MINISTERUL EDUCATIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

AL REPUBLICII MODLOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 341.1/8
G 16

GAMURARI VITALIE

CONCEPTUL DE SUVERANITATE ÎN DREPTUL

INTERNAŢIONAL CONTEMPORAN

Specialitatea: 12.00.10 – Drept Internaţional Public

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

Chişinău 2006

1
 Teza a fost elaborată la Catedra Drept Internaţional şi Dreptul
Relaţiilor Economice Externe a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din
Moldova.

Conducător ştiinţific: Nicolae OSMOCHESCU,

doctor în drept, conferenţiar universitar,
Universitatea de Stat din Moldova

Referenţi oficiali: Filippe Xavier,

doctor în drept, profesor universitar,
Université de droit, d’économie et des sciences
d’Aix-Marseille (Aix-Marseille III), Franţa

Oleg Balan,
doctor în drept, conferenţiar universitar,
Academia de Administrare Publică pe lîngă
Preşedintele Republicii Moldova

Susţinerea va avea loc la ________________ 2006, ora ____, în cadrul

şedinţei Consiliului Ştiinţific Specializat D – 30.12.00.10 – 24.06.04 – 09,
din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD 2009, Republica Moldova,
mun. Chişinău, str. A.Mateevici, 60, Bloc 4, sala de conferinţe 222).
Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a
C.N.A.A. (http:www.csa.acad.md/teze), la Biblioteca Universităţii de Stat din
Moldova şi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la _____________________ 2006.

Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific

Specializat, doctor în drept Natalia CHIRTOACĂ

Conducător ştiinţific,
doctor în drept,
conferenţiar universitar Nicolae OSMOCHESCU

Autor Vitalie GAMURARI

2
 CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Argumente privind actualitatea temei investigate şi gradul de

studiere a acesteia. În condiţiile intensificării relaţiilor internaţionale, rolul
principal în reglementarea lor revine dreptului internaţional, care reprezintă
un instrument necesar şi indispensabil în dirijarea unei lumi contradictorii şi,
totodată, unice în procesul de globalizare. Drept exemplu incontestabil al
creşterii rolului dreptului internaţional este declararea de către Adunarea
Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a ultimului deceniu al secolului XX
(1990-1999) – Deceniul dreptului internaţional.
Actualmente măsurile concrete privind exercitarea funcţiilor interne şi
externe ale fiecărui stat sunt coordonate tot mai mult cu normele şi principiile
dreptului internaţional. De exemplu, activitatea în domeniul asigurării
drepturilor şi libertăţilor omului nu este considerată doar o problemă internă a
statului, ci se bazează, tot mai mult, pe normele dreptului internaţional. Dacă
până relativ recent funcţia principală a dreptului internaţional consta în
reglementarea relaţiilor între state, astăzi obiect al reglementării
internaţionale sunt şi relaţiilor între stat şi cetăţenii săi.
Promovând conceptul integrării europene a Republicii Moldova, trebuie
să accentuăm faptul că, în fond, construcţia comunitară europeană a presupus,
de la început, problema delegării unei părţi din suveranitate, de către statele
membre, în acele domenii, care vizează competenţa Comunităţilor Europene.
Această construcţie a avut iniţial la origine un concept supranaţional.
Exercitarea de către Comunităţile Europene a unor competenţe vaste vine în
contradicţie cu conceptul clasic al suveranităţii, compus din cele patru
elemente: indivizibilitate, exclusivitate, inalienabilitate şi caracter plenar şi
originar. Indivizibilitatea, care presupune imposibilitatea fragmentării
exercitării suveranităţii unui stat între mai mulţi titulari, acceptată de doctrina
clasică a dreptului internaţional, suferă modificări. Se creează impresia că ne
aflăm în faţa unui concept inedit al suveranităţii, care corespunde ideii
divizibilităţii suveranităţii de stat. Este vorba de determinarea, în funcţie de
atribuirea competenţelor Comunităţilor, cui – statului sau Comunităţii revine
rolul de titular al unei sau altei atribuţii, fără să fie excluse, după caz, nici
acţiuni comune, nici îndeplinirea unor sarcini subordonate statului.
Constatăm, aşadar, că întreaga istorie a construcţiei europene poate fi
sintetizată pornind de la confruntarea celor două poluri: voinţa de integrare şi
interesul conservării suveranităţii naţionale. Suveranitatea se naşte cu
excluderea posibilităţii unui exerciţiu de tip absolut, ea fiind compatibilă cu
interdependenţa. În realitate, izolarea sau lipsa interdependenţei fac ca
existenţa suveranităţii să apară inutilă.

3
 Gradul de investigaţie a problemei în cauză în literatura de specialitate,
în doctrina dreptului internaţional este destul de relativ. Practic nu există
investigaţii complexe asupra problemei în cauză din punct de vedere a
dreptului internaţional contemporan. Buna parte din lucrările ce au studiat
conceptul de suveranitate şi au stabilit criteriile de bază a suveranităţii în
dreptul internaţional contemporan au fost elaborate în perioada „războiului
rece”, ce diferă substanţial de situaţia actuală. Majoritatea lucrărilor din
spaţiul Uniunii Europene, precum şi România, Ucraina, Rusia, publicate după
dispariţia confruntării Est-Vest se referă în mare măsură la aducerea în
conformitate cu standardele europene a legislaţiilor naţionale. Unele lucrări
ce au studiat conceptul de suveranitate, ca de exemplu teza de doctor în drept
„Conceptul de suveranitate şi primatul dreptului internaţional”, autor dl
Bogdan Aurescu, Facultatea de Drept, Bucureşti, studiază suveranitatea mai
mult din punct de vedere istorico-filozofic, menţionând şi modificările ce au
loc în legătură cu procesul de integrare europeană.
Referindu-ne la Republica Moldova, constatăm că această problemă
este examinată doar tangenţial, în special în domeniul dreptului
constituţional, ce diferă substanţial de poziţia doctrinei dreptului
internaţional.
Ţinând cont de cele menţionate, considerăm că prezenta lucrare, care îşi
propune studierea conceptului de suveranitate în cadrul dreptului
internaţional contemporan, precum şi problemele cu care se confruntă statele,
pe de o parte, şi comunitatea internaţională, pe de altă parte, în determinarea
limitelor suveranităţii de stat în cadrul procesului de globalizare, precum şi
alte probleme ce apar în acest domeniu, este actuală atât din punct de vedere
teoretic, cât şi practic.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul lucrării rezidă în analiza conceptului
de suveranitate în dreptul internaţional, pornind de la determinarea naturii
juridice a unui dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional –
egalitatea suverană a statelor; evidenţierea problemelor cu care se poate
confrunta un stat în procesul de exercitare a suveranităţii, fiind examinate
supremaţia şi jurisdicţia statului; ralierea legislaţiei Republicii Moldova la
standardele internaţionale prin implementarea standardelor şi a prevederilor
internaţionale, în acest scop fiind studiată practica mai multor state, în special
a celor europene. Unul din obiectivele de bază constă în determinarea
raportului dintre jurisdicţia instanţelor internaţionale şi suveranitatea de stat,
în acest sens fiind studiată jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie, a
Tribunalelor Penale Internaţionale pentru ex-Yugoslavia şi Rwanda, cât şi
lucrările doctrinale ale diverselor şcoli şi ale Comisiei de drept internaţional a

4
O.N.U.; a problemelor cu care se confruntă statele în procesul de ratificare a
Statutului Curţii Penale Internaţionale prin prisma suveranităţii de stat.
Pentru realizarea scopului indicat, ne-am propus următoarele obiective:
• examinarea evoluţiei conceptelor suveranitate şi egalitate, determinând
locul şi rolul principiului egalităţii suverane a statelor în dreptul
internaţional la etapa contemporană;
• determinarea naturii juridice a principiului egalităţii suverane a statelor şi
modalitatea lui de aplicare în practica O.N.U.;
• determinarea raportului dintre suveranitatea de stat şi alte principii de
drept internaţional, în special excercitarea dreptului popoarelor la
autodeterminare;
• examinarea procedurilor de implementare a dreptului internaţional în
dreptul naţional al statelor, precum şi aplicarea normelor dreptului
internaţional în ordinea lor juridică internă;
• determinarea jurisdicţiei statului ca formă de exercitare a suveranităţii;
• stabiirea limitelor suveranităţii statului în dreptul internaţional
contemporan;
• determinarea raportului dintre jurisdicţia instanţelor internaţionale şi
suveranitatea de stat.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al investigaţiilor. În
elucidarea temei propuse spre investigare au fost utilizate următoarele
metode:
• Metoda analizei logice, care reprezintă aplicarea procedeelor analizei şi
sintezei, argumentarea pe cale deductivă.
• Metoda analizei istorice, care constă în evoluţia conceptului de
suveranitate pe parcursul timpurilor, elucidarea sensului evenimentelor
trecutului în scopul codificării progresive a dreptului internaţional.
• Metoda analizei comparative şi contrastive, care constă în evidenţierea
trăsăturilor comune a conceptului de suveranitate la diverse etape şi în
cadrul diverselor doctrine, practica statelor în conştientizarea coraportului
dintre suveranitate şi dreptul internaţional.
• Metoda modelării, care presupune crearea artificială a anumitor situaţii,
proceduri, modele, în scopul găsirii potenţialelor soluţii în cazul
eventualei apariţii a unor asemenea situaţii. În procesul generalizării
lucrărilor ştiinţifice ale savanţilor din Franţa, Rusia, România, Marea
Britanie, Italia, Germania, S.U.A., a documentelor internaţionale cu
caracter politic şi normativ în scopul argumentării tezelor, concluziilor şi
propunerilor au fost aplicate metodele de analiză şi sinteză logică,
istorică, juridică, sistemică, comparativă.

5
 În procesul cercetărilor, au fost examinate lucrările ştiinţifice şi
consultate opiniile specialiştilor în domeniu din Franţa – P. Fauchille,
G.Scelle, P. Bastid, P. Vellas, Ch. Rousseau, P. Daillier, A. Pellet, P.M. Du-
puy, D. Ruzie, M. Virally, D. Carreau, A. Vedross; din Rusia – Н.А. Уша-
ков, Д.Б. Левин, С.Б. Крылов, И.П. Блищенко, Г.И. Тункин, А.Н. Тала-
лаев, Д.И. Бараташвили, Д.И. Фельдман, И.И. Лукашук, С.В. Черничен-
ко, Б.Р. Тузмухамедов; din România – Gr. Geamănu, I. Cloşcă, I. Suceavă,
D. Popescu, Ion M. Anghel, A. Bolintineanu, B.Aurescu; din Marea
Britanie – A. Oppenheimer, E. Stein, H. Kelsen, L. Oppenheim, M. Lauter-
pacht, G. Schwarzenberger; din Italia – M. Giuliano, D. Anzilotti; din
Germania – F. Berber, W. Hallstein şi Republica Moldova – V. Lebedev,
N. Osmochescu, V. Popa.
În scopul realizării obiectivelor tezei, au fost analizate diverse acorduri
internaţionale, acte normative ale diferitor state, jurisprudenţa Curţii
Internaţionale de Justiţie, a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, a
Tribunalelor Internaţionale Penale pentru fosta Yugoslavie şi Rwanda.
Noutatea ştiinţifică a lucrării. Pornind de la premisa că odată cu
finisarea războiului rece societatea internaţională se confruntă cu modificări
esenţiale, dreptul internaţional actual, ce s-a creat în mare parte în urma celui
de-al doilea război mondial, necesită, bineînţeles, unele transformări.
Creşterea rolului dreptului internaţional, precum şi volumul impunător de
probleme cu care se confruntă acesta, determină actualitatea perpetuă a
problemei asigurării optime a raportului dintre teoria şi practica dreptului
internaţional. În cadrul Deceniului ştiinţei dreptului internaţional s-a acordat
o atenţie sporită promovării cercetărilor în domeniul dreptului internaţional.
Declaraţia recomandă statelor să promoveze insistent cercetările specialiştilor
în materie, fiind create, în acest scop, centre, propunându-se statelor şi
organizaţiilor internaţionale de a practica publicarea de cărţi şi alte materiale
în domeniul dreptului internaţional, precum şi petrecerea simpozioanelor,
conferinţelor, seminarelor ce au drept scop propagarea pe larg a dreptului
internaţional.
Începutul noului secol şi mileniu s-a caracterizat prin evenimente
cruciale. Sporeşte interdependenţa în lume, multe probleme interne şi
regionale devin internaţionale. Aceasta se explică prin ascendenţa procesului
de globalizare, proces care devine ireversibil. Se observă tendinţa de
integrare, de „ştergere” a frontierelor, crearea unui spaţiu politic, economic,
financiar, juridic comun, în special în spaţiul european.
Aceste procese au un impact şi asupra dreptului internaţional, în cadrul
căruia se produc modificări sensibile ce influenţează natura sa, elementele
caracteristice, rolul la nivel global şi naţional. Fiind după natura sa, de la bun

6
început, un drept coordonator, dreptul internaţional preia şi elemente
supranaţionale, în cadrul lui apar elemente de subordonare, ce se reflectă în
crearea structurilor instituţionale corespunzătoare.
Toate acestea nu pot lăsa fără modificări conceptul de suveranitate în
cadrul principiului egalităţii suverane a statelor, modificând într-o oarecare
măsură şi dreptul internaţional pozitiv, stabilit în urma celui de-al doilea
război mondial.
Inovaţia ştiinţifică a lucrării este tentativa de a analiza profund şi
multiaspectual raportul dintre suveranitatea de stat şi dreptul internaţional. În
acest sens s-a întreprins o analiză profundă a lucrărilor doctrinale din diferite
state, în special din Franţa şi Rusia; examinându-se detaliat practica judiciară
a Curţii Internaţionale de Justiţie, a Curţii de Justiţie a Comunităţilor
Europene, a Tribunalelor Internaţionale Penale pentru fosta Yugoslavie şi
Rwanda. O contribuţie esenţială la studierea acestei teme reprezintă
materialele de lucru şi documentele elaborate în cadrul Comisiei de Drept
Internaţional a O.N.U.
În scopul determinării coraportului dintre „intervenţia umanitară” şi
suveranitate, s-a dat aprecierea din punct de vedere al dreptului internaţional
a acelor evenimente care au avut loc în fosta Yugoslavie, Somalia, Irak, Haiti
etc. La fel s-a dat aprecierea argumentării unei posibile „intervenţii
umanitare” sub egida O.N.U. în lipsa acordului statului, examinându-se şi
alte „situaţii” create în diferite zone ale globului.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele
investigaţiei pot fi utilizate în scopul aducerii legislaţiei Republicii Moldova
în conformitate cu standardele internaţionale, fiind aplicată practica statelor
europene privind implimentarea dreptului internaţional în ordinea juridică
internă; aplicarea directă din partea instanţelor judiciare a prevederilor
convenţionale internaţionale.
Semnificaţia teoretică constă în determinarea limitelor suveranităţii de
stat, a aplicării jurisdicţiei statului, a raportului dintre jurisdicţia instanţelor
internaţionale şi suveranitatea de stat.
Prin conţinutul său, în opinia noastră, teza poate fi utilă:
• deputaţilor din Parlament, în scopul familiarizării cu practica diferitor
state în domeniul implementării prevederilor dreptului internaţional în
ordinea juridică internă;
• autorităţilor executive, în special acelor structuri scopul cărora este
racordarea legislaţiei Republicii Moldova la standardele internaţionale;
• specialiştilor ce sunt antrenaţi în pregătirea proiectelor de legi;
• cadrelor didactice universitare, doctoranzilor şi masteranzilor care sunt
preocupaţi de problemele dreptului internaţional;

7
• studenţilor facultăţilor de drept, în scopul aprofundării cunoştinţelor în
domeniul dreptului internaţional public;
• tuturor celor pasionaţi de problemele actuale cu care se confruntă dreptul
internaţional.
Aprobarea rezultatelor obţinute. Teza a fost elaborată în cadrul
catedrei Drept internaţional şi Drept al relaţiilor economice externe, a
Universităţii de Stat din Moldova. La şedinţa catedrei din 29.04.2005 lucrarea
a fost aprobată şi recomandată spre susţinere Seminarului Ştiinţific de Profil,
specialitatea 12.00.10 – Drept Internaţional Public pe lângă Universitatea de
Stat din Moldova.
Rezultatele cercetării au fost prezentate în cadrul a opt conferinţe
ştiinţifice internaţionale, opt conferinţe ştiinţifice naţionale şi expuse în 33
publicaţii ştiinţifice la tema tezei.
Materialele cercetărilor întreprinse sunt utilizate de autor în procesul de
predare a Dreptului Internaţional Public la Departamentul Drept, ULIM.
Teza cuprinde o întroducere, trei capitole structurate în 10 paragrafe,
concluzii şi recomandări; bibliografie în calitate de suport documentar şi
doctrinar al lucrării; adnotare; cuvintele-cheie ale lucrării; lista abrevierilor
utilizate.

8
 CONŢINUTUL LUCRĂRII

Întroducerea inserează argumentarea alegerii, actualitatea şi gradul

complex de studiere a temei investigate, stabilindu-se scopul şi obiectivele
lucrării; se determină suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, se
elucidează inovaţia ştiinţifică, semnificaţia şi valoarea aplicativă a tezei.

Capitolul I se întitulează „Interpretarea conceptului de suveranitate

în cadrul principiului egalităţii suverane a statelor” şi este compus din trei
paragrafe. În § 1.1. „Evoluţia şi unificarea conceptelor de suveranitate şi
egalitate în dreptul internaţional” se expune analiza amplă a contextului
istoric a apariţiei şi evoluţiei conceptelor de suveranitate şi egalitate,
operându-se un paralelism viabil cu istoria apariţiei şi dezvoltării ştiinţei
dreptului internaţional, deoarece analiza ştiinţifică a acestor concepte este
imposibilă fără reiterarea momentelor de apariţie şi de dezvoltare a ideii de
egalitate în relaţiile dintre state. Constatăm că egalitatea există în relaţiile
dintre state iniţial ca idee, iar mai târziu în calitate de normă cutumiară.

§ 1.2. „Natura juridică a principiului egalităţii suverane a statelor”.

Principiul egalităţii suverane a statelor este unul din principiile fundamentale
ale dreptului internaţional. Respectarea strictă a acestui principiu constituie
baza procesului de menţinere a păcii şi securităţii internaţionale, a dezvoltării
relaţiilor amicale între state. Statele beneficiază, în conformitate cu dreptul
internaţional, de drepturi şi posibilităţi egale pentru realizarea lor. La fel,
statele îşi asumă şi obligaţii egale. Deptul unui stat nu depinde de puterea pe
care o posedă, ci rezultă din faptul propriu-zis al existenţei statului în calitate
de subiect de drept internaţional. Aşadar, suveranitatea statului constituie
baza egalităţii suverane a statelor. În acelaşi timp, respectarea egalităţii
suverane a statelor contribuie la recunoaşterea şi constituirea suveranităţii de
stat în dreptul internaţional.
Principiul egalităţii suverane a statelor posedă un conţinut complex,
caracterizându-se prin raportul celor două principii formulate în dreptul
internaţional – suveranitatea şi egalitatea. Conceptul „egalitate suverană a
statelor” stabileşte egalitatea din punct de vedere juridic a statelor şi
independenţa lor. Suveranitatea de stat reprezintă fundament pentru
principalele drepturi şi obligaţii ale statelor în cadrul relaţiilor internaţionale.
Aceste drepturi şi obligaţii sunt stabilite de către şi între statele suverane şi
sunt protejate de normele dreptului internaţional.

9
 § 1.3. „Raportul dintre conceptul de suveranitate şi unele principii
de drept internaţional”. Specificul dreptului internaţional rezidă în faptul că
nici un principiu fundamental nu poate fi examinat separat de celelalte. Între
ele există o interdependenţă impusă prin imposibilitatea garantării unuia prin
încălcarea altuia. Această regulă este recunoscută atât în doctrina dreptului
internaţional şi în practica instanţelor judiciare internaţionale, în special a
Curţii Internaţionale de Justiţie a O.N.U. Principiile sunt egale de jure, ceea
ce înseamnă că nu există nici o ierarhie juridică între ele. Unul dintre
principiile cu care egalitatea suverană are o tangenţă esenţială este dreptul
popoarelor de a dispune de ele însele. La etapa contemporană, acumulându-se
o practică şi teorie bogată, autodeterminarea popoarelor este interpretată mai
strict, fiind stabilite unele criterii internaţionale exprese. Rolul decisiv la
interpretarea contemporană a naturii juridice a principiului autodeterminării
popoarelor îi revine O.N.U.
Suveranitatea naţională presupune particularităţile calitative ce permit
recunoaşterea unei comunităţi de oameni în calitate de naţiune, dreptul ei să-
şi hotărască destinul, soarta teritoriului, a bogăţiilor sale, forma de
guvernământ. Însă, în aşa caz ne ciocnim de problema divizării suveranităţii
între mai multe naţiuni ce locuiesc teritoriul aceluiaşi stat, ceea ce contravine
conceptului clasic al suveranităţii, conform căruia suveranitatea este
indivizibilă, exclusivă, inalienabilă, plenară şi, se bucură de caracter originar.

Capitolul II. „Elementele constitutive ale suveranităţii şi

determinarea limitelor suveranităţii de stat” este structurat în patru titluri
în care ne-am propus să caracterizăm elementele constitutive ale
suveranităţii, inclusiv aplicarea dreptului internaţional în ordinea juridică a
statelor prin prisma suveranităţii de stat.

§ 2.1. „Aspectul politic şi juridic al suveranităţii de stat”. Este bine

cunoscut faptul că nu tuturor colectivităţilor umane le este recunoscută
suveranitatea pe plan internaţional. Numai cele ce sunt independente faţă de
orice subordonare în ordinea internaţională posedă această calitate.
Principalul subiect de drept intenaţional este statul. În baza puterii sale
suverane statele creează şi aplică norme internaţionale. Noţiunea statului în
dreptul internaţional are specificul său.1 Elementul principal constă în faptul
că, fiind purtător al suveranităţii, statul reprezintă ţara în relaţiile
internaţionale şi este posesor al drepturilor şi obligaţiilor internaţionale.2

1
Г.И. Курдюков. Государство в системе международно-правового регулирова-
ния. Казань. 1979, стр.102.
2
И.И. Лукашук. Международное право. Москва. 1997. Общая часть, стр.293.
10
 Suveranitatea de stat a fost definită în doctrina dreptului internaţional ca
fiind „supremaţia unică, deplină şi indivizibilă a puterii de stat în limitele
frontierelor teritoriale şi independenţa acesteia în raport cu orice altă putere,
ceea ce se exprimă în dreptul exclusiv şi inalienabil al statului de a-şi stabili
şi realiza de sine stătător politica sa internă şi externă, de a-şi exercita
funcţiile, de a-şi îndeplini măsurile practice de organizare a vieţii sociale
interne şi a relaţiilor sale externe în baza respectării suveranităţii altor state, a
principiilor şi normelor de drept internaţional acceptate prin acordul său de
voinţă”.3 Suveranitatea se caracterizează sub două aspecte – cel intern, ce
prezumă supremaţia puterii de stat şi cel extern, ce prevede independenţa în
relaţiile internaţionale.
Suntem de părerea că teoria, în conformitate cu care purtător al
suveranităţii este statul, iar poporul constituie izvorul ei, corespunde mai mult
realităţilor şi tendinţelor contemporane în cadrul dreptului internaţional.
Suveranitatea este simbolul independenţei de jure, a supremaţiei şi puterii
statului, iar puterea este exercitată nemijlocit de către stat. Statul este un
„mecanism”, dotat cu o putere de comandament şi nu este identic cu noţiunea
popor, mai exact societatea „dă naştere acestui aparat”, întreţinând legături
strânse cu el. Este clar că în lipsa poporului nu există stat cu putere de
comandament, dar considerăm că propriu-zis termenul suveranitate de stat
apare drept probă în susţinerea teoriei care pledează că suveranitatea aparţine
statului.

§ 2.2. „Supremaţia şi jurisdicţia ca forme de exercitare a

suveranităţii”. Supremaţia teritorială presupune împuternicirile statului în
exercitarea puterii depline şi exclusive în limitele teritoriului de stat.4
Împuternicirile statului, ce se referă la exercitarea supremaţiei teritoriale,
servesc drept temei juridic pentru stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor
internaţionale, obiectul cărora îl constituie teritoriul de stat. Supremaţia
teritorială presupune puterea deplină şi exclusivă a statului pe teritoriul său.
Suveranităţile statelor sunt egale, iar jurisdicţiile lor ca formă de exprimare a
suveranităţii nu au prioritate una faţă de alta. Stabilirea şi exercitarea
jurisdicţiei din partea unui stat, poate ridica problema încălcării, în unele
cazuri, a drepturilor altor state. În caz contrar, statul, în mod normal, îşi
exercită suveranitatea sa. Stabileşte şi îşi exercită jurisdicţia statul prin
intermediul aplicării unor acte suverane – adoptarea actelor normative,
hotărârilor organelor executive şi judiciare. Anume aceste acte şi sunt
considerate drept consecinţă a realizării drepturilor suverane şi nu însăşi
3
Ion M. Anghel. Subiectele de drept internaţional. Bucureşti. 1998, p.100.
4
И.И. Лукашук. Международное право. Москва. 1997. Особенная часть, стр.1.
11
jurisdicţia. În cazul când apare concurenţa dintre jurisdicţiile statelor, care nu
pune problema ilegalităţii pretenţiilor la jurisdicţie din partea unui stat,
indiferent de faptul în baza căror criterii sunt aplicate jurisdicţiile statelor, nu
putem da prioritate nici uneia dintre ele.

§ 2.3. „Aplicarea dreptului internaţional în ordinea juridică a

statelor prin prisma suveranităţii de stat”. Problema aplicării normelor
dreptului internaţional în Republica Moldova nu poate fi soluţionată în afara
cadrului studierii problematicilor ce ţin de mecanismul implementării lor,
inclusiv a tuturor elementelor acestui sistem complicat. Perfecţionarea
mecanismului implementării normelor dreptului internaţional, precum şi a
celui comunitar, trebuie să devină scopul de bază al organelor de resort
moldoveneşti în procesul de integrare europeană. Racordarea sistemului
juridic al Republicii Moldova la standardele juridice europene trebuie să se
producă, în primul rând, prin incorporarea normelor dreptului internaţional.
De menţionat că noţiunea de implementare vizează nu doar sensul ei limitat
de incorporare a normelor dreptului internaţional în legislaţia internă a
Republicii Moldova, ci şi utilizarea unor instrumente organizaţionale atât pe
plan naţional, cât şi internaţional. Sistemul instrumentelor juridice la nivel
naţional favorizează armonizarea legislaţiei naţionale, ajustarea ei în
conformitate cu standardele internaţionale, în special în domeniul
reglementării. Realizarea propriu-zisă a acestor standarde are loc în rezultatul
eforturilor celui de-al doilea element al mecanismului de implementare – a
sistemului metodelor şi mijloacelor organizaţionale, care este compus din
organele statului ce asigură în activitatea sa implementarea normelor
dreptului internaţional la nivel naţional.

§ 2.4. „Determinarea limitelor suveranităţii de stat în dreptul

internaţional contemporan”. Realităţile politice noi au suscitat o nouă
discuţie, extrem de serioasă, a problemei noţiunii şi limitei suveranităţii de
stat. În rezultatul discuţiilor s-a cristalizat atitudinea pozitivă faţă de faptul că
identificarea balanţei de interese a statelor în lumea contemporană trebuie să
fie coroborată cu „internaţionalizarea problemelor tradiţional interne, de
transmiterea în interese comune a unor drepturi în competenţa
internaţională”.5 Conţinutul noţiunilor „competenţă internă a statului” şi
„afacerile interne ale statului” este flexibil. În pofida conflictelor regionale şi
a unui şir întreg de alţi factori negativi, lumea contemporană cunoaşte multe
exemple ce demonstrează că omenirea se îndreaptă spre o comunitate
5
Ю. Рыбаков, Л. Скотников, А. Змеевский. Примат права в политике //
Между-народная жизнь. 1989. № 4, стр.62.
12
internaţională integrală. În ultimii ani se observă tendinţa de reducere a
posibilităţilor guvernelor naţionale de a-şi soluţiona problemele în limitele
frontierelor sale fără o coordonare reciprocă. Necesitatea şi posibilitatea
integrării statelor şi popoarelor, unificarea eforturilor din partea tuturor
statelor este dictată astăzi de creşterea pericolului pentru securitatea globală,
ecologcă, demografică, precum şi a exploarării spaţiului cosmic. Refuzând de
la suveranitatea absolută în raport cu unele acţiuni în interiorul teritoriului
său, statele totodată obţin dreptul de a influenţa aceleaşi probleme pe plan
mondial. Iată de ce tratatele internaţionale, orientate spre reglementarea
relaţiilor ce se formează în interiorul unui stat, trebuiesc catalogate nu atât ca
măsuri de limitare a suveranităţii lui, ci ca mijloace de coordonare a
acordurilor de voinţă a diferitor state, ce rezultă din suveranitate. Autorul rus
V.A. Vasilenco afirmă că „sistemul normelor dreptului internaţional nu
reprezintă altceva decât un fundament de comportament al statelor, creat de
ele însele, deaceea nu sunt motive de a vorbi despre limitarea, distrugerea sau
absorbirea suveranităţii de stat de către dreptul internaţional”.6

Capitolul III „Raportul dintre jurisdicţia instanţelor internaţionale

şi suveranitatea de stat” cuprinde trei paragrafe.
§ 3.1. „Răspunderea internaţională a statului în viziunea O.N.U. şi
în practica Curţii Internaţionale de Justiţie”. Unul din elementele ce
caracterizează plenar dreptul internaţional contemporan este recunoaşterea
răspunderii internaţionale în calitate de instituţie autonomă şi independentă.
Rolul decisiv în acest sens l-a avut adoptarea de către Comisia de drept
internaţional în 2001 a proiectului de articole privind răspunderea statelor
pentru fapte internaţionale ilicite, proiect anexat la rezoluţia 56/83 a Adunării
Generale a O.N.U.7 Scopul dreptului internaţional este de a asigura un
comportament internaţional legal al statelor şi al altor subiecte, adică o
finalitate care „poate avea loc tocmai ca urmare a perspectivei consecinţelor
pe care le antrenează o abatere, deci a funcţionării instituţiei răspunderii
internaţionale”.8 Putem constata progresul în aplicarea răspunderii statelor
pentru fapte ilicite internaţionale la etapa contemporană. Dificultăţile cu care
se confruntă în procesul de codificare dreptul răspunderii internaţionale ţin nu
doar de specificul acestei ramuri, dar, în mare parte, sunt de ordin politic.
Nimic nu poate aduce un aport mai mare la sporirea autorităţii dreptului

6
В.А. Василенко. Основы теории международного права. Киев. 1988. стр.152.
7
www.un.org/law/responsabilityfra.htm
8
I.M. Anghel, V.I. Anghel. Răspunderea în dreptul internaţional. Ed. Lumina Lex.
Bucureşti. 1998, p.10.
13
internaţional drept recunoaşterea caracterului inevitabil al răspunderii pentru
încălcarea lui.

§ 3.2. „Jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale în raport cu

suveranitatea de stat”. Adoptarea Statutului Curţii Penale Internaţionale la
17 iulie 1998 la Roma a fost salutat ca un progres esenţial al justiţiei
internaţionale. Acest eveniment constituie, pe un plan mai larg, o adevărată
încununare a gândirii juridice cu privire la respectul dreptului internaţional şi
sancţionarea celor ce se fac vinovaţi de crime împotriva întregii umanităţi.9
Totodată acest entuziasm nu acoperă toate dificultăţile ce vor apărea eventual
în viitor în scopul unei creativităţi efective a acestei noi instituţii. De regulă,
problemele ce apar în faţa legiuitorului sunt de următorul ordin: interpretarea
termenilor extradare şi predare; aplicarea instituţiei de juraţi; detenţia pe
viaţă; aplicarea normelor privind graţierea. În faţa Republicii Moldova, în
legătură cu ratificarea Statutului C.P.I. poate apărea problema modificării
Constituţiei şi anume în ceea ce priveşte art.18 (interdicţia extradării
cetăţenilor săi), art.70 (incompatibilităţi şi imunităţi ale Preşedintelui
Republicii Moldova), art.115 etc. De asemenea ratificarea va implica
modificarea unui şir de acte normative care vin în contradicţie cu prevederile
Statutului şi anume cele ale Codului Penal şi Codului de Procedură Penală a
Republicii Moldova şi, respectiv, aceasta va implica şi adoptarea unor acte
normative individuale cu privire la cooperarea cu C.P.I. Contemplat în
ansamblu procesul de ratificare implică un şir de activităţi care trebuie
realizate consecutiv, implicând un volum mare de lucru din partea unui
număr impunător de organe de stat. Aceasta face ca procedura, în aparenţă
destul de uşoară din punct de vedere teoretic, să fie suficient de complicată
din punct de vedere practic. Cu atât mai mult cu cât documentul pe care
urmează să-l ratifice Republica Moldova este destul de important, iar
ratificarea acestuia implică un şir de modificări la nivelul legislaţiei naţionale,
ceea ce impune şi unele riscuri în vederea nerealizării unei implementări
adecvate a prevederilor Statutului de la Roma în legislaţia naţională.

§ 3.3. „Suveranitatea de stat şi problema intervenţiei umanitare în

dreptul internaţional”. După terminarea războiului rece securitatea
internaţională şi problemele umanitare nu au devenit mai puţin dificile.
Conflictul dintre dreptul internaţional şi suveranitatea statelor cunoaşte o
nouă amploare şi necesită o soluţionare adecvată. Susţinând teoria primatului
dreptului internaţional în raport cu suveranitatea de stat este necesar de a
9
Victor Duculescu, Georgeta Duculescu. Justiţia europeană. Mecanisme, deziderate,
perspective. Lumina Lex. 2002, p.162.
14
determina strict criteriile unei imixtiuni legale în afacerile interne ale unui
stat. Intervenţia umanitară ca pretext pentru agresiune împotriva altui stat nu
este ceva nou în practica internaţională. În asemenea situaţii ne aflăm în faţa
unor tensiuni juridice între două principii de drept internaţional – respectarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi respectarea integrităţii
teritoriale ale statelor. Fără îndoială, limitarea dreptului de a recurge la
măsuri contrare, ce încalcă drepturile fundamentale ale omului, se bazează pe
sistemul acordurilor în vigoare în domeniul drepturilor omului, inclusiv pe
norma comună, conform căreia drepturile fundamentale ale omului, în acea
formă în care sunt recunoscute în dreptul internaţional şi-n documentele
internaţionale, se aplică şi-n cadrul conflictelor armate. Aspectul umanitar nu
poate fi considerat, la începutul secolului XXI, doar o problemă internă a
unui stat anume. Statele nu mai pot face referinţă la suveranitatea deplină şi
absolută în cazul unor crize masive. Drept exemplu poate servi situaţia creată
astăzi în Sudan, Somalia, Congo, Cot d’Ivoir etc. Sigur că asemenea
intervenţii trebuiesc reglementate pozitiv de dreptul internaţional, fiind
elaborată o procedură bine determinată, dar, totodată, eficace pentru
protejarea populaţiei civile, în primul rând. La etapa contemporană,
considerăm că un asemenea organ este Consiliul de Securitate al O.N.U.
Acordând un asemenea drept, bineînţeles, că dreptul internaţional trebuie să
fixeze şi responsabilitatea pentru aplicarea necorespunzătoare a acestei
instituţii. Problema poate fi soluţionată inclusiv şi odată cu adoptarea
Proiectului de articole privind răspunderea organizaţiilor internaţionale,
elaborat de Comisia de drept internaţional a O.N.U.

15
 ÎNCHEIERE

Studiului efectuat formulează unele generalizări teoretice şi

recomandări practice pentru Republica Moldova:
• una din problemele teoretice ce se referă la conceptul de suveranitate este
determinarea cui aparţine suveranitatea – statului sau poporului? Spre
deosebire de doctrinele dreptului constituţional care susţine că
suveranitatya aparţine poporului, susţinem poziţia că în cadrul dreptului
internaţional suveranitatea aparţine statului, poporul reprezentând izvorul
suveranităţii de stat;
• luând în consideraţie procesul de intensificare a relaţiilor interstatale, în
cadrul cărora dreptului internaţional îi revine rolul de coordonator, este
necesar să recunoaştem supremaţia dreptului internaţional, în raport cu
dreptul naţional, fapt ce după părerea noastră nu conduce în ultimă
instanţă la limitarea suveranităţii de stat;
• acceptând implicarea dreptului internaţional în afacerile considerate, în
mod tradiţional, ca fiind interne ale statului, se dobândeşte, în egală
măsură, dreptul de a participa la dirijarea acestor mecanisme pe plan
extern;
• recunoscând faptul că între principiile fundamentale ale dreptului
internaţional nu există nici o ierarhie din punct de vedere juridic,
constatăm că este necesar să stabilim o ierarhie de facto, fundamentul
constituind principiul neagresiunii şi soluţionării paşnice a diferendelor.
În acest sens comunitatea internaţională trebuie să stabilească, în mod
strict, procedurile de implicare în afacerile interne ale statelor, inclusiv la
nivel regional, modificând, într-o oarecare măsură, conţinutul conceptului
de suveranite;
• comunitatea internaţională este formată dintr-un număr impunător de
state, ce s-au creat după diverse criterii, de aceea considerăm că dreptul
internaţional trebuie să posede o implicare mai largă în determinarea
criteriilor de bază ale statului, în special al conceptului popor, dreptul la
autodeterminare;
• în urma destrămării U.R.S.S., a R.F. Yugoslavia, comunitatea
internaţională s-a confruntat cu un şir de conflicte sângeroase pe
teritoriile acestor state. Adevăratele catastrofe umanitare ce au avut loc în
Rwanda, Somalia, Sudan (regiunea Darfur); situaţia din Afganistan,
regimul totalitar din Irak; problema separatismului de teritoriul fostei
U.R.S.S., ex-Yugoslaviei, au pus în faţa dreptului internaţional problema
unor posibile intervenţii umanitare ce necesită o strictă reglementare,
pentru a elimina problema dublelor standarde. Considerăm că sarcina
16
 dreptului internaţional constă în determinarea strictă a unor criterii ce ar
legifera o eventuală intervenţie umanitară. Acest mecanism trebuie creat
în strictă conformitate cu Carta O.N.U., prevăzându-se, totodată,
posibilitatea creării lui la nivel regional;
• principiul egalităţii suverane a statelor declară egalitatea doar de facto,
conform căreia statele asumându-şi unele drepturi, îşi asumă,
concomitent, şi un şir de obligaţiuni, îndeplinirea cărora trebuie să fie
reală;
• declarând drept scop integrarea europeană, Republica Moldova trebuie să
intensifice procesul de implicare în soluţionarea diferendului
„transnistrean” a Uniunii Europene, pentru a avea posibilitatea de a
aplica inclusiv şi mijloacele prevăzute de dreptul internaţional în
soluţionarea acestui conflict intern;
• determinarea volumului dreptului internaţional, inclusiv celui cutumiar,
ce trebuie incorporat în dreptul naţional, aparţine statului. Sistemul
juridic al Republicii Moldova este cel ce stabileşte statutul normelor
internaţionale în cadrul dreptului naţional;
• Republica Moldova, făcând parte din sistemul de drept romano-germanic,
trebuie să recunoască prioritatea dreptului internaţional, inclusiv al celui
cutumiar, a normelor unanim recunoscute de dreptul internaţional în
raport cu actul legislativ naţional;
• nici o normă de drept internaţional unanim recunoscută nu poate fi
declarată ca nefiind neaplicabilă în baza dreptului naţional al Republicii
Moldova în ordinea juridică internă. Trebuie recunoscut principiul
interpretării normelor dreptului naţional în conformitate cu dreptul
internaţional. În scopul evitării coliziunii între dreptul naţional şi dreptul
internaţional trebuie recunoscut primatul dreptului internaţional;
• recunoscând primatul normelor de drept internaţional în Republica
Moldova, trebuie să recunoaştem şi faptul că implementarea normelor
dreptului internaţional, inclusiv normele dreptului Uniunii Europene, vor
deveni una din funcţiile de bază a organelor de resort a Republicii
Moldova;
• considerăm că articolul 8 al Constituţiei Republicii Moldova trebuie să
prevadă că principiile unanim recunoscute ale dreptului internaţional,
precum şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte,
sunt parte componentă a sistemului juridic al Republicii Moldova;
• în scopul sporirii eficacităţii procesului de implementare a normelor
dreptului internaţional şi a celui comunitar este necesară, crearea unor
concepţii practico-ştiinţifice a implementării normelor dreptului
internaţional în sistemul juridic al Republicii Moldova. Oportună ar fi
17
 crearea unui Minister sinestătător al Integrării Europene, după modelul
statelor din Europa centrală şi de est în anii 90 ai secolului XX. În
legătură cu aceasta este necesară adoptarea unei poziţii unice privind
determinarea locului normelor dreptului internaţional în sistemul juridic
al Republicii Moldova, în special în domeniul dreptului public şi privat,
material şi procesual.

Cuvinte-cheie: suveranitate, suveranitate de stat, egalitate suverană,

supremaţie teritorială, jurisdicţie, primatul dreptului internaţional, intervenţie
umanitară, jurisprudenţă, implimentare, pricipiu, conflict armat.

18
 PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI:

1. GAMURARI, V. Republica Moldova – subiect de drept internaţional.

În: „Analele Ştiinţifice ale U.S.M.”, 2000. Seria „Ştiinţe socio-umane”. V
– 1. p.232-236. (0,5 c.a.).
2. GAMURARI, V. Problema interpretării conceptului de suveranitate în
dreptul internaţional contemporan. În: „Revista de Filozofie şi Drept a
Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.” № 1-3. 2002. p.92-106.
(0,94 c.a.).
3. OSMOCHESCU, N. GAMURARI, V. Dezvoltarea istorică a
principiului egalităţii suverane a statelor. În: „Administrarea publică
(revista trimestrială metodico-ştiinţifică).” № 4, 2002. p.70-78. (0,5 c.a.).
4. GAMURARI, V. Trăsăturile definitorii ale instituţiei neutralităţii în
raport cu suveranitatea de stat. În: „Avocatul poporului (revista
ştiinţifico-practică şi informativă de drept).” 2003. № 11-12, p.22-25.
(0,55 c.a.).
5. GAMURARI, V. Suveranitatea de stat sau suveranitatea poporului –
poziţia dreptului internaţional. În: „Materiale ale conferinţei teoretico-
ştiinţifice internaţionale Funcţionarea instituţiilor democratice în statul
de drept”. Chişinău, 2003, p.750-754. (0,24 c.a.).
6. OSMOCHESCU, N. GAMURARI, V. Unele probleme ce se referă la
delimitarea domeniilor reglementate de dreptul intern şi dreptul
internaţional. În: „Materiale ale conferinţei teoretico-ştiinţifice
internaţionale Funcţionarea instituţiilor democratice în statul de drept”.
Chişinău, 2003, p.770-776. (0,34 c.a.).
7. GAMURARI, V. Raportul dintre conceptele suveranitate de stat şi
autodeterminarea popoarelor în dreptul internaţional contemporan. În:
„Symposia professorum. ULIM. Seria DREPT.” Materialele sesiunii
ştiinţifice anuale universitare din 10-11 octombrie. 2003, p.27-32.
(0,34c.a.).
8. GAMURARI, V. Problema determinării limitelor suveranităţii de stat
în cadrul dreptului internaţional contemporan. În: „Analele ULIM. 2003.
Seria DREPT.” №4. p.80-88. (0,74 c.a.).
9. GAMURARI, V. Supremaţia şi jurisdicţia ca forme de exercitare a
suveranităţii de stat. În: „Analele Ştiinţifice ale U.S.M.”, 2004. Seria
„Ştiinţe socio-umanistice”, V-I, p.106-113. (0,78 c.a.).
10. GAMURARI, V. Natura juridică a principiului egalităţii suverane a
statelor. În: „Administrarea publică (revista trimestrială metodico-
ştiinţifică).” № 3, 2004 (iulie-septembrie). p.111-121. (0,73 c.a.).

19
11. GAMURARI, V. Problema raportului dintre intervenţia umanitară şi
principiul neamestecului în afacerile interne ale statelor în dreptul
internaţional la etapa contemporană. În: „Revista de Filozofie şi Drept a
Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.” № 1-3, 2004. p.67-76.
(0,88c.a.).
12. GAMURARI, V. Cu privire la importanţa ratificării Statutului C.P.I.:
studiu asupra practicii unor state. În: „Symposia professorum. ULIM.
Seria DREPT.” Materialele sesiunii ştiinţifice anuale universitare din 8-9
octombrie. 2004, p.75-81. (0,34 c.a.).
13. GAMURARI, V. Răspunderea internaţională şi suveranitatea de stat:
studiu asupra proiectului elaborat de Comisia de Drept Internaţional a
O.N.U. În: „Analele ULIM. 2005. Seria DREPT.” № 5, p.70-84. (1,6
c.a.).
14. GAMURARI, V. Cu privire la problema constrângerii în dreptul
internaţional contemporan. Avocatul poporului (revista ştiinţifico-
practică şi informativă de drept). 1-2. 2005, p.5-7. (0,43 c.a.).
15. OSMOCHESCU, N. GAMURARI, V. Interpretarea Statutului Curţii
Penale Internaţionale de către Curtea Constituţională o etapă în
procesul de ratificare a acestuia. Conferinţa internaţională dedicată 10
ani de la crearea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. Chişinău,
23.02.2005. În: „Jurisdicţia Constituţională. 2/2005”, p.31-38. (0,84 c.a.).
16. GAMURARI, V. Problema implementării dreptului internaţional şi a
standardelor internaţionale în dreptul naţional prin prisma practicii
unor state. În: „Analele Ştiinţifice ale U.S.M.” Seria „Ştiinţe
socioumanistice”, 2005, p.184-190. (0,66 c.a.).
17. GAMURARI, V. Circumstanţele ce excud ilegalitatea faptei în practica
instanţelor judiciare internaţionale. În: „Legea şi viaţa (publicaţie
ştiinţifico-practică).” Octombrie 2005, p.49-53. (0,5 c.a.).
18. GAMURARI, V. Rolul ştiinţei dreptului internaţional în aplicarea
principiului primatului dreptului în cadrul relaţiilor internaţionale. În:
„Legea şi viaţa (publicaţie ştiinţifico-practică).” Decembrie 2005, p.14-
20. (0,6 c.a.).
19. ГАМУРАРЬ, В. Значение обычных норм международного
гуманитарного права для определения понятия «гуманитарной
интервенции». În: „Российский ежегодник международного права.”
2005. Специальный выпуск. Санкт-Петербург. (0,6 c.a.).
20. ГАМУРАРЬ, В. Гуманитарные интервенции, операции ООН по
поддержанию мира и соблюдение международного гуманитарного
права. În: „Украинский журнал международного права.” Киев. 2005.
(0,7 c.a.).

20
 SUMMARY
Gamurari Vitalie. The concept of sovereignty in the modern
international law.

PhD Thesis for the scientific degree of Doctor in Law, speciality 12.00.10 –
Public International Law, State University of oldova, Chisinau, 2005, Manuscript.
Key words: sovereignty; state sovereignty; sovereign equality; territorial
supremacy; jurisdiction; primacy of international law; humanitarian intervention;
implementation; principle; military conflict.
The international community consists from states which are recognized as
being sovereign in their own territorial domain, which means that there should be no
super-national organs able to influence their internal legal system or determine the
orientation of their regime. In accordance with the norms of international law,
sovereignty determines certain prerogatives in the sphere of constitutional provisions.
This rule is stated in the United Nations Charter, where article 2 proclaims the
principle of sovereign equality of the states.
The present work has an aim to study the concept of sovereignty from the point
of view of modern international law, as well as the problems which arise in front of
the states from one side and the international community from another – the
problems of determination of the limits of state sovereignty in conditions of
globalization process, as well as another problems which appear in this sphere, - and
this is up-to-date both from theoretical and practical point of view. The aim of this
work consists in the analysis of the concept of sovereignty in the modern
international law, starting from the determination of legal nature of one of the
fundamental international law principles - sovereign equality of the states.
One of the basic scopes consists in the determination of the relations between
international jurisdiction and state sovereignty, and for this there has been studied the
case law practice of the International Court of Justice, International Tribunals for the
ex-Yugoslavia and Rwanda, as well as doctrinal works of different scientific schools
and UN Committee on the International Law; the problems which arise before the
states in the process of ratification of the Statute of the International Tribunal.
The scientific innovation of this work consists in the fact that there has been
made an attempt to make a profound analysis of the evolution of sovereignty
concept, determining its content and limits from the point of view of international
law in the modern period. The process of the European integration, which started
after the Second World War, has imposed the creation of a new legal order, which
couldn’t become possible without the revision of classic sovereignty concept.
There has been made an attempt to examine certain domains traditionally
internal of the states from the point of view of international law; in the course of the
study there had been declared own position concerning the problem of humanitarian
intervention, which also served as an object of study, and concerning the
international constraint. In aim of bringing the legislation of Moldova in accordance
with international standards, there have been made suggestions concerning
modifications to the RM Constitution, Criminal Code.

21
 РЕЗЮМЕ
Гамурарь Виталие. Концепция суверенитета в современном
международном праве.

Диссертация на соискание ученой степени доктора права по

специальности 12.00.10 – международное публичное право. Молдавский
Государственный Университет, Кишинэу, 2005, Рукопись.
Ключевые слова: суверенитет, государственный суверенитет,
суверенное равенство, территориальное верховенство, юрисдикция, примат
международного права, гуманитарная интервенция, юрисдикция,
имплементация, принцип, вооруженный конфликт.
Международное сообщество состоит из суверенных государств, что
предусматривает отсутствие наднациональных органов, способных влиять на
их внутренний правопорядок. В соответствии с международным правом,
суверенитет определяет прерогативы в установлении собственных
конституционных положений. Настоящее правило установлено Уставом ООН,
закрепив в статье 2 принцип суверенного равенства государств.
Целью настоящей работы является изучение концепции суверенитета в
рамках современного международного права, а также тех проблем, с которыми
сталкиваются государства и международное сообщество при определении
пределов государственного суверенитета в рамках процесса глобализации;
изучение концепции суверенитета в международном праве, начав с
определения правовой природы принципа суверенного равенства государств
как одного из основных принципов международного права.
Другим важным аспектом данной работы является определения
соотношения между международной юрисдикцией и государственным
суверенитетом. Для разрешения данной задачи была изучена судебная
практика Международного Суда ООН, Международных Уголовных
Трибуналов по бывшей Югославии и Руанде, доктринальные работы
различных школ, Комиссии международного права ООН; проблемы с
которыми с которыми сталкиваются государства при ратификации Статута
Международного Уголовного Суда.
Новизна работы состоит в том, что в данной работе сделана попытка
основательного изучения развития концепции суверенитета, одновременно
установив его содержание и пределы в рамках международного права на
современном этапе. Процесс европейской интеграции, начавшийся после
второй мировой войны, создал новый правопорядок, невозможный в
отсутствии пересмотра классической концепции суверенитета. Была сделана
попытка анализа некоторых традиционных внутренних проблем с позиции
международного права; были изучены проблемы гуманитарной интервенции,
международной ответственности.
В целях приведения законодательства Республики Молдова в
соответствии с международными стандартами, были сделаны предложения по
внесению некоторых изменений в Конституцию Республики Молдова,
Уголовный Кодекс Республики Молдова.
22
 GAMURARI VITALIE

CONCEPTUL DE SUVERANITATE ÎN DREPTUL

INTERNAŢIONAL CONTEMPORAN

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

Bun de tipar 01.03.06

Format 60 x 84 1/16. coli de tipar 1,5.
Coli de autor 1,0. Tirajul 50 ex.
Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al U.S.M.

23