Morality is our ability to learn the difference between right or wrong and understand how to

make the right choices.

According to Piaget, children between the ages of 6 and 9 see the world through a
Heteronomous Morality. In other words, children think that authority figures such as parents and
teachers have rules that young people must follow absolutely. As they grow older, develop more
abstract thinking, and become less self-focused, children become capable of forming more flexible
rules and applying them selectively.

According to Kohlberg (Developmental psychologist), young children at this age base their
morality on a punishment and obedience orientation. He believed that young children behave morally
because they fear authority and try to avoid punishment. In other words, little kids follow the rules
because they don't want to get in trouble.
Parenting practices and daily discipline have a huge effect on a child's developing sense of
morality. Children who receive fair consequences every time they break a rule will learn to connect
their choices with consequences. For example, if Daisy gets in trouble only periodically for taking
change out of Mommy's coin jar, Daisy may learn that stealing is sometimes okay. However, if Daisy
learns that she will get fair consequences every time she takes money from Mom's coin jar, she will
understand that stealing is never okay.
Towards the end of the period (9-11 / 12 years), children are turning to what Piaget calls
"autonomous morality" or "morality of cooperation." At this stage the child begins to take into
account the desires and intentions of others in the course of the actions. The rules are no longer fixed
and sacred, but they can be changed if the group agrees. Children even feel responsible for the
creation and deliberate follow-up of the rules in the game. This makes the child more democratic,
more cooperative in changing the rules.

Dezvoltarea psihosocială a şcolarului mic

Conform teoriei dezvoltate de E. Erikson, aceasta este perioada în care copilul îşi exprimă
afectivitatea. Afectivitatea copilului este direcţionată spre părinţi încercându-se îndeplinirea
cerinţelor pe care acesta le exprimă faţă de copil şi pe care acesta le percepe ca necesitate de a fi
competent. Copiii încearcă astfel să devină similari părinţilor şi adulţilor în general. Ei pot deveni
„competenţi” urmând două căi: prin identificare , văzându-se şi considerându-se capabili să devină
adulţi sau prin recunoaşterea de către ceilalţi a acestei capacităţi.
Dezvoltarea socio-afectiva a scolarului mic (6/7- 11 ani):
Prima preocupare a scolarului in aceasta perioada va fi integrarea si adaptarea la noul mediu. El va
incerca sa se obisnuiasca cu noul program, cu prezenta unei noi educatoare si cu relationarea cu noi
colegi de clasa. In functie de personalitatea prichindelului, acesta va reusi sa treaca peste aceasta
etapa mai usor sau mai greu.
Unii copii care sunt foarte sociabili reusesc inca din primele clipe sa se acomodeze, simtindu-se
confortabil din punct de vede psihic, in timp ce alti copii, mai introvertiti, se pot confrunta cu
anumite obstacole in ceea ce priveste adaptarea. Important este sa urmaresti comportamentul
scolarului si sa observi schimbarile care pot aparea in timp. Tot in aceasta perioada scolarul va
dezvolta conceptia despre sine, considerata a fii parte integranta a afectivitatii celui mic.
Cu toate ca aceasta conceptie apare in cadrul familiei, ea se devolta deobicei in primii ani de scoala,
atunci cand copilul incepe sa traiasca diferite emotii (rusine atunci cand nu a invatat lectia, nefericire
daca nu este acceptat de un grup, bucurie cand primeste un calificativ bun etc). Trebuie sa stii totusi
ca modul in care copilul va reactiona la acesti factori externi depinde de modul in care ai relationat
cu el in perioada prescolara. Psihologii au demonstrat faptul ca relatia parinte-copil poate sa isi lase
amprenta asupra comportamentului scolarului, dar si asupra modului in care acesta va putea face fata
noilor sentimente. Referindu-ne tot la aceasta perioada, trebuie sa stii ca prichindelul va trai si
diferite emotii cu privire la progresul scolar, el incepand sa dezvolte conceptul de demnitate si
onoare. Asadar, in cazul in care micutul va obtine un calificativ mai bun, el va simti o stare de
bucurie, mandrie si satisfactie, sentimente care l-au mai incercat atunci cand facea un lucru bun. Insa
in caz contrar, cand obtine un calificativ scazut, scolarul se va simti dezamagit, rusinat poate chiar
inferior colegilor cu calificative mai mari.