MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Drept

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 347.42: 347.466:347.214.1

TABUNCIC TATIANA

GAJUL CA MIJLOC DE GARANTARE

A EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR

Specialitatea: 12.00.03 - Drept privat (drept civil)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2006
Teza a fost elaborată la Catedra de Drept Civil a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din
Moldova

Conducător ştiinţific: BĂIEŞU Sergiu, doctor în drept, conferenţiar universitar

(Universitatea de Stat din Moldova)

Referenţi oficiali: 1. ŢICLEA Alexandru, doctor în drept, profesor universitar;

(Universitatea Ecologică Bucureşti, România)

2. ROŞCA Nicolae, doctor în drept, conferenţiar universitar

(Universitatea de Stat din Moldova)

Susţinerea va avea loc la 31 martie 2006, ora 12-00 în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat
DH 30 12.00.03-06 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD-2009, Republica Moldova, mun.
Chişinău, str. A. Mateevici 60, Bloc 4, sala de conferinţe 222).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A.

(http//www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi la Biblioteca Naţională a
Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la 28 februarie 2006.

Secretar ştiinţific
al consiliului ştiinţific specializat,
Dr. în drept, conf. univ. Băieşu Sergiu

Conducător ştiinţific,
Dr. în drept, conf. univ. Băieşu Sergiu

Autor Tabuncic Tatiana

2
 I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere. Alegerea temei a fost

dictată de locul pe care îl ocupă gajul în sistemul garanţiilor reale, de importanţa lui în
garantarea executării obligaţilor civile. Gajul este cea mai răspîndită garanţie la care
recurg participanţii la circuitul civil şi aceasta se datorează siguranţei sporite pe care o
oferă gajul. Printre toate mijloacele de garantare a executării obligaţiilor, în condiţiile
economice actuale, gajul joacă un rol deosebit. Economia de piaţă a Republicii
Moldova este însoţită de o serie de fenomene negative precum inflaţia, căderea
nivelului productivităţii, neachitarea preţului pentru mărfurile livrate, lucrările
executate şi serviciile prestate, în fine, neseriozitatea partenerilor de afaceri,
neîncrederea în ei. Astfel, mijloacele de garantare a executării obligaţiilor aplicate
anterior, astăzi nu sunt eficiente. Gajul îndeplineşte cîteva funcţii importante:
- mobilizează debitorul să execute obligaţia garantată. Pericolul de a pierde bunul
gajat, care prezintă valoare esenţială în raport cu obligaţia garantată, este un imbold
pentru debitor de a o executa corespunzător;
- asigură satisfacerea creanţei creditorului gajist în cazul neexecutării obligaţiei
garantate;
- ierarhizează creditorii în cazul în care ei urmăresc silit debitorul. Creditorul gajist
are posibilitatea să-şi satisfacă creanţele sale din contul bunurilor gajate cu preferinţă
faţă de ceilalţi creditori;
- oferă siguranţă creditorului gajist că bunul gajat se va păstra pentru momentul
cînd debitorul va trebui să execute obligaţia garantată;
- obiect al gajului sunt bunuri valoarea cărora, de regulă, creşte proporţional ratei
inflaţiei;
În activitatea comercială, gajul serveşte la reducerea riscului unor falimente în lanţ,
încurajează investiţiile, reduc costul creditului.
Scopurile şi obiectivele cercetării. Autorul şi-a propus scopul de a analiza regimul
juridic al gajului prin prisma reglementărilor juridice în vigoare, soluţionarea
problemelor practice şi teoretice care apar la gajarea bunurilor mobile. Interesul

3
ştiinţific a tezei este determinat de problemele ce apar la aplicarea prevederilor Codului
civil (în continuare – C.civ.), Legii nr. 449/2001 cu privire la gaj (în continuare – Legea
nr. 449/2001), propunerea soluţiilor pentru depăşirea contradicţiilor dintre acestea şi
alte acte legislative şi elaborarea unor recomandări de perfecţionare a legislaţiei ce
reglementează gajul. Scopul menţionat poate fi atins prin intermediul obiectivelor
prezentei lucrări. Analizînd legislaţia ce reglementează gajul bunurilor mobile, doctrina
şi a practica judiciară în comparaţie cu legislaţia şi doctrina altor state, ne-am propus
următoarele obiective:
- definirea şi analiza caracterelor juridice ale gajului ca varietate distinctă de
grevare cu sarcini reale a bunurilor mobile;
- analiza tipurilor şi a modului de realizare a publicităţii (înregistrării) gajului
bunurilor mobile;
- analiza temeiurilor de apariţie a gajului bunurilor mobile, particularităţile acestor
varietăţi;
- analiza gajării unor categorii de bunuri mobile: mărfurile în circulaţie, titlurile de
valoare, drepturile patrimoniale, întreprinderii ca complex patrimonial unic, amanetul;
- analiza particularităţilor gajului legal, temeiurile de apariţie şi regimul lui juridic;
- analiza efectelor gajului faţă de părţi şi faţă de terţi;
- analiza modurilor de exercitare a dreptului de gaj de care depinde eficacitatea
gajului şi gradul de satisfacere a creanţelor creditorului gajist;
- relevarea impreciziilor textuale, contradicţiilor dintre dispoziţiile legale,
recomandarea unor soluţii pentru aplicarea coerentă a acestora şi înaintarea
propunerilor de lege ferenda.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Lucrarea reprezintă o analiză amplă a
grevării bunurilor mobile cu gaj prin prisma legislaţiei în vigoare şi a doctrinei. S-a
reuşit scoaterea în relief a unor aspecte noi ale gajării bunurilor mobile.
Noutatea ştiinţifică a tezei se caracterizează prin următoarele:
- lucrarea reprezintă o analiză amplă a grevării bunurilor mobile cu gaj. Deşi
tematica gajului este tratată în literatura de specialitate, lucrarea este una de „pionerat”
în literatura juridică autohtonă, deoarece obiectul cercetării nu a stat pînă acum la baza

4
vreunui studiu complex, fiind primul amplu studiu;
- studiul efectuat a permis stabilirea corelaţiei dintre Codul civil şi Legea
nr.449/2001. Astfel, nu există două sisteme normative paralele de reglementare a
gajului, iar legea sus-menţionată se aplică în măsura în care nu contravine Codului civil;
- s-a definit gajul bunurilor mobile, avînd în vedere tendinţa de a distinge grevarea
bunurilor mobile de cele imobile (ipotecă);
- s-a stabilit importanţa înregistrării gajului fără deposedare în registrele respective
prin prisma efectelor produse;
- s-au elucidat condiţiile de fond şi de formă ale contractului de gaj, care este, de
regulă, principalul temei de apariţie a gajului;
- s-au elucidat particularităţile gajării mărfurilor aflate în circulaţie, drepturilor
patrimoniale, în special celor de creanţă, întreprinderii ca complex patrimonial, titlurilor
de valoare;
- s-au stabilit particularităţile constituirii gajului legal, analizîndu-se temeiurile de
apariţie reglementate în C. civ., Legea nr.449/2001 şi în alte acte normative;
- s-au identificat efectele gajului faţă de părţi prin prisma drepturilor şi obligaţiilor
acestora, precum şi faţă de terţi. Legea acordă protecţie nu numai intereselor părţilor
raportului de gaj, dar şi terţilor;
- s-a argumentat necesitatea modificării unor norme legale care reglementează
gajarea bunurilor mobile.
Semnificaţia teoretică a lucrării. În scopul realizării obiectivelor propuse, au fost
utilizate legile logicii formale de interpretare a noţiunilor şi fenomenelor juridice,
precum şi analiza comparativă a textelor juridice din legislaţia Republicii Moldova cu
cele din dreptul altor ţări, în special cu legislaţia României, Federaţiei Rusie, Germaniei,
Canadei, Georgiei, Ucrainei etc.
Pentru a elabora lucrarea au fost studiate actele normative ale Republicii Moldova,
actele legislative străine şi practica judiciară ce vizează gajul.
Baza teoretico-ştiinţifică a tezei o constituie lucrările cercetătorilor autohtoni,
români, ruşi, germani în domeniul dreptului privat roman, dreptului civil, dreptului
comercial, istoriei dreptului, filozofiei şi în alte domenii ale ştiinţelor sociale.

5
Menţionăm cu preferinţă lucrările autorilor: Baieş S., Bloşenco A., Chiriac A., Chibac
Gh., Roşca N., Volcinschi V., Beleiu Gh., Bârsan C., Băicoianu Al., Cantacuzino M.,
Cărpenaru S., David S., Hamangiu C., Pop L., Poenaru E., Rosetti-Bălănescu I., Turcu
I., Teveş J., Vonica P., Zlătescu V.D., Braginsĸij M.I., Bogatyrev F., Κasso L.A.,
Kaşanina V.F., Κrašeniniĸov E., Meier D.I., Novoselov L. A., Popondupulo V.F.,
Sergheev A.P., Suhanov E., Sadiĸov O.N., Zalevsĸij V.V., Vasilevsĸaâ L., Vasil'ev
E.A., Vitrânsĸij V.V., Şerşenevici G.F. etc.
Importanţa practică a rezultatelor obţinute este că ele sunt utile pentru
instituţiile de învăţământ cu profil juridic în domeniul pregătirii cadrelor, pentru
specialiştii care prestează servicii juridice în domeniul acordării creditelor agenţilor
economici, pentru registratori, arbitri, judecători şi alte persoane care, în virtutea
funcţiei deţinute aplică normele de drept. Ideile autorului pot fi utilizate la elaborarea şi
perfecţionarea programelor de studiu, cursurilor de lecţii şi manualelor la disciplina
drept civil.
Aprobarea rezultatelor. Lucrarea a fost prezentată în cadrul catedrei de Dreptul
civil a Universităţii de Stat din Moldova şi la Seminarul de profil. Materialele
cercetărilor, principalele concluzii şi recomandări ale investigaţiei şi-au găsit reflectare
în publicaţiile autorului şi pot servi drept suport la modificarea legislaţiei în vigoare.
Cuvinte cheie: Gaj, obiect al gajului, creditor gajist, debitor gajist, gajul fără
deposedare, amanet, lombard, contractul de gaj, gajul legal, înregistrarea gajului, gajul
următor, creanţă garantată, registrul bunurilor mobile, grad de prioritate, exercitarea
dreptului de gaj, transmitere benevolă, transmitere forţată, vînzarea bunului gajat,
stingerea gajului.

II. CONŢINUTUL LUCRĂRII

Structura lucrării. Lucrarea constă din introducere, trei capitole ce cuprind zece
paragrafe, concluzii şi recomandări ştiinţifice, bibliografie, lista abrevierilor utilizate,
adnotare în limbile engleză şi rusă, cuvintele-cheie.
Ideile fundamentale ale tezei sunt expuse pe parcursul întregii lucrări.

6
 În introducere sunt expuse actualitatea şi gradul de investigaţie a temei, scopul şi
obiectivele cercetării, fundamentarea teoretică şi metodologică, noutatea ştiinţifică,
importanţa practică a cercetării şi propunerile de lege ferenda.
Capitolul I, „Gajul. Noţiuni generale” este structurat în două paragrafe. În primul
paragraf se defineşte gajul, cu specificarea că drept garanţie serveşte un bun mobil.
Astfel, se face distincţie între gaj şi ipotecă, chiar dacă uneori li se aplică aceleaşi
reglementări legale. Sunt analizate caracterele juridice ale gajului: real, accesoriu,
indivizibil şi specializat, care au importanţă atît teoretică cît şi practică. De exemplu, în
virtutea caracterului real gajul conferă două atribute: dreptul de urmărire şi de
preferinţă, care-i sunt inerente. Caracterul indivizibil face ca gajul să subziste integral
asupra tuturor bunurilor gajate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor părţilor lor,
chiar dacă bunul sau obligaţia sunt divizibile. Scopul acestui caracter este de a proteja
interesele creditorului gajist atât timp cît obligaţia nu este executată integral.
Nu mai puţin importantă este şi studierea funcţiilor gajului. Astfel, gajul
îndeplineşte funcţiile de garantare, preventiv-educativă, stimulare, compensare
(reparatorie). Studierea lor permite acumularea unor cunoştinţe profunde în acest
domeniu.
Natura juridică a dreptului de gaj este unul din cel mai controversat subiect în
ştiinţa dreptului civil. În literatura juridică predomină diferite opinii: gajul este drept
real, obligaţional sau are caracter mixt. Analiza lor se conţine la pct. 1.2. Autorul şi-a
expuse argumentele în vedere susţinerii poziţiei că dreptul de gaj este drept real.
În § 2 sunt analizate tipurile gajului: gajul înregistrat (fără deposedare) şi
amanetul (gajul cu deposedare). Gajul fără deposedare se înregistrează, în dependenţă
de bunul gajat, în registrele corespunzătoare (Legea nr.449/2001 art.7). Procedura de
înregistrare a gajului este analizată la pct. 2.2. Importanţa înregistrării constă în efectele
juridice produse. Astfel, înregistrarea este constitutivă de drepturi, creează publicitatea
gajului şi gradul de prioritate a dreptului de gaj şi este o prezumţie legală a veridicităţii
informaţiei despre gaj. Crearea sistemului de înregistrare a transformat gajul dintr-o
garanţie rigidă în una foarte mobilă, ceea ce face posibilă circulaţia bunului gajat fără
lezarea intereselor creditorului gajist şi conferă protecţie persoanelor terţe în vederea

7
informării lor despre regimul juridic al bunului.
Spre deosebire de gajul înregistrat amanetul se constituie prin: a) deposedarea
debitorului gajist de bunul gajat şi remiterea lui creditorului gajist sau unei persoane
terţe care acţionează în numele acestuia; b) menţinerea posesiunii, în baza
consimţămîntului debitorului gajist, în scopul garantării creanţei creditorului asupra
bunului care deja se află în posesiunea creditorului gajist în baza unui alt raport juridic
şi; c) lăsarea obiectului gajului, conform contractului dintre creditorul gajist şi debitorul
gajist, în posesiunea debitorului gajist, fiind sigilat de către creditorul gajist. Ultimul
mod de constituire a amanetului anihilează deosebirea dintre gajul cu şi gajul fără
deposedare. Considerăm că constituirea amanetului prin lăsarea bunului gajat sigilat în
posesiunea debitorului gajist este un gaj fără deposedare, conform căruia debitorul gajist
este lipsit de posibilitatea de a-l folosi conform înţelegerii părţilor.
Este important faptul că, conform art. 304, C.civ., creditorul gajist care posedă
bunul amanetat este recunoscut posesor nemijlocit. Astfel, dacă este deposedat de bunul
amanetat ori împiedicat în exercitarea posesiunii, el este în drept să se apere prin
acţiunile posesorii (art. 308-309, C.civ.). Creditorul gajist nu este în drept să invoce
acţiunile petitorii, pe care doar proprietarul are dreptul să le intenteze (art. 374 şi 375,
C.civ.). Comparativ cu Codul civil din 1964, art. 154, acest drept îl avea şi persoana
care, deşi nu este proprietar, poseda bunurile în baza legii sau contractului. Aceasta se
datora faptului că la acel moment nu era reglementată posesiunea ca stare de fapt. În
prezent soluţia legiuitorului este corectă, deoarece noul Cod civil reglementează
instituţia posesiunii ca stare de fapt şi acordă protecţie juridică posesorului, inclusiv şi
creditorului gajist.
Prezintă particularităţi amanetarea bunurilor la lombard (pct. 2.3.1.). În calitate de
creditor gajist este o instituţie de creditare, numită lombard, iar debitorul gajist este o
persoană fizică. Se amanetează bunurile mobile cu destinaţie specială: de uz personal şi
casnic. Contractul de amanet este public şi de adeziune, încheierea căruia se confirmă
prin eliberarea unei chitanţe de amanetare, numită bilet nominativ de amanet.
Lombardul exercită dreptul de gaj după o procedură specială. Astfel, dacă la expirarea
termenului nu este rambursată suma împrumutată, garantată cu amanet, lombardul, după

8
expirarea termenului de graţie de o lună, este în drept să vîndă bunul, în baza unui act
notarial cu caracter executoriu. Regula generală: dacă valoarea bunului gajat nu este
suficientă pentru satisfacerea creanţelor creditorului gajist, el devine creditor chirografar
şi poate urmări alte bunuri ale debitorului fără prioritate faţă de alţi creditori, nu se
aplică în cazul amanetării la lombard. Creanţele lombardului faţă de debitor se sting,
chiar dacă cîştigul din vînzare nu acoperă datoria, răspunderea debitorului gajist
limitîndu-se la suma obţinută din vînzarea bunului amanetat. Nu putem explica care este
scopul instituirii acestei excepţii, dar ea lezează interesele debitorului gajist. Lombardul
va aprecia bunul la altă valoare decît cea reală şi va acorda debitorului un credit mai
mic, pentru a evita riscul nesatisfacerii integrale din valoarea bunului amanetat.
Capitolul II, „Temeiurile apariţiei gajului” cuprinde trei paragrafe. Gajului
apare în temeiul contractului şi legii. În § 1 se analizează contractul de gaj ca principalul
temei de apariţie a gajului, definindu-se contractul de gaj şi analizându-se caracterele lui
juridice. În pct. 1.2. sunt analizate condiţiile generale şi speciale înaintate faţă de
creditorul gajist şi debitorul (debitorul gajist).
La pct. 1.3. sunt analizate clauzele contractului de gaj, numărul cărora, în viziunea
autorului, este sporit. În lucrare se argumentează de ce prin lege unele dintre ele nu
necesită a fi considerate esenţiale, dar pot deveni astfel la dorinţa părţilor contractante.
Contractul de gaj fără deposedare se încheie în formă scrisă, nerespectarea căreia
nu atrage nulitatea lui, precum prevede Legea nr. 449/2001, la art. 13, ci decade părţile
din dreptul de a dovedi prin proba cu martori existenţa contractul de gaj. De la această
regulă există şi excepţii: dacă se gajează un bun pentru transmiterea căruia se cere forma
autentică, contractul de gaj se încheie în forma scrisă şi autentificată notarial (de
exemplu, gajarea părţii sociale, întreprinderii ca complex patrimonial unic).
Nerespectarea formei autentice, în toate cazurile, duce la nulitatea contractului de gaj.
La § 2 se analizează obiectul gajului. Regula generală este că se gajează orice bun
aflat în circuitul civil, alienabil şi sesizabil. Nici o normă legală nu se referă la
posibilitatea sau imposibilitatea gajării bunurilor limitate în circuitul civil, care deşi
sunt în circuitul civil, dar au un regim special de circulaţie, fiind dobîndite, deţinute,
folosite şi înstrăinate în condiţiile prevăzute de lege (de exemplu, armele individuale).

9
Deşi unii autori pun la îndoială posibilitatea gajării bunurilor limitate în circuitul civil,
considerăm că ele pot fi gajate, deoarece nu sunt excluse din categoria bunurilor obiect
al gajului. La gajarea lor şi exercitarea dreptului de gaj trebuie respectate prevederile
legii speciale, care stabileşte regimul juridic al acestor bunuri. Deci, dacă bunul nu se
poate afla în posesiunea creditorului gajist, el trebuie lăsat la debitorul gajist, iar la
exercitarea dreptului de gaj trebuie să se ţină cont de prevederile legale speciale.
Se discută asupra posibilitatea gajării banilor atît în numerar cît şi cei înscrişi în
cont. Considerăm că banii în numerar nu pot fi grevaţi cu gaj, deoarece se încalcă art.
454, 491, 492 C. civ., precum şi art. 75-79 din Legea nr. 449/2001, conform cărora
creanţele creditorului gajist se satisfac din valoare bunurilor gajate. Înstrăinarea bunului
gajat este o cerinţă obligatorie, deoarece creditorul gajist nu este în drept să devină
proprietarul lui în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei
garantate prin gaj, iar orice clauză contractuală este nulă. Înstrăinarea bunului gajat –
banii în numerar – este doar o formă de schimbare a unor semne băneşti cu aceeaşi
valoare nominală. Teoretic, impedimentele legale ar putea fi înlăturate prin
reglementarea posibilităţii alternative a participanţilor la raporturile de gaj de a alege
modul de exercitare a dreptului de gaj, în dependenţă de natura bunului gajat. Dar apare
întrebarea, cît este de justificată, din punct de vedere practic, gajarea banilor în numerar,
ştiind că aceştia servesc ca mijloc de plată, cu care se stinge orice obligaţie. Care ar fi
necesitatea gajării lor, dacă debitorul gajist avîndu-i, poate stinge oricînd obligaţia faţă
de creditorul gajist? Care este scopul gajării lor, dacă, este bine ştiut faptul că, debitorul
gajist recurge, de cele mai dese ori, la gajarea bunurilor sale din cauza lipsei mijloacelor
financiare şi dorinţei de a le obţine.
Unele mijloace băneşti pot fi gajate, deoarece întrunesc condiţiile legii. Este vorba
despre monedele jubiliare şi comemorative, precum şi alte semne cu valoare istorică,
culturală, valutei străine, valoarea cărora se deosebeşte de cea nominală. Moneda
scriptică poate fi obiect al gajului. Însă în cazul dat se gajează dreptul de creanţă al
posesorului contului către bancă.
La pct. 2.1.- 2.4. se analizează regimul gajării unor bunuri. Gajul mărfurilor în
circulaţie şi în proces de prelucrare este reglementat ca un gaj unic (art. 459, C.civ.).

10
Considerăm că gajul mărfurilor în proces de prelucrare este distinct de cel al mărfurilor
în circulaţie. Aceste varietăţi nu trebuie confundate, deoarece ele se deosebesc: la
înstrăinarea bunurilor gajate sub forma mărfurilor aflate în circulaţie dreptul de gaj nu
urmează bunul înstrăinat, iar în cazul gajului bunurilor în proces de prelucrare, bunul
prelucrat poate fi urmărit de către creditorul gajist în virtutea dreptului de gaj, deoarece
el preia regimul juridic al bunului transformat, care era gajat. Aplicarea la gajarea
bunurilor în proces de prelucrare a regimului juridic al mărfurilor aflate în circulaţie, ar
înrăutăţi situaţia creditorului gajist, deoarece odată cu transformarea bunurilor, gajul
asupra lor s-ar stinge. În realitate nu este aşa. Gajul subzistă asupra bunului mobil nou
realizat în urma transformării bunului aflat în proces de prelucrare, ceea ce rezultă
expres din art. 464, C.civ.
Diversitatea titlurilor de valoare influenţează regimul juridic de gajare a acestora.
Titlurile de valoare la purtător se gajează prin remiterea lor în posesiunea creditorului
gajist, întocmindu-se, de regulă, un înscris. Cele la ordin se gajează prin andosare (gir),
perfectată conform legii, şi remiterea titlului creditorului gajist. Gajarea titlurilor de
valoare nominative se înregistrează în registrul deţinătorilor titlurilor de valoare, iar
creditorului gajist i se transmite documentul corespunzător, dacă titlul este materializat.
Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr. 199/1998, sancţionează neînregistrarea
cu nulitatea contractului de gaj a titlurilor de valoare nominative. Considerăm că,
neînregistrarea nu trebuie să atragă nulitatea contractului, deoarece ea nu este de stat.
Nici Codul civil nu sancţionează cu nulitate neînregistarea de stat. Înregistrarea gajului
valorilor mobiliare nominative are efect constitutiv şi creează publicitatea gajului.
Gajarea drepturilor patrimoniale are particularităţi privind modul de exercitare a
dreptului de gaj. Nici Codul civil şi nici Legea nr.449/2001 nu stabileşte reguli speciale
de exercitare a dreptului de gaj în cazul gajării drepturilor patrimoniale, ceea ce
înseamnă că se aplică regulile generale privind urmărirea bunurilor mobile (art. 491,
C.civ., Legea nr. 449/2001 alin. 1, art. 75, alin. 1). Considerăm că, nu este raţional să se
recurgă de fiecare dată la aceste măsuri. Se impune un mecanism nou conţinutul căruia
îl expunem la compartimentul recomandări.
Întreprinderea ca complex patrimonial este un bun deosebit, care constă dintr-un

11
ansamblu de bunuri, mobile (corporale sau incorporale) sau imobile, distinct de alte
bunuri ce aparţin aceleiaşi persoane, afectat activităţi comerciale. Acest complex
patrimonial unic nu reprezintă un ansamblu de lucruri separate, ci un bun complex
neconsumptibil, destinat unui proces unic de activitate. Conform Codului civil al
Republicii Moldova, întreprinderea ca complex patrimonial unic este bun mobil, spre
deosebire de legislaţia altor state, de exemplu, a Federaţiei Ruse, conform căreia, prin
lege, întreprinderea este bun imobil. Însă aceasta nu se explică prin faptul că are în
componenţa sa bunuri imobile.
Problema practică apare în legătură cu înregistrarea gajului asupra întreprinderii ca
complex patrimonial unic. Conform art. 470, C.civ., înregistrarea gajului de
întreprinzător se efectuează de către notarul în a cărui rază teritorială se află
întreprinderea. Această soluţie prezintă inconveniente legate de limitarea competenţei
generale atribuite notarului la înregistrarea gajului şi mai ales de confuzia legată de
registrul în care urmează a fi înscris gajul întreprinderii. Gajul întreprinderii nu poate fi
înregistrat în registrul actelor notariale, ţinut de notar, deoarece nu este un simplu act
notarial. Soluţia este dată de Legea nr.449/2001, conform căreia gajul de întreprinzător
se înscrie în toate registrele în care se ţine evidenţa bunurilor din care se compune
obiectul gajului. Dacă în componenţa gajului de întreprinzător sunt bunuri supuse
înregistrării în diferite registre, gajul urmează să fie înscris în fiecare registru.
În § 3 se analizează gajul legal, care apare în baza temeiurilor expres prevăzute în
lege, fără încheierea contractului de gaj. Lege indică expres care creanţe sunt garantate
prin gaj, iar în unele cazuri şi bunurile asupra cărora se constituie gajul legal. Specific
pentru gajul legal este că el nu apare automat, în baza legii, doar datorită faptului că sunt
întrunite temeiurile legale. Pentru constituire, gajul trebuie să fie înregistrat în modul
stabilit de lege ori creditorul gajist să posede bunul gajat.
Gajul legal se constituie cu sau fără deposedare. În al doilea caz, creditorul trebuie
să-l înregistreze. Gajul legal nu este superior gajului convenţional, aplicându-i-se
normele similare gajului convenţional, dacă aceasta nu contravine esenţei lui.
Analiza temeiurilor de apariţie a gajului legal se conţine la pct. 3.2. – 3.4. Gajul
legal apărut din creanţele statului pentru sumele datorate conform legislaţiei fiscale.

12
Acest gaj apare în urma modificării termenilor de stingere a obligaţiei fiscale prin
amînarea sau eşalonarea plăţilor fiscale (art. 180, C. fisc.). Subiecţii participanţi la
constituirea gajului se deosebesc de cei care participă la constituirea gajul obişnuit.
Creditorul gajist este statul, reprezentat de către organele fiscale, care au competenţa de
a încasa impozitele, taxele şi/sau amenzile. Debitorul gajist este contribuabilul cu care
se încheie contractul de amînare sau eşalonare, calitatea căruia coincide mereu cu cea a
debitorului principal. Obiect al gajului legal sunt bunurile contribuabilului, care nu sunt
gajate în favoarea altor creditori, dacă contractul de gaj respectiv nu prevede altfel.
Rezultă că o terţă persoană nu poate garanta pentru contribuabil.
În baza acestui temei, gajul legal este fără deposedarea debitorului gajist, care
posedă şi foloseşte bunul gajat. Creditorul gajsti are dreptul de preferinţă şi de urmărire
a bunul gajat, dacă înregistrează dreptul de gaj în registrele respective. Pentru aceasta
organul fiscal întocmeşte cererea de înregistrare în care se indică bunurile pe care
creditorul intenţionează să le valorifice, temeiul creanţei şi mărimea ei.
Gajul legal apărut din creanţele rezultate dintr-o hotărîre judecătorească.
Creditorul în favoarea căruia a fost emisă o hotărîre judecătorească poate obţine gajul
legal prin înregistrarea unui aviz la registrul respectiv, în dependenţă de natura bunului
asupra căruia se instituie gajul legal. În avizul de înregistrare se indică bunul gajat şi
mărimea creanţei, iar în cazul pensiei sau pensiei de întreţinere – mărimea plăţilor
periodice şi coeficientul de indexare. La aviz se anexează o copie a hotărîrii
judecătoreşti şi dovada aducerii lui la cunoştinţa debitorului. Gajul constituit asupra
bunurilor pîrîtului oferă creditorului gajist preferinţă faţă de ceilalţi creditori. Prin
aceasta se manifestă importanţa lui în contextul altor măsuri de asigurare a executării
hotărîrii.
Dreptul de gaj al arendatorului. Arendatorul are, în scopul garantării creanţelor
rezultate din contractul de arendă, dreptul de amanet asupra bunurilor aduse de arendaş
şi asupra fructelor bunului arendat (art. 918, C.civ.). Prezintă interes juridic calificarea
dreptului arendatorului asupra bunurilor aduse de arendaş şi fructelor bunului arendat ca
fiind drept de amanet. La prima vedere, pare straniu că arendatorul are dreptul de
amanet asupra bunurilor aduse de arendaşi, deoarece amanetul presupune ca bunurile

13
amanetate să fie în posesiunea arendatorului. În cazul dat, posesiunea nu este exercitată
de către arendator. Relaţiile de arendă presupun că terenul trece în posesiunea şi
folosinţa arendaşului, iar fructele bunului sunt culese de arendaş şi întră legal în
posesiunea lui. Urmează de explicat cum asupra fructelor aflate în posesiunea
arendaşului, arendatorul are dreptul de amanet. În cazul dat, prin construcţia juridică din
art. 304, C.civ., care reglementează posesiunea mijlocită şi nemijlocită, arendatorul
exercită posesiunea asupra bunurilor aduse pe teren de către arendaş prin intermediul
ultimului. Astfel, arendaşul este posesor nemijlocit, iar arendatorul este posesor mijlocit.
El exercită posesiunea prin intermediul arendaşului. Recunoaşterea calităţii de posesor
nemijlocit arendaşului şi posesor mijlocit arendatorului le dă posibilitate să beneficieze
de protecţia juridică acordată de instituţia posesiunii ca stare de fapt.
Dreptul de gaj al antreprenorului (art. 952, C.civ.) asupra bunului produs sau
îmbunătăţit operează dacă bunul este produs din materialul clientului. Dacă bunul este
produs din materialul antreprenorului, el nu are dreptul de gaj asupra lui.
Dreptul de gaj al magazinerului (art. 1128, C.civ.) se constituie asupra bunului
înmagazinat pentru costurile de magazinaj şi există atît timp cît acesta este în
posesiunea lui. Dreptul de gaj al magazinerului este cu deposedare (amanet) şi nu
încetează prin schimbarea proprietarilor mărfurilor înmagazinate.
Dreptul de gaj al transportatorului. Pentru garantarea creanţelor rezultate din
contractul de transport al mărfurilor pe calea ferată, transportatorul are dreptul de gaj
asupra mărfurilor transportate (art. 13 Codul transportului feroviar). Transportatorul este
creditor gajsit atît timp cît mărfurile se află în posesiune. Pierderea posesiunii are ca
efect stingerea dreptului de gaj.
În scopul garantării executării creanţelor rezultate din contractul de transport
maritim (art. 166, Codul navigaţiei maritime comerciale), transportatorul are dreptul de
a da în gaj mărfurile transportate (art. 167 din codul sus-numit). Redacţia art. 167 este
inexactă. Transportatorul nu este în drept să dea în gaj mărfurile transportate, deoarece
nu are dreptul de dispoziţie asupra lor. Norma dată trebuie interpretată în sensul că
transportatorul are dreptul de gaj asupra mărfurilor transportate.
Dreptul de gaj al obligatarilor societăţii pe acţiuni. Societatea pe acţiuni este în

14
drept să plaseze numai obligaţiuni asigurate prin gajarea bunurilor proprii sau prin
fidejusiune (Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134/1997, art. 16 alin.6). Deşi
acest articol prevede că societatea pe acţiuni este în drept să plaseze obligaţiuni
asigurate, utilizarea ulterioară a sintagmei „numai” denotă că este vorba despre obligaţia
societăţii pe acţiuni de a garanta emisiunea obligaţiunilor cu gajarea bunurilor sale sau
prin fidejusiune. Considerăm că, este vorba despre constituirea unor garanţii legale.
Astfel, cînd societatea pe acţiuni asigură plasarea obligaţiunile prin gaj, se constituie
gajul legal fără deposedarea debitorului gajist. Din redacţia normei rezultă că, la
plasarea obligaţiunilor nu se admite garantarea lor prin gajul constituit de către
persoanele terţe. Emitentul trebuie să garanteze obligaţiunile prin gajarea exclusivă a
bunurilor proprii.
Procedura de gajare a bunurilor emitentului este reglementează de Instrucţiunea
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare cu privire la emiterea şi înregistrarea de stat a
obligaţiilor corporative nr.72/1 din 27 noiembrie 1997. Potrivit pct. 6.1. din
Instrucţiunea nr.72/1, emitentul garantează emisiunea prin gajarea bunurilor sale în baza
contractului de gaj semnat cu reprezentantul împuternicit al participantului profesionist
la piaţa valorilor mobiliare, numit unterwriter. Societatea emitentă este debitor gajist, iar
unterwriter-ul este creditor gajist pe toată perioada subscrierii şi circulaţiei
obligaţiunilor (pct.6.3. din Instrucţiunea nr.72/1). Considerăm că unterwriter-ul nu poate
fi creditor gajist, deoarece aceasta contravine art. 16 alin.6 din Legea nr. 1134/1997,
conform căruia obligatarii dobîndesc dreptul de gaj şi art. 456, C.civ., conform căruia
calitatea de creditor gajist o deţine persoana a cărei creanţe sunt garantate prin gaj, adică
obligatarii. În baza art.3 Legea nr.199/1998, unterwriter-ul este numai un mediator,
intermediar, la emisiunea de obligaţiuni şi are scopul de a promova oferta publică
primară şi plasarea obligaţiunilor emitentului. Din Instrucţiunea nr.72/1 nu rezultă dacă,
după plasarea obligaţiunilor, unterwriter-ul are obligaţii faţă de obligatari sau drepturi
faţă de emitent. Constatăm că în legislaţie lipseşte mecanismul de constituire a dreptului
de gaj al obligatarilor asupra bunurilor emitentului şi îl propunem la capitolul
recomandări.
Capitolul III, „Efectele gajului. Exercitarea dreptului de gaj şi stingerea

15
gajului” este structurat în cinci paragrafe. În § 1 se analizează efectele gajului faţă de
părţi şi faţă de terţi. Creditorul gajist şi debitorul gajist, dobîndesc drepturi şi îşi asumă
obligaţii, care diferă după tipul gajului. Însă dreptul de urmărire şi preferinţă al
creditorului gajist predomină în ambele tipuri ale gajului. Efectele gajului faţă de terţi
contau în faptul că dacă ei dobîndesc bunul gajat, creditorul gajist este în drept să-l
urmărească. Numai în cazurile prevăzute de lege, acest drept al creditorului gajist este
paralizat. Este vorba despre situaţia cînd creditorul gajsit a autorizat înstrăinarea bunului
gajat liber de gaj.
Dacă debitorul nu executată obligaţia garantată, creditorul gajist exercită dreptul de
gaj, fiind înzestrat cu drepturile: de a vinde bunul gajat prin negocieri directe, tender sau
licitaţie publică, de a-l lua în posesiune cu scopul administrării lui ori vinderea lui sub
controlul instanţei de judecată. Acestea sunt analizate la §2, §3 şi §4.
Analizând practica judiciară, s-a constatat că instanţele de judecată atribuie cererii
creditorului gajist privind deposedarea debitorului gajist un caracter nepatrimonial, iar
cererea de eliberare a ordonanţei se taxează ca cerere nepatrimonială. Argumentul este
că prin transmiterea bunului gajat în posesiunea creditorului gajist, ultimul nu
dobândeşte nici un drept patrimonial asupra lui. El are doar dreptul de a înstrăina bunul,
acţionând în numele proprietarului. Considerăm că, creditorul gajist nu dobândeşte nici
un drept patrimonial la transmiterea posesiunii asupra bunului gajat. Or, el îşi valorifică
dreptul de gaj existent, care este incontestabil drept patrimonial. Posibilitatea de a
dobândi posesiunea asupra bunului gajat pentru înstrăinarea sau administrarea lui, sunt
efectele inerente ale dreptului de gaj. Prin urmare, cererea de deposedare a debitorului
gajist de bunul gajat are caracter patrimonial. La depunerea ei trebuie să se încaseze
taxa conform cuantumului stabilit pentru cererile patrimoniale.
În § 5 sunt analizate temeiurile de stingere a dreptului de gaj şi efectele stingerii
lui, care sunt sistematizate într-o anumită consecutivitate în dependenţă de ordinea în
care sunt prevăzute în Codul civil şi Legea nr. 449/2001.

III. SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

Concluziile fundamentale ale tezei şi recomandările. În rezultatul cercetării s-a

16
ajuns la concluzia că reglementările legale cu privire la gaj au cunoscut o îndelungată şi
permanentă evoluţie, determinată de dezvoltarea relaţiilor economice şi includerea în
circuitul civil a diferitor categorii de bunuri.
Aportul autorului la realizarea investigaţiilor să dezvăluie prin propunerile de
lege ferenda înaintate pentru perfecţionarea legislaţiei. Astfel, se recomandă:
1. de a sistematiza în Codul civil normele ce reglementează gajul. Deoarece
propunem utilizarea termenului de „gaj” pentru grevarea bunurilor mobile, iar cel de
„ipotecă” pentru celor imobile, propunem ca Capitolul V din acest cod să se întituleze
„Gajul şi ipoteca”, iar reglementările legale să fie structurate în: a) Secţiunea a I-a –
„Dispoziţii generale gajului şi ipotecii”, care să reglementeze: noţiuni generale, gajul şi
ipoteca convenţională, gajul şi ipoteca legală, efectele gajului şi ipotecii, exercitarea
dreptului de gaj şi ipotecă, stingerea gajului şi ipotecii; b) Secţiunea a II-a –
„Particularităţi cu privire la gaj”, care va reglementa particularităţile gajului fără
deposedare şi a amanetului; c) Secţiunea a III-a - „Particularităţile ipotecii”.
2. de a utiliza termenul de „gaj” la grevarea bunurilor mobile, iar cel de „ipotecă”
la cele imobile;
3. de a defini gajului în felul următor: „Gajul este un drept real accesoriu care
grevează un bun mobil şi conferă creditorului gajist dreptul de a fi satisfăcut cu
preferinţă faţă de ceilalţi creditori din valoarea acestuia în cazul în care debitorul nu
execută sau execută necorespunzător obligaţia garantată”.
4. de a exclude din art. 455, C.civ. denumirea de gaj înregistrat, rămînînd doar cea
de gaj fără deposedare, deoarece criteriul de tipizare a gajului este deposedarea sau ne
deposedarea debitorului gajist de bunul gajat. În dependenţă de aceasta se stabilesc
cerinţe de procedură;
5. de a modifica art. 455, C. civ., prin excluderea alin. (3), care este în contradicţie
cu art. 470, C. civ.;
6. de a modifica Registrul gajului, astfel încât să fie posibilă înscrierea co-
creditorilor gajişti, între care nu există grad de prioritate. La moment aceasta nu este
posibil, din punt de vedere tehnic. Includerea unei rubrici suplimentare pentru „co-
creditorii gajişti”, ar soluţiona problema dată;

17
 7. de a exclude din pct. 5 al Regulamentului privind înregistrarea contractului de
gaj a drepturilor de proprietate industrială, obligativitatea anexării la cerere a extrasului
din contractul de gaj, autentificat notarial;
8. de a exclude din pct. 4.6. Regulamentul 4/4 privind gajul valorilor mobiliare
corporative, cerinţa de a bloca valorile mobiliare pe contul debitorului gajist în registrul
deţinătorilor lor şi includerea restricţiei la înstrăinarea valorilor mobiliare. Ea constituie
o piedică în circuitul civil al valorilor mobiliare şi face neatractiv gajul ca mijloc de
garantare. Cerinţa nu se justifică nici din punct de vedere juridic, deoarece schimbarea
proprietarului bunului gajat nu duce la stingerea gajului, iar creditorul gajist este în
drept să-şi exercite dreptul de gaj, indiferent de faptul cine-l deţine;
9. de a exclude din alin. 5 al art. 457, C.civ., cerinţa că bunurile mobile proprietate
comună în devălmăşie se gajează cu acordul celuilalt coproprietar devălmaş;
10. de a modifica alin. 2 al art. 456, C.civ. în următoarea redacţie: Debitorul gajist
este persoană care are dreptul să înstrăineze bunul. Astfel, atît proprietarul, cît şi
persoanele fizice şi juridice care au dreptul de a înstrăina, pot fi în calitate de debitor
gajist;
11. de a modifica art. 459, C. civ. astfel încît acesta să reglementeze doar gajarea
mărfurilor în circulaţie nu şi a celor în proces de prelucrare. Aceasta se explică prin
faptul că în cazul înstrăinării bunurilor gajate sub forma mărfurilor aflate în circulaţie
dreptul de gaj nu urmează bunul. În cazul gajării bunurilor în proces de prelucrare,
bunului prelucrat poate fi urmărit de către creditorul gajist în virtutea dreptului de gaj,
deoarece el preia regimul juridic al bunului gajat ulterior transformat;
12. de a modifica alin. 5 al art. 28 din Legea privind valorile mobiliare nr.
199/1998 prin excluderea nulităţii contractului de gaj şi înlocuirea cu cel de neîncheiere
a contractului de gaj;
13. de a prevedea în Codul civil un articol care să reglementeze procedura de
exercitare de către creditorul gajist a dreptului de gaj în cazul gajării drepturilor de
creanţă: „La scadenţă creanţei garantate, creditorul gajist are dreptul de a încasa
creanţa, iar debitorul nu poate efectua plata decât lui. Încasarea creanţei pecuniare are
loc doar în măsura în care este necesară pentru satisfacerea pretenţiilor creditorului

18
gajist. Dacă creanţa constă în transmiterea unui bun, creditorul gajist are dreptul să
valorifice bunul respectiv”. Aceasta va înlăturarea inconvenientele exercitării dreptului
de gaj asupra creanţei gajate;
14. de a modifica art. 952, C.civ. prin excluderea cuvintelor „de retenţie”. Este
suficient a prevedea că antreprenorul are dreptul de gaj asupra bunului produs sau
îmbunătăţit, care conferă creditorul gajist dreptul de: retenţie, urmărire şi preferinţă;
15. de a prevedea la art. 952, C.civ. că: „Dacă antreprenorul produce bunul din
materialul său, dreptul de gaj asupra bunului produs sau îmbunătăţit nu se constituie”.
16. de a modifica denumirea art. 167, C.navig.marit.com., întitulat „Dreptul de a da
în gaj mărfurile” şi alin. 1, conform căruia transportatorul are dreptul de a da în gaj
mărfurile transportate, cu sintagma „dreptul de gaj asupra mărfurilor”;
17. de a reglementa în Instrucţiunea cu privire la emisia şi înregistrarea de stat a
obligaţiunilor corporative, aprobată prin Hot. CNVM nr.72/1 din 27 noiembrie 1997,
mecanismul de constituire a gajului obligatarilor asupra bunurilor societăţii pe acţiuni.
Astfel, societatea pe acţiuni la adoptarea deciziei de emitere a obligaţiunilor trebuie să
indice expres bunurile care vor garanta rambursarea împrumutului. Componenţa şi
valoarea bunurilor gajate trebuie confirmate de către un auditor independent, care
constată dacă bunurile gajate au lichiditatea corespunzătoare pentru garantarea
obligaţiunilor emise pentru plasare. Emitentul îşi menţine posesiunea, folosinţa şi
dispoziţia asupra bunurilor gajate, prin urmare gajul dat este unul fără deposedare şi
necesită înregistrare în registrele respective, în dependenţă de bunurile gajate. Prin
urmare, societatea pe acţiuni va efectua un demers de înregistrare a gajului care
împreună cu decizia de emitere a obligaţiunilor se prezintă de către reprezentantul
societăţii emitente pentru înregistrarea gajului la registrele respective. În urma
înregistrării gajului, emitentul obţine confirmarea de înregistrare a gajului. Specificul
constituirii acestui gaj este că societatea pe acţiuni, potenţialul debitor gajsit,
îndeplineşte nemijlocit formalităţile de constituire a gajului, spre deosebire de celelalte
temeiuri de constituire a gajului legal, în care creditorul gajsit este cel care le
îndeplineşte;
18. de a expune alin. 3 art. 477, C.civ. şi alin. 3 art. 52 din Legea nr.449/2001 într-o

19
nouă redacţie: „Debitorul gajist are dreptul să dispună cu titlu oneros sau gratuit de
bunul gajat, dacă contractul de gaj nu prevede altfel”;
19. de a exclude din Codul penal al Republicii Moldova, art. 251, pedeapsa penală
pentru înstrăinarea bunurilor gajate. Existenţa unei asemenea interdicţii de înstrăinare a
bunului gajat, însoţită de sancţiunea penală, constituie un impediment grav pentru
circuitul civil al bunurilor.

20
 Tematica tezei este reflectată în următoarele publicaţii:

1. TABUNCIC, TATIANA. Unele particularităţi ce ţin de natura juridică a

gajului bunurilor mobile // Revista Naţională de Drept. – 2003. – Nr.12. – p. 38.
2. TABUNCIC, TATIANA. Regimul juridic specific al banilor ca obiect al
gajului // Revista Naţională de Drept. – 2004. – Nr.1. – p. 44.
3. TABUNCIC, TATIANA. Particularităţile gajării mărfurilor aflate în
circulaţie // Revista Naţională de Drept. – 2004. – Nr.2. – p. 36.
4. TABUNCIC, TATIANA. Dreptul vecinătăţii. Conferinţa corpului didactico-
ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000-2002” 30 septembrie – 6
octombrie 2003. Ştiinţe umanistice. Chişinău, 2003.
5. TABUNCIC, TATIANA. Aspecte generale privind reglementarea gajului legal
// Revista Naţională de Drept. – 2004. – Nr.10. – p. 45.
6. TABUNCIC, TATIANA. Aspecte generale privind noţiunea şi caracterele
juridice ale contractului de gaj // Revista Naţională de Drept. – 2005. – Nr.7. – p. 49.

21
 SUMMARY
Tatiana Tabuncic. The Doctor Degree Thesis on
„Pledge as a way of guaranty of the obligations performing”

Key words:
Pledge, good of the pledge, pledge creditor, pledge debitor, pawn, pawnshop,
pledge with deprivation, pledge contract, legal pledge, registration of the pledge, next
pledge, guaranteed claim, register of movable goods, priority rank, performing of the
priority rank, freewill ness transferring, forced transferring, selling of the pledge good,
termination of the pledge.
The study of the topic „Pledge as a way of guaranty of the obligations performing”
has as a main goal to research the settling of the immovable goods pledge according to
the legislation in force of the Republic of Moldova. specific of this thesis is that for the
first time it is analyzed the pledge apart from the mortage, both being analyzed as two
real distinct guaranties, even if sometimes there are applied the same legal norms. In
order to research all the aspects of pledging of the good the work was divided in three
paragraphs.
First chapter define the pledge as real guaranty of immovable goods, its legal
features, types of the pledge (with or without deprivation). Special importance has the
subject concern the legal nature of the pledge, which in the literature of specialty it is
consider one of the most disputable. Analyzing of the doctrine and the legislation in
force give the possybility to the author to has the opinion that pledge is a real right.
Second chapter analyze the grounds for acquisition of the pledge. The contract is
one of the principale ground for acquisition of the pledge. In this context are analyzed
the fund and from condition of this. The acquisition of the pledge in law base it is not so
spread. However the legislation in force sette the grounds foracquiring of legal pledge, a
detailed analyze of which it is present in this work. A specific place in the second
chapter is analyzing of the pledge one of the most importantmovable goods.
Third chapter analyze the effects of the pledge. This material is previewed in
following aspects: a) effects of the pledge between the parties; b) effects of the pledge

22
concern the third parties; c) exercising of the pledge right; and d) grounds for
termination of the pledge.
The pledges conventional or legal, with or without deprivation, create for the
pledge creditor and pledge debitor the rights and duties. Pledge, as a real right, create
legal effects and for the third parties. They support the consequences of the acquiring of
the pledge good by the pledge creditor.
In case of no performing of the guaranteed duty, the pledge creditor exercise his
pledge rights trough: getting of the good in possession having the goal to administrate,
selling of the good being controlled by the judiciary instance. All these procedure
constitute the object of research, being in the same time reflected the judiciary practice.

23
 РЕЗЮМЕ
Татьяна Табунчик. Докторская диссертация на тему
«Залог как способ обеспечения исполнения обязательств»
Ключевые слова:
Залог, предмет залога, залогодержатель, залогодатель, залог без владения,
заклад, ломбард, договор о залоге, залог в силу закона, регистрация залога,
последующий залог, обеспеченное требование, степени очередности,
осуществление залоговых прав, добровольная передача, принудительная
передача, продажа заложенного имущества, прекращение залогового права.
В работе исследуются наиболее важные юридические и теоретические
аспекты залога. Предметом исследования является правовое регулирование
обеспечения исполнения обязательств залогом движимого имущества в
соответствии с законодательством Республики Молдова. Новизна данной работы
состоит в том, что в первые в национальной теории, залог анализируется отдельно
от ипотеки. Оба способа рассматриваются как отдельные вещные способа
обеспечения обязательств, несмотря на то, что они порой имеют одинаковое
правовое регулирование. Работа состоит из трех глав. В первой главе определенно
понятие залога движимого имущества, юридические признаки, виды залога (с
лишением владения и без лишения владения). Особое внимание привлекает
вопрос о правовой природе залога, который в юридической литературе трактуется
неоднозначно и считается одним из самых спорных вопросов. Исследуя
теоретические источники и действующее законодательство, позволило автору
присоединится к мнению тех исследователей, которые считают, что залог
является вещное право.
Во второй главе рассматриваются основания возникновения залога. Детально
исследуются существенные условия и форма договора залога. Залог возникает и в
силу закона. Исследуются существующие, на данный момент, основания
возникновения залога на основе закона. Во втором параграфе исследуется
особенности залога некоторых движимых вещей (товаров, находящихся в обороте
и в процессе переработки, ценных бумаг, имущественных прав, предприятия как

24
имущественного комплекса).
В третей главе рассматриваются правовые последствия залога: a) права и
обязанности сторон, b) участие третьих лиц в залоговых отношениях, c)
осуществление залоговых прав и d) основания прекращения залога.
Залог, независимо от основания возникновения и от вида, порождает для
залогодержателя и залогодателя права и обязанности, исследуемые в данной
главе. Анализируются основания осуществления залогового право и
удовлетворения требований залогодержателя из стоимости заложенного
имущества.

25
 TABUNCIC Tatiana

GAJUL CA MIJLOC DE GARANTARE

A EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR

Specialitatea: 12.00.03 - Drept privat (drept civil)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

Comanda: N
Bun de tipar: 16.02.2006
Format:
Coli de tipar: 1,0
Tiraj: 50 ex.

26