Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Curs Algebra PDF
Curs Algebra PDF
I. ALGEBRA LINIARA…………………………………………………………………. 1
1. SPATII VECTORIALE ……………………………………………………………… 1
1.1 Definitia spatiului vectorial .Exemple……………………………………………. 1
1.2 Reguli de calcul intru-n spatiu vectorial…………………………………………. 2
1.3 Subspatii vectoriale………………………………………………………… …… 3
2. BAZA SI DIMENSIUNE IN SPATIUL VECTORIAL……………………………. 5
2.1 Dependenta si independenta liniara……………………………………………… 5
2.2 Sisteme de generatori…………………………………………………………….. 7
2.3 Baza si dimensiune in spatial vectorial………………………………………….. 8
2.4 Coordonatele unui vector intr-o baza……………………………………………... 10
2.5 Modificarea coordonatelor unui vector la o schimbare de baze………………….. 11
3. APLICATII LINIARE INTRE SPATII VECTORIALE…………………………. 13
4. APLICATII LINIARE PARTICULARE………………………………………….. 17
4.1. Relatia de izomorfism.Teorema fundamentala de izomorfism……………………. 17
4.2. Matricea asociata unei aplicatii liniare……………………………………………. 18
4.3. Transformari liniare pe spatii vectoriale………………………………………….. 20
5. SUBSPATII INVARIANTE. VALORI SI VECTORI PROPRII ………………. 22
5.1. Subspatii invariante ……………………………………………………………… 22
5.2. Valori si vectori proprii asociati unei transformari liniare ………………………. 22
5.3. Diagonalizarea unei transformari liniare ………………………………………… 25
6. SPATII EUCLIDIENE ……………………………………………………………… 27
6.1. Definitii, normarea si metrizarea unui spatiu Euclidian …………………………. 27
6.2. Baze ortogonale, baze ortonormate, subspatiul orthogonal.……………………… 29
7. FORME LINIARE, BILINIARE, PATRATICE …………………………………. 32
7.1. Forme linire ……………………………………………………………………… 32
7.2. Forme biliniare …………………………………………………………………… 34
7.3. Forme patratice …………………………………………………………………... 38
a) Metoda Gauss …………………………………………………………………. 38
b) Metoda Jacobi ………………………………………………………………… 40
c) Metoda valorilor proprii ……………………………………………………… 41
1
II. GEOMETRIE ANALITICA IN SPATIU ………………………………………….. 43
1. SPATIUL EUCLIDIAN E 3 ………………………………………………………. 43
1.1. Segmente orientate. Relatia de echipolenta. Vector liber si vector legat ………. 43
1.2. Structura de spatiu vectorial pe E 3 ………………………………………………. 44
1.3. Baze orientate pozitiv sau negativ. Spatiul tangent la E 3 intr-un punct …………. 45
1.4. Proiectii ortogonale………………………………………………………………. 46
1.5. Produse cu vectori ………………………………………………………………… 47
1.5.1. Produsul scalar a doi vectori. Structura de spatiu Euclidian a lui E 3 …….. 47
1.5.2. Produsul vectorial a doi vectori ………………………………………….. 48
1.5.3. Produsul mixt a trei vectori …………………………………………………51
1.5.4. Dublul produs vectorial …………………………………………………… 53
1.6. Repere si sisteme de referinta ……………………………………………………. 55
1.6.1. Repere carteziene rectangulare ……………………………………………. 55
1.6.2. Vectori de pozitie al unui punct din E 3 …………………………………… 55
2
2.3.7. Perpendiculara comuna a doua drepte. Distanta dintre doua drepte
oarecare……………………………………………………………… 73
3. SFERA ……………………………………………………………………………….. 75
3.1. Ecuatii ale sferei ………………………………………………………………….. 75
3.2. Probleme de intersectie …………………………………………………………… 75
3.2.1. Intersectia unei sfere cu o dreapta …………………………………………. 75
3.2.2. Intersectia unei sfere cu un plan ………………………………………….. 76
3.3. Planul tangent untr-un punct al sferei ……………………………………………. 77
3.4. Intersectia a doua sfere …………………………………………………………….78
3.5. Puterea unui punct in raport cu o sfera …………………………………………… 79
3.5.1. Puterea punctului fata de sfera …………………………………………….. 79
3.5.2. Planul radical a doua sfere ……………………………………………….. 79
3.5.3. Axa radicala a trei sfere …………………………………………………… 79
4. GENERAREA SUPRAFETELOR ………………………………………………… 81
4.1. Ecuatii ale suprafetelor si curbelor in spatiu ……………………………………….81
4.2. Generarea suprafetelor ……………………………………………………………. 81
4.3. Suprafete cilindrice …………………………………………………………….. 82
4.4. Suprafete conice ………………………………………………………………….. 83
4.5. Suprafete conoide ………………………………………………………………….85
4.6. Suprafete de rotatie ……………………………………………………………. 86
5. CUADRICE PE ECUATII REDUSE ……………………………………………… 88
5.1. Cuadrice cu centrul de simetrie ………………………………………………….. 88
5.1.1. Elipsoidul real …………………………………………………………….. 89
5.1.2. Hiperboloizi …………………………………………………………….. 92
a) Hiperboloidul cu o panza ………………………………………………… 92
b) Hiperboloidul cu doua panze ……………………………………………. 95
5.2. Cuadrice fara cebtru ……………………………………………………………… 98
5.2.1. Paraboloidul hiperbolic …………………………………………………… 98
5.2.2. Paraboloidul eliptic ………………………………………………………. 100
3
SEMINARII
I. ALGEBRA LINIARA …………………………………………………………. 102
1. Spatii vectoriale …………………………………………………………………… 102
2. Subspatii vectoriale ……………………………………………………………….. 103
3. Operatii cu subspatii ………………………………………………………………… 103
4. Dependenta si independenta liniara ………………………………………………… 104
5. Sisteme de generatori ……………………………………………………………….. 105
6. Baza in spatial vectorial …………………………………………………………….. 106
7. Matricea de trecere de la o baza la alta. Modificarea coordonatelor unui vector la o
schimbare de baza …………………………..……………………………………… 110
8. Sisteme de ecuatii liniare …………………………………………………………… 113
9. Aplicatii liniare intre spatii vectoriale ………………………………………………..114
10. Valori si vectori proprii. Diagonalizarea unui endomorfism ……………………….. 120
11. Procedeul de ortonormare …………………………………………………………….127
12. Forme biliniare ……………………………………………………………………… 128
13. Aducerea la forma canonica a formelor patratice ………………………………….. 131
13.1. Metoda Gauss ……………………………………………………………….. 131
13.2. Metoda valorilor proprii ……………………………………………………… 133
II. GEOMETRIE ANALITICA IN SPATIU ……………………………………….. 136
1. Produse cu vectori …………………………………………………………………. 136
2. Planul si dreapta in spatiu ……………………………………………………….. 139
3. Sfera ……………………………………………………………………………… 148
4. Generarea suprafetelor ……………………………………………………………. 153
1.
4
2. SPAŢII VECTORIALE
2.1. DEFINIŢIA SPAŢIULUI VECTORIAL. EXEMPLE
Fie V ≠ Φ o mulţime şi K un corp care poate fi R sau C.
DEFINIŢIE Se numeşte lege de compoziţie pe V sau operaţie algebrică pe V orice
aplicaţie ϕ : V x V → V definită prin (x,y) → ϕ (x,y) .
DEFINIŢIE Se numeşte lege de compoziţie externă pe V orice aplicaţie f : K x V → V,
care asociază perechii (α, x) , α ∈ K , x ∈ V un nou element f(α,x)∈V.
Observaţie. Utilizăm simbolurile * , 0, ⊥, T, ., +, ⊗, ⊕ etc. pentru operaţii algebrice.
DEFINIŢIE O mulţime V ≠ φ , înzestrată cu două legi de compoziţie , una internă
”+” : V x V → V şi cealaltă externă ” . ” : K x V →V se numeşte spaţiu vectorial peste
K sau spaţiu liniar peste K , dacă au loc axiomele:
1) (V, + ) este grup comutativ
2) α (β x) = (α β) x , ∀ α,β∈K , ∀ x ∈V
3) α (x+y) = α x + α y , ∀ α∈K , ∀ x , y∈V
4) (α+β) x = α x +β x , ∀ α,β ∈ K , ∀ x ∈V
5) 1 . x = x , ∀ x ∈V
DEFINIŢIE Elementele corpului K se numesc scalari, iar cele din V se numesc vectori.
DEFINIŢIE Dacă K = R atunci V se numeste spaţiu vectorial real iar dacă K = C atunci
V se numeste spaţiu vectorial complex.
Notăm V/K un spaţiu vectorial peste K.
EXEMPLE de spaţii vectoriale :
Consideram pe Kn operaţiile
Adunarea + : Kn x Kn → Kn definită prin ∀x = (x1, x2, … xn ) şi y = (y1, y2, …, yn)
avem x+y = (x1 + y1, x2 + y2 ,…, xn + yn)
Înmulţirea cu scalari . : K x Kn → Kn definită prin ∀ α∈K şi ∀ x = (x1, x2, …, xn ) ∈Kn
avem αx = (αx1, αx2, …, αxn).
Se verifică usor că (Kn , + , ⋅ ) este spaţiu vectorial peste K.
5
DEFINIŢIE Pentru K = R, (Rn , + , ⋅) este spaţiu vectorial real numit spaţiul aritmetic
n-dimensional.
20 (C, +, ⋅)⏐C este spaţiu vectorial complex cu operaţiile de adunare a numerelor
complexe şi de înmulţire a numerelor complexe.
30 (Mmn (K), + , ⋅ )⏐K este spaţiu vectorial al matricilor cu m linii şi n coloane cu
elemente din K, în raport cu operaţiile de adunare a matricilor şi înmulţire a matricilor cu
scalari.
40 Dacă Rn [X] = {P∈R[X]⏐P polinom de grad cel mult n} atunci (Rn[X], +, ⋅ )⏐R este
spaţiu vectorial în raport cu operaţiile de adunare a polinoamelor şi înmulţire a
polinoamelor cu scalari.
50 (K, + , ⋅)⏐K este spaţiu vectorial peste el însuşi cu operaţiile corpului K (orice corp este
un spaţiu vectorial peste el însuşi).
60 Fie V⏐K un spaţiu vectorial, X ≠ φ şi Vx = {f : X → V} Atunci (Vx , +, ⋅ )⏐K este
spaţiu vectorial în raport cu adunarea funcţiilor şi înmulţirea funcţiilor cu scalari.
2.2. REGULI DE CALCUL ÎNTR-UN SPAŢIU VECTORIAL
Fie V⏐K un spaţiu vectorial
PROPOZIŢIE Au loc urmatoarele relaţii
1) (α - β)x = αx - βx , ∀ α , β ∈ K , ∀ x ∈ V
2) α(x – y) = αx - αy , ∀ α ∈ K , ∀ x , y ∈ V
3) 0 . x = θ , ∀ x ∈V
4) α . θ = θ , ∀ α ∈K
5) (-α)x = α(-x) = - αx , ∀ α ∈K, ∀ x ∈V
6) α . x = θ ⇒ α = 0 sau x = 0 , unde θ ∈ V este vectorul nul.
Demonstraţie
1) αx = (α-β+β)x = (α-β)x + βx ⏐-βx ⇒ αx - βx = (α-β)x
2) αx = α(x-y+y) = α(x-y) + αy ⏐- αy ⇒ αx - αy = α(x-y)
3) luăm în 1) β = α ⇒ 0 . x = θ
4) luăm în 2) y = x ⇒ α ⋅ θ = θ
5) (-α)x = (0 - α)x = 0 ⋅ x - α ⋅ x = θ - αx = - αx
6
α(-x) = α(θ-x) = α ⋅ θ - α ⋅ x = θ - αx = - αx
6) αx = θ dacă α = 0 ⇒ 0 ⋅ x = θ , ∀ x∈V
Dacă α ≠ 0, cum α∈K ⇒ ∃ α-1 ∈ K aşa încat α ⋅ α-1 = α-1 α = 1 ⇒ α-1⏐αx = θ ⇒ α-1
α x = α-1 θ ⇒ x = θ
7
2) În R2 ⏐R mulţimea W = {(x1, x2, x3)⏐x1 – 2x2 +x3 = 0 ⏐ este subspaţiu.
⎧⎛ 0 x⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
3) În M32 ( R )⏐R mulţimea W = ⎨⎜ 0 y ⎟ x,y ∈ R ⎬ este subspaţiu.
⎪⎜ x + y 0 ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
OPERAŢII CU SUBSPAŢII
1) INTERSECŢIA a două subspaţii este tot un subspaţiu vectorial.
PROPOZIŢIE Fie V⏐K un spaţiu vectorial şi V1, V2 subspaţii în V.
Atunci V1∩ V2 este subspaţiu în V.
⎧ x , y ∈ V1 , V1 subspatiu ⎧ αx + β y∈ V1
Dem. Fie α, β ∈ K şi x , y ∈ V1 ∩ V2 ⇒ ⎨ ⇒ ⎨ ⇒
⎩x , y ∈ V2 , V2 subspatiu ⎩αx + β y ∈ V2
⇒ αx + βy ∈ V1 ∩ V2 ⇒ V1 ∩ V2 subspatiu în V
2) REUNIUNEA a două subspaţii nu este în general subspaţiu decât numai dacă unul este
inclus în celălalt.
3) SUMA a două subspaţii este tot un subspaţiu.
Fie V⏐K spaţiu vectorial şi V1 , V2 subspaţii.
DEFINIŢIE Se numeste suma subspaţiilor V1 şi V2 şi se notează cu V1 + V2 mulţimea
V1 + V2 = {x1 + x2 ⏐x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 }.
PROPOZIŢIE (suma a două subspaţii este tot un subspaţiu)
Fie V⏐K subspaţiu vectorial şi V1,V2 subspaţii în V. Atunci V1+ V2 este un
subspaţiu în V.
Demonstratie Fie α,β ∈ K şi x,y ∈ V1 + V2
x ∈ V1+ V2 ⇒ ∃ x1∈V1 , x2 ∈V2 aşa încât x = x1 + x2
y ∈ V1+ V2 ⇒ ∃ y1∈V1, y2 ∈V2 aşa încât y = y1+ y2
Atunci
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
αx + βy = α(x 1 + x 2 ) + β(y1 + y 2 ) = ⎜⎜ αx 1 + βy1 ⎟⎟ + ⎜⎜ αx 2 + βy 2 ⎟⎟ ∈ V1 + V2 ⇒ V1 + V2 este
⎝ ∈V1 ⎠ ⎝ ∈V2 ⎠
subspaţiu în V.
4 ) SUBSPAŢIUL GENERAT DE O MULŢIME DE VECTORI
Fie V⏐K spaţiu vectorial şi S = {x1, x2, …, xn } ⊂ V.
8
DEFINIŢIE Se numeste combinaţie liniară de vectorii sistemului S cu coeficienţi din K,
n
orice expresie de forma α 1 x 1 + α 2 x 2 + ... + α n x n = ∑ α i x i unde α i ∈ K, i = 1,n şi
i =1
x i ∈ S, i = 1,n
⎧n ⎫
NOTĂM cu L(S) = ⎨∑ α i x i α i ∈ K, x i ∈ S, i = 1,n ⎬ = mulţimea tuturor combinaţiilor
⎩ i =1 ⎭
liniare de vectori din S cu coeficienţi din K.
PROPOZIŢIE (subspaţiul generat de S)
Fie V⎪K spaţiu vectorial S ⊂ V, S = {x1, x2 ,…, xn }. Atunci L(S) este subspaţiu in
V.
Demonstraţie
n
Fie α, β ∈K şi x,y ∈ L(S) ⇒ ∃ αi ∈ K, i = 1, n aşa încât x = ∑ α i x i
i =1
n
⇒ ∃ βi ∈ K, i = 1, n aşa încât y = ∑ β i x i
i =1
n n n n
αx + βy = α∑ α i x i + β∑ β i x i = ∑ (α α i + β β i ) x i = ∑ γ i x i ∈ L(S) ⇒ L(S) subspaţiu în V
i =1 i =1 i =1 i =1
VARIETATE LINIARĂ
Fie V/K spaţiu vectorial.
DEFINIŢIE Se numeste varietate liniară a spaţiului V, orice submulţime L≠φ, cu
proprietatea că există x0∈V astfel încât mulţimea V’=L-x0={x-x0⎮x∈L} sa fie un subspaţiu
vectorial al lui V.
DEFINIŢIE V se numeste spaţiul suport al varietaţii liniare L.
9
2. BAZĂ ŞI DIMENSIUNE ÎN SPAŢIUL VECTORIAL
2.1. DEPENDENŢĂ ŞI INDEPENDENŢĂ LINIARĂ
Fie V⏐K spaţiu vectorial şi S = {x1 , x2 ,…, xn }⊂ V.
DEFINIŢIE Spunem că sistemul de vectori S este liniar independent sau liber dacă din
orice relaţie de forma α1 x1 + α2 x2 +…+ αn xn = θ , cu αi ∈ K, i = 1, n , rezultă α1= α2 =
…= αn = 0 (adică din orice combinaţie liniară nulă rezultă toţi coeficienţii nuli).
DEFINIŢIE Spunem că sistemul de vectori S este liniar dependent sau legat dacă
există αi ∈ K, i = 1, n nu toţi nuli aşa încât α1 x1 + α2 x2 +… + αn xn = θ (adică există
combinaţii liniare nule care nu au toţi coeficienţii nuli).
EXEMPLE : 1) S = {θ}⇒ S este liniar dependent deoarece există α = 1 ∈ K aşa încât 1.θ =
θ
2 ) S = {x}, x∈V, x ≠ θ ⇒ S este liniar independent pentru că din α x = θ, x ≠ θ ⇒ α = 0
3) În Rn⏐R :S={e1, …, en} , unde e1 = (1,0,0,…,0), …, en = (0,…,0,1) este liniar
independent pentru că din α1e1 + α2 e2 + …+αnen = θ ⇒ α1(1,0,…,0) + α2(0,1,…,0)
+…+ +αn(0,0,…,1) = (0,…,0) ⇔ (α1, α2…αn) = (0,…,0) ⇒ α1 = α2 = …= αn = 0
4) În C⏐R : S = {1,i} este liniar independent pentru că a . 1 + b . i = 0 ⇒ a = 0, b = 0
5) În Rn[X]/R S={1,X,X2,…,Xn} este liniar independent.
PROPOZIŢIE(proprietăţi de ereditate pentru sisteme independente şi dependente)
Fie V/K spaţiu vectorial şi S = {x1 … xn} ⊂ V Atunci
1) Dacă θ ∈ S ⇒ S este liniar dependent
10
3) S liniar dependent ⇒ ∃ αi ∈ K i = 1, n , nu toţi nuli aşa încât α1x1 + …+ αnxn = θ (1) .
Fie S’ = {x1, x2,…,xn, xn+1, …, xm} unde m ≥ n .Extindem relaţia (1) la relaţia α1x1 + …+
αnxn + 0⋅ xn+1 + …+ 0 xm = θ care este combinaţie liniară nulă de vectorii din S’ ce nu are toţi
coeficienţii nuli ⇒ S’ este liniar dependent.
3)
4) Presupunem S” liniar dependent ⇒ S ⊃ S” este liniar dependent (contradicţie) ⇒ S”
liniar independent.
PROPOZIŢIE Un sistem S = {x1 … xn } ⊂ V este liniar dependent ⇔ (∃) un vector în S
care se poate exprima ca o combinaţie liniară de ceilalţi vectori din S.
Demonstratie: ”⇒” Dacă S este liniar dependent ⇒ ∃ αi ∈ K, i = 1, n nu toţi nuli aşa încât:
Presupunem că α1 ≠ 0 ⇒ ∃ α1−1 ∈K astfel încât α1−1 . α1x1 + α1−1 . α2x2 + …+ α1−1 αnxn = θ ⇒
11
DEFINIŢIE Spunem că spaţiul vectorial V/K este finit generat dacă există o mulţime finită
S ⊂ V de vectori aşa încât ∀ x∈V se exprimă ca o combinaţie liniară de vectori lui S, adică
i x i + L + α j x j + L + α n x n = α 1 x 1 + α 2 x 2 + L + α i (x i + λ x j ) + L + (α j − λα i )x j + L + α n x n
x = α1 x 1 + L + α{
{
+ λα i x j − λα i x j
12
2) după o eventuală reindexare a vectorilor din S’, sistemul
S”={u1,…,us, vs+1,…,vm} este tot un sistem de generatori pentru V.
OBSERVAŢIE Afirmaţia 1) ne arată că într-un spaţiu vectorial, orice sistem liniar
independent este mai sarac decat orice sistem de generatori.
Afirmaţia 2) ne arată că putem înlocui în orice sistem de generatori o parte din vectori cu
alţii liniari independenti , fară să afectăm proprietatea de a fi sistem de generatori a sistemului.
2.3. BAZĂ SI DIMENSIUNE IN SPAŢIUL VECTORIAL
Fie V/K un spaţiu vectorial şi B = {x1 , x 2 K x n } ⊂ V
DEFINIŢIE Se numeste bază în spaţiul vectorial V/K orice sistem de vectori B⊂V cu
proprietaţile:
1) B este liniar independent
2) B este sistem de generatori pentru V
EXEMPLE
1) În C/R, B={1,i} este bază
2) În Rn/R, B={e1, e2, …, en} este bază numită baza canonică a lui Rn
3) În Rn[X]/R , B={1,X,X2,…,Xn} este bază
4) În Mm,n(R)/R , B = {E11, E12,…,Emn} este bază , unde matricea Eij = (apq)mn are
⎛ 00K0K0 ⎞
⎜ ⎟
⎜LLLL ⎟
⎧1 , (p, q) = (i, j)
elementele a pq = ⎨ adică E ij = ⎜ 00K1K0 ⎟ i
⎩0 , in rest ⎜ ⎟
⎜LLLL ⎟
⎜ 00K0K0 ⎟
⎝142
4 434⎠
j
α ij = 0 ∀ i = 1, m ∀ j = 1, n
⎛ a11a12 Ka1n ⎞
⎜ ⎟
B = sistem de generatori pentru cã ∀ A = ⎜ M M ⎟ = a11E11 + a12 E12 + K + a mn E mn
⎜ a a Ka ⎟
⎝ m1 m 2 mn ⎠
13
TEOREMA
Orice spaţiu vectorial nenul admite cel puţin o bază.
DEFINIŢIE Un spaţiu vectorial care admite o bază finită se numeste spaţiu vectorial finit
dimensional. În caz contrar se numeste spaţiu vectorial infinit dimensional.
PROPOZIŢIE Orice două baze dintr-un spaţiu vectorial V/K au acelaşi numar de elemente.
Demonstratie Fie V/K un spaţiu vectorial , B1 = {u1 ,..., u n } , B2 = {v1 ,..., v m } baze în V. Să
demonstrăm că m = n
B1 − bazã ⇒ B1 liniar independent ⎫ T inlocuirii ⎫
⎬ ⎯⎯ ⎯⎯→ n ≤ m ⎪
B2 − bazã ⇒ B2 sistem de generatori pentru V ⎭ ⎪
⎬⇒n =m
B1 − bazã ⇒ B1 sistem de generatori pentru V ⎫ T inlocuirii ⎪
⎬ ⎯⎯ ⎯⎯→ n ≥ m ⎪
B2 − bazã ⇒ B2 liniar independent ⎭ ⎭
DEFINIŢIE Se numeste dimensiune a spaţiului vectorial V/K şi se notează dimkV numarul
natural egal nu numarul de vectori dintr-o bază a lui V.
EXEMPLE : dimRC = 2 ; dimRRn = n ; dimRRn [X] = n+1 , dimR Mm,n= m.n
PROPOZIŢIE Fie V/K spaţiu vectorial şi B = {x1 , x 2 ,..., x n } ⊂ V. B este bază in V ⇔ orice
vector din V se exprimă in mod unic ca o combinaţie liniară de vectori din B.
Demonstraţie : ”⇒” B este bază ⇒ B sistem de generatori ⇒ orice x∈V se exprimă ca o
combinaţie liniară de vectorii lui B. Să demonstram unicitatea reprezentarii lui x.
Presupunem că x admite două reprezentări în baza B:
n n
x = ∑ αi x i si x = ∑ β i x i α i , βi ∈K i = 1,n Scădem termen cu termen aceste reprezentări
i =1 i=1
⇒
n
⎫
∑ (α i − β i )x i = θ ⎪
i =1
⎪⎪
⎬ ⇒ α i − βi = 0 , ∀ i = 1,n ⇒ α i = β i , i = 1,n
B − bazã ⇒ B liniar independent ⎪
⎪
⎪⎭
14
Fie α 1 x 1 + α 2 x 2 + K + α n x n = θ .Dar θ = 0x 1 + K + 0x n . Din unicitatea reprezentării
n
β = (β1 , β 2 , K, β n ) definim α + β = (α1 + β1 , K, α n + β n ) iar λ x = ∑ λ α i x i ⇒ λα = (λα 1 ,..., λα n )
i =1
PROPOZIŢIE Fie V/K cu dimkV = n. Atunci
1) orice sistem liniar independent are cel mult n vectori;
2) orice sistem liniar independent care care n vectori este bază în V;
3) orice sistem de generatori pentru V are cel putin n vectori;
4) orice sistem de generatori pentru V care are n vectori este bază.
Observatie Baza în spaţiu vectorial este un cel mai bogat sistem liniar independent şi un cel
mai sărac sistem de generatori.
2.5 MODIFICAREA COORDONATELOR UNUI VECTOR LA O SCHIMBARE DE
BAZE.
Fie V/K spaţiu vectorial B1 = {u1 , u 2 ,L, u n } B2 = {v1 , v 2 ,L, v n } baze în V.
a) Matricea de trecere de la baza B1 la baza B2
Vom asocia perechii de baze date, o matrice C=(Cij)n.n care ne va furniza mecanismul
de schimbare a coordonatelor unui vector la trecerea de la B1 la B2. Exprimăm vectorii bazei
B2 în baza B1.
v1 = C11 u 1 + C 21 u 2 + L + C n1 u n
v 2 = C12 u 1 + C 22 u 2 + L + C n 2 u n n
v i = ∑ C ji u j ∀ i = 1, n
................................................. j=1
v n = C1n u 1 + C 2 n u 2 + L + C nn u n
15
Acest sistem de relaţii defineşte o matrice C=(Cij)∈ Mn(K) ce reprezintă matricea de
coeficienţi din sistemul de relaţii anterior, luată transpus.
DEFINIŢIE Matricea C astfel determinată se numeste matricea de trecere de la baza B1 la
baza B2
⎛ u1 ⎞ ⎛ v1 ⎞
⎜u ⎟ ⎜v ⎟
Dacă notăm cu B1 = ⎜ 2 ⎟ B 2 = ⎜ 2 ⎟ atunci
⎜M ⎟ ⎜M ⎟
⎜u ⎟ ⎜v ⎟
⎝ n⎠ ⎝ n⎠
relaţia de legatură dintre vectorii celor două baze mai sus definite se transcrie matriceal sub
forma:
B 2 = T C ⋅ B1
n
În baza B2 , x admite reprezentarea x = ∑ β i v i
i =1
n n ⎛ n ⎞ n n n
⎛ n ⎞
Avem x = ∑ β i v i =∑ β i ⎜⎜ ∑ C ji u j ⎟⎟ = ∑∑ βi C ji u j = ∑ ⎜ ∑ βi C ji ⎟u j , ceea ce reprezintă
i =1 i =1 ⎝ j=1 ⎠ i =1 j=1 j =1 ⎝ i =1 ⎠
exprimarea lui x în B1. Cum reprezentarea unui vector într-o bază este unică , identificăm
coeficientii celor două reprezentări ale lui x în baza B1 şi obţinem
⎧ α1 = C11β1 + C12 β 2 + L + C1n β n
n
⎪
α j = ∑ β i C ji ; j = 1,n ⇔ ⎨M
i =1 ⎪⎩α n = C n1β 1 + C n2 β 2 + L + C nn β n
⎛ β1 ⎞
⎜ ⎟
β
Fie X B1 = ⎜ 2 ⎟ = vectorul coloană cu coordonatele lui x în baza B1
⎜M ⎟
⎜β ⎟
⎝ n⎠
16
⎛ β1 ⎞
⎜ ⎟
β
XB2 = ⎜ 2 ⎟ = vectorul coloană cu coordonatele lui x în baza B2
⎜M ⎟
⎜β ⎟
⎝ n⎠
Atunci relaţiile anterioare se scriu matriceal sub forma x B1 = Cx B2 sau x B2 = C −1 x B2
Din ipoteză acest sistem omogen admite numai soluţia banală ⇒ determinantul sistemului
este nenul ⇔ determinantul matricei C≠0 ⇒ C inversabilă.
17
EXEMPLE 1° V/K spaţiu vectorial , f : V → V, f(x) = x este aplicaţie liniară , numită
aplicaţia identică .
2° V/K spaţiu vectorial , f : V → V f(x) = θv este aplicaţie liniară , numită aplicaţia nulă .
3° fλ : V → V, fλ(x) = λx , λ∈K fixat, este aplicaţie liniară şi se numeste omotetia de raport
λ
4° f : V → Kn , f(x) = (x1, x2, …, xn) , unde (x1,…, xn) sunt coordonatele lui x într-o bază B
⎛ n
⎞
fixată a lui V⎜ x = ∑ x i v i ⎟ este liniară şi se numeste sistem de coordonate pe V.
⎝ i =1 ⎠
PROPOZIŢIE (proprietaţi imediate ale aplicaţiilor liniare) Fie f: V → W aplicaţie liniară.
1° f(x-y) = f(x) – f(y) , ∀ x , y∈V
2° f(θV) = θW
⎛ n ⎞ n
3° f ⎜ ∑ α i x i ⎟ = ∑ α i f (x i ) ∀ α i ∈ K ∀x i ∈ V i = 1, n
⎝ i =1 ⎠ i =1
Demonstraţie 1° Luăm în caracterizarea echivalentă a aplicaţiei liniare α=1, β= -1
2° Luăm x = y în 1°
3° inducţie
DEFINIŢIE O aplicaţie liniară dintre două spaţii vectoriale se mai numeste şi morfism de
spaţii vectoriale
mulţimea ker f = {x ∈ V / f ( x ) = θ W }
18
DEFINIŢIE Se numeste imaginea aplicaţiei liniare f : V → W şi se notează cu Imf
mulţimea Im f = {f ( x ) / x ∈ V}
PROPOZIŢIE (caracterizarea injectivitaţii şi a surjectivitaţii cu ajutorul nucleului şi a
imaginii)
Fie f : V → W aplicaţie liniară.
1) f – injectivă ⇔ Ker f = {θv}
2) f – surjectivă ⇔ Im f = W
f (θ v ) = θ w si f ( x ) = f (θ v )⎫
Demonstraţie ” ⇒ ” Fie x∈Ker f ⇒ f(x) = θw dar ⎬ ⇒ x = θv ⇒
f injectivã ⎭
Ker f = {θv}
" ⇐ " f (x1 ) = f (x 2 ) ⇔ f (x1 ) − f (x 2 ) = θ w ⇔ f (x1 − x 2 ) = θ w ⇒ x1 − x 2 ∈ Ker f . Din ipoteză
”⇐” evident
PROPOZIŢIE (proprietaţi de transport pentru subspaţii)
Fie f : V →W aplicaţie liniară.
1) ∀ L subspaţiu vectorial în V ⇒ f(L) = {f(x)/x∈L} este subspaţiu vectorial în W
2) ∀ L’ subspaţiu vectorial în W ⇒ f-1(L’) = {x∈L⏐f(x)∈L’} este subspaţiu în V.
-1
În particular ,Im f = f(V) este subspaţiu în W şi Ker f = f ({θw}) este subspaţiu în V.
Demonstraţie 1) Fie α,β∈K şi vectorii x , y ∈ f(L) ⇒ există x’, y’∈ L astfel încât
⎧⎪x = f ( x ' ) x ' , y'∈ L ⎫⎪
⎨ ⎬ ⇒ αx '+β y'∈ L
⎪⎩ y = f ( y' ) L subspatiu ⎪⎭
19
Fie f : V → W aplicaţie liniară şi S = {x1, x2 ,…, xp} ⊂ V o mulţime de vectori.
Atunci:
1) Dacă S este sistem de generatori pentru V ⇒ f(S) este sistem de generatori pentru Im
f.
2) Dacă S este liniar dependent ⇒ f(S) este liniar dependent.
3) Dacă S este liniar independent şi f injectivă ⇒ f(S) este liniar independent.
Demonstraţie : f(S) = {f(x1), f(x2),…,f(xp)}
1) Fie y∈Im f ⇒ ∃ x∈V aşa încât y=f(x)
generatori pentru Im f
2) S liniar dependent ⇒ ∃ αi∈ K, i = 1, p nu toţi nuli aşa încât α1x1 +…+αpxp = θ
CONSECINŢĂ Dacă f : V → W este o aplicaţie liniară injectivă , iar B este bază în V atunci
f(B) este bază în Im f , deci dimk Im f = dimk V = n
TEOREMA DIMENSIUNII PENTRU NUCLEU ŞI IMAGINE
Fie f : V → W o aplicaţie liniară cu dim V = dim W = n
Atunci dim k (Ker f ) + dim k (Im f ) = n
Demonstratie
con sec
1° Daca Ker f = {θV } atunci dim k (Ker f ) = 0 ⇒ f injectivã ⇒ dim k (Im f ) = dim k V = n
20
2° Dacă Ker f ≠ θV ⇒ dim k (Ker f ) = p, p ≥ 1
Fie B1 = {x1 ,..., x p } o bază în Ker f. Completăm baza B1 la o bază B2 = {x1,…,xp, xp+1 ,…,xn}
lin
B2 liniar independent. Fie αp+1, … ,αn ∈ K aşa încât αp+1 f(xp+1) +…+ αn f(xn) = θW
f
⇒ f(αp+1 xp+1+ … +αn xn) = θW ⇒ αp+1 xp+1 +…+ αn xn ∈Ker f.
lin
Cum B1 este bază în Ker f ⇒ ∃ α1, α2, …, αp ∈K aşa încât αp+1 xp+1 +…+αn xn =
= α1x1 +…+αpxp ⇒
α p +1x p +1 + ... + α n x n − α1x1 − ... − α p x p = θ v ⎫
⎬ ⇒ α1 = ... = α p = α p +1 = ... = α n = 0 ⇒
B2 bazã ⇒ B2 liniar independent ⎭
⇒ B 3 liniar independent ⇒ B3 bază în Im f ⇒ dimk Im f = n-p
Demonstraţie
1) Fie aplicaţia: 1V : V → V, 1V (x) = x care este liniară şi bijectivă ⇒ V ≅ V.
21
2) V ≅ W ⇒ ∃ f : V → W liniară şi bijectivă ⇒ ∃ f-1 : W → V bijectivă. Să demonstrăm
că f -1 este liniară. Fie α , β ∈K şi x , y ∈ W. Avem f(f-1 (αx+βy)) = αx + βy =
f
= αf(f-1(x))+βf(f-1(y)) = f[αf-1(x) + βf-1(y)]
liniara
f − liniarã si bijectivã ⇒ V ≅ K n ⎫
⎬⇒V ≅ W
Ana log W ≅ K n ⎭
22
Fie f : V → W o aplicaţie liniară cu B1 , B2 baze fixate în V , W respectiv. Atunci
există o unică matrice A = (aij)∈Mmn(K) asociată aplicaţiei f.
Demonstratie
Fie B1={u1, u2, …, un}, B2={v1, v2 ,…, vn}. Exprimam imaginea vectorilor din baza B1,
prin aplicaţia f , în baza B2:
⎧f (u 1 ) = a 11 v 1 + a 21 v 2 + ... + a m1 v m
⎪f (u ) = a v + a v + ... + a v
⎪ 2 m
⎨
12 1 22 2 m2 m
f(ui)= ∑ a ji v j ∀i=1,n
⎪ .................... .......... .......... .......... ....... j =1
⎪⎩f (u n ) = a 1n v 1 + a 2 n v 2 + ... + a mn v m
⎨
12 1 22 2 m2 m
⇔ f (u i ) = ∑ a ji v j i = 1, n (1)
⎪......................................................... j =1
⎪⎩f (u n ) = a 1n v 1 + a 2 n v 2 + ... + a mn v m
Dar f ( x ) ∈ W ⎫ m
B2 bazã in W ⎭
⎬ ⇒ ∃ β j ∈ K ; j = 1, m asa incat f ( x ) = ∑
j =1
βj vj
23
⎧β1 = a 11 α 1 + a 12 α 2 + ... + a 1n α n
⎪β = a α + a α + ... + a α
n
⎪
β j = ∑ a ji α i ∀ j = 1, m ⇒ ⎨ 2 21 1 22 2 2n n
i =1 ⎪...................................................
⎪⎩β m = a m1 α 1 + a m 2 α 2 + ... + a mn α n
sistem ce dă legatura dintre coordonatele lui x în baza B1 şi coordonatele lui f(x) în baza B2
adică reprezintă aplicaţia f căutată.
Relaţiile din sistemul anterior se numesc ecuaţiile analitice ale aplicaţiei f. Fie
⎛ β1 ⎞ ⎫
⎜ ⎟ ⎪
Y = ⎜ M ⎟ = vectorul coloanã cu coordonatele lui f ( x ) in B2 ⎪
⎜β ⎟ ⎪⎪
⎝ m⎠
⎬⇒
⎛ α1 ⎞ ⎪
⎜ ⎟
X = ⎜ M ⎟ = vectorul coloanã cu coordonatele lui x in B1 ⎪
⎜α ⎟ ⎪
⎝ n⎠ ⎪⎭
4.2.2. Izomorfismul dintre spatiul vectorial al aplicaţiilor liniare dintre două spaţii fixate
şi spaţiul vectorial al matricilor de o anumită dimensiune.
Notăm cu L(V, W)= {f : V → W/ f liniară}
PROPOZIŢIE Fie L(V, W) cu operaţiile de adunare a funcţiilor şi înmulţire a funcţiilor cu
scalari este un subspaţiu vectorial al spaţiului WV.
Demonstratie Fie α, β∈K şi f,g∈L(V, W). Sa demonstrăm că αf + βg ∈L(V, W).
Fie α1, α2 ∈ K x1 , x2 ∈V.
f ,g
(αf + βg )(α1x1 + α 2 x 2 ) = αf (α1x1 + α 2 x 2 ) + βg(α1x1 + α 2 x 2 ) lin= α[α1f (x1 ) + α 2f (x 2 )] +
+ β[α1g(x1 ) + α 2g(x 2 )] = α1[αf (x1 ) + β f (x1 )] + α 2 [αf (x 2 ) + βg(x 2 )] =
= α1 (αf + β g )(x1 ) + α 2 (αf + βg )(x 2 ) ⇒ (αf + β g ) este liniarã
PROPOZIŢIE
Aplicaţia Ψ : L(V, W) → Mmn(K) definită prin ψ(f) = A , unde A este matricea
asociată lui f în două baze fixate din V, W , este un izomorfism de spaţii vectoriale.
Demonstratie ψ este injectivă. Fie f,g∈L(V, W) astfel încit ψ(f) = ψ(g) ⇔ A=B, A,B fiind
matricile asociate lui f,g în cele două baze fixate din V, W respectiv. Considerăm relaţiile
24
y = f(x) , z = g(x) în reprezentarea lor matriceală Y = A X , Z = B X ⇒ Y = Z , deci f(x) =
g(x) ∀ x∈V ⇒ f = g
ψ este surjectivă ∀ A ∈ Mmn(K) , ∃ f : V → W liniară definită prin Y=AX ⇒ ψ(f) = A ⇒ ψ
surjectivă.
ψ este liniară ⇔ ∀ α,β∈K, ∀f,g∈L(V, W) să avem ψ(αf+βg) = αψ(f)+βψ(g)
Fie ψ(f) = A = (aij)mn şi ψ(g) = B = (bij)mn
Să determinăm matricea asociată lui αf + βg în bazele fixate. Calculăm pentru aceasta
(αf + βg) (ui)
j =1 j =1 j =1
25
Înlocuim de X şi Y în relaţia
Y' = C −1ACX'⎫ −1
Y = AX ⇒ C −1
CY ' = A(CX ' ) ⇒ ⎬ ⇒ A' = C AC
Y' = A' X' ⎭
4.3.2 Inelul endomorfismelor, grupul automorfismelor unui spaţiu vectorial
PROPOZIŢIE
Mulţimea transformarilor liniare ale unui spatiu vectorial V, notată cu
Endk(V)=L(V,V) , cu operaţiile de adunare a funcţiilor şi compunere a funcţiilor , capată o
stuctură de inel.
Demonstratie (Endk (V), +) este grup abelian
Compunerea funcţiilor este asociativă, are element neutru 1v(x) = x, este distributivă
faţă de adunare
f
(f o (g + h ))(x ) = f ((g + h )( x ) ) = f (g ( x ) + h ( x ) ) = f (g( x ) ) + f (h ( x ) ) = (f o g)( x ) +
liniara
+ (f o h )( x ) ⇒ f o (g + h ) = f o g + f o h
PROPOZIŢIE
Multimea automorfismelor unui spaţiu vectorial V cu operaţia de compunere a
funcţiilor capătă o structură de grup , notat cu GL(V) şi numit grupul liniar asociat lui V.
DEFINIŢIE Se numeste algebra liniară pe spaţiul V studiul proprietăţilor vectorilor care
rămân invariante la aplicarea automorfismelor grupului liniar.
PROPOZIŢIE
O transformare liniară f∈ EndkV este automorfism ⇔ det A ≠ 0
PROPOZIŢIE Are loc izomorfism de grupuri GL (V) ≈GL(n,K) , unde GL(n,K) este
grupul matricelor pătratice inversabile de dimensiune ”n”.
Observatie Datorită acestui izomorfism , dacă automorfismului f îi corespunde matricea A şi
lui g îi corespunde B, atunci lui f-1 îi corespunde A-1 şi lui g o f îi corespunde BA.
26
EXEMPLE
1° L = {θ} este invariant la orice f : V → V (transformare liniară) pentru că f(θ) = θ.
2° Dacă f : V → V este transformarea nulă ,f(x) = θ, ∀x∈V atunci orice subspaţiu L al lui V
este invariant la f pentru că f(L) = {θ}⊂L.
3° Dacă fλ : V → V fλ(x) = λx, λ∈K fixat este omotetia de raport λ , atunci orice
subspaţiu L al lui V este invariant la f pentru că ∀ x∈L, avem fλ(x) = λ x ∈ L.
4° Dacă 1v : V → V; 1v (x) = x este transformare identică, atunci orice subspaţiu L al lui V
este invariant la 1v pentru că 1v(L) = L ⊂ L.
5.2. VALORI ŞI VECTORI PROPRII ASOCIAŢI UNEI TRANSFORMARI
LINIARE
Fie V/K spaţiu vectorial , f : V → V o transformare liniară şi B o bază fixată în V.
DEFINITIE Se numeşte valoare proprie asociată transformarii f orice scalar λ∈K, care are
proprietatea că există cel putin un vector x∈V, x≠θ astfel încât f(x) = λx.
DEFINIŢIE Se numeşte vector propriu asociat valorii proprii λ, orice vector nenul din V
ce satisface relaţia f(x) = λx.
Metoda de determinare a valorilor şi vectorilor proprii
Fie f : V → V o transformare liniară , B bază fixată în V , A matricea lui f în baza B , Y
= A ⋅ X expresia matriceală a lui f ,unde X ,Y sunt vectori coloană cu coordonatele lui x, f(x)
în baza B ,respectiv.
Relaţia ce defineste valorile şi vectorii proprii f(x) = λX devine AX = λX ⇔AX - λInX
= θ ⇔ (A − λ I n )X = θ
Relaţia din chenar este un sistem liniar omogen. Pentru a exista valori proprii trebuie ca acest
sistem omogen să admită soluţii nebanale, adică trebuie ca determinantul sistemului să fie nul
⇔ det (A − λ I n ) = 0 care este o ecuaţie de grad n în parametrul λ ale cărei soluţii vor fi
valorile proprii asociate lui f.
DEFINIŢIE Ecuaţia det (A − λ In ) = 0 se numeşte ecuaţia caracteristică a lui f.
DEFINIŢIE Mulţimea valorilor proprii asociate lui f se numeşte spectrul lui f şi se notează
cu spec(f ) = Spec(A) = {λ 1 , λ 2 ,..., λ n } .
27
Vectorii proprii corespunzatori unei valori proprii λ se determină ca fiind soluţiile
nebanale ale sistemului omogen (A − λ I n )X = θ .
Observatie Fiecărei valori proprii ii corespunde o familie infinită de vectori proprii.
DEFINIŢIE Polinomul Pf (λ) = PA (λ) = det (A − λ I n ) se numeşte polinom caracteristic
asociat lui f.
PROPOZIŢIE (invarianta polinomului caracteristic la o schimbare de baze).
Polinomul caracteristic Pf (λ) este invariant la trecerea de la o bază la alta în V.
Demonstratie Fie B1, B2 baze în V , f : V → V transformare liniară , A, A’ matricea lui f în
baza B1, B2 respectiv, iar C matricea de trecere de la B1 la B2. Ştim că legatura dintre
matricile A’, A este A' = C −1 AC .
Fie PA (λ) = det (A-λ In) polinomul caracteristic în baza B1 şi PA’(λ)= det(A’- λ In)
polinomul caracteristic în baza B2 . Atunci
( ) [ ( )] [ ]
PA ' (λ) = det (A'−λ I n ) = det C −1AC − λ I'n = det C −1AC − C −1 λ I n C = det C −1 (A − λ I n )C =
28
Demonstratie Fie
⎧x ∈ Vf (λ 1 ) ⇒ f ( x ) = λ 1 x ⎫
x ∈ Vf (λ 1 ) ∩ Vf (λ 2 ) → ⎨ ⎬ ⇒ λ 1 x = λ 2 x ⇒ (λ 1 − λ 2 )x = θ
⎩x ∈ Vf (λ 2 ) ⇒ f ( x ) = λ 2 x ⎭
Dar λ1 ≠ λ2 ⇒ x = θ
PROPOZIŢIE (vectorii proprii independenţi asociaţi la valori proprii distincte).
Fie f : V → V transformare liniară, λ1, …, λp ∈ K valori proprii pentru f distincte două
cate două , iar x1, x2 ,… ,xp vectori proprii corespunzatori valorilor proprii date ,
respectiv.Atunci sistemul de vectori S ={x1, …, xp } este liniar independent.
Demonstratie Inducţie după p.
Pentru p = 1 , λ1 este valoare proprie pentru f , x1 este vector propriu asociat lui λ1 , deci
x1 ≠ θ ⇒ S = {x1} este liniar independent.
Presupunem afirmaţia adevărată pentru ”p-1” şi o demonstrăm pentru ”p”.
Fie λ1 ,…, λp valori proprii distincte şi x1 ,…, xp vectorii proprii asociaţi.Presupunem S
29
Demonstratie Fie O(λi) = m şi dimk Vf (λi) = k, unde λi este o valoare proprie fixată a lui f.
Să demonstrăm că k ≤ m.
Cum O(λi) = m ⇒ Pf (λ) = (λ-λi)m . q (λ), unde q(λi) ≠ 0. Cum dimk Vf (λi) = k, fie
B1= {v1, v2, …, vk) o bază in Vf (λi).
Prelungim B1 la o bază B2 = {v1, v2 ,…,vk+1, …, vn } a lui V. (din Teorema schimbului).
Matricea asociată lui f în baza B2 este
⎛ λ i 0 0 L 0 a1k +1 L a1n ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 λ i 0 L 0 a 2 k +1 L a 2n ⎟
⎜L L L L L L L L⎟
A B2 =⎜ ⎟,
⎜ 0 0 0 L λ i a k k +1 L a kn ⎟
⎜L L L L L L L L ⎟⎟
⎜
⎜0 0 0 L 0 a L a nn ⎟⎠
⎝ nk +1
Pf (λ) = det (AB2 - λ In) = (λ- λi)k ⋅ H(λ) ⇒ k ≤ m, deoarece H(λ) poate să conţină factori de
forma (λ - λi)p.
⎛ b11 0 0 L 0 ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 b 22 0 L 0 ⎟
AB = ⎜ L L L L L ⎟
⎜ ⎟
⎜L L L L L ⎟
⎜ 0 0 0 L b nn ⎟⎠
⎝
30
⎧f (u 1 ) = b 11 ⋅ u 1
⎪f (u ) = b ⋅ u
⎪
Din modul de determinare a matricii asociate lui f în baza B ⇒ ⎨ 2 22 2
⇒ u1, u2,
⎪ .......... .................
⎪⎩f (u n ) = b nn ⋅ u n
…, un sunt vectori proprii pentru f , corespunzatori respectiv valorilor proprii b11, b22 , … , bnn
.
”⇐” ∃ λ1 ,…, λn ∈ K valori proprii corespunzătoare, astfel încât f(u1) = λ1 u1 , f(u2) = λ2 u2
⎛ λ1 0 0 L 0 ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 λ2 0 L 0 ⎟
,…, f(un) = λn un ⇒ matricea asociată lui f în baza B va fi ⎜ 0 0 λ 3 L 0 ⎟⇒
⎜ ⎟
⎜L L L L L⎟
⎜0 0 0 L λ n ⎟⎠
⎝
f diagonalizabilă.
Observatie Forma diagonală a unei transformari liniare se obţine într-o bază de vectori
proprii, iar pe diagonala matricii ,corespunzatoare acestei forme, se găsesc valorile proprii ale
lui f.
PROPOZIŢIE Transformarea liniară f : V → V este diagonalizabilă ⇔
1° λi ∈ K, i = 1, n şi
31
6 SPATII EUCLIDIENE (cu produs scalar)
6.1 DEFINITII,EXEMPLE,NORMAREA SI METRIZAREA UNUI SPATIU
EUCLIDIAN
Fie V/K spatiu vectorial, K = R,C
DEFINITIE Se numeste produs scalar pe V orice aplicatie <⋅ , ⋅ > : V x V → K cu
proprietatile:
1° < x,x > ≥ 0 , ∀ x∈V si < x,x > = 0 ⇔ x = θ (axioma de pozitivitate si nulitate).
3° <x1+x2, y> = <x1,y > + <x2,y > , ∀ x1, x2, y ∈ V (aditivitatea variabilei I).
4° < αx,y > = α<x,y> , ∀ α∈K, ∀ x,y∈V (omogenitatea variabilei I).
DEFINITIE Un spatiu vectorial V/K inzestrat cu un produs scalar se numeste spatiu
Euclidian.
PROPOZITIE (proprietati ale produsului scalar).
Daca < ⋅ , ⋅ > : V x V → K este un produs scalar pe V atunci:
5° <x,y1+y2> = <x,y1> + <x,y2> , ∀ x, y1, y2 ∈V (aditivitatea variabieli II).
Demonstratie
20 30 2o
5° x, y 1 + y 2 = y 1 + y 2 , x = y 1 , x + y 2 , x = x, y 1 + x, y 2 .
2o 4o
6° x , β y = β y, x = β x , y .
7° Luam α = 0 in 4° si β = 0 in 6°
8° Inductie.
EXEMPLE 1) Rn⏐R spatiu vectorial. Definim <⋅ , ⋅> : Rn x Rn → R,
n
∀ x = (x1, x2 ,…,xn) , y = (y1, y2,…,yn) : <x,y> = x1 y1 + x2 y2 +…+xn yn = ∑x y
i = `1
i i
32
b
<⋅ , ⋅> : C([a,b]) x C([a,b]) →R prin ∀f, g ∈ C[a,b]) avem <f,g> = ∫
a
f ( x ) g ( x ) dx
⇔ x , x + x , α y + α y, x + α y, α y ≥ 0 ⇔
⇔ x, x + α x , y + α y, x + α ⋅ α y, y ≥ 0 ⇔
⇔ x, x + α x, y + α x, y + αα y, y ≥ 0 .
x, y
Luam α = − Relatia devine:
y, y
x, y x, y x, y x, y
x, x − ⋅ x, y − ⋅ x, y + ⋅ ⋅ y, y ≥ 0
y, y y, y y, y y, y
2
x, x ⋅ y, y ≥ x, y
data de x = x, x ,∀ x ∈ V .
PROPOZITIE
Orice spatiu Euclidian este spatiu vectorial normat (norma definita de produsul scalar
este o norma in sens general).
Demonstratie Trebuiesc verificate axiomele:
1) x ≥ 0 , ∀x∈V si x =0 ⇔ x=θ.
2) αx = α ⋅ x , ∀ α ∈ K, ∀ x ∈ V
3) x + y ≤ x + y , ∀ x, y ∈ V
33
1) x = x , y ≥ 0 evident; x = 0 ⇔ x, x = 0 ⇔ x = θ
2
2) α x = αx , α x = α α x , x = α x, x = α x, x = α ⋅ x
3) x + y = x + y, x + y = x , x + x , y + y, x + y, y =
= x , x + x, y + x , y + y, y = x, x + 2 ⋅ Re x , y + y, y ≤
( C.B.S )
≤ x , x + 2 x , y + y, y ≤ x, x + 2 x , x ⋅ y, y + y, y =
2 2
= x +2 x ⋅ y + y = x + y .
34
PROPOZITIE (independenta sistemelor ortogonale ce nu contin θ)
Daca V/K este spatiu Euclidian, S = {x1 , x2 ,…,xn}⊂ V un sistem ortogonal de
vectori, cu θ ∉ S, atunci S este liniar independent.
Demonstratie Fie α1x1 + α2x2+…+αnxn = θ. Aplicam in dreapta
DEFINITIE O baza B a lui V se numeste baza ortogonala daca vectorii sai sunt ortogonali
doi cate doi.
DEFINITIE O baza B = {u1, u2,…, un } a lui V se numeste baza ortonormata daca este
ortogonala si toti vectorii sai au norma egala cu 1.
⎧1 , i = j
Observatie B ortonormata ⇔ u i , u j = δ ij = ⎨
⎩0 , i ≠ j
TEOREMA (de ortonormare Gramm – Schmidt)
Orice spatiu Euclidian admite o baza ortonormata.
Demonstratie Fie B = {u1, u2,…, un } o baza a lui V.
Etapa de ortogonalizare a lui B . Construim o noua baza B1 = {v1, v2,…, vn } definita prin
relatiile
v1 = u1;
v2 = u2 - αv1
v3 = v3-β1v1-β2v2
…………………..
vn = un-γ1v1 …-γn-1 vn-1
Coeficientii acestor reprezentari se vor determina astfel incit vectorii vi sa fie ortogonali
doi cate doi.
u 2 , v1
v2 ⊥ v1 ⇔ <v2, v1> = 0 <u2- α1v1, v1> = 0 ⇔ <u2, v1> - α <v1, v1> = 0 ⇒ α =
v1 , v1
35
⎧v 3 ⊥ v 1 ⎧⎪ v 3 , v 1 = 0 ⎧⎪ u 3 − β 1 v 1 − β 2 v 2 , v 1 = 0
⎨ ⇔ ⎨ ⇔ ⎨ ⇔
⎩v 3 ⊥ v 2 ⎪⎩ v 3 , v 2 = 0 ⎪⎩ u 3 − β 1 v 1 − β 2 v 2 , v 2 = 0
⎧ u 3 , v1
⎪β 1 =
⎧⎪ u 3 , v 1 − β 1 v 1 , v 1 − β 2 v 2 , v 1 = 0 ⎪ v1 , v1
⎨ ⇔ ⎨
⎪⎩ u 3 , v 2 − β 1 v 1 , v 2 − β 2 v 2 , v 2 = 0 ⎪ u3, v2
⎪β 2 = v2 , v2
⎩
vu ⊥ vi , i = 1, n − 1 ⇔ v n , v i = 0 ∀ i = 1, n − 1 ⇔
⇔ u n − γ 1 v 1 − γ 2 v 2 − ... − γ n −1 v n −1 , v i = 0 ∀ i = 1, n − 1 ⇔
u n , vi − γ1 v1 , vi − ... − γ i vi , vi − ... − γ n −1 v n −1 , vi = 0 ⇔ u n , vi − γ i vi , vi = 0
u n , vi
γi = i = 1, n − 1
vi , vi
Etapa de normare a lui B1 Se obtine baza ortonormata B2 = {e1, e2, …, en } prin operatiile
vi
ei = , i = 1, n .
vi
Observatie B1 este baza deoarece transformarile la care am supus baza B pentru a obtine pe
B1 sunt transformari elementare, deci nu modifica caracterul de sistem de generatori, iar
independenta liniara a lui B1 este asigurata de propozitia anterioara. Analog pentru B2.
36
L = L(eP+1,…,en) si V1 = L(e1,…,ep), deoarece prin transformarile elementare ale procesului
de ortonormare sistemele de generatori trec in sisteme de generatori. Cum B3 este ortonormata
⇒ ei ⊥ ej ∀ i = 1, p , ∀ j = p + 1, n ⇒ V1 ⊥ L.
x = α 1 e 1 + ... + α p e p → α 1 e 1 + ... + α p e p =
Fie x ∈ L ∩ V1 ⇒
x = α p +1 e p +1 + ... + α n e n = α p +1 e p +1 + ... + α n e n
α 1 e 1 + ... + α p e p − α p +1 e p +1 − ... − α n e n = θ⎫
⇒ ⎬ ⇒ α i = 0, i = 1, n ⇒ x =θ⇒
B 3 liniar independent ⎭
V = L ⊕ V1
DEFINITIE Se numeste forma liniara orice aplicatie liniara f : V → K, unde K este privit
ca spatiu vectorial peste el insusi.
37
Expresia analitica a formei liniare; matrice asociata, expresie matriceala
Fie V/K spatiu vectorial, B = {u1, u2…,un } baza in V, f : V → K forma liniara. Fie x
n
⎛ n ⎞ n
∈ V ⇒ x = ∑ x i u i ⇒ f ( x ) = f ⎜ ∑ x i u i ⎟ = ∑ x i f (u i ) Notam
i =1 ⎝ i =1 ⎠ i =1
n
a i = f (u i ), i = 1, n ⇒ f (x) = ∑ a i x i se numeste expresie analitica a lui f.
i =1
⎛ x1 ⎞
⎜ ⎟
⎜x ⎟
Notam X=⎜ 2⎟ vectorul coloana cu coordonatele lui x in baza B ⇒ f ( x ) = AX
M
⎜ ⎟
⎜x ⎟
⎝ n⎠
numita reprezentarea matriceala a lui f.
Notam cu V* = {f : V → K ⏐ f liniara }
38
B* este sistem liniar independent Fie α1f1 + α2f2 +…+αnfn = θ . Aplicam aceasta
independent.
39
3) g(αx1 + βx2, y) = αg(x1, y)+βg(x2,y) , ∀ α, β ∈ K , ∀ x1, x2, y ∈ V
n n
Fie x, y ∈ V ⇒ x = ∑ x i u i , y = ∑ y ju j
i =1 j =1
⎛ n ⎞ n
∑ x y g(u ,uj)
n n
g ( x , y) = g⎜⎜ ∑ x i u i , ∑ y j j⎟ = ∑
u ⎟ i j i
⎝ i =1 j=1 ⎠ i =1 j=1
n
Notam aij = g(ui, uj). Atunci g ( x , y) = ∑ a ij x i y j se numeste expresia analitica a lui g.
i , j=1
DEFINITIE Scalarii aij se numesc coeficientii formei biliniare g, iar matricea A = (aij)nn se
numeste matricea asociata lui g in baza B.
⎛ ⎞
n n n ⎜ n ⎟ n
g ( x , y) = ∑ ∑ a ij x i y j = ∑ ∑ a ij y j ⎟ x i = ∑ γ i x i = (γ i ,..., γ n )⋅ (x 1 ...x n ) = (x 1 ...x n )⋅ (γ 1 ...γ n )
⎜ T T
i =1 j=1 i =1
⎜ j=1 ⎟ i =1
⎜1 424 3⎟
⎝ γ i ⎠
Cum (γ 1 ...γ n ) = AY ⇒ g( x , y)= (AY)X = T Y T AX sau g(x,y) = T X(AY)= T XAY care se
T T
40
Modificarea matricii asociate unei forme biliniare la o schimbare de baze
Dar legatura intre coordonatele lui x , respectiv y in cele doua baze este data de
relatiile X = CX’ si CY’, C fiind matricea de trecere de la B1 la B2. Inlocuind X, Y in
reprezentarea matriceala a lui g in baza B1 obtinem:
( )
g( x , y)= t XAY= (CX ')A(CY ')= t X' T CAC Y'
t
DEFINITIE
PROPOZITIE
41
Demonstratie
”⇐” Fie A matricea lui g in baza B si A = TA. Fie x,y∈V, X,Y vectorii coloana cu
coordonatele lui x,y in baza B.
A
Atunci g(y,x) = TX ⋅ TA ⋅ Y =
T
X ⋅ A ⋅ Y = g(x,y) ⇒ g – simetrica.
simetrica
DEFINITIE
n n
Din reprezentarea analitica a formei biliniare g : g(x,y) = ∑∑a
i =1 j=1
ij xiy j definim
n n
reprezentarea analitica a formei patratice h : h ( x ) = ∑ ∑ a ij x i x j , unde
i =1 j=1
i = 1, n
a ij = g (u i , u j ),
j = 1, n
42
⎛ x1 ⎞ ⎛ y1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Notam X = ⎜ M ⎟ , Y = ⎜ M ⎟ vectorii coloana cu coordonatele lui x,y in baza B.
⎜x ⎟ ⎜y ⎟
⎝ n⎠ ⎝ n⎠
DEFINITIE
DEFINITIE O forma patratica h : V → K se numeste pozitiv (negativ) definita daca h(x) >
0 (h(x)<0) , ∀ x ≠ θ (h(θ)= 0).
x 1' ,..., x ,n , y 1' ,..., y 'n sunt coordonatele lui x,y in baza B’.
Observatie matricea asociata unei forme patratice adusa la forma canonica are forma
diagonala.
43
Fie V/K spatiu vectorial, B = {u1,…,un} baza in V, h : V → K o forma patratica, A
matricea asociata lui h in baza B ⇒ reprezentarea analitica a lui h va fi
n m
h ( x ) = ∑ ∑ a ij x i x j .
i =1 j=1
( )
n n
1
∑ a ijx i x j = x 2 + ... + a1' n x n + ∑ bijx i x j
2
h ( x ) = a11x12 + a12 x1x 2 + ... + a1n x1x n + a11x1 + a12
'
i , j= 2 a11 i , j= 2
⎧ y 1 = a 11 x 1 + a 12
'
x 2 + ... + a 1' n x n
⎪
⎪y = x 2
Facem o schimbare de variabila : ⎨ 2 ⇒
⎪M
⎪y n = x n
⎩
n
1
h(x) = ⋅ y 12 + ∑ b ij y i y j
a 11 i , j= 2
Grupam toti termenii care contin pe y2 si alcatuim un patrat perfect cu ei, daca b22 ≠ 0.
Obtinem
y 1 + (b 22 y 22 + b 23 y 2 y 3 + ... + b 2 n y 2 y n ) + ∑ b ij y i y j =
n
1 2
h(x) =
2 i , j= 3
44
⎧z1 = y1
⎪
⎪z 2 = b 22 y 2 + b 23 y3 + ... + b 2 n y n
' '
⎪ 1 2 1 2 n
⎨z 3 = y 3 ⇒ h(x) = z1 + z 2 + ∑ cijz i z j
⎪ a11 b 22 i , j= 3
⎪
⎪⎩z n = y n
Daca toti aii sunt nenuli, dupa n pasi ajungem la forma canonica a lui h.
Varianta II
aii = 0 ∀ i = 1, n (h nu contine nici un x i2 )
⎧ x1 = y i + y j
⎪
Exista aij ≠ 0. Facem schimbare de variabila ⎨x j = yi − y j ⇒
⎪
⎩x k = y k , ∀ k = 1, n , k ≠ i, j
Observatie Fiecare schimbare de variabila reprezinta practic legatura dintre coordonatele noi
si coordonatele vechi ale lui x, deci putem determina din aceasta schimbare matricea de
trecere de la baza veche la baza noua. Noua baza se obtine din formula Bnou = TC ⋅ Bvechi .
Dupa n schimbari de baza, gasim baza B’ in care h are expresia canonica.
EXEMPLU
Solutie
( )
h ( x ) = x 12 − 2 x 1 x 2 − 2 x 1 x 3 + x 22 + x 32 − 2 x 2 x 3 = (x 1 − x 2 − x 3 ) − 4 x 2 x 3
2
45
⎧ y1 = x1 − x 2 − x 3 ⇒ h ( x ) = y12 − 4 y 2 y3
⎪
Schimbare variabila 1 ⎨ y 2 = x 2
⎪y = x
⎩ 3 3
Schimbare variabila 2
PROPOZITIE Daca toti minorii principali ai matricei A sunt nenuli, atunci h admite
Δ0 ' Δ1 ' Δ n −1 ' 2
reprezentare canonica h ( x ) =
Δ1
x1( ) 2
+
Δ2
( )
x2
2
+ ... +
Δn
( )
x n , unde Δ0 = 1, Δ1 =
a 11 a 12
a11, Δ 2 = ,..., Δ n = det A , iar x 1' , x '2 ,..., x 'n sunt coordonatele lui x∈V in baza in
a 21 a 22
Observatie Un minor se numeste principal daca are diagonala sa principala de-a lungul
diagonalei principale a matricii din care face parte.
sunt valorile proprii ale lui g, iar x i' , y i' i = 1, n sunt coordonatele lui x,y in baza specificata.
46
Demonstratie Se stie ca exista B o baza ortonormata a lui V in care forma biliniara
simetrica g admite reprezentarea g(x,y) = <f(x),y> unde f : V → V este transformare liniara
simetrica. Alegem baza ortonormata B’ a lui V in care f are forma diagonala (matricea
⎛λ1 0 L 0 ⎞
⎜ ⎟
⎜0 λ2 L 0 ⎟
asociata lui f in baza B’ este A = ⎜ L LLLL ⎟ ) ⇒ in baza B’ avem:
⎜ ⎟
⎜0 0 L 0 ⎟
⎝ ⎠
⎛ λ1 0 L 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎛ y1 ⎞
⎜0 λ2 L 0 ⎟ ⎜ ⎟
g ( x , y) = f ( x ), y = X' ⋅ Y = (AX ) ⋅ Y = X ⋅ A ⋅ Y = X ⋅ A ⋅ Y = (x 1 ...x n ) ⋅ ⎜
T
T T T T
⋅ ⎜M ⎟ =
L LLLL ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 L 0 ⎟ ⎝ yn ⎠
⎝ ⎠
⎛ λ1 y1 ⎞
⎜ ⎟
= (x 1 ...x n ) ⋅ ⎜M ⎟ = λ 1 x 1 y 1 + L + λ n x n y n unde X’ = AX este reprezentarea analitica a lui
⎜λ y ⎟
⎝ n n⎠
f in baza B’.
5) Baza in care h are expresia canonica se obtine reunind bazele subspatiilor proprii si
ortonormind sistemul de vectori astfel obtinut.
47
5. PRODUSE CU VECTORI
5.1. Produsul scalar a doi vectori. Structura de spatiu Euclidian a lui E3
PROPOZITIE Aplicatia definită mai sus este un produs scalar pe E 3 , deci ( E 3 , ⋅ ) este
spatiu Euclidian real.
PROPOZITIE Produsul scalar are urmatoarele proprietati:
1) a ⋅ b = b ⋅ a ∀ a, b ∈ E3
2) (a + c)b = a b + c b , ∀ a , b , c ∈ E 3
3) (αa ) ⋅ b = α(a b) = a (α b) ∀ α ∈ R, ∀ a , b ∈ E3
4) a ⋅ b ≥ 0 si a ⋅ a = 0 ⇔ a=θ
Demonstratie Observam mai intai ca
Atunci
1) a ⋅ b = b ⋅ a ∀ a, b ∈ E3 este evidenta
3) (αa ) ⋅ b = α(a b) = a (α b) ∀ α ∈ R, ∀ a , b ∈ E3
4) a ⋅ b ≥ 0 si a ⋅ a = 0 ⇔ a=θ
2
a ⋅ a = a a cos 0 = a ≥ 0
2
Observatie a 2= a
a ⋅ a = 0 ⇔ a 2= 0 ⇔ a 2= 0 ⇔ a =0 ⇔ a=θ
Observatie. E3 fiind spatiu Euclidian real in el au loc relatiile specifice spatiului Euclidian :
48
a = a ⋅a = a 2
a⋅b
cos ϕ = pentru a ≠ θ , b ≠ θ cu ϕ ∈ [0, π] defineste unghiul celor doi vectori.
a ⋅ b
(a ⋅ b)2
≤ a 2⋅ b 2 inegalitatea C – B – S (Cauchy-Buniacovski-Schvartz )
Semnul produsului scalar este dat de cos ϕ :
⎛ π⎞
a ⋅ b > 0 ⇔ cos ϕ > 0 ⇔ ϕ ∈ ⎜ 0, ⎟
⎝ 2⎠
⎛π ⎞
a ⋅ b < 0 ⇔ cos ϕ < 0 ⇔ ϕ ∈ ⎜ , π ⎟
⎝2 ⎠
PROPOZITIE
a ⋅ b = 0 ⇔ a = θ sau b = θ sau a ⊥ b
CONSECINTA
Doi vectori sunt ortogonali daca si numai daca produsul lor scalar este nul.
Expresia analitica a produsului scalar
( )
Consideram in E 3 baza B = i, j, k ortonormata si orientata pozitiv, unde
i ⋅i =1 i⋅ j=0 ⋅ i j k
i 1 0 0
j⋅ j =1 j⋅ k = 0 sau
j 0 1 0
k ⋅ k =1 k⋅i =0
k 0 0 1
a = a1 i + a 2 j + a 3 k
Fie a , b ∈ E 3 cu , atunci
b = b1i + b 2 j + b3 k
( )( )
a ⋅ b = a1 i + a 2 j + a 3 k b1 i + b 2 j + b3 k = a1b1 i ⋅ i + a1b 2 i ⋅ j + a1b3 i ⋅ k +
+ a 2 b1 j ⋅ i + a 2 b 2 j ⋅ j + a 2 b3 j ⋅ k + a 3b1 k ⋅ i + a 3b 2 k ⋅ j + a 3b3 k ⋅ k =
= a1b1 + a 2 b 2 + a 3b3
a ⋅ b = a1b1 + a 2 b 2 + a 3b3
49
Observatie
a1b1 + a 2 b 2 + a 3b3
a = a12 + a 22 + a 32 iar cos ϕ =
a + a 22 + a 32 ⋅ b12 + b 22 + b32
2
1
⊥ a si a × b ⊥ b
( ) (
3) αa × b = α a × b = a × α b ) ( ) , ∀ α ∈ R ∀ a, b ∈ E3
4) θ × a = a × θ = θ , ∀ a ∈ E3
( )2 2
5) a × b = a ⋅ b − a ⋅ b
2
( ) 2
, ∀ a , b ∈ E 3 identitatea lui Lagrange
50
Demonstratie
a × b ⊥ a , b ⎫⎪
1) ⎬ a × b si b × a au aceeasi directie
b × a ⊥ a , b ⎪⎭
⇒ a×b = - (b×a )
Directia lui α b coincide cu directia lui b ⇒ cei trei vectori au aceeasi directie
( )
αa × b = α a ⋅ b sin αa , b = α a ⋅ b sin α
( )
⎧⎪ a , b , α > 0
unde ϕ este unghiul directie α a si b adica ϕ = ⎨
( )
⎪⎩ π − a , b , α < 0
(
α a×b = α) a ⋅ b sin α
a × α b = a α b sin ϕ = α a b sin ϕ
51
⇒ cei trei vectori au marimile egale.
4) Se obtine din 3° luand α = 0
5) (a × b) 2
= a×b
2
(
= a b sin ϕ )=a
2 2 2
b sin 2 ϕ =
= a
2 2
(
b 1 − cos 2 ϕ = a )
2 2
b − a
2 2
b cos 2 ϕ = a b − a ⋅ b
2 2
( )
2
PROPOZITIE
a×b = θ ⇔ a = θ sau b = θ sau a si b sunt coliniari.
Demonstratie.
x i j k
i×i = θ i× j = k
i θ k −j
j× j = θ j× k = i adica
j −k θ i
k×k = θ k×i = j
k j −i θ
a = a1 i = a 2 j + a 3 k
Fie a , b ∈ E 3 cu
b = b1 i + b 2 j + b3 k
( ) (
a × b = a1 i + a 2 j + a 3 k × b1 i + b 2 j + b3 k = )
( ) ( ) ( ) ( )
= a1b1 i × i + a1b 2 i × j + a1b3 i × k + a 2 b1 j × i + a 2 b 2 j × j + ( )
( ) ( ) ( )
+ a 2 b3 j × k + a 3b1 k × i + a 3b 2 k × j + a 3b 3 k × k = ( )
= (a 2 b3 − a 3b 2 )i − (a1b3 − a 3b1 ) j + (a1b 2 − a 2 b1 ) k =
52
i j k
= a1 a 2 a 3 unde determinantul se calculeaza dezvoltandu-se numai dupa prima linie.
b1 b 2 b3
⎡ π⎤
Demonstratie ⇒ ( a , b , c ) > 0 ⇒ ( a × b ) ⋅ c > 0 deci ϕ = a × b , c ) ∈ ⎢o, ⎥ ⇒ c se afla
⎣ 2⎦
( )
baza ( a , b , c ) este la fel orientata ca si baza a , b , a × b deci are orientarea pozitiva
( )
⇐ Daca ( a , b , c ) este orientata pozitiv, atunci a , b , a × b este orientata tot pozitiv, rezulta ca
⎡ π⎤
vectorii a × b si c sunt de aceeasi parte a planului OAB, deci ϕ = a × b , c ) ∈ ⎢o, ⎥ ⇒
⎣ 2⎦
⇒ ( a , b , c ) > 0.
( a , b , c ) = ± vol P
⎡ π⎤
Demonstratie Daca baza ( a , b , c ) este orientata pozitiv atunci ϕ ∈ ⎢0, ⎥ , deci
⎣ 2⎦
53
⎡π ⎤
Deci baza ( a , b , c ) este orientata negativ, atunci ϕ ∈ ⎢ , π⎥ deci i cos ϕ = − OE .
⎣2 ⎦
Rezulta
(a , b , c) = a × b ⋅ i ⋅ cos ϕ = − V
PROPOZITIE Produsul mixt a trei vectori nenuli este nul ⇔ vectorii sunt coplanari.
a , b , c coplanari.
( a , b , c ) = 0.
PROPOZITIE Produsul mixt este invariant la permutari circulare si isi schimba semnul la
permutarea a doar doi factori ai sai adica ( a , b , c ) = ( b , c , a ) = ( c , a , b )
(
( a ,b,c ) = - b,a ,c )
PROPOZITIE Produsul mixt este o aplicatie triliniara
Expresia analitica a produsului mixt
a = a1 i + a 2 j + a 3 k
{ }
Fie E 3 baza ortonormata B = i, j, k si vectorii b = b1 i + b 2 j + b3 k
c = c1 i + c 2 j + c3 k
Atunci
i j k
(a , b, c) = (a × b) c = a1 a 2 a3 (c i + c
1 2 )
j + c3 k =
b1 b 2 b3
[ ]( )
= (a 2 b 3 − a 3b 2 )i − (a1b3 − b1a 3 ) j + (a1b 2 − a 2 b1 )k c1 i + c 2 j + c3 k =
c1 c2 c3 a1 a2 a3
= a1 a 2 a 3 = b1 b 2 b3
b1 b 2 b3 c1 c 2 c3
54
DEFINITIE Aplicatia ⋅ × ( ⋅ × ⋅ ) = E 3 × E 3 × E 3 → E 3 definite prin ( a , b , c ) → a × (b × c)
(a × b ) × c = (a ⋅ c) b − ( b ⋅ c) a
Demonstratie. Notam cu w = a × b × c ( )
1) Daca w = θ ⇒ a , b × c sunt coliniari ⇒ ∃ λ ∈ R asa incit a = λ b × c ( )
Atunci
(a c)b − (a b)c = [λ (b × c)c]b − [λ (b × c)b]c =
= λ (b , c , c )b − λ (b , c , b )c = θ − θ = θ
2) Daca w ≠ θ
w = a× b×c( ) ⇒
w ⊥ a, b×c
⇒ w ,b,c coplanari ⇒ ∃ α, β ∈ R a.i. w = α b + β c
b × c ⊥ b, c
Deci w = α a + β c ⋅ a ⇒ w ⋅ a = α b ⋅ a + β c ⋅ a( ) ( )
( ) ( )
⇒ α a ⋅b + β a ⋅c = 0 ⇒
α
=
−β
a ⋅c a ⋅ b
=λ
α =λa⋅c
β = −λ a ⋅ b
⇒
w=λ [ (a c) b − (a b) c].
Scriind expresia analitica a celor doi membri din egalitatea anterioara si identificand
primele componente ⇒ λ = 1
i j k
( )
a× b×c = a1 a2 a3 =
b 2 c 3 − b 3c 2 b3c1 − b1c3 b1c 2 − b 2c1
= i[a 2 (b1c 2 − b 2c1 ) − a 3 (b3c1 − b1c3 )] − j[a1 (b1c 2 − b 2c1 ) − a 3 (b 2c3 − b3c 2 )] +
55
[( ) ( ) ] [ ( ) ( )]
λ a c b − a b c = λ (a1c1 + a 2c 2 + a 3c3 ) b1 i + b 2 j + b3 k − (a1b1 + a 2 b 2 + a 3b3 ) c1 i + c 2 j + c3 k =
originea reperului si o baza B={u1,u2,u3} a lui E 3 si se noteaza cu R(0) = (0, U1, U2, U3 ).
DEFINITIE Daca baza B este ortonormata reperul se numeste cartezian ortonormat, iar
daca baza B este orientata pozitiv reperul se numeste orientat pozitiv.
DEFINITIE Un reper cartezian ortonormat, orientat pozitiv se mai numeste reper cartezian
triortogonal si se noteaza cu R ( 0, i, j , k ) .
DEFINITIE Dreptele care trec prin originea 0 a unui reper cartezian triortogonal si sunt
orientate de versorii reperului se numesc axele de coordonate ale reperului si se noteaza cu
- xx’ axa absciselor z
- yy’ axa ordonatelor o y
- zz’ axa cotelor x
56
Reciproc, dat un vector r ∈ E 3 , consideram reprezentantul sau cu originea în 0,
extremitatea acestuia definind un punct M∈E3.
In concluzie am pus în evidenţă o corespondenţă bijectivă între mulţimea punctelor din
E3 \{0 } şi mulţimea vectorilor din E 3 \ {θ} definită prin M → r M
()
Observatie M r este punctul cu vectorul de poziţie r .
→
Fie x,y,z mărimile algebrice ale proiecţiilor ortogonale ale segmentului OM pe cele
trei axe de coordonate xx’, yy’, zz’ respective, adica C z
→ →
x = pri OM = OM⋅ i = OA C z
→ →
y = prj OM = OM⋅ j = OB M
→ →
z = pr k OM = OM⋅ k = OC
O B y
A
x
DEFINITIE Tripletul (x,y,z) poarta numele de coordonatele carteziene ale punctului M şi
notăm M(x,y,z)
DEFINITIE Aplicaţia care asociază fiecărui punct M∈E3 coordonatele sale carteziene se
numeşte sistem de coordonate şi reprezintă o bijecţie între E3 şi R3.
APLICATIE ( ) () ( )
Fie reperul R 0, i, j, k şi M1 r1 , M 2 r 2 două puncte diferite.
r2 M2
O y
x
57
Din regula triunghiului, OM1 + M 1M 2 = OM 2 ⇒ M 1M 2 = OM 2 − OM1 = r 2 − r 1
M 1M 2 = r 2 − r1
adică oricare vector din E 3 este egal cu diferenţa dintre vectorul de poziţie al extremităţii şi
vectorul de poziţie al originei.
Daca M1(x1, y1, z1) atunci r1 = x1i + y1 j + z1 k
d(M 1 , M 2 ) = M 1M 2 = r 2 − r 1
( )
→ →
M1M = k MM 2 ⇒ r − r1 = k r 2 − r ⇒
r1 + k r 2
(1 + k )r M = r 1 + k r 2 r=
1+ k
r1 + r 2
În particular pentru k = 1 , M este mijlocul segmentului M1M2 şi r M =
2
2. DREAPTA ŞI PLANUL ÎN SPAŢIU
2.1. PLANUL IN SPATIU (E3)
2.1.1. DIVERSE ECUATII ALE PLANULUI.
a) Ecuaţia planului ce trece printr-un punct dat şi este perpendicular pe un vector dat.
( ) ( )
Fie R 0, i, j, k un reper, M 0 r 0 un punct fixat şi N un vector cunoscut.
z M0 N
M
O y
x
58
M ∈ π ⇔ M 0 M este coplanar cu π ⇔ M ⋅M ⊥ N ⇔ M 0M ⋅ N = 0
r ⋅ N = r0 ⋅ N
(
r 0 = x 0 i + y0 j + z0 k )
(
r = xi + y j + zk )
r − r 0 = (x − x 0 )i + (y − y 0 ) j + (z − z 0 )k
(r − r 0 )N = (x − x 0 )A + (y − y 0 )B + (z − z 0 )C
Ecuaţia planului devine Ax + By + Cz + D = 0 numită ecuaţia scalară a planului în forma
generală unde D = -Ax0 – By0 – Cz0 .
b) Ecuaţia planului ce trece printr-un punct dat M0 şi este coplanar cu doi vectori daţi a
şi b , necoliniari a×b = N
b
π M0 a
Deoarece a × b ⊥ a şi a × b ⊥ b ⇒ a × b ⊥ π
(r − r 0 )(a × b) = 0 ( )
⇔ r − r 0 , a, b = 0
Scalar avem M0 (x0, y0, z0 ) , M (x, y, z ).
a = a1 i + a 2 j + a 3 k b = b1 i + b 2 j + b 3 k
59
Din expresia analitică a produsului mixt obţinem ecuaţia scalară a planului.
x − x0 y − y0 z − z0
a1 a2 a3 =0
b1 b2 b3
( )
Condiţia r − r 0 , a , b = 0 inseamnă că r − r 0 , a , b sunt coplanari. Cum a , b sunt necoliniari
vectorilor a şi b .
Există u, v ∈ R , aşa încât r − r 0 = u a + v b ⇒ r = r 0 + u a + vb , u,v∈ R, numită
ecuaţia vectorial parametrică a planului.
Scriind pe componente această relaţie obţinem
x = x 0 + u a 1 + v b1
y = y0 + u a 2 + v b2 numite ecuaţiile scalar parametrice ale planului.
z = z0 + u a 3 + v b3
Observatie. Dacă într-un plan avem un punct şi doi vectori cunoscuţi, ecuaţia planului se
obţine uşor construind cel de al treilea vector M 0 M şi impunând condiţia ca cei trei vectori
să fie coplanari, adică produsul lor mixt să fie nul.
(
M ∈ π ⇔ M 0 M , a , b coplanari ⇔ M 0 M , a , b = 0 )
b M
O a
( ) ( )
Fie M 1 r 1 , M 2 r 2 două puncte fixate şi a vector necoliniar cu M 1 M 2 .
M2 M
π O a
60
Pentru a determina ecuaţia planului ce trece prin punctele M1 , M2 şi este coplanar cu
(r − r 1 )
, r 2 − r 1 , a = 0 ecuaţia vectorială a planului ,sau pe componente
x − x1 y − y1 z − z1
x 2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1 = 0 ecuaţia scalară a planului
a1 a2 a3
M2 M
π M1 M3
x − x1 y − y1 z − z1
x 2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1 = 0 care este ecuaţie scalară a planului .
x 3 − x1 y 3 − y1 z 3 − z1
61
x y z 1
x1 y1 z1 1
Δ= =0 care constituie o formă mai simplă aecuatiei planului.
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
C(0,0,c)
A(a,0,0) O B(0,b,0)
x y z 1
x−a y z
a 0 0 1
= 0 ⇔ −a b 0 = 0 ⇔ (x-a) bc + y ac + z ab = 0
0 b 0 1
−a 0 c
0 0 c 1
x bc + y ac + z ab = abc ⎥ : abc
x y z
+ + =1 ecuaţia planului prin tăieturi.
a b c
62
f) Ecuaţia normală a planului
Este ecuaţia planului determinată de distanţa de la plan la origine şi de versorul
M0 n
γ p
α β y
O
x
Fie n un versor (vector de lungimea 1.) si fie M0 proiecţia ortogonală a originii 0 pe
DEFINITIE cosα, cosβ, cosγ se numesc cosinuşii directori ai versorului normal la plan.
63
2.1.2. DISTANTA DE LA UN PUNCT LA UN PLAN SI DISTANTA DINTRE DOUA
PLANE PARALELE.
a) Distanţa de la un punct la un plan
()
Fie M1 r1 un punct fixat şi planul π : r ⋅ n = p cu M1 ∉ π
Fie M0 proiecţia ortogonală a lui M1 pe planul π. M1
( )
d(M1 , π ) = M 0 M1 = M 0 M1 ⋅ n = r1 − r 0 n = r1 n − r 0 n = r1 n − p
r1 N − α
Dacă ecuaţia planului π este r ⋅N = α ⇒ d(M1, π ) =
N
d(π2 , π1 ) = d(M1, π2 ) = r1 n − p 2 = p1 − p 2
Observatie
α1 − α 2
Pentru π1 : r ⋅ N = α1 si π2 : r ⋅ N = α 2 avem d(π1, π2 ) = iar pentru
N
64
2.2. DREAPTA IN SPATIUL E3
DEFINITIE. Familia tuturor dreptelor paralele între ele formează o direcţie în spaţiu. O
direcţie se marchează printr-un vector coliniar cu una din dreptele direcţiei. Acest vector se
numeşte vector director al oricărei drepte din direcţie.
Dacă d este o dreaptă, notăm cu a = li + m j + n k vectorul său director, l, m, n,
numindu-se parametrii directori ai dreptei.
Observatie Dacă a este vector director al dreptei d, atunci şi λ a , λ ≠ 0 este tot vector
director al dreptei.
2.2.1. Diverse forme ale ecuaţiei unei drepte ce trece printr-un punct dat şi are direcţia
dată de un vector fixat.
( )
Fie M 0 r 0 un punct fixat şi a un vector din E 3 .
z M0
a
r0
M
x O y
()
Considerăm un punct M r ∈ E3 şi pentru a obţine ecuaţia dreptei ce trece prin M0 şi
are direcţia a , impunem condiţia ca punctul M să se afle pe această dreaptă. Acest lucru se
întâmplă dacă vectorul M 0 M este coliniar cu a ⇔ M 0 M × a = θ .
(r − r )× a = θ
0 ecuaţia vectorială a dreptei
r × a = r0 × a ⎫⎪
⎬ ⇒ r×a = b ecuaţia vectorială generală a dreptei
Notam r 0 × a = b ⎪⎭
Observatie Din definiţia produsului vectorial b ⊥ a . Putem obţine şi alte ecuaţii ale dreptei
în modul următor:
M ∈ d ⇔ M 0 M coliniar cu a ⇔ M 0 M = λ a , λ ∈ R ⇔ r − r 0 = λ a ⇔
65
r = r 0 + λa ecuaţia vectorial paramerică a dreptei
Pentru a obţine ecuaţiile scalare ale dreptei luăm M(x,y,z), M0(x0,y0,z0),
a = li + m j + n k . Ecuaţia de mai sus se poate scrie pe componente sub forma:
⎧ x = x 0 + λl
⎪
⎨ y = y 0 + λm numite ecuaţiile scalar parametrice ale dreptei.
⎪ z = z + λn
⎩ 0
Eliminând λ, obţinem
x − x 0 y − y0 z − z 0
= = numita ecuaţia canonică a dreptei
l m n
2.2.2. Ecuaţia dreptei ce trece prin două puncte
() ( )
Fie M1 r1 şi M 2 r 2 ∈ E 3 ; pentru a găsi ecuaţia dreptei ce trece prin cele două puncte
r1 M2
r2
O y
x
Înlocuind în ecuaţiile dreptei din paragraful anterior obţinem
(r − r )× (r − r ) = θ
1 2 1 ecuaţie vectorială
r = r + λ (r − r )
1 2 1 ecuaţie vectorial parametrică
x − x1 y − y1 z − z1
= = ecuaţia canonică
x 2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1
66
2.2.3 Ecuaţia dreptei ca intersecţie de plane
π1 N2
N1
M0 π2
d N1×N2
π2 : r N 2 = α 2
Cum
d ⊂ π1 ⇒ d ⊥ N1 ⎫⎪
⎬ ⇒ putem alege ca vector director pentru dreapta d, vectorul a = N 1 × N 2
d ⊂ π2 ⇒ d ⊥ N 2 ⎪⎭
⎧⎪ M ∈ π1
( )
Fie M 0 r 0 ∈ d ⇒ ⎨ 0
⎧ r 0 N1 = α1
⇒⎨
⎪⎩M 0 ∈ π2 ⎩r 0 N 2 = α 2
(
Ecuaţia dreptei d este: r − r 0 × N1 × N 2 = θ) ( )
( ) ( )
r × N1 × N 2 = r 0 × N1 × N 2
r × (N × N ) = (r N )N − (r N ) N
1 2 0 2 1 0 1 2
( )
r × N × N 2 = α 2 N1 − α1 N 2 forma vectorială
Scalar considerăm ecuaţiile celor două plane
⎧π1 : A1x + B1 y + C1z + D1 = 0
⎨
⎩π 2 : A 2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0
Vectorul director al dreptei d este
i j k
a = N1 × N 2 = A1 B1 C1
A2 B2 C2
67
Pentru a obţine un punct M0 ∈ d, luăm z = z0 in sistemul
⎧ A1x + B1 y + C1z + D1 = 0
⎨
⎩ A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
şi îl rezolvăm obţinând soluţiile x0 şi y0 ⇒ M0 (x0, y0, z0) ∈ d.
2.3 PROPRIETATI ALE DREPTELOR SI PLANELOR
2.3.1. FASCICOL DE PLANE
DEFINITIE Se numeşte fascicol de plane mulţimea planelor ce trec printr-o dreaptă dată d
numită axa fascicolului.
Axa fascicolului este determinată de doua plane fixate numite plane de bază.
PROPOZITIE Dacă axa d a unui fascicol de plane este determinată de planele de bază
() ()
π1 : P1 r = r ⋅ N1 − α1 = 0 şi π2 : P2 r = r ⋅ N 2 − α 2 = 0 , atunci ecuaţia fascicolului cu axa d este
P1 (r ) + λP2 (r ) = 0, λ ∈ R ecuaţia fascicolului cu axa d
CONSECINTA Dacă axa d a fascicolului este determinată de planele
⎧π1 : P1 ( x , y, z) = A1x + B1y + C1z + D1 = 0
⎨
⎩π2 : P2 ( x , y, z) = A 2 x + B2 y + C 2 z + D 2 = 0
atunci ecuaţia fascicolului cu axa d este
P1 ( x , y, z) + λP2 ( x , y, z) = 0 ⇔ (A1 + λA 2 )x + (B1 + λB2 )y + (C1 + λC 2 )z + D1 + D 2 = 0
vectori normali ( N1 şi N 2 )
68
⎧ N1 × N 2 = θ
3) π1 ≡ π2 ⇔ ⎨
⎩α 2 = λ α1
b) Poziţia relativă a trei plane
Trei plane se pot afla într-una din situaţiile
- au un singur punct comun
- sunt paralele cu o dreaptă dată şi sunt secante două câte două
- sunt doua paralele si al treilea secant celorlalte doua
- fac parte din acelaşi fascicol
- sunt paralele între ele cu două din ele eventual confundate
- sunt toate trei confundate.
Fie planele
⎧π1 : A1x + B1y + C1z +D1 = 0
⎪
⎨π 2 : A 2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0
⎪π : A x + B y + C z + D = 0
⎩ 3 3 3 3 3
Studiul poziţiei relative a celor trei plane revine la studiul sistemului liniar de ecuaţii
format din ecuaţiile planelor. Notind cu A matricea sistemului ,avem cazurile:
1) dacă det A ≠ 0, deci sistemul admite soluţia unică (x0, y0, z0), atunci cele trei plane au
un singur punct comun M0(x0, y0, z0).
2) dacă rang A = 2, adica det A =0 si exista cel putin un minor de ordin doi nenul ,fie
A B1 D1
A1 B1 1
69
c) Poziţia unei drepte faţă de un plan
O dreaptă d şi un plan π se pot afla într-una din situaţiile:
2) d // π ⇔ a ⋅ N = 0 N × b + αa ≠ θ
3) d ∩ π = {M 0 } ⇔ a ⋅ N ≠ 0
(N ⋅ a )r − (N ⋅ r )a = N × b ⇔ N × b + αa = θ
=0 =α
d) Determinarea punctului de intersecţie al dreptei cu un plan
Pentru a găsi punctul comun dintre dreapta d şi planul π în ipoteza a N ≠ 0 trebuie să
rezolvăm sistemul format din ecuaţia dreptei şi ecuaţia planului, adică
⎧⎪r × a = b
⎨
⎪⎩r ⋅ N = α
(a N )r − (r N )a = N × b
=α
N × b + αa
r=
aN
70
adică am obţinut vectorul de poziţie al punctului de intersecţie.
Dacă ecuaţiile dreptei şi planului sunt date scalar
⎧ x − x 0 y − y0 z − z 0
⎪d : = =
⎨ l m n egalăm cu λ rapoartele din ecuaţia dreptei şi obţinem
⎪⎩π : Ax + By + Cz + D = 0
⎧ x = x 0 + αl
⎪
⎨ y = y 0 + λm şi înlocuim x, y, z în ecuaţia planului
⎪z = z + λ n
⎩ 0
Ax 0 + By0 + Cz 0 + D
A(x 0 + λl ) + B(y 0 + λm ) + C(z 0 + λ n ) + D = 0 ⇒ λ =
Al + Bm + Cn
Dacă înlocuim această valoare a lui λ în ecuaţiile scalar parametrice ale dreptei
obţinem coordonatele punctului de intersecţie.
Observatie λ există deoarece Al + Bm + Cn = a N ≠ 0
N M1•
π M0•
M2 •
71
N × b + αa
r0 = a = N , iar r 2 se obţine din relaţia
aN
r1 + r 2
r0 = ⇒ r 2 = 2r 0 − r 1
2
b) Simetricul unui punct faţă de o dreaptă
()
Fie dreapta d : r × a = b , M1 r1 ∉ d şi M 2 r 2 ( ) simetricul lui M1 faţă de d.
• M1
• M0 a d
π • M2
⎧⎪r ⋅ a = b
⎨
⎪⎩r ⋅ a = r1 ⋅ a şi obţinem soluţia
=α
a × b + αa
r0 = r2 se obţine din relaţia
a ⋅a
r1 + r 2
r0 = r 2 = 2 r 2 − r1
2
2.3.4. PROIECTIA UNEI DREPTE PE UN PLAN
Fie planul π : r N = α şi dreapta d : r × a = b cu N ⋅ a ≠ 0 , atunci dreapta d taie planul
într-un punct M 0 r 0 . ( )
72
d
P N M
a
M1
N
π M0
( )
⎧⎪ M M, N, a = 0
Δ:⎨ 1
⎪⎩r N = α
DEFINITIE Unghiul dintre o dreaptă şi un plan este unghiul dintre dreaptă şi proiecţia
dreptei pe plan.
⎧⎪a1 × a 2 = θ
1) d1 ≡ d2 ⇔ a1 = a 2 şi b1 = b 2 ⇔ ⎨
⎪⎩b1 × b 2 = θ
73
⎧⎪a1 × a 2 = θ
2) d1 // d2 ⇔ a1 = a 2 şi b1 ≠ λ b 2 , ∀ λ ∈ R ⇔ ⎨
⎪⎩b1 × b 2 ≠ θ
3) d1 ∩ d 2 = {M 0 } ⇔ a1 b 2 + a 2 b1 = 0
5) d1 , d2 sunt strâmbe ⇔ a1 × a 2 ≠ θ şi a1 b 2 + a 2 b1 ≠ 0
() ()
Intradevar daca M1 r1 ∈d1 si M 2 r2 ∈d2 , inmultim scalar la dreapta ecuatia dreptei d1 cu a 2 si
r1 × a1 = b1 a 2 (r × a )a
1 1 2 = b1 a 2
r2 × a 2 = b 2 a1 (r × a )a
2 2 1 = b 2 a1
(
Adunind relatiile obtinem r1 × a1 a 2 + r2 × a 2 a1 = b1 a 2 + b 2 a1 ⇔) ( )
(r , a , a ) + (r , a , a ) = b a + b a
1 1 2 2 2 1 1 2 2 1 ⇔ (r 1 )
− r 2 , a1 , a 2 = b1 a 2 + b 2 a1 ⇔
(M M , a , a ) = b a + b a
1 2 1 2 1 2 2 1
(
b 2 × r 0 × a1 = b 2 × b1 )
(b a )r − (b r )a
2 1 0 2 0 1 = b 2 × b1 r0 =
b 2 × b1
b 2 a1
b 2 a1 = −a 2 b1 şi b 2 × b1 = − b1 × b 2 iar
74
b 2 × b1
r0 =
a 2 b1
PROPOZITIE
()
Fie d : r × a = b , M1 r1 ∉ d un punct fixat, atunci
r1 × a − b
d(M1 , d ) =
a
M1
d M0 a P
Demonstratie
Distanţa căutată se obţine calculând aria paralelogramului determinat de vectorii
M 0 M1 şi a în două moduri
A = a ⋅ d(M1 , d ) = M 0 M1 × a ⇒
(r 1 − r0 × a) r1 × a − r 0 × a r1 × a − b
d (M1 , d ) = = =
a a a
PROPOZITIE
Distanţa dintre două drepte paralele d1 : r × a = b1 d 2 : r × a = b 2 este
b 2 − b1
d (d1 , d 2 ) =
a
75
2.3.7. PERPENDICULARA COMUNA A DOUA DREPTE . DISTANTA DINTRE
DOUA DREPTE OARECARE.
DEFINITIE
Se numeşte perpendiculară comună a două drepte oarecare din spaţiu, o dreaptă ce se
sprijină pe cele două drepte şi este perpendiculată pe fiecare.
Fie d1 : r × a1 = b1 şi d 2 : r × a 2 = b2 două drepte strâmbe. Notăm cu Δ
π2 M1 a1
a1×a2 M
a1×a2
M2 a2
a1×a2
π1 M
( )
ecuaţia sa va fi M1M, a1 , a1 × a 2 = 0 .
( )
a1 × a 2 , ecuaţia sa va fi M1M, a1 , a1 × a 2 = 0 ⇒
(( ) )
⎧ r − r1 , a 1 , a 1 × a 2 = 0
Δ:⎨
( )
⎩ (r − r2 ), a 2 , a1 × a 2 = 0
76
DEFINITIE Distanţa dintre două drepte oarecare este lungimea porţiunii de perpendiculară
comună cuprinsă între cele două drepte.
PROPOZITIE Distanţa dintre două drepte strâmbe este dată de relaţia:
a1 b1 + a 2 b1
d (d1 , d 2 ) =
a1 × a 2
M1 a1
M2 a2
( )
V = M1M 2 , a1 , a 2 = a1 × a 2 d(d1 , d 2 )
((r 2 − r1 , a 1 , a 2 )) (r , a , a ) − (r , a , a )
2 1
d (d1 , d 2 ) =
1 2 1 2
= =
a1 × a 2 a1 × a 2
( ) (
− r 2 × a 2 a 1 − r1 × a 1 a 2 ) a1 b 2 + a 2 b1
= =
a1 × a 2 a1 × a 2
77
3. SFERA
3.1. ECUATII ALE SFEREI.
Fie C∈E3 un punct fixat şi R∈[0,∞).
DEFINITIE Se numeşte sferă de centru C şi rază R, mulţimea tuturor punctelor din spaţiu ce
{
se află la distanţa R de punctul C, adică SC ,R = M ∈ E3 / CM = R . }
DEFINITIE Punctul C se numeşte centrul sferei iar numărul R se numeşte raza sferei.
DEFINITIE Un punct P∈E3 se numeşte interior sferei SC,R dacă CP < R şi se numeşte
(
Fie R 0, i, j, k ) un reper ortonormat, C r 0( ) un punct fixat cu r 0 = x 0 i + y 0 j + z 0 k şi
()
M r un punct oarecare cu r = xi + y j + z k .
Pentru a găsi ecuaţia sferei impunem condiţia ca punctul M să aparţină sferei
M ∈ SC, R ⇔ CM = R ⇔ r − r0 = R
(r − r ) = R
0
2 2
ecuaţia vectorială canonică a sferei
2 2
⇔ r − 2r 0 r + r 0 − R 2 = 0 ecuaţia vectorială generală a sferei.
Scalar ecuaţia vectorială canonică devine:
78
Pentru a determina punctele de intersecţie ale dreptei Δ cu sfera SC,R trebuie să rezolvăm
sistemul
⎨
(
⎧⎪ r − r 2
0 )⇔ (r1 − r 0 + λa )2 = R 2 d A B
⎪⎩ r = r1 + λ a
A B
2
( ) (
λ2 a + 2 r1 − r0 λ a + r1 − r 0 − R 2 = 0 )
2
O altă metodă pentru determinarea poziţiei dreptei Δ faţă de sfera dată este să se calculeze
distanţa de la centrul sferei la dreapta Δ adică d(C, Δ).
r 0 − r1 − λ a (r 0 − r1 )× a
d (C ,Δ ) = =
a a
( )
Notăm cu M1 r1 proiecţia ortogonală a centrului sferei C pe planul π.
79
Distanţa de la C la planul π este:
d = CM 1 = r 0 n − p , unde n =1
r1 = r 0 + d ⋅ n
C
M1 M
π S
()
Luăm un punct M r de pe cercul de intersecţie dintre sferă şi plan şi calculăm distanţa
d(M1, M)
( )
= R 2 − 2d/ n r 0 n − p (r − r0 ) + d 2 = R 2 − d 2
a) Dacă R > d ⇒ planul taie sfera după un cerc şi se numeşte secant sferei.
b) Dacă R = d, planul taie sfera într-un punct deci este tangent sferei.
c) Dacă R < d ⇒ planul nu taie sfera, deci este exterior sferei
(r − r1 )(r1 − r 0 ) = 0 ⇔
80
2
r r1 − r1 − r r 0 − r1 r 0 = 0
( )
Cum M1 r1 ∈ SC ,R avem
2
(r1 − r0 )2 = R 2 ⇔ r12 − 2r 0 r1 + r 0 − R 2 = 0
2 2
r12 = 2r 0 r1 − r 0 + R 2 ⇒ r r1 − r1 − r r 0 − r1 r 0 = 0
2
r r1 − 2 r 0 r1 + r 0 − R 2 − r r 0 + r 1 r 0 = 0
( ) 2
r r1 − r + r1 r 0 + r 0 − R 2 = 0 sau scalar
x + x1 y + y1 z + z1
xx1 + yy1 + zz1 + a +b +c +d =0
2 2 2
Observatie Ecuaţia planului tangent în M1 la sferă se obţine prin procedeul de dedublare
x + x1
2
x→
2
r → r r1 x → xx1 2
y + y1
r + r1 ⇒ y 2 → yy1 y→
r→ 2
2 z 2 → zz1 z + z1
z→
2
3.4. INTERSECTIA A DOUA SFERE.
( ) 2 2
2 r 2 − r1 r + r 2 − r1 − R22 + R12 = 0 care reprezintă ecuaţia unui plan cu vectorul normal
N = r 2 − r1
adică perpendicular pe linia centrelor celor două sfere. Obţinem sistemul
⎧⎪ 2 2
r − 2r1 r + r1 = R12
⎨
( 2
) 2
⎪⎩2 r 2 − r1 r + r 2 − r1 − R22 + R12 = 0
81
ceea de reprezintă un cerc care poate să fie real, redus la un punct sau imaginar.
Presupunem R1 > R2 atunci poziţia sferelor se clasifică în modul următor:
() ( )2
S1 : S1 r = r − r1 − R12 = 0
82
() (
S2 : S2 r = r − r 2 )2 − R22 = 0
TEOREMA
Mulţimea tuturor punctelor din spaţiul E3 care au puteri egale faţă de sferele S1 şi S2
constituie un plan perpendicular pe dreapta centrelor C1 , C2 numit planul radical al celor
două sfere şi a cărei ecuaţie se obţine scăzând ecuaţiile sferelor.
() ()
S1 r − S2 r = 0
Observatie
Planul radical este planul care trece prin cercul de intersecţie al celor două sfere dacă
sferele sunt secante sau este planul tangent comun celor două sfere dacă sferele sunt tangente
exterior sau trece printre cele două sfere dacă sferele sunt exterioare.
3.5.3. Axa radicală a trei sfere
( ) 2
Fie sferele S1, S2, S3 de ecuaţii Si : r − r i − R i2 = 0 , i = 1,3
TEOREMA
Mulţimea tuturor punctelor din spaţiu care are puteri egale faţă de cele trei sfere
formează o dreaptă perpendiculară pe planul determinat de centrele celor trei sfere, numită axa
radicală a celor trei sfere şi aceasta are ecuaţia
⎧S1 − S 2 = 0
⎨
⎩ S1 − S3 = 0
Observatia 1 Axa radicală este determinaţă de planele radicale, ea aflându-se la intersecţia
acestora.
Observatia 2 Dacă cele trei sfere au centrele coliniare nu există axa lor radicală.
PROPOZITIE Dacă patru sfere au centrele necoplanare atunci există un singur punct care
are puteri egale faţă de cele patru sfere numit centrul radical al celor patru sfere.
83
4. GENERAREA SUPRAFEŢELOR
4.1. ECUATII ALE SUPRAFETELOR SI CURBELOR IN SPATIU.
O suprafaţă în spaţiu poate fi dată printr-o ecuaţie de forma:
1. F(x, y, z) = 0 numită ecuaţia implicită scalară.
()
2. F r = 0 numită ecuaţia implicită vectorială.
⎧ x = x(u ,v )
⎪
3. ⎨ y = y (u ,v ) , (u ,v ) ∈ D , numită ecuaţie scalar parametrică
⎪ z = z (u ,v )
⎩
()
⎧F r = 0
2. ⎨
()
⎩G r = 0
, numite ecuaţiile implicite vectoriale
⎧ x = x( t )
⎪
3. ⎨ y = y( t ) t∈I , numite ecuaţiile scalar-parametrice
⎪ z = z( t )
⎩
TEOREMA
Mulţimea S = {M ( x , y , z ) / M ∈ Gλ } constituie o suprafaţă a cărei ecuaţie se obţine
84
⎧ F ( x , y , z ,λ ,μ ) = 0
Fie mulţimea de curbe Gλμ : ⎨ cu λ şi μ parametri. Când λ şi μ
⎩G ( x , y , z ,λ ,μ ) = 0
iau valori arbitrare , Gλμ nu formează o suprafaţă. Dacă între cei doi parametri există o
{ }
legătură ϕ (λ, μ) = 0 ⇒ S = M ( x , y , z ) / M ∈ Gλμ , ϕ(λ ,μ ) = 0 formează o suprafaţă a cărei
Acest sistem de patru ecuaţii şi trei necunoscute va avea soluţii numai dacă între λ şi μ
mai există o relaţie de forma ϕ(λ,μ) = 0 , relaţie ce se va determina scoţând pe x,y,z din cele
mai simple trei ecuaţii în funcţie de λ şi μ şi înlocuind în a patra ecuaţie.
Ecuaţia suprafeţei cilindrice se obţine eliminând λ şi μ din relaţia ϕ(λ, μ) = 0, adică va fi
ϕ(P( x , y , z ),Q( x , y , z )) = 0
85
b) Direcţia generatoarei este dată printr-un vector a (a1 , a2 ,a3 ) nenul. Putem alege vectorul a
(G ) : x − λ = y −μ z
=
l m 1
Impunem generatoarei să întâlnească curba directoarei , adică sistemul format cu ecuaţiile lor
să aibă soluţii. La fel ca la punctul (a) scoatem x,y,z din trei ecuaţii şi înlocuim în a patra,
obţinând φ(λ,μ) = 0. Eliminăm λ şi μ şi obţinem
ϕ( x − lz , y − mz ) = 0
Exemplu
Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice care are curba directoare
⎧ x+ y−z =0 ⎧ x+ y−z =0
D:⎨ şi este paralelă du dreapta ( Δ ) : ⎨
⎩ x − 2y = 0 ⎩ x − 2y = 0
Soluţie
⎧ x+ y−z =λ
Generatoarea este G : ⎨
⎩ x − 2y = μ
Impunem condiţia de contact între D şi G
⎧2 x 2 + y 2 − 2 z = 0
⎪ y = 2z 4z + μ = λ − z
⎪ y − 2z = 0
⎨ x =λ−z λ−μ
z=
⎪x+ y−z = λ x = μ + 4z 5
⎪ x − 2y = μ
⎩
2(λ − μ ) 4λ + μ
y= x=
5 5
2(λ − μ )
2 2
⎛ 4λ + μ ⎞ ⎛λ+μ⎞
2⎜ ⎟ + 4⎜ ⎟ − =0
⎝ 5 ⎠ ⎝ 25 ⎠ 5
86
18( x + y − z )2 + 4( x + y − z )(x − 2 y ) + 3( x − 2 y )2 − 5( x + y − z ) + 5(x − 2 y ) = 0
87
⎛P P ⎞
ϕ⎜⎜ 1 , 2 ⎟⎟ = 0
⎝ P3 P3 ⎠
b) Dacă vârful conului este dat prin coordonatele sale V(x0, y0, z0), considerăm generatoarea
ca fiind o dreaptă variabilă cu vector director a (λ ,μ ,1) ce trece prin V, a cărei ecuaţia este
(G ) : x − x0 =
y − y0 z − z0
=
λ μ 1
Deoarece generatoarea se sprijină pe directoare, sistemul format din ecuaţiile lor are
soluţii. Scoatem x, y, z din trei ecuaţii cele mai simple şi înlocuim în a patra, obţinând astfel
condiţia ϕ (λ, μ ) = 0.
Eliminăm λ, μ din ecuaţiile sistemului şi obţinem ecuaţia suprafeţei conice.
⎛ x − x0 y − y0 ⎞
ϕ⎜⎜ , ⎟⎟ = 0
⎝ z − z0 z − z0 ⎠
Exemplu Determinaţi ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V(4, -2, 0) şi care trece prin curba
directoare (D)
⎧ x 2 + yz = 0
(D ) : ⎪⎨
⎩⎪ x − y + 2 z = 1
Soluţie
x−4 y+2 z
Ecuaţia generatoarei este (G ) : = = .
λ μ 1
Condiţia de contact între (G) şi (D) este :
⎧ x 2 + yz = 0 x = λz + 4
⎪
⎪x − y + 2z = 1 y = μz − 2
⎨
⎪ x − 4 = λz λz + 4 − μz + 2 + 2 z = 11
⎪⎩ y + 2 = μz 5 = (λ − μ + 2 )z
5 5λ 9λ − 4 μ + 8 − 2λ + 7 μ − 4
z= ,x = +4= ,y =
λ−μ+2 λ−μ+2 λ−μ+2 λ−μ+2
care inlocuite in prima ecuatie duc la conditia de sprijin
(− 2λ + 7 μ − 4)2 +
5(9λ − 4 μ + 8)
=0
(λ − μ + 2)2 (λ − μ + 2)
88
(2λ − 7 μ + 4)2 + 5(9λ − 4μ + 8) = 0
x−4 y+2
Dar λ = ,μ = din ecuatia generatoarei , deci ecuatia suprafetei va fi
z z
(-2x+7y-4z+22)2 + 5(9x-4y+8z-44)z = 0
4.5. SUPRAFETE CONOIDE
DEFINITIE Se numeşte suprafaţă conoidă o suprafaţă descrisă de o dreaptă variabilă care
întâlneşte o altă dreaptă dată, este paralelă cu un plan fix numit plan director şi mai
îndeplineşte incă o condiţie geometrică cum ar fi să se sprijine pe o curbă dată sau să fie
tangentă la o suprafaţă data.
Fie P1( x , y , z ) = A1x + B1 y + C1z + D1 = 0 ecuaţia planului director, iar dreapta (Δ) se
dă ca intersecţia a două plane
⎧ P2 ( x , y , z ) = A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
(Δ ) : ⎨
⎩ P3( x , y , z ) = A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0
Curba (C) pe care se sprijină generatoarea are ecuaţiile
⎧F ( x , y , z ) = 0
(C ) : ⎨
⎩G( x , y , z ) = 0
Generatoarea va fi situată într-un plan mobil paralel cu planul director şi într-un plan variabil
care trece prin (Δ). Din acest motiv ecuaţia generatoarei va fi
⎧ P1 = λ
(G ) : ⎨
⎩ P2 = μP3
Pentru ca generatoarea să întâlnească directoarea trebuie ca sistemul format din ecuaţiile lor să
aibă soluţii. Scoatem x,y,z din trei ecuaţii , cele mai simple şi le înlocuim în a patra, obţinem
condiţia ϕ (λ, μ) = 0.
Eliminând λ şi μ din sistem obţinem ecuaţia suprafeţei conoide.
⎛ P ⎞
ϕ⎜⎜ P1 , 2 ⎟⎟ = 0
⎝ P3 ⎠
Exemplu
Determinaţi ecuaţia suprafeţei generate de o dreaptă variabilă care se sprijină pe dreapta (Δ) şi
pe dreapta (C).
89
x − y −1 = 0 x − 2z + 1 = 0
(Δ ) : ⎧⎨ (C ) : ⎧⎨
⎩y − z +1 = 0 ⎩ y − 2z − 1 = 0
şi este paralel cu planul xoy.
Soluţie
Ecuaţia planului xoy este z = 0. Ecuaţia unui plan paralel cu xoy este z = λ. Ecuaţia
fascicolului de plane ce trece prin (Δ) este
x – y – 1 = μ (y – z + 1)
Ecuaţia generatoarei este
z=λ
(G ) : ⎧⎨
⎩ x − y − 1 = μ( y − z + 1)
Formăm sistemul cu ecuaţiile generatoarei şi ale directoarei curbei C
⎧x − 2z + 1 = 0
⎪ y − 2z − 1 = 0
⎪
⎨
⎪z = λ
⎪⎩ x − y − 1 = μ ( y − z + 1)
DEFINITIE Secţiunile suprafeţei de rotaţie cu plane care trec prin axa de rotaţie se numesc
curbe meridiane.
90
Suprafaţa de rotaţie poate fi privită ca fiind generată de rotirea unei curbe meridiane în
jurul axei de rotaţie. Secţiunile suprafeţei de rotaţie cu plane perpendiculare pe axa de rotaţie
sunt cercuri cu centrele situate pe axa de rotaţie.
DEFINITIE Cercurile astfel obţinute se numesc cercuri paralele ale suprafeţei de rotaţie.
Suprafeţele de rotaţie pot fi privite ca fiind generate de un cerc variabil care se află într-
un plan perpendicular pe axa de rotaţie, are centrul pe axa de rotaţie şi se sprijină pe curba (C).
C Δ
(Δ ) : x − x 0 =
y − y0 z − z0
=
l m n
Cercul generator se găseşte la intersecţia dintre un plan variabil perpendicular pe axa de
rotaţie şi o sferă cu centul pe axa de rotaţie şi raza variabilă. Ecuaţiile cercului generator vor fi
⎧ lx + my + nz = λ
(G ) : ⎨
⎩(x − x 0 ) + (y − y0 ) + (z − z 0 ) = μ
2 2 2
Impunem condiţia ca cercul generator să întâlnească curba (C) deci sistemul format din
ecuaţiile lor să fie compatibil. Eliminând x,y,z din ecuaţiile sistemului obţinem ϕ (λ, μ)=0.
Eleminând λ, μ din ecuaţiile sistemului obţinem ecuaţia suprafeţei de rotaţie
91
(
ϕ lx + my + nz, (x − x 0 ) + (y − y0 ) + (z − z 0 )
2 2 2
)
x2 y2 z2 ε = ±1
∑ : a 2 + b2 + ε c2 − ε' = 0 unde
ε' = ±1
Studiem mai întâi simetriile acestei suprafeţe. Dacă M(x,y,z) ∈Σ, atunci şi punctele
M1 (-x, y, z) ∈ Σ , M2 (x, -y, z) ∈Σ , M3 (x, y, -z) ∈ Σ
ceea ce ne arată că planele y0z, x0z, x0y sunt plane de simetrie ale suprafaţei.
Mai mult M4 (-x, -y, z) ∈Σ, M5 (-x, y, -z) ∈Σ, M6(x, -y, -z) ∈Σ ceea ce ne arată că axele 0z,
0y şi 0x sunt axe de simetrie ale suprafeţei.
Cum M7 (-x, -y, -z) ∈Σ originea axelor este centrul de simetrie al suprafeţei, motiv
pentru care suprafeţele considerate se numesc cu centru.
Avem următoarele cuadrice cu centru:
x2 y2 z2
1. ε = 1 , ε' = 1 ⇒ + + −1 = 0 - elipsoid real
a2 b2 c2
x 2 y2 z2
2. ε = 1 , ε' = −1 ⇒ + + + 1 = 0 - elipsoid imaginar
a 2 b2 c2
92
x2 y2 z2
3. ε = −1 , ε' = 1 ⇒ + − − 1 = 0 - hiperboloid cu o pânză
a2 b2 c2
x 2 y2 z2
4. ε = −1 , ε' = −1 ⇒ + − + 1 = 0 - hiperboloid cu doua pânze
a 2 b2 c2
⎧ x 2 y2 z2
⎪ a 2 + b2 + c2 − 1 = 0
⎪⎪ B(0, b,0) ∈ Σ
Σ ∩ 0 y : ⎨x = 0 ⇒ y2 = b2 y = ±b
⎪z = 0 B' (0,− b,0) ∈ Σ
⎪
⎪⎩
⎧ x 2 y2 z2
⎪ a 2 + b2 + c2 − 1 = 0
⎪⎪ C(0,0, c) ∈ Σ
Σ ∩ 0z : ⎨ x = 0 ⇒ z 2 = c2 z = ±c
⎪y = 0 C' (0,0,−c) ∈ Σ
⎪
⎪⎩
93
b) Intersecţia suprafeţei cu planele de coordonate
⎧ x 2 y2 z 2
⎪ + + −1 = 0 x 2 y2
Σ ∩ ( x 0 y) : ⎨ a 2 b 2 c 2 ⇒ + −1 = 0 elipsă reală
⎪z = 0 a 2 b2
⎩
⎧ x 2 y2 z2
⎪ + + −1 = 0 x 2 z2
Σ ∩ ( x 0z ) : ⎨ a 2 b 2 c 2 ⇒ + −1 = 0 elipsă reală
⎪y = 0 a 2 c2
⎩
⎧ x 2 y2 z2
⎪ + + −1 = 0 y2 z2
Σ ∩ ( x 0 y) : ⎨ a 2 b 2 c 2 ⇒ + −1 = 0 elipsă reală
⎪x = 0 b2 c2
⎩
c) Intersecţia suprafeţei cu plane paralele cu cele de coordonate
⎧ x 2 y2 z2
⎪ + + −1 = 0 x 2 y2 λ2 λ2
Σ ∩ (π // x 0 y) : ⎨ a 2 b 2 c 2 ⇒ + = 1 − : 1 −
⎪z = λ a 2 b2 c2 c2
⎩
x2 y2
+ −1 = 0
⎛ λ2 ⎞ ⎛ λ2 ⎞
a ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
2
b ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
2
⎝ c ⎠ ⎝ c ⎠
λ2
1) Dacă 1 − > 0 ⇒ λ2 < c 2 ⇒ λ2 − c 2 < 0 ⇔ λ ∈ (− c ,c ) , atunci intersecţia este o
c2
elipsă reală.
λ2
2) Dacă 1 − <0 λ2 > c 2 ⇒ λ2 − c 2 > 0 ⇔ λ ∈ (− ∞ ,−c ) ∪ (c ,∞ ) , atunci ecuaţia de
c2
mai sus nu are nici o soluţie, deci intersecţia cu suprafaţa dată este vidă.
λ2 x2 y2 ⎧x = 0
3) Dacă 1 − 2
=0 λ=±c ⇒ + =0 ⇒ ⎨ ⇒ C(0,0,c) şi C′(0,0,-c).
⎩y = 0
2 2
c a b
⎧ x 2 y2 z2
⎪ 2 + 2 + 2 −1 = 0 x 2 z2 λ2
∑ ∩ (π // x 0z ) ⎨a b c +
a 2 c2
= 1 −
b2
⎪y = λ
⎩
x2 z2
+ −1 = 0
⎛ λ2 ⎞ ⎛ λ2 ⎞
a ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
2
c ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
2
⎝ b ⎠ ⎝ b ⎠
94
λ2
Dacă 1 − >0 ⇔ λ ∈ (− b , b ) ⇒ elipsă reală.
b2
λ2
Dacă 1 − < 0 ⇔ λ ∈ (− ∞ , − b ) ∪ (b , ∞ ) ⇒ intersecţie vidă.
b2
λ2 ⎧ B = ( 0,b ,0 )
Dacă 1 − = 0 ⇔ λ ∈ ±b ⇒ ⎨
b2 ⎩ B' = ( 0,−b ,0 )
⎧ x 2 y2 z2
⎪ y2 z2 λ2
Σ ∩ (π // y0z )⎨ a 2 + b 2 + c 2 − 1 = 0 + =1− 2
⎪⎩ x=λ b2 c2 a
y2 z2
+ −1 = 0
⎛ λ2 ⎞ ⎛ λ2 ⎞
b ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
2
c ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
2
⎝ a ⎠ ⎝ a ⎠
λ2
Dacă 1 − >0 ⇔ λ ∈ (− a , a ) ⇒ elipsă reală.
a2
λ2
Dacă 1 − < 0 ⇔ λ ∈ (− ∞, − a ) ∪ (a , ∞ ) ⇒ intersecţie vidă.
a2
λ2 ⎧B = (0, a ,0)
Dacă 1 − = 0 ⇔ λ ∈ ±a ⇒ ⎨
a2 ⎩B' = (0,−a ,0)
C
A’
B’ O B
A
C’
Observatie
Dacă a = b sau a = c sau b = c elipsoidul se numeşte de rotaţie cu axa de rotatie 0z sau 0y
sau 0x.
Dacă a = b = c obţinem sfera de centru origine şi raza a.
95
Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului real
⎧x = a cos u sin v
⎪
⎨ y = b cos u cos v
⎪z = c sin u
⎩ u∈[0 , π] , v∈[0 , 2π]
5.1.2. HIPERBOLOIZI
a) HIPERBOLOIDUL CU O PINZA are ecuaţia
x 2 y2 z2
Σ: + − −1 = 0 sau
a 2 b2 c2
x2 y2 z2 x2 y2 z2
Σ′ : − + −1 = 0 sau Σ″ : − + + −1 = 0
a2 b2 c2 a2 b2 c2
⎧ x2 y 2 z 2
⎪ 2 + 2 − 2 −1 = 0
⎪a b c
x2 x2 = a2 A(a ,0 ,0 )
⎪
Σ ∩ 0 x: ⎨y = 0 ⇒ −1 = 0
⎪z = 0 a2 x = ±a A' (− a ,0 ,0)
⎪
⎪⎩
⎧ x2 y2 z 2
⎪ 2 + 2 − 2 −1 = 0
⎪a b c
y2 y 2 = b2 B(0 ,b ,0 )
⎪
Σ ∩ 0 y : ⎨x = 0 ⇒ −1 = 0
⎪z = 0 b2 y = ±b B' (0 ,−b ,0 )
⎪
⎪⎩
⎧ x2 y2 z 2
⎪ 2 + 2 − 2 −1 = 0
⎪a b c
⎪
Σ ∩ 0 z : ⎨x = 0 ⇒ nu are soluţii ⇒ Σ ∩ 0z = φ
⎪y = 0
⎪
⎪⎩
96
Observatie Hiperboloidul cu o pânză are patru vârfuri, simetrice faţă de origine, două pe
axa 0x şi două pe 0y.
⎧ x2 y 2 z 2
⎪ + − −1 = 0 x2 z2
Σ ∩ ( x 0 z ): ⎨ a 2 b 2 c 2 − − 1 = 0 hiperbolă cu axa netransversala 0z
⎪y = 0 a2 c2
⎩
⎧ x2 y 2 z 2
⎪ + − −1 = 0 y2 z2
Σ ∩ ( y 0 z ): ⎨ a 2 b 2 c 2 − − 1 = 0 hiperbolă cu axa netransversala
⎪x = 0 b2 c2
⎩
0z
x2 y2
+ −1 = 0 elipsă reală
2⎛
⎜ λ2 ⎞ 2⎛ λ2 ⎞
a + 1⎟ b ⎜ + 1⎟
⎜ 2 ⎟ ⎜ 2 ⎟
⎝c ⎠ ⎝c ⎠
Observatie
Toate elipsele astfel obţinute sunt asemenea între ele şi sunt din ce în ce mai mari pe măsură
ce λ se îndepărtează de origine.
97
⎧ x2 y 2 z 2
⎪ + − −1 = 0 x2 z2 λ2
Σ ∩ ( π // x 0 z ): ⎨ a 2 b 2 c 2 − = 1−
⎪y = λ a2 c2 b2
⎩
x2 z2
+ −1 = 0
2⎛
⎜ λ2 ⎞⎟ 2⎛
⎜ λ2 ⎞⎟
a 1− 2 c 1− 2
⎜ b ⎟ ⎜ b ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
λ2
Dacă 1 − 2
> 0 ⇒ λ2 − b 2 < 0 λ ∈ (− b ,b )
b
intersecţia este o hiperbolă cu axa netransversală paralelă cu 0z.
λ2
Dacă 1 − 2
< 0 ⇒ λ2 − b 2 > 0 λ ∈ (− ∞ ,−b ) ∪ (b.∞ )
b
intersecţia este o hiperbolă cu axa care nu o taie paralela cu 0x.
⎧x z
λ2
x 2
z 2 ⎪⎪ a − c = 0
Dacă 1 − =0 ⇒ − =0 ⎨ două drepte.
b2 a2 c2 ⎪x + z = 0
⎪⎩ a c
⎧ x2 y2 z 2
⎪ + − −1 = 0 y2 z2 λ2
Σ ∩ ( π // xy0 z ): ⎨ a 2 b 2 c 2 − = 1−
⎪x = λ b2 c2 a2
⎩
y2 z2
− −1 = 0
2⎛ λ2 ⎞ 2⎛ λ2 ⎞
b 1− 2 ⎟
⎜ c 1− 2 ⎟
⎜
⎜ a ⎟ ⎜ a ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
λ2
Dacă 1 − 2
> 0 ⇒ λ2 − a 2 < 0 λ ∈ (− a ,a )
a
intersecţia este o hiperbolă cu axa ce nu o taie paralelă cu 0z.
λ2
Dacă 1 − 2
< 0 ⇒ λ2 − a 2 > 0 λ ∈ (− ∞ ,−a ) ∪ (a ,+ ∞ )
a
intersecţia este o hiperbolă cu axa care nu o taie paralelă cu 0y.
98
λ2 y2 z2 y z y z
Dacă 1 − 2
= 0 ⇒ λ2 = a 2 λ = ±a 2
− 2
=0 − = 0 sau + =0
a b c b c b c
⇒ două drepte.
DEFINITIE
Elipsa din planul x0y după care acest plan taie suprafaţa se numeşte elipsă de gâtuire.
Observatie
Dacă a = b se obţine hiperboloidul de rotaţie.
b)HIPERBOLOIDUL CU DOUA PINZE are ecuaţia
x2 y2 z2
Σ: + − +1 = 0 sau
a2 b2 c2
x2 y2 z2 x2 y2 z2
Σ′ : − + +1 = 0 sau Σ″ : − + + +1 = 0
a2 b2 c2 a2 b2 c2
99
a) Intersecţia suprafeţei cu axele de coordonate
⎧x 2 y2 z2
⎪ 2 + 2 − 2 +1 = 0
⎪⎪ a b c
x2
Σ ∩ 0 x : ⎨y = 0 + 1 = 0 nu are soluţii Σ ∩ 0x = φ
⎪z = 0 a2
⎪
⎪⎩
⎧x 2 y2 z2
⎪ 2 + 2 − 2 +1 = 0
⎪⎪ a b c
y2
Σ ∩ 0 y : ⎨x = 0 + 1 = 0 nu are soluţii Σ ∩ 0y = φ
⎪z = 0 b2
⎪
⎪⎩
⎧x2 y2 z2
⎪ 2 + 2 − 2 +1 = 0 z 2 = c 2 z = ±c
⎪⎪ a b c
z 2
Σ ∩ 0 z : ⎨x = 0 − +1 = 0 C (0 ,0 ,c )
⎪y = 0 c2
C' (0 ,0 ,−c )
⎪
⎪⎩
Observatie
Suprafaţa are două vârfuri situate pe axa 0z şi simetrice faţă de origine.
⎧x 2 y2 z2
⎪ + − +1 = 0 x2 z2 x2 z2
Σ ∩ ( x 0z) : ⎨ a 2 b 2 c 2 − +1 = 0 − + −1 = 0
⎪y = 0 a2 c2 a 2 c2
⎩
hiperbolă cu axa de simetrie 0x
100
⎧x 2 y2 z2
⎪ + − +1 = 0 y2 z2 y2 z2
Σ ∩ ( y 0z ) : ⎨ a 2 b 2 c 2 − +1 = 0 − + −1 = 0
⎪x = 0 b2 c2 b2 c2
⎩
hiperbolă cu axa care nu o taie 0y.
x2 y2
+ −1 = 0
⎛ λ2 ⎞ ⎛ λ2 ⎞
a 2 ⎜ 2 − 1⎟ b 2 ⎜ 2 − 1⎟
⎜c ⎟ ⎜c ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
λ2
- Dacă 2 > 1 ⇒ λ2 − c 2 > 0 λ ∈ (− ∞, c ) ∪ (c, ∞ )
c
intersecţia este o elipsă.
λ2
- Dacă 2
< 1 ⇒ λ2 − c 2 < 0 λ ∈ (− c, c )
c
ecuaţia nu are soluţii ⇒ Σ ∩ π = φ
λ2 x 2 y2 ⎧x = 0 C(0,0, c )
- Dacă = 1 ⇒ λ = ±c + =0 ⎨
c2 a 2 b2 ⎩ y = 0 C' (0,0,−c )
⎧x 2 y2 z2
⎪ + − +1 = 0 x2 z2 λ2
Σ ∩ (π // x 0z) : ⎨ a 2 b 2 c 2 − = −1 −
⎪y = λ a2 c2 b2
⎩
x2 z2
− + − 1 = 0 ⇒ hiperbolă cu axa ce nu o taie paralela cu 0x.
⎛ λ2 ⎞ ⎛ λ2 ⎞
a ⎜⎜1 + 2
2
⎟⎟ c ⎜⎜1 + 2
2
⎟⎟
⎝ b ⎠ ⎝ b ⎠
⎧x 2 y2 z2
⎪ + − +1 = 0 y2 z2 λ2
Σ ∩ (π // y0z) : ⎨ a 2 b 2 c 2 − =− −1
⎪x = λ b2 c2 a2
⎩
101
y2 z2
− + − 1 = 0 ⇒ hiperbolă cu axa ce nu o taie paralela cu 0y.
⎛ λ2 ⎞ ⎛ λ2 ⎞
b 2 ⎜ 2 + 1⎟ c 2 ⎜ 2 + 1⎟
⎜a ⎟ ⎜a ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Observatie
Dacă a = b hiperboloidul se numeşte de rotaţie.
x2 y2
2ε z = + ε' cu ε , ε' ∈{− 1,1}
a2 b2
M1(− x , y , z ) ∈ Σ
Studiem mai întâi simetriile suprafeţei. Dacă M(x, y, z) ∈ Σ atunci
M 2 (x ,− y , z ) ∈ Σ
ceea ce ne arată că planele y0z şi x0z sunt plane de simetrie ale suprafeţei.
Cum M 3 (− x ,− y , z ) ∈ Σ axa 0z este axă de simetrie pentru Σ.
102
Intersecţia cu axele
Deoarece, dacă două dintre variabilele x,y şi z sunt zero şi a treia este egală cu zero ,
rezultă că paraboloidul hiperbolic taie axele numai în origine. Rezultă că Σ are un singur vârf ,
anume originea.
⎧(Σ ) y2
Σ ∩ y0z : ⎨ 2z = adică o parabolă cu axa de simetrie zz′ şi cu deschiderea în
⎩x = 0 b2
sus, spre semiaxa pozitivă 0z.
y2 x2
− =1 o hiperbolă care are axa netransversală paralelă cu xx′ dacă λ > 0 sau
2λb 2 2λa 2
paralelă cu yy′ dacă λ < 0.
⎧(Σ ) x2 y2
Σ ∩ (π // x0 z ) : ⎨ 2z = − + este o parabolă cu axa de simetrie paralelă cu zz′
⎩y = λ a2 b2
şi cu deschiderea în jos.
⎧(Σ ) λ2 y2
Σ ∩ (π // y 0 z ) : ⎨ 2z = − +
⎩x = λ a2 b2
y 2 λ2
2z = − este o parabolă cu axa de simetrie paralelă cu zz′ şi deschiderea în sus.
b2 a 2
103
5.2.2 PARABOLOIDUL ELIPTIC
x2 y2
Are ecuaţia 2 z = + (Σ)
a2 b2
⎧(Σ ) x2
Σ ∩ ( x0 z ) : ⎨ 2z = o parabolă cu axa de simetrie zz′ şi cu deschiderea în sus.
⎩y = 0 a2
Intersecţia cu plane paralele cu planele de coordonate.
⎧(Σ ) x2 y2 x2 y2
Σ ∩ (π // x0 y ) : ⎨ 2λ = + + =1 care este o elipsă reală
⎩z = λ a2 b2 2λa 2 2λb 2
pentru λ > 0 si multimea vida pentru λ < 0.
⎧(Σ ) x2 λ2
Σ ∩ (π // x0 z ) : ⎨ 2z = + parabolă cu axa de simetrie paralelă cu zz′ şi
⎩y = λ a2 b2
deschiderea în sus.
104
⎧(Σ ) y2 λ2
Σ ∩ (π // y 0 z ) : ⎨ 2z = + parabolă cu axa de simetrie paralelă cu zz′ si
⎩x = λ b2 b2
deschiderea în sus.
Generarea suprafetelor
director al generatoarei adica este N(0,1, −2) . Generatoarea trecand prin punctul arbitrar
M0 (λ, μ, 0) va avea ecuatia
x −λ y−μ z
G: = =
0 1 −2
Pentru ca generatoarea sa intalneasca curba directoare trebuie ca sistemul format cu
ecuatiile lor sa fie compatibil.
105
⎧2x 2 + y 2 − 2z = 0
⎪
⎪ y − 2z = 0
⎨
⎪x = λ
⎪z = −2y + 2μ
⎩
Scotand x, y, z din ultimele trei ecuatii obtinem:
⎧
⎪x = λ
⎪
⎪ 4
⎨y = μ
⎪ 5
⎪ 2
⎪⎩z = 5 μ
16 2 4
Inlocuind x, y, z in prima ecuatie rezulta conditia de sprijin 2λ 2 + μ − μ=0
25 5
106
λ 2 − 6λμ + 9μ 2 − 6λ 2 + 12λμ − 12μ 2 + 24 = 0
4λ 2 − 6λμ + 3μ 2 − 24 = 0
care reprezinta ecuatia de sprijin.
Inlocuind λ = x + y + z si μ = 2x + z obtinem ecuatia suprafetei cilindrice
x 2 + y 2 − 2x − 2y − 2 = 0
D:
z =1
Ecuatia generatoarei va fi
x −1 y z
G: = =
λ μ 1
Impunem conditia de contact dintre G si D, adica
⎧ x 2 + y 2 − 2x − 2y − 2 = 0
⎪ x = λ +1
⎪z = 1
⎨ y=μ
⎪ x = λz + 1
⎪ y = μz (λ + 1) 2 + μ 2 − 2(λ + 1) − 2μ − 2 = 0
⎩
λ 2 + μ 2 − 2μ − 3 = 0
x −1 y
Dar λ = si μ = ⇒
z z
(x − 1) 2 + y 2 − 2yz − 3z 2 = 0
Exercitiul 6 Sa se scrie ecuatia suprafetei conoide generata de o dreapta paralela cu planul
XOY, care se sprijina pe axa OX si pe dreapta
107
x −1 y − 2 z
d: = =
2 −1 1
Sotutie Ecuatia planului xOy este z = 0, iar ecuatia unui plan paralel cu xOy este z = λ .
⎧y = 0
Ecuatia axei Ox este ⎨ , iar ecuatia fascicolului de plane ce trec prin axa Ox este z = μy.
⎩z = 0
Ecuatia generatoarei va fi data de intersectia planului paralel cu xOy cu fascicolul de plane ce
z=λ
z=λ
trece prin axa Ox, adica va fi G : ⇔ G: λ
z = μy y=
μ
λμ + λ − 2 = 0
z z2
Dar λ = z si μ = ⇒ + z − 2 = 0 ⇔ z 2 + zy − 2y = 0
y y
⎧⎪ x = 0
Exercitiul 7 Sa se scrie ecuatia suprafetei obtinuta prin rotirea curbei Γ : ⎨ 2 2
in
⎪⎩z − y + 1 = 0
jurul axei Oz.
x=0 x y z
Solutie Ecuatia axei Oz este sau sub forma canonica = =
y=0 0 0 1
Cercul variabil ce va genera suprafata este
x 2 + y2 + z2 = λ 2
C:
z=μ
x 2 + y2 + z 2 = λ 2 y2 = μ2 + 1
z=λ 2μ 2 + 1 = λ 2
108
Dar μ = z
λ2 = x 2 + y2 + z2 si
2z 2 + 1 = x 2 + y 2 + z 2
x 2 + y2 − z 2 − 1 = 0
x y z −1
Exercitiul 8 Sa se scrie ecuatia suprafetei obtinuta prin rotirea dreptei d1 = = =
1 −1 2
x −1 y +1 z − 3
in jurul dreptei d 2 : = =
1 1 1
Solutie Ecuatia cercului generator va fi
(x − 1) 2 + (y + 1)2 + (z − 3) 2 = λ 2
C:
x+y+z =μ
3(x + y + z − 3) − 2 ⎡(x − 1) 2 + (y + 1) 2 + (z − 3) 2 ⎤ = 0
⎣ ⎦
109
GEOMETRIE ANALITICA SI IN SPATIU
Produse cu vectori
1. Produs scalar : a , b ∈ E 3 : a ⋅ b = a1b1 + a 2 b 2 + a 3b 3
i j k
2. Produs vectorial : a , b ∈ E 3 : a × b = a1 a 2 a3
b1 b 2 b3
a1 a2 a3
3. Produs mixt : ( )
a , b, c ∈ E 3 : a , b, c = b1 b 2 b3
c1 c2 c3
b = i + 2 j + 3k sa fie coliniari.
⇔ −λ − 2 + 4 = 0 ⇔ λ = 2
110
a1b1 + a2 b2 + a3b3 1 ⋅ 3 + (−2)(−1) + 0 ⋅ λ 5
cos(a , b ) = = = =
a12 + a22 + a32 ⋅ b12 + b22 + b32 1+ 4 + 0 ⋅ 9 +1+ λ 2
5 10 + λ 2
5 π 1 5 1
= cos = ⇔ = λ 2 + 10 = 10 , λ = 0
10 + λ 2 4 2 10 + λ 2 2
v ⊥ a ⎫⎪
Soluţie ⎬ ⇒ v coliniar cu a × b ⇒ v = λ a × b
v ⊥ b ⎪⎭
( )
i j k
a × b = 3 2 −4 = 4i − 12 j − 3k v = 26 ⇔ λ ⋅ a × b = 26
3 1 0
⇔ λ ⋅ 16 + 144 + 9 = 26 ⇔ λ = 2 ⇔ λ = ±2
( v, j) > π2 ⇒ v ⋅ j < 0 ⇒ λ = 2 (
⇒ v = 2 4i − 12 j − 3k . )
Exercitiul 5 Sa se afle înălţimea paralelipipedului construit pe reprezentanţii vectorilor
a = i + 2 j − k , b = 2i + 3j + k , c = i − 2k , duşi in acelaşi punct al spaţiului, luând ca baza
paralelogramul determinat de b si c .
1 2 −1
Soluţie ( a, b, c ) = 23 1 = 7 = V , unde V este volumul paralelipipedului
1 0 −2
A = b×c .
i j k
b × c = 2 3 1 = −6i + 5j − 3k
1 0 −2
b × c = 36 + 25 + 9 = 70 = A
V 70 7
h= = =
A 70 10
111
Exercitiul 6 Ce unghi formează intre ei versorii p si g daca vectorii a = 2p + g si
Soluţie a + b ⇔ a ⋅ b = 0
( )( ) 2 2
a ⋅ b = 2p + g −4p + 5g = −8p + 10p g − 4g p + 5g = −8 + 6p g + 5 = 6p g − 3 = 0 ⇒
1
pg= .
2
( ) ( )
Dar p ⋅ g = p ⋅ g cos p, g = cos p, g =
1
2
⇒ ( p, g ) = π3
Exercitiul 7 Sa se determine vectorul V care sa fie perpendicular pe vectorii a = i − 2 j − k si
Soluţie Fie V = xi + y j + zk
V ⊥ a ⇔ V⋅a = 0 ⎧ x − 2y − z = 0 y = −x ⎧ x =1
⎪ ⎪
VV⊥ b⊥ ⇔ V ⋅ b = 0 ⇒ ⎨ −2x + y + z = 0 z = 3x ⎨ y = −1 ⇒ V = i − j + 3k
⎪ 3x − y − 4z = −8 ⇒ x = 1 ⎪ z=3
c ⋅ V = −8 ⎩ ⎩
Exercitiul 8 Sa se arate ca punctele A(5, -1, -1), B(4, 2, 2), C(5, 3, 1), D(8, 0, -5) se afla in
acelasi plan.
Soluţie Avem vectorii
AB = r B − r A = −i + 3j + 3k
AC = r C − r A = 0i + 4 j + 2π
AD = r D − r A = 3i + j − 4k
−1 3 3
(
A, B, C, D coplanare ⇔ AB, AC, AD coplanare ⇔ AB, AC, AD = 0 ⇔ 0 ) 4 2 =0
3 1 −4
16 + 18 − 36 + 2 = 0 ⇔ 0 = 0 .
Exercitiul 9
112
(a × b)× (b × c) =
b
Aratati ca
(a × b , b × c , c × a ) ( a,b,c )
Solutie
( )( ) ( ) ( ) ( )
E1 = a × b × b × c = a × b × m = a ⋅ m b − b ⋅ m a =
= [a ⋅ (b × c )]b − [b ⋅ (b × c )]a = (a , b , c )⋅ b − (b , b , c ) =
= (a , b , c )b
( ) [( ) ( )] ( ) (
E2 = a × b , b × c , c × a = a × b × b × c ⋅ c × a = a , b , c b ⋅ c × a = ) ( )
= (a , b , c ) ⋅ (b , c , a ) = (a , b , c )
2
M1 =
(a , b , c)b = b
(a , b , c) (a , b , c)
2
Exercitiul 10
Aratati ca
[ ( )] ( )( ) ( )( ) (
a × b× c×d = b⋅d a ×c − b⋅c a ×d = a , c , d b − a ⋅b c×d ) ( )( )
Solutie
[ ( )] [( ) ( ) ] ( )( ) ( )( )
a × b× c×d = a × b d c − b c d = b d a ×c − b c a ×d
a × [b × (c × d )] = a × (b × m ) = (a ⋅ m )b − (a ⋅ b )m =
= [(a ⋅ c )× d ]b − (a ⋅ b )(c × d ) = (a , c , d )b − (a ⋅ b )(c × d )
PLANUL SI DREAPTA IN SPATIU
- ECUATII PLAN : r⋅N=α
113
Exercitiul 11 Fie planul π :2x - 3y + z – 5 = 0. Determinati vectorul
normal la plan gasiti un punct al sau si scrieti celelalte ecuatii ale
planului .
Solutie Coordonatele unui vector normal la plan sunt coeficientii lui x,y,z din ecuatia
generala scalara aplanului , adica este N (2,-3,1) .Pentru a gasi un punct al planului dam valori
particulare la doua variabile si o determinam pe a treia din ecuatia planului :x=2 , y=3 ⇒z=10
, deci avem punctual M0(2,3,10) ∈π . Deoarece r0 = 2i + 3 j + 10k si N = 2i − 3 j + k ecuatia
( ) ( ( ))(
vectoriala a planului este r − r 0 N = 0 adica r − 2i + 3 j + 10k 2i − 3 j + k = 0 ⇔ )
( )
r − 2i + 3 j + 10k = 5
Exercitiul 12 Determinati ecuatia planului ce trece prin punctual M0(1,2,3) si este
coplanar cu vectorii a = 2i − 3 j + k si b = −i + 2 j + k
x −1 y − 2 z − 3
2 −3 1 = 0 ⇔ -5(x-1)-3(y-2)+z-3 = 0 ⇔ 5x+3y-z-8 = 0
−1 2 1
fie coplanar cu a si ( )
M 0 M 1 = r1 − r0 = i + 4 j − 2k , adica M 0 M , M 0 M 1 , a = 0 ⇔
x −1 y +1 z −1
1 4 − 2 = 0 ⇔ 20(x − 1) − 5(y + 1) = 0 ⇔ 4 x − y − 5 = 0
1 4 3
114
Exercitiul 14 Determinati ecuatia planului ce trece prin M0 (1,2,3) , M1(2,-1,4) si M2(3,1,-2)
Solutie onsideram un punct oarecare M si impunem conditia ca vectorul M 0 M sa fie
coplanar cu M 0 M 1 = r1 − r0 = i − 3 j + k si M 0 M 2 = r2 − r0 = 2i − j − 5k adica
(M M , M M
0 0 1 )
, M0M 2 = 0 ⇔
x −1 y − 2 z − 3
1 −3 1 = 0 ⇔ 16( x − 1) + 7( y − 2) + 5(z − 3) = 0 ⇔ 16 x + 7 y + 5z − 45 = 0
2 −1 −5
⎧x + y = 0
z=0 ⎨
⎩x − y = 6
2x = 6 ⇒ x = 3 A2(3,-3,0)
y = −3
directia dreptei d2 este data de produsul vectorial al vectorilor normali la planele ce determina
dreapta.
115
i j k
N1 (1,1,−1)
a 2 = N1 x N 2 = 1 1 − 1 = i − 3 j − 2k = (1,−3,−2)
N 2 (1,−1,2)
1 −1 2
14x – 9y –8z +5 = 0.
In planul β avem punctul A2 si vectorii a 2 si A 2 A
A 2 A = r A − r A 2 = −i + 4 j + 3k ⇒ A 2 A(−1, 4, 3)
Duc vectorul A2M si impun conditia ca produsul mixt sa fie nul:
x −3 y+3 z
( )
A 2 M, A 2 A, a 2 = 0 ⇒ − 1 4 3 =0⇔
1 −3 −2
⇔ (x − 3) + (y + 3) − z = 0 ⇒ β : x + y − z = 0
⎧14x − 9 y − 8z + 5 = 0
d:⎨
⎩x + y − z = 0
x +1 y z − 3
Exercitiul 17 Fie A(1,2,3), dreapta Δ : = = si planul π : x + 2y – 2 = 0. Sa
2 −1 1
se determine dreapta d ce trece prin A , intersecteaza Δ si este paralel cu planul π .
Solutie : Pentru Δ avem
A1(-1,0,3) , a1(2,-1,1)
Pentru π avem : N (1,2,-1) : A2(1,1,3) ∈ π
116
Ducem planul α paralel cu π prin A. α ∩ Δ = {B} ⇒ d = AB
Ecuatia fascicolului de plane paralele cu π este πλ : x + 2y – z + λ = 0 cu λ ∈ R.
Pentru a determina ecuatia planului din fascicol ce trece prin A, obligam coordonatele
lui A sa verifice ecuatia planului.
1 + 2 ⋅ 2 – 3 + λ = 0 ⇒ λ = -2
α : x + 2y –z –2 = 0
Putem determina dreapta d ca intersectia a doua plane anume planul α si planul β
determinat de A si Δ.
A1A = r A − r A1 = 2i + 2 j = (2,2,0) .
(
Duc vectorul A1M si impun conditia A1M, A1A, a1 = 0 ⇔ )
x + 1, y, z−3
⇔ 2 2 0 =0 ⇔ 2( x + 1) − 2 y − 6(z − 3) = 0 : 2
2 −1 1
β : x − y − 3z + 10 = 0
⎧x + 2 y − z − 2 = 0
d:⎨
⎩x − y − 3z + 10 = 0
Exercitiul 18 Scrieti ecuatia dreptei d1 care trece prin punctul M1 de intersectie al dreptei
⎧− 2 x + y + z + 2 = 0
d:⎨ cu planul π : 2x + y +3z –4 =0 este continuta in planul π si este
⎩x − y + z − 3 = 0
paralela cu planul π1 : 2x +3y + z –8 =0.
Solutie :
Pentru d un punct al dreptei se determina particularizand z si rezolvand sistemul ramas
z=0
⎧− 2x + y = −2
⎪ ⎧x = −1
⎨ x−y=3 ⇒⎨
⎪ ⎩ y = −4
⎩ − x/ =1
M0(-1,-4,0)∈d
117
Vectorul director pentru d este
i j k
a = N1 × N 2 = − 2 1 1 = 2i + 3 j + k = (2,3,1)
1 −1 1
x +1 y + 4 z
Ecuatia canonica a lui d : = =
2 3 1
Pentru π : N(2,1,3)
Pentru a determina M1 rezolv sistemul format din ecuatiile dreptei d si ale planului π :
⎧x +1 y + 4 z ⎧x = 2 x − 1
⎪ = = =λ ⎪
⎨ 2 3 1 ⇒ ⎨ y = 3λ − 4
⎪⎩2 x + y + 3z − 4 = 0 ⎪z = λ
⎩
⎧ x1 = 1
⎪
2(2λ -1) + 3λ -4 + 3λ -4 = 0 ⇒ 10λ -10 = 0 ⇒ λ=1 ⎨ y1 = −1 ⇒ M1 (1,−1,1)
⎪z = 1
⎩ 1
d1 ⊂ π ⇒ d1 ⊥ N ⎫⎪
⎬ ⇒ Alegem a1 ca fiind produsul vectorial
d1 π1 ⇒ d1 ⊥ N ⎪
1⎭
i j k
N × N1 = 2 1 3 = −8i + 4 j + 4k = (−8,4,4)
2 3 1
118
Soluţie:
Etapa 1. Desen şi determinarea parametrilor
π1
M N
M0
a
N (Δ)
π
Pentru d1:
Vectorul director este a = N 1 × N 2
unde N1 = i − 2 j + 4k
N2 = i + j − 2k
i j k
a = N1xN2 = 1 − 2 4 = 0i + 6 j + 3k
1 1 −2
Putem lua a = 2j +k
⎧x − 2y = 1 1
Punctul M0 se determină luând z = 0 în sistem ⇒ ⎨ ⇒ 3y = -1 ⇒ y = - , x=
⎩x + y = 0 3
1 1 1
⇒ M0 ( , - , 0)
3 3 3
Pentru planul π: N = 2i + 2 j + k
119
1 1
x− y+ z
3 3 1
2 2 1 = 0 ⇔ -2 (y+ )+ 4z = 0 ⇔ π1 = 3y-6y+1= 0
3
0 2 1
⎧2x + 2y + z − 4 = 0
Ecuaţia dreptei Δ va fi Δ: ⎨
⎩ 3 y − 6z + 1 = 0
2 ⋅1− 2 − 6 − 3 9
= = =3
1+ 4 + 4 3
b) Fie M0 proiecţia ortogonală a lui A pe planul π şi B simetricul lui A faţă de planul π.
Pentru a găsi pe B este suficient să determinăm punctul M0. Pentru aceasta considerăm
dreapta d ce trece prin A şi este perpendiculară pe π, a cărei direcţie este dată de vectorul
normal la planul π.
x − 2 y +1 z − 3
d: = = = λ deoarece a = N (1, 2, -2) ⇒
1 2 −2
⎧x = 2 + λ
⎪
⇒ ⎨y = −1 + 2λ ⇒ λ ∈ R, adică ecuaţiile scalar parametrice ale dreptei. Înlocuind în
⎪z = 3 − 2λ
⎩
ecuaţia planului π obţinem: 2+λ+2(-1+2λ)-2(3-2λ)-3 = 0 ⇒ 9λ - 9 = 0 ⇔ λ = 1.
Înlocuind în expresiile lui x, y, z pe λ cu 1 obţinem coordonatele punctului de
⎧x 0 = 3
⎪
intersecţie ⎨y 0 = 1 ⇒ M0 (3,1,1)
⎪z = 1
⎩ 0
120
Cum vectorul de poziţie al mijlocului unui segment este media aritmetică a vectorilor de
poziţie ai capetelor adică
r A + rB
r M0 = ⇒ r B = 2r M0 − r A sau pe coordonate
2
xB = 2x0 –xA = 4
yB = 2y0 –yA = 3 ⇒ B (4,3,-1)
zB = 2z0 –zA = -1
c) Să determinăm punctul C, simetricul lui M faţă de A
r C + r M0
rA = ⇒ r C = 2r A − r M0 = i − 3 j + 5k ⇒ C(1, − 3, 5)
2
Simetricul lui π faţă de A este planul π1 paralel cu π dus prin C. Ecuaţia unui plan
oarecare paralel cu π este πλ : x +2y –2z +λ = 0. π1 face parte din acest fascicol de plane
paralele cu π şi se obţine impunând condiţia C ∈ πλ, adică coordonatele lui C să verifice
ecuaţia lui πλ: 1+2 (-3)-2⋅5 +λ = 0 ⇒ λ = 15 ⇒ π1 = x + 2y - 2z + 15 = 0
x −1 y +1 z + 2
Exercitiul 21. Fie dreapta d = = = şi A(-6,0,1). Să se determine:
3 −4 0
a) distanţa de la A la dreapta d
121
Etapa 3. Ecuaţia planului π este: (r - rA) ⋅a = 0 ⇔
⇔ (x-xA)a1+(y-yA)a2+(z-zA)a3 = 0
⇔ (x+6) ⋅ 3+(y-0)(-4)+(z-1)-0 = 0
⇔ π : 3x - 4y+18= 0
Pentru a găsi punctul M0, scriem ecuaţiile scalar parametrice ale dreptei d:
⎧ x = 1 + 3λ
x −1 y +1 z + 2 ⎪
= = =λ⇔ ⎨y = −1 − 4λ
3 −4 0 ⎪z = −2
⎩
şi înlocuim x,y,z în ecuaţia planului π:
3(1+3λ) - 4(-1 - 4λ) +18 = 0 ⇔25λ + 25 = 0 ⇔ λ= -1
Înlocuind λ= -1 în expresiile lui x, y, z obţinem:
⎧x 0 = −2
⎪
⎨y 0 = 3 ⇒ M0 ( −2, 3, − 2)
⎪z = −2
⎩ 0
r A + rB
Pentru punctul B avem: r M0 = ⇒ r B = 2r M0 − r A = 2i + 6 j − 5k ⇒ B(2,6,-5)
2
c) Ducem C simetricul lui M0 faţă de A şi dreapta d1 ce trece prin C şi este paralelă cu d.
Pentru a găsi ecuaţia lui d1, care are aceeaşi direcţie ca şi d, este suficient să găsim punctul C:
r C = 2r A − r M0 = −10i − 3 j + 4k ⇒ C(-10, -3, 4)
122
Exercitiul 1. Arătaţi că V = (0,∞) este spaţiu vectorial real cu operaţiile
⊕ : V x V → V; X ⊕ y = xy
⊗ : R x V → V ; α ⊗ x = xα
Soluţie
1) (V, ⊕) este evident grup comutativ
2) a) α ⊗ (β ⊗ x) = (αβ) ⊗ x ⇔ α ⊗(xβ) = xαβ ⇔ (xβ)α = xαβ (adevarat)
b) α ⊗ (x ⊕ y) = (α ⊗ x) ⊕ (α ⊗ y) ⇔ α ⊗ xy = (xα) ⊕ (yα) ⇔ (xy)α = xα ⋅
yα(adevarat)
c) (α + β) ⊗ x = (α ⊗ x) ⊕ (β ⊗ x) ⇔ xα+β = xα ⋅ xβ (adevarat)
d) 1 ⊗ x = x ⇔ x1 = x (adevarat)
2. SUBSPAŢII VECTORIALE
Fie V/K spaţiu vectorial şi V’ ⊂ V, V’ ≠ φ, este subspaţiu în V ⇔
1) a) (∀) x,y ∈ V’ ⇒ x + y ∈ V’
b) (∀) α ∈ K; x ∈ V’ ⇒ α x ∈ V’
2) (∀) α, β ∈ K; (∀) x,y ∈ V ⇒ αx + βy ∈ V.
Exercitiul 2
Verificaţi care din urmatoarele submulţimi sunt subspaţii în spaţiile indicate în dreptul
lor.
1) V1 = {(x1, x2, x3) / x1 + 2x2 – x3 = 0} în R3/R
2) V2 = {(x1, x2, x3)/ x1 + 2x2 – x3 = 2} în R3/R
⎧⎛ x 0 ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
3) V3 = ⎨⎜ y 0 ⎟ / z = x + y, x, y ∈ R ⎬ în M 3,2 (R)/R.
⎪⎜ 0 z ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
Soluţie
x = ( x1 , x 2 , x 3 ) cu x1 + 2x 2 − x 3 = 0
1) Fie α, β ∈ R si x,y ∈ V ⇒
y = ( y1 , y 2 , y3 ) cu y1 + 2 y 2 − y3 = 0
αx + βy = α(x1, x2, x3) + β(y1,y2,y3) = (αx1, αx2, αx3) + (βy1 + βy2 + βy3)=
= (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 , αx3 + βy3).
123
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
(αx1 + βy1) + 2(αx2 + βy2) – (αx3 + βy3) = α⎜ x1 + 2x 2 − x 3 ⎟ + β⎜ y1 + 2 y 2 − y3 ⎟ = 0
⎝ =0 ⎠ ⎝ =0 ⎠
αx + βy ∈ V1 ⇒ V1 este subspaţiu.
x = (x1 , x 2 , x 3 ) cu x1 + 2 x 2 − x 3 = 2
2) Fie α1β∈R, x,y∈V2 ⇒
y = (y1 , y 2 , y3 ) cu y1 + 2 y 2 − y3 = 2
⎛a 0 ⎞ ⎛x 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
3) Fie α1β∈R şi A,B ∈ V3 ⇒ A = ⎜ b 0 ⎟; B = ⎜ y 0 ⎟
⎜0 a + b⎟ ⎜ 0 x + y⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛a 0 ⎞ ⎛x 0 ⎞ ⎛ αa + β x 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
αA + β B = α⎜ b 0 ⎟ + β⎜ y 0 ⎟ = ⎜ αb + β y 0 ⎟ ⇒ V3 subspaţiu
⎜0 a + b⎟ ⎜ 0 y + x ⎟ ⎜ 0 αa + αb + β x + βy ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝
3. OPERAŢII CU SUBSPAŢII
Exercitiul 3
In R3/R fie subspaţiile
V1 = {(x1x 2 , x 3 ) / x1 + x 2 − x 3 = 0}
V2 = {(y1 , y 2 , y3 ) / 3y1 + 2 y 2 − y3 = 0}
Determinaţi V1 ∩ V2
Soluţie
Fie x∈ V1∩V2 ⇒ x = (x1, x2, x1+x2) = (y1, y2, 3y1+2y2 )
124
V1 = {(x1 , x 2 , x1 + x 2 )}
V2 = {(y1 , y 2 ,3y1 + 2 y 2 )}
Identificăm cele două reprezentări ale lui x şi exprimăm xi funcţie de yi sau yi funcţie
de xi, obţinând astfel forma elementelor commune.
x1 = y1 ⎧ x1 = y1
⎨
x2 = y 2 ⎩ x 2 = −2 y1
x1 + x 2 = 3 y1 + 2 y 2 ⇒ y1 + y 2 = 3 y1 + 2 y 2 ;2 y1 + y 2 = 0; y 2 = −2 y1
V1 ∩ V2 = {(y1 ,2 y1 ,− y1 ) / y1 ∈ R} .
Exercitiul 4
Studiaţi dependenţa sau independenţa liniară a urmatoarelor sisteme de vectori în spaţiile
indicate în dreptul lor.
⎧ u1 u2 u3
⎫
1) S1 = ⎨(1,2,1), (− 1,0,2 ), (1,2,3)⎬ in R 3 / R
⎩ ⎭
⎧ v1 v2 v3
⎫
2) S2 = ⎨(1,1,1), (2,−1,0), (5,−1,1)⎬ in R 3 / R
⎩ ⎭
⎧ M1 M2 M3 M4
⎫
⎪⎛ 1 0 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛1 1⎞⎪
3) S3 = ⎨⎜⎜ ⎟⎟; ⎜⎜ ⎟⎟; ⎜⎜ ⎟⎟; ⎜⎜ ⎟⎟⎬ in M 2 (R )
⎪⎝ 0 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠ ⎝1 0 ⎠ ⎝1 1⎠⎪
R
⎩ ⎭
PRACTIC: Pornim de la combinaţia liniară nulă α1u1+…+αnun = θ, efectuăm calculele
şi obţinem un sistem liniar omogen de n ecuaţii cu n necunoscute.
a) Dacă sistemul omogen admite numai soluţia banală (Δ ≠0) ⇒ S este liniar independent
b) Daca sistemul admite soluţii nebanale (Δ = 0) ⇒ S este liniar dependent.
125
Soluţie :
1) α1u1 + α2u2 + α3u3 = θ ⇔ α1(1,2,1) + α2(-1,0,2) + α(1,2,3) = θ
⎧ α1 + α 2 + α 3 1 −1 1
⎪
⇔ ⎨ 2α1 + 2α 3 = 0 Δ = 2 0 2 = −2 + 4 + 6 − 4 = 4 ≠ 0
⎪α + 2 + 3α = 0 1 2 3
⎩ 1 2 3
⎧α 1 +α2 + α3 +α4 =0 ⎧α 1 =0
⎪ α2 + α3 +α4 =0 ⎪α =0
⎪ ⎪
⎨ ⇒⎨ 2 S3 liniar independent
⎪ + α3 +α4 =0 ⎪α 3 =0
⎪⎩ +α4 =0 ⎪⎩α 4 =0
126
5. SISTEME DE GENERATORI
Fie V/k spaţiu vectorial şi S = { u1, u2, …, un } ⊂ V.
S este sistem de generatori pentru V/K dacă (∀) x ∈ V, (∃) αi ∈ K , i = 1, n aşa încât
127
Exercitiul 1 Verificaţi dacă urmatoarele sisteme de vectori sunt baze în spaţiile indicate în
dreptul lor:
⎧ u1 u2 u3
⎫
1) B1 = ⎨(1,2,1), (− 2,1,0) ⋅ (− 1,3,2)⎬ in R 3 / R
⎩ ⎭
⎧ M1 M2 M3 M4
⎫
⎪ ⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞⎪
2) B2 = ⎨⎜⎜ ⎟⎟, ⎜⎜ ⎟⎟, ⎜⎜ ⎟⎟, ⎜⎜ ⎟⎟⎬ in M 2 (R ) / R
⎪ ⎝ 1 1 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠ ⎝ 1 − 1 ⎠⎪
⎩ ⎭
⎧ v1 v 2 v3
⎫
3) B3 = ⎨ 1 , x − 1, x + 1⎬ in P2 [ x ] / R
2
⎩ ⎭
Soluţie : 1) Independenţa liniară :
α1u1 + α2u2 + α3u3 = 0 ⇔ α1(1,21) + α2(-2,110) + α3(-1,3,2) = (0,0,0) ⇔
⎧ α1 − 2α1 − α 3 = 0 1 − 2 −1
⎪
⎨2α1 + α 2 + α 3 = 0 Δ= 2 1 3 = 2 − 6 + 1 + 8 = 5 ≠ 0 ⇒ α1= α2= α3= 0 ⇒
⎪ α 2α 3 = 0 1 0 2
⎩ 1
⇒ B1 este liniar independent.
2) Sisteme de generatori : Fie x = (a,b,c) ∈ R arbitrar. Să determinăm
α1, α2, α3 ∈ R asa incat α1u1 + α2u2 + α3u3 = x
⎧ α1 − 2α 2 − α3 =a
⎪
⎨2α1 + α 2 + 3α 3 =b Δ = S ≠ 0 ⇒ Sistemul are soluţie unică ⇒
⎪α + 2α 3 =c
⎩ 1
B1 este sistem de generatori ⇒ B1 este baza
2) liniar independentă :
α1M1 + α2M2 + α3M3 + α4M4 = θ ⇔
⎛1 1⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛1 1⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛0 0⎞
⇔ α1 ⎜⎜ ⎟⎟ + α 2 ⎜⎜ ⎟⎟ + α 3 ⎜⎜ ⎟⎟ + α 4 ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ ⇔
⎝1 1⎠ ⎝1 0 ⎠ ⎝ 0 0⎠ ⎝ 1 − 1⎠ ⎝ 0 0 ⎠
⎧ α1 + α 2 + α3 + 2α 4 =0 1 1 1 2 1 1 1 3
⎪
⎪ α + α2 + α3 + α4 =0 1 1 1 1 1 1 1 2
⇔⎨ 1 Δ= = =
⎪ α1 + α 2 + α4 =0 1 1 0 1 1 1 0 2
⎪ α1 + α4 =0 1 0 0 −1 1 0 0 0
⎩
128
1 1 3
= (− 1)
4 +1
1 1 2 = −(2 + 2 − 3 − 2) = 1 ≠ 0 ⇒ unica soluţie α1= α2 = α3 = α4 = 0 ⇒
1 0 2
B2 liniar independent.
⎛a b⎞
Sistem de generatori : Fie M = ⎜⎜ ⎟⎟ ∈ M 2 (R ) . Să determinăm α1, α2 , α3 , α4 aşa încât
⎝c d⎠
α1M1 + α2M2 + α3M3 + α4M4 = M.
⎧α1 + α 2 + α3 + 2α 4 = a
⎪α + α + α3 + α4 = b
⎪ 1 2
⎨ ⇒ Δ = +1 ≠ 0 ⇔ soluţie unică (∀) a,b,c,d
⎪α1 + α 2 + α4 = c
⎪⎩α1 − α4 = d
Exercitiul 2
⎧ u1 u2 u3 u4 u5
⎫
În R3/R fie S = ⎨(1,2,1), (− 1,1,0), (0,3,1), (1,5,−2), (2,+1,1)⎬
⎩ ⎭
1) Studiaţi independenţa sau dependenţa liniară a lui S;
2) Determinaţi L(S) specificând bazele ce se pot extrage din S ale lui L(S);
129
3) Fie S1 = { u1, u2, u3 } , S2 = {u4, u6 }. Determinaţi L(S1), ∩ L(S2).
Soluţie :
1) α1u1 + α2u2 + α3u3 + α4u4 + α5u5 = θ ⇔
⎧ α1 − α 2 + α4 + 2α 5 =0
⎪
⎨2α1 + α 2 + 3α 3 + 5α 4 + α5 =0
⎪α + α3 − 2α 4 + α5 =0
⎩ 1
Sistemul omogen are o infinitate de soluţii deoarece exista mai multe necunoscute
decât numărul de ecuaţii.
⇒S este liniar dependent.
Observatie Cum dimR R3 = 3 , ⇒ orice sistem liniar independent are cel mult 3 vectori ⇒ S
liniar dependent.
{ }
2) L(S) = α1u1 + α 2 u 2 + α 3u 3 + α 4 u 4 + α 5u 5 / α1 ∈ R , i = 1, S .
Observatii 1) Pentru a determina L(S) trebuie să găsim o baza în L(S) adică, un cel mai bogat
subsistem independent al lui S. Atunci L(S) = L(B), B ⊂ S.
B – se determină în modul urmator: se scrie matricea cu coordonatele vectorilor din S şi se
determină rangul acestei matrici. Dacă rang A = r, în B vor fi r vectori, anume vectorii ce
constituie minorul care dă rangul.
1 −1
Δ' = =3≠0
2 1
⎛ 1 −1 0 1 2⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 2 1 3 5 1 ⎟; 1 −1 0 1 −1 1
⎜1 0 1 − 2 1⎟
⎝ ⎠ Δ1 = 2 1 3 = 0 Δ2 = 2 1 5 = −2 − 5 − 4 ≠ 0
1 0 1 1 0 −2
rang A = 3 ⇒ B are 3 vectori
130
2) Există atâtea baze în S câţi minori de ordin 3 nenuli conţine matricea A, formată din
coordonatele vectorilor.
3) L(S1) = L(u1, u2, u3) = L(u1, u2) = {α1u1 + α2u2 / α1, α2 ∈ R} =
{(α1 - α2, 2α1 + α2 , α1 )/ α1, α2 ∈R
L(S2) = L(u4 , u5 ) = {α4u4 + α5u5 / α4 , α5 ∈R } = {α4 (1,5,-2) + α5 (2,1,1)/α4 ,α5 ∈R}=
={(α4 + 2α5 , 5α4 + α5 , -2α4 + α5)/ α4 , α5 ∈R }
x ∈ L(S1) ∩ L(S2) ⇒ x = (α1 - α2 , 2α1 + α2 , α1) = (α4 + 2α5 , 5α4 + α5 , 2α4 + α5) ⇒
⎧α 1 − α 2 = α 4 + 2α 5 ⎧α 1 = −2α 4 + α 5 ⎧α 1 = α 5
⎪ ⎪ ⇒ ⎨
⎨2α 1 + α 2 = 5α 4 + α 5 ⇒ ⎨α 2 = −3α 4 − α 5 ⎩α 2 = α 5
⎪α = −2α + α ⎪− 7α + α = 5α + α ⇒ α = 0
⎩ 1 4 5 ⎩ 4 5 4 5 4
131
1) Numai în baza canonică componentele unui vector coincid cu coordonatele sale:
x=(a,b,c) = ae1 + be2 + ce3.
2) Matricea de trecere de la baza canonică la o baza B1 este formată din coodonatele
vectorilor bazei B1 ,scrise pe coloane.
⎛ 2 ⎞
⎜ ⎟
b) X B C = ⎜ 3 ⎟ X B1 = C −1 X B C
⎜ − 5⎟
⎝ ⎠
1 1 3
1
-1
Soluţia 1 : Calculam C ; det C = 2 − 1 1 = 2 + 1 + 3 + 4 = 10 C −1 = ⋅ C*
det C
1 0 −2
C*= (Aji) unde Aij = (-1)i+j Δij , Δij fiind minorul matricii A obţinut prin eliminarea liniei i şi
a coloane j.
−1 1 1 3 1 5
A11 = (−1)1+1 ⋅ =2 A 21 = (−1) 2 +1 ⋅ =2 A 31 = (−1)3+1 ⋅ =4
0 −2 0 −2 −1 1
2 1 1 3 1 3
A12 = (−1)1+ 2 ⋅ =5 A 22 = (−1) 2 + 2 ⋅ = −5 A 32 = (−1)3+ 2 ⋅ =5
1 −2 1 −2 2 1
2 −1 1 1 1 1
A13 = (−1)1+ 3 ⋅ =1 A 23 = (−1) 2 + 3 ⋅ =1 A 33 = (−1)3+ 3 ⋅ = −3
1 0 1 0 2 −1
⎛2 2 4 ⎞
1 ⎜ ⎟
C −1 = ⎜ 5 − 5 5 ⎟
10 ⎜ ⎟
⎝ 1 1 − 3⎠
⎛2 2 4 ⎞ ⎛ 2 ⎞ ⎛ − 10 ⎞ ⎛ − 1 ⎞
−1 1⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 1⎜ ⎟ ⎜ ⎟
X B1 = C ⋅ X BC = ⎜ 5 − 5 5 ⎟ ⋅ ⎜ 3 ⎟ = ⎜ − 30 ⎟ = ⎜ − 3 ⎟
10 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 10 ⎜ 20 ⎟ ⎜ 2 ⎟
⎝ 1 1 − 3⎠ ⎝ − 5⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
X B1 = (− 1,−3,2)B1
132
Soluţia 2
⎛ 2⎞ ⎛1 1 3 ⎞ ⎛ x1 ⎞ ⎧ x1 + x 2 + 2 x 3 = 2
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎪ 3x1 + 4 x 3 = 5
⎜ 3 ⎟ = ⎜ 2 − 1 1 ⎟ ⋅ ⎜ x 2 ⎟ ⇒ ⎨ 2 x1 − x 2 + x 3 = 3
XBC = C XB1 ⇔ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎪x
⎝ 3 ⎠ ⎝ 1 0 − 2 ⎠ ⎝ x3 ⎠ ⎩ 1 2x 3 = −5 2 x1 − 4x 3 = −10
5x1 / = −5 ⇒
x1 = −1 ⎛ − 1⎞
⎜ ⎟
⇒ x3 = 2 x B1 = ⎜ − 3⎟
x 2 = −3 ⎜ 2 ⎟
⎝ ⎠
Exercitiul 2
⎧ v1 v2 v3
⎫ ⎧ u1 u2 u3
⎫
În R3/R fie B1 = ⎨(1,1,0 ), (1,0,1), (0,1,1)⎬ si B2 = ⎨(1,2,1), (1,−1,0 ), (3,1,−2)⎬ , baze in R3.
⎩ ⎭ ⎩ ⎭
a) determinăm matricea de trecere de la B1 la B2;
b) determinăm coordonatele vectorului X în baza B2 dacă X B1 = (2,3,−5) în B1 .
Soluţie :
a) pentru a determina matricea de trecere de la B1 la B2 exprimăm vectorii bazei B2 în
baza B1
⎧C11 + C 21 =1 ⎧C11 = 1
⎪ ⎪
(1) ⇔ (1,2,1) = C11 (1,1,0) + C 21 (1,0,1) + C31 (0,1,1) ⇔ ⎨C11 + C31 = 2 ⇒ ⎨C 21 = 0
⎪ C 21 + C31 = 1 ⎪C
⎩ ⎩ 31 = 1
⎧C12 + C 22 =1
⎪
(2) ⇔ (1,−1,0) = C12 (1,1,0) + C 22 (1,0,1) + C32 (0,1,1) ⇔ ⎨C12 + C32 = −1 ⇒
⎪ C 22 + C32 =0
⎩
133
⎧C 21 =0
⎪
⇒ ⎨C 22 =1
⎪C = −1
⎩ 23
⎧C13 + C 23 =1
⎪
(3) ⇔ (3,1,−2 ) = C13 (1,1,0) + C 23 (1,0,1) + C33 (0,1,1) ⇔ ⎨C13 + C33 = −1 ⇒
⎪ C 23 + C33 =0
⎩
⎧C13 = 0
⎪
⇒ ⎨C 23 = 1
⎪C = −1
⎩ 33
⎛1 0 0⎞
⎜ ⎟
C = ⎜0 1 0⎟
⎜ 1 − 1 − 1⎟
⎝ ⎠
⎛2 ⎞ ⎛1 0 3 ⎞ ⎛ x1 ⎞ ⎧ x1 + x2 + 3x 3 =2
⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎪
b) X B1 = CX B 2 ⇔ ⎜3 ⎟ = ⎜0 1 0 ⎟ ⎜ x2 ⎟ ⇒ ⎨ x2 =3⇒
⎜ − 5⎟ ⎜ 1 − 1 − 2⎟ ⎜ x ⎟ ⎪x − x2 − 2x 3 =5
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 3⎠ ⎩ 1
⎧ x1 = −2 / 5
⎪
⇒ ⎨ x2 = 3
⎪ x = 4/5
⎩ 3
X B 2 = (− 2 / 5, 3, 4 / 5)B 2
134
SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Exercitiul 3 Fie sistemul de ecuatii liniare
⎧ 2 x 1 − x 2 + 3x 3 + x 4 − 2 x 5 = 3
⎪ x + 3x − x + 4 x + 3x = 10
⎪ 1 2 3 4 5
⎨
⎪3x1 + 2 x 2 + 2 x 3 + 5x 4 + x 5 = 13
⎪⎩ x1 − 4 x 2 + 4 x 3 − 3x 4 − 5x 5 = −7
a) Determinaţi rang A;
b) rezolvaţi sistemul omogen asociat;
c) rezolvaţi sistemul neomogen utilizând soluţia celui omogen.
Soluţie :
⎛2 −1 3 1 − 2⎞ ⎛ 1 3 −1 4 3 ⎞ ⎛1 3 −1 4 3 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜1 3 −1 4 3 ⎟ ⎜2 −1 3 1 − 2⎟ ⎜ 0 − 7 5 − 7 − 8⎟
a) A = ⎜ ~ ~ ~
3 2 2 5 1 ⎟ ⎜3 2 2 5 1 ⎟ ⎜ 0 − 7 5 − 7 − 8⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 1 − 4 4 − 3 − 5 ⎟ ⎜ 1 − 4 4 − 3 − 5 ⎟ ⎜ 0 − 7 5 − 7 − 8⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛1 0 0 0 0 ⎞ ⎛1 0 0 0 0⎞ ⎛1 0 0 0 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 − 7 5 − 7 − 8⎟ ⎜ 0 1 1 1 1⎟ ⎜0 1 1 1 1⎟
⎜0 − 7 ~ ~ ~
5 − 7 − 8⎟ ⎜ 0 1 1 1 1⎟ ⎜0 0 0 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 − 7 5 − 7 − 8 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 1 1 1 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 0 0 0 0 ⎟⎠
⎝
⎛1 0 0 0 0⎞
⎜ ⎟
⎜0 1 0 0 0⎟
~⎜ ⇒ rang A = 2
0 0 0 0 0⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 0 0 ⎟⎠
⎝
Notăm x3 = α, x4 = β, x5 = ϒ ⇒
135
⎧⎪2 x1 − x 2 = −3α − β + 2γ 3
⎨ ⎧ − 8α − 7β + 3γ
⎪⎩ x1 + 3x 2 = α − 4β − 3γ ⎪ x1 = 7
⎪
⎪ 5α − 7β − 8γ
7 x1 / = −8α − 7β + 3γ ⎨x 2 = α,β,ϒ∈R
⎪ 7
− 7 x 2 = −5α + 7β + γ − γ
⎪x 3 = α; x 4 = β; x 5 = γ
⎪
⎩
⎧⎛ 8 3 3 8 ⎞ ⎫
S0 = ⎨⎜ − α − β + γ, α − β − γ, α, β, γ ⎟ / α, β, γ ∈ R ⎬ dimR S0 = 3
⎩⎝ 7 7 7 7 ⎠ ⎭
⎧⎛ 8 5 ⎞ ⎛3 8 ⎞ ⎫
S0 = ⎨⎜ − α, α, α,0,0 ⎟ + (− β,−β,0, β,0) + ⎜ γ,− γ,0,0, γ ⎟, α, β, γ ∈ R ⎬
⎩⎝ 7 7 ⎠ ⎝7 7 ⎠ ⎭
⎧ ⎛ u1
⎞ ⎛ u3
⎞ ⎫
⎪ ⎜ 8 5 ⎟ ⎛ u1
⎞ ⎜ 3 8 ⎟ ⎪
S0 = ⎨α⎜ − , ,1,0,0 ⎟ + β⎜ − 1,−1,0,1,0 ⎟ + γ⎜ ,− ,0,0,1⎟, α, β, γ ∈ R ⎬
⎪ ⎜⎝ 7 7 ⎟ ⎝
⎠
⎠ ⎜7 7
⎝
⎟
⎠ ⎪
⎩ ⎭
B={u1, u2, u3} este bază în S0.
136
7. APLICAŢII LINIARE ÎNTRE SPAŢII VECTORIALE
(T) f : V → W este aplicaţie liniară ⇔
I) a) (∀) x,y ∈V f(x) + f(y) = f(x+y)
b) (∀) α ∈K, (∀) x∈V f( αx) = αf(x),
Exercitiul 1
Fie f : R3 → R3 , f(x1, x2, x3) = (x2 + x3, x1+ x3, x1+ x2 ).
1) arătaţi ca f este liniară
2) determinaţi Ker f şi Imf
3) determinaţi matricea asociată lui f în Bc şi în baza
⎧⎛ u 1 ⎞ ⎛ u 2 ⎞ ⎛ u 3 ⎞⎫
B1 = ⎨⎜1,2,1⎟; ⎜ 2,−1,1⎟; ⎜1,−3,2 ⎟⎬
⎩⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ ⎠⎭
Soluţie
1) f liniară ⇔ f(αx + βy) = αf(x) + βf(y) (∀) α, β ∈ R , (∀) x,y ∈R3.
Fie α, β ∈ R si x,y∈R3 ⇒ x = (x1, x2, x3) , y = (y1, y2, y3 )
αx + βy = α( x1, x2, x3) + β( y1, y2, y3) = (αx1 + βy1, αx2 + βy2, αx3 + βy3 )
f(αx + βy) = ((αx2 + βy2)+( αx3 + βy3), (αx1 + βy1)+( αx3 + βy3), (αx1 + βy1)+ (αx2 + βy2))=
= (αx2 + αx3 , αx1 + αx3, αx1 + αx2) + (βy2 + βy3, βy1 + βy3, βy1 + βy2) =
= α(x2 + x3 , x1 + x3 , x1 + x2) + β(y2 + y3 , y1 + y3 , y1 + y2) = α f(x) + β f(y) ⇒ f este liniara
Pentru a determina Imf utilizăm teorema dimensiunii pentru nucleu şi imagine adică:
137
dim R (Kerf ) + dim R (Im f ) = 3⎫
⎬ ⇒ dim R (Im f ) = 3
dim R (Kerf ) = 0 ⎭
Observatie:
Dacă un subpaţiu are aceeaşi dimensiune ca şi spaţiul în care se află , el coincide cu
acest spaţiu.
Imf = R3 ⇒ f este surjecţie ⇒ f este bijecţie. Fiind morfism ⇒ f = izomorfism şi deoarece
f : R3 → R3 ⇒ f este automorfism.
3) Matricea lui f în BC este matricea de coeficienţi luată transpus din exprimarea imaginii
vectorilor bazei BC în raport cu această bază,
f(e1) = f(1,0,0) = (0,1,1) = 0e1 + 1e2 + 1e3
f(e2) = f(0,1,0) = (1,0,1) = 1e1 + 0e2 + 1e3
f(e3) = f(0,0,1) = (1,1,0) = 1e1 + 1e2 + 0e3
⎛0 1 1⎞
⎜ ⎟
A Bc = ⎜1 0 1⎟
⎜1 1 0⎟
⎝ ⎠
Observatie : Matricea asociată unei aplicaţii liniare în baza canonică este formată din
coeficienţii componentelor aplicaţiei scrisi pe linie
In baza B1
f(u1) = f(1,2,1) = (3,2,3) = a11u1 + a21u2 + a31u3 (1)
f(u2) = f(2,-1,1) = (0,3,1) = a12u1 + a22u2 + a32u3 (2)
f(u3) = f(1,-3,2) = (-1,3,-2) = a13u1 + a23u2 + a23u3 (3)
⎧ a11 + 2a 21 + a 31 = 3 a11 = −9 / 5
⎪
⎨2a11 − a 21 − 3a 31 = 2 a 21 = 2 / 5
⎪a + a 21 + 2a 31 = 3 a 31 = 2 / 5
⎩ 11
(2) ⇔ f(2,-1,1) = (0,3,1) = a12(1,2,1) + a22(2,-1,1) + a32(1,-3,2) ⇔
138
⎧ a12 + 2a 22 + a 32 =0 a12 = 21 / 16
⎪
⎨2a12 − a 22 − 3a 32 =3 a 22 = −9 / 16
⎪a + a 22 + 2a 32 =1 a 32 = −3 / 16
⎩ 12
(3) ⇔ f(1,-3,2) = (-1,3,-2) = a13(1,2,1) + a23(2,-1,1) + a33(1,-3,2) ⇔
⎧ a13 + 2a 23 + a 33 = −1 a13 = 12 / 5
⎪
⎨2a13 − a 23 − 3a 33 =3 a 23 = −24 / 5
⎪a + a 23 + 2a 33 = −2 a 33 = 11 / 5
⎩ 13
⎛ 9 / 5 21 / 16 12 / 5 ⎞
⎜ ⎟
A B1 = ⎜ 2 / 5 − 9 / 16 − 24 / 5 ⎟
⎜ 2 / 5 − 3 / 16 11 / 5 ⎟
⎝ ⎠
Observatie: Dacă notăm cu T matricea de trecere de la BC la B1 matricea lui f în baza B1 se
obţine din matricea lui f în baza BC prin relaţia A B1 = T −1A B C ⋅ T
Exercitiul.2
Fie f : R3 → R3 data prin f(x1 , x2 , x3) = (x1 + 2xx – x3, 2x1 + x3, 3x1 + 2x2)
1) arătaţi că f este liniară
2) determinaţi Ker f şi Imf
⎧ u1 u2 u3
⎫
3) determinaţi matricea lui f în baza canonică şi baza B1 = ⎨(1,1,0 ), (1,0,1), (0,1,1)⎬
⎩ ⎭
Soluţie
b) Ker f = {x ∈ R3 / f(x) = θ }
f(x) = θ ⇔ (x1 + 2x2 –x3 , 2x1 + x3 , 5x1 + 2x2 ) = (0,0,0)
⎧ x1 + 2 x 2 − x3 =0 ⎧ x 1 = 2α
⎪ x 3 = −2 x 1 ⎪
⎨2 x 1 + x3 =0 ⎨x 2 = −3α α ∈ R
⎪ 3x + 2 x x 2 = −3 / 2 x1 ⎪x = −4α
⎩ 1 2 =0 ⎩ 3
139
Pentru a determina Imf trebuie să găsim o baza în Imf adică doi vectori liniari
independenţi. Pentru aceasta luăm doi vectori x, y din domeniu aplicaţiei, calculam f(x), f(y)
şi studiem independenţa acestor vectori. Dacă sunt dependenţi luăm altă pereche de vectori din
domeniu până găsim perechea de vectori cu imagini independente.
În cazul nostru luăm vectorii:
e1 = (1,0,0) f(e1) = f(1,0,0) = (1,2,3) = u
e2 = (0,1,0) f(e2) = f(0,1,0) = (2,0,2) = v
Studiem independenţa vectorilor u şi v.
αu + βv = α(1,2,3) + β(2,0,2) = (α + 2β , 2α1 , 3α + 2β) = (0,0,0)
⎧ α + 2β = 0
⎪ α =0
⎨ 2α =0 B3 = {u , v} este liniar independent} ⇒ B3 este baza în Imf
⎪3α + 2 β = 0 β =0
⎩
Imf = {αu + βv / α,β ∈R} = {(α+2β, 2α, 3α + 2β) / α,β ∈R}
3) În baza BC = {e1, e2, e3} avem
f(e1) = f(1,0,0) = (1,2,3) = 1e1 + 2e2 = 3e3
f(e2) = f(0,1,0) = (2,0,2) = 2e1 + 0e2 = 2e3
f(e3) = f(0,0,1) = (-1,1,0) = -1e1 + 1e2 + 0e3
⎛ 1 2 − 1⎞
⎜ ⎟
A Bc = ⎜ 2 0 1 ⎟
⎜3 2 0 ⎟
⎝ ⎠
Observatie Matricea lui f în baza canonică este matricea de coeficienţi ai componentelor lui
f scrişi pe linie.
În baza B1 avem
f(u1) = f(1,1,0) = (3,2,5) = a11u1 + a21u2 + a31u3 (1)
f(u2) = f(1,0,1) = (0,5,3) = a12u2 + a22u2 + a32u3 (2)
f(u3) = f(0,1,1) = (1,1,2) = a13u1 = a23u2 + a33u3 (3)
(1) ⇔ (3,2,5) = a11(1,1,0) + a21(1,0,1) + a31(0,1,1) ⇔
⎧a11 + a 21 =3 a11 = 0
⎪
⇔ ⎨a11 + a 31 = 2 a 21 = 3
⎪ +a +a =5 a 31 = 2
⎩ 21 31
140
⎧a12 + a 22 =0 a12 = 0
⎪
⇔ ⎨a12 + a 32 = 3 a 22 = 0
⎪ +a +a =3 a 32 = 3
⎩ 22 32
⎛ 0 0 0⎞
⎜ ⎟
A B1 = ⎜ 3 0 1⎟
⎜ 2 3 1⎟
⎝ ⎠
⎛1 1 0⎞
⎜ ⎟
Observatie : Dacă T este matricea de trecere de la BC la B1 adică T = ⎜ 1 0 1 ⎟ atunci
⎜0 1 1⎟
⎝ ⎠
A B1 = T −1A B C T
Exercitiul.3
Se da f : R3 → R3 , f(x1, x2, x3) = (2x1 – x2, x1 + x2 –x3, 3x2 – 2x3)
a) arătaţi că f este liniară
b) determinaţi Ker f şi Imf
c) determinaţi matricea lui f în baza canomică.
Soluţie
b) Ker f = { x∈R3/ f(x) = θ }
f(x) = θ ⇒ (2x1 – x2, x1 + x2 – x3, 3x2 – 2x3) = (0,0,0) ⇔
⎧2 x 1 − x 2 =0 x 2 = 2 x1 ⎧ x1 = α
⎪ x 3 = 3x1 ⎪
⎨ x1 + x 2 − x3 =0 ⎨x 2 = 2α , α ∈ R
⎪ + 3x 2 − 2x 3 =0 0 =0 ⎪ x = 3α
⎩ ⎩ 3
⎧⎪ ⎫⎪
Ker f = {(α,2α,3α ) / α ∈ R} = ⎨α(1,2,3) / α ∈ R ⎬
123
⎪⎩ u1 ⎪⎭
141
dim R (Ker f ) + dim R (Im f ) = 3⎫
⎬ ⇒ dim R (Im f ) = 2
dim R (Ker f ) = 1 ⎭
Fie vectorii
e1 =(1,0,0) ⇒ f(e1) = (2,1,0) = u
e2 = (0,1,0) ⇒ f(e2) = (-1,1,3) = v
αu + βv = α(2,1,0) + β(-1,1,3) = (2α-β, α + β, 3β)
⎧ 2α − β = 0
⎪ B2 = {u , v} este liniar independent ⎫
⎨ α+β = 0 α=0 ⇒ ⎬ ⇒ B2 baza în Imf.
⎪ 3β = 0 dim R Im f = 2 ⎭
⎩ β=0
⎛2 −1 0 ⎞
⎜ ⎟
A Bc = ⎜1 1 −1⎟
⎜ 0 3 − 2⎟
⎝ ⎠
VALORI SI VECTORI PROPRII . DIAGONALIZAREA UNUI ENDOMORFISM
Pentru diagonalizarea unui endomorfism folosim valorile si vectorii proprii asociati lui f.
Daca A este matricea asociata lui f intr-o baza oarecare atunci valorile proprii sunt
solutiile ecuatiei det (A - λ In) = 0 numita ecuatia caracteristica iar pentru λ fixat,
vectorii proprii corespunzatori sunt solutiile sistemului omogen (A -λIn)X = θ
f este diagonalizabila ⇔
1) λi ∈ K , ∀ I= 1, n
142
Exercitiul 1 Se da transformarea f : R3 → R3 , f(x1, x2, x3) = (x2 + x3, x1 + x3, x1 + x2 ).
Verificati daca f este diagonalizabila si in caz afirmativ determinam expresia sa diagonala si
baza in care f are aceasta expresie
Solutie :
Valorile proprii sunt solutiile ecuatiei det(A - λI3) = 0 unde A este matricea lui f
in BC
⎛0 1 1⎞ ⎛ 0 1 1⎞ ⎛ 1 0 0 ⎞ ⎛ − λ 1 1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
A BC = ⎜1 0 1⎟ , A − λ I 3 = ⎜ 1 0 1⎟ − λ ⎜ 0 1 0 ⎟ = ⎜ 1 − λ 1 ⎟
⎜1 1 0⎟ ⎜ 1 1 1⎟ ⎜ 0 0 1 ⎟ ⎜ 1 1 − λ ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝
1 0 0
0 = (2 − λ )(λ + 1) = 0
2
= (2 − λ) 1 − 1 − λ λ1 = λ 2 = −1 λ3 = 2
1 0 −1− λ
⎛− λ 1 1 ⎞ ⎛ x1 ⎞ ⎛ 0 ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
(A − λI3 )X = θ ⇔ ⎜ 1 − λ 1 ⎟ ⎜ x 2 ⎟ = ⎜ 0 ⎟
⎜ 1 1 − λ ⎟⎠ ⎜⎝ x 3 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 ⎟⎠
⎝
⎧− λ x 1 + x 2 + x3 =0
⎪
⎨ + x1 − λ x 2 + x3 =0
⎪ x + x2 − λx 3 =0
⎩ 1
λ = -1
143
⎧ x1 + x 2 + x3 = 0 ⎧ x1 = −α − β
⎪ ⎪
⎨ x1 + x 2 + x3 = 0 ⎨ x1 = α α, β ∈ R
⎪x + x + x = 0 ⎪ x2 = β
⎩ 1 2 2 ⎩
dimR Vf (-1) = 2
λ=2
⎧− 2 x1 + x 2 + x3 = 0 ⎧ x1 = γ
⎪ ⎪
⎨ x1 − 2 x 2 + x3 = 0 ⎨ x2 = γ γ ∈R
⎪ x + x − 2x = 0 ⎪ x3 = γ
⎩ 1 2 3 ⎩
u3
67 8
Vf (2) = {(γ , γ , γ ) / γ ∈ R} = {γ (1,1,1) / γ ∈ R} ⇒ B2 = {(1,1,1) }baza in V f (2)}
123
u3
DimR Vf (2) = 1
a) –1, 2 ∈ R
b) dimR Vf (-1) = 2 = θ(-1) , dimR Vf (2) = 1 = θ(2)
⎛ λ1 0 0 ⎞ ⎛−1 0 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Matricea asociata lui f in forma sa diagonala este A = ⎜ 0 λ 2 0 ⎟ = ⎜ 0 −1 0⎟
⎜0 0 λ 3 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 0 2 ⎟⎠
⎝
Expresia canonica a lui f este:
144
f(x1, x1, x3) = (λ1x1, λ2x3, λ3x3) = (-x1, -x2, 2x3)
Baza in care f admite expresia canonica este reuniunea bazelor subspatiilor proprii, adica:
Exercitiul 2
Fie f : R3 → R3 cu matricea asociata in baza canonica
⎛ 1 1 3⎞
⎜ ⎟
A BC = ⎜1 5 1⎟
⎜ 3 1 1⎟
⎝ ⎠
a) determinati expresia analitica a lui f
b) este f diagonalizabila ? Daca da specificati forma diagonala si stabiliti baza in care f
are aceasta forma.
Solutie:
a) Transformarea asociata matricei A este Y = AX.
⎛ y1 ⎞ ⎛ 1 1 3 ⎞ ⎛ x1 ⎞ ⎧ y1 = x1 + x 2 + 3x 3
⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎪
Y = AX ⇔ ⎜ y 2 ⎟ = ⎜ 1 5 1 ⎟ ⎜ x 2 ⎟ ⇒ ⎨ y 2 = x1 + 5x 2 + x 3
⎜ y ⎟ ⎜3 1 1⎟ ⎜ x ⎟ ⎪ y = 3x + x + x
⎝ 3⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 3⎠ ⎩ 3 1 2 3
1− λ 1 3
det(A-λI3) = 1 5−λ 1 = (1-λ)2 (5-λ) + 6 – 9(5-λ)– 2(1-λ) = (λ-1)2 (5-λ) +11λ - 41 =
3 1 1− λ
145
= -λ3 + 7λ2 – 36 = 0
λ3 - 7λ2 + 36 = 0 → λ = -2
(λ + 2) (λ2 - 9λ + 18) = 0
(λ + 2) (λ - 3) (λ - 6) = 0 , λ1 = -2 , λ2 = 3 , λ3 = 6
Spec f = {-2, 5, 6}
⎛1 − λ 1 3 ⎞ ⎛ x1 ⎞ ⎛ 0 ⎞ ⎧(1 − λ ) x1 + x2 + 3x 3 =0
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎪
⎜ 1 5−λ 1 ⎟ ⋅ ⎜ x2 ⎟ = ⎜ 0⎟ ⇔ ⎨ x1 + (5 − λ) x 2 + x3 =0
⎜ 3 1 1 − λ ⎟⎠ ⎜⎝ x 3 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 ⎟⎠ ⎪ 3x + x2 + (1 − λ ) x 3 =0
⎝ ⎩ 1
λ=3
⎧− 2 x 1 + x 2 + 3x 3 =0 x 3 = x1 ⎧ x1 = α
⎪ ⎪
⎨ x1 + 2x 2 + x3 =0 x 2 = x1 ⎨ x 2 = −α α∈R
⎪ 3x + x2 − 2x 3 =0 0=0 ⎪x = α
⎩ 1 ⎩ 3
DimR Vf (3) = 1
λ=6
⎧− 5 x 1 + x 2 + 3x 3 =0 x1 = x 3 ⎧ x1 = β
⎪ ⎪
⎨ x1 − x2 + x3 =0 x 2 = 2 x1 ⎨x 2 = 2β β∈R
⎪ 3x ⎪x = β
⎩ 1 + x2 − 5x 3 =0 0=0 ⎩ 3
146
λ = -2
⎧3x1 + x 2 + 3x 3 =0 x2 = 0 ⎧ x1 = γ
⎪ ⎪
⎨ x1 + 7 x 2 + x3 =0 x 3 = − x1 ⎨x 2 = 0 γ∈R
⎪3x ⎪x = − γ
⎩ 1 + x2 + 3x 3 =0 0=0 ⎩ 3
Vf (-2) = {(γ, 0, -γ) / γ∈R } = {γ(1,0,-1) / γ∈R} cu baza B3 ={(1,0,-1)}
dimR Vf (-2) = 1
f diogonalizabila ⇔ 1) 3, 6, -2 ∈ R
2) dimR Vf (3) = 1 ∈ θ (3)
dimR Vf (6) = 1 = θ (6)
dimR (-2) = 1 = θ (-2)
Matricea asociata lui f in forma sa doagonala este
⎛3 0 0 ⎞
⎜ ⎟
A = ⎜0 6 0 ⎟
⎜0 0 − 2⎟
⎝ ⎠
Expresia canonica a lui f este:
f(x1, x2, x3) = (3x1, 6x2, -2x3)
Baza in care f admite expresia canonica este reuniunea bazelor subspatiilor proprii
B = B1 ∪ B2 ∪ B3 = {(1,-1 ,1), (1, 2, 1), (1, 0, -1)}
Exercitiul 3
Este diagonalizabila transformarea
f : R3 → R3 f(x1, x2, x3) = (2x1 – x2, x1 + x2 – x3, 3x2 – 2x3) ?
Solutie
⎛2 −1 0 ⎞
⎜ ⎟
A BC = ⎜ 1 1 − 1 ⎟
⎜ 0 3 − 2⎟
⎝ ⎠
Valori proprii
147
2−λ −1 0
det(A − λ I3 ) = 1 1− λ − 1 = (1 − λ)(λ2 − 8λ + 20) = 0
0 3 −2−λ
⎧a13 = 2 a13 = 2
⎪
(3) ⇔ ⎨a13 + a 23 = 1 a 23 = −1
⎪a + a + a = 1 a 33 = 0
⎩ 13 23 33
148
⎛ 2 1 2⎞
⎜ ⎟
AB = ⎜ 0 0 − 1⎟
⎜− 2 −1 0 ⎟
⎝ ⎠
A B C = T −1A BT
⎧c11 = 1 c11 = 1
⎪
(4) ⇔ ⎨c11 + c 21 = 0 c 21 = −1
⎪c + c + c = 0 c 23 = 0
⎩ 11 21 23
⎧c12 = 0 c12 = 0
⎪
(5) ⇔ ⎨c12 + c 22 = 1 c 22 = 1
⎪c + c + c = 0 c32 = −1
⎩ 12 22 32
⎧c13 = 0 c13 = 0
⎪
(6) ⇔ ⎨c13 + c 23 = 0 c 23 = 0
⎪c + c + c = 1 c33 = 1
⎩ 13 23 33
⎛1 0 0⎞ ⎛1 0 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
T = ⎜ −1 1 0⎟ det T = ⎜ − 1 1 0 ⎟ =1
⎜ 0 −1 1⎟ ⎜ 0 −1 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
1 0 −1 0 −1 1
A11 = (−1)1+1 = 1 , A12 = (−1)1+ 2 = 1 , A13 = (−1)1+ 3 =1
−1 1 0 1 0 1
0 0 1 0 1 1
A 21 = (−1) 2 +1 = 0 , A 22 = (−1) 2 + 2 = 1 , A 23 = (−1) 2 + 3 =1
−1 1 0 1 0 −1
149
0 0 1 0 1 0
A 31 = (−1)3+1 = 0 , A 32 = (−1)3+ 2 = 0 , A 33 = (−1)3+ 3 =1
1 0 −1 0 −1 1
⎛1 0 0 ⎞
−1
⎜ ⎟
T = ⎜1 1 0 ⎟
⎜1 1 1 ⎟
⎝ ⎠
⎛1 0 0 ⎞ ⎛ 2 1 2 ⎞⎛ 1 0 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
A BC = T −1A ⋅ T = ⎜1 1 0 ⎟ ⎜ 0 0 − 1⎟ ⎜ − 1 1 0 ⎟ =
⎜1 1 1 ⎟ ⎜ − 2 − 2 0 ⎟ ⎜ 0 − 1 1 ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ ⎠
⎛ 2 1 2⎞ ⎛ 1 0 0 ⎞ ⎛1 − 1 2 ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
= ⎜ 2 1 1 ⎟ ⎜ − 1 1 0 ⎟ = ⎜1 0 1 ⎟
⎜ 0 − 1 1 ⎟ ⎜ 0 − 1 1 ⎟ ⎜1 − 2 1 ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Procedeul de ortonormare
u 3 , v1 u3 , v2
v3 = u3 - β1v1 - β2v2 ,cu β1 = , β2 =
u1 , v1 v2 , v2
u n , vi
vn = un - γ1v1-…-γn-1vn-1 ,cu γn = i = 1, n − 1
vi , vi
vi
2) B2 = {e1, e2, … , en} este baza ortonormata , unde ei = i = 1, n
vi
150
u1 u2 u3
67 8 67 8 67 8
Exercitiul 1 Fie B = {(1,1,1), (1,2,−1), (0,1,2)} o baza in R3/R
Ortonormati baza B in raport cu produsul scalar standard pe R3.
Solutie :
1) Etapa de ortogonalizare. Asociem bazei B o noua baza ortogonala B1 = {v1, v2, v3} unde
⎧v1 = u1
⎪
⎨v 2 = u 2 − αv1
⎪v = u − β v − β v
⎩ 3 3 1 1 2 2
v1 = u1 = (1,1,1)
u 2 , v1 (1,1,−1), (1,1,1) 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1 + −1 ⋅ 1 2
v2 = u2 - αv1 cu α = = = =
v1 , u1 (1,1,1), (1,1,1) 1 ⋅1 + 1 ⋅1 + 1 ⋅1 3
2 ⎛1 4 5⎞
v2 = (1,2,−1) − (1,1,1) = ⎜ , ,− ⎟
3 ⎝3 3 3⎠
v3 = u3 - β1v1 - β2v2
u 3 , v1 (0,1,2), (1,1,1) 0 ⋅1 + 1 ⋅1 + 2 ⋅1
β1 = = = =1
v1 , v1 (1,1,1), (1,1,1) 1 ⋅1 + 1 ⋅1 + 1 ⋅1
⎛1 4 5⎞ 1 4 ⎛ 5⎞
(0,1,2), ⎜ , ,− ⎟ 0 ⋅ + 1⋅ + 2 ⋅ ⎜ − ⎟
β2 =
u3, u2
=
⎝3 3 3⎠
=
3 3 ⎝ 3⎠ = −3
v2 , v2 ⎛1 4 5⎞ ⎛1 4 5⎞ 1 16 25 7
⎜ , ,− ⎟, ⎜ , ,− ⎟ + +
⎝3 3 3⎠ ⎝3 3 3⎠ 9 9 9
3⎛1 4 5⎞ ⎛ 6 4 2⎞
v3 = (0,1,2) − (1,1,1) + ⎜ , ,− ⎟ = ⎜ − , , ⎟
7⎝3 3 3⎠ ⎝ 7 7 7 ⎠
151
⎛1 4 5⎞ ⎛1 4 5⎞
⎜ , ,− ⎟ ⎜ , ,− ⎟
v2 ⎝3 5 3⎠ 3 5 3⎠ ⎛ 1 4 5 ⎞
e2 = = =⎝ =⎜ , ,− ⎟
v2 ⎛ 1 4 5 ⎞⎛ 1 4 5 ⎞ 42 ⎝ 42 42 42 ⎠
< ⎜ , ,− ⎟⎜ , ,− ⎟
⎝ 3 3 3 ⎠⎝ 3 3 3 ⎠ 9
⎛ 6 4 2⎞ ⎛ 6 4 2⎞
⎜− , , ⎟ ⎜− , , ⎟
v3 7 7 7⎠ ⎝ 7 7 7⎠ ⎛ 6 4 2 ⎞
e3 = = ⎝ = = ⎜⎜ − , , ⎟⎟
v3 36 + 16 + 4 56 ⎝ 56 56 56 ⎠
49 49
FORME BILINIARE
Observatie Matricea formei patratice g in baza canonica se obtine direct punand pe pozitia
(i,j) in matricea A coeficientul lui xiyj din expresia lui g.
152
In baza B1 :
a11 = g (u1 , u1 ) = 0 a 21 = g (u 2 u1 ) = 4 a31 = g (u 3 , u1 ) = 6
a12 = g (u1 , u 2 ) = 4 a 22 = g (u 2 , u 2 ) = 0 a32 = g (u 3 , u 2 ) = 0
a13 = g (u1 , u 3 ) = 6 a 23 = g (u 2 , u 3 ) = 0 a33 = g (u 3 , u 3 ) = 0
⎛ 0 4 6⎞
⎜ ⎟
⇒ AB1 = ⎜ 4 0 0 ⎟
⎜ 6 0 0⎟
⎝ ⎠
c) h : R 3 → R , h ( x ) = g( x , x ) = − x12 + x 22 − 5x 32 + 6x1x 3 + 4 x 2 x 3
d) Aplicam metoda Gauss de alcatuire de patrate perfecte :
( ) ( )
h ( x ) = − x12 + 6x1x 3 + x 22 − 5x 32 + 4x 2 x 3 = − x12 − 6x1x 3 + 9x 32 + 9x 32 + x12 − 5x 32 + 4x 2 x 3 =
= −(x1 − 3x 3 ) + x 22 + 4x 32 + 4x 2 x 3
2
⎧ u 1 = x 1 − 3x 3
⎪
h ( x ) = − y12 + y 22 + 4 y 2 y3 + 4 y32 = − y12 + (y 2 + 2 y3 )
2
S.V.1 = ⎨ y 2 = x 2
⎪y = x
⎩ 3 3
⎧z1 = y1
⎪
S.V.2 = ⎨z 2 = y 2 + 2 y3 h ( x ) = −z12 + z 22
⎪z = y
⎩ 3 3
Observatie Pentru a determina baza in care h are expresia canonica compunem schimbarile
de variabila si exprimam variabilele initiale x1, x2, x3 in raport cu cele finale z1, z2, z3 ,
matricea de coeficienti din sistemul astfel obtinut reprezentand matricea de trecere de la baza
canonica la baza in care h admite reprezentarea canonica. Daca notam cu C aceasta matrice
atuci baza cautata va fi B = CT BC
x1 = y1 + 3y3
S.V.1 ⇒ x 2 = y 2
x 3 = y3
153
⎧x1 = z1 + 3z 3 ⎛ x1 ⎞ ⎛ 1 0 3 ⎞ ⎛ z1 ⎞
⎪ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟
S.V.2 ⇒ ⎨x 2 = z 2 − 2z 3 ⇔ ⎜ x 2 ⎟ = ⎜ 0 1 − 2 ⎟ ⎜ z2 ⎟ ⇒
⎪x = z ⎜ x ⎟ ⎜0 0 1 ⎟ ⎜ z ⎟
⎩ 3 3 ⎝ 3⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 3⎠
matricea de trecere este
⎛1 0 3 ⎞
⎜ ⎟
C = ⎜0 1 − 2⎟
⎜0 0 1 ⎟
⎝ ⎠
⎛ 1 0 0 ⎞ ⎛ e1 ⎞ ⎛ e1 ⎞ ⎛1 0 0⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
B = C T ⋅ BC = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⎜ e 2 ⎟ = ⎜ e 2 ⎟ = ⎜ 0 1 0⎟
⎜ 3 − 2 1 ⎟ ⎜ e ⎟ ⎜ 3e − 2e + e3 ⎟⎠ ⎜⎝ 3 − 2 1 ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ 1 2
( )
h ( x ) = 2x 2 + 3x1x 2 − 6x1x 3 + 10x 32 =
1⎛ 2 9 2⎞ 9 2
⎜ 4x 2 + 6 x1x 2 + x1 ⎟ − x1 − 6x1x 3 + 10x 3 =
2⎝ 4 ⎠ 8
2
2
1⎛ 3 ⎞ 9
= ⎜ 2x 2 + x1 ⎟ − x12 − 6 x1x 3 + 10 x 32
2⎝ 2 ⎠ 8
⎧ y1 = x1
⎪
⎪ 3
S.V.1. ⎨ y 2 = 2x 2 + x 2
⎪ 2
⎪⎩ y3 = x 3
1 2 9 2 1 ⎛9 ⎞
h(x) = y 2 − y1 − 6 y1y3 + 10 y32 = y 22 − ⎜ y12 + 6 y1y3 ⎟ + 10 y32 =
2 8 2 ⎝8 ⎠
1 1
( ) 1 1
= y 22 − 9 y12 + 48 y1y 3 + 64 y 32 + 8 y32 + 10 y 32 = y 22 − (3y1 + 8 y3 ) + 18 y32
2 8 2 8
2
154
⎧z1 = 3y1 + 8 y3
⎪
S.V.2 ⎨z 2 = y 2
⎪z = y
⎩ 3 3
1 2 1 2
h(x) = z 2 − z1 + 18z 32
2 8
⎛ 1 −2 0 ⎞
3 ⎜ ⎟
Exercitiul 2 Fie h : R → R cu matricea asociata in BC A = ⎜ − 2 2 − 2⎟
⎜ 0 −2 3 ⎟
⎝ ⎠
a) determinati expresia analitica a lui h si polara sa
b) determinati canonica lui h si baza corespunzatoare
Solutie :
⎛ 1 − 2 0 ⎞ ⎛ x1 ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟
h(x) = X T AX = (x1 , x 2 , x 3 ) ⎜ − 2 2 − 2 ⎟ ⎜ x 2 ⎟ = (x1 − 2 x 2 , − 2 x1 + 2 x 2 − x 3 , − 2 x 2 + 3x 3 )
⎜ 0 − 2 3 ⎟ ⎜x ⎟
⎝ ⎠ ⎝ 3⎠
⎛ x1 ⎞
⎜ ⎟
⎜ x 2 ⎟ = (x1 − 2x 2 )x1 + (− 2x1 + 2x 2 − 2x 3 )x 2 + (− 2x 2 + 3x 3 )x 3 = x1 − 2x1x 2 − 2x1x 2 + 22 −
2 2
⎜x ⎟
⎝ 3⎠
− 2x 2 x 3 − 2x 2 x 3 + 3x 32 = x12 + 2x 22 + 3x 32 − 4x1x 2 + 4x 2 x 3
⎧ y1 = x1 − 2 x 2
⎪
S.V.1. ⎨y2 = x 2
⎪y = x
⎩ 3 3
155
( ) (
h( x) = y12 − 2 y 22 + 3 y 32 − 4 y 2 y 3 = y12 − 2 y 22 + 2 y 2 y 3 + y 32 + 5 y 32 = y12 − 2 y 2 + y 3 )2 + 5 y32
⎧ z1 = y1
⎪
S .V .2. ⎨ z 2 = y 2 + y3
⎪z = y
⎩ 3 3
h ( x ) = z12 − 2z 22 + 5z 32
z1 = x1 − 2 x 2 x1 = z1 + 2 z 2 − 2 z 3
S .V .1 o S .V .2 ⇒ z 2 = x 2 + x3 ⇔ x2 = z 2 − z3
z 3 = x3 x3 = z 3
⎛ x1 ⎞ ⎛ 1 2 − 2 ⎞ ⎛ z1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟
⎜ x 2 ⎟ = ⎜ 0 1 − 1 ⎟ ⎜ z2 ⎟
⎜ x ⎟ ⎜0 0 1 ⎟ ⎜z ⎟
⎝ 3⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 3⎠
⎛ 1 0 0 ⎞ ⎛ e1 ⎞ ⎛ e1 ⎞ ⎛ (1,0,0) ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Bfinal = C ⋅ BC = ⎜ 2
T
1 0 ⎟ ⎜ e 2 ⎟ = ⎜ 2e1 + e 2 ⎟ = ⎜ (2,1,0) ⎟
⎜ − 2 − 1 1 ⎟ ⎜ e ⎟ ⎜ − 2e − e + e ⎟ ⎜ (−2,−1,1) ⎟
⎝ ⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ 1 2 3⎠ ⎝ ⎠
156
−λ 1 1
det(A − λI3 ) = 0 ⇔ 1 − λ 1 = 0 ⇔ (2 − λ)(λ + 1) 2 = 0
1 1 −λ
⎧− λx1 + x 2 + x3 = 0
⎪
⇔ ⎨ x1 − λx 2 + x3 = 0
⎪ x + x − λx = 0
⎩ 1 2 3
λ=1
⎧ x1 + x 2 + x3 = 0 x1 = α
⎪
⎨ x1 + x 2 + x3 = 0 x2 = β α, β ∈ R
⎪x + x + x = 0 x3 = −α − β
⎩ 1 2 3
⎧− 2 x1 + x2 + x3 =0 x1 = γ
⎪
λ=2 ⎨ x1 − 2 x2 + x3 =0 x2 = γ γ∈R
⎪ x + x2 − 2 x3 =0 x3 = γ
⎩ 1
Vf(2) = {(γ, γ, γ ) / γ ∈ R} = {γ (1,1,1) , γ ∈ R}
B2 = {u3 } baza in Vf (2)
e) baza in care h admite axpresia canonica este obtinuta reunind bazele subspatiilor proprii si
ortonormand sistemul obtinut,
B3 = B1 ∪ B2 = {(1,0,−1), (0,1,−1), (1,1,1)} . Ortonormam B3:
123 123 123
u1 u2 u3
157
v3 = u3 - β1v1 - β2v2
v1 = (1,0,-1)
u 2 , v1 (0,1,−1), (1,0,−1) 1
v2 = u2 - αv1 cu α= = =
u1 , v1 (1,0,−1), (1,0,−1) 2
1 ⎛ 1 1⎞
v2 = (0,1,−1) − (1,0,−1) = ⎜ − ,1,− ⎟
2 ⎝ 2 2⎠
v3 = u3 - β1v1 - β2v2
u 3 , v1 (1,1,1), (1,0,−1)
B1 = = =0
v1 , v 2 (1,0,−1), (1,0,−1)
1 1
(1,1,1), (− ,1,− )
u3 , v2 2 2
B2 = = =0
v 21 , v 2 1 1 1 1
(− ,1,− ), (− ,1,− )
2 2 2 2
v3 = u3 = (1,1,1)
⎛ 1 1⎞
B4 = {(1,0,−1), ⎜ − ,1,− ⎟, (1,1,1)}
123 ⎝ 2 2 ⎠ 12 3
v1 14243 v3
v2
Etapa de normare
vi
Determinam baza B5 = {f1, f2, f3 }unde fi =
vi
v1 (1,0,−1) (1,0,−1) ⎛ 1 1 ⎞
f1 = = = =⎜ ,0,− ⎟
v1 (1,0,−1)(1,0,−1) 2 ⎝ 2 2⎠
⎛ 1 1⎞
⎜ − ,1,− ⎟
v2 2 2 ⎠ (−1,2,−1) ⎛ 1 2 1 ⎞
f2 = =⎝ = = ⎜− , ,− ⎟
v2 1 1 6 ⎝ 6 6 6⎠
+1+
4 4
v3 (1,1,1) ⎛ 1 1 1 ⎞
f3 = = =⎜ , , ⎟
v3 3 ⎝ 3 3 3⎠
158
GEOMETRIE ANALITICA SI IN SPATIU
Produse cu vectori
5. Produs scalar : a , b ∈ E 3 : a ⋅ b = a1b1 + a 2 b 2 + a 3b 3
i j k
6. Produs vectorial : a , b ∈ E 3 : a × b = a1 a 2 a3
b1 b 2 b3
a1 a2 a3
7. Produs mixt : ( )
a , b, c ∈ E 3 : a , b, c = b1 b 2 b3
c1 c 2 c3
b = i + 2 j + 3k sa fie coliniari.
⇔ −λ − 2 + 4 = 0 ⇔ λ = 2
159
a1b1 + a2 b2 + a3b3 1 ⋅ 3 + (−2)(−1) + 0 ⋅ λ 5
cos(a , b ) = = = =
a12 + a22 + a32 ⋅ b12 + b22 + b32 1+ 4 + 0 ⋅ 9 +1+ λ 2
5 10 + λ 2
5 π 1 5 1
= cos = ⇔ = λ 2 + 10 = 10 , λ = 0
10 + λ 2 4 2 10 + λ 2 2
v ⊥ a ⎫⎪
Soluţie ⎬ ⇒ v coliniar cu a × b ⇒ v = λ a × b
v ⊥ b ⎪⎭
( )
i j k
a × b = 3 2 −4 = 4i − 12 j − 3k v = 26 ⇔ λ ⋅ a × b = 26
3 1 0
⇔ λ ⋅ 16 + 144 + 9 = 26 ⇔ λ = 2 ⇔ λ = ±2
( v, j) > π2 ⇒ v ⋅ j < 0 ⇒ λ = 2 (
⇒ v = 2 4i − 12 j − 3k . )
Exercitiul 5 Sa se afle înălţimea paralelipipedului construit pe reprezentanţii vectorilor
a = i + 2 j − k , b = 2i + 3j + k , c = i − 2k , duşi in acelaşi punct al spaţiului, luând ca baza
paralelogramul determinat de b si c .
1 2 −1
Soluţie ( a, b, c ) = 23 1 = 7 = V , unde V este volumul paralelipipedului
1 0 −2
A = b×c .
i j k
b × c = 2 3 1 = −6i + 5j − 3k
1 0 −2
b × c = 36 + 25 + 9 = 70 = A
V 70 7
h= = =
A 70 10
160
Exercitiul 6 Ce unghi formează intre ei versorii p si g daca vectorii a = 2p + g si
Soluţie a + b ⇔ a ⋅ b = 0
( )( ) 2 2
a ⋅ b = 2p + g −4p + 5g = −8p + 10p g − 4g p + 5g = −8 + 6p g + 5 = 6p g − 3 = 0 ⇒
1
pg= .
2
( )
Dar p ⋅ g = p ⋅ g cos p, g = cos p, g = ( ) 1
2
⇒ ( p, g ) = π3
Exercitiul 7 Sa se determine vectorul V care sa fie perpendicular pe vectorii a = i − 2 j − k si
Soluţie Fie V = xi + y j + zk
V ⊥ a ⇔ V⋅a = 0 ⎧ x − 2y − z = 0 y = −x ⎧ x =1
⎪ ⎪
VV⊥ b⊥ ⇔ V ⋅ b = 0 ⇒ ⎨ −2x + y + z = 0 z = 3x ⎨ y = −1 ⇒ V = i − j + 3k
⎪ 3x − y − 4z = −8 ⇒ x = 1 ⎪ z=3
c ⋅ V = −8 ⎩ ⎩
Exercitiul 8 Sa se arate ca punctele A(5, -1, -1), B(4, 2, 2), C(5, 3, 1), D(8, 0, -5) se afla in
acelasi plan.
Soluţie Avem vectorii
AB = r B − r A = −i + 3j + 3k
AC = r C − r A = 0i + 4 j + 2π
AD = r D − r A = 3i + j − 4k
−1 3 3
(
A, B, C, D coplanare ⇔ AB, AC, AD coplanari ⇔ AB, AC, AD = 0 ⇔ 0 ) 4 2 =0
3 1 −4
16 + 18 − 36 + 2 = 0 ⇔ 0 = 0 .
Exercitiul 9
(a × b)× (b × c) =
b
Aratati ca
(a × b , b × c , c × a ) (a,b,c )
161
Solutie
( )( ) ( ) ( ) ( )
E1 = a × b × b × c = a × b × m = a ⋅ m b − b ⋅ m a =
= [a ⋅ (b × c )]b − [b ⋅ (b × c )]a = (a , b , c )⋅ b − (b , b , c ) =
= (a , b , c )b
( ) [( ) ( )] ( ) (
E2 = a × b , b × c , c × a = a × b × b × c ⋅ c × a = a , b , c b ⋅ c × a = ) ( )
= (a , b , c ) ⋅ (b , c , a ) = (a , b , c )
2
M1 =
(a , b , c)b = b
(a , b , c) (a , b , c)
2
Exercitiul 10
Aratati ca
[ ( )] ( )( ) ( )( ) (
a × b× c×d = b⋅d a ×c − b⋅c a ×d = a , c , d b − a ⋅b c×d ) ( )( )
Solutie
[ ( )] [( ) ( ) ] ( )( ) ( )( )
a × b× c×d = a × b d c − b c d = b d a ×c − b c a ×d
a × [b × (c × d )] = a × (b × m ) = (a ⋅ m )b − (a ⋅ b )m =
= [(a ⋅ c )× d ]b − (a ⋅ b )(c × d ) = (a , c , d )b − (a ⋅ b )(c × d )
PLANUL SI DREAPTA IN SPATIU
- ECUATII PLAN : r⋅N=α
162
, deci avem punctual M0(2,3,10) ∈π . Deoarece r0 = 2i + 3 j + 10k si N = 2i − 3 j + k ecuatia
( ) ( ( ))(
vectoriala a planului este r − r 0 N = 0 adica r − 2i + 3 j + 10k 2i − 3 j + k = 0 ⇔ )
(
r − 2i + 3 j + 10k = 5 )
Exercitiul 12 Determinati ecuatia planului ce trece prin punctual M0(1,2,3) si este
coplanar cu vectorii a = 2i − 3 j + k si b = −i + 2 j + k
x −1 y − 2 z − 3
2 −3 1 = 0 ⇔ -5(x-1)-3(y-2)+z-3 = 0 ⇔ 5x+3y-z-8 = 0
−1 2 1
fie coplanar cu a si ( )
M 0 M 1 = r1 − r0 = i + 4 j − 2k , adica M 0 M , M 0 M 1 , a = 0 ⇔
x −1 y +1 z −1
1 4 − 2 = 0 ⇔ 20(x − 1) − 5(y + 1) = 0 ⇔ 4 x − y − 5 = 0
1 4 3
(M M , M M
0 0 1 )
, M0M 2 = 0 ⇔
x −1 y − 2 z − 3
1 −3 1 = 0 ⇔ 16( x − 1) + 7( y − 2) + 5(z − 3) = 0 ⇔ 16 x + 7 y + 5z − 45 = 0
2 −1 −5
163
⎧x + y − z = 0
d2 : ⎨
⎩ x − y + 2z − 6 = 0
Solutie :
Pentru a determina ecuatia unei drepte trebuie sa stim ori un punct si vectorul director
al dreptei, ori doua plane care trec prin acea dreapta.
Consideram planele α determinat de A si d1 si β determinat de A si d2 si observam ca
α∩β = d.
Din ipoteza d1 este data prin punct si vector director:
A1 (1,3,−1)
a1 (2,4,−1)
d2 este data ca intersectie de plane. Un punct al dreptei d2 se poate determina dand lui z o
valoare particulara si rezolvand sistemul ramas.
⎧x + y = 0
z=0 ⎨
⎩x − y = 6
2x = 6 ⇒ x = 3 A2(3,-3,0)
y = −3
directia dreptei d2 este data de produsul vectorial al vectorilor normali la planele ce determina
dreapta.
i j k
N1 (1,1,−1)
a 2 = N1 x N 2 = 1 1 − 1 = i − 3 j − 2k = (1,−3,−2)
N 2 (1,−1,2)
1 −1 2
164
x − 2 y −1 z − 3
( )
α : AM, AA1 , a1 = 0 ⇒ − 1 2 − 4 = 0 ⇔ 14( x − 2) − 9( y − 1) − 8(z − 3) =0
2 4 −1
14x – 9y –8z +5 = 0.
In planul β avem punctul A2 si vectorii a 2 si A 2 A
A 2 A = r A − r A 2 = −i + 4 j + 3k ⇒ A 2 A(−1, 4, 3)
Duc vectorul A2M si impun conditia ca produsul mixt sa fie nul:
x −3 y+3 z
(A M, A A, a ) = 0 ⇒
2 2 2 −1 4 3 =0⇔
1 −3 −2
⇔ (x − 3) + (y + 3) − z = 0 ⇒ β : x + y − z = 0
⎧14x − 9 y − 8z + 5 = 0
d:⎨
⎩x + y − z = 0
x +1 y z − 3
Exercitiul 16 Fie A(1,2,3), dreapta Δ : = = si planul π : x + 2y – 2 = 0. Sa
2 −1 1
se determine dreapta d ce trece prin A , intersecteaza Δ si este paralel cu planul π .
Solutie : Pentru Δ avem
A1(-1,0,3) , a1(2,-1,1)
Pentru π avem : N (1,2,-1) : A2(1,1,3) ∈ π
Ducem planul α paralel cu π prin A. α ∩ Δ = {B} ⇒ d = AB
Ecuatia fascicolului de plane paralele cu π este πλ : x + 2y – z + λ = 0 cu λ ∈ R.
Pentru a determina ecuatia planului din fascicol ce trece prin A, obligam coordonatele
lui A sa verifice ecuatia planului.
1 + 2 ⋅ 2 – 3 + λ = 0 ⇒ λ = -2
α : x + 2y –z –2 = 0
Putem determina dreapta d ca intersectia a doua plane anume planul α si planul β
determinat de A si Δ.
A1A = r A − r A1 = 2i + 2 j = (2,2,0) .
165
(
Duc vectorul A1M si impun conditia A1M, A1A, a1 = 0 ⇔ )
x + 1, y, z−3
⇔ 2 2 0 =0 ⇔ 2( x + 1) − 2 y − 6(z − 3) = 0 : 2
2 −1 1
β : x − y − 3z + 10 = 0
⎧x + 2 y − z − 2 = 0
d:⎨
⎩x − y − 3z + 10 = 0
Exercitiul 17 Scrieti ecuatia dreptei d1 care trece prin punctul M1 de intersectie al dreptei
⎧− 2 x + y + z + 2 = 0
d:⎨ cu planul π : 2x + y +3z –4 =0 este continuta in planul π si este
⎩ x − y + z − 3 = 0
paralela cu planul π1 : 2x +3y + z –8 =0.
Solutie :
Pentru d un punct al dreptei se determina particularizand z si rezolvand sistemul ramas
z=0
⎧− 2x + y = −2
⎪ ⎧x = −1
⎨ x−y=3 ⇒⎨
⎪ ⎩ y = −4
⎩ − x/ =1
M0(-1,-4,0)∈d
Vectorul director pentru d este
i j k
a = N1 × N 2 = − 2 1 1 = 2i + 3 j + k = (2,3,1)
1 −1 1
x +1 y + 4 z
Ecuatia canonica a lui d : = =
2 3 1
Pentru π : N(2,1,3)
Pentru a determina M1 rezolv sistemul format din ecuatiile dreptei d si ale planului π :
166
⎧x +1 y + 4 z ⎧x = 2 x − 1
⎪ = = =λ ⎪
⎨ 2 3 1 ⇒ ⎨ y = 3λ − 4
⎪⎩2 x + y + 3z − 4 = 0 ⎪z = λ
⎩
⎧ x1 = 1
⎪
2(2λ -1) + 3λ -4 + 3λ -4 = 0 ⇒ 10λ -10 = 0 ⇒ λ=1 ⎨ y1 = −1 ⇒ M1 (1,−1,1)
⎪z = 1
⎩ 1
d1 ⊂ π ⇒ d1 ⊥ N ⎫⎪
⎬ ⇒ Alegem a1 ca fiind produsul vectorial
d1 π1 ⇒ d1 ⊥ N ⎪
1⎭
i j k
N × N1 = 2 1 3 = −8i + 4 j + 4k = (−8,4,4)
2 3 1
M N
M0
a
N (Δ)
π
Pentru d1:
Vectorul director este a = N 1 × N 2
unde N1 = i − 2 j + 4k
167
N2 = i + j − 2k
i j k
a = N1xN2 = 1 − 2 4 = 0i + 6 j + 3k . Putem lua a = 2j +k.
1 1 −2
⎧x − 2y = 1 1
Punctul M0 se determină luând z = 0 în sistem ⇒ ⎨ ⇒ 3y = -1 ⇒ y = - , x=
⎩x + y = 0 3
1 1 1
⇒ M0 ( , - , 0). Pentru planul π: N = 2i + 2 j + k .
3 3 3
Etapa 2. Deoarece direcţia dreptei Δ nu poate fi definită de vectorii N şi a, vom
determina Δ ca intersecţie de plane. Considerăm planul π1, perpendicular pe π, care trece prin
M0 şi conţine dreapta d. Atunci Δ = π ∩ π1
Etapa 3. Pentru a obţine ecuaţia planului π1, observăm că ştim deja un punct M0 al
planului şi doi vectori N şi a, coplanari cu π1.ducem vectorul M0M cu M arbitrar şi impunem
condiţia ca produsul mixt al celor trei vectori să fie nul (condiţia de coplanaritate)
(M0M, N, a) = 0
1 1
x− y+ z
3 3 1
2 2 1 = 0 ⇔ -2 (y+ )+ 4z = 0 ⇔ π1 = 3y-6y+1= 0
3
0 2 1
⎧2x + 2y + z − 4 = 0
Ecuaţia dreptei Δ va fi Δ: ⎨
⎩ 3 y − 6z + 1 = 0
2 ⋅1− 2 − 6 − 3 9
= = =3
1+ 4 + 4 3
168
e) Fie M0 proiecţia ortogonală a lui A pe planul π şi B simetricul lui A faţă de planul π.
Pentru a găsi pe B este suficient să determinăm punctul M0. Pentru aceasta considerăm
dreapta d ce trece prin A şi este perpendiculară pe π, a cărei direcţie este dată de vectorul
normal la planul π.
x − 2 y +1 z − 3
d: = = = λ deoarece a = N (1, 2, -2) ⇒
1 2 −2
⎧x = 2 + λ
⎪
⇒ ⎨y = −1 + 2λ ⇒ λ ∈ R, adică ecuaţiile scalar parametrice ale dreptei. Înlocuind în
⎪z = 3 − 2λ
⎩
ecuaţia planului π obţinem: 2+λ+2(-1+2λ)-2(3-2λ)-3 = 0 ⇒ 9λ - 9 = 0 ⇔ λ = 1.
Înlocuind în expresiile lui x, y, z pe λ cu 1 obţinem coordonatele punctului de
⎧x 0 = 3
⎪
intersecţie ⎨y 0 = 1 ⇒ M0 (3,1,1)
⎪z = 1
⎩ 0
Cum vectorul de poziţie al mijlocului unui segment este media aritmetică a vectorilor de
poziţie ai capetelor adică
r A + rB
r M0 = ⇒ r B = 2r M0 − r A sau pe coordonate
2
xB = 2x0 –xA = 4
yB = 2y0 –yA = 3 ⇒ B (4,3,-1)
zB = 2z0 –zA = -1
f) Să determinăm punctul C, simetricul lui M faţă de A
r C + r M0
rA = ⇒ r C = 2r A − r M0 = i − 3 j + 5k ⇒ C(1, − 3, 5)
2
Simetricul lui π faţă de A este planul π1 paralel cu π dus prin C. Ecuaţia unui plan
oarecare paralel cu π este πλ : x +2y –2z +λ = 0. π1 face parte din acest fascicol de plane
paralele cu π şi se obţine impunând condiţia C ∈ πλ, adică coordonatele lui C să verifice
ecuaţia lui πλ: 1+2 (-3)-2⋅5 +λ = 0 ⇒ λ = 15 ⇒ π1 = x + 2y - 2z + 15 = 0
x −1 y +1 z + 2
Exercitiul 20 Fie dreapta d = = = şi A(-6,0,1). Să se determine:
3 −4 0
d) distanţa de la A la dreapta d
169
e) simetricul lui A faţă de d
f) simetrica dreptei d faţă de A
Soluţie. C d1
Etapa 1. Elementele definitorii
ale dreptei d sunt: • A
vectorul director a = 3i –4j M1 M0 d
punctul M1 (1,-1,-2) a
Etapa 2. Fie B simetricul lui A faţă •
de dreapta d şi M0 proiecţia ortogonală
a lui A pe d. Pentru a găsi punctul B este
suficient să determinăm pe M0. Pentru aceasta
considerăm planul π ce trece prin A şi este perpendicular pe d, al cărui vector normal poate fi
luat chiar vectorul director al dreptei d. Atunci d ∩ π = {M0}.
Etapa 3. Ecuaţia planului π este: (r - rA) ⋅a = 0 ⇔
⇔ (x-xA)a1+(y-yA)a2+(z-zA)a3 = 0
⇔ (x+6) ⋅ 3+(y-0)(-4)+(z-1)-0 = 0
⇔ π : 3x - 4y+18= 0
Pentru a găsi punctul M0, scriem ecuaţiile scalar parametrice ale dreptei d:
⎧ x = 1 + 3λ
x −1 y +1 z + 2 ⎪
= = =λ⇔ ⎨y = −1 − 4λ
3 −4 0 ⎪z = −2
⎩
şi înlocuim x,y,z în ecuaţia planului π:
3(1+3λ) - 4(-1 - 4λ) +18 = 0 ⇔25λ + 25 = 0 ⇔ λ= -1
Înlocuind λ= -1 în expresiile lui x, y, z obţinem:
⎧x 0 = −2
⎪
⎨y 0 = 3 ⇒ M0 ( −2, 3, − 2)
⎪z = −2
⎩ 0
r A + rB
Pentru punctul B avem: r M0 = ⇒ r B = 2r M0 − r A = 2i + 6 j − 5k ⇒ B(2,6,-5)
2
170
c) Ducem C simetricul lui M0 faţă de A şi dreapta d1 ce trece prin C şi este paralelă cu d.
Pentru a găsi ecuaţia lui d1, care are aceeaşi direcţie ca şi d, este suficient să găsim punctul C:
r C = 2r A − r M0 = −10i − 3 j + 4k ⇒ C(-10, -3, 4)
ecuaţia dreptei d1 este:
x + 10 y + 3 z − 4
d1 : = =
3 −4 0
Exercitiul 21 Sa se scrie ecuatiile perpendiculare commune dreptelor
x −1 y + 2 z x y z −1
d1 : = = si d 2 : = =
−1 4 1 3 1 2
si sa secalculeze distanta dintre ele.
Solutie
Pentru d1 = M1 (1, -2, 0) , a 1 = −i + 4 j + k
Pentru d2 = M2 (0, 0, 1) , a 2 = 3i + j + 2k
i j k
a 1 × a 2 = −1 4 1 = 7i + 5j − 13k
3 1 2
57x + 6y + 33z – 45 = 0
x y z −1
β: ( M2 M , a 2 )
, a1 × a 2 = 0 ⇔ 3 1 2 =0
7 5 −13
⎧57x + 6y + 33z − 45 = 0
d⎨
⎩ 23x − 53y − 8z + 8 = 0
171
a 1 b 2 + a 2 b1
d ( d1 , d 2 ) =
a1 × a 2
SFERA
Exercitiul 1. Să se determine ecuaţiile planelor tangente la sfera
S: x2+y2+z2-2x+2y-2z-22 = 0, în punctele de intersecţie cu dreapta
x −1 y − 3 z + 2
d: = =
3 −4 −1
Soluţie.
Etapa 1. Pentru a obţine centrul şi raza grupăm pătrate perfecte cu x, y, z:
S: (x-1)2+(y+1)2 +(z-1)2 = 25
⇒ C(1, -1, 1) , R = 5. Pentru dreapta d avem: πA
punctul M0 (1, 3, -2) A
vectorul director a(3, -4, -1)
172
9λ2+16λ2-32λ +16+λ2+6λ+9 = 25
⎧λ = 0
26λ2-26λ = 0 ⇒ λ2-λ = 0 ⇒ λ (λ -1)= 0 ⇒ ⎨
⎩λ = 1
⎧x = 1
⎪
Pentru λ = 0 ⎨y = 3 ⇒ A(1, 3, − 2)
⎪z = −2
⎩
⎧x = 4
⎪
Pentru λ = 1 ⎨y = −1 ⇒ B ( 4, − 1, − 3)
⎪z = −3
⎩
Ecuaţiile planelor tangente sunt:
x +1 y+3 z−2
πA: x ⋅1+y ⋅3 + z (-2) – 2 ⋅ + 2⋅ −2 − 22 = 0 ⇒ 4y –3z-18 = 0 planul
2 2 2
tangent la sferă în A.
x+4 y −1 z−3
πB: x ⋅4+y(–1) + z (-3) – 2 + 2⋅ −2 − 22 = 0 ⇒ 3x – 4y -24 = 0 planul
2 2 2
tangent la sferă în B.
Exercitiul 2. Găsiţi ecuaţiile planelor tangente la sfera S:
X2 + y2 + z2 - 2x + 4y - 6z - 22 = 0, paralele cu planul π: x + 2y –2z +9 = 0
Soluţie.
Etapa 1. Grupăm în ecuaţia π1 A
sferei pătrate perfecte în
x, y, z pentru a obţine centrul şi raza sferei: • C
(x -1)2 + (y+2)2 +(z - 3)2 = 36
⇒ C (1, -2, 3) şi R = 6 π2 B
Pentru planul π avem: N (1, 2, -2)
Etapa 2.Ducem dreapta d ce trece prin N
centrul C al sferei şi este perpendiculară π
pe planul π (vectorul director al dreptei poate fi
vectorul N normal la plan). Dreapta d taie sfera S în punctele A şi B. Planele tangente la S în
A şi B constituie soluţia problemei.
Etapa 3.
173
x −1 y + 2 z − 3
d= = = =λ
1 2 −2
⎧x = λ + 1
⎪
⇒ ⎨y = 2λ − 2
⎪z = −2λ + 3
⎩
Înlocuim în ecuaţia sferei S : λ2+4λ2+4λ2 = 36 9λ2 = 36 λ2 = 4 λ = ±2
⎧x = 3
⎪
Pentru λ = 2 ⇒ ⎨y = 2 ⇒ A (3, 2, -1)
⎪z = −1
⎩
⎧x = −1
⎪
Pentru λ =- 2 ⇒ ⎨y = −6 ⇒ B ( -1, -6, 7)
⎪z = 7
⎩
Ecuaţiile planelor πA şi πB tangente la sferă în A şi B respectiv se pot obţine în două moduri:
a) prin dedublare
b) considerăm fascicolul de plane paralele cu π:
πα : x +2y –2z + α = 0 şi le determinăm pe acelea care trec prin A şi B, obligând
coordonatele acestor puncte să verifice ecuaţia planelor din fascicol.
πA: 3 + 4 + 2 + α = 0 ⇒ α -9 ⇒πA: x +2y – 9 = 0
πB: -1 –12 –14 + α = 0 ⇒ α = 27 ⇒ πB: x + 2y - 2z + 27 = 0
x y −1 z + 2
Exercitiul 3. Să se determine ecuaţiile sferelor cu centrelor pe dreapta d: = = ,
1 −1 1
având raza R = 5 şi trecând prin punctul A(0, 2, -1).
Determinaţi planul radical al celor două sfere şi punctul de intersecţie al acestui plan
cu dreapta dată.
Soluţie.
174
Etapa 1. Pentru dreapta d avem:
Punctul M0 (0, 1, -2) vectorul director
a(1, -1, 1).
Etapa 2. Considerăm sfera de C2 C1 d
centru A şi rază 5 , care va
intersecta dreapta d în punctele
C1 şi C2, centre ale sferelor căutate. S2 A S1
Ecuaţia acestei sfere este S:
x +(y-2)2+(z+1)2 = 5
2
S
Pentru a determina intersecţia dreptei d cu sfera de mai sus S egalăm cu λ şirul de rapoarte
din ecuaţia dreptei d şi scoatem x, y, z funcţie de λ, obţinând astfel ecuaţiile scalar
parametrice ale dreptei. Înlocuim x, y, z astfel determinaţi în ecuaţia sferei şi obţinem o
ecuaţie de gradul II în λ:
⎧x = λ
x y −1 z + 2 ⎪
= = = λ ⇒ ⎨y = −λ + 1
1 −1 1 ⎪z = λ − 2
⎩
⇒ λ2 +(-λ -1)2 + (λ -1)2 = 5 ⇔ 3λ2 = 3 ⇔ λ2 = 1 ⇔ λ = ±1
Înlocuim λ1 şi λ2 în sistemul în care x, y, z sunt funcţii de λ şi obţinem coordonatele
celor două puncte de intersecţie C1 şi C2:
⎧x = 1
⎪
λ = 1 ⇒ ⎨y = 0 ⇒ C1 (1, 0, -1)
⎪ z = −1
⎩
⎧x = −1
⎪
λ = -1 ⇒ ⎨y = 2 ⇒ C2 (-1, 2, -3)
⎪z = −3
⎩
175
4x – 4y + 4 + 4z + 8 = 0 : 4
πr : x –y +z +3 = 0
Intersecţia dreptei d cu planul πr se obţine înlocuind pe x, y, z din ecuaţiile scalar parametrice
ale dreptei, în ecuaţia planului πr şi scoţând pe λ de aici, adică
⎧x = λ
⎪
⎨y = −λ + 1 ⇒ λ +λ -1 +λ -2 +3 = 0 ⇔ 3λ = 0 ⇔ λ = 0 ⇒ x = 0, y = 1, z = -2
⎪z = λ − 2
⎩
⇒ M1 (0,1,-2)
Exercitiul 4. Să se determine ecuaţia sferei care trece prin cercurile
⎧⎪x 2 + y 2 − 9 = 0 ⎧⎪x 2 + y 2 − 25 = 0
γ1 = ⎨ şi γ2 = ⎨
⎪⎩z − 2 = 0 ⎪⎩z − 4 = 0
C
O2 A
O1 B
Etapa 2. Calculăm R2 cu teorema lui Pitagora în cele două triunghiuri puse în evidenţă
ΔCO1B, ΔCO2A şi egalăm cele două reprezentări ale lui R2.
176
În ΔCO2A : R2 = (4 -α)2 +52
În ΔCO1B: R2 = (α-2)2 +32
⇒ (α-4)2 +25 = (α-2)2 +9 ⇔ 16 - 8α + α2 + 25 = α2 - 4α + 4 + 9 ⇒ 4α = 28
α = 7 ⇒ C(0,0,7)
R2 = (7- 4)2 +25 = 9+25 = 34 ⇒ R = 34
Ecuaţia sferei este:
S: x2+y2 + (z-7)2 = 34
Exercitiul 5. Fie sfera S0 : x2 + y2 + z2 -10x - 4y + 4z + 17 = 0 şi planul π: 2x-2y+z-3=0 şi
punctul M0 (1,1,3) din plan. Determinaţi ecuaţia sferelor tangente în M0 la planul π şi care sunt
tangente şi la sfera S0. Determinaţi axa radicală a celor trei sfere.
Soluţie.
Etapa 1. Pentru S0 avem:
(x-5)2 +(y-2)2 + (z+2)2 = 16
⇒ C0 (5,2,-2) şi R0 = 4 C0 S0
Pentru planul π:
M0 (1,1,3) ∈ π şi S2 • C2
N (2,-2, 1)
Etapa 2. Sferele tangente în M0 • C1 S1
la planul π au centrele pe o dreaptă d
perpendiculară pe planul π,
care trece prin M0. π N M0
177
Pentru a determina centrul C2 impunem condiţia
d(C2, C0) = d(C2, M0) – R0 şi procedăm ca la C1.
Etapa 3. Din ecuaţiile sclare parametrice ale dreptei d avem:
C1(2λ +1,-2λ+1,λ+3)
= (2λ − 4) 2 + ( −2λ − 1) 2 + (λ + 5) 2
condiţia d(C1, C0) = R1+R0 I2
(2λ -4)2 +(-2λ -1)2+(λ+5)2 = (3λ +4)2
9λ2-2λ+42 = 9λ2+24λ +16 ⇒ 26λ = 26 ⇒ λ = 1
⇒ C1 (3,-1,4), R1 = 3
⇒ S1 : (x-3)2+ (y+1)2+(z-4)2 = 9
Pentru C2 avem d(C2, C0) = R1 –R0 I2
(2λ -4)2 +(-2λ -1)2+(λ+5)2 = (3λ -4)2
13
9λ2 - 2λ + 42 = 9λ2 - 24λ +16 ⇒ 22λ = - 26 ⇒ λ = -
11
15 37 20 39
⇒ C2(- , , ) şi R2 =
11 11 11 11
2 2 2 2
⎛ 15 ⎞ ⎛ 37 ⎞ ⎛ 20 ⎞ ⎛ 39 ⎞
S2: ⎜ x + ⎟ + ⎜ y − ⎟ + ⎜z − ⎟ =⎜ ⎟
⎝ 11 ⎠ ⎝ 11 ⎠ ⎝ 11 ⎠ ⎝ 11 ⎠
GENERAREA SUPRAFETELOR
Orice problemă se rezolvă făcând sistem cu ecuaţiile directoarei şi ale generatoarei,
scoţând x,y,z funcţie de λ şi μ din cele mai simple 3 ecuaţii şi înlocuindu-le în a patra.
Obţinem condiţia ϕ (λ, μ) = 0, în care dacă înlocuim pe λ şi μ cu expresiile lor din ecuaţia
generatoarei, obţinem ecuaţia suprafeţei căutate.
Pentru probleme de tangenţă în care generatoarea trebuie să fie tangentă la o suprafaţă,
facem sistem cu ecuaţia suprafeţei şi ecuaţiile generatoarei (3 ecuaţii), scoatem două variabile
în raport cu a treia, le introducem în ecuaţia suprafeţei date şi impunem condiţia de tangenţă,
adică ecuaţia de gradul II obţinută să aibă Δ = 0.
178
Exercitiul 1. Determinaţi ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V(4,4,0) circumscris sferei
S: x2 + y2 + z2 –16 = 0
Soluţie. Ecuaţia generatoarei, adică a unei drepte variabile ca direcţie, care trece prin
V(4,4,0) este:
x−4 y−4 z
= =
λ μ 1
condiţia de contact între generatoare şi sferă este ca sistemul:
⎧x − 4 y − 4 z
⎪ λ = μ =1
⎨ să aibă soluţii
⎪ 2 2 2
⎩x + y + z − 16 = 0
⎧ x = λz + 4
⎪
Soluţiile sistemului sunt: ⎨y = μz + 4
⎪ 2 2 2
⎩(λz + 4) + (μz + 4) + z − 16 = 0
(λ2 + μ2 + 1)z2 + 8(λ + μ)z + 16 = 0
Condiţia de tangenţă înseamnă unicitatea soluţiei ecuaţiei de gradul 2 în z obţinuta: Δ=0
Δ = b2 - 4ac = 64(λ + μ)2 –64 (λ2 + μ2 + 1) = 0 I:64 ⇒ 2λμ +1 = 0
x−4 y−4 2( x − 4) y − 4
Cum λ = şi μ= din ecuaţiile generatoarei ⇒ ⋅ +1= 0⇒
z z z z
⇒2 (x - 4)(y - 4) +z2 = 0 este ecuaţia suprafeţei conice căutate.
d
C1 C2
Etapa 1.
Pentru S1: C1(0,0,0), R1 = 2
179
Pentru S2: C1(1,0,-1), R2 = 2 deoarece S2: (x-1)2+y2+(z+1)2 = 4
Determinăm ecuaţia liniei centrelor C1C2 = d. Vectorul director al dreptei d va fi
x y z
a = C1C 2 = a (1,0,-1), iar un punct al dreptei este C1(0,0,0) ⇒ d = = = ⇔
1 0 −1
⎧y = 0
⇔⎨
⎩x + z = 0
⎧y = λ
Ecuaţia generatoarei (a unei drepte variabile dar cu direcţia lui d) va fi G : ⎨
⎩x + z = μ
Determinăm familia de generatoare tangente la sfera S1, adică impunem
⎧y = λ
⎪
sistemului ⎨x + z = μ să admită soluţie unică
⎪ 2 2 2
⎩x + y + z − 4 = 0
⎧y = λ
⎨ ⇒ x2+λ2 + (μ -x)2 – 4 = 0 ⇒ 2x2 - 2μx + λ2 + μ2 – 4 = 0
⎩z = μ − x
Δx = 0 Δx = 4μ2 – 8(λ2 +μ2 - 4) = 0 I :4
μ2 –2(λ2 +μ2 - 4) = 0 I (-1)
2λ2 + μ2 – 8 = 0
Cum λ = y şi μ = x+z ecuaţia suprafeţei va fi
2y2 + (x + z)2 – 8 = 0
Exercitiul 7 Sa se scrie ecuatia suprafetei cilindrice care are ca directoare curba
⎧⎪2x 2 + y 2 − 2z = 0
Γ⎨ , stiind ca generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei directoare.
⎪⎩ y − 2z = 0
Solutie Vectorul normal la planul curbei directoare π : y − 2z = 0 , este vectorul
director al generatoarei adica este N(0,1, −2) . Generatoarea trecand prin punctul arbitrar
M0 (λ, μ, 0) va avea ecuatia
x −λ y−μ z
G: = =
0 1 −2
Pentru ca generatoarea sa intalneasca curba directoare trebuie ca sistemul format cu
ecuatiile lor sa fie compatibil.
180
⎧2x 2 + y 2 − 2z = 0
⎪
⎪ y − 2z = 0
⎨
⎪x = λ
⎪z = −2y + 2μ
⎩
Scotand x, y, z din ultimele trei ecuatii obtinem:
⎧
⎪x = λ
⎪
⎪ 4
⎨y = μ
⎪ 5
⎪ 2
⎪⎩z = 5 μ
16 2 4
Inlocuind x, y, z in prima ecuatie rezulta conditia de sprijin 2λ 2 + μ − μ=0
25 5
181
λ 2 − 6λμ + 9μ 2 − 6λ 2 + 12λμ − 12μ 2 + 24 = 0
4λ 2 − 6λμ + 3μ 2 − 24 = 0
care reprezinta ecuatia de sprijin.
Inlocuind λ = x + y + z si μ = 2x + z obtinem ecuatia suprafetei cilindrice
x 2 + y 2 − 2x − 2y − 2 = 0
D:
z =1
Ecuatia generatoarei va fi
x −1 y z
G: = =
λ μ 1
Impunem conditia de contact dintre G si D, adica
⎧ x 2 + y 2 − 2x − 2y − 2 = 0
⎪ x = λ +1
⎪z = 1
⎨ y=μ
⎪ x = λz + 1
⎪ y = μz (λ + 1) 2 + μ 2 − 2(λ + 1) − 2μ − 2 = 0
⎩
λ 2 + μ 2 − 2μ − 3 = 0
x −1 y
Dar λ = si μ = ⇒
z z
(x − 1) 2 + y 2 − 2yz − 3z 2 = 0
Exercitiul 10 Sa se scrie ecuatia suprafetei conoide generata de o dreapta paralela cu planul
xOy, care se sprijina pe axa Ox si pe dreapta
182
x −1 y − 2 z
d: = =
2 −1 1
Sotutie Ecuatia planului xOy este z = 0, iar ecuatia unui plan paralel cu xOy este z = λ .
⎧y = 0
Ecuatia axei Ox este ⎨ , iar ecuatia fascicolului de plane ce trec prin axa Ox este z = μy.
⎩z = 0
Ecuatia generatoarei va fi data de intersectia planului paralel cu xOy cu fascicolul de plane ce
z=λ
z=λ
trece prin axa Ox, adica va fi G : ⇔ G: λ
z = μy y=
μ
λμ + λ − 2 = 0
z z2
Dar λ = z si μ = ⇒ + z − 2 = 0 ⇔ z 2 + zy − 2y = 0
y y
⎧⎪ x = 0
Exercitiul 11 Sa se scrie ecuatia suprafetei obtinuta prin rotirea curbei Γ : ⎨ 2 2
in
⎪⎩z − y + 1 = 0
jurul axei Oz.
x=0 x y z
Solutie Ecuatia axei Oz este sau sub forma canonica = =
y=0 0 0 1
Cercul variabil ce va genera suprafata este
x 2 + y2 + z2 = λ 2
C:
z=μ
x 2 + y2 + z 2 = λ 2 y2 = μ2 + 1
z=λ 2μ 2 + 1 = λ 2
183
Dar μ = z
λ 2 = x 2 + y2 + z2 si
2z 2 + 1 = x 2 + y 2 + z 2
x 2 + y2 − z 2 − 1 = 0
x y z −1
Exercitiul 12 Sa se scrie ecuatia suprafetei obtinuta prin rotirea dreptei d1 = = =
1 −1 2
x −1 y +1 z − 3
in jurul dreptei d 2 : = =
1 1 1
Solutie Ecuatia cercului generator va fi
(x − 1) 2 + (y + 1)2 + (z − 3) 2 = λ 2
C:
x+y+z =μ
3(x + y + z − 3) − 2 ⎡(x − 1) 2 + (y + 1) 2 + (z − 3) 2 ⎤ = 0
⎣ ⎦
Produse cu vectori
b = i + 2 j + 3k sa fie coliniari.
184
Soluţie a si b sunt coliniari ⇔ coordonatele lor sunt proporţionale:
2 α + β 2α − β 10 2
= = ⇔ α= si β = .
1 2 3 3 3
Exercitiul 2 Sa se determine λ astfel incat vectorii a = 2 j + k , b = −i + 2 j , c = i + λj + 2k
sa fie coplanari.
0 2 1
Soluţie a, b, c coplanari ⇔ produsul lor mixt ( a, b, c ) sa fie nul ⇔ −1 2 0 = 0
1 λ 2
⇔ −λ − 2 + 4 = 0 ⇔ λ = 2
v ⊥ a ⎫⎪
Soluţie ⎬ ⇒ v coliniar cu a × b ⇒ v = λ a × b
v ⊥ b ⎪⎭
( )
i j k
a × b = 3 2 −4 = 4i − 12 j − 3k v = 26 ⇔ λ ⋅ a × b = 26
3 1 0
⇔ λ ⋅ 16 + 144 + 9 = 26 ⇔ λ = 2 ⇔ λ = ±2
( v, j) > π2 ⇒ v ⋅ j < 0 ⇒ λ = 2 (
⇒ v = 2 4i − 12 j − 3k . )
185
Exercitiul 5 Sa se afle înălţimea paralelipipedului construit pe reprezentanţii vectorilor
a = i + 2 j − k , b = 2i + 3j + k , c = i − 2k , duşi in acelaşi punct al spaţiului, luând ca baza
paralelogramul determinat de b si c .
1 2 −1
Soluţie ( a, b, c ) = 23 1 = 7 = V , unde V este volumul paralelipipedului
1 0 −2
A = b×c .
i j k
b × c = 2 3 1 = −6i + 5j − 3k
1 0 −2
b × c = 36 + 25 + 9 = 70 = A
V 70 7
h= = =
A 70 10
Soluţie a + b ⇔ a ⋅ b = 0
( )( ) 2 2
a ⋅ b = 2p + g −4p + 5g = −8p + 10p g − 4g p + 5g = −8 + 6p g + 5 = 6p g − 3 = 0 ⇒
1
pg= .
2
( ) ( )
Dar p ⋅ g = p ⋅ g cos p, g = cos p, g =
1
2
⇒ ( p, g ) = π3
Exercitiul 7 Sa se determine vectorul V care sa fie perpendicular pe vectorii a = i − 2 j − k si
Soluţie Fie V = xi + y j + zk
186
V ⊥ a ⇔ V⋅a = 0 ⎧ x − 2y − z = 0 y = −x ⎧ x =1
⎪ ⎪
VV⊥ b⊥ ⇔ V ⋅ b = 0 ⇒ ⎨ −2x + y + z = 0 z = 3x ⎨ y = −1 ⇒ V = i − j + 3k
⎪ 3x − y − 4z = −8 ⇒ x = 1 ⎪ z=3
c ⋅ V = −8 ⎩ ⎩
Exercitiul 8 Sa se arate ca punctele A(5, -1, -1), B(4, 2, 2), C(5, 3, 1), D(8, 0, -5) se afla in
acelasi plan.
Soluţie Avem vectorii
AB = r B − r A = −i + 3j + 3k
AC = r C − r A = 0i + 4 j + 2π
AD = r D − r A = 3i + j − 4k
−1 3 3
(
A, B, C, D coplanare ⇔ AB, AC, AD coplanare ⇔ AB, AC, AD = 0 ⇔ 0 ) 4 2 =0
3 1 −4
16 + 18 − 36 + 2 = 0 ⇔ 0 = 0 .
Solutie
Pentru d1 = M1 (1, -2, 0) , a 1 = −i + 4 j + k
Pentru d2 = M2 (0, 0, 1) , a 2 = 3i + j + 2k
i j k
a 1 × a 2 = −1 4 1 = 7i + 5j − 13k
3 1 2
187
57x + 6y + 33z – 45 = 0
x y z −1
β: ( M2 M , a 2 )
, a1 × a 2 = 0 ⇔ 3 1 2 =0
7 5 −13
⎧57x + 6y + 33z − 45 = 0
d⎨
⎩ 23x − 53y − 8z + 8 = 0
a 1 b 2 + a 2 b1
d ( d1 , d 2 ) =
a1 × a 2
188