotismul paralelelor invocate (si mai ales al radicalilor indo- europeni), cit si prin ,,garantia” pe care pretind ca o oferd, pe baza unor ,,fapte lingvistice”. Pozitia realisté a lui Dumézil este de apreciat: chiar evidenta, etimologia unui nume divin ofera rareori un bun punct de plecare. Fiecare zeu de o anumitd importanté scapa servitutii numelui sau. Se poate chiar intimpla ca acelasi nume sa desemneze, in doua parti diferite ale domeniului indo-european, divinitati atit de distanjate, incit nu mai apartin aceluiasi ansamblu&4. Or, in cazul lui Zalmoxis, sintem in prezenta unui caz disperat de cerc vicios: datele despre el fiind atit de reduse, cultul lui este reconstituit plecind de la nume si etimologie, etimologie carea You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.germanii si tracii (De rebus Geticis, p. 73). J.G. Cuno da o etimologie slava pentru Zamolxis: za-molk, combinind prepozitia za (,,dupa”) si verbul mrukati, ,a (se) intuneca” (Forschungen im Gebiet der alten Vélkerkunde, Berlin, 1871, pp. 341-342), aluzie la ineaperea subterana in care s-ar fi ascuns. Vezi critica lui Gr. Tocilescu, Dacia..., in capitolul ,,Nafionalitatea Gefilor si Dacilor”: germani (pp. 513-521), celti, slavi; identitatea getilor si dacilor cu gofii (pp. 513-521). 610 J. Grimm, Uber Iornandes und die Geten, Berlin, 1846 (= Abhandlungen zur Literatur und Grammatik, 111, Berlin, 1866, pp. 171-234, cu adaugiri). G11 De exemplu, W. Brandenstein, s.v. Thrake (7. Thrakische Sprache. Ubersicht), RE, VI Al, 1936, coll. 412. G12 J. Grimm, Deutsche Mythologie, I, p. 132; Idem, Geschichte der deutschen Sprache, I, Leipzig, 1848, pp. 121-122 si 188. El preferé forma Zalmolais, comparind-o cu goticul Halmai/Hulmal/Hulmul (citat si de Ath.S. Rhousopoulus, De Zamolxide..., p. 14. 4). 613 Freyr: Idem, Uber lornandes..., p. 25; Idem, Geschichte..., 1, p. 187. Gabjauja: Ibidem, I, p. 188. 614 H. Leo, ,,Einige Bemerkungen iiber die Sprache der Geten”, in Ad. Kuhn (ed.), Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung, 3, 1854, Berlin, pp. 176-173; P. de Lagarde, Gesammelte Abhandlungen, Leipzig, 1866, pp. 279, 281-282. Pentru aceasti vogi, vezi M. Olender, Les langues du Paradis, pp. 20-26 (capitolul »Aprés ’hébreu, le sanscrit”). G15 Vezi notifele lui Fr. Lenormant, ,Sabazius”, RA, 1874 (2), pp. 300-306, 380- 389; 1875 (1), pp. 43-51. Citindu-1 pe Léon Heuzey, el vede in cultul lui Sabazios trac ,,0 sfer moral mai inalt3” (p. 387). 616 C. de la Berge, Essai sur le régne de Trajan, Paris, 1877, pp. 31-32; el il citeaza pentru ortografia ,,veritabili” pe E. Miller (CRAI, 1866, p. 401), care opteazi pentru Zamolxis ,pentru ci Zam si Sam este un radical finic indicind insusi numele neamului”... in aceeasi epocd, pentru caracterul orgiastic al cultului lui Dionysos, de origine tracicd, vezi E. Thraemer, s.v. Dionysos, in W.H. Roscher (ed.), Ausfiihrliches Lexikon der griechischen und rémischen Mythologie, 11, Leipzig, 1884-1886, coll. 1030-1044. G17 A. Ubicini, Les origines de Vhistoire roumaine, Paris, 1886, p. 36; religie, pp. 33-57. L.R. Farell va invoca si el numele lui Zalmoxis si Sabazios pentru Dionysos (The Cults of the Greek States, V, Oxford, 1909, p. 94). G18 Gr. Tocilescu, Dacia inainte de Romani, Bucuresti, 1880, pp. 680-689. Zalmolxis ar insemna ,purtator de piele sau de manta” (etimologie a lui A. Fick), citind si etimologia mentionata de R. Résler (,,cu pielea bruna”), Tocilescu il mai cita pe L. Heuzey, care vedea in Tracia ,leaginul cultului orgiastic al lui Bacchus”, cu dogma viefii viitoare ,,in forma sa deplin brutal gi primitiva, pind printre triburile cele mai indepartate si salbatice”, trausii si getii (CRAI, 1865, p. 376). A.D. Xénopol, Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis les origines jusqu’d l’union des Principautés en 1859, 1, Paris, 1896, pp. 27-34; el fi criticd pe savantii care vedeau in geto-daci (termen deja folosit in istoriografia romana) germani, celti sau slavi. 619 I. Tassignon, ,,Sabazios dans les panthéons des cités d’Asie Mineure”, Kernos,a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.[Die thrakischen Gétternamen. Ein Beitrag zur Religion der alten Thraker”, LB. 18 (1), 1975, p. 5], Georgiev il considera pe Zalmoxis un zeu moeso-get, si nu se ocupa de el. Etimologia lui Deéev e respinsa de II. Russu (recenzie in Dacia, NS, 2, 1958, p. 523). 661 C. Brixhe, A. Panayotou, Le thrace”, in Fr. Bader (ed.), Langues indo- européennes, Paris, 1997, pp. 181-205 (studiu remarcabil, punind in garda impotriva etimologiilor avansate); C. Brixhe, ,Le phrygien”, in aceeasi culegere, pp. 165-178; Hesychios, s.v. (Z 109). 662 VI. Georgiev, Trakijskijat ezik (Limba traci), Sofia, 1957. Aprobat de C. Poghire, ,,Thrace et daco-mésien: langues ou dialectes?”, TD, 1, 1976, pp. 335- 347 = in H. Frisch (ed.), Cicerone Poghirc..., pp. 59-71. Alte contributii bulgare la etimologia lui Zalmoxis: explicatii pentru zalmos la Z. Velkova (The Thracian Glosses. Contribution to the Study of the Thracian Vocabulary, Amsterdam, 1986, pp. 63-65); I. Duridanov, ,,Thrakische und dakische Namen”, in E. Eichler et alii (eds.), Namenforschung. Ein internationales Handbuch zur Onomastik, Berlin-New York, 1995, pp. 836 (pare sa-l aprobe pe Poghirc); K. Vlahov, ,,Die Vertretung der indo-europaischen 4 und e im Thrakischen”, GSU-FF, 60, 1968, pp. 106-107 [citindu-l, la p. 106, pe H. Barib, ,,Thrakisches”, GodiSnjak (Balkanologki Institut Sarajevo), 2, 1961, pp. 13-20, pentru care Zalmoxis ar fi »cel care traieste ascuns”]. 663 Vezi D. Dana, ,,Les Daces dans les ostraca du désert Oriental de l’Egypte. Morphologie des noms daces”, ZPE, 143, 2003, pp. 166-186. Noile documente (aparute dup 1990) arunca o noua lumina asupra onomasticii militarilor de origine tracica si dacica de epoca imperiala. 664 G. Dumézil, Zeii suverani ai indo-europenilor, trad. rom., Bucuresti, 1997, p. 208. 665 R. Pettazzoni, ,,La religione dell’antica Tracia”, BIAB, 16, 1950 (Serta Kazaroviana), pp. 291-299 (= Essays on the History of Religions, Leyden, 1954, pp. 81-94). Reluat in capitolul XI (,,Traci”) al cartii sale L’onniscienza di Dio, Torino, 1955, pp. 259-285. 666 Cf. N. Séderblom, Das Werden des Gottesglaubens, Leipzig, 1926, p. 119. 667 R. Pettazzoni, ,,I1 «monoteismo» dei Geti”, in Studia in honorem Acad. D. Deéev, Sofia, 1958, pp. 649-655. 668 F. Jesi, ,Su Macrobio, Sat. I, 18: uno schizo della religione tracia antica”, StudClas, 11, 1969, pp. 173-186. 669 C. Marcaccini, ,,Hdt. 4.93-96: Zalmoxis Dioniso del nord”, Sileno, 24, 1998, pp. 135-158; Idem, ,,Il ruolo dei Traci nell’immaginario greco di V-IV sec. a.C. tra storiografia ed iconografia”, RSA, 25, 1995, pp. 7-53.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.influenta mult studiul lui K. Meuli despre extaticii greci. Unul dintre capitolele sale (,,Aristeas und Abaris”) plasa aceste personaje, inclusiv tracul Zalmoxis, in categoria samanilor: ,,Zalmoxis insusi este probabil o figura foarte asemanatoare lui Abaris, saman sau mai degraba o imagine primordiala a unui saman”. Trei ani mai tirziu, Schaeder traducea in germana cartea lui H.S. Nyberg (Religiile vechiului Iran), in care savantul suedez il tranforma pe Zarathustra in saman. Ulterior, savantii scolii de la Cambridge au fost foarte favorabili ideii raporturilor dintre extaticii greci si samanii din Nord (H. Chadwick, W.K. Chadwick, E.R. Dodds, F.M. Cornford), si se credea ca, in aceasté mediere, Zalmoxis ar juca un rol important. Dimpotriva, in cartea sa clasicd despre samanism (1951, 19687), Eliade relativizeaza teza samanismului grec (nu admite decit existenta unor urme gsamanice) si nu vede in Zalmoxis un saman, desi este de acord cu teza lui Meuli si Dodds®22. Culianu reintareste teza lui Eliade (,,samanismul grec” este autonom faté de samanismul nord- asiatic sau scitic); extaticii greci, care par pur autohtoni, poseda o fizionomie speciala in cadrul fenomenului general al samanismului: le lipseste posesiunea, dar sint capabili de toate miracolele de tip samanic. Culianu invita la reconsiderarea teoriei contactelor culturale exprimata de Alféldi, Meuli, Dodds; totusi, si pentru el, Zalmoxis se jncadreazd printre extaticii greci, construind astfel o noua si seducatoare teorie (vezi mai jos)®22, in istoria religiilor, o problema persistentd merita subliniata: tratamentul religiilor popoarelor din nord a fost puternic influentat de imaginea particulara data de catre greci, ca si de prejudecatile si teoriile moderne despre aceste popoare ,,primitive”, carora li se accentueaza diferenta, chiar opozitia fundamentala fata de lumea greaca, clasica, rationala etc.274, Astfel, religia tracica si sciticd — sau chiar un amalgam, caci viziunea modernilor este adesea la fel de confuzi si de schematica ca si imaginea anticaé — a devenit un receptacul privilegiat al tuturor aspectelor arbitrar definite ca »Megrecesti” (strdine, chipurile, puritatii si claritatii sufletului grec):a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.D. Mutascu, Ochiul lui Zamolxe (Bucuresti, 1972), obsedat de potentialitati (,intunericul tracic gestind licurici”; zeii traci care nu stiau inca sa scrie), sau cele ale lui N. Catanoy, Tablele lui Zalmoxis, Cluj, 2001. 802 K. Hitchins, ,,Introduction”, in L. Blaga, Zalmoxis. Obscure Pagan, pp. 24-30. Trilogiile: cunoasterii (1943); culturii (1944); valorilor (1946). 803 V. Parvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucuresti, 1926, indeosebi pp. 151- 164 (si un rezumat francez despre religie, pp. 738-739); Russu (Religia, pp. 70- 71), care va respinge, de altfel, sistematic tezele lui Parvan gi ale admiratorilor sai, considera capitolul despre religie drept cel mai putin valabil din ,,aceasta carte glorioasa” (p. 77); Z. Petre, Le mythe de Zalmoxis, pp. 28-32. 804 fn opinia sa, creat de savantii moderni plecind de la modelul aplicat tracilor sudici; caci Parvan crede ferm in existenta unui model religios ,,mediteranean”, caracterizat prin culte htoniene si orgiastice. 805 Pentru lectura sa partinitoare a surselor — pozitive in cazul getilor, dar negative doar in cazul tracilor -, vezi Z. Petre, Practica, p. 39 n. 2. 806 Desi numerosi istorici si arheologi romani mai sustin, sau mai degraba repeta, aceasta parere, existenta unei iconografii tracice si getice, inclusiv de ordin religios, este neindoielnica. Vezi, de exemplu, V. Sibu, G. Florea, Imaginar si imagine in Dacia preromand, Braila, 1997; P. Alexandrescu, ,,Toreutica. Art et iconographie thrace”, in L’aigle et le dauphin. Etudes d’archéologie pontique, Bucuresti-Paris, 1999, pp. 183-288; Al. Vulpe, in IstRom?, Bucuresti, 2001, pp. 437-439. Pentru mirajul aniconismului barbarilor (deopotriva antic si modern): A. Schnapp, Pourquoi les barbares n’ont-ils point d’images?”, in T. Hélscher (ed.), Gegenwelten zu den Kulturen Griechenlands und Roms in der Antike, Miinchen-Leipzig, 2000, pp. 205-216. 807 Despre care vezi M. Olender, Les langues du Paradis..., pp. 113-126, Pentru curentul unei ,,vocatii monoteiste a arienilor”: Idem, Les langues du Paradis..., pp. 127-141. 808 V. Parvan, ,,Une nouvelle inscription de Tomi”, Dacia, 1, 1924, p. 279. in acest caz, identificarea lui Theos Hypsistos (ISM II 157) cu Zalmoxis e criticata pe buna dreptate de D.M. Pippidi, «Theos Hypsistos» la Tomis”, in ,Note de lectura (50)”, StudClas, 16, 1974, pp. 260-263 (= Studii de istorie si epigrafie, Bucuresti, 1982, pp. 202-206). 809 V. Parvan, Dacia. Civilizatiile antice din farile carpato-danubiene, Bucuresti, 19674, pp. 79-80 (Apollo), 126 (Zeus). El vedea intr-o dedicatie din anul 223 din Naissus (azi Ni8), in Moesia Superior, catre Juppiter Optimus Maximus Paternus Epilofius (= Epilophios), 0 aluzie la Zalmoxis sau Gebeleizis adorat pe virfuri solitare (p. 138) (CIL III 14565 = IMS IV 21). 810 Religia dacicd dup& Parvan: P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romanesti, Bucuresti, 1969, pp. 41-46; R. Vulpe, ,,.Décénée, conseiller intime de Burébista”, in Studia thracologica, Bucuresti, 1976, p. 63. Acesta din urma va republica in 1967 a patra editie din Dacia (1928, tradusa in romana in 1937). 811 L. Boia, Istorie si mit..., pp. 99-102. 812 R. Vulpe, in reed. Dacia, Bucuresti, 19674, p. 14.813 Este limpede cé o buna parte din opiniile sale despre religie nu pot fi acceptate”, desi Parvan sesizase caracterul predominant uranian (atribuind ins& credintei in nemurire un caracter extrem de spiritualizat, aproape ascetic), scria H. Daicoviciu, ,,Daco-getii in opera lui Vasile Parvan”, Carpica, 15, 1983, pp. 32 $i 36-37. 814 N. Iorga, Istoria Romnilor, 1, Bucuresti, 1936, pp. 78-81; Idem, Histoire des Roumains et de la romanité orientale, Bucuresti, 1937, pp. 85-107 (capitolul Religion”). 815 Asa cum remarca judicios Z. Petre, Le mythe de Zalmoxis, pp. 31-33. 816 C. Blum, ,,Zalmoxis”, Analele Dobrogei, 10, 1929, pp. 115-124; ALI. Sandulescu, Religiunea daco-getilor. Studiu asupra credintelor religioase la daci, inainte de a imbrétisa crestinismul, Bucuresti, 1929. E] observa ca mindria nationala romAneasca fusese inainte exaltarea latinisti (p. 7). 817 C.C. Giurescu, Istoria romédnilor, 1, Bucuresti, 1946° (=1935), pp. 107-112. fntr-un raspuns plin de verva la criticile lui Iorga, Giurescu sustine incad superioritatea daco-getilor fafa de traci, deci teza lui Parvan (fn legaturd cu »,[storia roménilor”. Raspuns recenziei d-lui N. Iorga, Bucuresti, 1936, pp. 50- 52, extras din Revista Istoricd Romand, 5, 1935). Citeva decenii mai tirziu, fiul sau, D.C. Giurescu, reia din lucrarea tatalui sau aceeasi imagine idealizata despre religia dacica (Istoria ilustrata a roménilor, Bucuresti, 1981, pp. 46-49). 818 Dup& cum sustine Coman in interviul din iunie 1981 cu M. Handoca [Convorbiri cu si despre Mircea Eliade, Bucuresti, 1998, p. 136]. 819 N.A. Constantinescu, Zalmoxe si curentul de innoire misticd a vechilor religii, Bucuresti, 1941; F. Horovitz, Influenta elenismului asupra lumei traco-dacice si traco-daco-romane pind la retragerea legiunilor din Dacia, Iasi, 1927, p. 3. 820 A. Nour, Cultul lui Zalmoxis, Bucuresti, 1941; Idem, Credinfe, rituri si superstitii geto-dace, Bucuresti, 1941 (citat, p. VI). Religia dacilor e un subiect la moda: Al. Borza, ,,Sanctuarul dacilor KOGAIONON”, Revista Institutului Social Banat-Crisana, 10, 1942, pp. 649-672 (Kogaionon ar fi 0 pestera de pe virful Gugu, in masivul Jarcu din Banat); S. Strufeanu, Supraviefuirea cultului lui Zalmoxis in poezia noastré poporand, Bucuresti, 1943. 821 Ciclul Ideea dacicd (Bucuresti, Sala Dalles): $. Mehedinti (Ideea dacica in cugetarea geograficd roméneascd), C. Daicoviciu (Spatiu si popor dacic); 1. Conea (Virtufile eterne ale Daciei), D. Botta (Spiritul dacic in lume); M. Vulcanescu (Componenta dacica a sufletului romédnesc). 822 M. Vulcanescu, ,,.spita dacic&”, Revista de istorie si teorie literaré, 35, 1987 (3-4), pp. 11-19. Acesti ani sint marcati de pierderea dureroasa a jumiatatii nord- estice a Transilvaniei in favoarea Ungariei (,,Dictatul de la Viena”, august 1940) 823 M. Vulcanescu, ,[spita dacica”, in Cdtre fiinfa spiritualitatii romédnesti. Dimensiunea roméneasca a existenfei 3, Bucuresti, 1996, pp. 130-140; schifele athivei, pp. 222-245 (eds. M. Diaconu, Z. Balica). Prin 1933-1934, intr-o revista regionala din Brasov (Tara Birsei), istoricul modernist Aurel A. Muresianu publica studiul ,,lluzia dacica”, in care critica puternic ,dacismul”, atit de prizat de contemporanii sai; intr-o propunere diferita despre etnogeneza romaneasca, el vede in daci un popor slav, desi insisté pe rolul major al romanilor. Gratie luiValer Rus, caruia ii mulfumesc pe aceasta cale, am putut consulta fisele preliminare ale istoricului in arhiva familiei sale (Arhiva Muresenilor, Brasov), dosarele nr. 565, 567, 568. 824 G. Calinescu, Istoria literaturii romdne de la origini pind in prezent, Craiova, 1993 [= Bucuresti, 1941], pp. 973-976; totusi, getismul sau este vitalist, recunoscindu-se in ,,balcanismul” literaturii romane.Vezi in zilele noastre, dar intr-un alt registra, sloganul miscarii dacomane a doctorului Napoleon Savescu: »Noi nu sintem urmasii Romei!”, permutind sloganul din secolul al XIX-lea, »Noi sintem urmasii Romei!”. 825 Mai detinea un al treilea doctorat, la Facultatea de Teologie Protestanta din Strasbourg. Cariera: asistent de literatura greaca la Facultatea de Litere si Filozofie (1936-1942); din 1944, profesor de patrologie la Facultatea de Teologie, apoi la Institutul Teologic Ortodox, pind la pensionare, in 1970. 826 Ca in interviul sau din iunie 1981 cu M. Handoca [Convorbiri cu si despre Mircea Eliade, p. 136]: Getica este o ,,carte ce va rimine cit va dainui neamul nostru — o evanghelie a spiritualitatii geto-dacice si romanesti, o magna charta a inceputurilor noastre”; Parvan ,,punea accentul pe permanentele spirituale ale geto-dacilor, ca: setea lor de a se ridica mereu, dorinta lor de a fi cineva in istorie, simful ascutit al demnitatii, dragostea lor fierbinte de tara si de datinile ancestrale” (p. 137). 827 J. Coman, ,,Zalmoxis. Un grand probléme gate”, Zalmoxis, 2, 1939, pp. 79-110; Russu, Religia, pp. 72-73. Intr-un prim studiu, remarcim aceleasi interese in istoria religiilor: ,,Le rapport des idées égyptiennes et orphiques sur le sort de ame dans l’au-dela”, Revista Clasica, 7, 1931 (= extras, Bucuresti, 1934, 27 p.). 828 LG. Coman, ,,Décénée”, Zalmoxis, 3, 1940-1942, pp. 103-160 = ,,Deceneu”, Gindirea, 20, 1941 (8), pp. 431-439, 488-497, 549-559. 829 I.G, Coman, recenzie aspra la A. Nour (Cultul lui Zalmoxis, Bucuresti, 1941), in Zalmoxis, 3, 1940-1942, pp. 164-165; Idem, recenzie la A. Nour (Credinte, rituri si superstitii geto-dace, Bucuresti, 1941), in Zalmoxis, 3, 1940-1942, pp. 165-166. Recuperarea mentionata privea Basarabia si nordul Bucovinei, recent cedate Uniunii Sovietice, impotriva careia RomAnia se afla in razboi. 830 I.G. Coman, recenzie la N.A. Constantinescu (Zalmoxe si curentul de innoire misticé a vechilor religii, Bucuresti, 1941), in Zalmoxis, 3, 1940-1942, p. 166. 831 1G. Coman, ,,Quelques traits indo-européens des Scythes selon Hérodote”, Revue des Etudes Indoeuropéennes, 3, 1943, pp. 95-117 (citat, p. 95). 832 Multumesc pentru date si sugestii colegului meu Calin Morar-Vulcu (Cluj). ARLUS: Asociatia Romana pentru Legaturi cu Uniunea Sovietic’. in epoca circula butada: ,,Capitane, nu fii trist,/ Garda merge inainte/ Prin Partidul Comunist!”. 833 E vorba de C. Blum, ,Zalmoxis”, Analele Dobrogei, 10, 1929, pp. 115-124. Desi publicat in 1950, articolul era redactat de fapt in jur de 1943, adica in epoca studiului extrem de nationalist despre Deceneu (aparut in 1940-1942), in timpul »tazboiului sfint” contra bolsevismului, prezentat de propaganda drept razboiul Europei civilizate si crestine impotriva barbariei eurasiatice si atee. 834 J. Coman, ,,Zalmoxis et Orphée”, BIAB, 16, 1950 (Serta Kazaroviana), pp. 177-a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.Index de nume“™ Nota: cifrele aldine indica paginile care trateaza pe larg subiectul respectiv. A Abaris 44 n. 2 si 4, 50, 58-60, 63, 95, 109 n. 4, 121, 126, 134, 144-145, 149, 151, 157, 165, 186, 189-190, 193, 196, 198, 206, 257, 259, 273, 286, 360, 391 Ablabius 169, 181 Achaikaros, vezi Ahigar Adam 107 n. 2 Adler, A. 127-128 Adonis 240, 314 Agathias din Myrina 121-122 Aglaophemos 190 Ahile 124 Ahigar 81 Ahriman 302 Ahura Mazda 302 Akinakes 92, 133 Alcibiade 61 n. 3 Alessandro Farra 186 Alexandrescu, P. 39 n. 1, 352, 355-356, 357 Alexandru cel Mare 69 n. 4, 103, 118, 169, 299 Alexandros Polyhistor 113, 115, 118 Alexianu, M. 85 n. 4 Alféldy, A. 242, 257 Alfonso X El Sabio 180-181 Alfonso de Cartagena 181, 200 Alpers, K. 128-130 Amphiaraos 81, 95, 119, 144, 273, 286Amphilochos 95 Anaharsis 29, 42 n. 2 si 4, 44-45, 55, 63, 86, 92-93, 109 n. 4, 115, 117-118, 133, 142, 143-144, 146-147, 148, 150-151, 152, 158, 161, 165, 191, 193-194, 196, 202, 360, 391, 418, 430 Anaxagora 97 Anaximandru 50, 104, 261-262 Anaximene 50 Antenor 178 Antinous 96 n. 1 Antonescu, I. 317, 325 Antonescu, T. 302 n. 1. Antonios Diogenes 102-106, 108, 124, 136, 139, 157, 199, 224, 241, 283 Apian 32 Apollo 67, 81, 144, 151, 184-185, 206, 209, 234, 241, 286, 308, 318 Apollonios din Tyana 85-87, 96, 137 n. 1, 146, 186, 387 n. 1 Apuleius 97-98, 153, 183-186, 437 Arald 297-298 Archibald, Z. 402, 424 Archippos 107-108, 116, 139 Archytas din Tarent 108, 110 Ares 41, 47, 193, 227, 234, 251-252, 277, 288, 302, 352, 389, 406, 420, 444 Arian 69 n. 4 Aristaios din Metapont 44 n. 2, 110 Aristarh din Samothrace 164 Aristeas din Prokonnesos 44, 56, 77-78, 95, 102, 259-260, 273, 286, 290 Aristotel 138, 141, 145, 149 Aristoxenos din Tarent 43 n. 3, 99, 108, 110 n. 3 Arminius 201 Artabanes 428 Artemis 41, 48, 234, 241, 251, 288, 420 Asachi, Gh. 297 Asclepios 286 Astraios 104-106, 109, 124, 139, 144, 157, 241, 406Atena 185 Athalaric 168, 173 Athanasius Kircher 187 Athenaios 65 Atlas 145 Attila 211 Attis 240 Augustus 363 Azoulis 103 Baal 66, 219, 224, 243 Babes, M. 351 n. 1 Babu-Buznea, O. 298 n. 1, 299 Bacchus, vezi Dionysos Baldr 209 Balmus, C. 333 Banu, I. 349 Barbu, E. 379 Barigazzi, A. 92 Barthélemy, J.-J. 194, 196 Basanus 202 Baumbach, Fr.-A. 190 Bayer, G.S. 217-218 Balasa, D. 344, 380, 383, 386 Bel, vezi Baal Bel, C.A. 192 Beleizis 39, 156, 204, 242, 274 n. 1, 289, 291, 349, 408, 421, 426, 444 Belzebut 225 Bendis 234, 251-252, 399 Benedictus Figulus 188-189 Benedikt Tépfer, vezi Benedictus Figulus Benoit (de Sainte-Maure?) 178-179Benveniste, E. 60 Berciu, D. 338 Bergmann, Fr.-G. 214 Berig 169 Bessell, W. 23, 73 n. 1, 188, 225-226, 302, 328, 353 Bianchi, U. 259 n. 1, 265, 372 Bidez, J. 149 Biraud, M. 283 Biton 428 Blaga, L. 24, 270 n. 1, 277-279, 281, 303, 304-306, 310, 322, 326-327, 332, 340, 345, 365 n. 2, 366, 368, 376-377, 388 Blum, C. 311, 317 Bodor, A. 331 Boerebista, vezi Burebista Boia, L. 309, 327, 339, 392, 414 Boldur, Al. 379 Bolintineanu, D. 297 Bollansée, J. 101 Bolliac, C. 296 Bonaventura Vulcanius 205 n. 2 Bonfini 213 n. 1 Bonnechere, P. 287 Borchardt, F.L. 199 Borgeaud, Ph. 44 n. 4, 273, 278 n. 1, 281, 408 Bo,nakov, K. 285, 399, 408-409, 411 Botta, D. 304, 321-322, 326, 382 Bourguignon D’Anville, J.-B. 192 Brad, I. 382 Brahma 348 Bravo, B. 52n.3 Brancusi, C. 367, 439 Bremmer, J.N. 70, 73, 261 263-264, 285 Brigbelu 299Brisson, L. 59-60, 289 Brixhe, Cl. 249 Brucker, J.J. 191 Buda 115 Budai-Deleanu, I. 295 Buescu, V. 268 Burebista 68, 73-74, 77-78, 80-81, 83, 89, 91, 139, 144, 170-171, 173, 175, 202, 211, 260, 274, 278, 338, 344, 350-353, 359 Bureus, J. 206 Burkert, W. 80, 99 n. 1, 101, 253, 260, 263-264, 272, 279-280, 374 n. 2 Burvista, vezi Burebista Busuioceanu, Al. 24, 176, 275, 278, 309, 358-361, 437 Cc Cantacuzino, Al. 324 Cantemir, Dimitrie 295 Carastro, M. 57 n. 1, 62 Carol cel Mare 181 Carol al II-lea 334 Carpenter, Rh. 39, 242 Casadio, G. 257 n. 1 si 3, 402 n. 2 Casaubon, I. 190 Casiodor 75, 83-84, 88-90, 143, 153, 167-175, 176, 180, 352, 410, 437, 440 Cassius Dio 87, 91, 170 Calinescu, G. 314 Ceausescu, I. 351 Ceausescu, N. 22, 24, 283, 303, 315, 319, 323 n. 3, 334-339, 350-351, 371, 374, 379 n. 1 si 2, 381-382, 386, 439 Celsus 93-96, 102, 116-117, 120, 154 Cezar 73 Chardon de la Rochette, S. 104 n. 5, 209 n. 4, 218, 224 Charmides 57-58 Charnabon 393Charondas 50, 82, 110, 185-186, 196 Chiril din Alexandria 109, 117-118, 136, 147, 150 Choiroboskos 131 Chrestomathia e Strabone 125, 146 Chronicon Vedastinum 177 Cibele 41, 44, 48, 120, 124 Cirus 38, 93, 143 Claudian 174 Clearh din Soloi 149 Clemen, C. 238, 320 Clement din Alexandria 97-98, 107, 113-116, 117-119, 136, 143, 147, 149, 156, 343 Cless, C. 229 Cioculescu, $. 378 Cioran, E. 303, 323 Cluverius (Cliiver), J. 205-206, 213-214, 216 Coman, I.G. 96 n. 1, 120 n. 2, 245, 251-252, 265-266, 271-272, 275 n. 1, 278-279, 304, 312, 315-319, 320, 326-327, 342-344, 348, 351, 356, 376-377, 397, 403-404, 411, 442 Comarnescu, P. 320 Comosicus 171, 176, 214, 440 Constantinescu, N.A. 312 Constantinos Lascaris 143 n. 1, 146, 191 Cook, A.B. 241 Cornelius Agrippa de Nettesheim 148, 183, 186-187, 190 Corut, P. 382, 384 Coryllus 89 Cosmas din Ierusalim 126, 157 Costin, Miron 212-213, 295 Crainic, N. 303, 306, 317-318, 342 Cresus 38, 151, 428 Creuzer, Fr. 229 Crisan, IH. 288, 353-354, 357, 385, 389Critias 57-58, 61 Criton 32, 78, 91, 96, 333 Criwe 175 Cronos 52, 65-66, 107, 125, 126 n. 5, 127-128, 155-156, 164, 192, 219, 221, 224, 234, 238-239, 273, 320, 385, 388, 395, 406, 436, 444 Culianu, LP. 24, 188 n. 3, 257, 284, 348-349, 358, 372-374, 377 Cumont, Fr. 149, 280 Cuvigny, H. 74n. 2 D Daicoviciu, C. 274, 310, 331, 334-335, 346, 354 Daicoviciu, H. 310, 346-347, 354 Dalai Lama 192, 227 Damastes din Sigeion 52, 111 Daniel Stolcius din Stolcenberg 189 Darius 36, 38, 41, 46, 169, 419 David, P.I. 342, 344, 356 Decebal 75, 86, 212-213, 217, 298-299, 324, 328 n. 1, 385 Deceneu, vezi Dekinais Dedev (Detschew), D. 71, 231, 246, 249, 252, 318-319, 388, 397, 399 Dekinais 73-85, 88-89, 91, 101, 125, 132-133, 139, 143-144, 152-153, 155, 165, 167-175, 176, 178-180, 183, 195, 199, 201-203, 209-212, 214, 260, 274-275, 278, 303, 315, 318-319, 333, 343-344, 352, 358-359, 392-393, 437 Delatte, A. 107 Demetra 47, 95, 101 Democrit 97, 114, 142 n. 5, 150, 185 Densusianu, N. 24, 241 n. 2, 309, 320, 327, 341, 345-346, 368, 379, 382- 383 Derkyllis 103-105, 144 Detienne, M. 39 n. 1, 355 De Vogel, Chr. 142 Diana 353, 366Dicineus, vezi Dekinais Diderot, D. 193 Didymos 69 n. 4 Dikaiarchos din Messenia 99, 108 Dinias 103 Diodor din Sicilia 67-68, 76, 81, 83, 121, 136, 143, 149, 151, 159, 163, 183, 185, 187-188, 194, 285 Diogene Laertiu 66, 106-107, 109, 124, 127, 145, 150, 156, 159, 191-192, 209 Diogenianos 126, 129 Dion Chrysostomul 32, 51 n. 3, 65, 67, 69-70, 75 n. 1, 83-84, 87-91, 143, 153, 159, 165, 167-175, 181, 307, 352, 391 Dionysios Periegetul 125, 133 Dionysophanes 105, 109, 136, 139, 140, 259 Dionysos 22, 29, 41, 48, 55 n. 3, 156, 221, 231-239, 243-245, 251-253, 256-257, 265, 272, 277, 280, 284, 288, 290, 301-302, 307, 317, 321, 329, 353-354, 402, 410, 412, 419 n. 2, 420, 440-441, 444 Dioscorides (Pedanios) 62 Dochia 297-299, 364 Dodds, E.R. 26, 101, 237, 256-257, 258-259, 260, 262-263, 272, 283 Donar 234, 274 Dorpaneus 169, 172, 210-211 Dousares 119 Dracon 185 Dragan, J.C. 24, 322, 341, 344-345, 349, 378-380, 381-382, 386 Draghicescu, D. 413 n. 1 Drimba, O. 345 Dromihete 160, 393 Dubuisson, D. 274 n. 2, 278 n. 1, 280-281, 375, 377 Dudo de Saint-Quentin 177 Dumézil, G. 158 n. 3, 250-251, 267-269, 287-288, 289, 371 Duridanov, |. 399Egeria 185 Ekkehard din Aura 179 Eliade, M. 22, 24-26, 36-37, 38 n. 4, 39 n. 1-2, 40 n. 1, 43 n. 2, 50-51, 53 n. 3, 70 n. 2 gi 4, 73 n. 1, 80, 81 n. 4, 96, 102, 161-162, 188 n. 3, 238, 244, 261, 263, 256-287, 288, 291, 303, 309, 312, 315, 319, 321-323, 327, 330 n. 3, 339-340, 345, 347-350, 352, 354-356, 358, 360, 363 n. 2, 363-364, 365 n. 2, 366, 367-371, 372-378, 385, 388, 401-402, 407, 410, 413-414, 423, 426, 431, 435 n. 2, 437, 439, 442-443 Eminescu, M. 297-299, 305, 325, 360, 366-367 Empedocle 50, 97, 110, 150, 185, 259-260, 273 Enea din Gaza 118-119, 137, 140, 142, 147, 156 Enea Silvio Piccolomini 200 Engel, J.Chr. 194 Epictet 117, 147 Epicur 97, 107 Epimenide 50, 97, 110, 259-260, 273 Epitome Vaticana 75, 125 Eratostene din Cirene 65 Ericus Olai 181, 200 Eroul Trac, vezi Heros Esop 46 n. 1, 138, 430 Estoria de los Godos 180, 440 Etymologicum Genuinum 127-129 Etymologicum Magnum 127, 128-129 Eudemos din Rodos 149 Euhemeros din Messenia 67 n. 2 Eunomos 107 Euripide 237, 427 Eusebiu din Cezarea 119-120 Eustatiu din Salonic 56, 65, 72, 84, 102, 107, 123, 124-125, 127, 132-134, 155Evdochia, vezi Dochia Excerpta Duacensia, vezi Chronicon Vedastinum F Fabricius, J.A. 192 Farnell, L.R. 232 n. 2, 241 Favorinus 91-92, 113, 123, 156 Fedru 64 Fehling, D. 51 Ferecide din Syros 50, 94, 108 Fergusson MacLennan, J. 241 Fick, A. 232 n. 3, 233, 301 n. 3 Filimer 169, 172 Filip al II-lea (al Macedoniei) 65, 70, 89, 169 Filostrat 85, 87, 137 n. 1, 185 Flavius Josephus 100, 151, 165, 172, 388 Fol, Al. 284-285, 332, 394, 399, 400-403, 404-405, 407, 410, 412 Franciscus Irenicus 202 Franga, L. 347 Frazer, J.G. 241, 266 Francesco Zorzi 186 Freculf din Lisieux 176-177 Freyr 43 n. 2, 73 n. 1, 214, 230, 238-240 Fritz, K. von 229 n. 2 Froehner, W. 142 n. 5 Fruchter, E. 340 Frutolf 179 Funar, Gh. 383 Fusillo, M. 283 Gabriel 185 Gatterer, J.Chr. 216, 218-219, 225Gebeleizis 39, 205-206, 209, 217-219, 224-227, 230-232, 234-235, 240- 241, 243-244, 247-249, 252, 274, 289, 301-302, 316, 329, 331, 334- 335, 346, 348-349, 354, 356, 385, 389, 395-397, 406, 408-409, 412, 444 Gebhardi, L.A. 213 Georgiev, V1. 231, 246, 249-250, 397, 399 Georgoudi, S. 40, 408 Gerion 210 Gether 203, 212 Giambattista della Porta 148, 183, 187, 190 Giambattista Vico 193, 360 Gigon, O. 145 Gillet, O. 342 Gimbutas, M. 385, 407 Giordano Bruno 305 Giurescu, C.C. 309, 311-312, 333 Glodariu, I. 288-289, 389 Goéeva Z. 408 Gog 174 Gomer 203 Goropius Becanus, J. 212 Gostar, N. 73 n. 1, 352-353 Gothar 204 Gracchus Babeuf 196 Graf, Fr. 261, 285-286, 404, 411 Gramatopol, M. 356 Grégoire, H. 73 n. 1, 235 Grigore din Nazianz 120-121, 126, 134, 157, 266, 318, 344 Grimm, J. 214-215, 230-231, 240, 249, 397 Groddeck, G.E. 23, 216-219, 221, 224-225, 243, 435 n. 1 Gudila 89, 169 Guénon, R. 349 Guillaume de Jumiéges 178Gustav Adolf 201, 204, 206 Guthrie, W.K.C. 238, 272 Hades 156, 221, 234, 321, 444 Hadot, P. 263 Handoca, M. 371, 375 Hartog, Fr. 21, 26-27, 35-37, 39, 47, 51, 73, 166, 198 n. 2, 252, 264 n. 3, 355, 391, 417-418, 430, 435 Hasdeu, B.P. 225 n. 2, 276, 281, 296-297, 305, 345, 348, 368-369 Hatt, J.-J. 141-142 Hazebroucq, M.-F. 60 Hecate 120 Hecateu din Abdera 67, 149, 151 Hecateu din Milet 37, 49, 54 n. 1 Hellanikos din Lesbos 51-56, 127-129, 137, 158, 272, 310, 387, 391 Henrichs, A. 290 Hera 44, 241, 278 Heracle 45-46, 95, 109, 116, 156, 164, 169-170, 181, 221, 229, 234-235, 359, 406 Heraclide Ponticul 149, 165 Heraclit din Efes 49-50, 321 Hercule, vezi Heracle Herescu, N.I. 361 Hermes 41, 48, 67, 156, 185-186, 221, 234, 251-252, 277, 288, 420 Hermes Trismegistos 28-29, 148, 150, 153, 161, 165, 183-186, 190, 437 Hermias din Alexandria 122-123, 136, 146, 163 Hermippos din Smirna 56 n. 1, 100-101, 154, 161, 192, 260, 264, 272 Hermotimos din Klazomenoi 95, 259 Herodian 126 n. 4 Herodot 22, 26, 28, 31-33, 34-56, 57, 58 n. 1, 64, 68, 70-72, 76, 79-81, 84- 85, 92, 95-96, 99-102, 107, 111, 113, 115, 120-122, 124-127, 131, 135-139, 146, 150-151, 154-156, 159, 161, 163-164, 166-167, 183-184, 188, 192-194, 202, 204, 206, 209, 217-218, 226-227, 229, 231, 234, 242, 247, 253, 260, 264, 271-274, 278, 284, 287, 291, 300-301, 307, 319, 329, 333-335, 346, 348-349, 352-253, 355, 414, 388, 391- 395, 404, 417-433, 435-436, 442-445 Heros 73 n. 1, 229 n. 2, 234, 251, 396-397, 404 Hesiod 49, 101, 107, 427 Hestia 67-68, 143, 185-186 Hesychios din Alexandria 126, 129, 132, 137, 249, 259, 329, 395, 405 Hesychios din Milet 107, 126-127 Heuzey, L. 232 n.3 Hieronymos din Rodos 101 Hipolit din Roma 107-108, 116, 119, 136, 139, 140-142, 147, 152 Hitchins, K. 306 Hoddinott, R.F. 409 Homer 46, 64, 69, 71, 90, 94, 101, 108, 114, 122, 133 Horatiu 174 Horia, V. 309, 323, 357-358, 361-365, 423 Horomasis, vezi Oromazes Horovitz, PF. 312 Hostanes, vezi Ostanes Hubert, H. 141 n. 3, 245 Huet, A. 212 Hume, D. 194 Hystaspis 169 Jadmén 138 lafet 181, 203, 359 Jahve, vezi Yahweh Jamblichos 44 n. 2, 78-79, 83, 98, 99 n. 1, 101, 109-111, 122, 136, 143, 151, 163 Tao, vezi Yahweh Ibn Abi Us‘aybi‘a 109Ihre, J. 207 n. 2 lisus Cristos 85, 93, 95-96, 115-117, 120-121, 266, 280, 305, 311, 314, 320, 324, 326, 363-364, 381, 385 lliescu, G. 356 Toan Gura de Aur 121, 149, 155, 415 Jon din Chios 50 Ionescu, E. 376 Tonescu, N. 322 lordanes 70, 75, 83-84, 87-88, 90, 153, 161, 167-175, 176-179, 181, 183, 192, 195, 199-204, 208-211, 213 n. 1, 214, 275, 295, 352, 381, 410 lorga, N. 310-311, 322, 338, 437 Isidor din Sevilla 174 n. 2, 179, 181, 358-359 Isis 198, 331 Isocrate 65 I tar 331 Julian Apostatul 96-97, 118, 122, 136, 159 Julian del Castillo 210-211 Jacoby, F. 52-53 Jedrkiewicz, S. 138 Jesi, F. 252, 253 Jivkova, L. 399 Johannes Magnus 200-201, 204-205, 209, 211 Jordanov, K. 399 Jung, C.G. 267 Jiinger, E. 368 n. 1 Jupiter, vezi Zeus Kallanos 152 Kaldellis, A. 122 n. 1 Kallisto 241Kandaon 234 Karnooh, Cl. 378 Kazarow (Katzarov), G. 239, 244, 252, 317, 319, 394-396 Kazhdan, Al. 134 Kebes 63 Kedrenos 133 Kernbach, V. 384 Kindstrand, J.-F. 34 n. 1, 44n. 4, 150, 158 n. 2 Kingsley, P. 260-261 Kleobis 428 Konstantinos Paleokappa 132 Kosingas 44, 273 n. 2 Kothelas, vezi Gudila Krantz, A. 215 Kretschmer, P. 240, 242, 246-247, 248-250, 252, 329-330, 334, 397 Kuhn, A. 234 Kybyby, vezi Cibele Kylon 108 Kymbas 103-104 La Berge, C. de 231 Lagarde, P. de 231 Laignel-Lavastine, Al. 375 Lambrino, S. 313 Lateiner, D. 283 Leake, J.A. 275, 278 Lebrecht, M. 213 Lelewel, J. 216-218 Lemerle, P. 134 Lenartowicz, T. 216-218, 360 Lentz, A. 126 n. 4 Leo, H. 231Leon Diaconul 124, 144, 146, 150 Leon Filozoful 128 n. 2 Leukippos 97, 110 Lévy, I. 100 n. 2 Lexicon Ambrosianum 129-130 Libanios 102, 159 Liber (Pater), vezi Dionysos Libera 331, 354 Lica, V. 73 n. 1, 225 n. 4, 352-353 Licurg 67, 81-82, 93, 143, 185 Linforth, IM. 36-37, 47, 272 Linos 94 Lisimah 160 Loccenius, J. 205, 218 Loisy, A. 238, 265 Lomeier, J. 192 Long, H.S. 257 Lovinescu, V. 379-380 Lozovan, E. 275 n. 1, 309, 357-359, 365-366 Luca de Tuy 180 Lucan 173, 358 Lucian din Samosata 37, 43 n. 1, 86, 92-93, 103, 133-134, 137, 143, 150, 159, 165 Lucikai, M. 217 Luiselli, B. 168, 173, 178 Lundius, C. 23, 191, 207-210, 225, 386, 437 Lysis 107-108, 110, 116, 139, 196 Maaf, E. 244 Macchioro, V. 266 Maciejowski, W.A. 216 Maddalena, A. 260‘Magna Grammatica 130 Magog 174, 204 Mahomet 133, 185 Maier, Michael 189 Maliszewski, M. 216 Mantinias 103-106, 144 Manuel Moschopoulos 132, 134 Marazov, I. 284, 399, 401, 403-404 Marcaccini, C. 252-253, 286 Marcus Aurelius 122 Maréchal, S. 195-199, 437 Marino, A. 270 n. 1 Marinescu-Nour, A. 312-313, 319 Martianus Capella 85 Mars, vezi Ares Marshall, R.R. 261 Marsilio Ficino 183, 184-185, 190 Marsyas 158 Max Miller, Fr. 308 Maxim din Tir 96 Maximos Planudes 32, 84, 123, 125, 131-132, 134, 136, 143-144, 159 Meda, vezi Medopa Medopa 89, 169 Megabazos 417, 419 Megasthenes 71, 151 Mehedinti, S. 389 Melanchthon, Ph. 203, 212 Meleizis 39, 242, 444 Melgart 119 Men 92 Menandru 72, 139, 160 Menas 67 Mercur, vezi HermesMerkelbach, R. 102 n. 2 Messenius, J. 205 Meuli, K. 237, 256-257, 259, 262, 272 Michelet, J. 229 Miechovita, M. 215-216 Mihailov, G. 239, 396-397, 404 Mihaescu, M. 340 Miller, E. 232 n. 1 Mindaugas 175 Minos 67, 79, 81, 185 Mithras 92 n. 4, 120, 229 Mitridate VI Eupator 83 Mnaseas din Patara 52-54, 65-66, 124-125, 127-129, 155-156, 239, 273, 320, 387, 395, 436 Mnesarchos 42, 49, 53, 104-105, 138 Mochos 145 Moise 29, 31, 67, 81-82, 94, 114, 117-118, 146, 148, 151-152, 153, 165, 185, 190, 194-195 Moloh 219, 224, 243 Momigliano, A. 31, 137, 141, 146, 148, 153, 168 Mommsen, Th. 168 Montaigne, M. de 194 n. 1 Mopsos 95, 119, 144 Morrison, J.S. 111 Mueller, I. 107 Miillenhoff, K. 227 Miinster, S. 215 Muntenus, H. 382-383 Muresianu, A.A. 314 n. 1 Musaios 81, 94 Musat, M. 338-339 Musu, Gh. 331-332, 385Nasta, M. 350 Nauclerus, J. 215 Neagoe, M. 379 Neanthes din Cizic 99, 108 Nebeleizis 39, 248, 349, 354, 444 Neemia 203 Nehring, A. 240 Nemeti, S. 353 n. 2 Nietzsche, Fr. 221, 236, 286, 302 n. 2, 304, 306, 360, 366 Nikephoros Basilakes 133, 134 Niketas Eugenianos 133, 134, 165 n. 3 Nikolaos din Damasc 164 Nitokris 43 n. 2 Nock, A.D. 76 n. 4, 238 Noe 202-203 Noica, C. 303, 319 n. 3, 324 Numa 93, 143, 185 Numenius din Apamea 146, 152 Nyberg, H.S. 257 Obodos 119 Ochos, vezi Mochos Odin 206, 213-214, 230, 234, 289, 298-299 Odobescu, Al. 300 O’Donnell, J.J. 168 Oisteanu, A. 70 n. 2, 77 n. 4, 376-377 Olender, M. 267 n. 2 Oltean, D. 289, 384-385 Olteanu, S. 73 n. 1 Orderic Vitalis 178 Oreste 56 Orfeu 22, 55 n. 3, 78, 81, 86, 94-95, 97, 100, 102, 112, 114, 116, 122, 148,152-153, 165, 186, 190, 234, 239, 243-244, 252, 256, 259, 261, 265, 272, 284-286, 317-318, 385, 397, 401-403, 405, 407, 412, 437 Origen 93-94, 100, 116-117, 118, 120, 147 Oromazes 63, 97, 186 Orosius 359 Osiris 314, 331 Ostanes 97, 186 Otto, R. 266 Ourania 41 Ouranos 76 Ousoros 119 Ovidiu 361-364 Paapis 104-106 Pace, N. 129 n. 3 Pachia Tatomirescu, I. 385-386 Paliga, S. 385-386, 411 n. 1 Panaitescu, P.P. 309, 325 Pandrea, A. 345-346 Pantaleon, H. 142 n. 5, 202-203 Papazoglu, F. 243 Papu, E. 339-340, 378 Paradoxograful lui Rohde 164 Paribeni, R. 245 Parjaniya 274 Parmenide 273 Pausanias 72 n. 3 Paunescu, A. 336 Parvan, V. 23, 35, 37, 70 n. 2, 96 n. 1, 245-246, 251, 271, 276, 278, 281, 301, 303, 306-311, 312-313, 315, 318, 320-323, 325-334, 336, 343- 346, 358, 360-363, 365-366, 368-370, 374, 377, 388, 394-395, 401, 412-414, 423, 442Pedro de Medina 210 Pelloutier, S. 195, 246 Penella, R.J. 85 Perdrizet, P. 237, 243, 265 Periandros 93 Perktinas 274 Persaios 117, 147 Perun 274, 329 Petre, Z. 27, 33 n. 5, 36-37, 38 n. 4, 42, 53 n. 1, 62, 67, 68 n. 3, 69, 79 n. 3, 84, 90 n. 1, 122 n. 2, 162, 164 n. 1, 166, 171, 276, 341, 391-394, 411, 414, 418, 430, 438 n. 1 Petrus din Dusburg 175 Pettazzoni, R. 251-252, 253, 266-267 Petan, A. 384, 387 n. 2 Peucer, C. 212 Pfister, Fr. 238 Philolaos 68 n. 3, 110, 393 Philon din Alexandria 37 n. 2, 151 Philotis 104-105 Phormion 260, 273 Photios 64, 102-104, 123-124, 125, 127-129, 134 Phylarchos 54 n. 1 Pico della Mirandola 148, 183-184, 185-186, 190 Pindar 60, 151, 418 Pippidi, D.M. 73 n. 1, 239, 266, 293, 308 n. 3, 319-320, 347-348, 350, 355 Pirkheimer, W. 202 Pisistrate 42 n. 4 Pitagora 22, 32, 36, 42-43, 45-48, 49-50, 51-56, 63-65, 72-73, 76, 78-79, 82, 85-86, 88, 92-98, 99-112, 113-119, 123, 125-127, 130, 132-133, 135-151, 153-154, 156-157, 160-163, 184, 185, 187-199, 202-203, 205, 212, 225, 234, 241, 256, 259-260, 269, 272-273, 283, 287, 290- 291, 308, 340, 347, 360, 373, 384, 387, 391-393, 395, 401, 429-431, 436-437, 439-440, 443Planudes, vezi Maximos Planudes Platon 33, 49 n. 2, 56, 57-64, 92, 96-98, 107-108, 112, 114, 123-124, 126 n. 5, 131, 146, 148-150, 153, 159, 162, 183-186, 188, 190, 207, 234, 237, 259, 340, 343, 352, 370, 393, 395, 408, 437 Pleistdros 48, 406, 421 n. 3 Plethon din Mistra 32, 72 n. 2, 123, 125-126, 132-133, 134, 155 Pliniu cel Batrin 185 Plotin 108, 184 Plutarh 150 Poghirc, C. 39, 231, 248, 249, 284, 288, 348-349, 354, 357, 371, 373, 408 Polibiu 68, 78 Polyainos 44 Polykrates 43 n. 3 Pompei 83 Pomponius Mela 70-71, 84-85, 164, 272, 373, 424, 425-426, 432 Popescu-Gogan, P., 380, 383 Popescu-Puturi, I. 339 Popov, D. 285, 398, 404-407, 410, 412 Porfir din Tir 52, 78-79, 101, 104-105, 107, 108-109, 110, 118, 136, 140, 152, 157, 159, 225 n. 3, 230, 234, 241, 244, 285, 332, 345, 388, 395, 435, 439 Poseidonios din Apamea 67, 69-73, 80-83, 89, 136, 141, 163-165, 275, 285, 391, 393, 436 Praetorius, M. 213, 216, 218-219, 248, 295, 329 Primera Crénica General de Esparia 180, 359 Pritchett, W.K. 51, 264 n. 3, 418 Proclus 61 n. 3 Protase, D. 383 Protesilaos 95, 116 Pseudo-A puleius 62 Pseudo-Zonaras, vezi Zonarae Lexicon Ptolemaios Hephaistion 158 Ptolemeu 172Pytheas 103 n. 4, 106 Radt, St. 126 n. 1, 159 n. 2 Ragvaldi, N. 179, 200, 204 Reineck, R. 203 Reitzenstein, R. 128, 280 Remus 271 Rhampsinitos 43 n. 2, 46-47, 94-95, 116 Rhesos 234, 237, 286, 395 Rhytorikon 128-129 Rhiés, J. 283 Rhodopis 138, 430 Rhousopoulos, Ath.S. 23, 225, 229, 297 Riedweg, Chr. 282 n. 3, 404, 411 Rocquet, Ch.-H. 269 Rodrigo Jiménez de Rada 179-180, 181, 208, 210, 359 Roesler, R. 227, 232 n. 3, 302 Rohde, E. 221, 233, 235-236, 239, 252, 257, 265, 272, 278 Rollo 177 Romalo, D. 384, 386 Romulus 195, 271 Rose, H.J. 235, 237 Rosellini, M. 419-421 Rousseau, J.-J. 194 n. 1 Roux, P. 242 n. 2 Rucquoi, A. 179 n. 2 Rudbeck, O. 201, 205-207, 210 Russu, LI. 25, 43 n. 2, 73 n. 1, 91, 160, 241 n. 1, 247-248, 249-250, 269, 301, 306 n. 4, 310, 315, 328-331, 334-335, 346-347, 356, 383 n. 2, 388-389, 412, 415, 427 n. 1, 435 n. 1 SsSaavedra y Fajardo, D. 211 Sabazios 92 n. 4, 231-234, 245, 165, 301-302, 366, 396, 402, 407 Sahlins, M. 430 Said, S. 419-421 Salmoxis, passim Sanie, S. 65 n. 3, 208 n. 2, 388-389 Sanielevici, H. 321 Sarmis 299 Saturn, vezi Cronos Saulios 44 Savagner, M.A. 214 S&ndulescu, Al.L 311 Savescu, N. 208 n. 2, 314 n. 2, 380, 386 Schaeder, H.H. 257 Schmidt, W. 228 Schneider, S. 216 n. 4, 243 Scholia Clarkiana 126, 144-145 Scholia Platonica 125 Schréder, Fr.R. 240 Sebastian, M. 322, 323 n. 2 Semele 234, 329 Sergent, B. 60, 289 Seure, G. 244-245, 308, 396, 406 n. 2 Sextus Empiricus 145 Sf. Andrei 344, 387 Sf. Ilie 195, 274, 332 Sf. Pavel 280 Sigebert de Gembloux 176 Sinfjétli 240 Skyles 42 n. 2, 44-45, 55, 418, 430 Slusanschi, D. 73 n. 1, 351 n. 1, 358 Socrate 57-58, 60-61, 63-64, 97, 123, 146, 184, 186, 305, 387, 409 Séderblom, N. 251Sofocle 56, 70-71, 102, 428 Solinus 85 Solon 82, 185, 428 Sotion 141, 145 Stahl, H.H. 376 Stamati, C. 297 n. 1 Stamatu, H. 360 Stiernhielm, G. 205-206, 218 Stobaios 123 Stoica, S. 340-341 Strabon 33, 67, 68-84, 89 n. 2, 91, 101, 105, 109, 111, 124-126, 131-133, 136, 139, 143-144, 151-152, 155, 159, 163, 171-172, 183, 192, 202, 209, 226, 236, 259-260, 265, 274-275, 278, 285, 288, 333, 373-374, 388, 391, 395, 436, 440 Stroumsa, G. 93, 146 Strzygowsky, J. 360 Suda 52, 87, 91, 107, 127-130, 132, 134, 331, 395 Sven 204 Svenbro, J. 57 n. 1, 61-62 Svennung, J. 215 Sylla 179 Symeonis Etymologicum 130-131 Synag:gy 127-129 Synesios din Cirene 103 Syrianos 122 Stefan din Bizant 54, 65, 85, 424 Tacit 168, 200-201 Tammuz 240, 314, 331 Taranis 274Tarquinius Superbus 203 Tatian 113 Telephos 88, 90, 170 Teodoret din Cyrrhus 109, 117, 118, 147, 150, 152 Teofrast 149 Teopomp din Chios 64-65, 70, 164 Tertulian 101 Tezeu 95, 116, 169 Thales 63, 107, 109, 114, 117, 156-157, 164, 188, 332 Theodoric 89, 167-168, 173, 175 Theodoridis, Chr. 129 Theodosios din Alexandria 131 Theodossiev, N. 399, 407, 410 Theognis 427 Theuth 63-64 Thomas Ebendorfer 179, 200 Thomiris 169, 299 Tiamat 243 Timagenes din Alexandria 69 n. 2 Timaios din Tauromenion 99 Tiresias 81, 144 Tocilescu, Gr.G. 23, 208 n. 2, 214, 232, 300-302, 303 Tolland, J. 194 Tomaschek, W. 39, 221, 230, 233-235, 240, 244, 246, 248-249, 329, 332 Tommaso Campanella 191 Toppelt, L. 212, 295 Torigny, Robert de 178 Toxaris, 92-93, 191, 193 Traian 74, 78, 87, 90-91, 96, 122, 171, 228, 296, 298, 358-359 Treptow, K.W. 286 Trithemius, J. 186 n. 3, 202 Troja, C. 214 Trophonios 95, 133, 144, 253, 286-287a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.a You have either reached 2 page thts unevalale fer vowing or reached your ievina tit for his book.