Sei sulla pagina 1di 18

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 340.12:659.2 (043)

ZAHARIA VICTOR

ACCESUL LA JUSTIŢIE CA PRINCIPIU AL STATULUI DE DREPT

Specialitatea: 12.00.01. Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi dreptului;


Istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

Chişinău, 2006

1
Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din
Moldova

Conducător ştiinţific: ARAMĂ Elena, doctor habilitat în drept, profesor universitar (Universitatea de Stat
din Moldova)

Referenţi oficiali: 1. HUMĂ Ioan, doctor în drept, profesor universitar (Universitatea „Danubius”,
Galaţi, România);
2. BALTAG Dumitru, doctor în drept, conferenţiar universitar (Universitatea
Liberă Internaţională din Moldova)

Susţinerea va avea loc la 23 decembrie 2006, ora 12.00, în cadrul şedinţei Consiliului Ştiinţific Specializat DH 15 12.
00. 01 – 01 de pe lângă Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, bd. Ştefan cel
Mare, 1, sala 408, MD 2012, Republica Moldova.

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina Web a Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare
(www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi la Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de
Ştiinţe a Moldovei.

Autoreferatul a fost expediat la 22 noiembrie 2006.

Secretar ştiinţific
al Consiliului ştiinţific specializat,
doctor în drept, conferenţiar universitar Coptileţ Valentina

Conducător ştiinţific,
doctor habilitat în drept, profesor universitar Aramă Elena

Autor Zaharia Victor

© Zaharia Victor, 2006

2
I. CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Actualitatea temei investigate. Accesul la justiţie semnifică posibilitatea oricărui subiect de drept (persoană fizică
sau juridică) ce se consideră lezat într-un drept al său de a se adresa unei instanţe judecătoreşti competente şi de a obţine
o satisfacţie efectivă a cererii/pretenţiei sale din partea acestei instanţe.
Problema privind accesul la justiţie se impune a fi deosebit de actuală în legătură cu transformările de ordin social-
economic şi politic operate după destrămarea sistemului socialist. Constituirea statului de drept, democraţia, demnitatea
umană, drepturile şi libertăţile fundamentale, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă fundamentul axiologic al sistemului de drept, declarat prin Constituţia Republicii Moldova. În acest context,
una dintre garanţiile primordiale ale respectării şi asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului este
instanţa de judecată, care, în virtutea misiunii justiţiei, trebuie să protejeze individul împotriva abuzului din partea altor
indivizi şi al statului.
Adoptarea noii Constituţii a Republicii Moldova, Reforma judiciară şi de drept au menirea de a spori capacitatea
instituţională a autorităţii judecătoreşti. Totodată, trebuie să se opereze deosebirea dintre existenţa unui sistem şi
disponibilitatea acestuia de a satisface necesităţile de justiţie ale populaţiei. Analizând accesul la justiţie, nu putem
caracteriza doar funcţionalitatea unui sistem, fiind interesaţi mai mult de faptul în ce măsură acel sistem produce impact
la nivel de comunitate, contribuie la soluţionarea problemelor comunitare. Examinând din perspectiva justiţiabilului, o
importanţă deosebită o are lipsa unor impedimente de acces la justiţie.
Nu există o metodologie strictă de estimare a gradului de acces la justiţie, care ar permite a determina necesităţile
de justiţie şi măsura în care sistemul existent răspunde la aceste necesităţi. Analiza unor indicatori, precum ar fi:
neconştientizarea de către populaţie a existenţei unor probleme de natură juridică, accesul defectuos la serviciile
juridice, asistenţa juridică necalificată, termene îndelungate de examinare a cauzelor, costuri înalte de examinare a
cauzei, etc. denotă că un număr considerabil de justiţiabili renunţă la adresarea în justiţie.
În perioada de după declararea independenţei Republicii Moldova au fost lansate mai multe iniţiative de reformă.
În majoritate, acestea au abordat problema justiţiei prin prisma justiţiei ca sistem de organe. Implementarea cu succes a
unor asemenea reforme nu face decât să creeze un sistem de justiţie autosuficient, funcţional, dar care nu prezintă
garanţia incontestabilă a eficienţei lui. Doar în ultimii câţiva ani accesul la justiţie începe a fi abordat şi din perspectiva
justiţiabilului.
Gradul de cercetare a temei. Problema privind accesul la justiţie nu a constituit încă obiectul cercetărilor
ştiinţifice complexe reflectate în literatura de specialitate atât din Republica Moldova, cât şi din ţările vecine (România,
Rusia, Ucraina) de ale căror rezultate în mod tradiţional se ţine cont. Majoritatea lucrărilor abordează subiecte referitor
la justiţie (M. Poalelungi. Conduita legală şi Justiţia: teză de doctor în drept - Chişinău, 2006), independenţa justiţiei
(A. Negru. Independenţa puterii judecătoreşti în statul de drept: teză de doctor în drept - Chişinău, 2000), statutul
judecătorului (A. Dunăreanu. Justiţie, judecător, management. - Bucureşti 2005; Ю. Д. Северин. Организационные
основы правосудия. Проблемы и опыт в канун реформы. – Mocквa: Белый Берег, 2003; М. И. Клеандров.
Статус судьи: учебное пособие. – Новосибирск: Наука, 2000; М. И. Клеандров. Судебные системы государств
– участников СНГ: законодательное обеспечение. – Москва: Юристъ, 2002), instituţii şi mecanisme de înfăptuire a
justiţiei (N. Cochinescu. Organizarea puterii judecătoreşti în România. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997; I. Leş,. Sisteme
judiciare comparate. – Bucureşti: All Beck, 2000; O. Cojocaru. Organizarea judecătorească şi administrarea justiţiei
în România din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre. - Bucureşti: Lumina Lex, 1998; И. Петрухин. Судебная
власть. - Москва, 2003; O. Manolache. Drept comunitar. Justiţia comunitară. – Bucureşti 1999), mecanisme de

3
protecţie juridică a drepturilor omului (V. Zubco, A. Pascari, I. Creangă, V. Cobâşneanu. Ghidul cetăţeanului în
contenciosul administrativ. – Chişinău: Ulysse, 2003).
Unele lucrări abordează fenomenul justiţiei prin prisma esenţei sale, a particularităţilor şi a calităţii actului de
justiţie (E. Aramă. Statul de drept şi puterea discreţionară a judecătorului // Revista Naţională de Drept, 2003, nr. 10).
Aspecte tangenţiale accesului la justiţie sunt relevate în rapoartele de evaluare întocmite la solicitarea agenţiilor
internaţionale, dar care poartă mai mult un caracter de constatare (L. Caraşciuc, E. Obreja, T. Popovici, V. Mândru.
Corupţia şi accesul la justiţie în viziunea societăţii şi a experţilor. – Chişinău: Transparency International – Moldova,
2002; V. Şterbeţ. Evaluarea necesităţilor sistemului judecătoresc din Republica Moldova. – Chişinău, 2006; Gh.
Susarenco, A. Tănase. Controlul asupra independenţei judiciare în Republica Moldova: Raport Naţional. – Chişinău:
Casa Libertăţii Moldova, 2003).
În cadrul teoriei generale a dreptului, accesul la justiţie a fost doar sesizat în contextul abordării principiului
echităţii şi justiţiei (B. Negru. Teoria generală a dreptului. – Chişinău, 2006; Gh. Avornic. Teoria generală a dreptului.
– Chişinău 2004; I. Dogaru. Teoria generală a dreptului. – Bucureşti, 1999; G. Vrabie. Teoria generală a dreptului. –
Iaşi, 1993), unele referinţe fiind întâlnite şi în contextul teoriei separaţiei ramurilor puterii de stat. Doctrina procesului
civil şi a procesului penal analizează accesul la justiţie sub aspect pur procesual (I. Dolea ş. a. Drept procesual penal. –
Chişinău, 2005; V. M. Ciobanu. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Vol. I. – Bucureşti: Naţional, 1997).
În doctrina americană şi în cea britanică, iar în ultimul deceniu şi în doctrina vest europeană, accesul la justiţie este
un domeniu distinct de cercetare. Cu toate acestea, accesul la justiţie este limitat de către majoritatea autorilor în mare
parte la acordarea asistenţei juridice garantate de stat. Referinţe privitor la organizarea şi funcţionarea sistemului de
asistenţă juridică garantată de stat sunt întâlnite şi în unele lucrări din Republica Moldova (Gh. Avornic. Intensificarea
activismului juridic al cetăţenilor prin intermediul instituţiei avocaturii – condiţie a edificării statului de drept: teză de
doctor habilitat în drept. – Chişinău, 2005; I. Căpăţînă, D. Blănaru, V. Zaharia. Instruire clinică. – Chişinău: Pontos,
2002 ).
Obiectul cercetării: realizarea dreptului de acces la justiţie în condiţiile statului de drept.
Subiectul cercetării: aspectele teoretice şi istorice ale accesului la justiţie, instituţii şi forme de realizare a
accesului la justiţie, cadrul normativ internaţional şi de drept comparat, practicile cotidiene şi iniţiativele de reformă în
domeniu în Republica Moldova.
Ipoteza cercetării: dreptul de acces la justiţie nu este asigurat pe deplin în Republica Moldova, în special pentru
păturile socialmente vulnerabile. Modificarea cadrului normativ, înlăturarea unor bariere legislative ce împiedică
accesul la justiţie, perfecţionarea cadrului instituţional şi instituirea unui sistem efectiv de asistenţă juridică garantată de
stat vor contribui la realizarea dreptului de acces la justiţie al potenţialilor justiţiabili. În acest context, se asigură una
dintre premisele statului de drept, iar practicile actuale se racordează la standardele internaţionale în domeniu.
Scopul şi obiectivele tezei. Prezenta lucrare are drept scop principal valorificarea moştenirii filosofico-juridice, a
experienţei istorice, a cadrului normativ internaţional şi a bunelor practici în domeniu în vederea conturării unui model
echitabil, eficient, nediscriminator de acces la justiţie orientat la necesităţile justiţiabilului în condiţiile unui stat de
drept.
Întru realizarea acestui scop, au fost stabilite următoarele obiective:
- consolidarea interdependenţelor conceptuale ale statului de drept şi accesului la justiţie;
- elucidarea elementelor definitorii ale accesului la justiţie;

4
- valorificarea doctrinei juridice în perceperea importanţei accesului la justiţie pentru dezvoltarea socială şi
prezentarea diverselor modele teoretice conturate de către doctrinari privind justiţia şi accesul la justiţie;
- cercetarea în plan evolutiv a mecanismelor şi instituţiilor juridice ce vizează înfăptuirea justiţiei şi accesul la justiţie
în diferite perioade istorice;
- evaluarea contribuţiei gândirii şi practicii juridice româneşti în contextul doctrinei şi practicii juridice universale;
- determinarea exigenţelor instituţionale, organizaţionale şi funcţionale de asigurare a accesului la justiţie ce derivă
din actele internaţionale universale şi regionale;
- cercetarea unor modele funcţionale de asigurare a accesului la justiţie;
- analiza legislaţiei şi a practicii de aplicare a acesteia în asigurarea accesului la justiţie în Republica Moldova.
Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al tezei. Problema justiţiei şi înfăptuirii justiţiei este un domeniu care a
preocupat pleade întregi de cercetători şi savanţi. La elaborarea lucrării, s-a ţinut cont de opiniile mai multor autori atât
din ţară, cât şi de peste hotare, opinii care, de fapt, au constituit punctul de pornire în elaborarea tezei: E. Aramă, Gh.
Avornic, B. Negru, A. Smochină, D. Baltag, N. Popa, D. Mazilu, C. Voicu, E. Martîncic, Gh. Fiodorov, S. Popescu, I.
Craiovan, M. Marcenko, V. Nerseseanţ, Gh. Mihai, G. Vrabie, Cr. Ionescu, Z. Cernilovski, etc.
Autorul prezentei teze şi-a determinat obiectul studiului ştiinţific ca fiind principiul accesului la justiţie - principiu
al statului de drept, considerent din care a abordat această problemă din perspectiva sintetizatoare a teoriei generale a
dreptului, pentru a scoate în evidenţă interesele justiţiabilului, aspiraţia lui spre justiţie, indiferent de ramura în cadrul
căreia se soluţionează litigiul, se judecă pricina, şi prin aceasta, să sublinieze rolul protecţiei drepturilor persoanei în
condiţiile statului de drept. Dezvăluirea sensului acestui principiu, valorizarea elementelor sale constitutive, analiza
diacronică (pe parcursul perioadelor istorice), dar şi sincronică (în aspect de drept comparat pentru perioada de edificare
a statului de drept) se face în cadrul propice al teoriei generale a dreptului, care, aşa cum menţiona Mircea Djuvara,
pentru a pune într-o lumină cât mai clară realitatea dreptului îşi pune grava problemă a fundamentului raţional al
idealului de justiţie. Investigarea subiectului accesului la justiţie ca principiu al statului de drept este realizată în teză
prin cercetarea nu numai a implicaţiilor procesuale, dar şi funcţionale, organizatorice, economice pentru a determina
criteriile de accesibilitate la justiţie a persoanelor.
Analiza istorică a instituţiilor juridice a permis elucidarea formelor de înfăptuire a justiţiei şi a elementelor
accesului la justiţie în epocile antică, medievală, modernă şi contemporană. Reperele-cadru şi standardele internaţionale
în domeniul accesului la justiţie au fost logic deduse din textul tratatelor, recomandărilor şi rezoluţiilor, şi în mod
special, din practicile de aplicare şi implementare a acestora. Prin utilizarea metodei comparative a fost posibil de a
identifica unele modele funcţionale, în care accesul la justiţie este asigurat în complexitate. Aprecierea funcţionalităţii
anumitor modele a fost facilitată prin observaţiile empirice, în teren. O parte considerabilă din premisele cu care s-a
operat în teză sunt formulate şi confirmate prin cercetare sociologică. Confruntarea datelor obţinute în teren cu datele
statistice a permis formularea prospectivă a unor noi modele şi mecanisme, care ar asigura accesul real la justiţie.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Prezenta lucrare abordează novatoriu problema accesului la justiţie nu
atât din punctul de vedere al funcţionalităţii mecanismului de înfăptuire a justiţiei, cât din perspectiva justiţiabilului:
care sunt necesităţile de justiţie, care este răspunsul mecanismului de înfăptuire a justiţiei la aceste necesităţi. În acest
sens, în lucrare se acordă o deosebită atenţie impedimentelor de natură organizatorică, funcţional-procesuale şi
economice în exercitarea dreptului de acces la justiţie.
În vederea determinării necesităţilor reale „de justiţie”, identificării problemelor cu care se confruntă populaţia,
depistării cauzelor din care ea se abţine de a se adresa în instanţa de judecată, conturării unor potenţiale soluţii, autorul a

5
realizat câteva studii nemijlocit în teren, direcţionate spre: monitorizarea situaţiei persoanelor aflate în arest preventiv;
monitorizarea situaţiei minorilor care execută pedeapsa privativă de libertate; evaluarea calităţii actului de justiţie în
funcţie de calitatea apărării, evaluarea necesităţilor juridice primare ale populaţiei rurale şi a impedimentelor în
exercitarea dreptului de acces la justiţie. Datele obţinute în cadrul cercetărilor de teren au fost interpretate în contextul
doctrinei naţionale şi străine, al actelor normative internaţionale şi al bunelor practici de asigurare a accesului la justiţie.
Noutatea ştiinţifică a lucrării se conturează prin:
- abordarea multidimensională a noţiunilor de acces la justiţie şi impedimente de acces la justiţie;
- sublinierea rolului doctrinei şi practicii juridice româneşti în cadrul doctrinei şi practicii juridice universale în
conturarea idealului de justiţie;
- evidenţierea cadrului normativ internaţional şi european, care urmează să ghideze iniţiativele de reformă şi la care
să fie ajustată legislaţia naţională în domeniul accesului la justiţie;
- conturarea unor exemple de bune practici în domeniul accesului la justiţie şi al funcţionării mecanismului justiţiei;
- stabilirea unor probleme majore şi generalizarea experienţelor acumulate în procesul de reformare dinamică a
sistemului de justiţie şi de asigurare a accesului la justiţie de către statele Europei Centrale şi de Est;
- identificarea diverselor categorii de impedimente în exercitarea dreptului de acces la justiţie şi formularea unor
soluţii de depăşire a acestora în Republica Moldova;
- conturarea unui nou model de înlăturare a barierelor economice, care împiedică realizarea dreptului de acces la
justiţie de către păturile socialmente vulnerabile prin implementarea sistemului de avocaţi publici şi a reţelei de
parajurişti.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Contribuţia teoretică a lucrării la dezvoltarea ştiinţei
juridice consistă în definirea accesului la justiţie, în stabilirea corelaţiei dintre accesul liber la justiţie şi fenomenul
statului de drept, în determinarea impedimentelor de acces la justiţie şi a unor indicatori de eficienţă a justiţiei.
Unele aspecte ale lucrării deja au stat la baza fundamentării necesităţii de reformă în domeniul justiţiei. În
acest sens au fost întreprinse mai multe acţiuni în vederea abordării problemei justiţiei nu numai prin prisma
funcţionalităţii justiţiei ca sistem, dar şi din perspectiva justiţiabilului. Autorul prezentei lucrări este membru al
grupului de lucru cu sarcina de elaborare a Strategiei Naţionale şi a cadrului normativ privind accesul la justiţie
şi asistenţa juridică garantată de stat, instituit de Comisia Juridică pentru Numiri şi Imunităţi a Parlamentului
Republicii Moldova. Respectiv, cercetările şi evaluările din cadrul tezei îşi dovedesc aplicabilitatea la
fundamentarea unui sau altui model de facilitare şi asigurare a accesului la justiţie.
Argumentele concludente prezentate în cadrul tezei au permis de a promova o serie de noi noţiuni şi
termeni pentru sistemul de drept al Republicii Moldova, ce se conţin în proiectul de Lege cu privire la asistenţa
juridică garantată de stat: avocat public, parajurist, Consiliu Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de
Stat.
Plus la aceasta, tezele lucrării sunt utile în procesul de reformă a legislaţiei în general. Prezentarea
standardelor internaţionale în domeniul accesului la justiţie poate servi drept temei al revizuirii legislaţiei care
creează impedimente în realizarea dreptului de acces la justiţie.
Lucrarea se înscrie reuşit şi în contextul: cercetării evoluţiei instituţiilor juridice ce contribuie la realizarea
accesului la justiţie; perceperii interdependenţei elementelor definitorii ale accesului la justiţie; argumentării metodelor
de asigurare a accesului la justiţie în Republica Moldova; conturării unor modele noi, perfecţionate, ce ar spori
garanţiile de protecţie efectivă a persoanelor de către puterea judecătorească.

6
Aprobarea rezultatelor tezei. Lucrarea a fost realizată la Catedra Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept a
Universităţii de Stat din Moldova, discutată la şedinţa catedrei din 24 mai 2006 şi în cadrul şedinţei Seminarului
Ştiinţific de Profil interuniversitar USM – ULIM la specialitatea 12. 00. 01 — Teoria generală a dreptului; Istoria
statului şi dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept din 03 iulie 2006. Aspectele de bază şi unele concluzii ale
tezei au fost prezentate de către autor şi discutate în cadrul mai multor forumuri şi conferinţe naţionale şi internaţionale
şi sunt incluse în publicaţiile realizate de către autor.
Cuvintele–cheie: stat de drept, exigenţele statului de drept, accesul la justiţie, justiţie socială, misiunea justiţiei,
sistem de justiţie, înfăptuirea justiţiei, independenţa justiţiei, standarde internaţionale în domeniul accesului la justiţie,
indicatori de acces la justiţie, calitatea actului de justiţie, organizare judecătorească, administrarea justiţiei, asistenţă
juridică, parajurist, Consiliu Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, avocat public, proces echitabil,
separaţia puterilor, impedimente de acces la justiţie, încrederea populaţiei în justiţie, cauze de interes public, mijloace
alternative de soluţionare a litigiilor, reforma justiţiei.

II. CONŢINUTUL LUCRĂRII


Structura şi volumul lucrării. Teza este structurată în: introducere; trei capitole ce cuprind 18 paragrafe; urmate
de sinteza rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări; bibliografie; adnotare, cuvinte-cheie, lista abrevierilor; 4
anexe.
În Introducere este redată actualitatea temei investigate; gradul de cercetare a acesteia; sunt formulate scopul şi
obiectivele lucrării; este specificat suportul metodologic şi cel teoretico-ştiinţific; se evidenţiază noutatea ştiinţifică,
valoarea teoretică şi aplicativă a rezultatelor cercetării şi este descris contextul de aprobare a rezultatelor lucrării.
Capitolul I – Repere teoretico–istorice ale accesului la justiţie reprezintă fundamentul teoretic al întregii
lucrări. Este elucidat coraportul şi interdependenţa funcţională a principiului accesului la justiţie cu alte principii ale
statului de drept. Justiţia este apreciată în sens social, organizaţional, funcţional, de principiu, fiind bazată pe dreptate,
echitate, legalitate. Pentru realizarea misiunii de înfăptuire a justiţiei ca prerogativă a statului, este necesar ca sistemul
de justiţie să fie în mod general şi egal accesibil.
Accesul la justiţie are o semnificaţie polisemantică: posibilitatea de adresare a unei pretenţii instanţei de judecată,
posibilitatea de satisfacţie efectivă a pretenţiei din partea unei instanţe judecătoreşti, posibilitatea de valorificare a unui
remediu efectiv şi facultatea de a cunoaşte şi de fi implicat în procesul decizional în înfăptuirea justiţiei. În abordarea
accesului la justiţie punctul de pornire este nu numai sistemul de justiţie, ci în primul rând persoana, justiţiabilul.
Există un patrimoniu doctrinar-juridic consistent referitor la justiţie şi mecanismele de realizare a acesteia. În faza
iniţială, justiţia era tratată mai mult în aspect social - o balanţă de interese ale membrilor unei comunităţi. Dogmele
mitologice şi religioase în epocile antică şi medievală lăsau înfăptuirea justiţiei în supravegherea divinităţii. O
importanţă deosebită pentru fundamentarea teoretică a accesului la justiţie au gândirea juridică greacă şi cea romană.
Renunţând la abordarea exclusiv religioasă, filosofia greacă şi jurisprudenţa romană au formulat mecanisme reale de
înfăptuire a justiţiei.
Dezvoltarea de bază a categoriilor interconexe accesului la justiţie revine constituţionalismului american şi
Revoluţiei franceze, un rol special fiind atribuit evoluţionismului dreptului englez. În epoca burgheză, ca efect al
preocupării pentru organizarea aparatului de stat şi recunoaşterea individului ca valoare supremă s-a consacrat principiul
separaţiei ramurilor puterii de stat, precum şi modelul normativ de înfăptuire a justiţiei.
În contextul doctrinei universale se încadrează şi doctrina română, care, cercetând tradiţia strămoşească, a propus
unele modificări şi reforme ce constituiau intenţii îndrăzneţe pentru epocile respective.

7
Jurisprudenţa modernă vine cu noi propuneri, dar care sunt mult mai specifice ca domeniu (rezultat al cercetărilor
specializate). De obicei, cei ce formulau concepte erau teoreticieni cu renume sau demnitari de stat, având posibilitatea
de implementare în practică a propriilor concepte.
Diversitatea abordării accesului la justiţie vizează nu numai conceptele istorico-teoretice, dar şi formele practice
de implementare. În perioada antică, înfăptuirea justiţiei era un atribut al administraţiei, iar normele procesuale aveau un
caracter religios. Stabilirea unor noi reguli de către organele administrative ale statului a determinat instituirea unor
norme şi în domeniul justiţiei. Din cadrul societăţii antice se evidenţiază sistemul de înfăptuire a justiţiei în Roma. Evul
Mediu este „noaptea de o mie de ani” şi în planul justiţiei. Absolutismul feudal şi dogmatismul religios au transformat
procedura de judecată într-un teatru al „judecăţii divine”. Pe lângă faptul că judecau părtinitor cei ce administrau,
persoana aflată în faţa justiţiei trebuia să întreprindă anumite acţiuni, care i-ar pune viaţa şi sănătatea în pericol, dar în
virtutea tezei „participarea lui Dumnezeu la proces”, cel nevinovat trebuia să rămână nevătămat. Procesul probaţiunii
era uneori iraţional – competiţia judiciară sau inuman – tortura.
Epoca modernă aduce noi realizări: Constituţia SUA şi actele Revoluţiei franceze (în special din ultima perioadă)
consacră şi implementează principalele elemente constitutive ale accesului la justiţie. Din acel moment, legislaţiile
naţionale ale statelor au receptat într-o formă sau alta aceste instituţii, limitările intervenind doar pe parcursul
perioadelor de instabilitate sau în timpul regimurilor totalitare.
Practica Ţărilor Româneşti în edificarea instituţiilor definitorii ale accesului la justiţie este de un interes major.
Supus diferitelor influenţe, sistemele de organizare statală şi de înfăptuire a justiţiei s-au conformat exigenţelor
timpului. În perioada străveche procesul de judecată este însoţit de ritualuri religioase. Cucerirea romană a adus şi în
acest teritoriu sistemul provinciilor romane de înfăptuire a justiţiei. Începuturile feudalismului, în aspectul vizat,
însemna o justiţie a obştii. Ulterior, consolidarea puterii centrale a dus la conturarea unui sistem statal de înfăptuire a
justiţiei, dar care a păstrat mai multe elemente ale tradiţiei vechi, puternic împlântate în valorile civilizaţiei româneşti.
În epoca modernă, în sistemul de înfăptuire a justiţiei, au loc transformări considerabile. Cu o întârziere nu prea
mare, societatea românească preia şi conturează ansamblul elementelor definitorii ale accesului la justiţie. Influenţa
occidentală, în special cea franceză, a racordat sistemul de drept românesc de la sfârşitul secolului XIX la exigenţele
timpului.
Capitolul II – Dimensiuni internaţionale şi de drept comparat ale accesului la justiţie reflectă exigenţele
internaţionale, inclusiv cele europene şi bunele practici de asigurare a accesului la justiţie. În ultimii 50-60 de ani,
dreptul de adresare în instanţa de judecată şi dreptul de a fi reprezentat în instanţa de judecată, inclusiv gratuit
pentru persoanele ca nu sunt în stare să achite serviciile de asistenţă juridică privată, a devenit în accepţiune
internaţională unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Accesul la justiţie nu este un termen totdeauna
explicit utilizat în actele internaţionale, deşi unele elemente constitutive, în special în plan instituţional şi
procedural, sunt expres menţionate. Deseori, în actele internaţionale, noţiunea de acces la justiţie, în special în
cauzele penale, se reduce la accesul la un apărător în vederea formulării apărării. Multe dintre standardele
internaţionale în domeniul accesului liber la justiţie au fost create anume pe calea interpretării normelor
juridice cu caracter general din tratate şi convenţii internaţionale.
Aspecte ale accesului la justiţie se conţin atât în actele orientate la anumite categorii de subiecte, cât şi în
cele orientate la reglementarea şi stabilirea anumitor standarde minime pe domenii. Convenţiile pe anumite
domenii specifice recunosc importanţa accesului la justiţie în vederea realizării obiectivelor convenţiilor. Plus la
aceasta, dacă convenţiile-cadru, generale, nu operează cu termenul de acces la justiţie, ci mai mult cu garanţii

8
procesuale, atunci în convenţiile pe domeniu noţiunea de acces la justiţie este stipulată expres. Acesta este un argument
în plus că actele normative internaţionale operează cu noţiunea de acces la justiţie în sens larg.
Plenitudinea exigenţelor referitor la accesul la justiţie se conţine în Convenţia Europeană pentru Apărarea
Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, care garantează nu drepturi iluzorii sau teoretice, dar drepturi
efective şi concrete. Statele pot limita în mod legitim dreptul de acces la instanţa de judecată, dar această limitare
trebuie să aibă un scop legitim, să respecte principiul proporţionalităţii şi să nu submineze însăşi esenţa dreptului.
Aceste limitări pot fi: termenele de prescripţie, neplata taxei de stat, limitări în raport cu minorii, deţinuţii, persoanele
iresponsabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în practica de aplicare a Convenţiei, a detaliat o serie de standarde în
domeniul accesului la justiţie. Curtea a statuat că dreptul de acces la justiţie este o parte indispensabilă a dreptului la un
proces echitabil. Pentru garantarea accesului efectiv la justiţie, este obligatorie asigurarea accesului la asistenţă juridică
din următoarele considerente: procedurile judiciare pot fi complexe; pot apărea aspecte complexe de drept; starea
emoţională a persoanei ar putea să influenţeze la direct calitatea apărării. În privinţa acordării asistenţei juridice
garantate de stat, Curtea operează cu două criterii: starea financiară a persoanei şi interesele justiţiei.
Prevederile menţionate anterior au prioritate în raport cu legislaţia naţională, încât Republica Moldova urmează
să-şi racordeze legislaţia internă la exigenţele stabilite de actele internaţionale
Accesul la justiţie este o preocupare majoră pentru sistemele naţionale de drept. Majoritatea statelor cu un regim
democratic consacră în Constituţie accesul la justiţie ca fiind un drept fundamental. Nu există modele perfecte de
asigurare a accesului la justiţie, dar există sisteme de drept în care accesul la justiţie este asigurat pe deplin şi limitarea
accesului la justiţie este mai mult o excepţie. Statele membre ale Uniunii Europene, SUA, alte democraţii avansate
încearcă a readapta sistemele naţionale de drept în vederea asigurării accesului la justiţie fără impedimente.
Capitolul III – Realizarea dreptului de acces la justiţie în Republica Moldova reprezintă o fundamentare
teoretică a contextului şi propunerilor de reformă în Republica Moldova. Sunt evidenţiaţi indicatorii de acces la justiţie,
ce reprezintă criteriile estimative şi de măsurare a posibilităţii de valorificare a sistemului de justiţie în vederea
înfăptuirii justiţiei sociale. Impedimentele de acces la justiţie sunt circumstanţele de natură obiectivă sau subiectivă,
care duc la imposibilitatea de adresare unei instanţe de judecată, la abţinerea de la adresarea în instanţa de judecată sau
la imposibilitatea de valorificare a procedurilor judiciare în înfăptuirea justiţiei sociale. Impedimentele de acces la
justiţie pot fi cele mai diverse: necunoaşterea legii, stilul şi limbajul inadecvat al actelor normative, legislaţia care ar
limita competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, amplasarea geografică a instanţelor, orele de audienţă şi primire
a cererilor, bariera lingvistică, neîncrederea în sistemul judecătoresc, cheltuielile nejustificate de judecată, ineficienţa
mecanismelor de executare a hotărârilor judecătoreşti, corupţia, accesul limitat la asistenţă juridică calificată etc.
Accesul la justiţie este un domeniu inserat în agenda politică. Conducerea Republicii Moldova şi-a asumat o serie
de angajamente, incluzând domeniul respectiv ca prioritar în mai multe documente de importanţă majoră.
Un indicator pozitiv este tendinţa de creştere a competenţei instanţelor judecătoreşti. Prevederile legislaţiei
Republicii Moldova asigură un cadru general, care ar permite dezvoltarea unor mecanisme şi practici conforme
standardelor internaţionale de acces la justiţie. Cu toate acestea însă, practica cotidiană demonstrează că în Republica
Moldova, în general, există impedimente serioase în ceea ce priveşte accesul la justiţie, în special pentru păturile
socialmente vulnerabile.
Încălcările dreptului de acces la justiţie se datorează în mare parte:
a) impedimentelor organizatorice de acces la justiţie:

9
- în condiţiile unei infrastructuri subdezvoltate, o mare parte din potenţialii justiţiabili nu pot înainta o cerere
instanţelor de judecată amplasate în centrele raionale. Impedimente majore se constată atunci când în calitate de instanţă
(în special de fond) este Curtea de Apel, Curtea Supremă de Justiţie sau instanţele specializate;
- persoanele cu deficienţe mintale şi deţinuţii (în special cei deja condamnaţi la privaţiune de libertate) nu
beneficiază în mod corespunzător de servicii juridice, respectiv au posibilităţi limitate de a se adresa instanţei de
judecată;
b) impedimentelor funcţionale şi procesuale de acces la justiţie:
- tărăgănarea examinării cauzelor ca rezultat al supraaglomerării instanţelor de judecată;
- complexitatea procedurilor;
- insuficienţa serviciilor adiţionale şi administrative;
- neglijarea principiului imparţialităţii în procesul de înfăptuire a justiţiei;
c) impedimente de natură economică în realizarea accesului la justiţie:
- cheltuielile de judecată şi adiţionale înalte;
- asistenţa juridică formală şi defectuoasă (lipsesc norme clare care ar determina eligibilitatea prestatorilor de
servicii juridice, eligibilitatea cauzelor pentru acordarea asistenţei juridice garantate de stat, nu există mecanism de
evaluare şi supraveghere a calităţii serviciilor prestate de către avocaţii din oficiu, procedura de remunerare a avocaţilor
din oficiu prezintă o serie de deficienţe; există prevederi limitative referitor la acordarea asistenţei juridice în cauze
civile şi lipsesc prevederi referitor la acordarea asistenţei juridice garantate de stat în cauze de contravenţii
administrative).
Reformarea sistemului de acces la justiţie trebuie să vizeze, în special, trei elemente:
a) înlăturarea barierelor organizaţionale de acces la justiţie;
b) înlăturarea barierelor procedurale şi funcţionale de acces la justiţie;
c) înlăturarea barierelor economice, care fac imposibilă adresarea în instanţa de judecată a persoanelor socialmente
vulnerabile, în care scop se impune: asigurarea accesului la informaţie de natură juridică şi accesului la asistenţă juridică
garantată de stat; soluţionarea cauzelor de interes public, în care justiţiabilii nu au capacitate financiară sau putere
suficientă de a obţine o decizie echitabilă (împotriva statului sau marilor companii); promovarea mijloacelor alternative
de soluţionare a litigiilor, ca un model de justiţie mai aproape de comunitate.

III. SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE


Studiul realizat reprezintă o analiză diacronică şi sincronică a doctrinei juridice, a evoluţiei istorice a instituţiilor
definitorii ale accesului la justiţie, a cadrului normativ internaţional şi european, a experienţei altor state în domeniul
asigurării dreptului de acces la justiţie şi a contextului Republicii Moldova în acest sens.
Rezultatele obţinute în urma cercetării constau în:
1. Interpretarea principiului accesului la justiţie în contextul altor principii ale statului de drept;
2. Definirea justiţiei în sens social, funcţional, organizaţional şi de principiu;
3. Delimitarea conceptuală a noţiunii de acces la justiţie în sens îngust, în sens larg, extensiv şi participativ;
4. Determinarea semnificaţiei sintagmei „accesul liber la justiţie”;
5. Analiza reflecţiilor filosofico-juridice asupra accesului la justiţie şi înfăptuirii justiţiei în diferite perioade
istorice;

10
6. Caracterizarea cadrului instituţional de înfăptuire a justiţiei şi a accesului la justiţie în epocile antică,
medievală, modernă şi contemporană;
7. Analiza prevederilor tratatelor internaţionale şi europene privind înfăptuirea justiţiei şi accesul la justiţie;
8. Deducerea standardelor europene în domeniul asigurării dreptului de acces la justiţie din jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului;
9. Descrierea cadrului normativ şi a practicilor de aplicare în vederea asigurării accesului la justiţie în statele
membre ale Uniunii Europene, SUA, România şi Federaţia Rusă;
10. Definirea şi clasificarea impedimentelor de acces la justiţie;
11. Formularea unor indicatori de acces la justiţie;
12. Estimarea angajamentelor de reformă în vederea asigurării accesului la justiţie în Republica Moldova;
13. Descrierea impedimentelor organizaţionale, funcţionale, procesuale şi economice de realizare a dreptului de
acces la justiţie în Republica Moldova;
14. Argumentarea necesităţii de reformare a sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat în
Republica Moldova;
15. Estimarea avantajelor şi dezavantajelor modelului de avocaţi publici şi parajurişti;
16. Formularea propunerilor de măsuri legislative şi instituţionale în vederea asigurării accesului la justiţie în
condiţiile implementării exigenţelor statului de drept şi aspiraţilor de integrare europeană a Republicii
Moldova.
IV. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Analizând tendinţele de reformă în vederea asigurării accesului la justiţie în Republica Moldova, în contextul
aspiraţiilor de edificare a statului de drept şi de integrare europeană, în vederea diminuării numărului de cazuri de
încălcare a dreptului de acces la justiţie în Republica Moldova, urmează a fi întreprinse o serie de acţiuni:
1. Racordarea legislaţiei Republicii Moldova la standardele şi exigenţele internaţionale în domeniul accesului la justiţie,
inclusiv prin:
- luarea de atitudine, modificarea legislaţiei în vigoare şi a practicilor de aplicare, ca efect al hotărârilor instanţelor de
judecată pronunţate în cauze private de interes public şi al celor pronunţate de CEDO (inclusiv în cauzele contra
Republicii Moldova);
- înlăturarea impedimentelor legislative de acces la justiţie, în special - simplificarea exigenţelor privind forma şi
conţinutul cererii de recurs;
- simplificarea procedurilor judiciare ţinându-se cont de justa proporţie – proceduri simplificate versus garanţii
procesuale;
- reducerea termenelor de examinare a cauzelor;
- dezvoltarea instituţiei controlului judiciar în probatoriul penal şi stabilirea dreptului apărării de a solicita efectuarea
anumitor acţiuni procesuale de către judecătorul de instrucţie.
2. Asigurarea stabilităţii legislative, predictabilităţii politicii legislative şi coerenţei reglementărilor normativ-juridice,
sistematizarea şi unificarea practicii judecătoreşti şi formularea unei politici de stat clare, a unei strategii de durată
referitor la accesul la justiţie din perspectiva justiţiabilului, cu luarea în consideraţie a necesităţii facilitării accesului la
justiţie al categoriilor de persoane socialmente vulnerabile. Aceste acţiuni trebuie precedate de evaluarea situaţiei
referitor la necesităţile „de justiţie” ale potenţialilor justiţiabili şi a măsurii în care sistemul de justiţie răspunde la aceste
necesităţi.

11
3. Intensificarea rolului Parlamentului Republicii Moldova în procesul de monitorizare a respectării actelor cu caracter
politico - juridic, inclusiv a angajamentelor de reformare a sistemului de justiţie; monitorizarea permanentă din partea
societăţii civile, structurilor statale şi a celor internaţionale a respectării obligaţiilor statului în asigurarea accesului la
justiţie.
4. Definitivarea reformei organelor de urmărire penală şi procuraturii şi, în special, a organelor poliţiei, inclusiv prin
implementarea instituţiei poliţiei comunitare.
5. Reformarea sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat, valorificând experienţa internaţională, care a
demonstrat că sistemul avocaţilor din oficiu nu este unul eficient şi că un model mai bun ar fi sistemul de avocaţi
publici:
- adoptarea în lectură finală a proiectului de Lege cu privire la asistenţa juridică garantată de stat;
- instituirea sistemului de avocaţi publici, iniţial în câteva zone de testare, ulterior la nivel naţional;
- instituirea Consiliului Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat – organ de administrare a sistemului de
asigurare a asistenţei juridice garantate de stat;
- adoptarea standardelor de calitate şi cantitate a activităţii avocaţilor publici, stabilirea criteriilor de eligibilitate a
cauzelor şi persoanelor pentru acordarea asistenţei juridice garantate de stat, în acelaşi rând a criteriilor de admisibilitate
în acordarea serviciilor menţionate, determinarea mecanismului de evaluare a calităţii serviciilor acordate de către
avocaţii publici. În acest sens, stabilirea obligaţiei de acordare a asistenţei juridice garantate de stat şi în anumite cauze
civile şi în cauzele de contravenţii administrative, unde libertatea persoanei este pusă în pericol.
- includerea unei linii separate de buget pentru acordarea asistenţei juridice garantate de stat;
- diversificarea sistemului de acordare a asistenţei juridice primare prin instituirea unei reţele de parajurişti sub egida
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat.
6. Stimularea interesului Baroului de Avocaţi pentru acordarea de asistenţă juridică de înaltă calitate. În contextul în care
nivelul de cultură juridică a populaţiei este modest, este oportun a spori eficienţa Comisiei pentru Etică şi Disciplină a
Baroului de Avocaţi în vederea luării de atitudine în raport cu avocaţii care nu îşi îndeplinesc misiunea profesională şi a
întări capacitatea managerială generală a Baroului de Avocaţi.
7. Motivarea, inclusiv prin procurarea de servicii, a organizaţiilor neguvernamentale, în vederea acordării de asistenţă
juridică persoanelor în dificultate, precum ar fi deţinuţii, persoanele cu disabilităţi mintale, minorii aflaţi în conflict cu
legea etc. În acelaşi context: deschiderea pe lângă instituţiile de învăţământ cu profil juridic a Clinicilor Juridice, ceea ce
ar permite acordarea asistenţei juridice primare categoriilor de persoane socialmente vulnerabile şi stabilirea unui
mecanism de monitorizare a locurilor de detenţie, de identificare a victimelor actelor de tortură, tratament inuman sau
degradant şi a altor încălcări ale dreptului la un proces echitabil, în vederea facilitării accesului la justiţie a victimelor
acestor acte.
8. Promovarea căilor alternative de soluţionare a litigiilor prin:
- adoptarea Legii cu privire la mediere în cauzele penale;
- adoptarea Legii cu privire la mediere în cauzele civile;
- adoptarea Codului Deontologic al Mediatorului;
- extinderea numărului de articole ale Codului penal pentru care ar fi posibilă împăcarea, inclusiv prin mediere;
- revizuirea cadrului normativ în vederea stimulării aplicării medierii în cauzele penale cu implicarea minorilor;
- instituirea serviciului de mediere la nivel naţional şi constituirea serviciului de mediere în cadrul Ministerului de
Justiţie;

12
- revizuirea metodologiei de evaluare a eficienţei activităţii organelor de urmărire penală;
- informarea publicului despre avantajele căilor alternative de soluţionare a litigiilor şi ale justiţiei restaurative.
9. Examinarea posibilităţii de reducere a taxei de stat şi formularea unor criterii de amânare şi eşalonare a plăţii taxei de
stat.
10. Publicarea documentelor cu caracter obligatoriu şi de recomandare, hotărârilor instanţelor de judecată pronunţate asupra
cazurilor de interes public, prin aceasta informând comunitatea juridică, populaţia şi autorităţile publice despre
modalitatea corectă de aplicare a legislaţiei; familiarizarea comunităţii de practicieni (judecători, procurori, ofiţeri de
urmărire penală, avocaţi) cu standardele internaţionale în domeniul accesului la justiţie.
11. Promovarea prin mijloace variate a unei diversităţi de informaţii, accesibile inclusiv în localităţile rurale, în vederea
cunoaşterii de către populaţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi a standardelor naţionale şi internaţionale în
domeniul accesului la justiţie; elaborarea şi diseminarea ghidului justiţiabilului în care ar fi explicate schematic,
accesibil şi succint procedurile şi mecanismele de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către instanţa de
judecată.
12. Promovarea transparenţei funcţionării sistemului de justiţie prin: implicarea echipelor de monitori şi a mass-media în
vederea furnizării de informaţii publicului referitor la modalitatea de înfăptuire a justiţiei; publicarea informaţiilor şi
rapoartelor de activitate ale sistemului judecătoresc.
13. Garantarea reală a independenţei şi imparţialităţii autorităţii judecătoreşti, inclusiv asigurarea unei proceduri
transparente, bazate pe criterii clar definite de selectare la funcţia de judecător; depolitizarea sistemului judiciar. În
acelaşi context, urmează a fi examinată posibilitatea numirii iniţiale a judecătorului până la atingerea plafonului de
vârstă şi stabilirea unei proceduri de contestare a deciziei de eliberare din funcţie a judecătorului.
14. Stabilirea unor indicatori de performanţă în justiţie, care ar fi utilizaţi doar de către Consiliul Superior al Magistraturii în
vederea determinării performanţelor individuale în înfăptuirea justiţiei; specializarea reală şi efectivă, în baza anumitor
criterii elaborate în prealabil, a judecătorilor în cauzele cu implicarea minorilor. Eficienţa specializării va fi sporită în
cazul în care şi organele de urmărire penală vor fi specializate.
15. Implementarea unui sistem automatizat în vederea:
- repartizării cauzelor (diminuarea riscului de corupţie);
- evidenţei automatizate a circuitului dosarului (monitorizarea termenelor de examinare);
- eficientizării procedurilor (ex., citarea în instanţă).
16. Înlăturarea situaţiilor generatoare de arbitrar şi subiectivism. Instanţele de judecată trebuie să aibă posibilitatea de a
implica specialişti în efectuarea actului de justiţie, acolo unde este cazul. Spre exemplu, implicarea consilierului de
probaţiune ajută în mod substanţial la individualizarea măsurii preventive şi a pedepsei, eliminând unele incertitudini în
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. În acest sens, este oportună adoptarea Legii cu privire la probaţiune şi instituirea
serviciului de probaţiune.
17. Recalificarea profesională a judecătorilor în cadrul Institutului Naţional de Justiţie, ţinându-se cont de novaţiile, în mod
special în plan european şi internaţional, în ceea ce priveşte accesul la justiţie.
18. Diminuarea la maxim a rolului puterii executive şi încredinţarea atribuţiilor de administrare a puterii judecătoreşti unei
secţii sau unui departament specializat în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cum ar fi Departamentul de
Administrare Judecătorească. În acelaşi context: modernizarea serviciilor auxiliare şi tehnice ale instanţelor; instruirea
personalului instanţelor judecătoreşti şi utilizarea de noi mijloace şi tehnologii în procesul de administrare a instanţelor
de judecată, care ar asigura eficientizarea activităţii instanţelor de judecată.

13
19. Înlăturarea birocraţiei, corupţiei, arbitrarului şi abuzului din partea personalului auxiliar şi respectarea de către
funcţionarii sistemului de justiţie a normelor de etică profesională.
20. Luarea în considerare a opiniei Consiliului Superior al Magistraturii în procesul de formare a bugetului instanţelor de
judecată, inclusiv în ultima fază de redactare a proiectului de buget al sistemului judecătoresc.
21. Promovarea accesului la justiţie şi a măsurilor în vederea asigurării accesului la justiţie în strategiile de finanţare externă.
Donatorii/agenţiile finanţatoare trebuie să ţină cont de faptul că accesul la justiţie condiţionează direct posibilitatea de
satisfacere a altor necesităţi primare (alimentare, educaţie etc.)

14
Conţinutul de esenţă al lucrării a fost reflectat în următoarele publicaţii:
1. ZAHARIA V. Reţeaua de parajurişti – o modalitate de apropiere a justiţiei de comunitate // Revista de
Ştiinţe Penale, anuar, anul 2, Chişinău, 2006, p. 172–178.
2. ZAHARIA V. Aparenţe democratice ale regimului politic în tranziţie // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat
din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”, vol. 1, 2002, p. 18–23.
3. ZAHARIA V., MUNTEANU V. Initiating Legal Aid Reform in Moldova: challenges and vision // Revista de
Ştiinţe Penale, anuar, anul 2, Chişinău, 2006, p. 124–131.
4. ZAHARIA V., DOLEA I., HANGANU S. Justiţia Penală şi Drepturile Omului. – Chişinău: Prut Internaţional,
2004, 100 p.
5. ZAHARIA V., RIBCA E., MARGINEANU V. Istoria doctrinelor politice şi de drept. – Chişinău.: Museum,
2005, 224 p.
6. ZAHARIA V., VIZDOAGĂ T., GANEA D., IORDANOV R., ORÎNDAŞ V., CĂPĂŢÎNĂ I. Instruire în Clinica
Juridică. – Chişinău: CEP USM, 2004, 293 p.
7. ZAHARIA V., CĂPĂŢÎNĂ I., BLĂNARU D. Instruire clinică. – Chişinău: Pontos, 2002, 176 p.
8. ZAHARIA V., DOLEA I., VULPESCU A., GROSU V., ROTARU V. Respectarea drepturilor minorilor în
locurile de detenţie: Raport de monitorizare // Inst. de Reforme Penale, UNICEF Moldova. – Chişinău: S.n., 2005,
60 p.
9. ZAHARIA V., ARAMA E. Constituirea Republicii Moldova ca stat de drept // Analele Ştiinţifice ale Universităţii
de Stat din Moldova, seria „Lucrări studenţeşti”, 2000, p. 69–72.
10. ZAHARIA V., COJOCARU V. Probation – a new approach to justice // Materials of the Forum „Juvenile Justice
in Eastern and South Eastern Europe”, Chişinău, Rep. of Moldova, Sept. 14 -16, 2005 – Chişinău: Inst. de Reforme
Penale, 2006, p. 173–193, 320 p.
11. ZAHARIA V., DOLEA I., HANGANU S. Scientific Analysis of the current situation in the field of Criminal
Justice of the Republic of Moldova // http://www.coe.int/T/E/Legal_affairs/Legal_co-
operation/Prisons_and_alternatives/Technical_co-
operation/Moldova/Assessment%20report%20English%202003%20final.pdf, 55 p.
12. ZAHARIA V., DOLEA I. Comments on the Report of the Republic of Moldova concerning the implementation of
the UN Convention Against Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishement //
http://www.omct.org/pdf/procedures/2004/non_joint/irp_moldova.pdf, 17 p.

15
ANNOTATION
to the PhD in Law thesis “Access to justice as a principle of the rule of law”
written by Victor Zaharia
Specialty 12.00.01: The theory of the State and Law; History of State and Law; History of political and legal doctrines.
State University of Moldova, 2006.

Key words: rule of law, principles of rule of law, access to justice, social justice, mission of justice, justice system,
justice enforcement, independence of justice, international standards in the field of access to justice, indicators of the
access to justice, the quality of justice, judicial system, justice administration, legal assistance, paralegal, National
Council for State Granted Legal Assistance, public defender, fair trial, separation of powers, barriers of access to
justice, population's trust in justice, public interest litigation, alternative means for solving litigations, reform of justice.

The present scientific research has a novel approach of the access to justice issue, not only from the viewpoint
of the functionality of the justice mechanism, but from the perspective of the persons involved as well: what are the
needs of the justice, what is the response of the justice mechanism to these needs. The main objective of the
investigation is the use of the legal - philosophical heritage, historical expertise, international legal framework and the
best practices in the given field in order to outline a fair, efficient and nondiscriminatory model of access to justice
oriented towards the needs of the persons in the context of the rule of law.
In the present work the investigation of the access to justice subject matter as a principle of the rule of law is
carried out by means of researching not only the procedural implications, but as well as the functional, organizational
and economical ones in order to determine the criteria of accessibility to justice. The object of the given scientific
research is the access to justice principle – a principle of the rule of law, the field of research being approached from the
synthesizing perspective of the theory of the state and law in order to emphasize the interests of the persons, their
aspiration towards justice, notwithstanding the branch in which the litigation is solved and the cause is judged thus
outlining the role of justice in the human rights protection in the context of the rule of law. The disclosure of the
significance of this principle and of the value of its elements, the diachronic analysis (throughout the historical periods),
as well as the synchronic one (from the viewpoint of comparative law for the period of developing the rule of law) is
carried out in the favorable context of the general theory of law.
The starting point in the elaboration of the research have been the works of the national and foreign scholars in
the related fields as well as the judicial organization, the independence of justice, the phenomenon of justice through the
viewpoint of its essence, the distinctiveness and the quality of the act of justice.
The act of giving a whole new dimension to a system implies fundamental scientific analysis of the issues, the
context and of their systemic interferences, the drafting of solutions and the assessment of the eventual impact of some
new models and mechanisms on the social order and harmony. The work complements a void area by means of
complexity, scientific innovation and the methodological diversity of the research, theoretical conclusions and practical
recommendations, it is useful for the didactic – scientific process and is applicable in the context of the legal practice.

16
АННОТАЦИЯ

К докторской диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук «Доступ к правосудию
как принцип правового государства», выполненой Виктором Захария

Специализация 12.00.01: Теория государства и права; История государства и права; История политических и
правовых учений. Молдавский Государственный Университет, 2006 г.

Ключевые слова: Правовое государство, признаки правового государства, доступ к правосудию, социальная юстиция,
цель правосудия, система правосудия, осуществление правосудия, независимость суда, международные стандарты в области
доступа к правосудию, показатели доступа к правосудию, качество правосудия, система судебных органов,
администрирование юстиции, юридическая помощь, параюрист, Национальный Совет по предаставлению гарантированной
государством юридической помощи, адвокат назначенный для предоставления бесплатной юридической помощи,
справедливый процесс, разделение властей, преграды в доступе к правосудию, доверие населения к суду, дела общественного
значения, альтернативные средства разрешения конфликтов, реформа юстиции.

Данное научное исследование представляет собой новый подход к изучению проблемы доступа к
правосудию, но не столько с точки зрения действия механизма правосудия, сколько с точки зрения
бенефицианта процесса правосудия: в чем состоит его потребность в правосудиии и как механизм
осуществления правосудия отвечает на эту потребность.
Основная цель исследования состоит в том чтобы использовать юридическо-философское наследие,
исторический опыт, положения международного и европейского законодательства и положительный опыт для
определения справедивой, действенной модели, не допускающей дискриминации в том что касается доступа к
правосудию и ориентированная на нужды бенефицианта процесса правосудия в условиях правового гоударства.
Иследование субъекта доступа к правосудию как принципа правового государства проводится в
данной работе посредством представления процессуальных аспектов, а так же и функциональных,
организационных, экономических с целью определить критерии доступа людей к правосудию.
Предмет научного иследования есть не что иное как принцип доступа к правосудию, который является
и одним из основных принципов правового государства. В свою очередь, область исследования в целом
рассматривается с перспективы синтетизации свойственной теории государства и права. Это позволяет выявить
интересы бенефицианта процесса правосудия, его тягу к правосудию, вне зависимости от отрасли права в
рамках которой решается конфликт, в рамках которой рассматривается дело, и тем самым подчеркнуть роль
правосудия в процессе защиты прав человека в правовом государстве. Раскрытие смысла этого принципа,
отражение значимости его составных элементов, диахронический анализ (охватывающий определённый
исторический период), а также его синхронность (в том что касается сравнительного права для создания
правового государства) осуществляются в естественных рамках теории государства и права.
Стартовой точкой для осуществления такого анализа являются работы как национальных, так и
зарубежных авторов в областях, которые косвенно связаны с анализируемой темой, такие как организация
судебной системы, независимость суда, феномен юстиции рассмотренный сквозь призму смысла, особенностей
и качества непосредственно акта правосудия.
Реформирование любой системы предполагает фундаментальный научный анализ проблем, в контексте
их взаимосвязи в рамках системы, формулирование решений и оценка возможного влияния новых моделей и
механизмов на социальный порядок и гармонию. Посредством комплексного научного новаторского подхода,
различных методов изучения, теоретических выводов и научно-практические рекомендаций, работа заполняет
собой неизученное пространство и полезна в научном и учебном процессах, а также имеет прикладной характер
в том что касается юридической практики.

17
ZAHARIA VICTOR

Accesul la justiţie ca principiu al statului de drept

Specialitatea: 12.00.01. Teoria generală a dreptului;


Istoria statului şi dreptului;
Istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

18