DE LA GUTENBERG LA INTERNET.

CUPRINS
Capitolul 1. Premisele tehnologice ale evoluţiei cărţii
1.1. O scurtă istorie a scrisului şi a cărţii.....................................................15
1.2. Evoluţia accelerată a tehnologiei..........................................................32
Capitolul 2. De la tablete de lut la memoria-hârtie a umanităţii
2.1. Înveşnicirea prin scris...........................................................................48
2.2. Monumentalizarea scrisului..................................................................57
Capitolul 3. Împotriva morilor de vânt
3.1. Sublima nebunie a lui Don Quijote.....................................................65
3.2. Destinul doamnei Bovary.....................................................................80
Capitolul 4. Mitul cărţii totale
4.1 Originile şi evoluţia mitului cărţii totale...............................................99
4.2. Cartea ca univers................................................................................110
4.3. Biblioteca, univers şi simbol al cunoaşterii absolute..........................120
Capitolul 5. Cartea şi cenzura
5.1. Cărţile şi flăcările...............................................................................137
5.2. Cărţile şi represiunea..........................................................................153
Capitolul 6. Alte valenţe ale reflectării literare a cărţii
6.1. Decadenţă şi estetism.........................................................................165
6.2.Filosofie şi cochetărie..........................................................................176
6.3. Spiritualitate şi materialism................................................................186
6.4.Anii luminoşi ai lui Abelard................................................................196
Capitolul 7. Computerul, internetul şi literatura
7.1. O scurtă istorie ...................................................................................206
7.2. Era informaţiei şi literatura canonică................................................217
Concluzii...............................................................................................................227
Bibliografie..........................................................................................................237
3
DE LA GUTENBERG LA INTERNET.
ISTORIA SCRISULUI ŞI CARTEA CA OBIECT
DE REFLECTARE LITERARĂ
- Rezumatul tezei de doctorat -
După cum se precizează în paginile Argumentului, teza de doctorat De la
Gutenberg la internet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literară
intenţionează să investigheze modul în care cartea a devenit un motiv literar sau un
declanşator de ficţiune şi felul în care acest motiv este folosit în unele dintre cele
mai reprezentative capodopere ale literaturii universale. Acest demers are ca scop
desluşirea direcţiei în care se va tranşa disputa dintre carte şi noile medii de
comunicare apărute în secolul douăzeci, al căror vârf de lance este reprezentat de
către internet, medii care, în opinia multor analişti sociali, culturali sau massmedia,
susţinuţi chiar de numeroase voci aparţinând peisajului criticii literare, pot
schimba radical felul în care cultura umană este transmisă din generaţie în
generaţie, existând posibilitatea, conform celor mai alarmiste dintre previziuni, ca
vehiculul care s-a impus odată cu inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg
în zorii Renaşterii europene - cartea - să devină un obiect depăşit, o realizare
tehnologică ameninţată cu dispariţia de către noile invenţii.
Titlul lucrării face referire la cele două repere principale care vor defini
cercetarea, şi anume inventarea tiparului de către meşteşugarul german Johannes
Gutenberg, momentul de cotitură în istoria culturală a umanităţii care a precipitat
apariţia epocii moderne, şi constituirea în ultimele două decenii ale secolului
douăzeci a reţelei internaţionale de calculatoare denumită Internet, pas care în
opinia multor analişti culturali reprezintă o schimbare de paradigmă la fel de
însemnată ca cea provocată de tehnologia introdusă de tipograful din Mainz.
Subtitlul circumscrie obiectul investigaţiei, care este reprezentat de căutarea
prezenţei cărţii în literatura universală (reflectarea literară), pentru ca această
prezenţă să fie folosită ca un indicator al rolului cultural al acesteia, în contextul
mai larg al istoriei scrisului, care oferă o perspectivă de ansamblu asupra
schimbărilor culturale ce au avut loc deja în istoria umanităţii şi poate oferi indicii
preţioase asupra acelora care se prefigurează în lumea contemporană.
Din titlu se desprind şi cele mai importante concepte operaţionale ale
lucrării: galaxia Gutenberg, internet, reflectare literară, capodoperă, computer,
metaforă, simbol, ale căror sensuri vor fi aprofundate în cele opt capitole ale tezei.
Alegerea temei este motivată de un interes personal, stârnit odată cu
identificarea prezenţei cărţii în multe dintre capodoperele literaturii universale
după apariţia şi implementarea pe scară largă a tiparului cu caractere mobile
în secolul al cincisprezecelea, dublat de observarea lipsei unei abordări venite din
domeniul cercetării literare a controversei apărută pe scena culturală mondială în
ultimii ani privind soarta cărţii într-o lume asaltată de proliferarea accelerată a unor
noi mijloace de comunicare, precum computerul şi internetul.
4
Actualitatea temei este legată de contextul social cultural actual şi de
dezbaterile pe care acesta le-a stârnit în cercurile literare internaţionale privind
posibila înlocuire a cărţii cu noile mijloace computerizate de transmitere a
informaţiei.
Ipoteza investigaţiei porneşte de la premisa că literatura reprezintă un
mediu care oglindeşte fidel schimbările culturale, putând fi folosită ca tărâm de
cercetare în ceea ce priveşte destinul cărţii la început de mileniu trei.
Originalitatea lucrării se conturează prin abordarea rolului cărţii pentru
cultura umană şi a destinului acesteia din perspectiva analizei literare. Aceste
probleme au fost şi sunt abordate din diferite perspective, începând de la cele
istorice şi sociologice şi terminând cu cele filosofice, lipsind însă o apropiere de
temă din direcţia literaturii comparate.
Aria de cercetare este legată de obiectivele tezei de doctorat De la
Gutenberg la internet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literară.
Lucrarea îşi propune să demonstreze că după inventarea tiparului şi pătrunderea
cărţii în conştiinţa publicului european şi apoi a celui de pe alte continente, aceasta
se regăseşte la loc de cinste în paginile de ficţiune create de unii dintre cei mai
valoroşi scriitori, prezenţa sa în câteva dintre capodoperele literaturii universale
legitimând-o în ochii consumatorului de literatură ca cel mai important vehicul de
transmitere a culturii şi fiind în acelaşi timp cea mai vie dovadă pentru rolul de
necontestat pe care l-a avut în conştiinţa colectivă a ultimelor cinci veacuri, pentru
că literatura este fără îndoială una dintre oglinzile care reflectă cu cea mai mare
fidelitate această conştiinţă. Cei care îşi pun întrebări în legătură cu gradul în care
cartea mai este prezentă în conştiinţa maselor în ultimele cinci decenii, marcate de
invazia altor mijloace de comunicare în masă, pot căuta răspunsuri legate de
prezenţa cărţii în literatură în secolele următoare apariţiei tiparului, în care se poate
vorbi despre carte în forma pe care o cunoaştem în prezent, şi în ultimele decenii,
care coincid cu perioada de dezvoltare a computerului şi internetului.
Această teză de doctorat intenţionează să analizeze prezenţa cărţii în unele
dintre cele mai reprezentative capodopere ale literaturii lumii, perioada avută în
vedere fiind cea care se întinde de la Renaştere, momentul în care poate fi datată
invenţia tiparului modern de către Johannes Gutenberg, invenţie ce reprezintă şi
certificatul de naştere al cărţii în accepţiunea modernă a termenului, până în
prezent, momentul care marchează, în opinia multor cercetători, un punct de
cotitură în istoria cărţii. Teza are în vedere opere în proză (romane sau nuvele) ale
unor scriitori reprezentativi ale literaturii europene şi americane, a căror arhitectură
este organizată în jurul unei cărţi citite de personaje sau care fac referire la carte în
mod direct, folosind-o ca simbol sau metaforă centrală a naraţiunii, luându-se în
considerare şi câteva opere poetice, acolo unde cercetarea necesită acest lucru.
Prezenţa cărţii în toate aceste lucrări demonstrează că literatura, încă din zorii
perioadei sale moderne, arată o preocupare pentru carte, reflectând-o în unele din
operele sale reprezentative, preocupare care poate face lumină în disputa modernă
privind cursul pe care îl poate lua istoria cărţii. Lucrarea nu îşi propune o tratare
5
exhaustivă a temei, ci abordarea unui eşantion reprezentativ de opere care să
permită demonstrarea dincolo de orice dubiu a ideii centrale a tezei.
Metoda principală folosită în cercetare este cea comparatistă, aceasta fiind
cea mai potrivită demersului căutării unor similarităţi menite să evidenţieze
prezenţa cărţii în operele analizate. Resursele bibliografice reflectă preocuparea
pentru o documentare cât mai minuţioasă, fiind consultate, pe lângă operele
beletristice propriu-zise, lucrări de specialitate sau interdisciplinare, dicţionare,
articole, sau pagini web relevante pentru direcţia investigaţiei, aparţinând atât
spaţiului cultural românesc, cât şi celui internaţional. Lipsa din acest peisaj
bibliografic a unei abordări similare cu cea a acestei teze este de natură să
încurajeze cercetarea.
Structura lucrării a fost concepută în mod necesar în două părţi: una
teoretică şi una de cercetare literară. Datorită faptului că disputa actuală privind
soarta culturală a cărţii se duce între specialişti aparţinând unor domenii diferite ale
cunoaşterii şi creativităţii umane, precum literatura, istoria, antropologia, sau
tehnologia informaţiei, partea teoretică a tezei trebuie să ţină cont de direcţiile
lansate de aceste discipline, analizând temeiul posibilităţii dispariţiei cărţii din
punct de vedere ştiinţific prin apelarea la teoriile de ultimă oră din aria evoluţiei
tehnologiei.
Partea de cercetare reprezintă interpretarea şi analiza inedită a
capodoperelor literaturii universale a ultimelor cinci secole din perspectiva
prezenţei cărţii şi a noilor tehnologii de comunicare în paginile acestora, pentru a
se putea trage o concluzie privind rezultatul înfruntării dintre ele, ce constituie
subiectul unor aprinse dezbateri contemporane. Selecţia romanelor, nuvelelor sau a
operelor în versuri este operată ţinându-se cont de dezideratul ca, dacă este posibil,
toate să constituie capodopere incontestabile ale literaturii universale, acest criteriu
uşurând analizarea rolului cărţii, şi apoi al computerului, în cultura mondială.
Organizarea pe capitole ţine în primul rând cont de anumite afinităţi intrinseci ale
operelor analizate, dintre care cea mai importantă este reflectarea literară a cărţii în
paginile acestora, luându-se în considerare şi criteriul cronologic, acolo unde este
posibil şi cercetarea o cere. Primul capitol reprezintă fundamentul teoretic al
celorlalte şase, oferind o examinare ştiinţifică a temei. Al doilea capitol şi ultimul,
cel cu numărul şapte, le încadrează pe cele patru care alcătuiesc „miezul” lucrării
între reperele sugerate de titlul tezei: istoria scrisului, ce culminează cu invenţia lui
Gutenberg, şi perioada modernă caracterizată de proliferarea noilor mijloace de
comunicare „rivale” cărţii, a cărui vârf de lance este internetul. Capitolele
delimitate de aceste borne urmăresc conturarea importanţei culturale a cărţii, de la
intrarea acesteia în paginile primei capodopere a literaturii moderne, la crearea
unui adevărat mit al cărţii, ce reprezintă catalizatorul unor capodopere atât în mod
direct cât şi datorită cenzurii provocate de prea marea sa anvergură, având ecouri
care reverberează în lumea literară până la sfârşitul secolului douăzeci.
În primul capitol al tezei, intitulat Premisele tehnologice ale evoluţiei cărţii,
s-a urmărit probarea din punct de vedere ştiinţific a temeiniciei afirmaţiei rostite
din ce în ce mai des în ultimele decenii de către voci din toate domeniile vieţii
6
culturale, conform căreia cartea ar putea să dispară de pe scena culturală din cauza
proliferării altor mijloace de comunicare mai bine adaptate la cerinţele societăţii
moderne şi la ritmul din ce în ce mai rapid în care se desfăşoară existenţa cotidiană
a populaţiei lumii la început de mileniu trei.
Ca orice tehnologie, scrisul începe să se dezvolte de la o fază rudimentară
către forme din ce în ce mai eficiente. De-a lungul evoluţiei sale, el a trecut prin
trei mari stadii de dezvoltare: scrierea sintetică (ideografică), scrierea analitică (de
cuvinte) şi scrierea fonetică (alfabetică). La fel ca scrisul, şi suporturile sale grafice
cunosc o evoluţie cronologică de-a lungul epocilor istorice, trecându-se de-a lungul
veacurilor de la inscripţiile de pe pietrele funerare, de pe zidurile templelor şi ale
piramidelor şi de pe diferitele monumente ale diverselor civilizaţii la papirusul
egiptean şi apoi la hârtia folosită în prezent pentru cărţile tipărite. O perspectivă de
ansamblu asupra evoluţia acestor suporturi grafice, printre care se numără şi cartea,
sugerează faptul că ciclul de viaţă al acesteia prezintă similarităţi cu cel pe care îl
urmează toate tehnologiile create de om.
Analizând acest aspect, cercetătorul american Raymond Kurzweil ajunge în
lucrarea The Age of Spiritual Machines:When Computers Exceed Human
Intelligence la concluzia că evoluţia tehnologică a ultimelor secole este una
accelerată, fapt ce ar putea avea consecinţe şi asupra ciclului de viaţă al cărţii, care
nu poate fi foarte diferit de cele şapte etape distincte specifice evoluţiei oricărei
tehnologii, demne de luat în seamă de către o investigaţie ce îşi propune să facă
lumină asupra destinului cultural al cărţii.
În prima etapă, cea precursoare, premisele noii tehnologii există şi visătorii
sau vizionarii contemplează posibila alăturare a acestor elemente pentru a crea
tehnologia. Această fază nu trebuie confundată cu cea a invenţiei, pentru că visarea
şi contemplarea nu se află pe picior de egalitate cu realizarea concretă a unui lucru,
chiar dacă ideile vizionarilor sunt consemnate sau schiţate sub formă scrisă.
Leonardo da Vinci a desenat în caietele sale schiţe convingătoare ale unor aparate
de zbor sau ale unor automobile, dar, în ciuda acestui fapt, marele vizionar italian
nu este considerat inventatorul acestora.
A doua etapă, una care se bucură de mare respect în cultura noastră, estre
invenţia, o etapă foarte scurtă, similară în ceea ce priveşte unele aspecte cu
procesul naşterii după o perioadă îndelungată de travaliu. În timpul acestei etape,
curiozitatea, determinarea şi aptitudinile ştiinţifice ale inventatorului se combină cu
ingeniozitatea sa, astfel încât acesta reuşeşte să utilizeze diferite metode de lucru
într-o manieră inedită, pentru a da naştere unei noi tehnologii.
A treia etapă este dezvoltarea tehnologiei, în cadrul căreia invenţia este
protejată de susţinătorii ei fervenţi, printre care se numără, de cele mai multe ori,
când diferite accidente biografice nu împiedică acest lucru, însuşi inventatorul.
Deseori această etapă este mai crucială pentru viitorul noii tehnologii decât
invenţia în sine şi poate presupune acte de creaţie suplimentare, care pot avea o
importanţă mai mare decât invenţia propriu-zisă. Mulţi gânditori ingenioşi au
proiectat şi construit „căruţe fără cai” meşteşugite, dar producţia în masă, inovaţia
vitală a lui Henry Ford, este cea care i-a permis automobilului să se dezvolte într-o
7
industrie înfloritoare. A patra etapă a ciclului de viaţă al unei tehnologii imaginat
de către Ray Kurzweil este reprezentată de maturitatea tehnologiei inventate.
Ajunsă în acest stadiu, deşi continuă să evolueze într-o mică măsură, tehnologia
trăieşte deja o viaţă proprie, având un rol bine definit în societate. Ea chiar poate
deveni atât de prezentă în viaţa cotidiană a societăţii, încât multor observatori li se
poate părea că va dura pentru totdeauna.
Acest lucru creează problemele interesante care apar în următoarea etapă de
dezvoltare în ciclul de viaţă al tehnologiei, etapa „pretendenţilor falşi”. În această
etapă, o nouă tehnologie ameninţă să o eclipseze pe cea veche, iar susţinătorii
entuziaşti ai acesteia îi prezic prematur o victorie asupra tehnologiei încetăţenite.
În cele din urmă, însă, deşi noua tehnologie oferă câteva beneficii de netăgăduit
faţă de cea pe care doreşte să o detroneze, la o analiză mai profundă se dovedeşte
că acesteia îi lipsesc anumite elemente fundamentale de funcţionalitate sau calitate.
Când noua tehnologie eşuează în încercarea sa de a înlocui ordinea existentă,
tradiţionaliştii tehnologici consideră acest eşec drept o dovadă că vechea
tehnologie va rezista pentru totdeauna, fiind de neînlocuit. De fapt, aceasta este
doar o victorie scurtă pentru vechea tehnologie. După o perioadă nu prea lungă, o
altă tehnologie nou apărută reuşeşte să o aducă pe cea veche în pragul dispariţiei.
În această penultimă etapă a ciclului său de viaţă, vechea tehnologie îşi
trăieşte ultimii ani într-un declin din ce în ce mai accentuat, scopul său iniţial şi
funcţionalitatea sa fiind îndeplinite de o tehnologie competitoare mai performantă
şi mai adaptată noilor cerinţe ale societăţii. În ultima etapă a ciclului său de viaţă,
care se poate întinde pe o perioadă ce poate să reprezinte între cinci şi zece
procente din întregul ciclu, tehnologia devine în cele din urmă depăşită. Acest
lucru s-a întâmplat cu trăsurile trase de cai, cu clavecinul, cu discul de vinil, cu
fonograful şi cu maşina de scris manuală.
Ajungând la concluzia că dispariţia cărţii trâmbiţată de mulţi comentatori ai
fenomenului cultural în ultimele decenii este cel puţin plauzibilă din punct de
vedere ştiinţific, cercetarea s-a îndreptat spre analizarea acestei ipoteze din
perspectiva rolului cultural al cărţii, aşa cum este el conturat prin reflectarea
literară a acesteia, pornindu-se de la premisa că literatura a constituit întotdeauna
de-a lungul timpului un indicator sensibil la schimbările survenite pe scena
culturală a lumii.
Al doilea capitol al lucrării, De la tabletele de lut la memoria-hârtie a
umanităţii, a căutat să descopere prin intermediul unor capodopere ale literaturii
universale rolul cultural al scrisului, identificarea acestuia reprezentând o dovadă
timpurie a importanţei pe care cartea o va dobândi odată cu inventarea tiparului,
concluzionându-se că odată cu apariţia primelor opere de calitate ale literaturii
universale, valoarea scrisului este confirmată prin prezenţa sa în paginile acestora.
Aplecarea literaturii asupra propriei condiţii, realizarea datoriei imense pe
care această artă o are faţă de scris şi carte, are loc încă din antichitate şi de fapt,
această tendinţă apare încă din zorii literaturii universale, ea fiind prezentă în cea
mai mare realizare a celei mai vechi culturi orientale, cea sumero-babiloniană. Este
vorba despre Epopeea lui Ghilgameş, lucrarea monumentală scrijelită în tăbliţe de
8
lut care este considerată pe bună dreptate prima capodoperă a literaturii universale
şi cel dintâi epos al omenirii. Filonul operelor literare care vor reflecta cartea după
apariţia sa istorică legată de inventarea presei cu caractere mobile în secolul al
cincisprezecelea îşi are originea în antichitate, unde pot fi identificate câteva opere
reprezentative care, înainte de apariţia cărţii, se preocupă de problema scrisului.
Prima mare realizare a literaturii lumii, redactată în una din primele forme de
expresie scrisă din istorie, care are ca temă principală dăinuirea prin creaţie,
reprezintă primul elogiu adus scrisului, pentru că, aventura tragică a regelui-erou
din Uruk plecat în căutarea nemuririi se rezolvă tocmai prin apelarea la acest
mijloc de comunicare interumană, o tehnologie nou apărută în epoca oglindită în
epopeea care îi poartă numele.
Analizându-se dintr-o perspectivă inedită Epopeea lui Ghilgameş se ajunge
la concluzia că, dacă pentru eroul epopeii, temerarul rege al Uruk-ului, singura
formă de nemurire la care poate spera este cea adusă de trăinicia zidurilor unei
cetăţi clădite cu propriile mâini, pentru autorul necunoscut al epopeii este clar că
Ghilgameş îşi va dobândi nemurirea printr-un mijloc mult mai firav la prima
vedere decât meterezele din piatră durabilă ale unui oraş fortificat - nişte perisabile
tăbliţe din lut, scrijelite cu litere cuneiforme. Având încredere în potenţialul unei
invenţii relativ nou apărute pe scena istoriei şi dând dovadă de o viziune extrem de
cuprinzătoare a viitoarei evoluţii a speţei umane, poetul anonim care a încredinţat
spre păstrare posterităţii isprăvile de vitejie ale legendarului erou babilonian ştie că
există ceva încă şi mai durabil decât construcţiile din piatră. Este vorba despre
ciudata şi noua formă de comunicare interumană care începea să se impună timid
într-o epocă în care suverană era transmiterea orală a informaţiilor din generaţie în
generaţie - scrisul.
Autorul anonim este conştient de faptul că până şi cele mai trainice ziduri
se prăbuşesc până la urmă sub acţiunea necruţătoare a timpului şi că nemurirea atât
de râvnită de către regele babilonian nu va fi dobândită de acesta prin construirea
unei cetăţi, ci prin transpunerea în scris a peripeţiilor sale. Intuiţia genială pe care
bardul necunoscut al Epopeii lui Ghilgameş a avut-o cu aproape cinci milenii în
urmă s-a verificat în timp. Zidurile Urukului, oricât de trainic construite, au ajuns
până la urmă să fie îngropate sub construcţiile altor civilizaţii, în timp ce îndârjitele
căutări ale tragicului rege babilonian au rămas vii în conştiinţa a mii de generaţii
care s-au succedat vreme de cinci mii de ani pe glob, datorită unor fragile tăbliţe de
lut care le-au înregistrat povestea. Iată aşadar, că înainte cu câteva milenii de
apariţia cărţii, scrisul joacă un rol central în prima creaţie literară majoră a lumii,
oamenii acelor timpuri intuind imensul potenţial al acestei invenţii, despre care se
poate spune că pe atunci era nou-apărută.
Cu peste două milenii de la meditaţiile autorului anonim al Epopeii lui
Ghilgameş asupra naturii perene a scrisului, literatura antichităţii oferă un alt
ilustru exemplu al felului în care ea se întoarce înspre sine, într-o manifestare a
autoreflexivităţii, meditând asupra propriei condiţii. Este vorba despre poetul latin
Horaţiu, al doilea mare scriitor, după Vergiliu, al epocii augustane, considerată
perioada de aur a literaturii latine, cel care, într-o celebră odă, intitulată după
9
primele două cuvinte ale sale, Exegi monumentum, îşi exprimă crezul conform
căruia creaţia poetică îi poate oferi individului o faimă mai durabilă peste veacuri
decât orice monument construit din cele mai rezistente materiale cunoscute oricărei
epoci. Chiar dacă ideile sale apar şi în creaţia predecesorului său Catul, cel mai
memorabil elogiu adus scrisului îi aparţine autorului Odelor, Epistolelor şi
Satirelor, care a reuşit să exprime în modul cel mai clar şi mai pregnant
miraculoasa putere a scrisului de a depăşi barierele timpului şi imensa recunoştinţă
pe care literatura o datorează acestei forme de comunicare interumană. Horaţiu a
susţinut cu tărie rolul pe care poetul trebuie să-l joace în societate, fiind conştient
că, peste veacuri, creaţiile acestuia sunt cele care vor dăinui, nu realizările efemere
ale liderilor politici.
Această convingere a lui Horaţiu, bardul latin care a elogiat puterea
miraculoasă a scrisului şi a artei de a transcende limitele temporalităţii, a creat o
tradiţie în lirica mondială care s-a perpetuat vreme de două milenii, majoritatea
poeţilor de valoare a diferitelor curente literare fiind preocupaţi de dobândirea
imortalităţii prin poezie, convinşi, la fel ca filosoful Arthur Schopenhauer, că
adevărata memorie a umanităţii nu este cea a monumentelor trufaşe din bronz, ci
cea din hârtie, aparent mai perisabilă, dar de fapt infinit mai rezistentă datorită
miracolului comunicării scrise – cartea
În secolul al şaisprezecelea francez, poetul renascentist Pierre de Ronsard,
supranumit de membrii propriei generaţii „prinţul poeţilor” oferă o adaptare
personală şi originală a poemului lui Horaţiu Exegi monumentum în oda intitulată
A sa Muse, în care juxtapune imagini ale zborului, fertilităţii, sunetului şi vegetaţiei
pentru a face o cutezătoare declaraţie de supravieţuire peste veacuri prin
intermediul artei, asemănătoare cu cea a poetului latin al cărui model îl preia.
Aproximativ în aceeaşi perioadă, William Shakespeare, dramaturgul şi poetul
englez care la patru secole după ce şi-a definitivat creaţia literară încă este
considerat aproape în unanimitate de către critici cel mai mare scriitor de limbă
engleză, alcătuia una dintre cele mai frumoase meditaţii poetice pe tema scrisului
şi a exprimării artistice prin limbaj. Este vorba despre Sonetul 18, cea mai clară
expresie a crezului artistic al bardului din Avon, conform căruia cuvântul scris are
puterea de a depăşi destinul implacabil şi de a învinge chiar moartea. Pentru a fi
sigur că portretul persoanei iubite va dăinui peste veacuri, poetul englez nu îl
dăltuieşte în piatră şi nu îl ridică în bronz, ci îl zugrăveşte în cuvintele nepieritoare
ale unui sonet.
Un demn urmaş al lui Horaţiu poate fi găsit şi în Rusia secolului al
nouăsprezecelea, în persoana marelui poet romantic Aleksandr Sergheevici Puşkin,
care reia tema supravieţuirii prin artă şi scris, fiind preocupat la fel ca predecesorul
său latin de rolul poetului în societate, într-un poem vibrant, caracterizat de avântul
romantic specific epocii, care păstrează titlul celebrului poem latin. La fel ca
Horaţiu, Puşkin este convins că monumentul său scris va dura mai mult decât cele
construite de efemerii conducători de imperii, iar sufletul său nu va muri cu totul
atâta vreme cât vor exista oameni care îi vor citi versurile nemuritoare.
10
Capitolul al treilea al tezei, intitulat Împotriva morilor de vânt, ajunge la
concluzia că, dacă în zorii literari ai umanităţii, eroul Ghilgameş îşi găsea
nemurirea prin intermediul tăbliţelor de lut care i-au consemnat aventurile
excepţionale şi le-au transmis generaţiilor viitoare, sfidând trecerea nimicitoare a
mileniilor, începuturile literaturii moderne sunt plasate tot sub semnul cărţii,
deoarece scrierea considerată cea dintâi mare capodoperă a modernităţii, celebrul
roman al lui Cervantes intitulat Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, are ca
punct de pornire pasiunea mistuitoare pentru cărţi a personajului său titular,
pasiune care constituie motorul desfăşurării acţiunii acestei lucrări de referinţă a
literaturii spaniole şi europene, un important mijloc de structurare a arhitecturii
acesteia şi cheia filosofiei existenţiale promovată de personajul Don Quijote.
Opera de căpătâi a lui Cervantes este prima capodoperă a literaturii
universale preocupată de virtuţile cărţilor, interes ce îşi pune amprenta atât asupra
nivelului organizării sale structurale, cât şi a celui al ideilor filosofice pe care le
vehiculează. O analiză a modului în care scriitorul spaniol a ales să-şi organizeze
opera scoate la iveală o structură modelată după romanele cavalereşti, atât de
populare în epocă încât toate personajele lui Cervantes sunt la curent cu peripeţiile
eroilor acestora. Autorul îşi organizează naraţiunea după modelul romanelor
cavalereşti pe care le citeşte personajul titular, codul de conduită pe care Don
Quijote şi-l autoimpune şi care îi determină toate acţiunile pe parcursul romanului
fiind desprins din paginile cărţilor pe care le lecturează. Începând cu primele
aventuri ale lui Don Quijote - înnobilarea petrecută la han şi lupta cu morile de
vânt pe care le ia drept uriaşi - este clar că personajul îşi interpretează în mod
repetat experienţele conform lecturii romanelor cavalereşti ale secolului al
şaisprezecelea pe care le devorează cu o pasiune mistuitoare. Astfel, cele mai
comune tipuri de incidente cavalereşti se oglindesc în aventurile autoproclamatului
cavaler şi acţiunile lui Don Quijote urmează reperele fundamentale care
caracterizează genul literar al romanelor cavalereşti.
Nu numai arhitectura romanului Iscusitului hidalgo Don Quijote de la
Mancha este determinată de cărţi, ci şi atitudinea definitorie a protagonistului său,
care refuză să perceapă lumea aşa cum este, suprapunându-i propria realitate,
atitudine care rămas botezată pentru posteritate cu numele personajului lui
Cervantes. Esenţa personajului şi cea mai profundă problemă filosofică propusă de
romanul lui Cervantes sunt reprezentate de refuzul realului şi substituirea acestuia
cu o variantă mai bună şi mai frumoasă a sa, iar elementul care declanşează acest
refuz, oferind literaturii universale una dintre capodoperele sale incontestabile,
este, aşa cum observă majoritatea criticilor şi cum mărturiseşte însuşi autorul în
primele pagini ale romanului, cartea.
Datorită similitudinilor dintre personajul lui Cervantes şi eroina din celebra
operă Doamna Bovary, a lui Gustave Flaubert, acest capitol reprezintă spaţiul
propice pentru o analiză a capodoperei lui Flaubert ce pune în lumină legătura
dintre cele două personaje şi rolul pe care îl au cărţile în conturarea acestei legături
şi în modelarea destinului celebrei eroine a literaturii franceze. Investigând această
direcţie, se poate afirma că Doamna Bovary se numără printre acele opere de
11
incontestabilă valoare ale literaturii universale în care cartea joacă un rol
determinant, influenţând în mod categoric destinul uneia dintre cele mai
reprezentative figuri a literaturii europene.
Al patrulea capitol al tezei, Mitul cărţii totale, urmăreşte originile şi
evoluţia mitului cărţii totale, apariţia şi valorificarea literară a metaforei
universului-carte şi continuarea sa în pagini de certă valoare artistică de cea a
universului-bibliotecă. Dacă apariţia tiparului a oferit o nouă dimensiune noţiunii
de carte, făurind accepţiunea modernă a acestui concept şi favorizând propulsarea
sa în paginile literaturii moderne prin intermediul primei capodopere a acesteia,
Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, a cărui personaj titular gravitează în
jurul lecturilor, la fel ca şi contrapartea sa feminină, doamna Bovary, protagonista
capodoperei cu acelaşi nume a reputatului scriitor francez Gustave Flaubert, tot
invenţia meşteşugarului german Johannes Gutenberg reprezintă şi catalizatorul
unei alte idei care a modelat sensurile noţiunii de carte într-un fel care a influenţat
creaţia literară, ducând la perceperea cărţii ca simbol cultural suprem, elogiat de
numeroşi oameni de litere, şi la crearea unor capodopere veritabile ale literaturii
universale. Este vorba despre ideea totalităţii, ce va pune în valoare în plan literar
simbolul cărţii ca univers, a cărui tradiţie va fi continuată de cea a bibliotecii ca
univers şi a bibliotecii ca simbol al cunoaşterii absolute.
Criticul Adrian Marino observă importanţa culturală a scrisului, care, prin
intermediul sensurilor cumulate şi lărgite ale literelor, a început să simbolizeze
totalitatea literară şi cea culturală, subliniind că odată cu intrarea în era tiparului,
acest sens este transferat cărţii, aceasta preluând şi intensificând mecanismul
originar al generalizării. Într-adevăr, după Gutenberg, în peisajul cultural european
şi apoi în cel mondial, cartea devine receptaculul unor sensuri multiple şi variate,
dintre care, datorită valorificării sale literare, se distinge cel al totalităţii. Criticul
român identifică izvorul acestui sens în concepţia divinităţii creatoare, făcând
trimitere la mitul autorului originar care “a scris” cartea lumii, în cadrul căruia
gestul divin al creaţiei este asimilat unui text, unui poem sau unei cărţi încarnate.
Orientarea spre prototipul iniţial, perfect, exemplar, aparţine tradiţiilor religioase
scrise de pe tot mapamondul, în cadrul cărora arhetipul celest al cărţii divine
devine exemplarul originar, singurul care are autoritate sacră, şi este legată de
iudaism, creştinism şi mahomedanism, religii pe care Marino le numeşte religiile
cărţii.
Ideea universului-carte este preluată şi de marii reprezentanţi ai ştiinţei
europene, fiind suficient să fie pomenite în acest sens numele lui Francis Bacon,
Thomas Browne, sau Galileo Galilei, dar şi în literatură, după cum arată o trecere
în revistă a celor mai reprezentative opere în care este reflectată această metaforă,
legate de numele unor autori iluştri ai literaturii universale, precum Novalis,
Friedrich Schlegel, sau Mallarme, poetul francez care şi-a pus în gând să scrie o
carte totală în care să-şi înglobeze întreaga operă, căreia să-i dedice toate energiile
sale creatoare, având o viziune dantescă în care lumea urma să fie adunată şi legată
între copertele cărţii absolute.
12
Această carte între copertele căreia este cuprinsă întreaga lume îşi găseşte
şi în secolul douăzeci expresii literare celebre, în operele scriitorilor care au arătat
în perioada contemporană interesul cel mai viu pentru problema cărţii, aceasta
fiind o prezenţă constantă atât în gândirea cât şi în producţia lor literară. Este vorba
despre semiologul şi romancierul de succes italian Umberto Eco şi despre
legendarul scriitor argentinian Jorge Luis Borges, figură emblematică a literelor
latino-americane şi mondiale. În nuvela sa Cartea de nisip universul capătă
expresia unei cărţi cu un număr infinit de pagini, scrisă într-un dialect indescifrabil,
iar în Pendulul lui Foucault, Eco se apropie poate mai mult ca oricine de
cuprinderea întregului univers într-o carte, romanul său reprezentând o adevărată
carte a cărţilor în care sunt îngrămădite toate elementele realului şi ale
imaginarului, semiologul italian modelându-şi scriitura după creaţia divină prin
jocul cu mijloacele naratologice în care este specialist, cartea sa devenind în acest
fel întregul univers, iar autorul având rolul demiurgului creator.
Tradiţia totalizantă a cărţii, care a dat naştere mitului cărţii absolute, apărut
mai întâi în religiile cărţii şi valorificat apoi în literatura laică europeană şi
mondială mai ales după ce apariţia tiparului consacră accepţiunea modernă a cărţii,
se continuă în mod firesc în direcţia bibliotecii. La fel ca ideea de carte, noţiunea
de bibliotecă capătă de-a lungul veacurilor, mai ales după implementarea la scară
largă a invenţiei lui Gutenberg, o vocaţie a totalităţii, ajungând să devină o imagine
reprezentativă a culturii, un simbol al cunoaşterii absolute sau chiar al universului,
aceste valenţe ale sale cunoscând, la fel ca ideea de carte totală, câteva expresii
literare demne de menţionat în contextul unei investigaţii privind rolul şi destinul
cărţii.
În expresie literară, biblioteca reprezintă un simbol al cunoaşterii absolute
şi chiar al universului, fie că este prezentă în paginile elogioase ale unor titani ai
culturii universale cum sunt Mircea Eliade, Umberto Eco sau Jorge Luis Borges,
fie că apare în abordările satirice ale unor maeştrii ai scriiturii precum Gustave
Flaubert sau în proza literară a unui filosof existenţialist (Jean Paul Sartre), această
prezenţă a sa în unele dintre cele mai reprezentative lucrări ale literaturii universale
demonstrând rolul central pe care cartea l-a jucat şi încă îl joacă pe scena culturii
mondiale. În Bouvard şi Pecuchet biblioteca reprezintă un simbol al cunoaşterii
absolute, fiecare aventură epistemologică a personajelor centrale ale romanului lui
Flaubert fiind iniţiată în acest spaţiu, a cărui vocaţie înspre totalitate existentă încă
de la originile sale istorice ajunge în secolul al nouăsprezecelea să-şi realizeze
întregul potenţial al semnificaţiilor sale creatoare. În încercarea sa enciclopedizantă
de a cuprinde întreaga gamă a cunoştinţelor umane, un titan al literaturii universale
precum scriitorul francez foloseşte biblioteca drept mijloc principal de căutare a
acestei cunoaşteri.
O celebră şi meteorică expresie literară a bibliotecii ca spaţiu al cunoaşterii
absolute poate fi identificată şi în romanul Greaţa, considerat una dintre operele
canonice ale existenţialismului şi una dintre cele mai valoroase creaţii literare ale
filosofului francez Jean Paul Sartre. Pentru acesta, la fel ca pentru Flaubert,
biblioteca este sălaşul sacru al cunoaşterii, singurul loc unde un spirit temerar
13
poate încerca să cuprindă lumea cu puterea minţii. Pentru filosoful existenţialist, ca
şi pentru autorul Educaţiei sentimentale, biblioteca reprezintă simbolul cunoaşterii
absolute, singurul spaţiu în care pot să aibă loc demersurile de înţelegere a lumii.
Acelaşi rol îl joacă biblioteca şi în proza specialistului român în istoria
religiilor, Mircea Eliade. Reprezentativă pentru modul în care biblioteca îşi găseşte
expresia în opera literară a marelui savant român este nuvela Secretul doctorului
Honigberger, al cărei subiect gravitează tot în jurul bibliotecii. În această nuvelă a
lui Eliade, căutarea cunoaşterii se realizează pe două planuri, fiecare dintre ele
având în centru biblioteca. Acesta este spaţiul în care naratorul petrece nenumărate
ore încercând să descifreze destinul doctorului Zerlendi, la fel cum acesta, în
povestirea în ramă prezentată cititorului prin intermediul jurnalului scris în limba
sanscrită, încercase să pătrundă „secretul” doctorului Honigberger apelând la
acelaşi sanctuar al cunoaşterii care este biblioteca.
Din familia titanilor erudiţiei reprezentată cu cinste de Mircea Eliade fac
parte şi Umberto Eco şi Jorge Luis Borges. Acesta din urmă îşi continuă metafora
universului-carte din povestirea Cartea de nisip cu cea a universului-bibliotecă,
dezvoltată pe larg în nuvela Biblioteca Babel. Nuvela borgesiană care vede
universul ca o bibliotecă reprezintă, fără îndoială, unul dintre modelele literare pe
care Umberto Eco le-a folosit în elaborarea Numelui trandafirului, romanul
examinând pe îndelete, la fel ca scrierea de mai mici dimensiuni a scriitorului
argentinian, modurile în care oamenii inventează sau descoperă sisteme ordonate
în încercarea lor de a-şi explica lumea care îi înconjoară. Şi în romanul scriitorului
italian biblioteca reprezintă modelul suprem pentru univers, fiind spaţiul labirintic
pe care cei doi protagonişti trebuie să-l parcurgă şi să-l înţeleagă în încercarea lor
de a elucida misterul crimelor din abaţie, act echivalent cu căutarea adevărului în
tentativa de înţelegere a lumii. Metaforele bibliotecii-univers, bibliotecii-labirint şi
bibliotecii-mister sunt prezente pe tot parcursul romanului, reverberându-se la
infinit în arhitectura narativă elaborată de Eco, catalogul bibliotecii, de pildă,
funcţionând ca un semn al bibliotecii însăşi, fiind la fel de universal, de labirintic şi
de misterios ca impenetrabila bibliotecă pentru privirea neiniţiată a tânărului
Adso.
Anvergura culturală din ce în ce mai însemnată a cărţii, a cărei tendinţă de
totalizare a dus la crearea în literatură a mitului analizat în capitolul anterior duce
la atrocităţile din cel următor, Cartea şi cenzura, în care aventura sa este prezentată
din perspectiva uneia din cele mai intransigente forme ale intoleranţei umane,
cenzura. Istoria arderii cărţilor şi oglindirea literară a acestui fenomen distructiv
reprezintă indicii clare privind rolul cărţii. Prezenţa sa în paginile literaturii de cea
mai bună calitate indică o importanţa din ce în ce mai mare în spaţiul cultural
internaţional. Acest statut modelează conţinutul unor capodopere ale literaturii
secolului douăzeci, precum Fahrenheit 451, lucrarea de căpătâi a autorului
american Ray Bradbury, în viziunea căruia, salvarea cărţilor, care întruchipează
întregul tezaur cultural al umanităţii, este mai presus, în timpuri de criză, chiar
decât destinele individuale ale personajelor sale, care le memorează pentru
posteritate, şi care se autodefinesc drept simple apărătoare de praf ale cărţilor,
14
aceste apărătoare fiind însă cele care, odată cu sfârşitul războiului nuclear din
roman, vor aduce învierea literaturii prin aceleaşi mijloace prin care se regenerează
şi viaţa umană, cărţile fiind transmise din generaţie în generaţie, la fel ca
informaţia genetică, pentru că ele reprezintă adevăratele gene ale ADN-ului
spiritual al umanităţii, care este cultura.
De-a lungul istoriei cărţile nu au fost doar arse, ci au suferit şi o formă mai
„blândă” de cenzură, interzicerea. Evoluţia de-a lungul secolelor a acestui flagel şi
a reflectării sale literare oferă încă un indiciu al importantului rol jucat de carte în
cultura europeană şi mondială. Acest rol este subliniat în cea mai cunoscută
expresie literară a intoleranţei faţă de carte ce a caracterizat perioada medievală
creştină şi a lăsat o amprentă dureroasă şi asupra secolelor care i-au urmat,
romanul Numele trandafirului al lui Umberto Eco. În opera semiologului italian,
personificarea spiritului cenzurii este bătrânul călugăr orb Jorge de Burgos, cel
care se străduieşte de-a lungul anilor să împiedice oricui accesul la partea a doua a
Poeticii lui Aristotel, care tratează comedia, chiar otrăvindu-i acesteia paginile,
pentru ca oricine o va citi să moară.
Ca toate feţele bisericeşti de „bună credinţă” care au distrus de-a lungul
veacurilor opere inestimabile ale zestrei culturale mondiale, Jorge crede cu tărie că
volumul ar putea cauza anihilarea totală a creştinătăţii, fiind convins că misiunea
sa sfântă este de a împiedica orice suflet să intre în contact cu tomul şi, în ultimă
instanţă, de a distruge cartea şi de a-i ucide pe cei care au ajuns să dea cu ochii de
ea din întâmplare. Această obsesie surprinde însăşi esenţa cenzurii, care începe
prin interzicerea accesului la anumite idei sau convingeri stocate sub diverse
forme, pentru a nu se da apoi în lături de la înlăturarea fizică a suportului acelor
idei sau chiar a fiinţelor umane care le vehiculează.
Secolul douăzeci este celebru şi pentru o altă valoroasă expresie literară a
intoleranţei faţă de carte, aparţinând romancierului englez George Orwell. Ca în
Numele trandafirului, naraţiunea din capodopera acestuia O mie nouă sute optzeci
şi patru gravitează în jurul interzicerii unei cărţi, acţiune care simbolizează
practicarea cenzurii de către statul portretizat în roman. Este vorba despre Teorie şi
practică în colectivismul oligarhic, volum care joacă un rol determinant atât în
desfăşurarea acţiunii romanului lui Orwell cât şi în conturarea temei acestuia.
Implementarea în mod eficient a controlului total asupra membrilor
societăţii se realizează de către regimul totalitar din ficţiunea scriitorului britanic
nu doar prin interzicerea cărţii care descrie esenţa practicilor şi programului
Partidului, ci şi prin interzicerea oricărui material scris care ar putea stârni gânduri
de revoltă împotriva sistemului. În acest viitor sumbru, cărţi cu hârtie netedă, de
cea mai bună calitate nu se mai fabrică de multe zeci de ani, iar când
achiziţionează o astfel de carte dintr-un magazin de vechituri, în urma unui impuls
de moment, personajul central dă dovadă de un curaj nebănuit, pentru că membrii
de partid nu au voie să intre în magazinele obişnuite şi să cumpere aşa ceva. Cartea
este un obiect care l-ar putea compromite. Represaliile îndreptate în O mie nouă
sute optzeci şi patru împotriva culturii cărţii şi a scrisului reprezintă o măsură a
importanţei culturale pe care această tradiţie o are. La fel ca în Numele
15
trandafirului, sau în Fahrenheit 451, cartea şi scrisul apar în distopia lui Orwell ca
simboluri ale cunoaşterii şi libertăţii, care constituie singura şansă la regenerare a
unei societăţi profund viciate.
Punctul de pornire al revoltei personajului împotriva sistemului este fixarea
nemulţumirii sale în scris. În ciuda faptului că în viziunea sumbră a autorului
această răzvrătire individuală nu are nicio şansă împotriva sistemului represiv
imbatabil al Partidului, speranţa de izbăvire a societăţii orwelliene, oricât de mică,
se află tot în cărţi, chiar dacă una dintre ele, Teorie şi practică în colectivismul
oligarhic, se dovedeşte în final a fi doar un instrument folosit pentru descoperirea
potenţialilor dizidenţi.
Deşi acest volum este folosit ca o capcană în care sunt atraşi eventualii
adversari ai Partidului, conţinutul său, după cum recunoaşte chiar agentul dublu
din roman, se află în perfectă concordanţă cu realitatea, ceea ce înseamnă că şi
programul conţinut în ultimele sale capitole, pe care eroul nu apucă să le citească
înainte să fie capturat de către Poliţia Gândirii, reprezintă o speranţă a emancipării
societăţii în relaţia cu regimul opresiv de care este condusă. Această emancipare
este imaginată de către Orwell ca debutând cu o acumulare secretă de cunoştinţe,
care să se continue cu o răspândire graduală a culturii în rândul maselor şi să
culmineze cu o revoluţie proletară, putându-se presupune, în tonul simbolisticii din
roman, că în acest proiect cărţile vor juca rolul cel mai important.
Capitolul al şaselea al lucrării, Alte valenţe ale reflectării literare a cărţii,
demonstrează că tradiţia reflectării cărţii în capodoperele literaturii universale
începută pe tărâm spaniol cu Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha nu este
continuată în secolele nouăsprezece şi douăzeci doar în operele unor titani ai
literelor mondiale precum Gustave Flaubert, Umberto Eco, Jorge Luis Borges, Ray
Bradbury sau George Orwell, ci şi în alte lucrări reprezentative ale unor autori de
certă valoare, cum sunt Oscar Wilde, Garabet Ibrăileanu, J.D. Salinger sau John
Kennedy-Toole, în operele cărora cartea ajunge să simbolizeze pe rând un ideal
estetic, incompatibilitatea erotică dintre personaje, spiritualitatea umană şi lumea
virtuoasă a Evului Mediu.
În singurul roman, Portretul lui Dorian Gray, al cunoscutului dramaturg,
poet şi nuvelist irlandez Oscar Wilde, o carte este folosită pentru a prezenta
idealurile estetice ale personajului central şi implicit ale autorului, aceasta jucând
un rol determinant în viaţa tânărului decadent din roman ale cărui crime se răsfrâng
nu asupra propriului chip, ci asupra portretului din titlu. Este vorba despre romanul
În răspăr al scriitorului francez Joris Karl Huysmans, prin intermediul căruia
autorul irlandez îşi exprimă idealurile estetice. Pentru Oscar Wilde, arta nu are
nimic de-a face cu moralitatea, iar cea mai bună dovadă în acest sens pentru criticii
care i-au catalogat romanul drept imoral este reacţia peste timp a publicului elevat,
care reţine frumuseţea operei sale, nu destinul condamnat al eroului acesteia, la fel
cum cartea În răspăr care l-a fascinat într-o asemenea măsură pe acesta s-a impus
în epocă tocmai prin valoarea sa estetică, împotriva înţelesurilor eşecului pe care
Des Esseintes îl înregistrează în demersurile sale.
16
Scriitorul britanic a fost conştient că pentru a se impune posterităţii este
nevoit să reuşească ceea ce Huysmans înfăptuise înaintea sa, adică să scrie o carte
în care forma să consume substanţa, pentru a deveni cu adevărat nemuritoare.
Acesta este sensul folosirii capodoperei scriitorului francez în propria creaţie
literară. Convins că orice act artistic se justifică pe sine prin propria valoare
estetică, dincolo de orice alte valenţe care i-ar putea fi atribuite, Oscar Wilde
foloseşte ca simbol al acestei idei o carte, chiar dacă are la îndemână întreaga gamă
a creaţiei artistice umane. Iată, aşadar, că printre numeroasele roluri pe care cartea
le joacă în literatura mondială, se numără şi acela de simbol al celui mai pur ideal
estetic, într-o capodoperă incontestabilă, care a demonstrat ea însăşi adevărul
sugerat prin apelul la lucrarea lui Huysmans În răspăr.
Cărţile joacă un rol determinant şi într-o capodoperă a literaturii române, a
cărei acţiune este plasată la sfârşit de secol nouăsprezece. Este vorba despre
romanul Adela al criticului literar Garabet Ibrăileanu, în care destinul erotic al
personajului principal este hotărât într-o mare măsură de către firea sa înclinată
înspre livresc. Incompatibilitatea dintre doctorul Codrescu, un cvadragenar, şi
Adela, femeia frumoasă şi plină de farmec, mult mai tânără, pentru care dezvoltă o
pasiune, poate fi tălmăcită şi prin intermediul lecturilor celor două personaje,
observându-se că în prag de secol douăzeci, cărţile joacă un rol major în societatea
românească, la fel ca în cea europeană, la standardele căreia aceasta se străduieşte
să ajungă.
Nepotrivirea dintre erou, doctorul Codrescu, şi mai tânăra Adela este
simbolizată de către autor prin felurile diferite de abordare a lecturii de care dau
dovadă cele două personaje, incompatibilitatea în perceperea cărţilor pe care aleg
să le parcurgă cei doi transpunându-se şi în existenţa lor cotidiană şi punându-se
stavilă împlinirii relaţiei erotice care constituie premisa romanului, dar care nu se
va împlini până la urmă în filele acestuia.
Atitudinea faţă de existenţă a personajului masculin este aceeaşi pe care o
are şi faţă de subiectele lecturilor sale. El se apropie de marile taine ale existenţei
revelate în lucrările filosofice ale marilor gânditori ai omenirii sau în versurile
celor mai profunzi poeţi ai literaturii universale cu respect şi pietate, încercând să
le contemple „corola de minuni” fără a o pângări cu atingerea sa distructivă. În
viaţă, şi mai ales în relaţiile cu reprezentantele sexului frumos, această atitudine
condamnă la eşec orice fel de demers, după cum află doctorul Codrescu atât din
acţiunile Adelei, cât şi din vorbele acesteia.
În nuvela Franny a scriitorului american J.D. Salinger, care a văzut lumina
tiparului mai întâi în anul 1955 în revista The New Yorker, pentru ca apoi să facă
parte din a treia carte din cele patru publicate vreodată de către enigmaticul autor al
romanului-cult De veghe în lanul de secară, aventura lumească şi spirituală a
tinerei care se află în centrul acţiunii este inexorabil legată de cartea pe care o
citeşte eroina, intitulată Călătoria unui pelerin.
La fel cum pentru personajele din O mie nouă sute optzeci şi patru şi
Fahrenheit 451 cărţile simbolizează însăşi cultura umană, continuitatea lor fiind
echivalentă cu păstrarea şi transmiterea acesteia din generaţie în generaţie, pentru
17
J.D. Salinger cartea este depozitara spiritualităţii speciei homo sapiens sapiens,
reprezentând ultimul refugiu al acelor reprezentanţi ai săi care se simt prizonieri
într-o lume în care pe suflet nu se mai pune un preţ foarte mare. Acesta este tâlcul
rândurilor finale ale nuvelei Franny, a cărei eroină evadează din societatea
americană a deceniului cinci al secolului douăzeci, scârbită de mentalitatea
mercantilă a acesteia, în rugăciunea învăţată din paginile Călătoriei unui pelerin.
Dacă în nuvela Franny cartea simbolizează spiritualitatea pe cale de
dispariţie a unei umanităţi obsedate de valorile materiale, în romanul premiat cu
premiul Pulitzer, A Confederacy of Dunces (Conjuraţia imbecililor), o carte
reprezintă idealurile unei întregi lumi pierdute, cea a Evului Mediu, determinând
hotărâtor atât destinul, opiniile şi acţiunile personajului central al acestei realizări
literare majore, cât şi structura naraţiunii sale. Este vorba despre Mângâierile
Filosofiei, cartea scrisă în închisoare de către celebrul filosof al apusului
Imperiului Roman, Boethius. Faptul că Ignatius este un lector devotat al acestei
cărţi, prin intermediul căreia îşi exprimă pe tot parcursul romanului adoraţia pentru
Evul Mediu şi interesul pentru tot ce ţine de această perioadă istorică, poate
îndreptăţi o interpretare conform căreia personajul central din Conjuraţia
imbecililor reprezintă o întruchipare a medievalismului care luptă împotriva unei
lumi moderne căzute. În această confruntare, lucrarea lui Boethius este
instrumentul care transformă medievalismul într-un etalon pentru viaţa dintr-o
lume contemporană coruptă.
Niciun membru al comunităţii din New Orleans nu se raliază la îndemnul
personajului de revenire la valorile medievale, dar în ciuda acestui fapt, Ignatius nu
încetează să aspire la momentele de glorie ale trecutului în încrâncenarea sa
împotriva lumii moderne. În opinia sa, pierderea idealurilor medievale a adus după
sine ascensiunea fără precedent a vulgarităţii, iar diseminarea în rândul cât mai
multor oameni a viziunii despre lume şi viaţă a acestei perioade luminoase din
istoria omenirii ar putea restaura ordinea, judecata sănătoasă şi decenţa într-un
New Orleans care şi-a retezat definitiv toate rădăcinile filosofice şi istorice.
Instrumentul cel mai propice pentru o astfel de diseminare este lectura, de aceea
procesul de schimbare socială poate fi realizat în Conjuraţia imbecililor, la fel ca
în alte capodopere ale literaturii universale precum Fahrenheit 451 sau O mie nouă
sute optzeci şi patru doar prin intermediul cărţilor. În romanul lui Kennedy-Toole,
cartea care se vrea agent al transformării este, bineînţeles, cea venerată de către
memorabilul erou.
Pentru analizarea cu ajutorul literaturii a impactului cultural al apariţiilor
noilor medii de comunicare ce rivalizează cu tradiţia cărţii tipărite, capitolul şapte
al lucrării, intitulat Computerul, internetul şi literatura, realizează o trecere în
revistă a prezenţei acestora în peisajul cultural internaţional similară cu cea
efectuată în cazul cărţii, care a evidenţiat numeroasele valenţe manifestate de
aceasta în paginile unora dintre cele mai reprezentative capodopere ale literaturii
universale.
Operele în care se regăsesc oglindite computerul sau internetul, ori
prefigurări ale acestora, aparţin în marea lor majoritate literaturii science-fiction,
18
prezentând de cele mai multe ori preocuparea autorilor pentru pericolul ca
omenirea să devină dependentă de tehnologia pe care ea însăşi o creează sau
descriind dependenţa exagerată a oamenilor faţă de computere şi teama privind
înlocuirea fiinţelor umane de către maşinării inteligente. Computerul şi internetul
îşi fac apariţia în paginile literaturii canonice doar prin opera lui Isaac Asimov şi
prin cea a unor nume ilustre ale literelor internaţionale, pomenite şi în legătură cu
reflectarea literară a cărţii, Jorge Luis Borges şi Umberto Eco.
În acelaşi mod în care cartea a simbolizat în capodoperele multor titani ai
literaturii universale spiritualitatea sau cultura umană, cunoaşterea absolută sau
chiar universul, computerul începe să capete astfel de valenţe în lucrările lui
Asimov, ilustrativă din acest punct de vedere fiind nuvela The Last Question
(Ultima întrebare). În această nuvelă Asimov foloseşte computerul ca o metaforă
pentru divinitate. În Biblioteca Babel scriitorul argentinian Jorge Luis Borges
utilizase cartea în acelaşi scop. Numele acestuia este legat şi el de reflectarea
literară a noilor mijloace de comunicare. Chiar dacă în proza sa Borges nu se referă
explicit la computere sau la internet, există voci care îl consideră pe scriitorul
argentinian un vizionar ce a anticipat evoluţia acestor tehnologii. Povestirile care
pot fi luate în considerare în analiza unei prefigurări a internetului de către Jorge
Luis Borges sunt Aleph, Biblioteca Babel, Tlon, Uqbar,Orbis Tertius şi Funes cel
ce nu uită. Având în centru biblioteci infinite şi oameni care nu uită, enciclopedii
interactive şi lumi virtuale care se desprind din pagina tipărită pentru a invada
realitatea, sau portaluri care permit prezenţa simultană în orice locaţie a planetei,
aceste proze scurte au devenit un canon pentru cei interesaţi de intersectarea noilor
tehnologii cu literatura.
Dacă în opera lui Borges există doar o prefigurare a noilor mijloace de
comunicare specifice celei de-a doua jumătăţi a secolului douăzeci, într-unul dintre
cele mai cunoscute romane ale lui Umberto Eco, Pendulul lui Foucault,
computerul joacă un rol semnificativ atât în modelarea destinului unuia dintre
personajele centrale ale cărţii cât şi în ceea ce priveşte tehnica narativă utilizată de
către semiologul italian.
În această realizare literară a autorului italian computerul ce poartă numele
cabalistului medieval care a construit un sistem cvasi-matematic de rescriere a
Cabalei într-o manieră care să extragă din paginile acesteia înţelepciunea secretă a
lui Dumnezeu şi să ofere adepţilor săi puteri supranaturale, reprezintă o avertizare
împotriva delirului interpretativ, fiind instrumentul prin care Eco încearcă să atragă
atenţia asupra faptului că trebuie găsită o cale de mijloc între ideea interpretării
nesfârşite şi uzata trimitere la „intenţia” autorului. Prin utilizarea lui Abulafia
semiologul italian sugerează că nu există nici o singură interpretare posibilă a unui
text, dar nici un univers complet deschis de interpretări posibile, ci mai degrabă un
vast câmp de posibilităţi ale cărui limite sunt generate de natura în sine a textului.
Concluziile lucrării caută să contabilizeze rezultatele la care a ajuns
cercetarea ce a pornit să demonstreze că după inventarea tiparului şi pătrunderea
cărţii în conştiinţa publicului european şi apoi a celui de pe alte continente, aceasta
se regăseşte la loc de cinste în paginile de ficţiune create de unii dintre cei mai
19
valoroşi scriitori ai ultimelor secole, prezenţa sa în câteva dintre capodoperele
literaturii universale legitimând-o în ochii cititorilor ca cel mai important vehicul
de transmitere a culturii şi fiind în acelaşi timp cea mai vie dovadă pentru rolul de
necontestat pe care l-a avut în conştiinţa colectivă a ultimelor cinci veacuri, pentru
că literatura este fără îndoială una dintre oglinzile care reflectă cu cea mai mare
fidelitate această conştiinţă.
La sfârşitul celor şapte capitole ale tezei de doctorat De la Gutenberg la
internet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literară se poate
concluziona că, privită prin prisma rolului cultural evidenţiat de literatură pe care
cartea l-a dobândit odată cu invenţia tiparului şi l-a consolidat în secolele scurse de
după apariţia acestuia, înlocuirea acesteia cu noile mijloace de transmitere a
informaţiei, precum computerul şi internetul este improbabilă, cel puţin în viitorul
apropiat şi mediu. Oglindirea literară a acestora nu se poate compara cu anvergura
pe care o are cea a cărţii, a cărei prezenţă constantă în paginile capodoperelor
literaturii universale a ultimelor cinci secole demonstrează o influenţă culturală
solidă clădită în timp şi pregnantă atât în epocile premergătoare apariţiei
computerelor, cât şi în perioada de după invenţia acestora.
În ciuda proliferării lor într-un ritm accelerat, noile mijloace de comunicare
nu au reuşit încă să ştirbească prestigiul cultural al paginii tipărite, acest fapt fiind
dovedit cu prisosinţă de adevăratul cult al cărţii dezvoltat chiar în a doua jumătate
a secolului douăzeci de unele dintre cele mai reprezentative figuri ale literaturii
mondiale, precum Umberto Eco sau Jorge Luis Borges.
Chiar dacă în istoria scrisului internetul joacă un rol însemnat, fiind
responsabil în bună măsură de acel declin al lecturii cărţilor observat de mulţi
specialişti în sociologie, cartea şi tot ceea ce înseamnă ea pentru cultura umană nu
se află în pericol de a fi condamnată la extincţie de către apariţia calculatorului.
Cititul pe care acesta şi reţelele sale îl promovează este diferit de cel oferit de
paginile unei cărţi tipărite. Stilul de lectură impus de internet este unul care
plasează eficienţa şi caracterul imediat mai presus de orice, situându-se la un alt
nivel decât lectura profundă apărută odată ce tehnologia tiparului a făcut posibilă
răspândirea unor opere în proză complexe, de dimensiuni considerabile.
Lectorii care citesc materiale online tind să devină simpli decodificatori de
informaţie, abilitatea lor de a interpreta textul - de a realiza acele conexiuni
mentale fecunde ce se formează datorită unei lecturi profunde şi lipsită de
întreruperi care distrag atenţia - scăzând considerabil.
Felul de lectură adâncă oferită de paginile unei cărţi tipărite nu se aseamănă
deloc cu acela încetăţenit de paginile intercorelate ale hipertextului accesibil pe
calea internetului. Valoarea sa constă nu doar în cunoştinţele dobândite prin
intermediul cuvintelor autorului, ci şi în vibraţiile intelectuale pe care acestea le
declanşează în mintea cititorului. În spaţiile goale deschise de lecturarea susţinută
şi neîntreruptă a unei cărţi mintea umană are posibilitatea să efectueze propriile
asociaţii, să tragă propriile concluzii, să creeze propriile analogii şi să dea naştere
propriilor idei. Pierderea acestor spaţii sau umplerea lor cu „conţinut” în goana
după gratificaţii imediate specifică lumii digitale înseamnă sacrificarea unui aspect
20
esenţial al condiţiei şi culturii umane. Lectura profundă, asociată cu galaxia
Gutenberg, lipseşte din lumea tot mai rapidă a internetului, dar ea este singura ce
poate fi asociată cu gândirea profundă atât de necesară progresului cultural al
umanităţii, reprezentând astfel garanţia continuităţii cărţii şi în era digitală.
BIBLIOGRAFIE
A. Beletristică, corespondenţă, eseistică
Asimov, Isaac, The Complete Stories, vol. I,Broadway,1990;
Baudelaire, Charles, Florile răului şi alte poeme, Aşezate în limba română de
Radu Cârneci, Prefaţa Mihai Cimpoi, Editura Hyperion,Chişinău,1991;
Bear, Greg, Blood Music, I Books,2002;
Bierce, Ambrose, Terror by Night:Classic Ghost and Horror Stories,Wordsworth
Editions,2006;
Boethius şi Salvianus, Scrieri, Cuvânt înainte de IPS Nicolae Corneanu, Traducere,
note şi comentarii: David Popescu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,1992;
Borges, Jorge Luis, Opere,volumul 1, Traduceri de Cristina Hăulică, Andrei
Ionescu şi Sarie Novăceanu, Îngrijire de ediţie şi prezentări de Andrei Ionescu,
Editura Univers,Bucureşti;
Idem, Cartea de nisip,Traducere de Cristina Hăulică, Editura
Univers,Bucureşti,1983;
Idem, Frumuseţea ca senzaţie fizică, Traducere şi postfaţă de Valeriu Pop, Cuvânt
înainte de Andrei Ionescu, Editura Paideia, Bucureşti,1998;
Idem, The Aleph and Other Stories,Penguin Classics,2004.
Bradbury, Ray, Fahrenheit 451,Traducere de Petre Solomon,Editura
Leda,Bucureşti,2005;
Britton, Lionel, Brain:A Play of the Whole Earth, G.P. Putnam's Sons, 1930;
Brown, Dan, Fortăreaţa digitală, Ediţia a II-a, Traducere: Bogdan Nicolae
Marchidanu, Editura RAO,2006;
Browne, Thomas, Religio Medici: A letter to a friend, Christian morals, Urnburial,
and other papers, Ticknor and Fields, Boston, 1862;
Butler, Samuel, Erewhon, Penguin Classics, 1970;
Cassian, John, The Conferences, The Newman Press,1997;
Cervantes, Miguel de, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, În româneşte
de Ion Frunzetti şi Edgar Papu, cu un studiu introductiv de G. Călinescu, Tabel
cronologic de Edgar Papu, Editura pentru literatură, Bucureşti,1969;
Donne, John, Cântece şi sonete, în româneşte de Florentin Toma, Editura Brumar,
Timişoara,2000;
Eco, Umberto, Pendulul lui Foucault, Traducere de Ştefania Mincu şi Marin
Mincu, Postfaţă de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanţa, 1991;
21
Idem, Numele trandafirului, Ediţie revăzută, Traducere de Florin Chiriţescu,
Prefaţă de H.R. Patapievici, Editura Polirom, Iaşi,2002;
Egan, Greg, Permutation City, Eos,1995;
Eliade, Mircea, India.Nopţi la Serampore. Secretul doctorului Honigberger,
Prefaţă de Eugen Ciurtin, Editura Cartex, Bucureşti, 2004;
Elisson, Harlan, I Have No Mouth, and I Must Scream,Pyramid Books,1967;
Emstev, Mikhail, Parnov, Eremei, World Soul,Macmillan,1978;
Flaubert, Gustave, Doamna Bovary, Traducere de Demostene Botez, Editura
Cartea Românească, Bucureşti,1972;
Idem, Bouvard şi Pecuchet.Dicţionar de idei primite de-a gata, Traducere, note de
istorie literară, notă bio-bibliografică de Irina Mavrodin, Editura Allfa, Bucureşti,
1997;
Forster, E.M.,The Machine Stops,Kessinger Publishing,2004.
Gibson, William, Burning Chrome,Ace,1986;
Hamilton, Edmond, The Metal Giants and Others,The Collected Edmond
Hamilton, Volume One, Haffner Press,2009;
Hansen, Dalian, Anima:A Novel about Second Life,DigitalKu,2007;
Hawthorne, Nathaniel, Selected Short Stories of Nathaniel Hawthorne, Fawcet,
1983;
Heinlein, Robert A., The Moon Is a Harsh Mistress, Orb Books,1997;
Horatius, Opera Omnia, volumul 2: Satire.Epistole.Arta poetică, Ediţie critică.
Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi indici: Mihai Nichita, Editura Univers,
Bucureşti, 1980;
Huysmans, Joris Karl, În Răspăr, Traducere de Raul Joil, Prefaţă şi tabel
cronologic de Georgeta Horodincă, Editura Minerva,BPT,Bucureşti,1974;
Ibrăileanu, Garabet, Privind viaţa.Adela.Amintiri,Editura Minerva, Bucureşti,
1987;
Jones, Dennis Feltham, Colossus, Pan Macmillan,1968;
Kennedy-Toole, John ,Conjuraţia imbecililor, Traducere de Lidia Ionescu, Cuvânt
înainte de Walker Percy, Editura Nemira, Bucureşti, 1995;
Lathrop, George Parsons, In the Deep of Time, English Illustrated Magazine,
March 1897;
Leinster, Murray, A Logic Named Joe, Baen Books, 2005;
Lem, Stanislav, Memoirs Found in a Bathtub,Harvest Books, 1986;
Idem, The Invincible,Sidgwick and Jackson,1973;
Idem, Ciberiada, Traducere de Mihai Mitu, Editura Nemira,Bucureşti,1994;
Idem, Fiasco,Mariner Books,1988;
Levin, Ira, The Stepford Wives, Perrenial,1972;
Mallarme,Stephane,Correspondances II, editeurs Henri Mondor & Lloyd James
Austin, Paris: Galimard, 1965;
Marlowe, Christopher, Teatru, traduceri de Leon Leviţchi, Andrei Bantaş,
Florentin Toma, Editura Univers, Bucureşti, 1988;
Orwell, George, O mie nouă sute optzeci şi patru, Traducere de Mihnea Gafiţa.
Prefaţă de Vladimir Tismăneanu, Editura Polirom,Iaşi, 2002;
22
Puşkin, A.S.,Poezii, Prefaţă de Tamara Gane, Editura pentru literatură,
BPT,Bucureşti,1962;
Salinger, J.D., Franny şi Zooey, Traducere şi note de Mihaela Dumitrescu, Editura
Univers, Bucureşti,1999;
Sartre, Jean Paul, Cuvintele.Greaţa, Traduceri din limba franceză: Teodora Cristea,
Marius Robescu, Cronologie Toader Saulea, Editura RAO, Bucureşti, 1997;
Shaw, George Bernard, Cezar şi Cleopatra, Ucenicul diavolului, Pygmalion,
Traducere de Petru Comarnescu, Prefaţă şi tabel cronologic de Silvian Iosifescu,
Editura pentru literatură,BPT, 1963;
Swift, Jonathan, Călătoriile lui Gulliver.Povestea unui poloboc şi alte
satire.Cugetări, Traducere de Leon Leviţchi şi Andrei Brezianu, Editura Univers,
Bucureşti, 1985;
Vonnegut, Kurt, Player Piano, Dell Publishing, 1999;
Wilde, Oscar, Portretul lui Dorian Gray, Prefaţă de Mircea Mihăieş, traducere şi
note de Magda Teodorescu, Editura Polirom,Iaşi,2001;
Wright, Sydney Fowler, Short Stories, FWB,1996;
Zeraus, Leinard, Daemon,Verdugo Press,2006;
***, Amadis de Gaule, Ashgate Publishing Ltd., 2004;
***,Biblia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1988;
***,Cartea Formării, Traducere de Alexandru Anghel, Editura Herald,Bucureşti,
2005;
***,Coranul, Traducere de George Grigore, Editura Herald,Bucureşti, 2005;
***, Epopeea lui Ghilgameş, În româneste de Virginia Serbanescu si Al. Dima,
Editura Mondero, Bucureşti, 2004;
***, Liturgy of the Hours: According to the Roman Rite, Catholic Book Publishing
Co., New York, 1975, vol. IV;
***,Mărturisirea unui pelerin: despre lucrarea plină de har a Rugăciunii lui Iisus,
Traducere din limba rusă: Gherontie Cruceada, Editura Herald, Bucureşti, 2003;
B. Bibliografie critică
1. Dicţionare şi lucrări de critică literară
Aliaga-Buchenau, Ana-Isabel, The "dangerous" Potential of Reading: Readers and
the Negotiation of Power in Nineteenth-century Narratives, Routledge, 2004;
Battaglia, Salvatore, Mitografia personajului, Traducere de Alexandru George,
Editura Univers, Bucureşti, 1976;
Bayet, Jean, Literatura latină, Traducere de Gabriela Creţia, Bucureşti, Editura
Univers, 1972;
Blair, Walter, The History of World Literature,Kessinger Publishing, 2005;
Bleiler, Everett Franklin, Bleiler, Richard, Science-fiction, The Early Years, Kent
State University Press, 1990;
23
Cave, Terence, The Cornucopian Text: Problems of Writing in the French
Renaissance, Oxford University Press, 1979;
Călinescu, G., Impresii asupra literaturii spaniole, E..L.U.,1965;
Chaytor, H.J.,From Script to Print.An Introduction to Medieval
Literature,Cambridge University Press, 1945;
Cicero, Marcus Tullius, The Nature of the Gods, Oxford University Press,1998;
Collas, Ion K. , Madame Bovary: A Psychoanalytic Reading,Libraire Droz,
Geneve,1985;
Constantinescu, I.,Moştenirea modernilor,Editura Junimea,Iaşi,1975;
Damrosch, David, Hughes, William,The Buried Book: The Loss and Rediscovery
of the Great Epic of Gilgamesh, Henry Holt and Co,2007;
Drâmba, Ovidiu, Istoria literaturii universale, volumul I, Editura Saeculum,1997;
Duran, Manuel, Rogg, Fay R., Fighting Windmills: Encounters with Don Quixote,
Yale University Press, 2006;
Easterling, P.E., Kenney, E.J., The Cambridge History of Classical Literature,
New York: Cambridge University Press,1985;
Ellmann, Richard, Oscar Wilde, Vintage, 1988;
Felski, Rita, Literature After Feminism, University of Chicago Press, 2003;
Gillet, Lev, Ware, Kalistos, The Jesus Prayer, St. Vladimir's Seminary Press,
1987;
Gresh, Lois H., Weinberg, Robert, The Science of Stephen King: From Carrie to
Cell, The Terrifying Truth Behind the Horror Master's Fiction, John Wiley and
Sons, 2007;
Heter, T. Storm, Sartre's Ethics of Engagement: Authenticity and Civic Virtue,
Continuum International Publishing Group, 2006;
Joshi, S.T., Icons of Horror and the Supernatural:An Encyclopedia of Our Worst
Nightmares, Greenwood Publishing Group, 2006;
Kamuf, Peggy, Book of Addresses, Stanford University Press, 2005;
Kienscherf, M.A. Markus, Myth, Technology,and the (Post)Human Subject in
William Gibsons’s Sprawl Trilogy, GRIN Verlag, 2007;
Kossoff, Philip, Valiant heart: a biography of Heinrich Heine, New York:
Cornwall Books, 1983;
Kreymborg, Alfred, Troubador, Sagamore Press, 1957;
Landon, Brooks, Science Fiction After 1900: From the Steam Man to the Stars,
Routledge, 2002;
Livingstone, Elizabeth A., Studia Patristica, Peeters Publishers,1993;
Lord, Albert B., The Singer of Tales, Second Edition, Harvard University Press,
2000;
Madsen, Axel, Malraux.A Biography,University of Michigan, 1976;
Magheru, Paul, Tratat de literatură universală şi comparată, volumul I:
Antichitatea, Editura Universităţii din Oradea, Oradea,2001;
Marino, Adrian, Hermeneutica ideii de literatură, Editura Dacia, Cluj Napoca,
1987;
Milton, John, Aeropagitica,Adamant Media Corporation,2006;
24
Nadeau, Maurice, Gustave Flaubert,scriitor, În româneşte de Paul Dinopol,
Editura Univers, Bucureşti,1975;
Noguez, Dominique, Tombeau pour la litterature:essais, Editions de la Différence,
1991;
Papahagi, Marian, Eros şi Utopie,Editura Dacia,Cluj-Napoca,1999;
Pierce, John J., Great Themes of Science Fiction: A Study in Imagination and
Evolution, Greenwood Press, 1987;
Porter, Laurence M., A Gustave Flaubert Encyclopedia, Greenwood Publishing
Group, 2001;
Prier, Raymond Adolph, Gillespie, Gerald Ernest Paul, Narrative Ironies, Rodopi,
1997;
Raby, Peter, The Cambridge Companion to Oscar Wilde, Cambridge University
Press, 1997;
Richards, Robert J., The Romantic Conception of Life: Science and Philosophy in
the Age of Goethe, University of Chicago Press, 2002;
Roznoveanu, Mirela, Civilizaţia romanului, Editura Cartea
românească,Bucureşti,1991;
Sasson-Henry, Perla, Borges 2.0:From Text to Virtual Worlds,Peter Lang
Publishing,2007;
Scherer, Jacques, Le "livre" de Mallarmé, nouvelle édition, Paris: Gallimard, 1977;
Solomon, Robert C., Dark Feelings, Grim Thoughts. Experience and Reflection in
Camus and Sartre, Oxford University Press US, 2006;
Thiher, Allen, Fiction Rivals Science: the French Novel from Balzac to Proust,
University of Missouri Press, 2001;
Unwin, Timothy A., Jules Verne:Journeys in Writing, Liverpool University Press,
2005;
Watt, Ian, The Rise of The Novel.Studies in Defoe, Richardson and
Fielding,University of California Press, 2001;
Wells, David N.,Anna Akhmatova:Her Poetry, Berg Publishers, 1996;
***, Petit Larousse illustré, Paris: Libraire Larousse, 1974;
2. Studii de istorie, sociologie, filosofie şi tehnologia informaţiei
Adkins, Lesley, Empires of the Plain: Henry Rawlinson and the Lost Languages of
Babylon, London: Harper Collins, 2003;
Alfeyev, Hilarion, St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition,
Oxford University Press, 2000
Bacon, Francis, Noul Organon, Traducere de N. Petrescu şi M. Florian, Editura
Academiei, Bucureşti, 1957;
Barrow, John D., The Infinite Book.A Short Guide to the Boundless,Timeless and
Endless,Vintage Books, London,2005;
Birkerts, Sven, The Gutenberg Elegies. The Fate of Reading in an Electronic Age,
Boston: Faber and Faber, 1994;
Bishop,Morris, The Middle Ages, Mariner Books, 2001;
25
Bogdan, Damian P., Paleografia slavo - română. Tratat şi Album, DGAS,
Bucureşti, 1978;
Bosmajian, Haig A., Burning Books, McFarland, 2006;
Briggs, Asa, Burke, Peter, Mass-media.O istorie socială.De la Gutenberg la
Internet, Traducere de Constantin Lucian şi Ioana Luca, Editura Polirom, Iaşi,
2005;
Buluţă, Gheorghe, Civilizaţia bibliotecilor, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1998;
Carvalho, David N., Forty Centuries of Ink, Kessinger Publishing,Montana,2004;
Clark, William, Golinski, Jan, Schaffer, Simon, The Sciences in Enlightened
Europe, University of Chicago Press, 1999;
Dhavamony, Mariasusai, Christian Theology of Inculturation, Editrice Pontificia
Università Gregoriana, 1997;
DiBona, Chris, Cooper, Danese, Stone, Mark, Open Sources 2.0:The Continuing
Evolution, O'Reilly, 2005;
Drâmba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, volumul II, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1987;
Duţă, Victor, Călătorie în lumea scrierii şi a tiparului, Editura Sportturism,
Bucureşti, 1988;
Eccles, John C., Evolution of the Brain:Creation of the Self, New York:Routledge;
Edwards, Mark U., Printing, propaganda, and Martin Luther, Berkeley:
University of California Press, 1994;
Eisenstein, Elizabeth, The Printing Revolution in Early Modern Europe,Cambridge
University Press,2005;
Idem, The Printing Press as an Agent of Change, Cambridge University Press,
New York, 1979;
Flocon, Albert, Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, Traducere de Radu Berceanu, cu o postfaţă de Barbu
Theodorescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976;
Garelick, Rhonda K., Rising Star: Dandyism, Gender, and Performance in the Fin
de Siècle, Princeton University Press, 1999;
Gaultier, Jules de,Bovarismul, Traducere de Ani Bobocea, Institutul European,
Iaşi,1993;
Geck, Elizabeth, Gutenberg şi arta tiparului, Traducere de Emerich Deutsch,
Prefaţă de Dan Dumitrescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979;
Gillis, Chester, Roman Catholicism in America, Columbia University Press, 2000;
Grant, Edward, God and Reason in the Middle Ages, Cambridge University Press,
2001;
Griffin, Donald R., Animal Minds, Chicago University Press,1994;
Harris, Michael H., The History of Libraries of the Western World, The Scarecrow
Press Inc.,1999;
Hassan, Robert, Purser, Ronald E., 24/7: Time and Temporality in the Network
Society, Stanford University Press, 2007;
26
Hering, Elisabeth, Povestea scrisului, Traducere din limba germană de Mariana
Şora, Cuvânt înainte de Al. Graur, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960;
Idel, Moshe, The Mystical Experience in Abraham Abulafia,Suny Press,1998;
Ingelhart, Louis Edward, Press and Speech Freedoms in the World, from Antiquity
until 1998: A Chronology, Greenwood Publishing Group, 1998;
Jako, Sigismund, Manolescu, Radu, Scrierea latină în Evul mediu, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1971;
Johanson, Donald, Blake, Edgar, From Lucy to Language, Simon & Schuster,
1996;
Keyes, Charles Don, Brain Mystery Light and Dark. The Rhythm and Harmony of
Consciousness, Routledge, 1999;
Knuth, Rebecca, Burning Books and Leveling Libraries, Greenwood Publishing
Group, 2006;
Kramer, Alan, Dynamic of Destruction. Culture and Mass Killing in the First
World War, Oxford University Press, 2007;
Kramer, Samuel Noah, Istoria începe la Sumer, Traducere de Cornel Sabin,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962;
Kurzweil, Ray, The Age of Spiritual Machines: When Computers Exceed Human
Intelligence, Viking Penguin,1999;
Idem, The Singularity Is Near:When Humans Transcend Biology,
Duckworth,2005;
Laertios, Diogenes, Despre doctrinele şi vieţile filosofilor, Traducere de C.I.
Balmuş, Studiu introductiv şi comentarii de Avram M. Fenkian, Editura Polirom,
Iaşi, 2001;
Lerner, Frederick Andrew, The Story of Libraries: From the Invention of Writing
to the Computer Age, Continuum International Publishing Group, 2001;
Levy, David N., Robots Unlimited:Life in a Virtual Age, A K Peters, Ltd., 2006;
Lewin, Roger, Human Evolution, Blackwell Science,1999;
Lister, Martin, New Media:A Critical Introduction,Routledge, 2003;
Longhurst, John Edward, The Age of Torquemada, Coronado Press, 1964;
McKenna, Regis, Real Time: Preparing for the Age of the Never Satisfied
Customer, Harvard Business Press, 1999;
McLuhan, Marshall, Galaxia Gutenberg: Omul şi era tiparului, Cuvânt înainte:
Victor Ernest Masek, Traducere din limba engleză: L. şi P. Năvodaru, Editura
Politică, Bucureşti, 1975;
Montaigne, Michel de, The Complete Essays, Penguin Classics, 1993;
Norman, Jeremy M., From Gutenberg to the Internet: A Sourcebook on the
History of Information Technology, California: Historyofscience.com, 2005;
Nunberg,Geoffrey, The Future of the Book, California: University of California
Press,1996;
Parakilas, James, Piano Roles:Three Hundred Years of Life with the Piano, Yale
University Press, 2000;
27
Penrose, Roger, Mintea noastră cea de toate zilele.Despre gândire, fizică şi
calculatoare, Prefaţă de Martin Gardner; traducerea şi adaptarea din limba
engleză: Cornelia C. Rusu, Mircea V. Rusu, Editura Tehnică,Bucureşti,2006;
Picard, Rosalind W., Affective Computing, MIT Press, 2000;
Putnam, George Haven, Censorship of the Church of Rome and Its Influence Upon
the Production and Distribution of Literature, vol. 1, Kessinger Publishing,2003;
Qian, Sima, Records of the Grand Historian:Qin Dynasty, Columbia University
Press; 3rd edition, 1995;
Raab, Christian, Hagan, Harry, The Tradition of Catholic Prayer, Liturgical Press,
2007;
Reed, Ronald, The Making and Nature of Parchment, Leeds : Elmete Press, 1975;
Reilly, Edwin D., Concise Encyclopedia of Computer Science, John Wiley and
Sons, 2004;
Richarsdson, Cyril C., Early Christian Fathers, Westminster John Knox Press,
2006;
Roberts, John M., A Short History of the World, Oxford University Press, 1997;
Robinson, Andrew, The Story of Writing: Alphabets, Hieroglyphs, & Pictograms,
Thames and Hudson Inc, New York, 1995;
Rose, Jonathan, The Holocaust and the Book.Destruction and Preservation,
University of Massachusetts Press, 2008, pp.145-155;
Roux, Georges, Ancient Iraq,Third Edition, Penguin,1993;
Rusu, Valeriu, Dicţionar medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2007;
Rymaszewski, Michael, Wagner,James Au, Wallace,Mark, Winters,Catherine,
Rosedale,Philip, Batstone-Cunningham, Ondrejka, Benjamin Cory, Second
Life.The Official Guide, Wiley-Interscience, 2006;
Schmandt-Besserat, Denise, How Writing Came About, University of Texas Press,
1997;
Schmitt, Charles B., The Cambridge History of Renaissance Philosophy,
Cambridge University Press, 1991;
Scholem, Gershom, Cabala şi simbolistica ei, Ediţia I, Traducere de Nora Iuga,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1996;
Speranţia, Eugeniu, Cartea despre carte sau Eflorescenţa spirituală, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984;
Stanciu, Ilie, Călătorie în lumea cărţii,Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti,1970;
Steinberg, S.H., Trevitt, John, Five Hundred Years of Printing, British
Library,1996;
Villari, Pasquale, Life and Times of Girolamo Savonarola, vol. II, Kessinger
Publishing, 2005;
Vrettos, Theodore, Alexandria, City of the Western Mind, New York: The Free
Press, 2001;
Warren, James, Epicurus and Democriten Ethics: An Archaeology of Ataraxia,
Cambridge University Press, 2002;
28
Weinberg, Robert, Stalin’s Forgotten Zion. Birobidzhan and the Making of a
Soviet Jewish Homeland: an Illustrated History, 1928-1996, University of
California Press, 1998;
Wilkinson, Richarh H., The Complete Temples of Ancient Egypt, Thames &
Hudson, 2000;
Zaleski, Carol, Prayer: a History, Houghton Mifflin Harcourt, 2005;
3. Articole
Bennie, Angela, A Reality Stranger than Fiction, Sydney Morning
Herald,September 7,2007;
Cârneci, Radu, Sonetul 18 de William Shakespeare (traducere), Oglinda literară,
nr.64;
Ciocârlie, Alexandra, Poezie şi viaţă la Catul, România literară, nr.1,2006;
Clark, Emma, Book industry: Big stars, steady growth, BBC News Online;
Cohen, Noam, Borges and the Foreseeable Future, The New York Times, January
6,2008;
Eco, Umberto, De la Internet la Gutenberg , Magazin bibliologic, nr.1-2, 2005;
Helprin, Mark, ”The Acceleration of Tranquility”.The Examined Life in the Digital
Age.Forbes ASAP Big Issues Series.NY:John Wiley and Sons,2001;
Idel, Moshe, Johannes Reuchlin. Cabala, filozofia pitagoreică şi interpretările
moderne (II), Revista Apostrof, Anul XIX,2008,Nr.12 (223).
Mihalache, Adrian, Ce citesc eroii cărţilor, Lettre Internationale, Ediţia Română,
vara 2006;
National Endowment for the Arts, To Read or not to Read: A Question of National
Consequence, Research Report #47,2007;
Patraş, Antonio, Fidelitatea lecturii, în Timpul, nr. 2, februarie, 2007;
Popa, Virginia, La început a fost...biblioteca, revista Biblos, Iaşi,nr. 16/2004;
Ravoiu, Tudor, Cititul nu e pe placul elevilor din România, Informaţia de Cluj,
nr.122(983),2008;
Rosen, Jody Researchers Play Tune Recorded Before Edison, The New York Times
Online;
Sturdivant, James, The Industry’s Future,Book Business Magazine;
Teodorescu, Adela Cristina, Istoria pianului, Jurnalul Naţional Online;
4. Site-uri şi pagini Web
Hamilton, Vanessa, Youth and Leisure in Western Europe,
www.booksineurope.org/files/3rd_conference/Vanessa_Hamilton.doc.
Mallarme,Stephane,Le Livre, instrument spirituel,
http://www.mallarme.net/Mallarme/LeLivreInstrumentSpirituel.
O’Dwyer, Davin, Searching for Cyberspace:Joyce, Borges and Pynchon,
http://www.themodernword.com/borges/odwyer.html.
29
World Internet Usage Statistics News and Population Stats,
http://www.internetworldstats.com/stats.htm.
***,Epopeea lui Ghilgameş, tradusă de Petre Mamara, Globusz Publishing, New
York, Berlin, Tableta I,
http://www.globusz.com/ebooks/Ghilgames/00000011.htm.
http://www.cvm.qc.ca/gconti/905/BABEL/Index%20Librorum%20Prohibitorum-
1948.htm.
http://en.wikipedia.org/wiki/Web_browser.
http://dexonline.ro/
http://www.musictrades.com/census.html.__