<T>ICMPD

International Centre for

Migration Policy Development
UN
DP

Title
Subtitle

PROIECT
September 2005

Prepared by the International Centre for Migration Policy Development, Vienna - Austria
Commissioned and funded by XY, City - Country

International Centre for Migration Policy Development • Month Year

Multumiri

Suntem recunoscatori pentru contributiile si sprijinul primit de la un mare numar de persoane

si organizatii, in lipsa dedicatelor eforturi ale acestora, acest prim proiect al manualului nu ar
fi putut fi finalizat.
Multe multumiri echipei multi-institutionale de proiect si comitetului de elaborare (a se vedea
mai jos) care au contribuit la dezvoltarea primului proiect in cadrul mai multor reuniuni.
Grupul de experti din cadrul proiectului:
Vladimir Abazović, Ramadan Ahmeti, Alina Albu, Marija Anđelković, Oliver Bačanović, Dunja
Bonacci-Skenderović, Valeriu Botnari, Olsian Cela, Alex Clefos, Belkez Dedolli Ferri, Cristian
Duta, Zyle Ferataj, Radu Foltea, Morena Gjeçovik, Sabiha Haskić, Georgi Karakolev,
Muhamed Konak, Vassil Krastev, Marko Kričančić, Roksanda Krstevska, Piro Lazi, Elvira
Lila, Rajko Malović, Ljupčo Markudov, Božo Mihajlović, Paola Monzini, Daniela Munteanu,
Silvana Neto, Aida Petrović, Sergiu Purcica, Maria Magdalena Radulescu, Marius Roman,
George Tical, Verica Stamenkova Trajkova, Milan Stanković, Simona Strmečki, Rossanka
Venelinova, Mioljub Vitorović, Tatjana Vlah-Martinović, Jola Vollebregt, Peter Wilson, Veselin
Vučković, Milan Žarković

International Centre for Migration Policy Development (ICMPD)

Gonzagagasse 1
A-1010 Vienna
Austria
www.icmpd.org

International Centre for Migration Policy Development and XY,

Country, Year

All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, copied or transmitted in any form or by any
means, electronic or mechanical, including photocopy, recording, or any information storage and retrieval system,
without permission of the copyright owners.

This publication has been produced with the assistance of the European Union. The contents of this publication is
the sole responsibility of ICMPD and can in no way be taken to reflect the views of the European Union.

Printed and bound in Country by Publisher

ISBN:
Cuprins
CUVANT INAINTE .................................................................................................................

INTRODUCERE ..................................................................................................................

11

DEFINITII .............................................................................................................................

13

1. CE ESTE TRAFICUL DE FIINTE UMANE? .....................................................................

17
1.1 INSTRUMENTE INTERNATIONALE ....................................................................................
18
1.1.1 Protocolul Natiunilor Unite ..................................................................................
19
1.1.2 Conventia Consiliului Europei .............................................................................
22
1.2 INFRACTIUNI CONEXE ....................................................................................................
23
2. PROCESUL DE TRAFICARE ..........................................................................................
27
2.1 FAZA DE RECRUTARE ....................................................................................................
27
2.2 TRANSPORTAREA SI TRANZITAREA ..................................................................................
29
2.3 EXPLOATAREA ..............................................................................................................
29
2.4 FORME, SECTOARE SI MIJLOACE DE EXPLOATARE ............................................................
30
2.4.1 Traficul de copii ...................................................................................................
32
2.4.2 Traficul de organe ...............................................................................................
33
2.5 PROVOCARE: DIFERENTA DINTRE TRAFIC SI CONTRABANDA ..............................................
34
2.6 EFECTELE TRAFICULUI ASUPRA SOCIETATII .....................................................................
35
3. ABORDAREA DE TIP MULTI-INSTITUTIONAL A TRAFICULUI .....................................
37
3.1 PREVENIREA ................................................................................................................
39
3.2 INVESTIGAREA SI INCULPAREA .......................................................................................
39
3.3.1 Sistemul de referire si cooperarea ......................................................................
43
3.4 MODELE DE COOPERARE FORMALA ................................................................................
45
3.4.1 Schimbul de date ................................................................................................
47
3.4.2 Memorandumul de Intelegere .............................................................................
47
3.5 TRATAREA COPIILOR .....................................................................................................
49
4. IDENTIFICAREA – PROFILE ALE PERSOANELOR TRAFICATE SI ALE
TRAFICANTILOR ................................................................................................................
51
 4.1 PRIMUL CONTACT .........................................................................................................
51
4.2 PROFILUL PERSOANELOR TRAFICATE ..............................................................................
53
4.2.1 Cum sa folosim indicatorii – dificultati specifice care apar in cazurile de trafic ....53
4.2.2 Principii care trebuie sa fie aplicate in cazul primului contact cu o persoana
suspectata a fi fost traficata .........................................................................................
53
4.2.3 Indicatori de identificare ......................................................................................
54
4.2.4 Comportamentul victimelor .................................................................................
57
4.2.3 Strategii de supravietuire ale persoanelor traficate .............................................
60
4.2.6 Etapele recuperarii ..............................................................................................
60
4.3 CUM SA COOPEREZI CU VICTIMELE TRAFICULUI ...............................................................
61
4.3.1 Riscul victimizarii secundare ...............................................................................
62
4.3.2 TRAUMA IN CAZUL COPIILOR .......................................................................................
62
4.4 PROFILUL TRAFICANTILOR .............................................................................................
63
4.4.1 Structura grupurilor de traficanti ..........................................................................
64
4.4.2 Semne si elemente care indica faptul ca o persoana este traficant .....................
66
5. CULEGEREA ŞI SCHIMBUL DE INFORMAŢII ................................................................
69
5.1 IMPORTANŢA CULEGERII DE INFORMAŢII ..........................................................................
69
5.2 TIPURI DE INFORMAŢII ...................................................................................................
70
5.2.1 Informaţiile strategice ..........................................................................................
70
5.2.2 Informaţia tactică ................................................................................................
72

5
 5.3 SURSE DE INFORMAŢII ..................................................................................................
74
5.3.1 Informaţiile brute .................................................................................................
74
5.3.2 Informaţiile aprofundate ......................................................................................
75
5.4 FORMATAREA INFORMAŢIILOR – DATE-CHEIE ..................................................................
76
5.5 CLASIFICAREA, EVALUAREA SI DISEMINAREA ...................................................................
77
5.5.1 Verificarile informatiilor – locale, nationale si internationale ................................
78
5.6 OPTIMIZAREA CULEGERII DE INFORMATII .........................................................................
78
5.6.1 Constientizarea ..................................................................................................
78
5.6.2 Relationarea .......................................................................................................
79
6. COOPERAREA INTERNATIONALA ................................................................................
81
6.1 SOLICITAREA DE EXTRADARE ........................................................................................
83
6.2 COMISIA ROGATORIE ....................................................................................................
83
6.3 SOLICITARILE ALE INSTITUŢIILOR DE APLICARE A LEGII CATRE INSTITUŢIILE DE APLICARE A
LEGII .................................................................................................................................
84
6.4 MANDATUL EUROPEAN DE AREST ...................................................................................
84
6.5 COOPERAREA PRIN INSTITUTII INTERNATIONALE DE POLITIE SI OFITERI DE LEGATURA .........
85
6.5.1 SECI Centre .......................................................................................................
85
6.5.2 Interpol ...............................................................................................................
88
6.5.3 Europol ...............................................................................................................
88
6.5.4 Ofiterii de legatura ..............................................................................................
89
7. INVESTIGAREA CAZURILOR ANTITRAFIC ...................................................................
91
7.1 PRINCIPII DE INVESTIGARE ............................................................................................
91
7.2 OPTIUNI DE INVESTIGARE ..............................................................................................
92
7.2.1 Investigatiile reactive ..........................................................................................
92
7.3 INVESTIGATIILE PRO-ACTIVE ..........................................................................................
93
7.3.1 Operaţiunile internaţionale proactive comune .....................................................
95
7.3.2 Faza anterioara operatiunii si planificarea. Cooperarea cu parchetul ..................
98
7.3.3 Pregatirea Planului de actiune scris; modelul IIMAC .........................................
100
7.3.4 Faza operationala - Lectii invatate ....................................................................
103
7.3.5 Perchiziţionarea şi confiscarea - Stringerea probelor. . .....................................
104
7.3.6 Audierea suspecţilor .........................................................................................
107
7.3.7 Structura interviului cu victima potenţiala .........................................................
108
7.4 INVESTIGATIA FINANCIARĂ PARALELĂ ...........................................................................
108
7.5 OPŢIUNEA INVESTIGATIEI DISCONTINUE: LIMITE SI BENEFICII ...........................................
 110
7.6 INVESTIGAREA NEREGULILOR INTERNE (COMBATEREA POSIBILEI CORUPŢII) .................... 111
8. VICTIMA CA MARTOR .................................................................................................
113
8.1 PROGRAMELE DE PROTECŢIE A MARTORULUI .................................................................
113
8.2 PRINCIPIILE TRATAMENTULUI VICTIMEI ..........................................................................
114
8.2.1 Siguranţa victimei .............................................................................................
114
8.2.2 Consimţământul scris .......................................................................................
115
8.2.3 Continuitatea - investigatorul anume desemnat ................................................
115
8.2.4 Înregistrarea contactului ...................................................................................
115
8.2.5 Aspecte legate de integritate ............................................................................
116
8.2.6 Cooperarea cu alte instituţii ..............................................................................
116
8.2.7 Responsabilitatea personală a victimei .............................................................
117
8.3 ETAPA ANTERIOARĂ FAZEI DE JUDECATĂ .......................................................................
118
8.3.1 Evaluarea riscurilor ...........................................................................................
118
8.3.2 Etapizarea înregistrării probelor ........................................................................
119
8.3.3 Obţinerea mărturiei victimelor ..........................................................................
119
8.3.4 Metodologia de realizare a interviului ................................................................
120
8.3.5 Obiectivele interviului ........................................................................................
121
8.3.6 Impactul relatarii ...............................................................................................
123
8.3.7 Coroborarea probelor .......................................................................................
123
8.3.8 Vizitele la instanta .............................................................................................
127
8.4 FAZA DE JUDECATA ....................................................................................................
128
8.4.1 Masuri pentru sprijinul victimei ..........................................................................
128

6
 8.5 FAZA POSTERIOARĂ JUDECĂŢII ....................................................................................
129
8.5.1 Intoarcerea - repatrierea ...................................................................................
129
8.5.2 Realizarea analizei impreuna cu victima ...........................................................
130
8.6 COPILUL CA MARTOR ..................................................................................................
130
9. METODE DE PREDARE ...............................................................................................
133
9.1 METODE DE PREDARE - INTRODUCERE .........................................................................
133
9.2 PRINCIPIILE INVATARII LA ADULTI ...................................................................................
133
9.3 PROCESUL DE INSTRUIRE ............................................................................................
135
9.3.1 Planificarea si pregatirea ..................................................................................
135
9.3.2 Implementarea procesului de instruire ..............................................................
143
9.3.3 Evaluarea instruirii ............................................................................................
156
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................
159
7
Cuvant inainte

(urmeaza sa fie adaugat)

9
Introducere
(urmeaza sa fie
adaugata)

11
 Title

Definitii
In conformitate cu Protocolul Natiunilor Unite pentru
prevenirea, eliminarea si sanctionarea traficului de fiinte
umane, in special de femei si copii, care completeaza
Conventia Natiunilor Unite impotriva crimei organizate
transfrontaliere. (2000) “Traficul de persoane” inseamna
‘recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau
primirea de persoane, prin amenintare sau violenta sau
alte forme de constrangere, rapire, frauda, inselaciune
sau abuz de putere ori profitand de imposibilitatea acelei
persoane de a se apara ori prin oferirea sau primirea de
bani sau alte foloase pentru obtinerea consimtamantului
persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in
scopul exploatarii. Exploatarea inseamna, cel putin,
exploatarea prostitutiei altora sau alte forme de
exploatare sexuala, munca fortata sau servicii, sclavie
sau practici similare sclaviei, aservire sau prelevare de
organe’.1
Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau
primirea unui copil in scopul exploatarii se considera a fi “
trafic de persoane” chiar daca acesta nu implica nici unul
din mijloacele enumerate in subparagraful (a) din acest
articol2;
Prin “Copil” se intelege orice persoana care nu a implinit
virsta de 18 ani3.

In conformitate cu Protocolul Natiunilor Unite impotriva

contrabandei cu migranti pe cale terestra, maritima si
aeriana, care completeaza Conventia Natiunilor Unite
impotriva crimei organizate transfrontaliere (2000)
"contrabanda cu migranti" inseamna: ‘Facilitarea in
vederea obtinerii, direct sau indirect, a unui folos material
sau de alta natura, a intrarii ilegale a unei persoane intr-un
Stat parte fata de care persoana nu este cetatean sau
rezident permanent.4
In conformitate cu Declaratia Natiunilor Unite a
Principiilor Fundamentale de justitie pentru victimele
infractiunii si abuzului de putere (1985) "Victime"
inseamna ‘persoanele care, individual sau colectiv au
suferit o vatamare, inclusiv o vatamare fizica sau psihica, o
suferinta emotionala, o pierdere economica sau o vatamare
grava a drepturilor lor fundamentale, prin actiuni sau
inactiuni care incalca legislatia penala in vigoare in Statele
Membre, inclusiv acele legi care interzic abuzul penal de
putere.5

art. 3 (a)
art. 3 (c)
art. 3 (d)
art. 3 (a)
1.

13
Title
‘O persoana poate fi considerata victima, conform acestei
Declaratii, indiferent daca faptuitorul este identificat,
retinut, pus sub acuzare sau condamnat si indiferent de
relatiile de familie dintre faptuitor si victima. Termenul
"victima" cuprinde, de asemenea, acolo unde este cazul,
rudele apropiate sau apartinatorii victimei directe si
persoanele care au suferit o vatamare in urma interventiei
de a ajuta victimele aflate in suferinta sau de a impiedica
victimizarea.6
In conformitate cu Conventia Organizatei Internationale a
Muncii privind munca fortata Nr. 29 (1930) sintagma
"munca fortata sau obligatorie" inseamna ‘orice activitate
sau serviciu care este obtinut de la o persoana sub
amenintarea unei pedepse si pentru care respectiva
persoana nu s-a oferit voluntar’.
In conformitate cu art. 1 din Conventia privind sclavia,
(1926) "Sclavia este situatia sau conditia unei persoane
asupra careia se exercita unul sau toate atributele
dreptului de proprietate".
In conformitate cu Conventia Aditionala privind abolirea
sclaviei, comertul cu sclavi si institutiile si practicile
similare sclaviei, n. 226 (1956) institutiile si practicile,
cum ar fi sistemul de sclavie cauzata de indatorare,
aservirea, casatoria fortata, exploatarea copiilor trebuie sa
fie abolite, indiferent daca sunt sau nu acoperite de
definitia sclaviei cuprinsa in articolul 1 din Conventia
privind sclavia (1926).
Situatia sau conditia care rezulta dintr-un angajament
facut de un debitor de a garanta cu serviciile sale sau ale
unei persoane asupra careia are autoritate, daca valoarea
acelor servicii evaluata in mod rezonabil nu este aplicata
pentru stingerea datoriei sau daca durata si natura acelor
servicii nu este limitata, respectiv definita.7
In conformitate cu Conventia OIM (Nr. 29) privind
munca fortata sau obligatorie (articolul 2.1) "conditia sau
situatia unui arendas care prin lege, cutuma sau
consimtamant este obligat sa locuiasca si sa munceasca
pe pamantul care apartine unei alte persoane si sa ii
presteze acesteia un serviciu determinat, fie contra unui
beneficiu sau fara nici un beneficiu si care nu are
libertatea de a-si schimba situatia".
Nota cu privire la folosirea terminologiei:

6
2.
7
Conventia Aditionala ONU privind abolirea sclaviei, a comertului cu sclavi si institutii si practice similare sclaviei (1956), art. 1a.

14
Aceste linii directoare folosesc termenii de ‘persoane traficate’, precum si ‘victime ale
traficului’ intr-un mod inter-schimbabil, cu exceptia victimelor care apar ca martori intr-un
proces penal, caz in care se foloseste termenul ‘victima’.

15
 Title

1. Ce este traficul de fiinte umane?

Obiective de invatare:
La finalul acestei sectiuni, participantul la sesiunea de pregatire va:
«- putea sa dea o definitie completa a traficului de fiinte umane si sa descrie pe scurt ce
presupun diferitele forme ale traficului;
«- intelege cauzele si factorii care faciliteaza cresterea traficului de fiinte umane;
«- putea sa descrie infractiunile legate de traficul de fiinte umane;
«° putea sa enumere legile nationale referitoare la traficul de fiinte umane._______________
Traficul de fiinte umane a fost denumit sclavia secolului XXI. Cu toate ca fenomenul este
cunoscut in parte, dimensiunea de care se face responsabil in ultimii ani nu se cunoaste inca
in mod corespunzator. Pana la 4 milioane de persoane sunt inregistrate a fi fost traficate
anual, majoritatea acestora fiind femei si copii, cu toate ca traficantii vizeaza si un numar tot
mai mare de barbati si baieti pentru exploatarea muncii fortate si alte practici de exploatare.
Cel mai recent raport al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) cu privire la munca
fortata indica faptul ca se estimeaza ca 2,5 milioane de persoane sunt traficate in orice
moment, dintre acestea minimum o treime fiind traficate pentru motive economice. 8 Din
aceste motive, comunitatea internationala a ajuns la un consens tot mai mare cu privire la
faptul ca este nevoie sa se puna la dispozitie resurse suplimentare pentru investigarea mai
atenta nu doar a traficului pentru exploatarea sexuala a femeilor si fetelor, dar si a altor
forme ale traficului.9
In prezent, sursele de informatii indica traficul de persoane ca fiind una din afacerile ilegale
care se dezvolta cel mai rapid la nivel global. Rutele de tranzit si tendintele se schimba in
mod constant, iar traficul de fiinte umane apare ca un prim exemplu de globalizare
economica, care reflecta si depinde tot mai mult de schimbarile culturale, economice si
sociale.
Chiar daca natura ascunsa a crimei organizate pune piedici in a avea date credibile si
complete, traficul de fiinte umane este considerat ca facand parte din cele trei mari activitati
infractionale si surse de finantare pentru crima organizata la nivel mondial, alaturi de
traficul de stupefiante si arme. Potrivit Raportului UE privind situatia crimei organizate-
2004, la scara globala traficul de fiinte umane este o afacere de 8,5 miliarde EURO pana la
12 miliarde EURO pe an. OIM a oferit recent o estimare globala a profiturilor generate de
exploatarea muncii femeilor, copiilor si barbatilor traficati ca fiind de 32 miliarde USD in
fiecare an.10
Spre deosebire de alte tipuri de afaceri ilegale, traficul de fiiinte umane se bazeaza, in fapt,
pe practicile de violare a drepturilor omului ale persoanelor victimizate si conduce la negarea
demnitatii lor umane. Practicile de trafic comercializeaza fiintele umane: toate castigurile
banesti provin din exploatarea persoanelor implicate. Persoanele prinse in aceste retele sunt
obligate sa-si desfasoare serviciile in beneficiul “proprietarilor” lor: acestea sunt private de
orice fel de control asupra vietilor lor, intrucat ele sunt tratate ca niste marfuri.
Datorita complexitatii infractiunii, toti ofiterii de aplicare a legii care o instrumenteaza
trebuie sa faca fata unui numar de particularitati si dificultati. O prima si foarte elementara
chestiune este legata de modul de identificare a persoanelor traficate. A distinge un caz de

OIM, O alianta globala impotriva muncii fortate, 2005 pag. 46

OIM, 2005: 46 0OIM, 2005

17
Title

trafic de cazurile de munca la negru, migratie ilegala, prostitutie (legala sau ilegala) etc.
reprezinta una din provocarile majore cu care se confrunta ofiterii insarcinati cu aplicarea
legii. In al doilea rand, adeseori persoanele traficate nu sunt in pozitia de a depune ca martor.
Fie datorita riscurilor de razbunare impotriva lui/ei si/sau familiei lui/ei /celor dragi si/sau
datorita experientelor violente si traumatizante pe care le-a experimentat victima. Prin
urmare, ofiterii de politie se afla intr-o situatie complet diferita fata de majoritatea celorlalte
infractiuni, in care victimele sunt de obicei imediat disponibile sa coopereze si sa denunte
faptuitorii. Acest lucru ar putea crea dificultati prin investigarea reactiva si punerea sub
acuzare pentru cazurile de trafic. In conformitate cu legislatia internationala, rolul politiei in
acest caz este clar definit. Acesta este de a proteja drepturile victimei la siguranta si sprijin
inclusiv protectie fata de traficanti, protectia intimitatii si a identitatii, indiferent daca victima
depune sau nu ca martor. In acest scop, coordonarea si cooperarea cu alti factori nationali si
internationali implicati sunt cruciale.
Acest din urma aspect este valabil, totodata, pentru toate fazele investigatiei unui caz de
trafic. Astfel, ca orice alta infractiune transfrontaliera, cunoasterea legislatiei nationale si
internationale aplicabile pentru combaterea infractiunii de trafic este esentiala pentru
a face fata problemelor complexe pe care le pun cazurile de trafic.

1.1 Instrumente internationale

Un numar de conventii si tratate internationale au ca subiect sau se refera la traficul de fiinte
umane si solicita tarilor incriminarea acestuia. Numeroase tari au adoptat deja legi speciale
impotriva traficului de fiinte umane, altele nu au inca un cadru legislativ national; unele sunt
in proces de adoptare a legislatiei nationale in vederea conformarii cu angajamentele
internationale. Acordurile prezentate mai jos in ordine cronologica reprezinta o parte din
multitudinea de tratate internationale care trateaza acest subiect:
• Conventia din 1958 privind discriminarea (Angajarea si ocuparea) (Nr. 111)
http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/d_ilo111.htm
• Conventia internationala din 1966 privind drepturile civile si politice
http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/a_ccpr.htm
• Conventia internationala din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasiala http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/d_icerd.htm
• Conventia din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva
femeilor http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/e1cedaw.htm
• Conventia din 1989 privind drepturile copilului
http://www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc/treaties/crc.htm
• Conventia internationala din 1990 privind protectia drepturilor tuturor muncitorilor
migranti si a membrilor familiilor acestora
http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/m_mwctoc.htm
• Conventia din 1999 privind cele mai rele forme de munca a copilului, Conventia din
1957 privind abolirea muncii fortate, Conventia din 1930 privind munca fortata
http://www.ilo.org/public/english/standards/norm/whatare/fundam/
• Protocolul optional din 2000 la Conventia privind drepturile copilului privind
implicarea copilului intr-un conflict armat
http://www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc/treaties/opac.htm

18
 • Protocolul optional din 2000 la Conventia privind drepturile copilului privind vanzarea
de copii, prostitutia infantile si pornografia infantile
http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/92.htm
• Decizia-cadru a Consiliului UE din 2002 privind traficul de fiinte umane
http://europa.eu.int/eurlex/pri/en/oj/dat/2002/l_203/l_20320020801en00010004.pd
f
• Directiva Consiliului UE din 2003 privind permisul de resedinta pentru cetatenii tarilor
terte care sunt rezidenti pe termen lung
http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/lvb/l23034.htm
• Conventia Consiliului Europei din 2005 privind actiunea impotriva traficului de fiinte
umane http://www.coe.int/T/E/human_rights/trafficking/
Trebuie subliniat faptul ca normele prevazute de tratatele internationale sunt obligatorii
pentru statele care le ratifica, iar stadiul de ratificare al fiecarei Conventii se poate vedea
accesand link-urile de mai sus. Adoptarea, in ultimii ani a unor noi instrumente
internationale de catre guverne reprezinta un indicator al cresterii gradului de constientizare
a faptului ca traficul reprezinta o amenintare grava si ca este nevoie ca reactiile sa fie intarite
si coordonate.

1.1.1 Protocolul Natiunilor Unite

Instrumentul juridic international principal care trateaza traficul de fiinte umane este
Conventia Natiunilor Unite impotriva crimei organizate transfrontaliere si Protocolul
sau aditional de prevenire, eliminare si sanctionare a traficului de persoane, in special
femei si copii (Protocolul de la Palermo). Conventia a fost adoptata de Adunarea Generala
a Natiunilor Unite din noiembrie 2000 si a intrat in vigoare in decembrie 2003 11.
Conventia Natiunilor Unite impotriva crimei organizate transfrontaliere este un instrument
cu forta juridica obligatorie care angajeaza Statele care o ratifica sa ia o serie de masuri
impotriva crimei organizate transfrontaliere. Statelor parti la Conventie li se cere sa prevada
in legislatia lor interna patru infractiuni: participarea intr-un grup criminal organizat,
spalarea de bani, coruptia si obstructionarea justitiei.
Totodata, Conventia determina modul in care tarile isi pot imbunatati cooperarea prin
extradare, asistenta juridica reciproca, transferul bunurilor si investigatiile comune. Mai mult
decat atat, aceasta cuprinde prevederi referitoare la protectia victimei si a martorului si
protejarea pietelor legale de infiltrarea grupurilor criminale organizate. Partile la tratat
trebuie, de asemenea, sa asigure asistenta tehnica tarilor in curs de dezvoltare.
In conformitate cu art. 2 al acesteia, scopul Protocolului privind traficul ONU este
•
de a preveni si combate traficul,
•
de a proteja si asista victimele, cu deplina respectare a drepturilor omului si
•
de a promova cooperarea internationala.
In conformitate cu Protocolul de la Palermo (art. 3), traficul este definit dupa cum urmeaza:
(a) “Traficul de persoane” inseamna recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau
primirea de persoane, prin amenintare sau violenta sau alte forme de constrangere, rapire,

11
La momentul redactarii acestui manual, 84 de state au ratificat conventia si 33 au semnat-o, urmand sa aiba loc ratificarea.
Informatii referitoare la situatia la zi privind stadiul ratificarii se gasesc la:
http://www.unodc.org/unodc/en/crime_cicp_signatures.html.

19
Title

frauda, inselaciune, sau abuz de putere ori profitand de imposibilitatea acelei persoane de a
se apara ori prin oferirea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obtinerea
consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii.
Exploatarea inseamna, cel putin, exploatarea prostitutiei altora sau alte forme de exploatare
sexuala, munca fortata sau servicii, sclavie sau practici similare sclaviei, aservire sau
prelevare de organe;
(b) Consimtamantul victimei traficului de fiinte umane cu privire la exploatarea despre care
se vorbeste in subparagraful (a) din acest articol nu este relevant in cazul in care a fost
intrebuintat oricare dintre mijloacele enumerate in subparagraful (a);
(c) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unui copil in scopul
exploatarii se considera a fi “ trafic de persoane” chiar daca acesta nu implica nici unul
mijloacele enumerate in subparagraful (a) din acest articol;
(d) Prin “Copil” se intelege orice persoana care nu a implinit virsta de 18 ani”
Aceasta definitie include toate practicile de trafic si reflecta realitatea mecanismelor actuale
de trafic:
> Recunoaste toate formele de trafic si nu limiteaza fenomenul la exploatarea sexuala,
insa permite sa se ia in considerare conditiile de munca fortata, aservire, practicile
asemanatoare sclaviei si sclavia, fiecare dintre acestea fiind definite prin legea
internationala;
>Nu vizeaza doar femeile, recunoscand ca si barbatii sunt victime ale infractiunii;
>Nu cere ca victima sa traverseze o frontiera recunoscuta la nivel international, luand in
considerare ca persoanele sunt de asemenea traficate intern dintr-o regiune in alta
in interiorul frontierelor unei tari;
>Cu exceptia cazurilor in care persoanele nu au implinit varsta de 18 ani, pentru a exista
trafic este nevoie sa existe o anumita forma de distorsionare a vointei sau stiintei
victimei, prin utilizarea fortei, inselaciune sau abuz de putere.
Definitia respecta capacitatea persoanelor adulte de auto-determinare in ceea ce priveste
viata lor. In acelasi timp, intrucat inselaciunea este suficienta pentru un caz de trafic, forta
sau constrangerea nefiind elemente necesare pentru conturarea infractiunii, aceasta
protejeaza in mod corect persoanele al caror liber arbitru a fost abuzat.12
Ar putea fi util sa se imparta definitia in diferitele ei componente pe care sa le analizam in
detaliu. Definitia infractiunii de trafic de fiinte umane cuprinde trei elemente diferite care
ajuta la identificarea cazurilor de trafic. Acestea sunt: actele, mijloacele si scopurile:
1) Acte precum:
Recrutarea - prin oferirea de locuri de munca in strainatate sau in tara (in general locuri de
munca prost platite, cum ar fi: personal pentru curatenie, ospatarite, menajere, dansatoare,
muncitori in constructie, in agricultura, in industria textila si confectii, in servicii turistice si
de catering etc). Sunt folosite diferite metode de recrutare legala sau ilegala a persoanelor
care mai tarziu vor fi exploatate din greu. Locurile de munca sunt fie publicate in media,
oferite prin agentii de plasare a fortei de munca, fie prin membri de familie, prieteni ori
cunostinte sau persoane bine cunoscute victimei.
Transferul, transportarea persoanelor traficate - organizarea transferului persoanelor care
urmeaza sa fie traficate dintr-un loc in altul, in tara sau dincolo de frontierele unei tari si/sau
facilitarea trecerii ilegale a frontierei si organizarea sederii ilegale in tara de
tranzit/destinatie. Dupa ce persoanele au consimtit cu privire la oferta de munca, traficantii

12
CIDPM 2003 20
faciliteaza migratia sau transferul catre alte locatii din tara. De obicei se cer sume mari
pentru organizarea calatoriei, precum si pentru documentele necesare, cum ar fi: viza, permis
de munca etc. Daca persoanele traficate stau ilegal in tara de tranzit/destinatie, aceasta
circumstanta este folosita de catre traficanti pentru a crea dependenta si pentru a alimenta
teama victimei de a fi arestata si expulzata de autoritatile locale, in loc de posibilitatea de a
cere sau primi ajutor. In cazurile in care victimele isi parasesc tara in mod legal, traficantii
organizeaza transportul si asigura banii si cazarea, fiind posibila stabilirea unor conditii de
creare a sistemului de ‘sclavie cauzata de o indatorare’ (a se vedea definitiile)
Cazarea, primirea persoanelor - Limitarea libertatii de miscare, confiscarea documentelor,
organizarea cazarii etc. In majoritatea cazurilor persoanele traficate realizeaza ca au fost
traficate numai atunci cand sunt confruntate cu solicitarile traficantilor/angajatorilor, adica
atunci cand acestea ajung la destinatie. Persoanele traficate pot fi vandute de catre persoanele
care le-au transportat si cumparate de catre cei care le vor exploata pe pietele sau in
activitatile de munca legale/ilegale.
2) Mijloacele sunt intotdeauna amenintarea sau folosirea fortei, inselaciunea,
constrangerea, rapirea, abuzul de putere, cu exceptia copiilor (a se vedea mai jos).
Trebuie avut in vedere faptul ca persoanele pot fi controlate prin multe mijloace, fara a
recurge, in mod necesar la forta in toate fazele. In marea majoritate a cazurilor, la inceputul
procesului, persoanele traficate nu sunt constiente de faptul ca acestea sunt traficate. Acestea
percep de obicei decizia lor de a pleca de acasa si de a cauta un loc de munca, posibil prin
migratie intr-o alta tara, ca pe un proces pe care il pot controla. Folosirea ajutorului din
partea intermediarilor constituie o parte a strategiei utilizate de obicei de catre migranti,
indeosebi daca acestia nu detin documente si/sau vize valabile de calatorie in afara tarii.
Ceea ce nu cunosc persoanele este faptul ca unii intermediari se vor dovedi a fi traficanti.
Inselaciunea este, asadar, mult mai comuna decat rapirea sau folosirea fortei pentru initierea
procesului de trafic, indeosebi atunci cand este prevazut transportul transfrontalier (legal sau
ilegal).
Potrivit definitiei ONU data traficului, in toate cazurile in care copiii sunt implicati (adica
persoanele care nu au implinit varsta de 18 ani), cei care transporta sau transfera copii in
scopul exploatarii sunt vinovati de infractiunea de trafic – chiar daca amenintarea sau
folosirea fortei, inselaciunea, constrangerea, rapirea, abuzul de putere nu sunt prezente.
Din punctul de vedere al determinarii daca infractiunea de trafic a fost comisa intr-un caz
anume, este important de observat ca odata ce oricare dintre metodele sus-mentionate este
utilizata in scopul exploatarii muncii sau serviciilor cuiva, consimtamantul potential initial
al victimei devine irelevant. Chiar daca persoana exploatata a consimtit sa migreze si sa
munceasca ilegal, acea persoana nu putea consimti sa fie exploatata, sa munceasca fortat, sa
fie sclava sau aservita. Totodata, consimtamantul de a lucra ca prostituata in strainatate nu
constituie consimtamant pentru exploatare, aservire, violenta si abuz, indiferent daca
prostitutia este legala sau ilegala in tara de origine sau destinatie.

O tanara femeie din Serbia fara oportunitati de angajare a decis sa-si castige
existenta consimtind sa fie prostituata in Italia. Aranjamentul facut cu niste
cunostinte a fost ca ea sa munceasca in hoteluri foarte scumpe, cu un client pe
noapte si o remuneratie de aproximativ 1.000 euro. Acesteia i s-a dat o carte de
identitate si o viza falsa si a fost imbarcata din Croatia catre Ancona. Odata ajunsa la
destinatie, aceasta a fost tinuta ostateca impotriva vointei ei si prin folosirea fortei de
catre un grup criminal organizat format din cetateni albanezi, sarbi si rusi. Aceasta a
fost obligata sa faca prostitutie de strada intr-un loc periculos si nici unul dintre
termenii asupra carora aceasta a consimtit nu au fost respectati: nu este platita, este
fortata sa munceasca pe cat de mult o forteaza infractorii, nu este libera sa refuze sa
munceasca sau sa iasa din program. Dupa 10 zile ea a gasit ajutorul printr-un barbat

21
Title

italian. Cei doi au denuntat infractiunea la politie. Demareaza o investigatie anti-

trafic. Femeia este traumatizata, insa stie ca a fost victima unei infractiuni. Ofiterul
care primeste cazul il trimite unui investigator specializat. In conformitate cu art. 18,
femeia primeste asistenta juridica si sprijin acordat de servicii specializate care ii
dau acesteia ocazia de a se stabiliza si de a decide in 6 luni daca doreste sa depuna
marturie. Dupa cinci luni si jumatate aceasta decide sa depuna marturie impotriva
traficantilor si i se acorda protectie ca martor de catre autoritati.

3) Scopul - Traficul de fiinte umane se realizeaza intotdeauna in scopul exploatarii

persoanelor, a muncii sau serviciilor in sectoare legale, precum si ilegale cum ar fi
industria sexului, constructii, servicii de catering, gospodarii, pentru cersetorie, furt, trafic de
droguri sau prelevare de organe etc, in vederea obtinerii de profituri. De obicei victimele isi
dau seama ca au fost inselate si ca sunt prinse in capcana traficantilor numai dupa ce au sosit
la noul lor loc de munca, atunci cand scopul exploatarii muncii sau serviciilor le este
dezvaluit. In acest moment este extrem de dificil pentru victime sa iasa din aceasta situatie.
Este deosebit de important de subliniat faptul ca atunci cand exista toate cele trei
elemente - actele, mijloacele si scopul -, fapta comisa poate fi identificata ca fiind
infractiune de trafic de fiinte umane.

1.1.2 Conventia Consiliului Europei

Conventia Consiliului Europei care a fost adoptata in mai 2005, introduce o abordare
completa a drepturilor omului pentru a combate infractiunea de trafic. In baza definitiei date
de Protocolul de la Palermo, Conventia introduce unele elemente de noutate, indeosebi cu
privire la protectia si asistenta victimei. Principalele puncte sunt mentionate dupa cum
urmeaza:
> Ia in considerare toate formele de trafic, national si transfrontalier atat cele care
au legatura, cat si cele care nu au legatura cu crima organizata;
> Introduce un capitol privind investigatia, urmarirea penala si actele procedurale

a) asigurarea unei protectii eficiente si corespunzatoare victimelor,

persoanelor care colaboreaza cu autoritatile judiciare, martorilor si
membrilor de familie ai unor astfel de persoane;
b) promovarea specializarii persoanelor sau unitatilor in activitatea de
combatere a traficului de fiinte umane si protectia victimelor;
c) adaptarea procedurilor judiciare in asigurarea protectiei intimitatii si
sigurantei victimelor.
> Adopta aceeasi definitie a traficului din Protocolul de la Palermo si introduce o
definitie juridica a conceptului de 'victima' a infractiunii de trafic;
> Introduce principiul incriminarii obligatorii a infractiunii de trafic si
dezincriminarea persoanelor traficate. Aceasta asa-zisa clauza de nepedepsire
da posibilitatea de a nu aplica sanctiuni asupra victimelor, pe motivul ca
victimele au fost obligate sa fie implicate in activitati ilegale;
> Introduce prevederea privind perioada de recuperare si reflectie de minimum
30 de zile pentru persoanele traficate;
> Deschide posibilitatea de acordare a permiselor de resedinta nu doar pe baza
cooperarii persoanelor cu organele de aplicare a legii, ci si pe baza situatiei lor
personale.

22
1.2 Infractiuni conexe
Raspunsul de natura legislativa la traficul de fiinte umane variaza de la o tara la alta. Multe
tari au ratificat Protocolul ONU si au promulgat legi speciale anti-trafic in conformitate cu
acesta, iar alte tari sunt in procesul de elaborare si implementare a unor astfel de masuri.
Unele tari aplica legile si construiesc mecanisme specifice de coordonare pentru a rezolva
problema, altele sunt inca intr-o faza preliminara 13.
In tarile in care nu exista prevederi exprese anti-trafic in legislatie, absenta unei astfel de
legislatii este perceputa ca fiind un obstacol in calea punerii sub acuzare. Cu toate acestea,
chiar daca o lege speciala usureaza investigatiile si punerea sub acuzare a cazurilor de trafic,
aplicarea legislatiei existente este de obicei suficienta pentru inculparea traficantilor pentru
actele comise, intrucat infractiunea de trafic presupune intotdeauna comiterea unei game de
alte fapte grave pe care legislatia nationala o prevede deja. Traficul nu trebuie sa fie vazut ca
o infractiune separata: acolo unde nu exista inca o legislatie speciala care sa o combata, ar
trebui inculpate diferitele elemente ale infractiunii. Sanctiunile pentru faptele penale asociate
sunt intotdeauna cuprinse in codurile penale, cum ar fi infractiunile de abuz sexual si fizic,
proxenetism, rapire, sclavie, sechestrare, producerea si posesia de documente de identitate si
calatorie falsificate, contrabanda cu migranti etc. Diferitele tipuri de constrangere folosite de
traficanti, precum si coruptia si infractiunile de natura financiara trebuie sa fie luate separat
pentru fiecare caz, pentru a cauta circumstantele agravante.

Related Crimes to Trafficking in

Human Beings

Forgeryof Corruption Money laundering

documents Tax evasion
Illegal detention /V. ^^k ^s\
^^/ kfl W^A \_______________i Forced labour
Exploitation \ V
of labour ^J— -----~7 Debt-bondage

Kidnapping •^^Tfiifficking in Human Be ings J^> Forced

^r \ marriage
Murder ^BL \
7 V Forced abortion
Bodily injury ^^^^B ^ ^ /^~~"~"^
\ ^'^BBr^-v. / Slavery
Sexual ▼ Torture
assault Rape Cruel, degrading or
inhumane treatment

Infractiuni conexe traficului de fiinte umane

Coruptie Spalare
de bani
Evaziune fiscala
Munca fortata

3
Raportul TIP (Year?)

23
Title

Sclavia cauzata de o indatorare

Casatorie fortata
Provocarea fortata a avortului
Sclavie
Tortura
Tratamente crude, degradante sau inumane
Viol
Agresiune sexuala
Vatamare corporala
Omor
Rapire
Exploatarea muncii
Sechestrarea
Falsificarea de documente

24
Legile nationale privind traficul de fiinte umane

Fiecare tara ar trebui sa identifice particularitatile sale legislative din legislatia penala, civila
si a muncii, in comparatie cu standardele internationale pentru a avea o imagine a
instrumentelor aflate la indemana pentru investigarea si inculparea cazurilor de trafic.
Echipele nationale: Incorporati legislatia nationala existenta cu privire la traficul de
fiinte umane care acopera traficul in vederea exploatarii sexuale, precum si exploatarea
muncii, traficul de copii si de organe. Daca traficul de fiinte umane nu este recunoscut
ca fiind o infractiune in tara dvs. va rugam sa expuneti ce alte norme/legi penale puteti
invoca pentru a efectua investigatii impotriva traficantilor.

25
 Title

2. Procesul de traficare
Traficul poate fi cel mai bine descris ca fiind un proces in care sunt in mod tipic identificate
trei faze: recrutarea, tranzitul si exploatarea. Fiecare dintre acestea pot fi combatute cu
instrumente si metodologii specifice:
Urmatoarea schema exemplifica procesul de trafic:
Masuri antitrafic Procesul de traficare
 Educatie, Campanii Recrutarea
media, telverde

Controlul la frontieră

Transportarea
Investigaţii şi
evaluarea riscului la
nivel internaţional
şi multi-
instituţional

Exploatarea

Identificarea

Monitorizarea activă a
locurilor de exploatare Repatrierea Protectia Permisul de

Trimiterea în judecată a
făptuitorilor

(Re)Integrarea în ţara
de origine/
destinaţie/altele

2.1 Faza de recrutare

Metodele de recrutare de persoane variaza in mod considerabil si depind de modul de operare si
de nivelul de organizare a traficantilor. Metodele folosite pot varia de la:
1.constrangere prin rapire sau prin vanzare (indeosebi a copiilor);
2.inselaciune si rapire prin promisiuni de angajare legala sau casatorie;
3.inselaciune prin afirmarea unor jumatati de adevaruri, cum ar fi a se vorbi despre
posibilitatea de a lucra in conditii ilegale, dar nu intr-un mod exploatator sau in
conditii de sclavie, sau de a i se preleva rinichii fara a fi informat cu privire la
posibilele consecinte referitor la starea de sanatate.

27
Title

Recrutarea poate fi desfasurata in diferite moduri, prin persoane care recruteaza in mod
individual lucrand in sistemul ‘din usa in usa’, prin retele informale care pot cuprinde
membri de familie si prieteni, prin publicitate media sau prin intermediari legali sau semi-
legali, inclusiv prin agentiile de recrutare care ofera locuri de munca, de studiu, casatorie sau
calatorii in strainatate.
Victima potentiala ar putea fi recrutata in oricare faza a procesului de migrare, fie in tara de
origine, tranzit sau destinatie:
1. Persoanele sunt recrutate de traficanti in tara lor de origine si apoi sunt traficate catre
una sau mai multe tari unde sunt supuse uneia dintre formele de exploatare
identificate de Protocolul ONU referitor la trafic. Un alt mod este cel prin care
persoanele sunt recrutate in tara lor si mutate intr-o alta destinatie din cadrul
aceleiasi tari unde ulterior acestea devin victime ale muncii fortate sau ale altor
forme de exploatare.
2. Migrantii isi parasesc tara proprie in mod liber si intra intr-o alta tara, fie legal sau,
de cele mai multe ori ilegal, fara a fi fost traficati (daca intra in mod ilegal acestia
pot plati un ‘contrabandist’ care sa le faciliteze intrarea); apoi, traficantii preiau
controlul asupra lor. Acestia sunt apoi traficati fie in tara in care tocmai au ajuns, fie
intr-o alta tara.
3. Migrantii ajung intr-o alta tara si isi gasesc un loc de munca si doar dupa ce au intrat
la acest loc de munca sunt supusi muncii fortate – exista o controversa daca cumva
aceasta situatie ar trebui sa fie subsumata traficului. 14
Toate aceste trei scenarii presupun incalcari ale drepturilor omului si ale dreptului la munca
in grade diferite. Conceptul de munca fortata necesita investigatori care sa se concentreze pe
constrangerea pe care angajatorii o folosesc pentru a infrange vointa unei persoane. Gradele
de constrangere variaza mult de la caz la caz, cu unele victime supuse vatamarii fizice, in
timp ce altele sunt practic inconstiente de faptul ca sunt supuse muncii fortate pana ce
realizeaza faptul ca anagajatorul lor profita de statutul lor de migrant pentru a nu le plati.
O tânără mamă în vârstă de 19 ani, care locuia într-un orăşel, lângă un mare oraş industrial
din Serbia, nu-şi putea găsi o slujbă deoarece datorită situaţiei economice generale precare.
Aceasta locuia cu tatăl său, care era alcoolic. În urma unei dispute cu tatăl său, aceasta a
decis să-şi caute un loc de muncă nu doar în oraşul său natal, ci şi în împrejurimile acestuia.
Aceasta a candidat pentru un loc de muncă de ospătăriţă într-o cafenea, a obţinut slujba şi s-a
mutat la oraş.
Proprietarul cafenelei nu i-a plătit niciodată salariul stabilit, a tratat-o într-un mod foarte
brutal şi a hărţuit-o sexual. În aceste circumstanţe aceasta s-a încrezut într-un bărbat (mai
târziu aceasta a aflat că el era prietenul şefului său) care i-a oferit o slujbă ca lucrător în
industria sexului într-o bine-cunoscută staţiune italiană, lucrând cu clienţi faimoşi. Aceasta a
consimţit să lucreze pentru un salariu de 1000 EURO. Cu sprijinul unui prieten croat,
bărbatul care a recrutat-o i-a făcut rost de un paşaport fals şi a transportat-o în Italia de Nord.
Imediat ce aceasta a ajuns acolo, i-au fost luate toate documentele iar şeful grupării
infracţionale a forţat-o să muncească ca prostituată de stradă din Trevizo până la Mestre (11
km). În această zonă operează mafia sârbă, albaneză şi rusească care organizează piaţa
sexului.
Când tânăra femeie a refuzat să facă acest lucru, a fost bătută şi violată timp de 3 zile şi 3
nopţi la fel ca şi altele care s-au opus. În urma acestei experienţe traumatice aceasta a cedat
şi a ieşit în stradă, însă cu planul de a evada îmediat ce se va ivi ocazia. Aceasta câştiga 800
EURO pe noapte şi trebuia să predea banii grupării traficante. După 10 zile aceasta a reuşit
să scape cu ajutorul unui client italian. Ea a reuşit să ajungă la frontiera sârbă şi a denunţat

14
A se vedea OIM: Traficul de fiinte umane si exploatarea muncii fortate. Indrumar pentru legiuitori si institutiile de aplicare a legii,
Geneva 2005.

28
întregul caz poliţiei de frontieră. Majoritatea grupării a fost arestată iar cazul este
instrumentat la nivelul instanţei speciale de crimă organizată din Belgrad. Cu toate că
victima a primit asistenţă şi îngrijire profesională în adăpost şi spital, aceasta a încercat să se
sinucidă de două ori. În urma unor eforturi ulterioare de stabilizare întreprinse de
profesioniştii din adăpost, aceasta a depus cu succes mărturie şi a fost transferată într-o ţară
terţă pentru a-i garanta siguranţa. Incă nu a fost dat un verdict.

2.2 Transportarea si tranzitarea

Traficantii transporta victimele departe de locul lor de origine (fie intern, fie dincolo de
frontiere) pentru a le scoate din comunitatile lor, de langa familiile si prietenii lor, pentru a le
izola si a le tine mai usor sub control. Pe parcursul tranzitarii, victimele pot fi vandute de la
un traficant la altul, fara ca acestea sa stie acest lucru si transportate pe parcursul unor
calatorii lungi fara o directie precisa. Pe parcursul calatoriei, victimele fie nu sunt constiente
de ceea ce le asteapta la locul de destinatie sau deja au fost exploatate de traficant si tocmai
au fost mutate intr-un alt loc. Aceasta reprezinta una dintre provocarile ofiterilor insarcinati
cu aplicarea legii de a identifica fie victimele potentiale pentru a impiedica o posibila
infractiune fie de a descoperi o infractiune care se savarseste.
Cu privire la originea victimelor traficului, potrivit OIM 15, “in economiile de tranzitie din
Europa de est si sud-est, exploatarea economica fortata a fost observata printre muncitorii
migranti din Transcaucaz si Asia centrala”. Au fost inregistrate si alte rute de trafic. De
exemplu, exista un numar mare de muncitori chinezi care sunt traficati de retele criminale
sofisticate, carora li se iau documentele si care sunt fortati sa munceasca fara plata in
restaurante si in alte afaceri prin sistemul de ‘sclavie cauzata de o indatorare’ si alte forme de
constrangere. Statisticile arata ca copii din diferite tari din Europa de sud-est au fost
‘vanduti’ sau au fost adusi in alt mod dincolo de frontiere in alte tari si fortati sa fie cersetori
sau hoti. Barbatii sunt traficati din Federatia Rusa pentru munca in regim de sclavie in alte
tari prin firme de plasare de forta de munca care le ofera locuri de munca decente. 16 Rutele
de trafic nu sunt niciodata fixe, ci acestea se schimba si urmeaza cererea din tarile si
regiunile respective.
De exemplu, cele mai recente rapoarte indica faptul ca traficul intern este in crestere. Potrivit
PNUD “numarul femeilor straine este, din ce in ce mai mult depasit de cel al “femeilor
traficate intern” in adaposturile pentru victimele traficului in tarile din Balcanii de Vest
(Albania, Bosnia -Hertzegovina, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si Serbia-
Montenegro, inclusiv Kosovo). In special in Kosovo numarul victimelor traficate intern este
foarte mare”.17
BOX with EXAMPLE OF INTERNAL TRAFFICKING here – to be received from
Marija/ASTRA - Serbia.

2.3 Exploatarea
Formele de exploatare pe care Protocolul le asociaza cu traficul sunt definite intr-o serie de
alte tratate internationale. ‘Exploatarea prostitutiei altora’ se refera la cazurile in care un
proxenet sau un exploatator ia in totalitate sau partial banii pe care un client ii plateste unei
prostituate fortate sa presteze un act sexual. 18 Exploatarea sexuala se refera atat la
exploatarea sexuala comerciala (prostitutie si producerea de pornografie), cat si la alte
15
2005: 49
16
OSCE 2002
17
PNUD 2005: 63
18
‘Exploatarea prostitutiei altora este subiectul Conventiei ONU pentru eliminarea traficului de persoane si exploatarii prostitutiei
altora (1949).

29
Title

situatii, care nu sunt in mod explicit identificate de Protocol. ‘Sclavia sau practicile similare
sclaviei’ si ‘aservirea’ se refera la situatii similare in care persoanele sunt constranse sa
munceasca pentru altii, fara a fi neaparat ‘in proprietatea’ acestora, indeosebi in sistemul de
‘sclavie cauzata de o indatorare’, practica de a cere cuiva sa munceasca pentru a-si achita un
imprumut atunci cand valoarea muncii excede cu mult valoarea imprumutului. 19 ‘Prelevarea
de organe’ se refera la cazurile de transplanturi de organe care implica donatori in viata
carora li se platesc sume de bani (sau ale caror rude iau banii in numele lor) in schimbul
donarii unui organ, cum ar fi rinichiul, sau unor fluide organice catre un alt pacient.20
In timp ce sunt exploatate, victimele traficului sunt puse intr-o situatie de dependenta totala
fata de traficanti, pe care trebuie sa ii asculte. Teama de razbunare sau vulnerabilitatea fata
de lege reprezinta un element cheie in acest plan. In aceasta etapa, obiectivul traficantilor –
exploatarea victimelor pentru castiguri financiare – este pe deplin realizat.
Ar trebui subliniat faptul ca cele trei etape mentionate mai sus sunt, in realitate, adeseori
suprapuse sau concurente partial. Unele cazuri pot avea cateva etape de tranzit si destinatie,
intrucat victimele sunt frecvent re-traficate. In schimb, in alte cazuri poate sa nu fie nici o
tara de tranzit.

2.4 Forme, sectoare si mijloace de exploatare

Traficul de fiinte umane are loc sub diferite tipuri si forme. Cel mai bine-cunoscut este
traficul pentru exploatarea femeilor si copiilor pe pietele sexului. Investigatiile recente
despre cazuri de munca fortata in Europa scot la iveala faptul ca victimele sunt exploatate
intr-o gama larga de sectoare economice – legale sau ilegale, care cuprind: 21
1. Agricultura, horticultura si industria alimentara;
2. Sex comercial (in saloane de masaj, baruri, bordeluri, apartamente, servicii de escorta
etc.);
3. Servicii de curatenie;

4. Constructii;
5. Servicii casnice;
6. Industria de divertisment (de ex. parcuri de distractie);
7. Hoteluri;
8. Ingrijire la domiciliu;
9. Restaurante, hoteluri si servicii de catering;
10. Mici fabrici unde se presteaza munca bruta.
Aceste investigatii arata ca agricultura si constructiile sunt cele mai susceptibile pentru trafic
pentru munca fortata, dupa sectorul in care se comercializeaza sexul. Studiul OIM cu privire
la migrantii returnati in tarile Europei de sud-est a descoperit ca, din 300 de victime, 23% au
fost traficate in prostitutie sub constrangere, 21% in constructii si 13% in agricultura.22
Femeile si copiii reprezinta 98% din persoanele prinse in capcanele prostitutiei fortate, care
are un profil de recrutare puternic bazat pe sex. Marea crestere a acestui tip de practica de

19
Sistemul de “sclavie cauzata de o indatorare” si alte forme de ‘statut de aservire’ sunt definite si interzise de Conventia Aditionala
a ONU privind abolirea sclaviei, comertul cu sclavi si institutiile si practicile similare sclaviei (1956).
20
Adunarea Mondiala a Sanatatii a adoptat instructiuni in 1991 care interzic traficul de organe umane pentru castiguri comerciale. A
se vedea Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS): Transplantul de Organe Umane, Un raport cu privire la evolutiile sub auspiciile
OMS (1987-1991).
21
OIM, O alianta globala impotriva muncii fortate, pagina 46f.
22
op. cit., pagina 48.

30
exploatare la nivel mondial este legata de evolutiile de pe piata sexului din ultimii 15 ani,
cand pietele locale ale sexului s-au extins si au luat noi forme 23. O crestere mare a fost
inregistrata in tarile fostei URSS si in Balcani. Promovate initial de catre persoane si grupuri
mici, afacerile comerciale (ilegale) de natura sexuala au fost monopolizate rapid de verigi
specializate ale crimei organizate. Mai mult decat atat, modelele pietelor sexului sunt recent
in schimbare. In rapoarte s-a consemnat in mod repetat ca, datorita intensificarii raziilor in
bordeluri, traficul nu mai este la vedere, iar victimele se afla acum in apartamente private, cu
posibilitati reduse de a gasi ajutor.24 Acest lucru este indeosebi valabil pentru victimele
traficului in tarile in care prostitutia este legala. Acolo, bordeluri fara licenta care
exploateaza serviciile femeilor trebuie sa functioneze pe ascuns pentru a evita sa fie
descoperite. Potrivit unui raport al PNUD25, raziile din baruri sunt problematice si adeseori
nu conduc la rezultatele asteptate, intrucat victimele, din diferite motive26, de exemplu faptul
ca ele insele neaga ca sunt traficate, nu sunt identificate. Intrucat modelele pietei sunt in
schimbare, ofiterii de aplicare a legii trebuie sa-si adapteze si sa aplice noile metode pentru
identificarea victimelor si investigarea infractiunii.
In agricultura muncitorilor li se cere sa munceasca intens, acolo unde este nevoie adeseori
de forta de munca sezoniera. In constructii este un lucru destul de obisnuit ca, datorita
verigilor complexe de contractare si subcontractare, muncitorii sa nu fie protejati. Muncitorii
pe temen scurt sunt angajati de companii mici care actioneaza ca subcontractori ai unor
intreprinderi medii/mari si care nu respecta legislatia muncii si nici conditiile prevazute in
contractele pe care acestia le-au semnat cu muncitorii recrutati. Adeseori se fac deduceri
ilegale din salariile acestora.
In industria textila si de confectii, mici intreprinderi “etnice”, adeseori clandestine, eludeaza
reglementarile nationale si chiar daca muncitorii primesc un salariu foarte mic, acestia nu au
dreptul de a pleca. De obicei, acestia nu au nici o retea sociala si au o datorie de achitat
pentru organizarea transportului si a locului de munca. 27
Un alt sector aflat la mare risc pentru munca fortata este activitatea casnica. Multe femei
vad activitatea casnica ca fiind singura ocazie de a merge in afara si de a emigra si adeseori
acestea pleaca prin organizarea facuta prin agentii de recrutare care le pregatesc acestora
contracte. Odata ajunse, acestea descopera ca nu sunt libere sa-si schimbe angajatorul, ca
primesc un salariu foarte mic sau deloc si ca nu au asigurare medicala, concediu de
maternitate sau concediu. Datorita naturii neprotejate a muncii lor si a relatiei foarte
apropiate cu angajatorul – care adeseori locuieste in aceeasi casa – acestea sufera de o izolare
sociala. Indeosebi daca acestea nu vorbesc limba locului respectiv si daca nu sunt intr-o
pozitie administrativa legala, acestea sunt lesne inselate de angajatori, care le tin in conditii
abuzive. Activitatea casnica reprezinta un sector informal care este dificil de urmarit si
controlat. Controalele sunt rare si in multe tari acestea nu sunt prevazute in codurile muncii.
In special, munca fortata este determinata de natura relatiei dintre persoana implicata si
angajator. Aceasta presupune restrictii cu privire la libertatea de miscare, luarea
documentelor de identitate si amenintari, de exemplu amenintarea cu violenta sau
amenintarea cu denuntarea la autoritatile de imigrare a migrantilor ilegali care se plang de
standardele de viata si conditiile de munca. 28
Unul dintre cele mai raspandite mijloce de a controla victimele este sistemul de ‘sclavie
cauzata de o indatorare’. Definitia juridica a acestui tip de practica este dupa cum urmeaza:

23
Cu privire la cresterea “pietei globale a sexului”, a se vedea Monzini, 2002, paginile 12-19, unde cifrele si exemplele sunt date
pentru diferite zone ale lumii.
24
Raportorul special pentru drepturile omului, 2005, OIM 2004
25
PNUD 2005: 49 Reference full title
26
Pentru informatii suplimentare cu privire la dificultatile de identificare si cum sa actionezi pentru aceasta a se vedea capitolul 4:
Identificarea victimei
27
OIM 2005 28
ILO 2005: 9

31
Title

Situatia sau conditia care rezulta dintr-un angajament al unui debitor cu serviciile sale
personale sau ale unei persoane asupra careia acesta are autoritate ca garantie a unei
datorii, daca valoarea acestor servicii, evaluata in mod rezonabil, nu este aplicata
pentru stingerea datoriei sau daca durata sau natura acestor servicii nu este limitata,
respectiv definita.29
In practica, sistemul de ’sclavie cauzata de o indatorare’ apare atunci cand o persoana devine
o garantie pentru o datorie sau imprumut. 30 In cazurile de trafic, traficantii tin victimele in
aceasta situatie de sclavie cauzata de o datorie prin faptul ca li se cere sa plateasca sume
exagerate pentru transportul acestora pana la locul de destinatie. Mai mult decat atat, la
acestea se adauga rate exorbitante ale dobanzii si costuri exagerate de hrana, cazare si haine
trebuie platite. Acesta este unul din principalele mecanisme de abuz de control folosite de
traficanti asupra victimelor lor. De cele mai multe ori, victimele traficate nu-si dau seama ca
aceasta metoda este abuziva si ilegala, intrucat acestea cred ca face parte dintr-o tranzactie
consimtita, bazata pe preturi corecte sau aproape corecte.
Contractele care consemneaza acest sistem de indatorare sunt ilegale, intrucat luarea unei
fiinte umane ca garantie pentru o datorie este rezultatul inselaciunii fata de drepturile
muncitorului. “Aceasta intra in categoria infractiunii de obtinere de avantaje banesti sau
servicii prin inselaciune, care este ilicita in aproape toate tarile”. 31
La nivel international exista un acord potrivit caruia munca fortata nu este legata de tipul de
activitate/munca pe care persoana o intreprinde. Munca fortata este gasita in sectoarele legale
si ilegale ale economiei, in exploatarea sexuala de tip comercial, precum si in organizarea
activitatilor ilegale. In consecinta, un muncitor in agricultura sau pe un santier de constructie,
o prostituata (care munceste legal sau ilegal, in functie de legile tarii), un cersetor din strada
poate sau nu poate sa fie intr-o situatie de munca fortata. Nu tipul de munca pe care il
presteaza, ci conditiile in care acestia muncesc fac diferenta.

2.4.1 Traficul de copii

In anii trecuti, traficul de copii a inceput sa fie recunoscut ca fiind o problema grava. Un
numar tot mai mare de copii sunt traficati in diferite scopuri. A crescut numarul de denunturi
cu privire la copiii traficati in scopul exploatarii sexuale si pentru productia de pornografie
infantila. Minorii nu sunt doar fortati sa munceasca in industria sexului, insa acestia sunt, de
asemenea, traficati pentru munca fortata casnica, cersetorie, activitati infractionale de
vanzare de droguri, participare in conflicte armate sau pentru a incheia contracte de
casatorie.32 Munca prestata de copii este definita ca fiind orice institutie sau practica prin
care un copil sau o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani este incredintat(a) fie de unul
sau ambii parinti naturali, fie de tutorele sau catre o alta persoana, fie contra unui beneficiu
sau nu, in scopul exploatarii copilului sau a tanarului sau a muncii sale.33
Minorii si copiii care sfarsesc in miinile traficantilor sunt in mod special vulnerabili si abia
daca inteleg care le este conditia, sau nu o inteleg deloc si nici nu au acces usor la serviciile
de sprijin.
Cu toate acestea, instrumentele juridice pentru protectia copiilor traficati lipsesc inca in
multe tari, asa cum s-a aratat in mod repetat in Ljubljana la consultarea regionala STOP si la
analiza Yokohama (iulie 2005). Liniile directoare UNICEF au fost pregatite in 2003, insa
statele nu sunt obligate sa le aplice. Printre alte recomandari, liniile directoare arata ca
asistenta acordata copilului-victima a traficului nu ar trebui, in nici o circumstanta, sa fie

Conventia Aditionala ONU cu privire la abolirea sclaviei, a comertului cu sclati si institutii si practici similare sclaviei (1956), art. 1a.
OIM, 2005 OIM 2005: 134 Salvati Copiii 2004 Asociatia Educatia Drepturilor Omului, 2000

32
conditionata de dorinta copilului de a depune marturie. 34 Instrumentarea traficului de copii
necesita un inalt nivel de competente specifice, intrucat copiii sunt extrem de vulnerabili.
Potrivit principiilor Conventiei privind Drepturile Copiilor, acestia trebuie sa fie asistati de
personal specializat si trebuie sa primeasca deplina asistenta medicala, sociala si juridica.
Cazurile de trafic trebuie sa fie astfel instrumentate incat sa se evite incriminarea minorilor,
avand in vedere ca, chiar daca ar fi implicati in fapte minore, acestia sunt de fapt victime ale
infractiunii si ale indivizilor/organizatiilor care ii exploateaza.

Un ONG roman a raportat cum retelele de trafic abuzeaza sistemele juridice

existente in tarile de destinatie pentru exploatarea copiilor: “In regiunea din
apropierea Parisului peste 300 de cazuri de minori neinsotiti au fost inregistrate doar
in primele luni ale anului 2005, dintre care 40% sunt romani. Am avut ocazia sa
lucrez cu ONG-uri franceze specializate, sa-i intalnesc si sa-i vad pe copii in mediul
lor, unde locuiesc si sunt tinuti si unde acestia trebuie sa “presteze”. Sub pretextul
protectiei, grupuri criminale ii exploateaza in diferite domenii precum: prostitutie
(masculina), pornografie infantila, furturi din magazine, furturi din aparatele de taxat
din parcari, cersetorie, furturi la comanda din muzee etc.
Legislatia franceza ofera tuturor copiilor, indiferent de nationalitatea lor posibilitatea
de a primi statut legal si permis de sedere. Pe langa acestea mai sunt si programele
de ingrijire sociala pentru minori. Atat exploatatorii, cat si copiii, cunosc foarte bine
legislatia franceza, in acest fel copiii obisnuiesc sa comita infractiuni pentru care
sunt exonerati de raspundere, intrucat nu au o anumita varsta. Fiind tinuti in
captivitate, incriminarea este dificila, deoarece copiii nu au de obicei carti de
identitate (acestea sunt bine tinute de catre retelele criminale). Descoperirea
identitatii acestora este o procedura complexa pentru autoritati in ambele tari, care
necesita timp si bani. Insotind astfel de copii, am gasit ca marea majoritate si-a creat
un scut care nu lasa nici un fel de nisa pentru ca cineva sa vada marea suferinta pe
care acestia o indura. Adeseori acestia sufera de traume si au ganduri sinucigase. Cu
toate acestea, ei isi declina identitatile si nu sunt de acord cu repatrierea, intrucat ei
considera situatia lor de acasa ca fiind chiar mai rea. In cazul in care acestia ar trebui
sa paraseasca Franta, fiecare dintre ei are deja un plan de rezerva in care el/ea ar
putea emigra.” 35

Numarul declaratiilor recente referitoare la traficul cu minori neinsotiti (MNI) a crescut.

Potrivit copiilor, parintii acestora adeseori au consimtit asupra migratiei acestora intrucat ei
urmau sa primeasca de la traficanti sau contrabandisti bani sau bunuri materiale folosite ca
surse de subzistenta pentru intreaga familie. Copiii care sosesc in tara de destinatie spun ca
adeseori situatia lor este mai buna in comparatie cu cea din tara de origine, in care acestia au
fost exploatati sau maltratati si ca nu vor sa se intoarca in ciuda ofertei alternative. Ei spera
ca intr-o zi se vor intoarce in comunitatea pe care au parasit-o fiind “cineva”.

2.4.2 Traficul de organe

Traficul in vederea prelevarii de organe este in crestere datorita insuficientei de organe

transplantabile. Traficul de organe inseamna in principal traficul de rinichi, intrucat pentru
transplantul celorlalte organe este nevoie ca donatorul sa fie omorat. Desi in media exista
povesti senzationale, pana acum nu exista nici o proba pentru aceasta din urma forma de
exploatare extrema. Cu toate acestea s-a inregistrat un sablon semnificativ al barbatilor si
femeilor care au fost inselate sau constranse sa-si vanda organele. Nu exista statistici cu
privire la dimensiunea per se a traficului de rinichi. Expertii declara ca in fiecare an au loc

UNICEF, 2003
Lenuta Angalita, Director Executiv, Fundatia Conexiuni, Romania

33
Title

cel putin cateva mii de transplanturi ilegale de la donatori in viata care nu au nici un grad de
rudenie cu primitorul. Nu toate acestea sunt persoane traficate. 36 Majoritatea consimt sa-si
vanda un rinichi si acestea sunt transportate la o clinica, adeseori in strainatate si apoi se
intorc din nou. De obicei acestea nu sunt constiente de grelele consecinte ale operatiei
chirurgicale si nu se gandesc ca in viitor acestea vor suporta costuri semnificative legate de
nevoia crescuta de ingrijire medicala si nici nu sunt informate cu privire la astfel de
consecinte atunci cand acestea accepta sa-si vandal organele. Consimtamantul este de obicei
obtinut prin diferite grade de inselaciune, inclusiv cu privire la suma platita pentru rinichi. In
unele cazuri inregistrate, donatorii sunt ademeniti si nu primesc nici un fel de plata. Mai mult
decat atat, victimele sunt adesea impiedicate sa formuleze o plangere penala intrucat au
semnat fara intentie declaratii false prin care au afirmat ca isi scot rinichiul cu
consimtamantul lor.
Pentru a combate comertul cu organe aflat in crestere, in 2003, Parlamentul European a
adoptat o rezolutie legislativa privind prevenirea traficului cu organe si tesuturi umane, prin
care comertul cu organe umane a fost declarat ilegal in Europa. Propunerea a introdus un
element de extra-teritorialitate astfel incat persoanele care cauta sa cumpere organe de la
cetateni ai statelor terte – de asemenea din afara UE – comit o infractiune prevazuta de
legislatia UE.
BOX with CASE STUDY from Moldova to be added (to be received in details) - A man
sells his kidney for 300 euros. He decides to denounce it to the police when he starts to
have heavy health problems and he has not enough money to pay the medical cares.

2.5 Provocare: diferenta dintre trafic si contrabanda

Adeseori este dificil sa faci diferenta intre contrabanda si trafic de fiinte umane. Protocoalele
ONU fac distinctie intre persoanele traficate si migrantii supusi contrabandei 37. Contrabanda
cu migranti este definita astfel:
“facilitarea, in vederea obtinerii, directe sau indirecte, a unui beneficiu financiar sau
material, a intrarii ilegale a unei persoane intr-un stat parte fata de care persoana nu este
cetatean sau rezident permanent”
iar intrarea ilegala este definita astfel:
"trecerea frontierelor fara indeplinirea cerintelor necesare pentru intrarea legala in statul
primitor "
Contrabanda cu persoane constituie o trecere ilegala a frontierei si este, in consecinta, o
violare a integritatii statului. Contrabanda este o infractiune impotriva statului. In opozitie cu
aceasta, traficul de fiinte umane este o violare a drepturilor persoanei iar victimele
infractiunii sunt chiar persoanele traficate.
Desi exista multe componente similare in ceea ce priveste cele doua tipuri de infractiuni,
exista unele diferente importante:
Initiativa: contrabandistii nu au de obicei nevoie de un proces de recrutare. Persoanele care
doresc sa migreze ilegal iau initiativa de a-i contacta. Dimpotriva, traficantii folosesc o gama
larga de strategii de recrutare variind de la retele de contacte personale la campanii bazate pe
publicitate mass-media pentru oportunitati de munca in strainatate etc.

36
Pearson, 2004
37
“Protocolul privind prevenirea, eliminarea si sanctionarea traficului de persoane, in special a femeilor si copiilor ” si “Protocolul
impotriva contrabandei cu migranti pe calea terestra, maritima si aeriana”. art. 3a. Pentru textul Conventiei a se vedea:
www.uncjin.org/Documents/Conventions.

34
Consimtamantul: contrabanda cu migranti, desi este adeseori realizata in conditii
periculoase sau degradante, implica persoane care au consimtit la contrabanda si la
respectarea consimtamantului initial. De cealalta parte, victimele traficate fie niciodata nu au
consimtit sau, daca la inceput au consimtit, acordul loc a fost obtinut in mod irelevant prin
actiuni de constrangere, inselaciune sau actiuni abuzive ale traficantilor (adica acestia au
consimtit la ceva diferit fata de ceea ce ceea ce se vad obligate sa faca).
Exploatarea: Contrabanda se finalizeaza cu sosirea migrantilor la destinatie, in timp ce
traficul implica o exploatare continua a victimelor in asa fel incat sa genereze profituri ilicite
pentru traficanti.
Transnationalitatea: Contrabanda este intotdeauna transfrontaliera, in timp ce traficul poate
sa nu fie. Traficul poate sa aiba loc intr-o tara diferita sau in aceeasi tara de origine a
victimei.

Tipul infractiunii Infractiune impotriva statului Infractiune impotriva persoanei

Incalcarea legilor privind
imigrarea /ordinea publica;
infractiunea de contrabanda prin
ea insasi nu include infractiuni
care ar putea fi comise impotriva
migrantilor supusi contrabandei
Incalcarea drepturilor omului;
victima constrangerii si exploatarii
care a general obligatii pentru stat
sa trateze persoana ca pe o victima
a unei infractiuni si a unei
incalcari a drepturilor omului

De ce luptam Pentru a proteja suveranitatea Pentru a proteja drepturile

impotriva ei? statului persoanelor
Relatia Comerciala Relatia de exploatare
contrabandist/ Relatia dintre contrabandist si dintre traficant si victima continua
migrant supus migrant se termina dupa pentru a maximiza castigurile de
contrabandei si realizarea trecerii ilegale a natura economica si/sau alte
traficant/victima frontierei si dupa de a fost platit beneficii obtinute din exploatare
comisionul

Motivatie Miscarea organizata a Recrutare/transport organizat si

persoanelor profit exploatare (continua)a victimei
pentru profit
Trecerea ilegala a Trecerea ilegala a frontierei este Nu se cere nici trecerea ilegala a
frontierei un element definitoriu frontierei, nici trecerea frontierei
Consimtamant Consimtamantul migrantului Fie ca nu a existat consimtamant,
pentru trecerea ilegala a fie consimtamantul initial este
frontierei nerelevant datorita folosirii fortei
sau constrangerii, in orice faza a
procesului

2.6 Efectele traficului asupra societatii

Traficul este o infractiune care afecteaza nu doar victimele sale si familiile acestora, ci si
societatea in ansamblu. Odata organizat, traficul de fiinte umane si-a marcat teritoriul intr-un

35
Title

stat sau o regiune, va cunoaste o crestere rapida si va prezenta riscuri serioase cu privire la
stabilitatea tarilor afectate. Principalele efecte sunt:
•
Violenta crescuta la nivelul grupurilor criminale organizate care au un interes
financiar pe pietele sexului si ale muncii existente: Deoarece victimele traficate
sunt scoase sau introduse pe pietele ilegale ale sexului si muncii, acest lucru contine
latenta unor violente ‘razboaie ale teritoriilor’, intrucat traficantii se confrunta cu
elemente infractionale locale pentru a avea controlul asupra acestor forme profitabile
de exploatare umana. Acesta este indeosebi cazul traficului pentru exploatarea
sexuala, intrucat mizele financiare implicate sunt foarte mari. Pietele sexului pe care
se gasesc victimele traficului sunt partial controlate de infractori locali care
actioneaza in cooperare cu grupuri importante de traficanti care pot furniza femei.
•
Cresterea si diversificarea crimei organizate: Traficul organizat nu are loc intr-o
izolare ermetica. Odata infiintate, retelele de trafic se diversifica rapid si dezvolta
relatii reciproc avantajoase cu organizatiile criminale organizate existente care
opereaza in alte sfere, cum ar fi terorismul, traficul de droguri si arme.
•
Destabilizarea economica prin intensificarea spalarii banilor: Profitabilitatea
traficului va duce rapid la forme sofisticate de spalare de bani interna si externa care
poate submina conditiile de pe piata financiara si comerciala si poate genera
destabilizarea economica. Estimarile curente plaseaza profitabilitatea globala a
traficului de fiinte umane la aproape un triliard de dolari, mai mult decat intregul
PIB al unor state mai mici.
•
Destabilizarea demografica: Traficul de fiinte umane pe o scara semnificativa
poate destabiliza populatiile la nivel micro si macro, fie sub aspectul numarului
victimelor care sunt traficate in afara tarii de origine, fie sub aspectul numarului unor
anume grupuri etnice sau nationale care sunt traficate intr-o zona sau piata anume in
tara de destinatie.
•
Cresterea coruptiei in sectorul public: Infractiunea de trafic si coruptia parca au
fost facute una pentru cealalta. Natura multi-fatetata a infractiunii creaza numeroase
oportunitati de coruptie a oficialilor din diferite institutii, iar fluxul zilnic de numerar
asigura mijloacele de a submina intregul efort de combatere a traficului intreprins de
organele de aplicare a legii. Intr-adevar, infractiunea de trafic si relatia sa cu
practicile de coruptie pot fi considerate ca ameninta capacitatea sistemului de justitie
penala si increderea societatii civile in aceasta.
•
Coruptia politica si traficul de influenta: Intr-o maniera similara, bunastarea
generata de traficanti din activitatile lor infractionale le poate permite acestora
cumpararea influentei politice si coruperea sistemului politic in avantajul lor
personal. O alta trasatura poate fi abilitatea acestora de a corupe procesul politic prin
intermediul santajarea politicienilor care utilizeaza serviciile prostituatelor traficate
care sunt victimelor.
•
Destabilizarea investitiei economice in interior: Aceasta amenintare poate avea
loc ca un produs cumulat al uneia sau mai multor alte riscuri strategice. De exemplu,
atunci cand prezenta traficului criminal organizat a condus la spalare de bani si la
coruptie endemica in sectorul public pana intr-acolo incat submineaza increderea in
sistemul economic elementar, acest lucru poate avea un impact negativ asupra
strategiilor privind investitiile interne ale marilor conglomerate globale.38

(CIDPM 2003)

36
 Title

3. Abordarea de tip multi-institutional a

traficului
Obiective de invatare:
La finalul acestei sectiuni, participantul la sesiunea de pregatire va:
«- descrie sistemul de referire si protectie a victimelor
«- descrie diferite modele de cooperare formala
«- explica cum functioneaza activitatile de referire in tara (daca acesta este formalizat)
«- enumera organizatiile relevante din tara sa, care trebuie sa fie considerate ca partnere
si/sau sprijin_____________________________________________________________
A aplica o abordare de tip multi-institutional inseamna implicarea diferitelor institutii in
combaterea traficului intr-un mod unitar si coordonat, in conformitate cu procedurile
standard agreate, fie in prevenirea infractiunii, protejarea victimelor sau investigarea cazului
si punerea sub acuzare a traficantilor.
O abordare de tip multi-institutional este recunoscuta ca fiind o " practica pozitiva“ care
permite oferirea victimelor a sprijinului minim necesar pentru recuperare si stabilizare si, in
acelasi timp, cresterea sanselor de succes in investigarea infractiunii.
Este un adevar fundamental faptul ca pentru a fi eficient, efortul de lupta impotriva traficului
trebuie sa fie multi-institutional si multi-disciplinar si ca o parte esentiala a reactiei rezida in
stransa cooperare dintre institutiile de aplicare a legii si organizatiile inter- si non-
guvernamentale. Toate aceste institutii si organizatii impartasesc dorinta de a combate si
reduce infractiunea si toate acestea strang in mod regulat informatii vitale care ar putea fi de
mare folos pentru cealalta institutie/organizatie. Cooperarea a parcurs o schimbare imensa in
ultimii ani si multe institutii de aplicare a legii se bucura acum de cea mai stransa cooperare
si schimburi cu institutiile relevante inter- si non-guvernamentale. Cu toate acestea, in alte
situatii, relatiile nu sunt chiar atat de bine dezvoltate sau acestea aproape ca nu exista.
Rolul fortelor de politie in instrumentarea cazurilor de trafic este complex: acesta presupune
nu doar investigarea si obtinerea de probe, ci si asigurarea securitatii protectiei victimelor
implicate pe parcursul intregului proces dupa identificarea lor. Acest lucru inseamna pe
timpul perioadei de reflectie si stabilizare (daca aceasta exista), pe timpul fazei de judecata
si/sau inainte sau dupa repatriere. Diferitele masuri de protectie si asistenta ar trebui sa se
bazeze pe nevoile individuale ale victimei, insa in conformitate cu standardele de calitate
agreate. Un astfel de sistem de management al cazurilor individuale in interiorul tarii si
dincolo de frontiere este scump si nu este usor de gestionat, intrucat el necesita interventii
specifice de catre diferiti specialisti, servicii si institutii profesioniste. De obicei, institutiile
de aplicare a legii nu au timpul, resursele si mandatul de a aborda toate fazele cazurilor de
trafic si ale nevoilor persoanelor traficate de care se are grija. Acesta este unul dintre
motivele pentru care o abordare multi-institutionala este pur si simplu necesara in
instrumentarea cazurilor de trafic. Resursele pentru asistarea persoanelor traficate sunt
distribuite intre alte organizatii, atat guvernamentale, cat si non-guvernamentale.
In activitatile antitrafic, cooperarea dintre politie si alte institutii nu trebuie sa fie limitata la
cazuri izolate, ci mai degraba ar trebui sa aiba loc in mod regulat, de preferinta in baza
procedurilor standard de functionare. Cu toate acestea, in timp ce in unele cazuri cooperarea
dintre diferitele autoritati ale statului poate fi definita prin astfel de proceduri standard
(adica: reglementarea relatiilor dintre brigazile politiei locale cu alte departamente de politie,

37
Title

politia de frontiera, inspectori ai muncii, servicii de imigrare, birouri ale Ministerului

Afacerilor Externe, contactele cu reprezentanti ai ambasadelor din tara de origine a victimei
etc.), cooperarea cu ONG-urile, care joaca un rol foarte important in ceea ce priveste
sprijinul acordat victimei, nu este niciodata definita a priori, insa se poate ajunge la aceasta
de exemplu printr-un memorandum de intelegere sau printr-un proces de acreditare oficiala a
unui ONG.
In mod ideal, o astfel de abordare coordonata este parte a unui raspuns exhaustiv la nivel
national impotriva traficului, discutat si agreat intre toti factorii implicati si descrisi in asa-
numitul plan de actiune national.39
Abordarea de tip multi-institutional ar trebui sa fie aplicata in toate activitatle anti-trafic:
prevenirea, protectia, precum si investigarea si inculparea. Ofiterii insarcinati cu aplicarea
legii joaca un rol vital in toate aceste domenii.
Diagrama de mai jos arata cativa din posibilii actori-cheie care pot fi implicati intr-un sistem
multi-institutional de asistenta si protectie a persoanelor traficate si punerea sub acuzare a
traficantilor (diferite tari pot avea diferite structuri competente pentru servicii in domeniu).
Biroul pentru copii, Ministere
agentia nationala (Sanatatii/Educatiei/
pentru tineret Interne/Externe/Justit
ie

Sindicate
Furnizori de
servicii sociale
Administratii
financiare

Organizatii
internationale Agentii de ocupare a
fortei de munca,
Inspectorate de
Agentii de munca
recrutare
Militari insarcinati cu
Autoritati mentinerea pacii
municipale locale
Servicii de imigrare
Transportatori, de
ex. linii aeriene,
autocare,
feriboturi
 INTERPOL/EUROPOL/SECI /
OFITER DE LEGATURA

Fiecare tara ar trebui sa analizeze care institutii ar putea fi implicate in

activitatile antitrafic.

39
Pentru informatii suplimentare cu privire la modul de dezvoltare si implementare a unui plan national de actiune a se vedea Liniile
Directoare CIDPM 2005 (full title)

38
Esential pentru toate activitatile antitrafic este monitorizarea activa fie prin activitati de
prevenire, ca parte a unei investigatii pro-active sau pentru a proteja victimele. Monitorizarea
prin ofiterii de aplicare a legii poate ajuta la identificarea agentiilor de recrutare care ofera
locuri de munca iluzorii si se angajeaza in practici frauduloase si abuz, precum si locuri de
munca in care se desfasoara exploatarea. Verificarile la frontiera, la locurile unde se
desfasoara activitati de prostitutie si monitorizarea copiilor strazii poate duce la identificarea
cazurilor de trafic. Totodata, inspectiile de munca prin care se verifica conditiile de munca,
de siguranta si sanatate sunt de o importanta capitala pentru cresterea riscurilor pentru
traficanti si descurajeaza practicile de exploatare.
Inca o data, monitorizarea si schimbul de informatii ar trebui sa aiba loc pe diferite niveluri
si intre unitati administrative diferite, de exemplu de catre ofiterii din linia intai, politia de
frontiera, inspectori de munca etc.
Bune practici existente in diferite tari:
- Infiintarea unor birouri multi-institutionale la nivel local pentru a genera schimbul de
informatii si a creste rata succesului.
- Infiintarea unor brigazi ad-hoc multi-institutionale pentru anumite activitati/investigatii, de
exemplu pentru a verifica marile santierele de constructii.
- Numirea unei institutii centrale cu rol de conducere care poate apela toate celelalte unitati
administrative de sprijin.

Echipele nationale:
Descrieti care sunt posibilitatile pe care diferitele unitati de aplicare a legii le au pentru a
monitoriza agentiile de recrutare.
Descrieti mandatele diferitelor unitati administrative din tara voastra. Cum ar putea arata
cooperarea? Care alte institutii, organizatii etc. ar putea fi implicate in diferite activitati?

3.1 Prevenirea
Pentru a preveni ca fiintele umane sa fie traficate, activitatile ar putea fi desfasurate pe
diferite linii, cum ar fi monitorizarea, constientizarea si educarea/pregatirea profesionala.
Una dintre cele mai bine-cunoscute activitati de prevenire consta in campanile de
constientizare care ofera (potentialilor) migranti informatii privind riscurile de trafic. Acest
lucru este facut prin diferite mijloace cum ar fi campanii mass-media, distribuirea de
fluturasi, de exemplu la birourile consulare, in scoli, orfelinate, linii telefonice de tip
‘hotline’, la punctele de trecere a frontierei etc. Ofiterii insarcinati cu aplicarea legii ar putea
avea un rol consultativ in proiectarea unei astfel de campanii folosindu-si expertiza.
Culegerea de informatii cu privire la principalele tendinte ale traficului este un alt instrument
important pentru prevenire. In special schimbul de informatii prin intermediul meselor
rotunde inter-institutionale nationale si locale pot contribui la identificarea unor noi
mecanisme.
Totodata, ofiterii de politie ar putea participa la diferite campanii educative in comunitati,
scoli, universitati etc. Impreuna cu ONG-urile acestea ar putea participa la cursuri dand
exemple practice de trafic.

3.2 Investigarea si inculparea

39
Title

La inceputul fiecarei investigatii, fie ea pro-activa sau reactiva, partile componente ale
cazului ar trebui sa fie analizate pentru a identifica ce alte institutii ar putea fi implicate.
Este important sa nu uitam ca infractiunea de trafic este adesea transfrontaliera. In
consecinta, institutii competente pot fi infiintate in fiecare dintre tarile de origine, tranzit si
destinatie.
La nivel national, in functie de particularitatile fiecarui caz, coordonarea trebuie sa fie
definita in concordanta cu procedurile standard cu – de exemplu - ofiterii din linia intai,
investigatori speciali, inspectorate de munca, servicii de imigrare, politie de frontiera,
functionari vamali, ONG-uri etc.
La nivel international, cooperarea poate fi necesara cu Ministerele Afacerilor Externe, cu
institutiile de aplicare a legii din strainatate, cu agentiile de politie internationale (Interpol,
Europol si in special pentru Europa de sud-est, Centrul SECI), organizatii internationale cum
ar fi OIM si retele internationale cu ONG-uri. Toti factorii implicati participa cu roluri
diferite, potrivit mandatelor lor si structurii lor organizatorice specifice.
In Europa de sud-est, centrul regional SECI cu sediul in Bucuresti (Initiativa de Cooperare
Sud-Est Europeana),40 are mandatul de a contribui la lupta impotriva infractionalitatii prin
sprijinirea institutiilor de aplicare a legii din cele 12 state membre ale SECI 41. Ca element de
unicitate este faptul ca SECI poate coordona atat politia, cat si administratia vamala din tarile
participante.
Principalul obiectiv al Centrului SECI este de a imbunatati cooperarea regionala in
combaterea infractionalitatii transfrontaliere. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesara
intarirea eforturilor de coordonare dintre institutiile de aplicare a legii din cadrul statelor
participante. Acest lucru se realizeaza prin ofiteri de legatura detasati care lucreaza in Centru
si care sunt insarcinati cu schimbul zilnic de informatii si coordonarea grupurilor de actiune
specializate care conduc investigatiile comune. In cadrul statelor membre, comunicarea cu
Centrul SECI este asigurata prin puncte nationale focale. Mai mult decat atat, luand in
considerare aspectele globale ale criminalitatii transfrontaliere, cooperarea cu tarile din afara
regiunii si reprezentantii Organizatiilor Internationale este cruciala. Organizatia Mondiala
Vamala (OMV) si Interpol sunt consultanti permanenti pentru Centrul SECI. Diferite state 42
si Organizatii Internationale 43 sunt observatori permanenti.
Centrul SECI asigura urmatoarele servicii statelor sale membre:
1. Infiinteaza un mecanism bazat pe intarirea cooperarii in aplicarea legii la nivel
national care sa fie folosit de catre Parti in vederea sprijinirii reciproce in prevenirea,
constatarea, investigarea, punerea sub acuzare si combaterea criminalitatii
transfrontaliere.
2. Sprijina activitatile in teren ale ofiterilor de aplicare a legii, Centrul SECI fiind un
“furnizor de servicii” pentru activitatile lor zilnice.
3. Ofera asistenta Partilor in vederea armonizarii legislatiei lor de aplicare a legii, cu
respectarea cerintelor UE.
4. Sprijina eforturile nationale pentru a imbunatati cooperarea interna dintre institutiile
de aplicare a legii.
5. Sprijina Grupurile de Actiune specializate in combaterea:
o traficului ilegal de fiinte umane
40
Toate informatiile referitoare la Centrul SECI provin de pe pagina de web a acestuia www.secicenter.org
41
Statele Membre SECI sunt Albania, Bosnia si Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Grecia, Ungaria, Macedonia, Moldova, Romania,
Serbia si Montenegru, Slovenia, Turcia
42
Austria, Azerbaijan, Belgia, Canada, Franta, Georgia, Germania, Italia, Japonia, Olanda, Portugalia, Spania, Ucraina, Regatul Unit
al Marii Britanii, Statele Unite ale Americii
43
Institutul European pentru Cooperarea Institutiilor de Aplicare a Legii (EULEC), Centrul International pentru Dezvoltarea Politicii de
Migratie (ICMPD), Organizatia Internationala pentru Migratie (IOM), Misiunea Natiunilor Unite in Kosovo (UNMiK)

40
 o traficului ilegal de droguri
o fraudelor comerciale
o masinilor furate
o criminalitatii financiare
o evaluarilor vamale
Pentru a coopera cu SECI si alte tari din regiune, SECI trebuie sa primeasca o solicitare de
asistenta dintr-o tara (tara solicitanta) care are nevoie sa coopereze cu o alta tara (tara
solicitata). Pentru a valida solicitarea si pentru a demara activitatea, ofiterul de legatura SECI
are nevoie de urmatoarele informatii:
•
O descriere detaliata a cazului si solicitarea specifica cu privire la acesta
•
Definitii juridice compatibile din tarile implicate
•
Desemnarea “ofiterilor de caz” si atributiile acestora
•
Stabilirea daca acel caz este urgent sau nu. Daca viata cuiva este in pericol,
procedura poate fi deschisa si prin telefon.
Cu privire la cooperarea cu alte institutii din domeniul urmaririi penale, a se vedea
capitolul 5, 7, 8: Culegerea informatiilor, Cooperarea internationala si Victima ca martor
3.3 Protectia
In conformitate principiile stipulate de catre toate conventile internationale, fiecare persoana
care a trecut prin experiente violente, traumatice are un drept fundamental de a fi asistata
medical, psihologic si juridic. Acest drept nu trebuie sa fie conditionat de nici un alt
considerent, cum ar fi decizia victimei de a coopera cu autoritatile de aplicare a legii sau nu.
Ofiterii insarcinati cu aplicarea legii au datoria de a proteja victimele unei infractiuni si
familia acestora/cei dragi lor de alte suferinte sau pericole. Acest lucru inseamna ca dupa
identificare, victimele trebuie indepartate de traficanti/angajatori exploatatori si aduse intr-un
loc sigur, fiind asistate de furnizorii de servicii. Indiferent daca victimele stau in tara de
destinatie sau se intorc in tara de origine, organele de aplicare a legii trebuie sa coopereze cu
organizatiile care au mandatul si resursele de a asigura un adapost, sprijin administrativ,
asistenta juridica si psiho-sociala in scopul de a facilita integrarea victimei in societate sau
reintegrarii.
Dupa identificarea persoanelor traficate ar trebui sa se acorde o perioada de reflectie in
timpul careia acestea primesc un permis de resedinta temporara, permitandu-le sa se
stabilizeze si sa decida cu privire la cooperarea cu organele de aplicare a legii, chiar daca
acestea nu au un statut legal potrivit legislatiei administrative. Victimele sunt de obicei
introduse in adapost si li se furnizeaza asistenta juridica si sociala, precum si ingrijire
medicala. Consilierea si informarea lor cu privire la drepturile pe care le au ar trebui sa fie
asigurate victimelor atat de catre ofiterii de politie, cat si de ONG-uri si alte servicii sociale
intr-o limba pe care acestia o inteleg. Luand in considerare acesti factori, Conventia
Consiliului Europei, adoptat in mai 2005, a introdus o perioada de reflectie de cel putin 30 de
zile pentru persoanele traficate. 44 La finalul acestui termen, daca victima se hotaraste sa
depuna marturie si sa denunte fapta si daca incepe o investigate sau un proces de judecata,
acesteia i se acorda, in general, un permis de resedinta temporara. In tarile in care astfel de
legi speciale nu sunt in prezent in vigoare, statutul lor administrativ poate, in cele din urma,
sa fie legalizat prin permise speciale acordate in baza unor considerente de tip umanitar.

44
In tarile EU perioada de reflectie difera in mod considerabil. In Italia, de exemplu, aceasta este de pana la sase luni. Victimele
primesc un permis de sedere si munca indifferent davca acestea depun sau nu marturie, atata timp cat acestea participa la un
program special de sprijin.

41
Title

Dupa perioada de reflectie sunt posibile mai multe scenarii:

- Victima se hotaraste sa coopereze cu politia si depune marturie ca victima. (Pentru
informatii suplimentare cu privire la victima ca martor si programele necesare de
protectie a se vedea capitolul 8)
- Victima sta in tara de destinatie si primeste un permis de resedinta si de munca.
- Este un caz de trafic intern si victimei i se propune sa ia parte la un program de
(re)integrare.
- Victima se intoarce in tara de origine.
- Victima va fi gazduita de un stat tert datorita unor riscuri inalte care fac imposibila
sederea acesteia in tara de destinatie sau in tara sa.
Intoarcerea acasa poate avea loc, de asemenea, dupa ce victima a depus ca martor. Cu toate
acestea, inainte de intoarcerea acasa, organele de aplicare a legi ar trebui sa faca o analiza de
risc in ceea ce priveste situatia victimei, precum si a celor dragi acesteia. Intr-un caz
transfrontalier de trafic, este necesara cooperarea cu autoritatile din tara de origine.
Intoarcerea poate fi organizata de diferite institutii/organizatii: de la Minister de Interne la
Minister de Interne in cooperare cu Ministerele Afacerilor Externe, de la ONG la ONG, de la
politie si ONG la ONG. Adeseori OIM este implicat in procesul de returnare, intrucat aceasta
are acorduri cu Ministerele de Interne. In mod ideal, intoarcerea ar trebui sa aiba loc doar in
mod voluntar. Expulzarea victimelor prezinta riscurile retraficarii. Potrivit OIM, intrucat
victimele nu au oportunitati in tara lor din care au plecat, retelele de traficanti le contacteaza
si santazeaza imediat ce se intorc in tara si re-incep relatia de exploatare cu o noua calatorie
si cu un sistem mai puternic de sclavie bazata pe o datorie. 45 Pentru a evita o astfel de
situatie, victimele care se intorc nu ar trebui sa fie tratate ca migranti ilegali, ci ca victime
care au dreptul la protectie si asistenta asa cum este prevazut in documentele internationale
(a se vedea Protocolul ONU de la Palermo, articolul 8, §2). In ceea ce priveste cazurile de
munca fortata din sectoarele licite, potrivit OIM “pentru a realiza o returnare voluntara de
succes, este recomandabil ca muncitorul migrant sa aiba acces la reprezentantii angajatilor
care pot sa formuleze cereri juridice pe care muncitorul le-ar putea avea cu privire la salariile
neplatite, deduceri de taxe si beneficii sociale”. 46
Indiferent une sta victima, in tara de destinatie, de origine sau intr-un stat tert, victima este
obligata sa i se acorde protectie de catre organele de aplicare a legii. Mai mult decat atat,
exista o serie de activitati de sprijin focalizate pe ajutorul acordat victimei pentru a-si
recapata puterea si de a-i permite sa duca o viata independenta. Procesul de reintegrare este
sprijinit de diferiti furnizori de servicii/ONG-uri. De obicei, acestia ofera:
- Cazare si asistenta materiala,
- Sprijin administrativ (prelucrarea cererilor pentru obtinerea permisului de
resedinta si munca, initierea procedurilor de reunificare a familiei, carti de
identitate),
- Procesul de reintegrare (educatie, pregatire profesionala, reintegrare familiala,
cursuri de invatare a limbii),
- Asistenta juridica (sprijin pe timpul fazei de urmarire penala si reprezentare
juridica),
- Sprijin psiho-social (cu scopul de a ajuta femeile sa depaseasca trauma cauzata
de experienta lor si de a dezvolta un proiect personal pentru viitor)

reference 2005: 156

42
 - Sprijin social, care poate include orientarea catre alte structuri sociale pentru
asigurarea, in continuare, a unei cazari, pentru scopuri educative, pentru
cursuri de instruire, ingrijire medicala si pentru gasirea unui loc de munca.47
Datorita structurii lor flexible, ONG-urile pot, adeseori, sa creeze retele si sa lucreze in
cooperare cu organizatii internationale si ONG-uri internationale si sa mentina relatii
puternice la nivel national cu alte ONG-uri, agentii guvernamentale, actori ai societatii civile,
asociatii ale muncitorilor si angajatorilor, media.
Two examples to be inserted: Reintegration program-Romania, Albania, Bosnia; and
Victim advocate unit-Kosovo (to be received)
ONG-urile conlucreaza strans in mod absolut necesar cu institutiile de aplicare a legii pentru
toate chestiunile legate de protectia victimelor si pentru a asista victimele cand depun
marturie in proces. Adeseori relatiile de munca se construiesc cu succes prin relatiile fata-in-
fata dintre lucratorii sociali si oficiali ai statului/functionari, insa in aceste cazuri fluctuatiile
de personal pot genera dificultati de comunicare. Din toate aceste motive, reglementarea unei
abordari multi-institutionale este pur si simplu necesara in instrumentarea cazurilor de trafic.
Detaliile de contact ale Unitatilor Antitrafic si ale ONG-urilor care se ocupa de probleme
legate de traficul de fiinte umane ar trebui sa existe la fiecare sectie de politie si la celelalte
institutii si locuri publice, cum ar fi spitale sau centre de binefacere sociala care ar putea avea
contacte cu victimele din toata tara.

3.3.1 Sistemul de referire si cooperarea

Pentru a asigura sprijin corespunzator victimei, un sistem de management si referire al

cazurilor individuale intr-o anumita tara si dincolo de frontierele ei este crucial. Majoritatea
tarilor lucreaza deja la infiintarea unui mecanism national de referire (MNR) care stabileste
proceduri operationale standardizate in punerea in legatura a diferitilor furnizori de servicii si
institutii implicate in sprijinirea victimelor, cum recomanda “Planul de actiune pentru
combaterea traficului de fiinte umane” al OSCE (2003). MNR nu joaca doar un rol atunci
cand este vorba de protectia victimei, ci, prin construirea unor parteneriate intre societatea
civila si organele de aplicare a legii, ar trebui sa fie elaborate liniile directoare pentru
identificarea corespunzatoare a persoanelor traficate, ar trebui sa fie asigurata referirea lor
catre toti furnizorii de servicii, si ar trebui infiintate echipe inter-sectoriale si multi-
disciplinare pentru a dezvolta, implementa, monitoriza si evalua politicile antitrafic.
OSCE a definit in manualul sau (reference) 48 cum pot fi create si cum trebuie sa arate astfel
de mecanisme nationale de referire.

Manualul ODIHR, pagina 13

43
Title

Privire generala asupra unui Mecanism National de Referire

Masa rotunda/grup de lucru
Coordonator national
Cadru institutional antitrafic
Abordare de tip multi-dimensional si multi-disciplinar
Implementare
- Evaluare
- Instruire profesionala/cresterea capacitatii
- Monitorizare
- Evaluare
- Realizare
Personalul profesional din cadrul autoritatilor statului si societatea civila
Abordare de tip multi-dimensional si multi-disciplinar
Identificare Cooperare
Servicii de sprijin si protectie Repatriere si incluziune sociala
Regimuri de Protectia datelor Protectia Confiscare/
resedinta victimei/martorilor compensare

44
Structura MNR-urilor difera de la o tara la alta; cu toate acestea MNR-urile sunt proiectate
pentru a incuraja si formaliza cooperarea intre institutiile guvernamentale si grupurile non-
guvernamentale care trateaza traficul de fiinte umane.
Un MNR ar trebui sa asigure:
- Indrumare generala si specifica cu privire la modalitatea de a identifica si trata in
mod corespunzator persoanele traficate cu respectarea drepturilor acestora si lasand
la latitudinea lor sa ia decizii care le afecteza viata;
- Un sistem de referire a persoanelor traficate catre institutii specializate care ofera
adapost si protectie fata de ceea ce le poate dauna fizic si psihologic, precum si
servicii de sprijin, cuprinzand asistenta medicala, sociala si psihologica, servicii si
asistenta juridica, in vederea dobandirii documentelor de identitate, dar si pentru
facilitarea repatrierii voluntare sau relocarea;
- Crearea de mecanisme corespunzatoare, cu efect juridic obligatoriu, care sa aiba ca
scop armonizarea asistentei victimei cu eforturile investigative si de urmarire penala;
- Legaturile cu birourile de legatura, care sunt necesare pentru a contacta autoritatile si
ONG-urile din tarile de origine/tranzit ale victimelor traficate.
EXAMPLE TO BE INSERTED:
NPA-Croatia (to be received)
MNR-urile nu sunt structuri rigide, ci mecanisme flexibile care sunt adaptate specificului
fiecarei tari in ceea ce priveste cazurile de trafic si mediul sau social, politic, economic si
juridic. Iata de ce un MNR nu este construit pe baza unui sablon singular, general, ci se
bazeaza pe o evaluare atenta a nevoilor si conditiilor specifice fiecarei tari. 49 Cu toate
acestea, in toate cazurile MNR pot fi cele mai eficiente daca acestea se bazeaza pe un acord
de cooperare formala intre participanti - de exemplu, un memorandum de intelegere - care
prevede rolul si indatoririle specifice ale fiecarui participant.

Politisti bulgari au primit informatii de la Ambasada romana cu privire la un caz de

trafic, referitor la trei femei romance, dintre care doua sunt minore. Un cetatean
roman le-a inselat printr-o oferta de a lucra ca dansatoare si chelnerite si a organizat
transportul femeilor din Romania in Bulgaria. In Bulgaria femeile au fost inchise
intr-un aparatment si au fost obligate sa lucreze ca prostituate. Noptile clientii le
erau adusi de catre un proxenet roman si prietena lui bulgara. Toti banii platiti de
clienti erau luati de catre proxeneti. Ofiteri de politie au facut o descindere la
apartamentul unde erau tinute femeile, le-au eliberat si au gasit suficiete probe
pentru a urmari traficantul roman si asociata sa bulgara. Procurorul i-a pus sub
invinuire pentru trafic. Pentru reabilitarea starii fizice si psihice a femeilor, OIM
Bulgaria a avut grija de ele. Acestea au fost duse intr-un adapost si au primit ingrijiri
medicale si asistenta psiho-sociala. Acestea au decis sa coopereze cu procurorii si au
depus marturie impotriva inculpatilor in instanta. Ca rezultat al actiunii comune
dintre politie si ONG-uri, cei doi acuzati au fost trimisi in judecata.

3.4 Modele de cooperare formala

S-a sugerat adoptarea unor protocoale formale care sa stabileasca rolul si responsabilitatile
celor doua parti. Guvernarea schimbului de informatii ar trebui sa fie delimitata intre
institutiile de aplicare a legii si organizatiile non-guvernamentale corespunzatoare in functie

OSCE/ODIHR 2004, paginile 15ff.

45
Title

de tara. Siguranta victimelor ramine cea mai mare responsabilitate a ofiterilor insarcinati cu
aplicarea legii iar acordurile ar trebui sa se refere doar la organizatiile de sprijin credible si
sigure care au capacitatea de a oferi asistenta de care au nevoie victimele.
Nu este posibil, in acest manual, sa se ofere informatii detaliate cu privire la modul in care
aceste protocoale ar trebui sa fie elaborate sau la ceea ce ar trebui sa contina acestea. Aceasta
este o chestiune asupra careia trebuie sa se cada de acord in functie de circumstantele locale.
Cu toate acestea, urmatoarele puncte-cheie ar trebui sa fie acoperite. Protocolul ar trebui sa
cuprinda o declaratie comuna de intentie si un angajament pentru combaterea infractiunii de
trafic. Rolul si activitatea fundamentala ale fiecarei parti ar trebui sa fie prevazute in mod
clar. De exemplu, institutiilor insarcinate cu aplicarea legii le revine rolul de a investiga
infractiunea si de a inregistra dovezile oferite de persoana traficata. La fel, in functie de
circumstante, institutiei de sprijin ii revine rolul de a oferi consultanta si/sau pregatire
profesionala. Responsabilitatile fiecarei parti ar trebui sa fie prevazute in detaliu, luand in
considerare circumstantele locale.
Totodata, este in sarcina investigatorului sa inregistreze dovezile, sa organizeze participarea
la recunoasterile din grup si prezentarea in instanta, sa faca examinarile fizice pentru a obtine
probe etc. Institutia de sprijin poate sa-si asume rolul de a pune la dispozitie un expert
consilier sau avocat care sa fie prezent la oricare dintre interviuri sau la prezentarea in
instanta care implica persoana traficata si cererea sa de acordare a statutului de rezident
temporar si a beneficiilor acordate de catre stat etc.
De obicei, acordurile de cooperare deriva dintr-un proces de negociere sau prin intermediul
directivelor interne ale ministerelor relevante (in majoritatea cazurilor de Interne sau
Justitie), sau o combinatie a ambelor. In ambele cazuri, rolul departamentului de politie,
precum si cel al ONG-urilor si ale organizatiilor inter-guvernamentale este precis definit. Cu
toate acestea, regulile, instructiunile si/sau programele de cooperare dintre institutiile de
cercetare penala/politia si agentiile de consultanta specializate (pentru protectia si asistenta
victimei – organizatii internationale, ONG-uri) vor diferi de la o tara la alta.50
In general, sunt luate in considerare urmatoarele principii de baza cu privire la acordurile
cooperare:
•
Cooperarea dintre sectoarele guvernamentale si non-guvernamentale ar trebui sa se
sprijine pe doi piloni centrali: delimitarea clara a atributiilor si transparenta.
•
Persoanelor presupuse a fi fost traficate ar trebui li se ofere toate informatiile cu
privire la serviciile disponibile, indiferent daca el /ea doreste sa depuna ca martor.
•
Persoanele presupuse a fi fost traficate ar trebui sa poata lua deciziile pe care acestea
le considera a fi in interesul lor, in cunostinta de cauza.
•
In cazurile in care mai multe ONG-uri ofera servicii pentru persoanele prezumate a
fi fost traficate, se poate constitui o alianta a ONG-urilor, care ar putea ulterior
semna un acord formal de cooperare cum ar fi un Memorandum de Intelegere (MdI).
•
O alta posibilitate ar fi crearea unui sistem de acreditare pentru ONG-uri, fiecare
ONG acreditat putand semna un MdI separat cu autoritatile.
Protocolul de schimb/MdI ar trebui sa acopere urmatoarele puncte:
•
Identificarea mijloacelor de schimb de informatii.
•
Acolo unde este posibil, acesta poate cuprinde un orar al intalnirilor programate.
•
Stabilirea termenilor referitori la schimbul de informatii care acopera atat datele
personale, cat si informatii tematice. Protocolul ar trebui sa cuprinda si o declaratie

50
CIDPM, 2003 46
 referitoare la faptul ca retinerea si schimbul de informatii vizate sunt conforme cu
legislatia relevanta privind protectia si confidentialitatea datelor.
• Atunci cand urmeaza sa fie schimbate date personale, acest lucru ar trebui sa fie
facut doar cu consimtamantul scris al persoanei traficate. Ar fi o idee buna sa existe
si un fel de mapa in josul protocolului unde persoana traficata si-ar putea anexa
consimtamantul scris ca datele sale personale sa fie dezvaluite. Acest lucru i-ar
permite acesteia sa vada si sa inteleaga rolurile si responsabilitatile cuprinse in
acord.

3.4.1 Schimbul de date

In mod clar, schimbul de date personale si intreaga chestiune legata de protectia datelor
personale sunt potentiale terenuri minate. Cu toate acestea, daca persoana respectiva isi da
consimtamantul si nu sunt implicatii privind securitatea, datele personale pot fi schimbate. In
practica, acest lucru nu prea va fi o problema pentru institutia de aplicare a legii care
instrumenteaza cazul pentru ca, daca persoana traficata este dornica sa coopereze, aceasta
aproape cu siguranta ca va vrea ca detaliile sale personale sa fie dezvaluite catre institutia de
sprijin pentru a primi asistenta. Altfel, dezvaluirea datelor personale in alte directii, adica de
la institutia de sprijin catre institutia de aplicare a legii, este mult mai putin probabil a se
intampla.
Cu toate acestea, schimbul de informati tematice, depersonalizate ar trebui sa constituie parte
integranta a oricarui acord de cooperare. De exemplu, datele privind folosirea crescuta a unui
anume tip de viza sau a unei noi tehnici de falsificare de pasapoarte sau schimbul rutelor de
trafic ar trebui sa fie schimbate pentru ca institutile de aplicare a legii sa aplice reactiile
investigative necesare, iar institutiile de sprijin sa incorporeze astfel de informatii in
instruirile si campanile lor de educare. Alte informatii tematice referitoare la conditiile din
tarile de destinatie pot fi, de asemenea, schimbate impreuna cu cazuistica depersonalizata.
De exemplu, daca in tara de origine sunt desfasurate operatiuni de recrutare care folosesc
inselatoria sugerandu-se ca in tara de destinatie exista locuri de munca bine platite in ciuda
faptului ca legislatia acelei tari exclude orice posibilitate ca un migrant sa obtina un permis
de munca, astfel de informatii ar trebui sa fie schimbate si incluse in campanile de educare
sau in prezentarile mass-media organizate in acea tara.

3.4.2 Memorandumul de Intelegere

Din ce in ce mai mult, institutiile insarcinate cu aplicarea legii devin parte a Memorandum -
urilor de Intelegere (MdI) cu alte institutii guvernamentale si cu ONG-uri in vederea crearii
unei baze pentru continuarea relatiilor de lucru in cooperare. Acordul mutual ar trebui sa fie
astfel conceput incat sa stabileasca drepturile si obligatiile fiecarei parti. MdI-urile reprezinta
cel mai eficient mod de a asigura o platforma comuna pentru cooperarea inter-institutionala.
Acordul semnat stabileste drepturile si indatoririle institutiilor implicate si defineste
activitatile pe care trebuie sa le indeplineasc diferitele parti. Modelul urmator se bazeaza pe
unul care exista deja in functiune in Germania de ceva timp. Protocoalele ar trebui sa inceapa
prin stabilirea unei intelegeri fundamentale intre cele doua parti care aiba in vedere faptul:
•
ca traficantii sa fie pusi sub invinuire in mod eficient si ca victimele care depun
marturie joaca un rol fundamental in acest proces
•
ca toate partile trebuie sa tina cont de trauma cauzata de infractiune si procedurile
penale
•
ca victimele trebuie sa fie tratate cu demnitate

47
Title

•
ca, in fapt, o victima cooperanta intr-un caz de trafic este intotdeauna intr-o pozitie
de risc
•
ca cu cat ingrijirea si consilierea victimei sunt mai bune, cu atat marturia va fi mai
buna
•
ca in situatia in care exista dovezi cu privire la un risc concret pentru o victima dintr-
o alta tara de origine care depune marturie, daca aceasta se intoarce in tara sa,
acesteia trebuie sa i se acorde in mod exceptional permisiunea de a ramine.
•
ca toate masurile intreprinse in cadrul programelor de protectie a martorilor trebuie
sa fie aduse la indeplinire prin consimtamant reciproc.
Memorandum-ul stabileste masurile care urmeaza a fi luate de ambele parti:
Institutia de aplicare a legii
•
trebuie sa informeze victima cu privire la existenta serviciilor de sprijin
•
stabileste contactul cu alte institutii si trimite persoana presupusa a fi fost traficata
•
se asigura ca nu se va divulga nici o informatie cu privire la martor
•
asigura masuri de protectie inainte, pe timpul si dupa activitatile pe care le
presupune procedura penala, cum ar fi inspectii ale instantei la fata locului, audierile,
participarea la recunoasterile din grup, audieri prealabile si de fond, pana in
momentul in care victima revine la adapost
•
permite prezenta unui consilier autorizat la fiecare dintre aceste activitati, la
solicitarea victimei
•
asigura consilierilor consultanta privind securitatea referitoare la protectie
•
asigura masurile de protectie atunci cand pot fi facute amenintari la adresa
familiei/celor dragi victimei
•
asigura protectia pana la adapost si alte servicii daca acestea sunt solicitate
•
intreprinde o evaluare a riscului inainte de cazarea in adapost si inainte de repatrierea
unui martor
Organizatia de sprijin (organizatii inter-guvernamentale, ONG-uri, servicii sociale)
•
decide in consultare cu investigatorul cu privire la cazarea corespunzatoare a
victimei si face toate pregatirile necesare
•
asigura victimei ingrijirea psiho-sociologica si organizeaza asistenta medicala,
psihologica si ingrijirea sociala
•
informeaza victimele cu privire la posibilitatea de a primi instructiuni verbale si
scrise de la un ofiter de politie daca acestea doresc si initiaza contactul cu politia
daca victima solicita acest lucru
•
este prezenta pe timpul audierii martorului.
•
asigura asistenta psihologica pentru martor pe timpul tuturor activitatilor de
cercetare penala
•
ofera pregatire si educatie in vederea reintegrarii martorului.
Example to be inserted: Memorandum of understanding
Bulgaria (to be received)

48
3.5 Tratarea copiilor
In plus, procedurile specifice care trebuie sa fie urmate atunci cand este vorba de un copil
victima trebuie sa fie luate in considerare in mod atent la definirea modelelor de cooperare.
Pentru a respecta liniile directoare ale UNICEF (2003) 51, principiile cele mai importante sunt
urmatoarele:
In toate actiunile referitoare la copiii victime, principalul aspect care trebuie luat in
considerare este cel mai bun interes al copilului.
Daca varsta victimei nu este determinata, insa exista motive sa credem ca victima este copil,
victima trebuie sa fie considerat a fi copil, inainte de efectuarea de verificari ulterioare.
Coordonarea si schimbul de informatii intre institutii si alte organizatii publice/private va fi
promovata in mod prompt pentru ca victimele copii sa fie identificate si asistate cat de
curand posibil. Autoritatile de aplicare a legii vor organiza imediat transferul victimei-copil
catre un adapost. Daca este posibil, intrebarile initiale ar trebui sa fie amanate pana in
momentul in care copilul a fost mutat intr-o locatie sigura.
Autoritatile de aplicare a legii vor contacta cat de repede posibil, dupa identificarea copilului,
serviciile de ocrotire prin Ministerul de Interne pentru desemnarea unui tutore. La fiecare
sectie de aplicare a legii ar trebui sa se gaseasca detalile de contact necesare ale serviciilor de
ocrotire.
Tutorele pregatit va insoti copilul pe tot timpul procesului. In numele Ministerului de Interne
tutorele va raspunde de salvgardarea celui mai bun interes al copilului-victima pana ce acesta
intra in process de repatriere sau este returnat parintilor sai sau managerului de caz /totorelui.
Autoritatile de relevante de aplicare a legii vor asigura ca tutorele desemnat sa insoteasca
copilul-victima peste tot.
Tutorele, in cooperare cu serviciile sociale si/sau ONG-urile vor planifica un program de
protectie si ingrijire pentru copil si vor gestiona procedurile pentru emiterea unei vize
umanitare temporare.
Tutorele va fi prezent la fiecare audiere a copilului facuta de organul de aplicare a legii. In
plus, doar membri specializati ai autoritatii de aplicare a legii ar trebui sa audieze un copil-
victima. Odata ce s-au strans suficiente documente si informatii, depozitia finala va fi facuta
in favoarea copilului, in consultare cu tutorele, serviciile sociale/ONG-uri, Ministerul de
Interne si eventual reprezentanti ai ambasadei tarii de origine a copilului.
Cihar daca politia din linia intai nu va fi implicata sau nu va avea responsabilitati pe linia
seriilor de activitati descrie mai sus, aceasta ar trebui sa fie familiarizata cu procedurile si
protocoalele folosite in tarile lor in conlucrarea cu organizatiile internationale si cu ONG-
urile. Imediat dupa identificarea unei presupuse victime a traficului - adult sau copil, ofiterii
de politie din linia intai, serviciile vamale sau politia de frontiera ar trebui sa contacteze
UAT (Unitatile Antitrafic) pentru a asigura o referire sigura si fara probleme in vederea
efectuarii de investigatii ulterioare.
Example to be inserted: Protocol on victim assistanceBosnia (to be received)
Echipele nationale:
a) Faceti o prezentare a MNR-urilor din tara voastra impreuna cu o lista a persoanelor de
contact. Daca nu aveti inca un MNR, descrieti cum functioneaza cooperarea dintre diferitele
institutii.
b) Dati textul MdI existente sau al altor acorduri de cooperare. Daca nu aveti un acord
formalizat de cooperare, descrieti cum arata cooperarea. Enumerati numele institutiilor,

Mai multe detalii se gasesc in Liniile directoare ale UNICEF, 2003.

49
Title

organizatiilor si ale altor factori care coopereaza in activitatile antitrafic, rolurile acestora si
legaturile pe care le au cu institutiile de aplicare a legii.
c) Aratati care sunt serviciile de sprijin disponibile pentru victimele traficului (barbati, femei,
copii etc).

50
 Title

4. Identificarea – Profile ale persoanelor

traficate si ale traficantilor
Obiective de invatare
La finalul acestei sectiuni participantii vor putea sa:
«- explice actiunea care va avea loc dupa contactul cu o persoana (potential) traficata
«- foloseasca indicatorii de identificare a unei persoane traficate si sa ii relationeze cu
formele specifice ale exploatarii
«- descrie regulile generale si cerintele pentru interviurile de prim contact
«- fie pregatit sa raspunda ezitarii victimelor de a coopera cu organele de aplicare a legii
«- descrie semnele si comportamentele care indica o persoana ca fiind un potential
traficant______________________________________________________________

4.1 Primul contact

Pentru a identifica un caz de trafic este crucial sa se identifice persoanele suspectate a fi fost
traficate, sa li se asigure drepturile si sa se incerce sa le determine sa depuna marturie
impotriva traficantilor. Procesul de identificare se bazeaza pe o abordare multi-institutionala
care implica diferiti actori cum ar fi: politia in general, politia de frontiera, functionarii
vamali, inspectorii de munca, institutii de sprijin non-guvernamentale si guvernamentale.
Descoperirea unei persoane suspectate a fi fost traficata trebuie sa conduca la actiune
imediata:
•
Notifica imediat Unitatea Antitrafic
•
Trateaz-o/l ca pe o victima a unei infractiuni grave
•
Faciliteaza-i referirea catre serviciile specializate de sprijin
•
Faciliteaza imediat referirea unui minor neinsotit catre un tutore
•
Trateaza cazul ca pe o investigatie confidentiala potential penala (aplicabil daca
identificarea se desfasoara de catre ofiterii de aplicare a legii)
Ofiterii de aplicare a legii pot identifica o victima a unei infractiuni prin mai multe
modalitati:
•
De catre o victima care s-a eliberat si care a cerut asistenta din partea organelor de
aplicare a legii
•
De catre o victima care a fost descoperita sau identificata de catre ofiterii de aplicare
a legii pe timpul unui exercitiu de monitorizare care nu are legatura cu traficul sau al
unei interventii, anchete sau razii de acest gen
•
De catre o victima care a fost eliberata sau identificata de catre ofiterii de aplicare a
legii pe timpul unei investigatii specifice pro-active antitrafic
•
Ca rezultat al unei investigatii reactive initiate printr-o plangere facuta de rudele
victimei;

51
Title

•
De catre o victima care se afla in atentia ofiterilor de aplicare a legii printr-o ‘parte
terta’ institutie sau persoana fizica, cum ar fi o alta victima traficata sau colegi de
munca; o alta institutie de aplicare a legii sau structura de informatii; un departament
de serviciu social
•
De la o organizatie internationala-ONG angajata in asistarea victimelor cazate in
adaposturi sau in alta parte
Toti ofiterii de aplicare a legii au o datorie clara de a raspunde imediat atunci cand este
descoperita o victima traficata sau cand o alta victima sau o terta persoana informator ofera
informatii sau dovezi referitoare la victimele traficate.
Daca un ofiter de aplicare a legii descopera o victima suspecta de a fi fost traficata,
urmatoarele instructiuni asupra modului de realizare a interviului/contactului cu victima ar
trebui sa fie luate in considerare chiar si pentru cateva intrebari puse pe timpul realizarii
primului contact. Daca exista indoieli, ofiterul ar trebui intotdeauna sa cheme unitatea
specializata de investigatii sau sa refere persoana unui ONG local care sprijina persoanele
traficate si sa informeze unitatea specializata in consecinta:
1.Sa nu faci rau
Trateaza fiecare persoana (potential) traficata si situatia ca si cand raul potential este extrem
pana cand exista dovezi care sa sustina contrariul. Nu realiza nici un interviu care ar putea
inrautati situatia persoanei pe termen scurt sau mai lung.
2. Cunoaste-ti subiectul si evalueaza riscurile
Afla riscurile asociate traficului si cunoaste cazul fiecarei persoane inainte de a realiza un
interviu.
3. Pregateste informatia pentru referire – sa nu faci promisiuni pe care nu le poti tine
Fii pregatit sa oferi informatii in limba natala a persoanei si in limba locala (daca aceasta
difera) cu privire la servicile corespunzatoare juridice, medicale, privind adapostul, de sprijin
social si de securitate si sa ajuti cu referirea, daca acest lucru este solicitat.
4. Selecteaza si pregateste in mod adecvat interpretii si colaboratorii
Cantareste riscurile si beneficiile asociate folosirii interpretilor, colaboratorilor si a altor
persoane si dezvolta metode adecvate pentru realizarea interviului
5. Asigura anonimitatea si confidentialitatea
Protejeaza identitatea si confidentialitatea persoanei intervievate pe tot timpul cat dureaza
procesul de intervievare – din momentul in care el/ea este contactat(a) pana in momentul in
care detaliile de caz sunt facute publice.
6. Obtine consimtamantul dat in cunostinta de cauza
Asigura-te ca fiecare persoana intervievata intelege in mod clar continutul si scopul
interviului, scopul folosirii informatiilor, dreptul acestuia/acesteia de a nu raspunde la
intrebari, dreptul acestuia/acesteia de a incheia interviul in orice moment si dreptul
acestuia/acesteia de a impune restrictii asupra modului de folosire a informatiei.
7. Asculta si respecta evaluarea fiecarei personae referitoare la situatia acesteia si
riscurile la adresa sigurantei sale
Recunoaste ca fiecare persoana are ingrijorari diferite si ca modul in care aceasta isi percepe
ingrijorarile poate fi diferit de modul in care o alta persoana ar putea sa le evalueze.
8. Nu retraumatiza victima

52
Nu pune intrebari cu intentia de a provoca un raspuns incarcat emotional. Fii pregatit sa oferi
un raspuns la suferinta unei personae si sa ii pui in lumina punctele tari ale acesteia.
9. Fii pregatit pentru interventie in caz de urgenta
Fii pregatit sa raspunzi daca o persoana traficata spune ca se afla in pericol iminent.
10. Foloseste bine informatiile stranse
Foloseste informatiile in asa fel incat sa fie in beneficiul unei persoane sau astfel incat sa
progreseze dezvoltarea unor bune politici si interventii pentru persoanele traficate in
general.52
Rezistenta la cooperare este un factor sistemic cel putin la inceput, cand victima este prima
data contactata. Aceasta a fost intimidata si ii este teama sa vorbeasca sau declara ceea ce i-a
spus angajatorul sa zica autoritatilor in cazul unui control. Adeseori aceasta nu vorbeste
limba locala. Aceste dificultati trebuie depasite in instrumentarea acestei infractiuni si nu
trebuie sa fie incriminata victima pentru situatia sa, chiar in cazul in care aceasta nu respecta
regulile administrative privind imigrarea. De cealalta parte, este important sa tinem minte ca
majoritatea proceselor de trafic au la baza marturia victimelor si ca implicarea acestora in
activitatea de gasire a dovezilor poate fi continuata si ca acestea sunt de o maxima
importanta (a se vedea capitolul 6, victima ca martor).

4.2 Profilul persoanelor traficate

Nu exista un profil precis al unei persoane potential traficate. Felul persoanelor cautate de
traficanti depinde in mod concret de cererea din zonele de destinatie. Asadar, profilele nu
sunt fixe sau uniforme, ci in evolutie continua. Acest lucru ingreuneaza conturarea profilelor
persoanelor traficate. Exista cererea de munca fortata in domeniile agricole, pe santierele de
constructie, in domeniile legate de catering, in gospodarii, in industria sexului si, de
asemenea, exista o piata care adreseaza cererea de transplant de organe.

4.2.1 Cum sa folosim indicatorii – dificultati specifice care apar in cazurile de

trafic

Dilema cu care se confrunta ofiterul de aplicare a legii care suspecteaza ca a descoperit o

persoana traficata este adeseori legata de faptul ca la prima vedere unii indicatori pot duce la
aplicarea altor masuri decat cele aplicabile persoanelor traficate, cum ar fi, de exemplu,
prevederile referitoare la imigrantii ilegali sau la muncitorii ilegali.
Cazurile de trafic sunt rareori evidente sau clare de la primul contact, indeosebi pentru ca
victimele ofera, de obicei, informatii partiale sau duc pe piste false, intrucat acestea sunt
speriate. A distinge daca persoana este infractoare (de exemplu un imigrant ilegal sau un
muncitor ilegal) sau o persoana traficata este una dintre dificultatile cu care se confrunta
ofiterii insarcinati cu aplicarea legii. Pentru a putea defini care este cazul, capacitatea
ofiterilor de a privi dincolo de surafata si de a analiza indicatorii traficului reprezinta, asadar,
o abilitate fundamentala.

4.2.2 Principii care trebuie sa fie aplicate in cazul primului contact cu o

persoana suspectata a fi fost traficata

Recomandari etice si de siguranta pentru intervievarea femeilor traficate, OMS 2003

53
Title

Este important sa avem in vedere urmatoarele practici cele mai bune - in conformitate cu
standardele si principiile ONU. Daca anumite elemente indica faptul ca o persoana poate fi
victima unui program de trafic, persoana ‘nu trebuie sa fie retinuta, invinuita sau inculpata
pentru ilegalitatea de intrare sau sedere in tarile de tranzit si destinatie sau pentru implicarea
acesteia in activitati ilegale, in masura in care o astfel de implicare reprezinta consecinta
directa a conditiei acesteia de persoana traficata' 53.
In plus, in conformitate cu clauza de 'nepedepsire' aplicabila persoanelor traficate 54, 'daca
autoritatile competente au motive temeinice sa creada ca o persoana a fost victima traficului
de fiinte umane, acea persoana nu va fi indepartata de pe teritoriul sau pana cand procesul de
identificare a victimei unei infractiuni (…) a fost incheiat complet de catre autoritatile
competente'.
Daca un ofiter descopera o persoana care este suspectata a fi victima unei infractiuni si nu se
afla in pozitia de a incheia procesul de identificare (lipsa timpului, a resurselor,
circumstantele, proceduri care limiteaza), ofiterul trebuie sa trimita cazul unei unitati
specializate care detine resursele pentru a desfasura o evaluare a cazului, oferind, pe cat de
mult posibil informatii relevante cu privire la elementele dobandite pe timpul primului
contact cu victima potentiala intr-o declaratie scrisa, clara si completa.
Ratiunea care sta la baza principiilor legale sus-mentionate consta in a creste sansele de
inculpare a traficantilor si, in acelasi timp, in a reduce riscurile revictimizarii persoanelor
care sunt traficate.

4.2.3 Indicatori de identificare

Este dificil de identificat victimele traficului intrucat de obicei acestea arata ca niste oameni
obisnuiti. Ofiterii de politie trebuie sa faca o alegere atunci cand decid cand sa priveasca
indeaproape la o persoana potential traficata, cand decid daca aceasta ar putea fi o victima
sau nu si sa demareze procesul de referire in consecinta. Asadar, este necesar sa se priveasca
dincolo de suprafata pentru urmatoarele indicii:
•
Dovezi ale persoanelor care sunt controlate
•
Dovezi referitoare la incapacitatea de a se misca liber sau de a parasi locul de munca
•
Echimoze sau alte semne de violenta
•
Dificultatea sau incapacitatea de a comunica in limba locala
•
Recent adusa dintr-o alta parte a lumii/statului/tarii
•
Lipsa pasaportului, sau a documentatiei privind imigrarea sau a documentelor de
identitate
•
Semne de teama sau depresie55
Aspecte importante de avut in vedere
Nu presupuneti ca toate “persoanele care lucreaza” sunt doar “persoane care lucreaza” sau ca
toate "prostituatele" sunt doar " prostituate". 56
Sa nu va asteptati sa fiti abordat sau sa vi se ceara ajutorul.

53
Biroul Natiunilor Unite al Inaltului Comisar pentru Drepturile Omului, ‘Principii recomandate si linii directoare privind drepturile
omului si traficul de fiinte umane’, 2002 (corolar la Protocolul ONU privind traficul).
54
Conventia Consiliului Europei, a se vedea mai jos, pag..8.
55
Donna Hughes, title and year?
56
Ofiterii insarcinati cu aplicarea legii trebuie sa se comporte diferit fata de prostituate in functie de sistemul juridic existent in tara
lor. Totusi, indiferent de modul in care este tratata prostitutia in legislatia nationala, important este sa se identifice cazurile de trafic
de fiinte umane, mergand dincolo de circumstantele imediate, evidente ale cazului.

54
Sa nu va asteptati ca victimele traficate sa aiba intotdeauna aceleasi caracteristici.
Infractiunea este complexa. Indicatorii sunt doar o unealta care sa ajute la identificarea
victimelor. Unele victime traficate nu par si nu sunt constiente ca sunt victime.
Traficantii folosesc diferite tehnici pentru a-si mentine victimele in stare de sclavie. Unii
traficanti isi pastreaza victimele inchise. Cu toate acestea, practica cea mai frecventa este de
a folosi tehnici mai putin evidente care cuprind:
. Sistemul de `sclavie cauzata de o datorie’–obligatii financiare, sub cuvant de onoare
ca-si vor plati datoriile
. Izolarea de public - restrangerea contactului cu lumea de afara si asigurarea ca orice
contact este monitorizat sau ca acesta este superficial
. Izolarea de membrii de familie si membrii comunitatii lor etnice si religioase
. Confiscarea pasapoartelor, a vizelor si /sau a documentelor de identitate
. Folosirea amenintarii cu forta fata de victime si/sau familiile victimelor
. Amenintarea ca vor supune victima unui oprobriu prin dezvaluirea catre familie a
circumstantelor
. A spune victimelor ca vor fi incarcerate sau expulzate pentru incalcari ale regimului
de imigrare in cazul in care acestea contacteaza autoritatile
. A spune victimelor ca ofiterii de politie si/sau prietenii acestora sunt corupti.
. Controlul asupra victimelor pentru bani, de exemplu, pastrarea banilor acestora din
ratiuni de “pastrare la loc sigur”
. (Ab)uzul de credinte religioase si/sau ritualuri traditionale (de exemplu practicile
voodoo cu privire la victimele africane).
Rezultatul acestor tehnici este de a inocula victimelor teama. Izolarea victimelor este apoi
exacerbata, intrucat multe dintre acestea nu vorbesc limba tarii de destinatie si/sau pot
proveni din state in care aplicarea legii nu este credibila.
Daca sunt avuti in vedere indicatorii sus-mentionati, acest lucru poate fi de folos ofiterilor de
politie in a determina daca o persoana este suspecta a fi victima traficului de fiinte umane.
Este important sa-i vorbesti unei potentiale victime intr-un mediu sigur si confidential. Daca
cineva care pare a fi in control fata de victima insoteste victima, ofiterul de politie ar trebui
sa incerce sa separe victima de acea persoana. Persoana care insoteste ar putea fi traficant
sau cineva care lucreaza pentru traficant.
Un numar de indicatori mai specifici poate fi relevant in legatura cu modul de exploatare
implicat de caz.
Indicatorii care pot fi utili in lucrul cu persoanele care sunt suspectate ca au fost traficate
pentru exploatare sexuala cuprind urmatoarele:
> Persoana (cel mai adesea femeile si fetele) a fost violata si batuta pentru a fi fortata sa
se supuna grupului/persoanei care isi exercita controlul asupra ei;
> Persoana este controlata. Daca aceasta detine un telefon mobil, acesta este folosit, de
asemenea, pentru a o controla;
> Banii castigati sunt partial sau total retinuti; persoana are un control limitat asupra
castigurilor sale;
> Persoana nu are libertatea de a decide cand sa munceasca si pentru cat timp; orele si
conditiile de lucru sunt impuse de persoana/grup;

55
Title

> Libertatea de a se intoarce acasa (in strainatate sau in tara) este limitata, impiedicata
sau controlata de persoana/grupul care isi exercita controlul asupra ei;
> Amenintarile de razbunare in cazul in care aceasta incearca sa evadeze sunt facute la
adresa femeii in mod personal si impotriva familiei/copiilor acesteia (exista cazuri de
femei/fete care incearca sa evadeze si sa ceara sprijin in adaposturi sau alte structuri
iar acestea sunt cautate, rapite sau reintroduse fortat in cercul afacerii);
> Intimidarea este folosita ca o alternativa sau un element suplimentar in folosirea fortei
pentru a controla persoana.
Institutiile si persoanele implicate in identificare sunt, in principal:
. politia generala
. investigatorii specializati (de exemplu prin razii, investigatie pro-activa impotriva
crimei organizate care se ocupa de alte afaceri ilegale)
. politia de frontiera, daca victimele sunt transferate/vandute dintr-o tara in alta
. ONG-urile
. Lucratorii sociali
. Autoritatile de imigrare
. Proprietarii de bordeluri si prostituatele, in tarile in care prostitutia este legalizata
. Vecinii, de exemplu prostitutia fortata in apartamente
. Soferii de taxi, de exemplu cei care aduc prostituate fortate in hoteluri clientilor
acestora
. Clientii
. Serviciile medicale
Indicatorii care pot fi utili in lucrul cu persoanele care sunt suspectate de a fi fost traficate
pentru exploatarea muncii fortate sunt urmatorii:
. Lucratorul nu are voie sa paraseasca locul de munca in mod liber;
. Lucratorul este sau a fost expus la violenta fizica sau sexuala;
. El/ea se afla tinut(a) sub control prin amenintari cu denuntul catre autoritati (se aplica
frecvent migrantilor ilegali sau muncitorilor ilegali);
. Persoana nu isi pastreaza salariul, intrucat aceasta trebuie sa isi achite o datorie catre
angajator
. Compensatia oferita pentru serviciu este sub nivelul salariului minim garantat sau
sub standardele rezonabile si decente in raport cu munca prestata;
. Orele de lucru sunt disproportionate in raport cu compensatia.
. Conditiile de lucru sunt foarte diferite in raport cu ceea ce a consimtit lucratorul
. Nu este posibila nici o negociere cu privire la conditiile de lucru
. Institutiile si persoanele implicate in identificare sunt, in principal:
. Inspectorii de munca
. Oficiali ai politiei
. Investigatorii specializati

56
 . Sindicatele
. Asociatiile muncitorilor
. Autoritatile de imigrare
. Lucratorii sociali
. Serviciile medicale
. Organizatiile si comunitatile migrantilor
Indicatorii care pot fi utili in lucrul cu persoanele suspectate de a fi fost traficate si exploatate
intr-un aranjament de tip aservire casnica sunt adeseori similari sau identici cu cei relevanti
pentru identificarea cazurilor de munca fortata, la care se adauga cateva elemente
caracterstice:
> Coabitarea;
> Nerespectarea orelor de program si a pauzelor zilnice/saptamanale legale;
> Comiterea de acte de jignire sau manifestarea de atitudini rasiste fata de lucratorul
casnic;
> El/ea este expus(a) la abuz /violenta fizica sau sexuala;
> El/ea nu are voie sa paraseasca locul de resedinta/sa lucreze in mod liber;
> El/ea nu are timp liber
> Compensatia nu este platita sau este insuficienta pentru lucratorul casnic astfel incat
acesta nu poate duce o viata autonoma.
Aservirea casnica este cazul de trafic cel mai greu de identificat si in care este foarte greu sa
se obtina probe, deoarece aceasta are loc doar in sfera privata. Foarte adesea victimele sunt
exploatate de catre persoane care par sa fie foarte respectabile. In cazurile de aservire casnica
este foarte greu pentru politie sa gaseasca probe. Aceasta poate sa intre in casa doar daca este
alertata de catre victima insasi sau de alti membri ai comunitatii. Institutiile si persoanele
implicate in identificare sunt, in principal:
. Vecinii
. Prietenii
. Membrii de familie
. Sistemul de politie din comunitate
. Organizatii ale migrantilor
Organele de aplicare a legii ar trebui sa aiba in vedere faptul ca in functie de modificarea
cererii, modul de operare al infractorilor se schimba si, in consecinta, indicatorii ar trebui sa
fie in mod frecvent verificati, pentru a vedea daca acestia se mai aplica inca.

4.2.4 Comportamentul victimelor

Nu exista un comportament standard. Pe baza experientelor, uneori acesta poate arata astfel:
. Acestea nu initiaza nici o conversatie.
. Daca se afla intr-un grup, acestea vor incerca sa treaca cat mai neobservate pentru a
nu fi depistate. Asadar, intervievati-le separat.

57
Title

•
Acestea nu raspund la intrebari sau evita intrebarile personale (familie, planuri de
viitor etc) intrucat acest lucru este prea dureros pentru ele.
•
Acestea sunt instruite sa disimuleze sau sa distorsioneze adevarul.
•
Acestea vin de cele mai multe ori insotite sau sunt “recomandate” de o alta persoana
pentru a le impiedica sa fuga.
•
Acestea evita contactul vizual. Ele se simt vinovate pentru faptul ca se gasesc in
aceasta situatie. Fiti constienti de diferentele culturale (de exemplu in unele culturi,
evitarea contactului vizual este un semn de respect).
Multe persoane traficate sunt supuse unui abuz psihologic sever. Experienta de a fi fost
traficata ii violeaza persoanei autonomia la nivelul integritatii fizice elementare. Victimei nu
i se permite sa decida cand sau daca sa manance; nu i se permite sa decida cand sau daca se
poate odihni si, in mod repetat, corpul ii este vatamat. Aceasta pierdere a controlului este
adesea invocata ca fiind cel mai umilitor aspect al traumei. Ca o consecinta directa a
mediului abuziv, victimele sunt impinse sa adopte un comportament de tip conformist care le
determina sa fie obediente doar pentru a evita reactiile violente indreptate impotriva lor.
Acestea traiesc intr-un mediu care le dezamageste continuu, in care traficantul le furnizeaza
informatii false, in scopul de a le impiedica sa mearga la politie pentru a cere ajutor sau
pentru a incerca sa evadeze.
Toate mijloacele si abilitatile lor de a raspunde sau de a confrunta pericolul sunt anihilate de
tehnicile traficantului de a subjuga victimele. Ca o consecinta, majoritatea victimelor devin
apatice, pasive si dubitative, fiindu-le dificil sa se lupte cu situatia grea in care se gasesc.
Este important de accentuat faptul ca acest lucru se aplica in anumite cazuri, insa nu este
neaparat valabil pentru toate persoanele traficate.

Strategeme folosite
In urma unei operatiuni comune a politiei internationale si locale din zona, un numar de 12
fete au fost recuperate dintr-un bar. Intrebate daca ele sunt victime ale traficului, toate
acestea au raspuns “nu”. Dupa ce au fost audiate separat, acestea au aratat faptul ca sunt
tinute ostatice, ca sunt fortate sa lucreze ca prostituate, insa nu pot spune adevarul atunci
cand toate cele 12 se afla impreuna, deoarece una dintre fete era “mama”, adica mana
dreapta a traficantului si de care se tem. Dupa identificarea victimelor traficului, politia
internationala le-a lasat pe fete la politia locala pentru audieri detailate, referire in vederea
acordarii de asistenta si repatriere.57
Situatia complexa in care se afla victimele fac dificila abordarea victimelor, stabilirea
increderii, obtinerea cooperarii acestora, obtinerea unor raspunsuri adevarate si intelegerea
completa a deciziilor si reactiilor acestora.
Cei care sunt inca intr-o situatie de trafic adeseori:
•
se simt prinsi in capcana fara a avea o cale sigura de iesire;
•
lucreaza intr-un sector informal, adeseori ilicit sau ascuns;
•
au cunostinte limitate cu privire la drepturile lor si la optiunile legale;
•
au libertate personala limitata;
•
sunt mobili, in tranzit, circula dintr-un oras in altul sau comercializati dintr-un loc
in altul;

NATO 2005

58
 •
sunt susceptibili de a fi experimentat abuzuri fizice, sexuale sau psihologice si
amenintari cu abuzuri impotriva lor sau a familiilor acestora;
•
sunt susceptibili de a fi supusi violentei, amenzilor si sanctiunilor de catre angajatori
sau institutii;
•
nu au un statut legal in tara in care se afla,
•
li s-au luat documentele si isi fac griji in privinta expulzarii
•
mint cu privire la varsta lor, indeosebi daca sunt minori;
•
sunt prinsi in situatii de sclavie cauzata de o datorie sau de genul altor obligatii
stringente care implica crima organizata si/sau oficiali guvernamentali corupti sau
membri ai sistemului de politie sau militar;
•
adopta reactii de auto-aparare sau demonstreaza simptome ale traumei si stresului
care sunt reflectate intr-o perceptie alterata a spatiului si timpului, in pierderea de
memorie cu privire la anumite evenimente, intr-un comportamentul aplecat catre risc
sau subestimarea riscului.
Cei care au iesit dintr-o situatie de trafic adeseori:
•
au unele din ingrijorarile identificate in situatiile de trafic (a se vedea mai sus);
•
continua sa se simta si chiar pot fi, pusi sub observatie sau sub filajul traficantilor
sau altor persoane care au legaturi cu traficantii (multe femei traficate sunt recrutate
de cineva care locuieste local, adeseori in acelasi oras sau sat);
•
au datorii de achitat sau datoreaza bani traficantilor (in baza calculelor facute de
traficanti);
•
pot ramane vulnerabili fata de razbunari impotriva lor si/sau familiilor lor;
•
au doar resedinta temporara intr-o tara de destinatie si se tem de expulzare iminenta;
•
se simt, si adeseori sunt, stigmatizati din punct de vedere social, de experienta si de
munca lor si de riscul de respingere de catre familie si membrii comunitatii daca sunt
revelate evenimente din trecut;
•
sunt vulnerabili la reactii de stress extrem odata ce au iesit din aceasta situatie si au
respins mecanismele psihologice de supravietuire anterioare;
Nu ar trebui sa se presupuna, totusi, ca toate persoanele care au fost traficate sunt
traumatizate si se considera a fi victime. Multe victime se afla in circumstante echivoce in
care acestea pot avea sentimente contradictorii si ambivalente.
De exemplu:
•
Nu este neobisnuit pentru o persoana sa aiba o relatie intima cu cineva in reteaua de
trafic sau sa aiba legaturi cu reteaua sau sa simta loialitate, gratitudine sau macar
dependenta fata de o persoana care are legatura cu starea sa de "captivitate".
•
Unele victime nu se considera a a fi fost "traficate" si nu doresc sa fie tratate ca
victime. Acestea isi pot privi experienta ca fiind o consecinta a unei decizii proaste
pentru care acestea sunt/au fost obligate sa respecte termenii contractului lor. Unele
victime pot sa vada aceasta doar ca pe o situatie temporara pe timpul careia acestea
intentioneaza sa castige destui bani pentru a-si achita o datorie si pentru a se putea
intretine pe ele sau familia lor.
•
Este posibil ca victimele sa nu perceapa conditiile in care presteaza munca lor ca
fiind abuzive sau similare sclaviei si s-ar putea ca acestea san u ridice obiectii cu

59
Title

privire la munca, ci mai degraba obiecteaza fata de relatiile care sunt de natura
exploatativa.
Cu cat masura in care o victima simte ca este respectata si ca bunastarea ei este o prioritate,
cu atat este mai probabil ca aceasta sa prezinte detalii intime ale experientei sale cu
acuratete.

4.2.3 Strategii de supravietuire ale persoanelor traficate

Persoanele traficate sunt constranse intr-o relatie de exploatare pe termen lung cu traficantii
lor adica acestea sufera violenta sistematica sau abuz pe timpul unei perioade de timp. Astfel,
victimele trebuie sa-si dezvolte strategii de supravietuire si sa-si adapteze comportamentul
pentru a reduce riscul unor abuzuri ulterioare:
Exista trei principale strategii de supravietuire:
“Evitarea” – victimele fac tot ce le sta in putere pentru a evita in continuare violenta sau
abuzul. Acestea pot deveni docile si complet obediente fata de traficanti si chiar isi arata
entuziasmul si bucuria la serviciu, pentru a-i multumi pe traficanti.
“Identificarea cu infractorul” – (se mai numeste si ‘Sindromul Stockholm 58’) victima
simte ca nu ar putea sa supravietuiasca violentei, ca este izolata de lumea din afara si ca
nu este posibil sa scape. Pentru victima devine important pentru sansele sale de
supravietuire sa se asigure ca comportamentul sau va castiga aprobarea traficantului.
Victima incearca sa se puna in pozitia traficantului, sa ii adopte punctele de vedere si sa
simta si sa gandeasca ca si el – astfel incat victima poate identifica si adopta cu acuratete
tipurile de comportament care pot fi aprobate. Procesul de identificare este adesea mai
puternic daca traficantul pretinde in mod ocazional ca se ingrijeste de victima.
Gradul de identificare poate sa se extinda cu atat mai mult cu cat victimele ofera
explicatii care nu sunt plauzibile in fata dovezilor puternice ca acestea au fost traficate.
“Apatia” – in cele din urma, victimele sunt atat de implicate in identificarea cu
traficantul, incat acestea se pot instraina de emotiile si gandurile lor, aspect care explica
nivelurile extrem de inalte de apatie sau indiferenta fata de suferinta pe care o prezinta
multe victime. Victimele care au trait sub controlul traficantilor de multa vreme au
nevoie de luni, uneori ani, pentru a-si reconstrui personalitatea. Acestea cer respect si
sprijin de la alte persoane, care sa duca la acest proces de reconstructie.

4.2.6 Etapele recuperarii

Recuperarea victimelor traumatizate cere ca victimei sa i se acorde atat timpul, cat si

sprijinul de inalta specializare necesar pentru a invata sa faca fata traumei. Daca aceste nevoi
nu sunt intampinate, se poate ajunge la afectiuni psihologice permanente si grave. Pe termen
scurt, se poate identifica un proces cu patru faze prin care trec victimele atunci cand incearca
sa faca fata traumei:
• “Victima ostila”
Foarte adesea reactia initiala a victimei va fi de a impiedica orice intruziune care ar putea
destabiliza controlul traficantilor. Victima a invatat ca orice lucru care pune in pericol
dominanta traficantilor va duce la violenta imediata impotriva victimei pentru a asigura

58
Intr-un caz de jaf in Stockholm 1973, victimele continuau sa ii apere pe cei care ii tineau captive chiar si dupa ce detentia de sasea
zile s-a incheiat si au manifestat un comportament reticent in procesul juridic care a urmat.

60
controlul. Victima va evita, astfel, orice cooperare cu institutiile de aplicare a legii sau cu
autoritatile judiciare59.
• Lipsa orientarii
Aceste reactii initiale pot fi urmate de o perioada de dezorientare, intrucat victima poate ca
nu si-a gasit inca orientarea in societate.
• Reconstructia si aducerea aminte
Pentru multe victime urmeaza o perioada de reconstructie, plina de gandire retrospectiva,
cand victimele is doresc ca totul sa fie asa cum era inainte. Pe durata reconstructiei cognitive,
victimele reinterpreteaza si incearca sa se impace cu experienta lor si sa gaseasca, daca este
posibil, o explicatie pentru ce s-a intamplat sau sa evalueze evenimentul ca ducand la
crestere personala.
• Incluziunea sociala
Intr-o anumita etapa, victimele trebuie sa-si reconstruiasca relatiile sociale pentru a depasi
fragmentarea sociala cauzata de experienta violentei.

4.3 Cum sa cooperezi cu victimele traficului

Ofiterii insarcinati cu aplicarea legii, precum si judecatorii si procurorii ar trebui sa
recunoasca impactul traumei asupra victimelor traficate si sa admita ca simptome
precum lipsa cooperarii sau ostilitatea fatisa, o capacitate scazuta de a-si aminti
evenimentele in detaliu, erori sau corecturi ulterioare in descrierile lor sau fabulatii
referitoare la evenimente anume sunt susceptibile a avea loc ca o consecinta a traumei,
decat ca o decizie deliberata de a nu coopera.

Este posibil ca doar dupa ce victima traumatizata a primit asistenta de specialitate si un grad
de autonomie in decursul unei perioade de timp, ca aceasta sa fie in pozitia de a lua decizii in
cunostinta de cauza sau sa ofere o descriere in detaliu a ceea ce s-a intimplat. O audiere
prematura a victimei va suprasolicita, in cele mai multe cazuri, capacitatea victimei de a-si
aduce aminte.
Victimele nu inteleg de ce nu-si pot aminti si pot fi tentate sa fabrice detalii care lipsesc in
amintirile lor pentru a “umple golurile” din memoria lor. Totusi, intr-o faza ulterioara a
procesului, atunci cand victima isi aminteste mai mult, deoarece poate sa faca fata memoriei,
va fi dificil pentru ea sa-si schimbe povestirea. In circumstante normale ne amintim
evenimente care tocmai au avut loc mult mai bine decat experiente trecute de mult – opusul
este valabil pentru victimele violentei 60. Procurorii si judecatorii trebuie sa recunoasca ca
orice incercare de a forta victima sa-si aminteasca nu va avea o contributie la investigatie, ci,
mai degraba, va crea un pericol iminent de retraumatizare.
Intrucat este dificil de spus de cat timp are nevoie victima pentru a stabili memoria
experientelor sale – limitele de timp pot varia de la cateva saptamani la cateva luni – sfatul
profesional din partea specialistilor este indispensabil.
Cea mai buna metoda pentru a lucra intr-un mod profesional cu o victima traumatizata
necesita o abordare cu dublu sens:

59
Coomaraswamy, Radhika (1999): Declaratie, in: Dearing/Förg (1999), 105.
60
Fischer, G./Becker-Fischer, M./Düchting, C. (1998): Neue Wege in der Opferhilfe. Ergebnisse und Verfahrensvorschläge aus dem
Kölner Opferhilfe Modell, Köln, 62.

61
Title

• Prima etapa: stabilizeaza victima prin asigurarea asistentei privind

securitatea si cea de specialitate
• A doua etapa: demareaza investigatiile dupa ce victima a fost
stabilizata

4.3.1 Riscul victimizarii secundare

Victimizarea secundara se refera la victimizarea care apare nu ca rezultat direct al actului

infractional, ci prin raspunsul institutiilor si al persoanelor fata de victima61.
Victimizarea secundara institutionalizata este cea mai pregnanta in sistemul de justitie
penala. Intregul proces de cercetare penala si faza de judecata pot genera victimizarea
secundara, de la investigatie, prin decizii cu privire la a pune sau nu sub acuzare, de la faza
de judecata in sine, precum si de la pronuntarea sentintei pentru faptuitor si eventuala sa
eliberare.
Victimizarea secundara prin procesul de justitie penala poate avea loc datorita dificultatilor
in echilibrarea drepturilor victimei fata de drepturile persoanei puse sub invinuire sau a
faptuitorului sau datorita perceptiei ca victima este in totalitate ignorata.
Toate celelalte institutii care intra in contact cu victima pot genera victimizare secundara.
Orarul aglomerat al camerei de urgenta poate invada intimitatea unei victime a unei agresiuni
sexuale sau sa-i atinga simtul demnitatii.
Investigatia intruziva sau necorespunzatoare si filmarea, fotografierea si transmisiile facute
de mass-media sunt, de asemenea, factori agravanti. Chiar si institutiile care sunt infiintate
pentru a sprijini victimele infractiunilor, cum ar fi servicii pentru victime, sisteme pentru
compensarea victimelor, servicii pentru refugiati si institutii pentru sanatate mentala pot avea
unele politici si proceduri care pot duce la victimizarea secundara.
Totodata, institutiile de aplicare a legii pot genera forme grave de redramatizare si pot face
ca victimele sa nu recunoasca faptul ca acestea au fost victimizate.
Atunci cand statul, care ar trebui sa fie protector, nu trateaza bine victimele, victimele pot
avea dificultati in a realiza ca s-a comis o infractiune. In consecinta, constientizarea la
nivelul tuturor factorilor implicati este un element important in strategiile antitrafic.

4.3.2 Trauma in cazul copiilor62

In urma unor evenimente traumatice, copiii pot prezenta, initial, un comportament agitat sau
confuz. Acestia pot, de asemenea, sa prezinte teama intensa, sentimente de neajutorare, furie,
tristete, groaza sau negare. Copiii care experimenteaza traume repetate pot sa-si dezvolte un
fel de apatie emotionala pentru a elimina sau bloca durerea si trauma. Acest fenomen se
numeste disociere. Copiii cu PTSD evita situatiile sau locurile care le amintesc de trauma.
Acestia pot, de asemenea, sa devina mai putin reactivi din punct de vedere emotional, sa fie
in depresie, retrasi si mai detasati de sentimentele lor.
Un copil cu PTSD poate, de asemenea, re-experimenta evenimentul traumatic astfel:
• are amitiri frecvente ale evenimentului sau copiii tineri joaca jocuri in care o parte sau
toate traumele se repeta mereu si le genereaza vise infricosatoare sau care ii supara

61
Manualul ONU, 9
62
Organizatia Mondiala a Sanatatii, Biroul Regional pentru Asia de Sud Est, Lista cuprinzand liniile directoare pentru Urgentele
Medicale, Nr. 70, 10/99

62
 •
actioneaza sau se simte ca si cand experienta are loc din nou
•
dezvolta simptome repetate fizice sau emotionale atunci cand acestuia i se aminteste
de eveniment
Copiii cu PTSD pot, de asemenea, prezenta urmatoarele simptome:
•
se ingrijoreaza cu privire la moartea la o varsta tanara
•
isi pierd interesul in activitati
•
au simptome fizice cum ar fi dureri de cap si de stomac
•
prezinta reactii emotionale mai intempestive si extreme
•
au probleme cu somnul (adorm greu sau nu pot dormi)
•
prezinta iritabilitate sau au izbucniri de manie
•
au probleme cu concentrarea
•
actioneaza ca si cand ar fi mai mici de varsta (de exemplu, au un comportament de
dependenta emotionala sau se plang tot timpul, isi sug degetul mare)
•
sunt in alerta crescuta fata de mediu
•
au un comportament repetitiv care le aminteste de trauma
Simptomele PTSD pot dura de la cateva luni la cativa ani. Este important sprijinul parintilor,
al scolii si al prietenilor. Accentul trebuie sa fie pus pe stabilirea unui sentiment de siguranta.
Psihoterapia (individuala, de grup sau de familie) care permite copilului sa vorbeasca, sa
deseneze, sa se joace sau sa scrie despre eveniment este de ajutor. Tehnicile de modificare de
comportament si terapia cognitiva pot ajuta la reducerea spaimelor si a ingrijorarilor. Si
medicatia poate fi utila in tratarea starii de agitatie, a anxietii sau depresiei.
Psihiatrii de copii si adolescenti pot fi de mare ajutor in diagnosticarea si tratarea copiilor
care au PTSD. Cu sensibilitatea si sprijinul familiilor si profesionistilor, tinerii care prezinta
PTSD pot invata sa faca fata amintirilor traumei si sa continue sa duca o viata sanatoasa si
benefica.

4.4 Profilul traficantilor

Traficantii sunt toate acele persoane implicate in procesul de traficare. Spectrul faptuitorilor
este larg si variat. In unele cazuri acestia fac parte din grupurile internationale de crima
organizata, care pot, totodata, sa fie specializate in trafic de arme si droguri. In alte cazuri,
acestea pot fi grupuri mici cu structuri laxe, care cuprind membrii de familie ai victimei sau
alti ‘intreprinzatori’ particulari, barbati si femei. Unele victime pot deveni ele insele, la un
moment dat, traficanti, intrucat acestea nu vad nici o alta oportunitate in viata.
Ca infractiune, traficul se bazeaza pe mecanisme verticale si orizontale ale activitatilor
integrate. De fapt, traficul consta in verigi de infractiuni verticale, individuale, care sunt in
stransa legatura una cu cealalta. Astfel de infractiuni sunt, printre altele, coruptia,
contrafacerea documentelor de calatorie, violarea legislatiei cu privire la imigrare si munca.
In acelasi timp, exista conexiuni orizontale intre diferite activitati infractionale in aceeasi
retea de crima organizata, care face a fi important de luat in seama comportamentul anume al
unei persoane in interiorul unei structuri de crima organizata si influenta sa asupra eficientei
in ansamblu a grupului infractional. In anumite cazuri, infractiunea individuala poate parea
nesemnificativa, insa luata ca o componenta a unui scop anume, aceasta poate fi
fundamentala pentru succesul grupului.

63
Title

Coruptia este foarte adesea o importanta unealta operationala folosita de traficanti: intrucat
este foarte dificil sa ascunzi persoane, este intotdeauna nevoie de coniventa cu diferite feluri
de autoritati. In multe tari au fost gasite dovezi cu privire la implicarea oficialilor locali si a
institutiilor locale de aplicare a legii pentru a inchide ochii fata de prezenta persoanelor
traficate in locurile publice, oferind informatii cu privire la organizarea actiunilor politienesti
indreptate impotriva faptuitorilor, facilitand obtinerea de pasapoarte si documente de
calatorie pentru persoanele care urmeaza sa fie traficate, fara sa le verifice la punctele de
tranzit sau folosind serviciile victimelor traficului, indeosebi ale prostituatelor, in schimbul
“ochilor inchisi”.

4.4.1 Structura grupurilor de traficanti

Grupurile implicate in crima organizata pot fi subdivizate in trei tipuri pentru o mai buna
intelegere a structurii lor organizatorice: de nivel inalt, mediu si scazut.
Nivel inalt
Aceste grupuri supravegheaza, de obicei, traficul international sofisticat. De obicei acestea
stabilesc preturile si finanteaza costul transferurilor, insa nu participa direct in transportul
persoanelor traficate sau in organizarea trecerii frontierei. Acestea stabilesc relatii de comert
cu alte grupuri de nivel inalt (in aceeasi tara sau in alte tari) si coopereaza in schimbul de
persoane traficate, care sunt adeseori vandute mai mult decat o data. Aceste grupuri
contacteaza grupurile de nivel mediu, cum ar fi furnizorii anumitor servicii ilegale, stabilind
relatiile lor in baza unor conditii contractuale precise. Conducatorii grupurilor de nivel inalt
pot locui in strainatate, aproape niciodata nu vin in contact cu victimele lor si reinvestesc
venitul din trafic de persoane in alte piete ilegale, cum ar fi traficul de droguri sau de arme
sau in sectoare legale cum ar fi afacerile imobiliare sau altele. Data fiind coloratura lor
antreprenoriala si faptul ca acestea dispun de mari sume de bani, grupurile de nivel inalt pot
dezvolta relatii cu personalitati din cercurile politice, diplomatice, administrative si
financiare, indeosebi prin folosirea coruptiei, acolo unde este nevoie.
Nivel mediu
Aceasta clasificare acopera grupuri care opereaza in zone strategice din punct de vedere
geografic, cum ar fi zonele apropiate de frontierele nationale ale tarilor de origine, tranzit sau
destinatie. Grupurilor de nivel mediu li se incredinteaza, de obicei, sarcini in fazele operative
ale calatoriei, atribuite de catre grupurile de nivel inalt. Pregatirea lor si excelenta cunoastere
a teritoriului local si a disponbilitatii retelelor criminale testate, de exemplu, pentru
producerea documentelor false sau coruperea persoanelor implicate in eliberarea
documentelor de calatorie, ii fac sa fie foarte buni interlocutori.
Aceasta categorie acopera grupuri care opereaza in zone strategice din punct de vedere
geografic, cum ar fi zonele apropiate de frontierele nationale, granitele tarilor de origine,
tranzit sau destinatie. Grupurilor de nivel mediu li se incredinteaza, de obicei, sarcini in
fazele operative ale calatoriei victimei, atribuite de catre grupurile de nivel inalt. Un anumit
grad de abilitati tehnice, precum si excelenta cunoastere a teritoriului local si a disponbilitatii
retelelor criminale testate, de exemplu, pentru producerea documentelor false sau coruperea
persoanelor implicate in eliberarea documentelor de calatorie, ii fac sa fie foarte buni
omologi pentru grupurile de nivel inalt.
Nivel scazut
Aceasta a treia categorie cuprinde grupurile infractionale de importanta minora. Acestea
opereaza sub un anumit tip de mandat, fie acordat de grupurile de nivel mediu, sau in unele
cazuri actioneaza pe baza ordinelor primite de la traficanti individuali. De obicei exista un
numar mai mare de grupuri infractionale de nivel scazut decat cele de nivel mediu si inalt, in

64
special in virtutea faptului ca acestea constituie componenta fundamentala a infractionalitatii
de nivel scazut, nespecializat. S-a demonstrat in mod empiric faptul ca principalele lor
activitiati constau in primirea persoanelor traficate, asigurand logistica pentru trecerea
frontierei, organizarea plecarii si punctele de intalnire la sosire etc. Acestea pot, de
asemenea, sa fie implicate in alte activitati cum ar fi exploatarea temporara a persoanelor
traficate, indeosebi in tarile de tranzit.
Traficantii individuali
In unele cazuri traficul este desfasurat nu de gruparile infractionale, ci de persoane “pe cont
propriu” care au legaturi mai slabe cu retelele de traficanti. Acestea sunt cazurile prietenilor
sau membrilor de familie care aduc persoanele in strainatate si pe care le vand traficantilor.
Indeosebi in cazurile in care exploatarea are loc intr-un mod de traficare de tip individual,
traficul este mai dificil de identificat. Exemplele obisnuite in acest sens sunt aservirea
casnica si casatoria fortata, dar mai exista si munca fortata (de exemplu in comunitatile
etnice inchise) si cazurile de prostitutie fortata.

■e circerig!!ic of^^
Extensive use of
violence
Corruption essential to
activities
Penetration into the
legitimate economy
Activities in 3 or more
countries
Cooperation with other
criminal groups

Multiple activities

Political influence

0 % 20% 40% 60% 80% 0%

10

NATIUNILE UNITE Biroul

Droguri si Infractiuni
Caracteristici fundamentale ale crimei organizate transfrontaliere:
Folosirea fortei intr-o masura foarte mare
Acte de coruptie esentiale pentru activitati
Patrunderea intr-o economie licita
Activitati in 3 sau mai multe tari
Cooperarea cu alte grupuri infractionale
Activitati multiple Influenta politica

65
Title

Adeseori gruparile care se ocupa de activitati de trafic apartin unei structuri de crima
organizata transfrontaliera si acestea sunt de asemenea implicate in alte tipuri de activitati
ilegale. Profilul acestora a fost descris de o analiza a Biroului Droguri si Infractiuni ONU
(UNODC) (reference) facuta asupra a mai mult de 40 de grupari de crima organizata in 16
tari selectate la invel mondial. Cercetarea a identificat cateva caracteristici cheie ale crimei
organizate transfrontaliere:
•
Mai mult de 80% din grupuri folosesc forta intr-o masura foarte mare
•
Coruptia este folosita ca o importanta unealta in criminalitatea organizata. 75% din
grupurile de crima organizata folosesc actele de coruptie ca fiind o parte esentiala a
activitatilor lor.
•
75% din grupurile de crima organizata patrund intr-o sfera economica licita. Exista
dovezi privind grupuri care isi investesc veniturile provenite din activitati ilicite (de
exemplu traficul de fiinte umane) in afaceri licite (cum ar fi investitii in domeniul
imobiliar).
•
In majoritatea cazurilor (70%), grupurile isi raspandesc activitatile pe teritoriul a cinci
sau mai multe state.
•
Grupurile de crima organizata tind sa coopereze cu alte grupuri infractionale (aprox.
60%) pentru a-si extinde piata.
•
Aproape 60% din grupuri au o anumita influenta politica in principala tara unde
opereaza. Acest aspect este adeseori strans legat de acte de coruptie si de capacitatea de a
intra intr-o economie licita.

4.4.2 Semne si elemente care indica faptul ca o persoana este traficant

Este foarte dificil sa se faca o lista exhaustiva a indicatorilor care pot fi folositi pentru a
facilita identificarea unui traficant. Asa cum am mentionat, de obicei infractorii care
opereaza in acest sector sunt, totodata, implicati in alte tipologii infractionale diferite, cum ar
fi traficul de droguri si arme, spalare de bani, contrafacerea de documente, printre altele.
Cu toate acestea, traficanti au un “calcai al lui Ahile’’: produsele acestora. Traficul genereaza
victime si bani. Daca poti localiza victimele, in general, esti “aproape” de traficanti. Este
posibil sa se incerce localizarea traficantilor urmarind persoanele implicate in recrutarea,
transferul, cazarea sau primirea si in final in exploatarea unor persoane pentru diferite
scopuri (trebuie sa tineti cont de faptul ca un proxenet nu este intotdeauna un traficant).
Aceasta cercetare poate sa fie facuta in tarile de origine, de tranzit si de destinatie. Totusi, in
aceasta din urma, indicatorii infractionali ai traficului pot fi mai evidenti, intrucat acestia nu
sunt doar generati din partea victimei ci si a infractorilor care, operand in tara de destinatie,
genereaza mai multe dovezi decat in tarile de origine si tranzit. In tarile de destinatie
persoanele implicate in procesul de trafic ar putea fi identificate in randul personalului care
lucreaza in bordeluri, hoteluri, saune, santiere de constructii sau in randul adultilor care
controleaza minorii care cersesc pe strazi.
Adeseori traficantii prezinta urmatoarele caracteristici si comportamente:
•
Persoane cu cazier judiciar specific, cum ar fi contrabanda cu migranti, proxenetism,
falsificarea de documente si detinere ilegala de arme.
•
Persoane cu cazier judiciar specific legat de traficul de persoane, gasite ca detinand
in mod nejustificat dovezile de plata facuta prin transfer de bani prin companii sau
banci.
•
Persoane care fac publicitate la servicii de escorta, sauna sau bordeluri.

66
 •
Persoane fara locuri de munca si venituri, insa care se etaleaza cu masini scumpe,
bijuterii etc. si care calatoresc mult in strainatate.
•
Persoane care pe timpul unei razii politienesti sau perchezitii sunt gasite in posesia
documentelor apartinand altor persoane fara un motiv intemeiat.
•
Persoane care se ocupa de plata camerei de hotel sau de chiria apartamentului unde a
fost identificata potentiala victima.
•
In cazul traficului pentru exploatarea sexuala, traficantii insotesc adeseori victimele
pe timpul cat acestea isi fac cumparaturile in piata locala.
•
In unele cazuri traficantii pot fi femei care anterior au fost victime. Acestea pot,
totodata, sa ofere servicii sexuale impreuna cu victimele; de obicei acestea sunt
“controlorii” activitatilor victimei. Rolul acestor “controlori” este de a evita orice
posibilitate ca adevarata victima sa scape si/sau sa ceara ajutor. Este o regula buna,
pe timpul unei verificari la frontiera sau a unei razii, sa se separe persoanele singure
tinute in sediile institutiilor de aplicare a legii.
•
In contrast cu traficantii, victimele de obicei nu au toate numerele de telefon ale
celorlalte victime care lucreaza pentru aceeasi organizatie, in special daca acestea
lucreaza in zone sau orase diferite. A face o verificare incrucisata a telefoanelor
mobile ale victimelor si ale suspectilor pe timpul unei operatiuni de politie poate
duce la rezultate investigative bune.
Echipele nationale: Adaugati criterii de identificare a victimei care sunt specifice tarii
voastre. Unde ati gasi persoanele traficate? Aveti exemple de linii directoare sau practici care
s-au dovedit a fi utile? Daca da, va rugam sa le includeti.

67
 Title

5. Culegerea şi schimbul de informaţii

Obiective de învaţare: AR TREBUI SĂ FIE REVIZUITE
La finalul acestei secţiuni, participantul la sesiunea de instruire va:
«- face diferenţa între informaţiile strategice şi tactice şi importanţa şi metodele de
culegere a ambelor.
«- identifica modul prin care informaţiile trebuie sa fie clasificare, evaluate şi schimbate.
«- identifica şi înţelege aspectele sensibile legate de securitate, care sunt circumscrise
schimbului de informaţii.___________________________________________________

5.1 Importanţa culegerii de informaţii

Traficul de persoane este adeseori o infracţiune internaţională. Aşadar, culegerea şi schimbul
de informaţii cu privire la acest subiect sunt foarte importante pentru a combate infracţiunea
în mod eficient. De o egala importanţa este recunoaşterea faptului că activitatea de culegere a
informaţiilor trebuie să înceapă de la nivelul cel mai de jos al liniei intai şi să acţioneze în
sus către grupurile de acţiune specializate în investigaţii, acolo unde se centralizează şi
prelucrează de obicei cunostintele detaliate si informaţiile despre infracţiune.
Pentru a realiza întregul său potenţial, culegerea de informaţii trebuie să fie făcută într-un
mod integrat, adică bazadu-se pe cât mai multe surse diferite. Acest aspect implica faptul ca
potentialul ofiterilor din linia intai de a culege si oferi informatii vitale trebuie sa fie
recunoscut si sa fie folosit de unitatile specializate antitrafic.
Experienţa investigativă repetată a arătat că informaţiile sau dovezile vitale care au
‘dezvaluit’ în cele din urmă un caz şi au dus la finalizarea cu succes a acestuia au venit de la
un ofiţer din prima linie, care adeseori nu realiza importanţa şi valoarea contribuţiei şi rolului
său.
Aceste experienţe subliniază nevoia operativă de informare a personalului din linia întâi
asupra importanţei rolului acestuia în reactia antitrafic şi de a asigura că:
•
acesta este informat cu privire la infracţiunea de trafic şi legislaţia aplicabilă acesteia.
•
recunoaşte victimele suspectate a fi fost traficate şi traficanţii (a se vedea capitolul 4:
Identificare).
•
maximizeaza capacitatea acestuia de culegere de informaţii pe timpul activităţilor sale
zilnice.
•
cunoaşte modul de înregistrare şi evaluare a informaţiilor şi diseminează
informaţiile relevante către colegii/unităţile specializate.
Este important de remarcat că instituţiile de aplicare a legii trebuie să aibă capacitatea de a
identifica, culege şi schimba informaţiile cu colegii lor din alte ţări ale Europei de sud-est şi
nu numai.
În acest domeniu, bine-cunoscutele principii conducătoare sunt: ‘Informaţia este putere. Cu
cât calitatea informaţiei culese şi schimbate este mai bună, cu atât puterea este mai mare.
In culegerea şi schimbul de informaţii apar probleme în legătură cu diferite domenii. Unele
sunt legate de îngrijorările circumscrise securităţii, altele de factorii structurali:

69
Title

• în fiecare cadru naţional, instituţiile relevante pot folosi diferite criterii, atât pentru a
defini, cât şi pentru a măsura infracţiunea
• lipsa de armonizare care caracterizează sistemele naţionale se repetă la nivel regional şi
internaţional
• un grad necorespunzător de conştientizare şi pregătire duce la situatii in care infracţiunea
nu este adeseori recunoscută atunci când este întâlnită, mai ales la nivelul liniei întâi
• infractorii organizaţi structurează în mod deliberat modul de operare al infracţiunii
pentru a o ascunde şi pentru a îngreuna constatarea acesteia de către instituţiile de aplicare
a legii
La nivel naţional level, un număr tot mai mare de ţări au înfiinţat deja sau sunt în procesul
înfiinţării de grupuri de acţiune naţionale sau alte unităţi specializate pentru a aborda
problema, folosind o metodă de culegere de informaţii într-un mod coordonat.
La nivel internaţional, agenţiile de poliţie cum ar fi Centrul SECI, Europol şi Interpol
elaborează situaţii anuale şi rapoarte de evaluare a ameninţărilor în funcţie de ţară şi
desfasoara o cercetare analitică a fenomenului.
Atunci când este vorba de activităţi de culegere a informaţiilor, trebuie să fie avuţi în vedere
doi factori importanţi pentru a evita adoptarea unei abordări prea înguste:
1. Toate informaţiile privind structura şi metodologia unei reţele de trafic, de la începutul
procesului până la sfârşit, sunt foarte relevante pentru investigatorul antitrafic, indiferent
dacă acesta îşi desfăşoară activitatea într-o ţară de origine, tranzit sau destinaţie. Amintind de
filozofia fundamentală care spune că informaţia este putere, cu cât investigatorii află mai
multe din surse diferite referitor la subiect, cu atât mai mare va fi disponibilitatea lor de a-l
combate.
2. Este important să se evite capcana de a considera că sursele de informaţii sunt împărţite în
mod normal in trei diviziuni geografice pe ţări de origine, tranzit şi destinaţie. De exemplu,
ar fi logic să se presupună că informaţiile privind recrutarea ar putea fi luate cel mai bine din
ţările de origine. Dacă uneori aşa stau lucrurile, este, de asemenea, posibil ca informaţia de
cea mai bună calitate cu privire la acel subiect să poată fi obţinută pe timpul interviurilor
ţinute cu victimele care cooperează, în ţările de destinaţie.
Surse de informatii pot fi găsite în intreg spectrul infracţiunii. O abordare largă de culegere
de informaţii este, aşadar, modul cel mai eficient de a instrumenta infracţiunea de trafic.

5.2 Tipuri de informaţii

Pentru a aduce o valoare maximă măsurilor antitrafic, culegerea de informaţii trebuie să se
axeze pe următoarele două niveluri:
• Strategic – adecvate pentru obiective pe termen lung
• Tactic – adecvate pentru obiective pe termen imediat sau scurt si pentru nevoile operative
de scara mai mică

5.2.1 Informaţiile strategice

Obiectivul final al culegerii de informaţii strategice este de a realiza o evaluare a factorilor

strategici care sprijina existenţa infracţiunii de trafic la nivel naţional şi regional. O mare
cantitate de date analizate şi utilizate pentru privirea de ansamblu strategică derivă din
informaţiile culese la nivel operativ.

70
Valoarea informaţiilor strategice
•
Să permită realizarea unei aprecieri exacte a dimensiunii reale, metodologiei şi
gravitatii infracţiunii la nivel local, naţional, regional şi internaţional;
•
Să permită factorilor de decizie din plan naţional şi regional să aloce un nivel
corespunzător de resurse pentru rezolvarea problemei;
•
Să conştientizeze opinia publica si presa fata de infracţiune, fapt care va conduce
la mobilizarea voinţei politice pentru a o rezolva;
•
Să faciliteze răspunsul de tip strategic în domenii precum: schimbarile
legislative, cooperarea internaţională, strategiile de prevenire, campaniile de
educare etc.
Cunoaşterea datelor/informaţiilor tematice este importantă pentru a înţelege factorii
din care derivă cauzele primare ale infracţiunii – având în vedere atât partea de ofertă,
cât şi cea de cerere. Datele tematice pot fi clasificate după cum urmează şi acestea ar
trebui să fie culese şi evaluate în mod periodic:
•
Datele tematice socio-economice cum ar fi: tendinţele economice, feminizarea
sărăciei, absenţa oportunităţilor de angajare, conflicte sau instabilitate politică, lipsa
accesului la îngrijirea medicală etc.
•
Legăturile istorice sau lingvistice dintre ţările de ofertă şi cele de cerere ar putea
avea un efect asupra rutelor, precum şi asupra profilurilor victimei şi infractorului.
•
Proximitatea geografică, precum şi relaţiile de afaceri, de exemplu acordurile
parteneriale comerciale aeriene ar putea influenţa, totodată, rutele care vor fi urmate,
de exemplu din Albania către Italia.
•
Factori culturali pot afecta mijloacele infracţiunii iar înţelegerea lor poate fi foarte
utilă. De exemplu, mecanismele de control instituite pentru a asigura submisivitatea
victimelor sunt adesea bazate pe factori religioşi sau culturali relevanţi pentru
anumite grupuri.
•
Toţi factorii mentionează, de asemenea, impactul asupra aspectului legat de cerere
in cadrul ciclului de traficare, cum ar fi, de exemplu, cererea de muncă ieftină in
economiile mature, cererea pe piaţa sexului de femei care au o anumită origine
etnică, cu o anumita prezenta fizica/vârstă etc.
Centrul de resurse pentru combaterea traficului de fiinţe umane - România
În baza art.4 şi art. 9, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 678/2001 63 cu privire la prevenirea şi
combaterea traficului de persoane, Centrul de resurse pentru combaterea traficului de
persoane a fost înfiinţat în România în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Obiectivul Centrului este de a crea o bază de date care să centralizeze toate datele şi
informaţiile statistice cu privire la traficul de persoane.
Centrul de resurse pentru combaterea traficului de persoane a elaborat până acum o serie
de evaluări cu privire la fenomenul de combatere a traficului de persoane, care au fost
comunicate partenerilor naţionali şi internaţionali. Principala sarcină a ofiţerilor care

63
Art.4. Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Ministerul de Interne, Ministerul
Justiţiei, precum şi alte organisme guvernamentale cu atribuţii în combaterea traficului de persoane iau măsurile necesare pentru
elaborarea şi aplicarea în domeniile lor de activitate a Planului naţional de acţiune în combaterea traficului de persoane.
Art.9. (1) Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, cu sprijinul altor ministere, realizează şi menţine în actualitate baza de date
privind fenomenul traficului de fiinţe umane, monitorizează şi evaluează periodic acest fenomen, luând în considerare atât persoanele care
trafichează, cât şi victimele traficului, precum şi persoanele juridice implicate în activitatea de trafic de persoane.
(2) Publicarea informaţiilor statistice şi a rapoartelor de evaluare se face semestrial de către Inspectoratul General de Poliţie, cu avizul
ministrului de interne.

71
Title

lucrează în centru este de a asigura schimbul permanent de date şi informaţii cu celelalte

instituţii de aplicare a legii referitoare la fenomenul de trafic de persoane, tendinţele
acestuia şi modalităţile de abordare a acestuia prin eforturi de cooperare la nivel
naţional, regional şi internaţional.
La mijlocul anului 2004, a fost dezvoltata o aplicatie care permite prelucrarea datelor de
identificare ale victimelor traficului de persoane şi ale traficanţilor, precum şi alte date
de interes. Aplicatia privind baza de date duce la o mai bună calculare a numărului real
de victime (termenul “victimă” fiind utilizat în sensul său juridic, adică doar pentru
persoanele care au fost intervievate de un reprezentant al instituţiei de aplicare a legii şi
identificate ca persoane traficate).
Baza de date se bazează pe numărul unic de înregistrare a identităţii (codul numeric
personal), în aşa fel încât posibilele greşeli să fie uşor depistate şi indreptate.
Centrul de Resurse a dezvoltat cooperarea cu Poliţia de Frontieră, Parchetul General şi
Ministerul Justiţiei, de la care acesta obţine date statistice în mod trimestrial, le-a
analizat şi retransmis partnerilor pentru informare. În plus, Centrul de Resurse
cooperează cu ONG-urile care sunt active în acest domeniu şi cu organizaţiile
internaţionale care sunt prezente în Bucureşti (UNICEF, Organizaţia Internaţională
pentru Migraţie, Organizaţia Internaţională a Muncii, PNUD). Totodată, acesta
elaborează toate rapoartele de ţară referitoare la fenomenul de trafic de fiinţe umane (de
exemplu raportul anual pentru Departmentul de Stat al SUA, rapoarte trimestriale pentru
UE etc.). (www.politiaromana.ro)

5.2.2 Informaţia tactică

Valoarea informaţiei tactice este:

• de a furniza materia primă care sa formeze baza pentru investigaţiile reactive,
pro-active şi discontinue;
• de a facilitata derularea operaţiunilor comune între ţări;
• de a ajuta să se prevină complicaţiile de natura politieneasca dintre institutiile de
aplicare şi să prevină sau să reducă duplicarea eforturilor investigative în
diferite zone de competenţă;
• de a forma baza pentru informaţiile strategice;
• de a întări credibilitatea şi relevanţa programelor de instruire şi campanile de
educare desfăşurate de instituţiile de aplicare a legii în comun cu sectorul OIG–
ONG.
Există un număr de domenii-cheie de culegere de informaţii la nivel tactic. Deşi aceasta nu
este o listă exhaustivă, următoarele domenii sunt de o importanţă majoră:

72
METODE DE METODE DE DOCUMENTE DE
RECRUTARE PUBLICITATE IDENTITATE
FALSIFICATE
INFORMAŢII VIZE FALSE
FINANCIARE DOCUMENTE DE
CĂLĂTORIE
TRASEE ŞI
MIJLOACE DE
DOMENII CĂLĂTORIE
MIJLOACE DE CHEIE DE
COMUNICARE NIVEL TACTIC

CAZARE DE TIPUL
CASĂ SIGURĂ
MIJLOACE DE
EXPLOATARE
• Metode de
recrutare – înşelăciune sau răpire.
• Metode de publicitate – sistemul ‘din auzite’, presa scrisă, Internet.
• Documente de identitate falsificate- pregatire şi cumpărare.
• Vize false - pregatire şi cumpărare.
• Documente de călătorie – metodele de plată folosite şi plasarea agenţilor.
• Trasee şi mijloace de călătorie – traseele folosite, mijloacele de transport
• Cazarea de tipul ‘casă sigură’ – locaţie şi punere la dispoziţie
• Mijloace de exploatare – bordeluri, zone rau famate unde se practica prostitutia, fabrici
unde se prestează muncă brută etc.
• Mijloace de comunicare – email, telefoane mobile, fax-uri etc.
• Informaţii financiare – tranzacţii referitoare la aspectele sus-menţionate.
Informaţii privind detaliile personale şi adresele persoanelor abonate la:
• Toate formele de comunicaţii cum ar fi telefoane mobile, telefoane fixe, adrese de e-mail,
situri internet,
• Anunturi,
• Televiziune prin satelit.
Culegerea acestor informaţii ar trebui să cuprindă facturi detaliate precum şi date, mijloace
de plata si alte detalii.

Contracte de proprietate sau închiriere

Informaţii privind:
• Cumpărarea sau închirierea unor proprietati private sau comerciale;
• Plata facturilor pentru utilităţi, cum ar fi electricitate, gaz şi apă;
• Plata taxelor locale pe spaţii, locuinţe, căsuţe poştale şi alte adrese poştale;

73
Title

• Detinerea sau închirierea de autovehicule sau alte mijloace de transport cum ar fi

bărcile etc.
Culegerea acestor informaţii ar trebui să cuprindă detalii, date şi metode de plata in cont.

Tranzacţii financiare
Detaliile referitoare la cont pot fi obţinute de la oricare din sursele sus-menţionate si acestea
trebuie să faca obiectul unei analize profunde de către investigatori financiari calificaţi.
Multe tranzacţii şi plăţi din regiunea Europei de sud-est se derulează în numerar şi mai
puţine prin sistemul bancar formal sau prin intermediul cărţilor de credit. Acest lucru
limitează oportunităţile de culegere a informaţiilor evidenţiate în categoriile de mai sus.
Totusi, lucrurile nu stau intotdeauna asa şi, în plus, nu trebuie uitat faptul că un traficant din
regiunea Europei de sud-est poate tranzacţiona toate afacerile în regiune prin numerar, insa
poate folosi sistemul bancar sau al cărţilor de credit în alte ţări, acolo unde profiturile
infracţionale sunt spălate şi reinvestite.
Optimizarea unui schimb de informaţii sigur şi de calitate la nivelul instituţiilor de aplicare a
legii în diferite ţări poate fi în multe cazuri un factor-cheie într-o investigaţie.

5.3 Surse de informaţii

Ofiţerii însărcinaţi cu aplicarea legii culeg informaţii brute care ar putea fi folosite ca bază
pentru acţiuni şi evoluţii ulterioare. Informaţiile brute reprezintă baza pentru aşa-numitele
informaţii aprofundate. In mod clar, avand in vedere implicaţiile privind resursele aferente
culegerii informaţiilor aprofundate, vor fi avute în vedere doar cazurile în care materialul
iniţial referitor la informaţiile brute indică faptul că o continuare a muncii ar putea fi
fructuoasă.

5.3.1 Informaţiile brute

Informaţiile brute pot fi obtinute dintr-o mare varietate de surse aşa cum se prezintă mai jos:
PERSONALUL
POLITIEI DIN PRIMA
LINIE / BAZE DE DATE:
DE LA FRONTIERA - servicii de imigrare
- organizatii vamale
- politia de frontiera
ANUNTURILE IN TARILE - ministere a le
DE ORIGINE/DESTINATIE afacerilor externe
- ministere de interne
 OIG - ONG
RAPOARTE ALE
OPINIA
PRESEI
PUBLICA
CERCETARI
SURSE DE
INFORMATII
y
ACADEMICE
BRUTE
APROFUNDATE
LINII AERIENE,
ALTI
TRANSPORTATORI
BAZELE DE DATE
ALE INSTITUTIILOR ^^

y\
/ V ^k
BANCI ALTE

DE APLICARE A X \ INSTITUTII
LEGII X \ FINANCIARE
INTERPOL/EUROPOL
SECI, GRUPUL DE VICTIMELE
ACTIUNE MAREA TRAFICATE
BALTICA, ICE MAREA
NEAGRA
7•
4
Person
alul
poliţie
i din
prima
linie şi
de la
frontie
ră
 •
Informaţiile obtinute din monitorizarea anunturilor atât în ţările de recrutare, cât şi in
cele de destinaţie.
•
Surse deschise, cum ar fi rapoarte ale presei, cercetarile academice etc.
•
Informaţii primite de la opinia publica.
•
Informaţii oferite de informatorii inregistrati.
•
Bazele de date ale instituţiilor de aplicare a legii de la nivel local, regional, naţional.
•
Bazele de date ale instituţiilor internaţionale de aplicare a legii cum ar fi Interpol,
Europol, Centrul SECI, Grupul de Acţiune Marea Baltică, Iniţiativa de Cooperare
Economică a Mării Negre etc.
•
Bazele de date relevante gestionate de alte instituţii, cum ar fi serviciile de imigrare,
organizaţii vamale, poliţia de frontieră, ministerele afacerilor externe, referitoare la
cererea şi eliberarea vizelor, ministerele de interne care instrumentează cererea şi
eliberarea permiselor de şedere, cererile de azil sau acordare a cetăţeniei, alte
ministere relevante cum ar fi al sănătăţii sau muncii, care pot deţine informaţii
privind acest subiect.
•
Organizaţii inter-guvernamentale şi non-guvernamentale relevante.
•
Linii aeriene şi alţi transportatori.
•
Dezvăluiri financiare făcute de bănci sau alte instituţii financiare.
•
Victimele traficate.

Informaţiile brute sunt susceptibile de a fi folosite pentru investigaţiile aprofundate

ulterioare, desfăşurate de investigatorii specializaţi.

5.3.2 Informaţiile aprofundate

Decizia de dezvoltare a informaţiei brute trebuie să fie luată de la caz la caz. Aspectul legat
de momentul când culegerea de informaţii va duce la o investigaţie operativă variază în
funcţie de procedurile şi competenţele locale. Oricare ar fi procedura aplicabilă, punctul-
cheie care trebuie avut în vedere în momentul in care încep activităţile de culegere de
informaţii aprofundate este de a asigura că acestea se realizează în conformitate cu normele
juridice şi sunt înregistrate în mod corespunzător. Acest lucru va asigura ca materialul cules
poate fi, de asemenea, invocat ca probă dacă acest lucru este necesar şi dacă este posibil din
punct de vedere procedural.
Mai jos sunt se prezinta un număr de activităţi de culegere a informaţiilor aprofundate cu
relevanţă pentru investigarea traficului de persoane:
1. Supravegherea şi monitorizarea locaţiilor, cum ar fi:

75
Title
 AGENŢ II DE AGENŢ IILE DE
R EC R UT AR E, VOIAJ
DE A NGAJARE,
M AT R IM O NIALE S AU
DE ESCO R T Ă ŞANTIER E DE CO NSTRU CTII /FAB RIC I
U N D E S E PRES TEAZĂ MUNCA BRU T Ă/
ZO NE DE AGRIC U LTU RĂ
AM BA SADE SAU
SECŢ II CO NSULARE SIMULAREA DE C
ŞI DE VIZ E U M PAR ARE
 CULEGEREA DE
IN FO RM A ŢII
APROFUNDATE-S u
pra ve gh erea şi m
PUNCT E DE P onitorizarea lo ca
LEC AR E
ţiilo r

PUNC T E DE
INT RARE

LOC A ŢII A LE BO RD EL U RILO R,

BA RU RI, BA RU RI C U
CASE SIGUR E A NIM A TO A RE, C A RTIE RE RĂ U
FAMA TE U NDE SE PRAC TICA
P ROS TITU TIA
2. Supravegherea şi monitorizarea următoarelor domenii de afaceri, instituţii,
furnizori de servicii etc. pot duce la culegerea de informaţii semnificative:
• Agenţii sau birouri private de recrutare, angajare, matrimoniale sau de escortă;
• Santiere de constructie, fabrici unde se prestează muncă brută, zone de agricultură
unde este nevoie de muncitori sezonieri etc.;
• Agenţii de voiaj;
• Ambasade sau secţii consulare şi vize;
• Puncte de plecare;
• Puncte de intrare;
• Case sigure în ţările de origine, tranzit şi destinaţie;
• Locaţii ale bordelurilor, baruri, baruri cu animatoare, cartiere rău famate uned se
practica prostitutia, restaurante, cartierele de blocuri;
Totodată, mai sunt relevante şi:
• Supravegherea pe termen scurt a suspecţilor şi/sau a victimelor;
• Desfăşurarea de operatiuni de ‘simulare de cumparare’ pentru culegerea de
informaţii;
• Investigaţia financiară pro-activă pentru stabilirea pistelor de audit a conturilor şi/sau
tranzacţiilor care reies din activitatea de culegere a informaţiilor brute.
Activitatea aprofundata ar trebui să folosească toate mijloacele disponibile de coroborare,
cum ar fi folosirea camerelor de supraveghere, sistemul CCTV (cu circuit închis) şi sisteme
de recunoaştere automată a numerelor de înmatriculare în punctele de plecare şi intrare etc.

5.4 Formatarea informaţiilor – date-cheie

Înainte de abordarea chestiunilor legate de clasificare şi evaluare, trebuie sa acordam atentie
aspectelor legate de formatarea informaţiei în sine. Diferite instituţii folosesc diferite formate
şi sisteme. Indiferent de formatul folosit, în funcţie numarul informaţiilor disponibile,
următoarele date ar trebui să fie incluse în format:
• Tipul de trafic vizat –exploatarea sexuală, pentru muncă, organe umane etc.

76
 • Ţările şi locaţiile implicate.
• Descrieri fizice detaliate complete, trecut şi cazier judiciar ale suspecţilor şi
victimelor cunoscute
• Detalii complete ale adreselor cunoscute.
• Detalii complete ale vehiculelor cunoscute şi altor forme de transport folosite.
• Detalii complete ale mijloacelor de comunicaţii cunoscute.
• Detalii complete ale documentelor de calatorie şi de identitate cunoscute.
• Detalii complete despre trasee şi mijloace de călătorie cunoscute.
• Detalii complete despre informaţiile financiare cunoscute.
• Detalii complete despre modul de operare folosit de traficant(i).
• O sectiune necompletata pentru oricare informatie utila.
• Ofiterul sau unitatea sursa a informatiilor si detaliile lor de contact.

5.5 Clasificarea, evaluarea si diseminarea

Indiferent de sistemul care exista sau care urmeaza a fi realizat, trebuie sa fie abordat un
factor important: inregistrarea, pastrarea, clasificarea, evaluarea si diseminarea tuturor
materialelor informative trebuie sa se faca cu stricta respectare a legilor relevante privind
protectia datelor si confidentialitatea.
Evaluarea si diseminarea informatiilor este unul dintre aspectele cele mai importante ale
intregii activitati de culegere a informatiilor. Unele informatii pot fi de cel mai inalt grad,
care provin dintr-o ‘sursa de necontestat’, alte date pot proveni din surse mai putin credibile
sau chiar anonime. Pentru a fi de valoare optima celor care vor sa actioneze pe baza
informatiei, datele trebuie sa treaca printr-o anumita forma de evaluare.
Ofiterul de informatii sau investigatorul care doreste sa dezvolte materialul informativ
trebuie sa fie capabil sa realizeze o evaluare fundamentata a informatiilor inainte de a selecta
care date vor fi dezvoltate in activitatea operativa. Pentru a realiza in mod eficient acest
lucru, acesta trebuie sa poata analiza si evalua un raport informativ pe marginea informatiilor
care apar, care a fost clasificat si evaluat de catre autorul sau. Acesta poate fi un ofiter din
linia intai dintr-un cartier indepartat, care in mod ideal ar fi trebuit sa fi folosit un sistem de
evaluare adoptat in mod comun.
Exista numeroase metode de clasificare si evaluare a informatiilor inainte ca acestea sa fie
schimbate. Trebuie avut in vedere ca in contextul infractiunii de trafic, schimbul de
informatii ar trebui sa fie posibil la nivel international, precum si national. Indiferent de
sistemul utilizat, factorul esential este ca informatia este evaluata in cadrul urmatoarelor trei
categorii:
• Sursa informatiei
• Informatia in sine
• Gradul in care informatia poate fi diseminata
Unele tari nu folosesc un sstem de evaluare, altele utilizeaza un sistem cunoscut ca ‘4 x 4’ in
timp ce altele folosesc acum o versiune actualizata a acestui sistem, care este cunoscut ca
fiind ‘5 x 5 x 5’ si care impune un al treilea criteriu de evaluare care specifica gradul de
diseminare a informatiilor la care acesta se refera. (a se vedea mai jos)

77
Title

Evaluarea gradului permis de diseminare este deosebit de important in schimbul de

informatii in acest domeniu. Initiatorul raportului informative trebuie sa stabileasca
evaluarea, precum si gradul si conditiile impuse de diseminare.
Acesta este un factor sensibil intrucat conditiile de securitate pot aparea in legatura cu o
anume sursa de informatii, cum ar fi un ‘agent special’ sau o victima vulnerabila traficata sau
in legatura cu orice informatie tematica care ar putea fi diseminata la o organizatie non-
guvernamentala (a se vedea mai jos ‘Restrictii specifice de diseminare’).
Sistemele de clasificare si evaluare a informatiilor pot fi in continuare rafinate prin
impunerea unui regim de supraveghere pentru asigurarea conformitatii cu regimul de
clasificare, evaluare si diseminare. De exemplu, s-ar putea considera a fi potrivit sa se
stabileasca un set de niveluri de autorizare pentru diseminare in care sa fie cerute conditii
speciale de operare datorita naturii sensible a sursei de informatii.
Avand in vedere capacitatea infractionala a retelelor de trafic, si faptul ca acestea dispun de
resurse, riscul mereu existent al coruptiei si caracterul sensibil al materialului care poate fi
evaluat si vizat a fi diseminat, este, de asemenea, indicat sa se intocmeasca o evaluare de
risc in cazurile in care se impun conditii speciale de operare in legatura cu diseminarea
informatiilor. Astfel de evaluari ale riscurilor ar putea fi facute in functie de nivelurile de
autorizare, pentru a asigura conformitatea.

5.5.1 Verificarile informatiilor – locale, nationale si internationale

Unul din primii pasi care trebuie sa fie facuti in ceea ce priveste informatiile care au fost
culese este de a le verifica cu datele detinute in cadrul altor institutii locale, nationale si
internationale si cu bazele de date pentru a obtine o imagine mai precisa si pentru a stabili
orice legaturi intre informatii.
Cu toate acestea, exista riscuri inerente acestui pas elementar, deoarece:
• Verificarile informatilor reprezinta o forma de diseminare a informatiilor
Chiar daca o simpla cerere facuta catre o baza de date locala, nationala sau internationala
pentru a cauta un index nominal nu indica prin ea insasi ca unitatea care a facut cererea
investigheaza in mod activ subiectul verificarii, aceasta indica totusi ca numele suspectului a
fost verificat. Acest aspect poate compromite o posibila investigatie inainte ca aceasta sa
inceapa.
Este important sa tinem minte, de asemenea, ca posibila compromitere poate sa nu fie
rezultatul coruptiei; aceasta se poate intampla ca un simplu rezultat al unei inadvertente sau
al lipsei standardelor profesionale din partea unui coleg. Cu toate acestea, rezultatul poate fi
totodata foarte vatamator.

5.6 Optimizarea culegerii de informatii

Potentialul efortului de culegere a informatiilor va fi optimizat doar daca acesta este realizat
in mod integrat, toti factorii implicati fiind constienti si activi. Pentru a realiza acest lucru,
trebuie sa fie abordate doua aspecte cheie. Acestea sunt:
• Constientizarea
• Relationarea

5.6.1 Constientizarea

78
In multe locatii, problema principala este ca infractiunea de trafic se cunoaste sau se intelege
prea putin. In plus, acolo unde au fost create grupuri sau unitati de actiune specializate
antitrafic, existenta, capacitatea si obiectivele acestora nu sunt bine cunoscute la nivelul
institutiilor de aplicare a legii din tarile vizate sau al partenerilor lor regionali multi-nationali
din regiune.
Ar trebui sa se realizeze instructaje ad hoc
a. catre unitatile nationale specializate antitrafic si catre procurorii anume desemnati;
b.catre ofiterii de aplicare a legii din prima linie din orase si comunitatile rurale (acolo
unde este disponibila multa informatie bruta, de calitate, insa aceasta nu este
recunoscuta ca atare si/sau nu se realizeaza calitatile pe care aceasta le contine cu
adevarat);
c. altor colegi de sector relevant inter-departamental, inter-ministerial si OIG –ONG.
Instruirea multi-institutionala care implica profesionisti din diferite sectoare (de exemplu
inspectori ai muncii, sindicate, servicii de sprijin etc.) ar trebui sa fie promovata (a se vedea,
de asemenea, capitolul 3: abordarea multi-institutionala).
O parte integranta a acestui exercitiu este cresterea gradului de constientizare cu privire la
infractiune si la importanta deosebita a culegerii de informatii. Oportunitatea ar trebui sa fie
folosita pentru diseminare si pentru a explica scopul si practica formatului special constituit
pentru infractiunea de trafic si sistemul ‘5x5x5’ de evaluare si diseminare a informatiei.
Pachetele de instructaj ar trebui sa fie comunicate Centrului SECI, Europol si Interpol. Este
nevoie ca institutiile internationale sa fie constientizate cu privire la faptul ca tarile din
regiune au capacitatea si determinarea de a combate infractiunea de trafic si ca exista unitati
centrale specializate in informatii care se ocupa de activitatea de culegere a informatiei.

5.6.2 Relationarea

Un pas foarte important este, de asemenea, de a identifica si stabili contacte cu institutiile-

cheie partenere de informatii pentru a dezvolta relatiile de schimb formale interne si externe.
Cea mai eficienta metoda de realizare a acestui nivel de coordonare cu privire la informatii
este de a crea forumuri de informatii multi-institutionale. Astfel, reprezentanti ai
institutiilor partenere s-ar putea intalni sub presedentia unitatilor antitrafic si ar putea
schimba informatii specifice si tematice cu privire la trafic.
Un astfel de forum ar trebui sa cuprinda cel putin reprezentanti ai unitatilor antitrafic, ai
unitatilor de combatere a crimei organizate, ai altor unitati de cercetare penala, procurori,
servicii de informatii, politie de frontiera sau politie, vama, ministere ale afacerilor externe,
ofiteri de legatura la SECI ori de cate ori este posibil, si reprezentanti ai sectorului OIG-
ONG. Acest grup de informatii va actiona apoi ca un punct focal pentru toate activitatile de
culegere a informatiilor antitrafic. Un astfel de forum ar trebui sa opereze in cadrul abordarii
antitrafic exhaustive la nivel national.
O alta sarcina a unui astfel de grup multi-institutional ar fi crearea unei retele cu specialistii
regionali omologi. Majoritatea tarilor din Europa de sud si est au sau sunt in procesul de
infiintare a unitatilor specializate antitrafic iar unitatile specializate ar trebui sa incerce sa
dezvolte relatii parteneriale intre ele.

79
 Title

6. Cooperarea internationala
Asa cum s-a discutat in Capitolul 3, in prezent nu exista nici un standard agreat cu privire la
cooperarea internationala multi-institutionala si la mecanismele de referire a victimei dincolo
de frontiere, insa un numar de acorduri multi- si bilaterale permit si reglementeaza
cooperarea dintre diferite institutii de aplicare a legii. Cu toate acestea, cooperarea cu alte
institutii nepolitienesti din strainatate si organizatii internationale pot fi esentiale pentru
succesul unei investigatii si mai ales pentru toate activitatile referitoare la protectia victimei.
Cooperarea internationala cu institutiile care nu se ocupa de aplicarea legii ar trebui sa fie
avuta in vedere pe timpul fazei de culegere a informatiilor/dovezilor, precum si dupa o
investigatie pentru a efectua o analiza a riscului pentru victime, pentru a aplica victimei
protectia martorului inainte, in timpul si dupa proces si a-i asigura o repatriere sigura.
Pentru a combate cu succes crima organizata internationala, este esential ca
•
institutiile de aplicare a legii sa coopereze intre ele la nivel international
•
investigatorii sa nu adopte o abordare limitata a investigarii traficantilor
internationali
Urmatoarele instrumente internationale de asistenta juridica reciproca sunt cele mai
relevante şi aplicabile pentru majoritatea statelor partenere ale acestui manual:
•
Conventia Europeana privind Extradarea (1957).
•
Protocolul aditional la Conventia Europeana privind Extradarea (1975).
•
Conventia Europeana privind Asistenta Juridică Reciproca in probleme penale
(1959).
•
Protocolul Aditional la Conventia de mai sus (1978).
•
Cel de-al doilea Protocol Aditional la Conventia de mai sus (2001).
Pe langa instrumentele prezentate mai sus a fost încheiat un număr de tratate bilaterale
privind asistenta juridica reciproca intre statele din regiunea sud-est europeană.64
Foarte pe scurt, exista patru domenii principale de activitate in cooperarea politieneasca
internationala:
1) Cererile de extradare
2) Solicitarea si realizarea comisiilor rogatorii in conformitate cu prevederile diferitelor
texte de asistenta juridica reciproca pentru desfasurarea de activitati cum ar fi
perchezitiile domiciliare pe baza unui mandat si ridicarea de probe, audierea
martorilor, obtinerea probelor documentare etc.
3) Solicitari ale unei institutii de aplicare a legii catre o alta institutie de aplicare a legii
pentru a stabili existenta sau inexistenta probelor inainte de solicitarea comisiei
rogatorii formale.
4) Solicitari ale unei institutii de aplicare a legii catre o alta institutie de aplicare a legii
de asigurare de asistenta operativa cum ar fi filajul, livrarile supravegheate,
interceptarile etc.
5) Mandatul european de arest si procedurile de transfer – o hotarare judecatoreasca
emisa de un stat membru al UE sau o tara candidata care solicita unui alt stat
membru sa aresteze sau sa predea o persoana data in urmarire, in scopul realizarii

4
Manualul PNUD 2003: 5-1

81
Title

urmaririi penale, punerii in executare a unei pedepse cu inchisoare, punerii in

executare a unui ordin de retinere.
Termeni-cheie
a. Asistenta juridica reciproca - un sistem de gestionare a cooperarii dintre state sub
aspectul procedurii legale
b. Cererile de extradare - prevederi legale privind extradarea unei persoane dintr-un
stat in altul sub aspectul procedurii legale
c. Comisia rogatorie - cooperarea internationala care se bazeaza pe comisii rogatorii
formale realizate dupa punerea in miscare a actiunii penale sau atunci cand se
analizeaza oportunitatea punerii in miscare a actiunii penale sau daca o este in
desfasurare o investigatie oficiala.
d. Solicitari ale unei institutii de aplicare a legii catre o alta institutie de aplicare a
legii - un sistem de cooperare politieneasca internationala in vederea stabilirii
existentei faptice anterior solicitarii formale a unei comisii rogatorii sau
implementarii unei operatiuni comune pro-active
e. Operatiuni pro-active comune - investigatii pre-consimtite si pre-planificate in
care conlucreaza mai mult de o tara in mod pro-activ
De obicei, ofiteri/unitati specializati (specializate) se ocupa de cererile de cooperare. Asadar,
se aplica urmatoarele:
Principiile de baza ale cooperarii internationale:
■ Identificarea obiectivului cooperarii internationale
Este important sa putem sa distingem intre cazurile in care recurgerea formala la prevederile
referitoare la asistenta juridica reciproca este necesara si cazurile care nu necesita o
asemenea actiune. Acest aspect poate varia de la o tara la alta.
■ Planificarea in perspectiva
O parte a acestui proces de identificare a obiectivului consta in planificarea in perspectiva si
luarea in considerare a posibilelor rezultate ale investigatiei. In primul rand, investigatorul va
trebui sa identifice cu precizie ceea ce incearca sa realizeze si daca atingerea acestui obiectiv
necesita sau nu recurgerea formala la prevederile referitoare la asistenta juridica reciproca.
Chiar in cazurile in care materialul poate fi obtinut in mod corespunzator fara o solicitare de
realizare a unei comisii rogatorii, merita sa ne gandim bine daca materialul respectiv prezinta
o mare importanta si daca este posibil ca acesta sa fie subiectul unei dispute legale intense. In
asemenea cazuri, este indicat sa se utilizeze procedurile formale pentru solicitarea comisiei
rogatorii, pentru asigurarea integritatii si probitatii dovezilor obtinute.
■ Stabilirea legaturii timpurii cu expertii oficiali competenti din tara voastra care
au atributii in domeniul asigurarii asistentei juridice reciproce
De obicei acesti functionari pot fi gasiti in Ministerele Justitiei sau de Interne. Daca apar
dificultaţi in identificarea expertilor competenti, consultati Biroul National Interpol care
gestioneaza zilnic aceasta problematica. Aceste persoane cunosc departamentele care au
competente in domeniu, precum si persoanele-cheie.
■ Abordati intregul subiect in functie de caz
■ Introduceti cat mai multe detalii cu putinta in solicitarea de realizare a comisiei
rogatorii, in asa fel incat sa se evite necesitatea unei scrisori aditionale pentru
acelasi caz
■ Constientizati inca de la inceput posibilele limite

82
Legatura timpurie reprezinta raspunsul la aceasta problema potentiala. Transmiterea unei
solicitari de comisie rogatorie nu garanteaza un rezultat. Poate exista un numar de motive de
respingere sau limitari in ceea ce priveste materialitatea anchetelor solicitate.
- Evaluati probele cu atentie
Luand in considerare birocratia implicata, dovezile ar trebui sa fie evaluate foarte atent
inainte de solicitarea unei cooperari internationale.

6.1 Solicitarea de extradare

Exista cateva regului extrem de simple cu privire la aceasta categorie:
. Cererile de extradare sunt proceduri juridice extrem de complexe destinate realizarii
transferului unei persoane acuzate dintr-o jurisdictie nationala in alta. Acestea nu
trebuie sa fie niciodata confundate cu prevederile referitoare la asistenta juridica
reciproca, care reprezinta moduri de a asigura dovezile.
. Prevederile legale care vizeaza extradarea unui cetatean dintr-o jurisdictie in alta
variaza in mod considerabil in functie de cetatenia persoanei a carei extradare a fost
ceruta, tarile vizate si presupusele infractiuni pentru care se solicita extradarea.
. In functie de pedepsele care se aplica pentru presupusa infractiune vizata, extradarile
pot fi sensibile din punct de vedere politic, mai ales daca pedeapsa cu moartea poate
fi unul dintre rezultate.
. Acestea sunt avute in vedere si administrate de juristi specialisti din cadrul Ministerului
Justitiei, de Interne, Afacerilor Externe, in functie de caz.
Regula de aur este:
Ori de cate ori apare chestiunea extradarii, contactati departamentul juridic competent din
cadrul ministerului respectiv si urmati-le recomandarile si instructiunile.

6.2 Comisia rogatorie

O cerere pentru o comisie rogatorie poate fi facuta de catre:
•
O institutie de aplicare a legii
•
Un procuror
•
Un judecator de instructie
•
O instanta de judecata (in timpul unui proces)
Cererea pentru comisia rogatorie este transmisa catre autoritatea nationala centralizatoare
care se afla de obicei la Ministerul Justitiei sau Parchetul General, unde se verifica
indeplinirea conditiilor legale, se traduce in limba tarii care o primeste si apoi se transmite
autoritatii omoloage centralizatoare din tara care o primeste. De acolo, cererea pentru
comisia rogatorie este transmisa unitatii competente in vederea executarii actiunii cerute in
textul solicitarii. Odata ce aceasta actiune a fost indeplinita, materialul este returnat tarii care
a inaintat cererea, pe acelasi circuit.
In aceasta categorie, activitatea poate include o solicitare pentru un mandat de intrare si
perchezitie domiciliara, pentru audierea martorilor si pentru a asigura sau prezenta
documente sau pentru a audia un condamnat care executa o pedeapsa etc. In acest caz,
procedura este reglementata de instrumentele de asistenta juridica reciproca care sunt de

83
Title

obicei bilaterale in natura, insa pot exista si acorduri regionale, cum ar fi Conventia
Europeana din 1959 cu privire la Asistenta Juridica Reciproca care reglementeaza
procedurile pentru statele semnatare din Uniunea Europeana si alte tari europene semnatare.

6.3 Solicitarile ale instituţiilor de aplicare a legii catre

instituţiile de aplicare a legii
Subiectul contactului direct dintre institutiile de aplicare a legii examineaza chestiunile de
interes pentru investigatori doar pana in punctul in care acestia vor dori sa transforme
cunoasterea operativa a faptelor dintr-o jurisdictie din strainatate in dovezi care sa fie folosite
in anchetele judiciare in propria tara. Odata ce acest punct a fost atins, investigatorii trebuie
sa faca apel la reglementarile privind asistenta juridica reciproca si liniile directoare care
guverneaza chestiunea referitoare la cooperarea judiciara intre tari si comisiile rogatorii.
Omisiunea de a actiona astfel va prejudicia aproape sigur viabilitatea oricarei probe obtinute
in afara prevederilor acordurilor relevante cu privire la asistenta juridica reciproca si va putea
sa expuna intreaga investigatie si urmarire penala riscului de incetare, pe motiv de abuz prin
neconformare.
In multe jurisdictii, contactul direct nu este permis din mai multe motive, care sunt de obicei
legate de probleme istorice care au aparut in urma contactului direct dintre investigatori
si/sau din dorinta de a centraliza, standardiza si canaliza raspunsul printr-un punct central
care este de obicei localizat intr-o institutie nationala de informatii referitoare la infractiuni,
care interactioneaza apoi cu institutiile nationale ale Centrului Seci, Interpol si Europol.
In multe cazuri, autorizarea de a desfasura astfel de activitati poate sa fie data de un ofiter de
politie cu functie de comanda in cadrul unitatii, sectorului sau brigazii etc. In functie de
natura solicitarii, autorizarea poate fi acordata doar pe baza unor solicitari de la investigator
la investigator. Cu toate acestea, in unele jurisdictii, o astfel de cooperare de la coleg la coleg
poate inca necesita o anumita atentie si aprobarea din partea unui procuror, a unei instante de
judecata sau a unui functionar de la minister.

6.4 Mandatul european de arest

Uniunea Europeana a adoptat o Decizie Cadru privind mandatul european de arest 65 si
procedurile de predare dintre statele membre. Decizia simplifica si accelereaza procedura,
dat fiind faptul ca intreaga faza politica si administrativa este inlocuita de un mecanism
judiciar.
Mandatul european de arest propus de Comisie are ca scop sa inlocuiasca sistemul actual de
extradare prin solicitarea fiecarei autoritati judiciare nationale (autoritatea judiciara de
executie) sa recunoasca, ipso facto, si cu un minimum de formalitati, solicitarile de predare a
unei persoane facute de autoritatea judiciara dintr-un alt stat membru (autoritatea judiciara
emitenta).
Cu toate acestea, statele membre au libertatea de a aplica si de a incheia acorduri bilaterale
sau multilaterale in masura in care astfel de acorduri ajuta la simplificarea sau facilitarea
procedurilor de predare. Aplicarea unor astfel de acorduri nu poate afecta in nici un caz
relatiile cu statele membre care nu sunt parti ale acestora.

Informatiile din capitolul 6.4 se bazeaza pe http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/lvb/l33167.htm

84
Decizia cadru defineste "Mandatul european de arest" ca fiind orice decizie judiciara emisa
de un stat membru in vederea arestarii sau predarii de catre un alt stat membru a unei
persoane solicitate, in scopul de a:
• Desfasura o urmarire penala;
• Executarii unei pedeapsa cu inchisoarea;
• Executarii unui ordin de retinere.
Mandatul se aplica in urmatoarele cazuri:
• In care s-a dat o hotarare definitiva de executare a pedepsei cu inchisoarea sau un
ordin de retinere pentru o perioada de cel putin patru luni;
• Pentru infractiuni care se pedepsesc cu inchisoarea sau cu un ordin de retinere pentru
o perioada maxima de cel putin un an.
Daca acestea se pedepsesc in statul membru emitent printr-o pedeapsa cu inchisoarea de cel
putin trei ani, urmatoarele infractiuni, pe langa altele, pot duce la predarea fara verificarea
principiului dublei infractiuni a faptei: terorism, trafic de fiinte umane, coruptie, participare
intr-o organizatie criminala, contrafacerea de moneda, omor, rasism si xenofobie, viol, trafic
de masini furate, frauda, inclusiv cea care afecteaza interesele financiare ale Comunitatilor.
Mandatul european de arest trebuie sa contina informatii cu privire la identitatea persoanei
vizate, autoritatea judiciara emitenta, hotararea definitiva, natura infractiunii, pedeapsa etc.
(un formular tip este anexat Deciziei Cadru).

6.5 Cooperarea prin institutii internationale de politie si

ofiteri de legatura
In contextul celor trei institutii internationale principale de politie (Interpol, Europol, Centrul
SECI) chestiunea legata de clasificare, evaluare si diseminare este de o mare relevanta.
Cautarile la nivelul indicilor informatiilor globale gestionate in cadrul celor trei institutii au
dezvaluit multiple urme ale traficantilor in mai mult decat o tara si pe mai mult de un
continent. Acest lucru confirma nu doar activitatea internationala a traficantilor ci subliniaza,
totodata, potentialul latent al capacitatii internationale de culegere de informatii si importanta
schimbului international.
In anumite cazuri, in care evaluarea diseminarii permite, una din primele actiuni ale
ofiterului sau investigatorului de informatii ar trebui sa fie o cautare a informatilor in bazele
de date ale Centrului SECI, Europol si Interpol.

6.5.1 SECI Centre

In Europa de sud-est, centrul regional SECI cu sediul in Bucuresti (Initiativa de Cooperare

Sud-Est Europeana)66 are mandatul de a contribui la lupta impotriva infractionalitatii prin
sprijinirea institutiilor de aplicare a legii din cele 12 state membre ale SECI 67. Ca element de
unicitate este faptul ca SECI poate coordona atat politia, cat si administratia vamala din tarile
participante.
Principalul obiectiv al Centrului SECI este de a imbunatati cooperarea regionala in
combaterea infractionalitatii transfrontaliere. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesara

66
Toate informatiile referitoare la Centrul SECI provin de pe pagina de web a acestuia www.secicenter.org
67
Statele Membre SECI sunt Albania, Bosnia si Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Grecia, Ungaria, Macedonia, Moldova, Romania,
Serbia si Muntenegru, Slovenia, Turcia.

85
Title

intarirea eforturilor de coordonare dintre institutiile de aplicare a legii din cadrul statelor
participante. Acest lucru se realizeaza prin ofiteri de legatura detasati care lucreaza in Centru
si care sunt insarcinati cu schimbul zilnic de informatii si coordonarea grupurilor de actiune
specializate care conduc investigatiile comune. In cadrul statelor membre, comunicarea cu
Centrul SECI este asigurata prin puncte nationale focale. Mai mult decat atat, luand in
considerare aspectele globale ale criminalitatii transfrontaliere, cooperarea cu tarile din afara
regiunii si reprezentantii Organizatiilor Internationale este cruciala. Organizatia Vamala
Mondiala (OVM) si Interpol sunt consultanti permanenti pentru Centrul SECI. Diferite
state68 si Organizatii Internationale69 sunt observatori permanenti.
Centrul SECI asigura urmatoarele servicii statelor sale membre:
1. Infiinteaza un mecanism bazat pe intarirea cooperarii in aplicarea legii la nivel
national care sa fie folosit de catre Parti in vederea sprijinirii reciproce in prevenirea,
constatarea, investigarea, punerea sub acuzare si combaterea criminalitatii
transfrontaliere.
2. Sprijina activitatile in teren ale ofiterilor de aplicare a legii, Centrul SECI fiind un
“furnizor de servicii” pentru activitatile lor zilnice.
3. Ofera asistenta Partilor in vederea armonizarii legislatiei lor de aplicare a legii, cu
respectarea cerintelor UE.
4. Sprijina eforturile nationale pentru a imbunatati cooperarea interna dintre institutiile
de aplicare a legii.
5. Sprijina Grupurile de Actiune specializate in combaterea:
o traficului ilegal de fiinte umane
o traficului ilegal de droguri
o fraudelor comerciale
o masinilor furate
o criminalitatii financiare
o evaluarilor vamale
Pentru a coopera cu SECI si alte tari din regiune, SECI trebuie sa primeasca o solicitare de
asistenta dintr-o tara (tara solicitanta) care are nevoie sa coopereze cu o alta tara (tara
solicitata). Pentru a valida solicitarea si pentru a demara activitatea, ofiterul de legatura SECI
are nevoie de urmatoarele informatii:
•
O descriere detaliata a cazului si solicitarea specifica cu privire la acesta
•
Definitii juridice compatibile din tarile implicate
•
Desemnarea “ofiterilor de caz” si atributiile acestora
•
Stabilirea daca acel caz este urgent sau nu. Daca viata cuiva este in pericol,
procedura poate fi deschisa si prin telefon.

Operatiunea Mirage
Intelegand amenintarea la adresa drepturilor omului adusa de traficul de persoane in
regiune, in anul 2000, Centrul SECI a investit resurse semnificative pentru a infiinta un

68
Austria, Azerbaijan, Belgia, Canada, Franta, Georgia, Germania, Italia, Japonia, Olanda, Portugalia, Spania, Ucraina, Regatul Unit
al Marii Britanii, Statele Unite ale Americii
69
Institutul European pentru Cooperarea Institutiilor de Aplicare a Legii (EULEC), Centrul International pentru Dezvoltarea Politicii de
Migratie (ICMPD), Organizatia Internationala pentru Migratie (IOM), Misiunea Natiunilor Unite in Kosovo (UNMiK)

86
Grup de Actiune specializat in combaterea traficului de fiinte umane. Inca de la
infiintarea sa, acest Grup de Actiune a realizat succese remarcabile si si-a extins in mod
constant reteaua de cooperare. Anual, incepand cu 2002, Centrul SECI a coordonat
operatiuni regionale mari care au vizat traficul de fiinte umane. Guvernul Statelor Unite
– indeosebi FBI – a sprijinit aceste operatiuni inca din faza de conceptie.
Rezultatele de succes ale primei operatii, numita MIRAGE, in vara anului 2002, a dus
la formularea unor initiative viitoare ale Centrului Regional SECI de a combate traficul
regional de persoane. In septembrie 2003 si iunie 2004, participantii la Operatiunea
Mirage au avut ca obiectiv anihilarea retelelor de trafic de persoane prin arestarea
traficantilor de fiinte umane in urma identificarii si asistarii victimelor traficului.
Participantii au urmarit, totodata, sa culeaga informatii si sa vizeze organizatiile
specializate in traficul de persoane, care recruteaza, transporta si exploateaza femei si
copii in mod frecvent in regiune si dincolo de ea. Principiul elementar al Operatiunii
Mirage a fost de a conecta si comunica informatiile dezvoltate la nivel national la nivelul
tuturor tarilor din Europa de sud-est participante pentru a facilita un raspuns regional la
traficul de persoane.
Autoritatile de aplicare a legii - politie, vama si procurori – si ONG-urile din tarile
membre SECI cu care acestea au relatii (Albania, Bosnia si Herzegovina, Bulgaria,
Croatia, Grecia, Ungaria, Moldova, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Romania,
Serbia si Muntenegru, Slovenia, Turcia) au luat parte la operatiune. De asemenea,
Ucraina, Statele Unite ale Americii (prin Departamentul de Stat al USA, Departamentul
de Justitie al USA si Departamentul Securitatii Interne) si Organizatia Internationala
pentru Migratie au participat ca observatori SECI. Fiecare tara a cooperat in cadrul
legislatiei sale nationale. Operatiunile Mirage 2003 si 2004 au dus la schimbul unei mari
cantitati de informatii criminale la nivelul Europei de sud-est si a dus la o cooperare
practica imbunatatita in teren la nivelul institutiilor regionale de aplicare a legii si
organizatiilor non-guvernamentale.
Operatiunea Mirage 2004 a dus la identificarea a 601 victime, din care 98 au primit
asistenta de la ONG-uri (cum ar fi asistenta medicala, consiliere psihologica si adapost)
si 138 au fost repatriate de OIM. Astfel, Operatiunea Mirage 2004 a aratat o
imbunatatire semnificativa daca o comparam cu aceiasi indicatori din Operatiunea
Mirage 2003 (463, 70 si, respectiv, 62). Demn de remarcat a fost, de asemenea, cresterea
numarului de traficanti trimisi in judecata, de la 207 in 2003 la 302 in 2004. Numarul
traficantilor invinuiti care au fost identificati ramane mare in ambele operatiuni (595 in
2003, 545 in 2004).
Romania si Turcia au facut un important pas catre specializarea in continuare a
metodelor de cooperare pe parcursul Operatiunii Mirage 2004 cand Centrul SECI, cu
sprijin financiar din partea Statelor Unite, a trimis un procuror si un oficial de politie din
Romania in Turcia pentru a desfasura interviuri si pentru a coordona eforturile
investigative din cele doua tari. Aceasta cooperare, care a continuat in etapele judiciare
ale investigatiilor, a dus la anihilarea, in cele doua tari, a unei importante retele de trafic
angajate in exploatarea sexuala a femeilor, cu 3 inculpati sub investigatii pentru
savarsirea de trafic in Romania si 3 in Turcia.

Pe data de 22 si 23 septembrie 2004, peste 150 de functionari insarcinati cu aplicarea

legii, inclusiv procurori din tarile participante s-au reunit in Poiana Brasov, Romania,
pentru a revedea si analiza rezultatele si concluziile Operatiunii Mirage 2004. Evaluarea
a fost intarita de participarea de ONG-uri si a ofiterilor de legatura din Germania,
Regatul Unit si Portugalia, precum si din Statele Unite.
In cadrul reuniunii de evaluare, membrii s-au angajat sa intareasca cooperarea in viitor,
mutand accentul cooperarii pe retelele importante de trafic si contrabanda de persoane.

87
Title

Se asteapta ca aceasta noua abordare a Operatiunii Mirage sa duca la mai multe succese
precum cele de care s-au bucurat Romania si Turcia 70.

6.5.2 Interpol

Interpol este cea mai mare organizatie de politie internationala din lume. Ea a fost infiintata
in 1923 pentru a facilita cooperarea politieneasca trans-frontaliera iar astazi are 184 de tari
membre din cele cinci continente. Aceasta sprijina si asista toate organizatiile, autoritatile si
serviciile ale caror misiune este de a preveni sau combate criminalitatea internationala. 71
Prin Secretariatul General al Interpol din Lyon, Franta, este asigurat un sistem de
comunicatii care leaga politiile. Domeniile sale prioritare sunt siguranta publica si
terorismul, organizatiile criminale, infractiunile legate de droguri, infractionalitatea
financiara si de inalta tehnologie, traficul de fiinte umane si sprijin investigative in cazurile
de sustragere de la executarea unor pesepse. Una dintre cele mai importante sarcini ale
Interpol este de a alerta statele membre cu privire la persoane care sunt cautate de fortele de
politie la nivel international. Daca se cauta un traficant, solicitarea de a-l (o) pune pe lista
persoanelor urmarite a Interpol trebuie sa fie transmisa de catre politia nationala a tarii
membre. Totodata, politia nationala este cea care, in cea mai mare parte, trebuie sa-l (o)
depisteze si sa-l (o) aresteze.
Secretariatul General fiind mecanismul esential de coordonare ofera totodata membrilor sai
acces la bazele de date internationale cu informatii criminale, precum si o privire globala
asupra anumitor infractiuni, modele si tendinte.
Pe langa sistemul global de comunicatie la nivelul politiei si bazele de date criminale,
precum si serviciile de analiza, Interpol ofera sprijin proactiv pentru operatiunile politiei,
cum ar fi schimbul de informatii, facilitarea cooperarii internationale si coordonarea
activitatilor operationale comune ale tarilor sale membre.
Urmeaza a fi introdus un exemplu

6.5.3 Europol

Europol72 este organizatia de aplicare a legii a Uniunii Europene care gestioneaza

informatiile criminale si are sediul in Haga. Rolul sau este de a imbunatati cooperarea dintre
autoritatile competente din Statele Membre in prevenirea si combaterea crimei organizate
internationale si a terorismului.
Inca din anul 2002, mandatul Europol acopera toate formele grave ale criminalitatii
internationale enumerate in Anexa la Conventia Europol, cum ar fi, de exemplu, traficul de
fiinte umane. Cu privire la trafic, Europol recunoaste definitia data in Decizia Cadru a
Consiliului European.
Europol nu isi sprijina doar statele membre in combaterea traficului de fiinte umane si a altor
infractiuni, ci a si negociat acorduri bilaterale operationale sau strategice cu alte tari si
organizatii internationale cum ar fi: Bulgaria, Romania si Rusia.
Europol ofera urmatorul tip de sprijin daca se solicita de catre tari:
• Faciliteaza schimbul de informatii, in conformitate cu legislatia nationala, intre ofiterii
de legatura Europol (OLE). OLE sunt detasati la Europol de catre statele membre ca
reprezentanti ai institutiilor lor nationale de aplicare a legii.
70
Comunicat de presa, 27 septembrie 2004, evaluarea Operatiunii Mirage
71
Informatiile oferite se bazeaza pe www.interpol.org
72
Informatiile furnizate se bazeaza pe www.europol.eu.int precum sip e prezentarile facute de Nick Garlick, Europol, pe data de 13
iulie 2005 la Londra pe timpul Conferintei CIPMD/OIM “Combaterea traficului si a muncii fortate in Europa”

88
 •
Coordoneaza si ofera analiza operativa pentru a sprijini operatiunile statelor membre.
•
Asigura rapoarte strategice (de exemplu analiza amenintarilor) si analize criminale
pe baza informatiilor furnizate de statele membre si terte.
•
Asigura expertiza si suportul tehnic pentru investigatii si operatiuni desfasurate in
UE, sub supravegherea si responsabilitatea juridica a statelor membre vizate.
Europol este de asemenea activ in promovarea analizei criminale si in armonizarea tehnicilor
investigative in cadrul statelor membre.
Urmeaza a fi introdus un exemplu

6.5.4 Ofiterii de legatura

In baza acordurilor bilaterale, ofiterii de legatura sunt trimisi de tarile lor pentru a lucra intr-o
alta tara. Folosirea contactelor bilaterale prin ofiterii de legatura in teren s-a dovedit a fi de
mare valoare in ultimii ani. Increderea, care este fundamentul schimbului de informatii, se
dezvolta mai rapid si mai usor daca se realizeaza la nivel individual. Prin contacte zilnice si
activitati comune se dezvolta o intelegere a situatiei din ambele tari, a diferitelor stiluri de
munca etc. si se pot acorda sfaturi in mod reciproc. Prin aceste contacte, schimbul de
informatii este mai rapid, mai direct, se evita procedurile birocratice complexe si cazul in
discutie poate fi urmarit indeaproape.
Urmeaza a fi introdus un exemplus

89
 Title

7. Investigarea cazurilor antitrafic

Obiective de invatare:
La finalul acestei sectiuni, participantul la sesiunea de instruire va putea sa:
«- Identifice si sa prioritizeze obiectivele generale ale procesului investigativ.
«- Identifice si sa inteleaga avantajele si limitele metodelor de investigatie re-activa, pro-
activa si discontinua si cand sa se foloseasca o anumita optiune.
«- Stie cum sa planifice si sa desfasoare o investigatie antitrafic.
«- Cunoasca nevoia de investigatie de control intern a eventualelor nereguli savarsite de
politie.________________________________________________________________

7.1 Principii de investigare

Opţiunile de investigare trebuie să reflecte componentele geografice, structurale şi
comerciale care alcătuiesc infracţiunea de trafic de persoane.
Din punct de vedere geografic şi structural, acestea pot fi exprimate după cum urmează:
• Ţara de origine – recrutare şi “export”. In cazul traficului intern toate cele 3 faze se vor
desfasura in tara deorigine.
• Ţara de tranzit – transportare si poate exploatare
• Ţara de destinatie – primire şi exploatare
În cadrul acestor trei diviziuni, caracteristicile comerciale inerente acestui tip de infracţiune
inseamna că traficanţii sunt obligati sa fie implicaţi în una sau mai multe din următoarele
activităţi din cadrul uneia sau tuturor celor trei faze menţionate mai sus, indiferent de natura
exploatării planificate.
• Publicitatea – ca parte a procesului de recrutare şi exploatare
• Închirierea locaţiilor – ‘case sigure’ şi/bordeluri
• Transportul – documente de identitate şi de călătorie – procesul de tranzitare
• Comunicaţiile – organizarea recrutării şi exploatării
• Tranzacţiile financiare – aplicabile tuturor celor de mai sus
• PUBLICITATEA
• ÎNCHIRIEREA LOCAŢIILOR

TARA DE ORIGINE
TARA DE TRANZIT
TARA DE DESTINATIE

COMPONENTE
STRUCTURAL
E

• TRANSPORTUL
• COMUNICAŢIILE
• TRANZACŢIILE FINANCIARE
91
Title

Traficul în vederea oricărei forme de exploatare poate funcţiona numai prin utilizarea acestor
procese. Astfel, „călcâiul lui Ahile” al traficanţilor exista in probele care vor fi create in
cadrul acestor imperative comerciale.
Materialul probator va apărea în oricare dintre aceste faze ale procesului de trafic iar rolul
fiecarui ofiter de politie este să folosescă pe deplin aceste oportunităţi probatorii şi să asigure
prin aceasta:
■ Salvarea victimelor
- Prinderea şi condamnarea traficanţilor
- Confiscarea bunurilor rezultate din savarsirea de infractiuni

7.2 Optiuni de investigare

Diversele optiuni de investigare depind de abilitatea victimei de a depune marturie si de a
coopera pentru a se obtine condamnarea in cazul de trafic:
. Investigatia reactivă este condusă de victimă si se bazeaza pe declaratia victimei si
marturia directa in procesul juridic.
. Investigatia proactivă se bazeaza pe informaţiile produse.
. Optiunea discontinuă-ar trebui sa aiba loc atunci cand investigatia ar putea dauna
sigurantei victimei sau cand dovezile nu au valoare sau nu sunt suficiente pentru a
conduce o investigatie reactiva sau pro-activa.

7.2.1 Investigatiile reactive

Investigatia reactiva este condusa de victima si se bazeaza pe declaratia victimei si marturia

directa in procesul juridic. Marturia victimei este esentiala, intrucat doar persoana traficata
poate oferi sau confirma detalii importante privind procesul de trafic, cum ar fi folosirea
amenintarilor, abuzul de o situatie de saracie extrema, existenta unei situatii de indatorare. 73
Pentru a obtine cat mai multe detalii cu putinta si in acelasi timp pentru a asigura un
tratatament corespunzator victimei, urmatoarele puncte ar trebui sa fie considerate a fi vitale:
1. Toti ofiterii de aplicare a legii au o datorie clară sa reactioneze cat mai repede cu
putinta atunci o victima traficata este descoperita sau cand o alta victima sau o terta
persoana - informator ofera informatii sau dovezi privind victimele traficate.74
2. Victimele trebuie tratate ca victime ale unei infacţiuni grave şi nu trebuie incriminate
de către institutiile de aplicare a legii.
3. Victimelor ar trebui sa li se acorde o perioada de gandire chiar in cazurile in care
victima isi exprima imediat dorinta de a coopera.
4. Investigatorul are datoria clară de a fi tot timpul deschis şi cinstit cu victimele, astfel
încât ele să fie pe deplin constiente cu privire la problemele, responsabilităţile,
potenţialele consecinţe şi riscuri ce derivă din orice decizie pe care o vor lua.
Cooperarea cu ofiterii de aplicare a legii va implica mereu un element de risc pentru
victimele traficului si chiar pentru familiile lor. Punctul esential consta in faptul ca
victimele sunt constientizate pe deplin cu privire la toate problemele si riscurile care
deriva din orice decizie care li se va cere, de catre investigator, ca acestea sa o ia, in
asa fel incat acestea sa poata lua decizia in deplina cunostinta de cauza. Inselaciunea

AGIS JUD, pagina 110.

Manualul CIDPM

92
 victimelor este o tema constanta in infractiunea de trafic; aceasta situatie nu ar trebui
sa mai apara niciodata; altfel, victimele traficate ar putea pretinde, in mod justificat,
ca au fost inselate pentru a doua oara de catre ofiterii insarcinati cu aplicarea legii.
5. Investigatorul are datoria clara de a realiza tot timpul un proces de evaluare a
riscului sub aspectul sigurantei si al bunastarii victimelor si familiilor acestora in
orice faza a procesului de investigatie si judiciar, precum si dupa acestea. Este de
datoria ofiterului sa faca o evaluare pentru a vedea daca victima ar putea avea un
nivel viabil de credibilitate ca martor.
6. Investigatorul are datoria clara de a informa victimele cu privire la drepturile lor si
de a asigura ca victimele sunt pe deplin constientizate cu privire la masurile de
sprijin si serviciile existente care le sunt disponibile pentru a le ajuta sa-si
depaseasca suferinta, si ca victimelor li se da posibilitatea de a realiza contacte
initiale cu acestea. Punctul esential consta in faptul ca este o datorie a
investigatorului sa ia masuri pentru ca victimele sa fie pe deplin informate cu privire
la ajutorul care le este disponibil si ca li se da posibilitatea de a intra in contact cu
organizatiile relevante. (Pentru mai multe informatii cu privire la MNR, a se vedea
capitolul 3 “Abordarea multi-institutionala”)
Potrivit practicii judiciare concrete, o inculpare reusita trebuie sa se bazeze pe o combinatie
intre investigatia proactiva si reactiva. Folosirea doar a uneia dintre aceste abordari sau
prevalenta doar a uneia dintre acestea poate fi in detrimentul rezultatului investigatiei si a
urmaririi penale75.
Pentru informatii suplimentare cu privire la drepturile victimei si victima ca martor, a se
vedea capitolul 8.

7.3 Investigatiile pro-active

Investigatia pro-activa in contextul traficului de persoane inseamna:
Investigarea, arestarea şi inculparea cu succes a traficanţilor, fără a trebui să se recurga la
cooperarea şi mărturia victimelor.
Este important de remarcat că, desi optiunea proactivă este cea mai eficientă în investigarea
traficului în vederea exploatării sexuale, ea poate fi folosită eficient şi pentru combaterea
traficului în vederea altor forme de exploatare. Evident, deoarece exploatarea fortei de
munca sau sclavia domestică sunt mai puţin vizibile decât exploatarea sexuală, opţiunile
tactice sunt mult mai limitate, dar multe dintre părţile lor componente raman totuşi
aplicabile.
Prin combinarea informaţiilor adunate, prin filaj şi supraveghere tehnică, prin folosirea
operatiunilor sub acoperire şi a tehnicilor standard de investigare, obiectivul este de a
identifica traficanţii şi de a-i trimite in judecata pentru infracţiunile ale căror circumstanţe se
pliaza pe cele ale cazului şi ţara în care are loc investigatia.
Folosirea acestei opţiuni reprezintă pur si simplu o recunoaştere din partea institutiilor de
aplicare a legii a dificultăţilor reale şi deseori de nedepasit cu care se confruntă victimele
infracţiunii de trafic ce ar putea dori să depună mărturie împotriva exploatatorilor lor, dar
sunt împiedicate să facă acest lucru de teama represaliilor împotriva lor şi a celor dragi. In

75
JUD; Chiar participarea copiilor-victime si martori in procesul de justitie penala este necesara pentru o inculpare eficienta,
indeosebi cand copilul este doar martor: A se vedea Liniile Directoare privind justitia in chestiuni care implica copiii-victime si martori
ai unei infractiuni au fost adoptate de Comisia Natiunilor Unite privind prevenirea infractiunilor si justitia penala la cea de-a 14-a
sesiune, tinuta in Viena din 23-27 mai,
2005,
http://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/V05/852/65/PDF/V0585265.pdf?OpenElement

93
Title

acest caz, opţiunea proactivă furnizează metodele prin care institutiile de aplicare a legii pot
acţiona împotriva traficanţilor in lipsa unor plangeri şi probe din partea victimelor.
Nu se intenţionează decaderea din drepturi a victimelor din procesul de cercetare penală –
mărturia victimelor va fi mereu prima sursă a unui probatoriu de calitate. Această opţiune
reliefează numai realitatea efectiva că o astfel de mărturie nu este întotdeauna disponibilă si
ca urmarirea penala bazata doar pe marturia victimei are multe sanse sa esueze.
S-ar putea ca opţiunea pro-activă să nu poata fi aplicabila imediat în toate jurisdicţiile pentru
ca aceasta problemă apare in unele tari fata de care institutiile de aplicare a legii pot
investiga in mod proactiv o infracţiune şi pune sub invinuire faptuitorul/ faptuitorii fără a
avea plangerea şi mărturia victimei. Si totuşi, majoritatea institutiilor de aplicare a legii
cuprind echipe antidrog şi antiterorism în configuratia lor, iar activitatea lor este aproape
întotdeauna condusă pe baza informaţiilor şi rareori depinde de plangerea victimei referitoare
la o tranzacţie cu droguri sau la o atrocitate de tip terorist.
Echipele nationale: descrieti cum poate fi aplicata optiunea proactiva, conform jurisdictiei
din tara dumneavoastra si care sunt etapele recomandate a fi urmate.
Trebuie sa recunoastem că operaţiunile proactive pot solicita multe resurse, mult timp şi pot
fi costisitoare. Cu toate acestea, datorită gravităţii impactului uman asupra victimelor
traficului şi riscurilor strategice asupra societăţii economice şi civile, costul resurselor se
justifică şi acestea ar trebui alocate.
Traficanţii privesc femeile şi copiii ca pe bunuri comerciale ce trebuie recrutate, transportate
şi exploatate pentru obţinerea de profit – este vorba despre o afacere infractionala care în
ultimă instanţă se referă numai la bani. Traficanţii îşi pot schimba modul de operare, pot
modifica traseele, îşi schimbă identitatea şi folosesc o serie de alte tactici pentru a-şi mări
profitul şi a evita să fie descoperiţi. Există însă o caracteristică a infracţiunii de care acestia
nu se pot disocia dacă ei doresc ca afacerea sa fie profitabilă şi ca piaţa sa aiba nevoie de
acest produs.
Ca şi în cazul tuturor activităţilor comerciale ce necesită vânzarea bunurilor, traficul nu poate
avea loc fără ca acele bunuri să nu fie plasate pe piaţă prin publicitatea disponibilităţii lor
pentru potenţialii cumpărători. Acest imperativ comercial constituie „călcâiul lui Ahile” al
tuturor traficanţilor.
Din punct de vedere comercial traficarea noilor victime într-o anumita tara nu are sens dacă
nu sunt înştiinţaţi clienţii despre sosirea şi disponibilitatea lor; acest lucru se poate realiza
prin intermediul unor forme de publicitate, indiferent daca marketingul si publicitatea se fac
“din auzite” pe strada sau prin intermediul unui site sofisticat de publicitate pe Internet.
În termeni juridici, acest lucru înseamnă că:
•
Dacă investigatorul ştie unde să cerceteze, victimele pot fi întotdeauna identificate şi
localizate
•
Dacă clienţii pot localiza victimele, la fel vor putea şi investigatorii, şi dacă se pot
localiza victimele, se pot localiza şi traficantii.
Încă odată, aceste puncte se aplică mai putin traficului comis în vederea altor forme de
exploatare, deoarece este improbabil sa existe elemente de marketing sau publicitate cu
privire la disponibilitatea victimelor exploatate prin muncă sau aservire casnică.
Cu toate acestea, chiar dacă exploatarea poate fi mai puţin vizibilă, putem spune că
rezultatele muncii forţate, precum produsele agricole sau îmbrăcămintea, pot fi cu succes
comercializate sau făcute public, creând o oportunitate de investigatie în cazul în care
informaţiile furnizează date despre exploatarea muncii prin sclavie.
Selectarea celei mai bune locaţii

94
Este clar că traficanţii pot comite şi o serie de infracţiuni asociate, precum abuzul fizic şi
sexual asupra victimelor, facilitarea migraţiei ilegale, producerea şi detinerea de documente
falsificate etc, iar aceste infracţiuni pot fi comise în oricare dintre cele trei locaţii: de origine,
de tranzit sau de destinaţie. Cu toate acestea, trebuie sa se aiba in vedere in ce locaţie efortul
investigativ este susceptibil de a genera cele mai bune probe, dovedindu-se eficient şi
fructuos sub aspectul unei inculpari reusite. Răspunsul logic se află în ţările de destinaţie,
datorită motivelor prezentate mai jos.
În primul rând, traficanţii sunt infractori deştepţi, şireţi, care se implică foarte mult pentru aşi
ascunde fapta. În cadrul fazelor traficului şi infracţiunilor asociate desfăşurate în ţara de
origine şi cea de tranzit infracţiunea este mai greu de identificat şi de investigat, deoarece nu
este uşor vizibilă fiindcă faza exploatării nu a început încă şi traficanţii se pricep foarte bine
să o ascundă.
În al doilea rând, în fazele desfăşurate în ţările de origine şi de tranzit va fi mult mai dificil să
se obţina o condamnarea pentru comiterea, tentativa de a comite sau complotul la
infracţiunile de trafic ori multe alte infracţiuni conexe, fără cooperarea sau mărturia victimei,
deoarece în majoritatea cazurilor exploatarea nu a apărut încă. Acest lucru poate fi dificil,
deoarece este putin probabil ca victima sa cunoasca multe detalii despre conspiraţia
infractionala sau despre ceea ce se plănuieşte pentru ea. În plus, se ştie că victimele nu depun
mărturie în toate cazurile.
Din aceste motive, logica ne dictează că ţările de destinaţie oferă cele mai bune oportunităţi
pentru strângerea unor probe de calitate împotriva traficanţilor. Totusi, aceasta nu înseamnă
că efortul investigativ ar trebui să se concentreze numai asupra ţării de destinaţie. Acolo
unde legislaţia specifică este în vigoare, s-ar putea folosi metodele pro-active pentru
obţinerea de probe despre activitatea de trafic, precum ar fi „recrutarea” şi „transferul”
înainte ca traficantul şi victima să treacă graniţa naţională, ce ar facilita punerea sub acuzare
pentru întreaga infracţiune de trafic, în cadrul jurisdicţiei ţării de origine.
Aceasta înseamnă pur şi simplu că cea mai bună şansă pentru a obţine probe de calitate pe
care să se bazeze urmarirea penala in cazul traficului exista in ţările de destinaţie în care
traficanţii sunt foarte vulnerabili sub aspectul cercetarii, chiar daca ei îşi controlează
activităţile infractionale.

7.3.1 Operaţiunile internaţionale proactive comune

Modul cel mai eficient în care se poate realiza o inculpare reusita este printr-o investigatie
proactivă coordonată în fiecare din cele trei faze desfăşurate în ţările de origine, de tranzit şi
de destinaţie, iar experienţa investigativă de pana acum arată că cel mai bun mijloc de
atingere a acestui obiectiv este folosirea operaţiunilor de investigatie internaţională pro-
activă comună.
Experienţa a arătat faptul că operaţiunile proactive pot fi o optiune eficientă în lupta
împotriva traficului cu fiinţe umane pentru institutiile de aplicare a legii. Mai mult decât atât,
experienţa a indicat faptul că operaţiunile internaţionale proactive comune pot fi o soluţie
dintre cele mai eficiente şi fructuoase la dispoziţia investigatorilor anti-trafic.
Motivele pentru acest lucru sunt simple:
•
Traficanţii comit infracţiunea în mai mult de o jurisdicţie iar anchetele comune
reflectă această situatie.
•
Operaţiunile comune permit strângerea dovezilor în fiecare jurisdicţie pe raza carora
exista implicatii ale infractiune.

95
Title

•
Desi traficanţii sunt mai vulnerabili în timp ce se afla in ţara de destinaţie, ei tind sa
fie în acelaşi timp mai constienti de faptul ca ar putea fi supravegheati şi mai
circumspecti cu acţiunile lor în timp ce se afla in ţara de destinatie.
•
Aceştia sunt adeseori mai puţin preocupaţi sa se ascunda si să se protejeze fată de
investigatii in ţările de origine sau tranzit, deoarece se simt mai în siguranţă fiind
departe de faza de exploatare
•
Operaţiunile internaţionale comune indică faptul că investigatorii din ţările de
origine, tranzit şi destinaţie pot exploata aceste oportunitati probatorii şi pot strânge
dovezi valoroase ce pot fi coroborate, cu privire la fazele infracţiunii care implică
recrutarea, transportul şi exploatarea.
•
Operaţiunile proactive comune sporesc abilitatea instituţiilor de aplicare a legii de a
combate traficanţii, pentru că acestea permit investigatorilor să se pună de acord în
prealabil, cu privire la strategia generala cea mai indicată pentru realizarea
obiectivului final, acela de a condamna suspectii.
•
Acest lucru include nu numai acordul cu privire la punctele în care trebuie să se
concentreze principalul efort al investigatiei, dar şi decizii cu privire la metoda de
coordonare, tacticile ce trebuie utilizate pentru adunarea dovezilor, faptele care sunt
vizate şi cea mai bună locaţie pentru urmarirea penala care va urma investigatiei.
Punctele care se află în discuţie aici se refera la care fapte şi care locaţii reprezintă cea mai
bună soluţie pentru obţinerea dovezilor de calitate care sa fie suficiente pentru punerea sub
acuzare pentru infracţiuni de trafic. Aşa cum am menţionat mai sus, răspunsul logic se
gaseste in ţările de destinaţie.
Locul unde se va desfasura urmarirea penala este o altă problemă. Nu înseamnă neapărat că
urmarirea penala trebuie să aibă loc în cadrul jurisdicţiei în care s-au obţinut cele mai bune
dovezi. În circumstanţe normale, aceasta va fi situaţia iar procesul se va desfăşura în aceeaşi
locaţie în care dovezile au fost obţinute, în special în cazul investigatiilor reactive.
Totuşi, având în vedere flexibilitatea opţiunii proactive, este posibil să luăm în considerare
un număr de alţi factori care pot apărea în momentul în care se decide locul în care va avea
loc urmarirea penala. În funcţie de existenţa unor acorduri de extrădare şi cooperare
judiciară, este posibil ca două sau mai multe instituţii de aplicare a legii din regiune să
dezvolte strategii de investigatii operative comune care ar permite ca urmarirea penala să
aiba loc exclusiv în una din ţările de origine, tranzit sau destinaţie sau ca investigatia să se
desfăşoare simultan, insa urmarirea penala a traficanţilor să fie facuta separat în fiecare din
jurisdicţii. Această flexibilitate este unul din principalele avantaje ale operaţiunilor proactive
comune. Este o situaţie care necesită luarea deciziei privind care opţiuni oferă cele mai bune
şanse de succes.
De exemplu, în funcţie de normele referitoare la extrădare şi circumstanţele cazului,
investigatorii din ţările de origine şi destinaţie pot implementa o operaţiune pre-consimtita,
proactivă comună, prin care dovezile ar fi strânse simultan în fiecare tara, obiectivul fiind
realizarea inculparii traficantului în ţara de origine.
Acest lucru se poate întâmpla pentru că ţara de origine are legislaţia specifică de interzicere a
traficului, cu pedepse mult mai severe în cazul condamnarii şi oferă în acest fel cea mai bună
şansă pentru o reusita a urmaririi penale şi a condamnarii. Ţara de origine poate constitui
locaţia cea mai potrivită pentru proces deoarece ar fi mai uşor să convingi victimele depună
mărturie acolo. În funcţie de circumstanţe, aceeaşi factori s-ar putea aplica în mod egal sub
aspectul ţarii de destinaţie.
Scenariul cel mai probabil este că investigatorii în ţara de origine ar putea strânge doar un
număr limitat de dovezi care sa se coroboreze împotriva traficanţilor care nu ar putea

96
determina urmarirea penala a traficanţilor în propria jurisdicţie, dar care ar avea o valoare
foarte mare în urmarirea penala a aceloraşi suspecţi în cazuri de trafic în ţara de destinaţie
sau tranzit.
Ideea de baza este ca, datorită faptului că opţiunea unei investigatii proactive are
această caracteristică a flexibilităţii, investigatorii sunt cei care decid strategia,
tacticile şi stabilesc agenda şi nu traficanţii.
Puncte esentiale
Un număr de puncte importante trebuie avute in vedere înaintea derulării unei investigatii
proactive comune:
•
Instituţia de aplicare a legii care intentioneaza să deruleze o operaţiune proactivă
comună cu o altă ţară trebuie să identifice în primul rând un omolog care
investigheaza în acea ţară şi care nu prezinta un risc de securitate pentru operaţiune;
•
Sau pentru victimele implicate
•
Si ca acesta are capacitatea şi abilitatea de a conduce tipul de investigatie care este
propus.
•
La nivel legislativ, prevederile referitoare la extrădare trebuie să existe pentru a
permite extradarea urmatorilor:
•
Suspecţilor care reprezintă ţintele operatiunii
•
In tara care a fost identificată ca fiind locaţia optima de desfasurare a urmaririi
penale
•
Pentru faptele care sunt vizate de investigatie
•
Trebuie să existe prevederi privind asistenţa juridica reciprocă între ţările care permit
colectarea şi transferul dovezilor dintr-o ţară în tara unde se desfăşoară urmarirea
penala;
•
Strategia operativă şi tacticile sunt definite şi agreate în mod clar de toate părţile
implicate- înainte ca operaţiunea să fie lansata;
•
Un mecanism de revizuire a fost agreat pentru a analiza si revizui obiectivele
operative, dacă se impune acest lucru;
•
Metoda de coordonare şi comunicare a fost agreată şi stabilita.
•
Cheia succesului unei anchete proactive comune este coordonarea strânsă încă de la
inceput
•
Înainte de desfăşurarea unei operaţiuni proactive commune internationale, unitatea
antitrafic care a formulat solicitarea ar trebui să se întâlnească cu procurorul care o
conduce pentru a discuta şi a stabili o strategie.
Operaţiunile internaţionale comune sunt provocări importante şi nu este normal să derulăm
una înaintea realizării unor consultări depline între investigatorul initiator şi procurorul care
va conduce în final cercetarea penala care apare în urma operaţiunii.
Înainte de a înainta orice cerere pentru cooperarea internaţională proactivă comună, trebuie
realizata o întâlnire între cele două părţi pentru a le permite să revizuiască materialul
disponibil, a identifica obiectivele operative care ar trebui îndeplinite de investigatie şi a se
asigura că toate aspectele legislative şi procedurale au fost avute in vedere. Nu este cazul să
se invoce cooperarea şi dovezile din altă jurisdicţie dacă se dovedeşte că materialul nu poate
fi folosit în cercetari penale ulterioare.

97
Title

Există un număr de aspecte ce vor trebui avute in vedere în această situaţie. Procedurile ce
reglementeaza operaţiunile comune variază de la o ţară la alta. În unele state, decizia de a
derula o operaţiune comună este luată de către ofiţerul de poliţie care conduce echipa
implicată ; în alte ţări decizia aparţine procurorului sau magistratului care examinează
faptele. În unele ţări, acest lucru poate necesita o solicitare formală de realizare a unei
comisii rogatorii înainte ca operaţiunea comună să poată începe.
Se poate ca investigatia proactivă avută în vedere să se desfăşoare doar la nivel bilateral şi să
poata fi coordonată eficient de unităţile antitrafic din ambele ţări. Se poate de asemenea ca
propunerea să se desfăşoare la nivel multilateral, cu implicarea unui număr de ţări implicate
într-o reţea anume care necesită folosirea facilităţilor de coordonare ale Centrului SECI şi ale
Interpolului.
Oricare ar fi situaţia, ‚regula de aur’ consta in stabilirea contactului timpuriu cu unitatea
omoloagă sau cu reţeaua ofiţerilor de legătură care este cea mai eficientă în ţara respectivă.
Această reţea poate fi o reţea a ofiterilor de legatura pe poliţie, vamă, migraţie - nu contează
neaparat.
• Punctul cel mai important este ca legătura să fie stabilită înainte de
demararea oricărei actiuni.
Coordonarea este rolul fundamental al ofiţerilor de legătură, motivul pentru care acestia
există. Aceştia trebuie să aibă cunoştinţe curente despre toate chestiunile legislative şi
operative referitoare la acest subiect – la fata locului, în ţările implicate.
• Ofiţerii de legătură nu asigură doar desfasurarea operaţiunilor, ci şi evitarea
unor greşeli grave.

7.3.2 Faza anterioara operatiunii si planificarea. Cooperarea cu parchetul

Înainte de a analiza tacticile in detaliu, este necesar sa studiem metoda prin care optiunea
este implementata de fapt.
Din ce in ce mai mult in regiunea Balcanilor se realizează specializarea raspunsului
investigativ si de cercetare penala, vitale pentru realizarea cu succes a investigatiilor pro-
active.
• Totusi, potentialul va fi valorificat doar daca institutiile de aplicare a legii si
de acuzare se coordoneaza si coopereaza de la inceputul operatiunilor
proactive.
Majoritatea operatiunilor pro-active se vor desfasura ca raspuns la operatiunile ce vizeaza
stringerea si analizarea aprofundata a informatiilor si un numar de chestiuni esentiale de
management vor trebui sa fie analizate de la inceput, inainte de a lansa o operatiune pro-
activa.
Acolo unde este necesara adoptarea unei decizii cu privire la implementarea unei operatiuni
proactive, investigatorul si procurorul ar trebui sa convoace o intâlnire de revizuire si
planificare, cu ocazia careia vor fi abordate cu atentie un numar de chestiuni importante.
Multe tari din regiune includ in timpul investigatiei investigatori speciali sau investigatori de
politie judiciara, pe langa specialistul in combaterea traficului cu fiinţe umane. Acolo unde
este cazul, investigatorii speciali trebuie de asemenea inclusi in procesul consultativ datorita
rolului lor crucial in procesul de strângere a informatiilor si datorita faptului ca reprezinta
adesea legatura dintre investigator si procuror.
Echipele nationale: descrieti persoanele implicate in procesul de investigatie, in tara
voastra, in afara de specialistul antitrafic.

98
In esenta, orice functionar care are un rol important in investigatie si in activitatea de
stringere a dovezilor despre traficul de fiinte umane ar trebui inclus in procesul de consultare
si planificare.
Rolul cooperarii dintre investigator si procuror in operatiunile pro-active.
Aceasta recomandare apropie, intr-o mai mare masura, investigatorul de procuror in
procesul investigatiei, fata de situatiile normale. Propunerea ar putea alarma unii procurori
deoarece ii implica foarte mult in luarea deciziei in procesul de cercetare, fata de care ar dori
sa ramana independenti, mai ales in timpul operatiunii proactive, cand sunt consultati si
implicati in decizii, inainte ca o plingere penala sa fi fost inregistrata.
In ciuda acestor factori, aceste recomandari de bune practici au un caracter deliberat si
sunt prezentate pentru urmatoarele motive:
•
In regiunea Europei de sud-est, procurorii au deja un rol de supraveghere in
desfasurarea investigatiilor, chiar daca acest lucru se intampla de obicei dupa
deschiderea unui caz penal.
•
Operatiunile proactive de combatere a traficului sunt investigatii complexe si care
necesita resurse costisitoare
•
Procesul de revizuire si planificare permite combinarea calitatilor diferite dar inter-
relationate ale specialistilor cu experienta lor in vederea analizării propunerii si
selectării celor mai bune strategii si tactici legislative si operative in vederea
realizarii obiectivului final, acela de a inculpa traficantul
•
Nu are nici un rost ca investigatorii sa desfasoare tactici de strângere a dovezilor
care nu pot fi admise sau nu sunt de folos procurorului in timpul procesului.
•
De asemenea, procurorul trebuie sa inteleaga dificultatile operative pe care
investigatorii le pot intilni in timpul optiunii de supraveghere tactica sau in timpul
ridicarii si securizarii materialului probator.
•
Scopul intilnirii este realizarea unei analize complete si directe a optiunilor in
vederea identificarii si formularii celui mai eficient si realist plan pentru reusita.
Majoritatea investigatiilor proactive vor fi rezultatul folosirii informatiilor, dar pot fi
declansate si in cazuri in care analiza aprofundată nu a fost efectuata inainte de luarea
deciziei.
De exemplu, pot aparea cazuri urgente ca urmare a informatiilor transmise de un informator
sau o victima; indiferent de opinia cu privire la operatiunile proactive, întâlnirea intre
investigator si procuror în vederea planificarii şi consultării ar trebui totusi sa aiba loc
daca este posibil.
Alte tehnici de strangere a dovezilor din perioada de pre-arestare
Etapele de supraveghere ale operaţiunii ar trebui considerate nucleul activităţii de colectare a
probelor – fundamentul pe care pot fi construite celelalte părţi ale investigaţiei.
Un număr de tehnici suplimentare de strângere a dovezilor sunt disponibile pentru a fi
folosite în timpul fazei de pre-arestare in functie de legislatia din fiecare tara. Acestea au ca
scop completarea nucleului supravegherii strangerii de probe şi adăugarea unor aspecte
specifice ale dovezilor de înaltă calitate cu privire la activitatea infracţionala şi intentia
directa.
Gama de tehnici include:
• Tehnicile de supraveghere cu patrundere, precum dispozitive de interceptare a
comunicătiilor, de ascultare si urmarire.

99
Title

• Desfăşurarea sub acoperire şi resurse pentru simularea cumpararii.

Potenţiala valoare a probelor obţinute din folosirea acestor tehnici este foarte ridicată.
Desfăşurarea lor nu va asigura numai calitatea dovezilor, dar va oferi de asemenea o
avertizare timpurie cu privire la desfasurarea infracţiunii, ceea ce va crea oportunităţi viitoare
pentru asigurarea unor bune dovezi suplimentare; de exemplu, tehnicile de interceptare pot
oferi informaţii cu privire la următorul transport de noi victime, care poate fi astfel
monitorizat, înregistrat şi interceptat.
În general, tehnicile pot oferi dovezi în cadrul următoarelor categorii mari:
•
Probe referitoare la modul de operare, asociere sau complot între suspecţi, între
suspecţi şi victime
•
Probe cu privire la intentia directa a părţilor componente ale traficului şi altor
infracţiuni conexe, cum ar fi violenţa fizică şi sexuala
•
Probe cu privire la apariţia şi administrarea recrutării şi transportului, producerea şi
folosirea documentelor necesare facilitării migraţiei ilegale
•
Probe cu privire la apariţia şi controlul prostituţiei sau a altor forme de exploatare
•
Probe cu privire la detalii financiare şi spălarea banilor
- Testul standard considerat astfel de către Convenţia Europeană a Drepturilor Omului merită
sa fie considerat ca un model de bune practici, în momentul în care se adoptă aceste decizii;
tehnica propusă îndeplineşte următoarele criterii – este proporţională; este legală; este
responsabila si este necesara?
1. Folosirea oricăror tehnici trebuie să fie în concordanţă totală şi strictă cu legislaţia şi
procedurile care se aplică în ţara vizata.
2. Trebuie sa existe inregistrari complete referitoare la motivul folosirii lor, la decizia
de a le folosi şi la instrucţiunile operative care au fost date in legatura cu acestea.
3. Aceste inregistrari ar trebui pastrate ca parte a procesului de luare a deciziei şi ar
trebui păstrate într-o secţiune separată, confidenţială in dosar, fără a fi dezvaluite
echipei apararii.
4. Daca aceste condiţii nu sunt îndeplinite, folosirea tehnicilor nu e doar o pierdere de
resurse şi efort, dar poate pune în pericol si urmarirea penala. Aşa cum am
menţionat, se poate presupune că traficanţii nu vor precupeţi nici nu efort, pentru a
se apăra, iar avocaţii lor vor analiza orice vulnerabilitate a dovezilor acuzării.

7.3.3 Pregatirea Planului de actiune scris; modelul IIMAC

După examinarea metodelor de obtinere a probelor din faza de pre-arestare si pentru punerea
sub acuzare a traficanţilor, următorul pas care trebuie avut in vedere este realizarea fazei
operationale a investigatiei.

100
AR E S TAR EA
Sincronizare Coordonare Resurse

Victime? - Livrari controlate? - Forta de

Suspecti? - Simulare de munca?
Probe? cumparare? Interpreti?
- Operatiuni sub Echipe de
acoperire si filmare?
desfasurare? Criminalisti?
- Deplasarea Echipe
suspectilor? specializate de
- Deplasarea victimelor? cautare?
- Alte institutii - Suport tehnic?
implicate?
Desfasurarea in timp
În general, faza operationala va fi executată odată ce au fost strânse probe suficiente care sa
ofere un scenariu de succes pentru condamnarea traficanţilor.
Cu toate acestea, în acest tip de situaţie va exista întotdeauna posibilitatea ca o operaţiune de
arestare să fie realizată din scurt, de exemplu ca urmare a compromiterii filajului ofiţerilor
sub acoperire sau creşterii bruşte a nivelului de risc pentru victime. De aceea, este de dorit să
existe un plan schematic de arestare pregătit si gata de implementare într-o fază timpurie a
operaţiunii care să poată fi revizuit pe măsură ce operaţiunea progresează.
Evaluarea potrivit careia au fost aduse probe suficiente pentru a justifica executarea fazei de
arestare şi decizia de implementare a operaţiunii de arestare trebuie să facă obiectul
consultării şi cooperării între investigator şi procuror.
Faza operationala ar trebui sincronizată şi coordonată pentru a maximiza oportunităţile de a
da efect următoarelor obiective:
• Arestarea simultana a cât mai mulţi suspecti;
• Eficientizarea acţiunii de salvare a cât mai multe victime;
• Executarea planului intr-un moment care va oferi cea mai bună posibilitate pentru
asigurarea altor dovezi in timp ce se opereaza arestarile.
Factori de coordonare
Pentru realizarea acestui lucru, următorii factori de coordonare ar trebui avuti in vedere:
• Coordonarea cu activitatea de desfasurare a simularii de cumparare a platilor
controlate sau interviul pentru ocuparea unui loc de munca desfasurat sub acoperire.
• Coordonarea cu mişcările cunoscute ale pionilor principali pentru a asigura că
aceştia vor fi, pe cat de mult posibil, localizaţi şi arestati.
• Coordonarea cu mişcările cunoscute ale victimelor şi orele de lucru în care îşi
desfăşoară activitatea astfel incât mai multe dintre acestea să fie localizate şi plasate
în programe de protecţie.

101
Title

• In cazurile care implica operatiuni internationale comune, coordonarea cu celelalte

institutii nationale pentru a maximiza oportunitatile de a aresta simultan pioni
principali din fiecare tara vizata.
Scenariile ideale pot fi arestarea traficantului (traficanţilor) care recruteaza în timpul unu
interviu cu un ofiţer sub acoperire sau în momentul în care traficantul, împreună cu ultima
victimă recrutată se aflau în portul de plecare sau dupa incheierea operatiunii de livrare
controlata sau efectuarea arestarii în perioada în care principalii suspecţi se aflau în bordeluri
cu o victimă şi tocmai încasaseră de la aceasta bani care constituiau de fapt o plată controlată
făcută de către un ofiţer sub acoperire.
Acest nivel de retinere simultană nu poate fi întotdeauna posibil. În cadrul operaţiunilor
internaţionale comune, diferenţele de fus orar fac imposibilă această sincronizare. Acolo
unde există o astfel de problemă, planul ar trebui executat sub forma unui program strans de
arestări foarte bine controlat şi coordonat, care nu va permite ca arestările timpurii să prevină
suspecţii nearestati vizati.
Resurse
Nivelul necesar de resurse va depinde de dimensiunea operaţiunii de arestare şi de numărul
personalului, de transportul şi facilităţile de comunicare care pot fi utilizate în cadrul
operaţiunii. Aceasta va fi o chestiune ce va depinde de condiţiile locale, dar în cazul în care
resursele şi capacitatea o permit, echipa de arestare ar trebui să aibă următoarele capacităţi:
• Dacă acest lucru este relevant, interpreti de limba suspecţilor şi a victimelor
• Fotografiere, inregistrare video
• Echipe specializate de perchezitie
• Echipe de cercetare criminalistica
• Echipe de suport tehnic (de exemplu in cazul in care se considera ca infracţiunea
implica o agenţie de recrutare sau in cazul in care serviciile de prostituţie sunt oferite
prin intermediul unui serviciu oferit in urma unui apel telefonic sau a folosirii
computerelor).
Este puţin probabil ca acest nivel de resurse să poată fi disponibil la locul fiecarei arestari,
mai ales în timpul operaţiunilor care implică mai multe locaţii de arestare. În acest caz, se
recomanda ca echipe specializate de perchezitie şi criminalistice să ramana la centru pentru o
eventuală intervenţie, in functie de circumstante.
Investigatiile referitoare la trafic se pot prelungi şi necesită un nivel ridicat de planificare
detaliata a operaţiunii de arestare. Acestea ar trebui să constituie o mare parte a sarcinii
investigatorului şi procurorului şi poate fi necesară pentru pregătirea unui plan operaţional
detaliat care sa stabileasca orarul, resursele şi desfăşurarea.
În cazul în care un număr important de ofiţeri sunt necesari pentru executarea planului, în
special în cazurile în care ofiţerii provin de la alte unităţi, se recomanda alocarea unui timp
suficient pentru un instructaj detaliat al echipelor de arestare. Din motive de securitate,
echipele de arestare ar trebui aduse împreună la o locaţie comună şi instruite inainte de
implementarea operaţiunii. Într-o anumită măsură, acest lucru va limita posibilitatea unor
discuţii indiscrete despre operaţiune sau posibilitatea compromiterii deliberate a operaţiunii
de catre elemente corupte.
In orice caz, planul intregii Operatiuni ar trebui sa se regaseasca intr-un Plan de Actiune
scris, care va servi ca punct de referinta si instrument de coordonare pentru toti factorii si
ofiterii participanti la Operatiune. Planul scris trebuie sa fie clar, concis, comprehensiv si
complet, sa abordeze problemele operationale cele mai importante la momentul declansarii
operatiunii. Modelul IIMAC pentru pregatirea unui plan scris de actiune a fost folosit in

102
Marea Britanie, precum si in alte misiuni internationale care vizau activitatile de trafic de
persoane. Acronimul IIMAC vine de la: INTENTIE, INFORMATIE, METODA,
ADMINISTRARE si COMMUNICARE.
Intentie: prezentarea tintelor, a scopurilor si a obiectivelor operatiunii.
Informatie: istoricul cazului, descrierea incaperilor vizate, precum si a ultimelor informatii
operative care au declansat operatiunea.
Metoda: ziua si ora actiunii. Distributia, compunerea si sarcinile echipelor (stringerea
probelor), transportul echipelor si coordonarea pe timpul operatiunii, incluzind aici
tratamentul suspectilor si al victimelor potentiale.
Administrare: echipament si tinuta. Se clarifica cine comanda intreaga operatiune si cine
comanda echipele in teren. Transportul persoanelor retinute, coordonarea cu parchetul si
procedurile pentru asistenta directa a potentialelor victime.
Communicatii: sistemul de comunicatii intre echipele implicate in actiune, inclusiv
telefoanele mobile, precum si canalele radio de sprijin.

7.3.4 Faza operationala - Lectii invatate

Urmare a instructajului şi a desfăşurării personalului şi odată ce condiţiile prezintă cea mai

bună perspectivă de arestare a cât mai multor suspecţi, faza de arestare ar trebui să înceapă.
Cum se desfăşoară aceasta va depinde de circumstanţele fiecărui caz. Următoarele puncte
generale sunt prezentate pentru a fi avute in vedere:
Victimele traficate pot ele însele să comită infracţiuni, cum ar fi: detinerea unor documente
sau vize frauduloase, sau faptul că sunt angajate în acte de prostituţie. Totuşi, in aceasta
etapa, ele reprezintă încă potenţiali martori foarte valoroşi împotriva traficanţilor şi ar trebui
tratate ca atare. Ar trebui evitată întotdeauna o victimizare ulterioară a victimelor
traficului.
Echipele de arestare ar trebui divizate în două componente: una pentru arestare si care ar
trebui să se ocupe de victime şi alta care ar trebui să aiba acelasi rol, insa pentru suspecţi.
Victimele ar trebui înlăturate de la locul unde s-a efecutat arestarea cât de curând posibil –
acest lucru va restricţiona posibilitatea ca traficantul să le intimideze, şi ar oferi ofiţerilor mai
mult timp pentru a dezvolta o relaţie de cooperare şi încredere cu victimele, fapt care s-ar
dovedi crucial in asigurarea cooperarii acestora.
Victimelor ar trebui să li se permită să-şi strângă lucrurile personale. Dacă acestea se află la
locul arestarii, suspectul ar trebui dus într-o cameră separată, departe de victime, pentru a nu
le intimida. Dacă obiectele apartinand victimelor se află într-o altă locaţie, aceasta ar trebui
dusă acolo pentru a le recupera.
Există două motive pentru realizarea acestui lucru: în primul rând, victima are dreptul
elementar să-şi reclame bunurile, în special dacă va fi repatriata; în al doilea rând, acest lucru
va oferi ofiţerului posibilitatea inspectării documentelor de identitate si calatorie ale acesteia
(dacă acestea există şi ea le are asupra sa), precum şi altor documente pe care aceasta le are,
cum ar fi: un jurnal, documente prin care se atesta efectuarea unor plati, foi de pontaj,
chitanţe referitoare la transferuri de bani, toate acestea care ar constitui dovezi împotriva
traficantului. Faptul că victima nu poseda documentele de identitate poate fi o dovadă a
controlului ce poate fi invocată împotriva traficantului, mai ales dacă documentele sunt
găsite mai târziu în proprietatea acestuia.
Acolo unde este posibil, victimele nu ar trebui să fie duse la aceeaşi secţie de poliţie ca si
suspecţii. Acest lucru le va ajuta nu numai să se relaxeze şi să le linisteasca, dar le va
încuraja să vorbească deschis dacă cunosc faptul că exploatatorii nu sunt în apropiere. Mult

103
Title

mai important, se poate ca una sau mai multe victime să aducă acuzaţii referitoare la abuzuri
sexuale sau fizice, iar prin cazarea lor separat de suspecti nu vor aparea probleme legate de
contaminarea dovezilor sau a probelor criminalistice.
Acolo unde este posibil, intrarea echipei de arestare şi arestarea suspecţilor ar trebui
înregistrată video, exact aşa cum se desfăşoară. Acest lucru are importanţă pentru un număr
de obiective, pentru că oferă dovezi cu privire la :
•
Comportamentul corect al ofiterilor
•
Conversaţia exactă folosită în timpul arestarii
•
In locurile în care se ofera probe de netagaduit privind starea incaperilor si conditiile
de lucru, de exemplu standardele de igiena, modul cum arata victimele, cum sunt ele
imbracate etc.
•
Filmele care arată victime dezbrăcate sau parţial dezbrăcate vor împiedica traficanţii
să declare mai tarziu că nu cunoşteau faptul că victima lucra ca prostituata
•
În cazul în care a fost efectuată o plată controlată şi banii traficantului au fost
confiscaţi pentru comparare se oferă posibilitatea unei dovezi filmate cu privire la
reţinerea şi sigilarea banilor în prezenţa sa.

7.3.5 Perchiziţionarea şi confiscarea - Stringerea probelor.

Calitatea percheziţiei şi a ridicarii materialului incriminator este deosebit de importantă

pentru o inclupare reusita. Experienţa a dovedit că condamnarea este de obicei rezultatul
unor dovezi documentare găsite şi ridicate în timpul fazei de arestare.
Regula de aur
Aşa cum principiul care se aplică arestarii este de a aresta pe toti cei implicaţi şi împotriva
cărora există dovezi, regula de aur în cazul operaţiunilor de căutare este :
În limitele legii, trebuie ridicat tot ce poate constitui o proba - dacă există îndoieli, ridicati
această proba, aceasta poate fi returnata ulterior, insa daca o lasati acolo in primul moment,
s-ar putea sa nu o mai gasiti acolo atunci cand se realizeaza importanta ei.
În limita resurselor disponibile, toate adresele de recrutare şi adresele de domiciliu ale
suspecţilor (dacă sunt diferite de ‘casele sigure’) ar trebui percheziţionate în întregime.
Traficanţii pot parcurge distante foarte mari pentru a ascunde dovezi importante, cum ar fi
documente sau bani lichizi. De aceea, este important să se aloce timp suficient în cadrul
planului de percheziţie şi confiscare pentru o percheziţie elaborată si completa a locaţiilor, în
special adresele de domiciliu ale principalilor suspecţi.
Acest lucru este de asemenea important cu privire la adresele pionilor minori, deoarece acolo
pot exista documente sau inregistrari pe care acestia le-ar fi putut pastra. Aceştia pastreaza
câteodată inregistrari de o importanta vitala la adresele de domiciliu în cazul în care aceştia
au o dispută cu principalii suspecţi, iar acestea pot avea o valoare probatorie mare.
Filmare fotografică sau video
Acolo unde este posibil, fiecare cameră a locaţiei în care victima şi traficanţii au stat
împreună ar trebui filmată video înainte de începutul oricărei percheziţii şi înainte ca
lucrurile din interior să fi fost deranjat.
Aceste filme despre locul faptei pot fi foarte importante în cazul în care victima afirmă mai
târziu că a fost agresată sexual sau fizic în una din aceste locaţii. De aceea, înregistrarea
filmată detaliată privind aranjarea precisa a locatiei poate fi deosebit de importantă
coroborată cu declaraţia victimei.

104
Chiar dacă locaţiile au fost înregistrate video, toate dovezile relevante ar trebui totuşi
ridicate, sigilate in pungi de plastic şi înregistrate în procesul verbal de percheziţie.
Fiecare vehicul folosit de oricare dintre suspecţi ar trebui de asemenea perchiziţionat şi
înregistrat video.
Materialele ridicate in urma percheziţiilor ar trebui sigilate in pungi de plastic şi înregistrate
în concordanţă cu procedurile legislative locale. Nerespectarea acestor cerinţe în această fază
sporeşte riscul ca materiale probatorii extrem de relevante să fie declarate inadmisibile în
timpul procesului, invocându-se nerespectarea legii.
Chiar dacă in procedură nu există o cerinta specifică referitoare la percheziţie şi confiscare în
ţara respectivă, este indicat ca suspectul ale cărui bunuri au fost confiscate, precum si orice
alta persoana care a fost prezenta in momentul confiscarii să examineze lista bunurilor
ridicate şi să contrasemneze înregistrarea scrisă a oricărei declaraţii pe care acestia le-au dat
sau a inventarului bunurilor confiscate la finalul percheziţiei şi înainte ca locaţiile să fi fost
evacuate.
Scopul acestei tactici este de a descuraja suspectul sa pretinda ulterior că o anumita proba
impotriva sa ar fi fost “plantata" de investigatori.
Materiale probatorii cautate
Următoarea listă de verificare este oferită ca indrumare, insa ea nu ar trebui privită ca fiind
definitivă. Dovezile vor varia în funcţie de circumstanţele cazului. Posibila valoare
probatorie a diferitelor articole este discutată în secţiunea dedicată fazei de post-arestare.
•
Orice document referitor la procesul de recrutare, cum ar fi copii după anunţuri
publicitare, programari, scrisori adresate şcolilor de invatare a limbii, sectiilor
consulare din ambasade etc.
•
Bani, cărţi de credit, carnete de cecuri si orice altă documentaţie referitoare la
tranzacţiile financiare, indiferent de cât de mici sunt sumele
•
Orice tip de document referitor la plăţi făcute de victime traficanţilor, cum ar fi:
registre de plati zilnice, liste scrise de mână referitoare la plăţi, formulare pentru
transfer de bani etc.
•
Orice documente de identitate si calatorie, bilete, chitanţe, carti de imbarcare,
tichetele de bagaje etc.
•
Orice documentaţie referitoare la eliberarea paşapoartelor şi vizelor, inclusiv scrisori
de sponsorizare, contracte de dans, contracte de angajare la agenţii de escortă şi
matrimoniale, formulare de înscriere la o şcoală pentru invatarea limbii straine etc.
•
Orice documentaţie referitoare la contracte de munca intre angajatori si persoanele
suspectate a fi fost traficate
•
Orice documentaţie referitoare la închirierea sau sub-închirierea locaţiilor sau
caselor sigure, altor adrese împreună cu documentaţia referitoare la modalitatea de
plata;

Pe timpul asa numitei operatiuni “FLASH HOTEL” politia a identificat 16 victime

traficate din Romania catre Turcia. Informatiile schimbate prin Centrul S.E.C.I. au ajutat
ambele tari sa puna traficantii sub invinuire. Drept urmare, au fost arestati 6 traficanti in
Romania si Turcia si peste 20 de victime au fost identificate.
Ca element de noutate, traficantii s-au familiarizat bine cu clientii si i-au facut pe acestia
clienti permanenti. Pentru clientii permanenti, traficantii transportau fetele catre alte
locatii pentru servicii sexuale. In acest caz, politia a gasit informatii foarte precise

105
Title

referitoare la clienti, varsta acestora, prefereninte, masinile folosite, bani etc. Pe timpul
perchezitiei politia a gasit o lista care a fost intocmita de traficanti si care cuprindea
numele, numerele de inmatriculare si tipurile de masini care apartineau clientilor
permanenti si care erau considerate a fi “sigure”. Aceste probe au ajutat politia sa
dovedeasca ca de fapt aveau de-a face cu traficantii, de aici buna lor organizare si
relationare.
Un alt detaliu interesant in acest caz l-a constituit supravegherea permanenta a
imprejurimilor hotelului de catre traficanti, pentru a evita contactul clientilor cu politia.
•
Orice tipuri de comunicatii şi echipamente de tehnologia informaţiei, cum ar fi
computere, telefoane mobile, faxuri, agende electronice etc.
•
Orice materiale valoroase care ilustreaza cheltuirea în exces a veniturilor cunoscute
obtinute in mod licit, care sunt în posesia personala a suspecţilor sau care nu sunt
declarate de catre acestia, cum ar fi automobile scumpe, bijuterii, mobilier, aparatură
personala etc.
Alte aspecte de buna practica
Percheziţia trebuie să fie completă şi detaliată, si poate dura foarte mult. Aceasta este o
infracţiune care a devenit un mod de a trai care poate ca a durat mai multe săptămâni şi care
a generat suficient material care poate fi relevant din punct de vedere probator.
Chiar şi cele mai neînsemnate materiale pot conţine dovezi importante cum ar fi un număr de
telefon notat de mana sau adrese e-mail sau Internet, detalii privind conturile etc. Singura
cale sigură pentru asigurarea faptului că dovezile nu sunt pierdute este folosirea regulii de
aur – ridicati totul - acest lucru poate fi folositor mai târziu.
Dacă în timpul percheziţiei apar descoperiri importante, cum ar fi un seif ce conţine o mare
cantitate de bani, pasapoarte, droguri sau arme, trebuie acordată o atenţie deosebită
înregistrărilor video a obiectelor gasite la fata locului si care ar trebui sigilate de un specialist
tehnic.
Cheile
Cheile pot oferi dovezi de calitate în cazuri de trafic. Dacă sunt găsite în posesia suspecţilor
chei, acolo unde este posibil, acestea ar trebui încercate la fiecare din adresele relevante, cum
ar fi sediile agentiilor, bordelurilor sau sediile birourilor – ar putea fi dificil pentru un suspect
să explice de ce se afla în posesia cheilor de la astfel de locuri.
Dacă se găsesc chei care se potrivesc cu diferite încuietori, acestea ar trebui separate de
restul mănunchiului, sigilate şi etichetate separat.
Sechestrarea computerelor şi echipamentelor IT
Mijloacele de comunicatie sunt deosebit de importante în aceste cazuri. Asemenea
echipamente, incepind cu desktop-urile pana la agendele electronice de buzunar, ar trebui
ridicate. Această acţiune ar trebui să includă si faxuri, laptop-uri, telefoane mobile,
comunicatoare personale, pagere, casete ale dispozitivelor telefonice de înregistrare.
Suspecţii vor încerca să nege posesia asupra echipamentului de comunicatie, în momentul în
care se analizează dovezile continute in echipamentul de comunicatie. De aceea trebuie să se
păstreze evidenţe exacte în legătură cu fiecare individ şi cu echipamentul aflat în posesia
acestuia sau cu locul unde a fost gasit echipamentul printre celelalte obiecte si cui apartin
acele obiecte.
În cazurile în care se poate anticipa faptul că modul de operare al suspecţilor foloseşte
computere sau alt fel de echipament IT, asistenţa unui ofiţer sau expert cu cunostinte in
domeniul IT sau care stie cum sa le deconetcteze si impacheteze poate fi valoroasă. Dacă

106
echipa de suport tehnic nu poate fi prezenta, se poate stabili o legătură telefonică pentru a
cere sfatul unui specialist tehnic, pe măsură ce perchezitia continuă. In cazurile în care
specialistul este prezent, instrucţiunile lui/ei ar trebui urmate cu atenţie.
Acolo unde lucrul acesta nu este posibil, echipa de perchezitie trebuie să respecte
următoarele puncte:
•
Controlarea locaţiei imediat după intrare şi împiedicarea oricărei persoane de a
atinge echipamentul ( inclusiv ofiţeri implicaţi în percheziţie).
•
După securizarea locaţiei, echipamentul şi orice imagine care apare pe ecranele
calculatoarelor ar trebui filmată.
•
Ar trebui facut un film din spatele echipamentului, astfel incat mijloacele de
conectare să fie mai târziu arătate examinatorilor care vor trebui să reconstruiască
echipamentul în condiţii controlate.
•
Înaintea opririi echipamentului, folosiţi etichete sau pixuri colorate anexate fiecărui
fir pentru a putea fi identificate şi reconectate mai târziu în timpul audierii.
•
Manuiti echipamentul având în vedere faptul că acesta va fi necesar pentru
prelevarea amprentelor sau altă examinare criminalistică - datele prelevate de pe
echipament se pot dovedi foarte importante din punct de vedere probator, însă poate
fi totusi necesar să demonstrăm prin metode care implică amprente independente
identitatea celor care au folosit echipamentul.
•
Analizaţi posibilitatea ridicarii întregului echipament, nu numai a hardulului
computerului. Imprimanta, hârtia albă sau documentele imprimate ar trebui ridicate,
deoarece acestea pot fi comparate din punct de vedere criminalistic cu alte materiale
ridicate din alte părţi.

7.3.6 Audierea suspecţilor

După recuperarea victimelor, arestarea şi retinerea suspecţilor, următoarea chestiune consta

in audierea suspecţilor.
Acest tip de infracţiune de trafic care creaza stilul de viata generează numeroase dovezi care
vor fi examinate în timpul audierilor şi poate fi necesară prioritizarea in vederea obtinerii
dovezilor importante, ţinând cont de faptul că nu se va putea acoperi întrega poveste în
detaliu.
În cazul în care o victimă salvată aduce anumite acuzatii cu privire la o agresiune sexuală
foarte recentă s-ar putea impune amanarea audierii pentru a permite o examinare medicală
şi criminalistică a suspectului.
Audierea poate fi efectuata si in prezenţa interpreţilor, asigurandu-se plata acestora.
În cazul in care în faza de pre-arestare au fost realizate plăţi controlate, fiind apoi ridicati
banii aflati în posesia sau detinerea suspectului, va fi necesară o perioadă de timp
suplimentara pentru numărarea şi verificarea acestor bani pe timpul fazei de audiere.
Chiar dacă acest lucru este puţin probabil, se poate întâmpla ca o victima salvată în timpul
arestării să doreasca imediat sa ofere dovezi împotriva suspectului. În prezenţa unui avocat,
în timpul interviului, este posibil ca marturia victimei să fie depusa înainte ca suspectul să fi
fost prezentat instantei.
Acolo unde este cazul, este important să se menţină o legătură foarte strânsă între echipa care
intervievează victima şi cea care audiaza suspectul, astfel incat orice dovada oferita de
victima sa poata fi folosita in audierea suspectului.

107
Title

Cu privire la minori, se impune aplicarea unor proceduri speciale. Este obligatory prezenţa
unui tutore official pe timpul interviului. Ca practica pozitivă, se recomandă să se ofere
ocazia victimeii de a allege un ofiţer de poliţie de sex masculine sau feminin. De exemplu, în
România fiecare unitate antitrafic trebuie să aibă un ofiţer de poliţie femeie care să fie
specializaz în tehnicile de intervievare a victimelor traficului de persoane potrivit unei
decizii din anul 2003. Acest lucru a dus la dezvoltarea unei reţele de ofiţeri de poliţie femeii
specializate în infracţiunea de trafic de persoane.
O activitate finală, dar importantă, care poate avea rolul de a amana procesul de audiere,
este examinarea bunurilor care au fost ridicate. Acolo unde resursele o permit, materialele
ridicate ar trebui examinate în detaliu pentru identificarea şi separarea acelor materiale care
au o valoare probatorie foarte mare, de exemplu posesia de bani controlaţi, documente de
călătorie, paşapoarte ale victimelor, contracte, mari cantităţi de bani - orice care are o clara
valoare probatorie şi despre care suspectul ar trebui să fie audiat.
Este posibil ca foarte multe bunuri să trebuiasca sa fie examinate, astfel incat, dacă este cat
de cat posibil, ar trebui sa fie desemnata o echipă separată de investigatori care cunosc cazul
în detaliu care să se ocupe de această sarcină. Dacă acest lucru nu este posibil, examinarea
trebuie să fie realizată de către echipa de audiere în timpul pauzei dintre audieri.

7.3.7 Structura interviului cu victima potenţiala

Pentru intervievarea victimelor potenţiale a se vedea capitolul 4.

Pentru intervievarea victimelor martori, a se vedea capitolul 8.

7.4 Investigatia financiară paralelă

Ar fi dificil sa supraevaluam rolul important al investigatiei financiare pentru o investigare
reusita a infracţiunii de trafic de fiinte umane.
Aşa cum se întâmplă cu orice ghid de aplicare a legii alcătuit la nivel multi-naţional,
diversitatea legislativă, a procedurilor şi a resurselor devine o problemă, acesta fiind şi cazul
investigatiei financiare. În mod clar, pentru implementarea indrumarilor cuprinse în această
secţiune, folosirea tacticilor va fi mai eficientă dacă există o legislaţie adecvată şi
investigatori financiari pregătiţi.
Nu toate ţările partenere la acest manual au acces la aceste lucruri, reducându-se astfel
eficacitatea opţiunii. Dar, chiar şi fără asistenţa de specialitate, aspectele evidenţiate aici
rămân în vigoare şi pot fi folosite de orice investigator pentru intensificarea investigarii
traficului.
Regula de aur: Identifică şi urmăreşte banii şi vei găsi traficantul
Toate activităţile din cadrul acestor două categorii necesită o anumita forma de tranzacţii
financiare, iar investigatia financiară proactivă a acestor segmente va avea întotdeauna
rezultate. Ele pot fi aplicate atât în cadrul fazei anterioare arestării, cât şi în cea de
investigare ulterioara arestarii.
Atunci când sunt aplicate în timpul fazei proactive anterioare arestării, folosirea acestora
trebuie facuta cu grija, avand in vedere riscul deconspirarii operatiei. Oricum, majoritatea
legislaţiilor referitoare la confiscarea bunurilor conţin măsuri punitive impotriva unei
persoane sau instituţii care dezvaluie detinatorului de cont ca exista o investigatie financiara
şi acest lucru reduce riscurile de securitate care insotesc mereu investigatiile proactive din
timpul fazei dinaintea arestării.

108
Investigatia financiară din timpul fazei anterioare arestării are o valoare specială din două
motive:
• Investigarea tranzacţiilor financiare şi analiza rezultatelor vor furniza adeseori
informaţii importante, care pot fi folositoare pentru asigurarea evolutiei operaţiunii
in cel mai efficient mod.
De exemplu, investigarea modului de cumparare a biletelor de călătorie ar putea să
evidenţieze detalii referitoare la viitoarele aranjamente de călătorie, care ar putea
apoi deveni nucleul activitatii de supraveghere la punctele de ieşire şi intrare; analiza
cheltuielilor efectuate prin intermediul cărţilor de credit ar putea oferi detalii despre
linia aeriană, hotelul, restaurantul sau cazinoul cel mai des utilizate de către traficant
în oricare dintre ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie; aceste informaţii pot fi
din nou folosite în alocarea resurselor pentru supraveghere.
• În funcţie de circumstanţele cazului, investigatia financiară anterioara arestării este
destinată identificării sumei şi locaţiei bunurilor rezultate din infracţiune.
În cazul în care acest lucru a fost îndeplinit, este posibilă:
• Coordonarea fazei arestării cu procedurile de indisponibilizare financiară, astfel
încât să se ajungă la poziţia optimă de sincronizare a arestării traficanţilor şi
sechestrării bunurilor lor.
Beneficii suplimentare
Mai sunt încă două beneficii de câştigat din investigarea financiară paralelă a traficanţilor:
• Investigatorii obţin o valoare dublă din aceleaşi probe.
În primul rând, dovada privind câştigul financiar şi cheltuielile pe scară mare, cu mult mai
mari decât orice sursă licita de câştig pe care traficantul poate pretinde a o avea, este un
argument al acuzării aproape imposibil de respins de către traficant – proba exista sub forma
documentării tranzacţiilor financiare, de obicei computerizate, ce sunt extrem de dificil de
combătut de către avocaţii apărării; şi, în al doilea rând, aceeaşi dovada financiară
fundamenteaza procedurile de confiscare a averilor în urma condamnării.
• Capacitatea organelor de aplicare a legii de a identifica, investiga, sechestra şi confisca
bunurile provenite din trafic trimite infractorilor un mesaj puternic si symbolic pentru
infractori.
Acest lucru este important mai ales în contextul actual în care traficul este perceput ca o
infracţiune cu „profit mare si risc redus” iar traficanţii privesc sentinţele scurte de
condamnare cu închisoarea pentru această infracţiune drept un simplu „risc de afaceri”.
Situaţia se schimbă imediat ce în urma unei investigatii financiare reuşite apare următoarea
ecuaţie „termen scurt de arest – eliberare – profituri zero – toate bunurile confiscate”.
Tranzacţii financiare
În cazul în care se derulează o investigaţie financiară proactivă paralelă, o mare parte a
activitatii de investigare ar trebui să fie deja incheiata. Pentru simplificarea acestui proces
complex, cercetarile financiare post-arestare au ca scop stabilirea a trei aspecte:
Câţi bani au fost obtinuti în urma infracţiunii?
Câţi bani au rămas?
Unde sunt aceşti bani?
Aşa cum s-a afirmat deja, probele cu scop dublu prezentate în cadrul investigatiei financiare
care vor dovedi cele trei puncte menţionate mai sus vor fi de asemenea de mare folos în

109
Title

timpul procesului, pentru că solicită suspectului explicaţii cu privire la provenienta şi posesia

banilor, în lipsa sau ca rezultat al excesului unei surse licite.
Examinarea atentă a dovezilor financiare poate juca de asemenea un rol în timpul procesului,
dincolo de probarea cheltuielilor şi a stilului de viaţă. Multe din documentele referitoare la
tranzacţiile financiare vor putea localiza suspectul la un moment dat, într-o locaţie dată.
Acest lucru se aplică nu doar tranzacţiilor importante realizate în interiorul băncilor, ci şi în
cazul bonurilor de benzină sau a notelor de la restaurat.
Dovezile documentare cu privire la tranzacţiile financiare, împreună cu activitatea
preliminară derulată în timpul fazei de pre-arestare, ar trebui analizate şi examinate, pentru
următoarele tipuri de probe:
• Plăţi pentru cazare, publicitate, transport, vize, cheltuieli personale pentru bunuri cum ar fi:
vehicule, bijuterii, cheltuieli în restaurante, cazinouri, cluburi de noapte etc.
• Chitanţele pentru cheltuielile sus-menţionate, inclusiv pentru benzină, taxe de drum şi de
traversare a unui pod, de parcare, chitante de la internet café-uri, cartele de telefon etc.
• Orice dovezi legate de aceste plăţi făcute victime de traficanţilor. Acestea pot fi totaluri
zilnice scrise de mână pastrate in caiete sau pot fi chitanţe referitoare la transferuri de bani
prin companii precum Western Union care arata transferurile banesti facute catre o alta tara
in favoarea unei persoane anume.
• Beneficiarul numit poate avea acelaşi nume de familie ca victima, dar ancheta ar trebui
totusi continuată pentru a descoperi dacă persoana există, având în vedere faptul că aceşti
beneficiari sunt adeseori falşi iar conturile creditate sunt sub controlul traficanţilor.
• Orice documentatie legata de metoda şi ruta prin care banii sunt spălaţi sau transferaţi în
afara ţării. Acestea pot include transferuri de bani, inter-bancare către conturi bancare
intermediare într-un număr de ţări, transferuri de fonduri între conturi de card de credit etc.
• Este de asemenea important să reţinem că metoda de spălare sau inlaturare a profiturilor nu
are la baza întotdeauna modelul tranzacţiilor computerizate, sau bancare internaţionale, prin
intermediul conturilor multiple, înainte de a ajunge la destinaţia finală.
Traficanţii folosesc o varietate de metode pentru spălarea profiturilor, acest lucru incluzând
transformarea banilor în alte forme de bunuri cum ar fi vehicule sau imbracaminte.

7.5 Opţiunea investigatiei discontinue: limite si beneficii

Folosirea opţiunii investigatiei discontinue este oportuna din mai multe motive:
•
In cazul in care nivelul de risc pentru victime necesită un răspuns imediat care
impiedica opţiunea proactiva, dar care ar putea să necesite o intervenţie imediata şi o
întrerupere ulterioară.
•
In cazul in care opţiunea pro-activă nu este viabilă din motive operaţionale, cum ar fi
caracteristicile geografice şi/sau topografice care împiedică supravegherea locaţiilor
vizate sau in cazul in care e imposibil de a pătrunde sub acoperire în reţea.
•
In cazul in care implicaţiile legislative, procedurale sau privind resursele împiedică
folosirea tacticilor proactive.
•
In cazul in care opţiunea acţiunii discontinue furnizează o reactie mai rapida la
reclamaţiile specifice ale rezidenţilor locali sau ale altor grupuri interesate.
Indiferent de motivul pentru care opţiunea discontinuă este mai oportuna, trebuie avute in
vedere două puncte cheie:

110
 •
Acţiunea discontinuă pur şi simplu poate “uşura” temporar situaţia – insa nu
furnizează o soluţie şi nu va face decat sa plaseze problema într-o altă locaţie.
•
Cheia succesului opţiunii discontinue este folosirea tacticilor creative şi novatoare de
tip multi-instituţional, în vederea creării unui numar atât de mare de probleme
zilnice, astfel încât traficanţilor să le fie practic imposibil să-şi continue activitatea în
forma şi locaţia actuală.
Termeni-cheie:
•
Principii generale de investigare- componentele geografice, structurale, comerciale
ale traficului.
•
Componente fundamentale ale traficului ca o activitate comerciala - publicitate,
inchiriere, transport, comunicatii, tranzactii financiare.
•
Optiunea reactiva de investigare, condusa de victima - investigatie bazata doar pe
plingerea victimei si care genereaza activitati specifice, determinate de principiile
umanitare de bune practici.
•
Optiunea de investigatie proactiva - acceptarea realitatii si exploatarea” calciiului lui
Ahile”- bazata pe activitatea de politie condusa in baza informatiilor, care nu
depinde de marturia unei victime.
•
Infractiunea ca mod de viaţă.
•
Concentrarea investigatiei- identificarea si selectia celei mai eficiente strategii de
investigaţie.
•
Investigatia financiara paralela - investigatia simultana, coordonata a fluxului
banilor, pentru a intari exploatarea „calcaiului lui Ahile” al traficantilor- beneficii
probatorii duble.
•
Optiunea de investigatie discontinua- interventie care este ceruta daca nivelul de risc
la care este expusa victima este ridicat si necesita un raspuns imediat care impiedica
optiunea de investigatie pro-activa.

7.6 Investigarea neregulilor interne (Combaterea posibilei

corupţii)
“ONU a estimat faptul cp aproximativ 700.000 de persoane sunt traficate pentru muncă
forţată şi prostituţie forţată la nivel mondial în fiecare an. (…) Traficul de fiinţe umane nu
poate înflori în absenţa cooperării dintre oficiali ai statului şi autorităţile de aplicare a legii.
Implicarea politiei locale variaza de la vizitarea bordelurilor, pe gratis, ca si clienti, pana la
facilitarea traficului de femei in tara. Aceasta complicitate si coruptia unora din politistii
locali au facilitat si chiar exacerbat violarea drepturilor omului. Victimele au vorbit despre
politisti care viziteaza bordelurile pentru a beneficia de servicii sexuale, in schimbul
procurarii de catre acestia de documente false si pentru avertizarea proprietarilor
bordelurilor de efectuarea raziilor. Mai exista si altii angajati direct in trafic. De cele mai
multe ori, politia angajata in astfel de activitati ramane complet nepedepsita si astfel
coruptia continua nestingherita”.
24 aprilie 2002
Declaratia Martinei Vanderberg, J.D., cercetator european, Divizia pentru Drepturile Femeii,
Monitorizarea Drepturilor Omului. Audiere in cadrul Subcomitetului privind Operatiunile

111
Title

Internationale si Drepturile Omului din cadrul Comitetului privind Relatiile Internationale.

Camera Reprezentantilor.
Dupa terminarea operatiunii, diversele parti si faze ale intregului proces operational trebuie
analizate si evaluate în profunzime. Cautarea raspunsurilor si a indicatorilor care ne ajuta sa
explicam ce a fost gresit in timpul diverselor faze ale operatiunii si clarificarea posibilelor
fapte sunt puncte esentiale ale exercitiului privind „lectiile invatate”.
Posibilele legaturi intre ofiterii de aplicare a legii si infractori trebuie sa fie investigate atunci
cand exista indicii de scurgeri de informatii sau cooperare cu presupusii traficanti. Barurile
cu program normal dar gasite inchise atunci cand are loc o operatiune politieneasca,
potentialele victime care sunt gasite impreuna asteptand linistite intr-o camera sau ascunse
de catre presupusii traficanti atunci cand soseste politia si forte de politie ce actioneaza intr-o
lipsa totala de coordonare si pericliteaza operatiunea sunt indicii care ar trebui sa determine
anchete interne. In cazul in care apare oricare din aceste situatii, organele de cercetare
interna ar trebui sa analizeze posibilele legaturi intre ofiterii de politie cu functie de comanda
la toate nivelurile si clienti, patroni, companii de paza si alte persoane cu legaturi in zona in
care au loc presupuse activitati de trafic de persoane. Cazurile in care un anumit bar sau o
anumita afacere in care exista suspiciuni ca se desfasoara activitati de trafic de persoane este
tinta de mai multe ori a raziilor politiei dar proprietarul sau posibilul traficant nu este
niciodata cercetat penal, datorita lipsei probelor, ar trebui de asemenea sa determine o
ancheta interna pentru a clarifica natura unor astfel de operatiuni politienesti.
Traficul de persoane, in toate formele si aspectele sale, nu poate avea loc fara un anume grad
de coruptie a reprezentantilor institutiilor locale si politiei. Identificarea faptuitorilor este un
pas esential in combaterea cu succes a crimei organizate in general si a traficului de persoane
in special. Este la fel de important ca, in scopul impartirii responsabilitatilor, luptei impotriva
coruptiei si imbunatatirii imaginii politiei in societate, fortele politienesti sa incerce sa
serveasca si sa protejeze in contextul dezvoltarii unei democratii puternice.

112
 Title

8. Victima ca martor
Obective de învăţare: URMEAZĂ A FI REVIZUITE
La finalul acestei secţiuni participantul va:
«- Înţelege importanţa condiţiilor de interviu, rolul intervievatorului şi metodologia
interviului
«- Înţelege drepturile victimelor şi responsabilităţile investigatorului pe timpul celor trei
etape: anterioare fazei de judecata, judecata, şi de dupa judecata
«- Înţelege reacţiile potenţiale ale victimelor
«- Recunoaşte importanţa şi va evalua nevoia de examinare medico-legală şi va înţelege
metodologia.
«° Înţelege situaţia actuală şi continuă a victimei.__________________________________
Această secţiune oferă îndrumare de genul celor mai bune practici referitoare la tratamentul
victimei care a fost îndepărtată din calea pericolului imediat şi care a consimţit să dea o
declaraţie şi sa depună mărturie pe timpul procesului de judecată.
Este foarte important să se creeze condiţii optime în care victima poate sa ofere
dovezile sale şi să depună mărturie într-un mod care minimizează trauma inevitabilă
pe care o va presupune procesul. Investigatorul trebuie să fie adeptul acestei filozofii nu
doar ca din obligaţia profesională în ceea ce priveşte nevoile şi drepturile omului care
incumbă victimei, dar şi pentru că un astfel de tratament va maximiza probabilitatea ca
victima să-şi prezinte relatarea pe timpul fazei de judecată şi astfel făptuitorii să fie
condamnaţi.

8.1 Programele de protecţie a martorului

Există două tipuri de programe de protecţie a martorului care se găsesc în mod ul cel mai
obişnuit în investigaţiile de trafic:
A) Programul de protecţie deplină a martorului, care este controlat şi gestionat de către stat.
B) Programe compuse care constau în sprijinul şi asistenţa acordate pe o bază comună de
cooperare între ofiţerii de aplicare a legii şi OIG-ONG.
În funcţie de circumstanţele locale, chestiunile cotidiene de securitate şi siguranţă pot fi
delegate, de exemplu, colegilor care gestionează Programul de protecţie a martorului sau
personalului unui adăpost pentru victime al unei OIG-ONG. Însă:
Rămâne în responsabilitatea investigatorului să se asigure că toate măsurile de securitate
şi siguranţă luate pentru victima-martor sunt viabile şi proportionale cu nivelul evaluat de
risc la adresa victimei.
A. Programul de protecţie deplină a martorului – Controlat şi gestionat de către stat
Acest mecanism va fi cerut în forma sa deplină doar pentru cazurile cele mai grave în care
riscul răzbunărilor împotriva victimei-martor şi a familiei acesteia este atât de grav şi real
încât implementarea întregului spectru de măsuri de protecţie devine esenţială dacă victima
doreste sa i se permita să depună mărturie.
Criterii de intrare

113
Title

Acolo unde există o instituţie de aplicare a legii pentru Programul de Protecţie a Martorului,
primul lucru care trebuie să fie verificat este dacă victima îndeplineşte criteriile de a intra în
program.
Majoritatea programelor au un set de criterii de intrare care acoperă factori precum
• Gravitatea infracţiunii despre care victima va depune mărturie.
• Indispensabilitatea marturiei sale.
• Nivelul de risc la adresa victimei ca rezultat al deciziei acesteia de a coopera în
procesul judiciar.
În majoritatea programelor standard, o victimă traficată nu se califică, în mod normal pentru
intrare, întrucât aceasta nu poate să ofere probe indispensabile împotriva jucătorilor
importanţi dintr-o organizaţie criminală. Acest aspect trebuie să fie abordat de către
investigatorul anti-trafic, întrucât abilitatea şi voinţa statului de a proteja o victimă a
traficului este unul din punctele esentiale care trebuie să fie acoperite în instructajul verbal şi
scris al victimei făcut înainte ca victima să ia decizia de a coopera sau nu.
Dacă victima se califică pentru intrare, ofiţerii de program, în conformitate cu regulamentele
şi practicile programului vizat, vor lua în mod normal toate măsurile de protecţie care se
impun. Acestea pot varia de la protecţia victimei prin ofiţerii de program 24 de ore pe zi până
la programe prin care protecţia victimei se face prin furnizarea de numere de telefon mobile
şi de urgenţă.
De asemenea, ar trebui făcută o evaluare cu privire la impactul pe care l-ar avea includerea în
program a victimei. Acest aspect este adeseori uitat din nevoia de securitate. Prin natura lor
intrinsecă, programele de protecţie a martorilor sunt restrictive iar victimelor nu li se permite
libertatea totală de mişcare sau decizie. Este important să nu uităm că victima a fost recent
eliberată dintr-un regim care este similar sub aspectul limitării libertăţii sau al luării deciziei,
iar acest lucru ar putea avea un efect negativ asupra abilităţii acesteia de a face faţă
constrângerilor de securitate pe care le presupune programul.
Echipele naţionale: specificaţi procedurile din ţara voastră.

8.2 Principiile tratamentului victimei

Următoarele îndrumări abordează în mod specific protecţia şi asistenţa oferită de sector OIG-
ONG.
Investigatorii trebuie să ia în considerare că sectorul OIG-ONG, care este în general
disponibil şi dornic să coopereze cu ofiţerii de aplicare a legii, are obligaţii diferite şi
distincte faţă de clienţii pe care îi asistă în comparaţie cu poliţia.
Următoarele principii ar trebui să fie respectate pe timpul întregului proces de judecată:

8.2.1 Siguranţa victimei

Victimele traficului, precum şi familiile lor, se află într-o situaţie de risc de intimidare şi
răzbunare în faza care precede procesul penal, în timpul procesul şi după ce se termină
acesta. Aşadar, protecţia victimelor traficului necesită atenţia ofiţerilor de poliţie şi a
procurorilor în orice moment al procesului şi aceasta trebuie să fie prima lor grijă.
Chiar dacă elementul de risc nu poate fi niciodată complet neutralizat în aceste cazuri,trebuie
să ţinem minte că abilitatea de a oferi protecţie viabilă pentru victimă este un factor
important în procesul de evaluare a riscului iar dacă acesta nu poate fi oferit, victimei

114
nu ar trebui să i se permită să coopereze. Nu este posibil să se acorde îndrumare cu privire
la fiecare scenariu care poate apărea şi va fi o chestiune de judecată profesională din partea
investigatorului şi a procurorului de a evalua nivelul de risc şi de a implementa măsurile
necesare de protecţie care se impun pentru a gestiona aceste riscuri.
A oferi victimei siguranţă înseamnă, de asemenea, că victimele sunt informate la ce să se
aştepte pe timpul procesului penal şi dincolo de acesta, cu privire la pericolele potenţiale, în
cazul în care acestea consimt să depună marturie împotriva traficanţilor.
Trebuie să se asigure că traficanţii nu vor putea urmări, vătăma sau intimida victima. Acest
lucru reclamă cooperarea strânsă între puterea judecătorească, poliţie şi instituţiile de
sprijin pentru victime.
Pe ansamblu, a trata victima cu grijă şi a o convinge că se află într-o poziţie sigură pentru a
depune mărturie împotriva inculpatului va constitui cea mai bună metodă de a îi permite şi o
încuraja să depună mărturie, lucru care sa conduca la o eficientă trimitere în judecată a
făptuitorilor.

8.2.2 Consimţământul scris

În toate situaţiile în care victimei i se cere să-şi exprime consimţământul, se sugerează ca

acesta să fie înregistrat în formă scrisă.
Ar putea fi util să înscriem aceste principii într-un document formal pe care victima să-l
semneze pentru a-şi arăta consimţământul faţă de termeni. Acest lucru nu va servi doar ca sa-
i consolideze drepturile in aceste privinte, ci şi de a proteja investigatorul şi instituţia, cu
respectarea confidenţialităţii şi a protecţiei datelor.

8.2.3 Continuitatea - investigatorul anume desemnat

Ori ce câte ori este posibil, intervievatorul ar trebui să fie alocat victimei pe toata durata
cazului, întrucât acesta are un rol-cheie de jucat pe tot timpul procesului de cooperare
judiciară, indiferent dacă există sau nu sprijin non-guvernamental pentru victimă. Acolo
unde un astfel de sprijin nu există, ofiţerul desemnat va deveni mai important în identificarea
şi accesarea sprijinului.
Aşa cum am arătat deja, investigatorul ar fi trebuit să fie alocat victimei încă de la început şi
devine o verigă de legătură între sistemul de justiţie penală şi victimă. Relaţia de încredere
dintre cei doi este crucială pentru succesul trimiterii in judecata, iar investigatorul are datoria
de a monitoriza şi sprijini victima.

8.2.4 Înregistrarea contactului

Investigatorul ar trebui să înceapă înregistrarea tuturor contactelor, atat personale, cat si cele
telefonice avute cu victima încă de la începutul cazului, precum şi contactul cu oricare altă
instituţie care afectează victima. (Organizaţiile din sectorul OIG-ONG şi alte instituţii
specializate de sprijin vor păstra în mod normal fisele proprii detaliate ale victimei).
Investigatorul ar trebui să folosească registrul de contacte pentru a înregistra orice
instrucţiuni specifice date victimei, cum ar fi măsuri de securitate, înregistrarea cheltuielilor,
interzicerea de a discuta despre probe etc.
Este cel mai important să se înregistreze toate detaliile din aceste domenii întrucât acestea
sunt susceptibile de a fi atacate în procesul judiciar. Cheltuielile cu victima ar trebui să fie
controlate şi supervizate îndeaproape în fiecare etapă.

115
Title

8.2.5 Aspecte legate de integritate

Investigatorul desemnat ar trebui să păstreze un registru detaliat cu privire la toate discuţiile

privind probele care ar putea apărea în mod spontan, orice cheltuieli care se fac cu victima şi
orice cerere pentru cazare, sprijin financiar etc făcute în numele acesteia. Este important să
ne amintim că avocaţii apărării ar putea face la proces atacuri lipsite de scrupule asupra
victimei şi asupra echipei de investigare şi este important de a păstra înregistrări exacte ale
tuturor contactelor dintre ofiţer(i) şi victimă.
Registrul nu ajută doar la protejarea integrităţii ofiţerului şi a victimei, ci şi la respingerea
oricărei acuzaţii de viciu de procedura care ar putea fi ridicată în faza de judecată.
Din acest motiv, ofiţerul desemnat ar trebui, dacă este posibil, să fie un ofiţer de sex feminin.
In orice ocazie în care un ofiţer de sex masculin trebuie să se întâlnească cu victima, acesta
trebuie să fie însoţit tot timpul de un coleg, pentru a împiedica ca astfel de acuzaţii să fie
făcute. Această regulă are rolul de a proteja ofiţerii de acuzaţii rău-voitoare sau false sau de
viciu de procedura.
Contactul trebuie să fie inspectat şi contrasemnat la intervale regulate de către procurorul
care are întreaga responsabilitate a investigaţiei.

8.2.6 Cooperarea cu alte instituţii

Victimei-martor i se poate permite să rămână în ţară pentru perioada de timp până la faza de
judecată, mai ales dacă siguranţa personală nu poate fi garantată în ţara de origine. În acest
timp, conceptul76 de cooperare poate permite victimei-martor să fie în îngrijirea unui centru
de consiliere.
Avantaje:
•
Victima-martor locuieşte într-o cazare sigură, de exemplu în adăposturile centrelor
de consiliere şi primeşte consiliere şi sprijin psihologic şi social. Sanatatea persoanei
este stabilizată (condiţia fizică şi psihologică) crescând, totodată, capacitatea
persoanei de a lua decizia de a fi martor şi de a se confrunta cu fazele procesului.
•
Victima-martor poate fi încurajată de consilieri să ia lecţii de limbi străine sau să se
înscrie la cursuri de pregătire profesională, cu accent pe perioada de după proces.
Astfel de măsuri ajută la stabilizarea şi întărirea victimei-martor atât din punct de
vedere psihologic, cât şi pragmatic.
•
Victima-martor poate vorbi cu un consiler despre temerile si rezervele sale, de
exemplu, despre posibilitatea de a se vedea faţă în faţă cu infractorul în instanţă.
Consilierul are un rol foarte important, întrucât acesta poate discuta cu victima-
martor fazele formale ale succesiunii procesului, poate întreprinde măsurile de
pregătire, de exemplu, prezentarea în instanţă şi în general ia acele măsuri de care
are nevoie persoana pentru a fi gata să reziste unui proces.
•
Victima-martor poate de asemenea dori să solicite consilierului să o însoţească la
întâlnirile cu avocatul, cu ofiţerii de protecţie a martorului şi cu investigatorii.
Probleme:
• Autorităţile judiciare pot să vadă un pericol în faptul că consilierii influenţează
neintentionat martorul; sau această argumentaţie poate să fie folosită cu folos în
proces de către avocaţii inculpatului. Pentru a elimina acest pericol, investigatorii
76
Unele ţări au o cooperare instituţionalizată cu ONG-urile care furnizează servicii victimelor. În acest capitol sintagma “concept de
cooperare” este folosită în mod generic. Pentru programe de cooperare mai specifice dintre instituţiile de aplicare a legii şi alte
agenţii, a se vedea de asemenea, Capitolul 2)

116
 faptelor penale ar trebui să îi informeze pe consilieri cu privire la ceea ce poate sau
nu poate fi discutat cu victima-martor.
•
Problema finanţării şederii martorilor pe timpul etapei anterioare fazei de judecată
trebuie să fie clarificată în conceptul de cooperare.
•
Condiţiile în care centrul de consiliere permite victimei-martor să locuiască în cazarea
de tip adăpost sunt în mod clar definite şi înţelese de toate părţile implicate, de
exemplu persoana poate fi forţată să plece în cazul consumului de droguri sau de
alcool, dacă aceasta devine violentă, dacă aceasta are contact cu făptuitorii etc.
•
În mod ideal, din punctul de vedere al consilierului, victima ar trebui să fie stabilizată
în aşa fel încât aceasta să poată să circule de la adăpost până la locul său de cazare.
Scopul centrului de consiliere va fi acela de a ajuta victima să-şi recâştige
independenţa cât mai repede posibil.

8.2.7 Responsabilitatea personală a victimei

Este, de asemenea, important ca victima să fie conştientizată cu privire la importanţa rolului

şi responsabilităţii sale pentru propria securitate. Acesteia trebuie să i se acorde o îndrumare
clară cu privire la următoarele chestiuni:

• Obligaţia sa de a respecta toate regulile stabilite ca făcând parte din programul statului de
protecţie a martorului sau ale adăpostului OIG-ONG.
• Să evite zonele în care suspecţii şi/sau asociaţii lor se pot reuni sau în care persoane de
origine etnică sau naţională similară se pot întâlni.
• Să fie circumspectă cu privire la prieteniile lor.
• Să se asigure că nu dezvăluie adresa sa sau numerele de contact ale oricărei persoane fără
consultarea în prealabil a investigatorului şi/sau personalului de sprijin pe linie de cazare.

117
Title

• Să aibă mare grijă în comunicarea cu familia sa sau cu prietenii din ţara sa, în special dacă
prin aceste comunicări i s-ar putea dezvălui locaţia curentă.
• Sfaturile generale referitoare la comportamentul său pe timpul procesului.

8.3 Etapa anterioară fazei de judecată

8.3.1 Evaluarea riscurilor

Odată ce o victimă devine martor, nivelul de risc creşte în mod semnificativ şi acesta trebuie
să fie evaluat imediat. Evaluarea devine chiar mai complexă întrucât acum ea trebuie să
permită să se axeze pe securitatea altor victime care locuiesc în adăpost, personalul
adăpostului şi spaţiile adăpostului, precum şi victima-martor însăşi.
Este important să existe o structură formală pentru a pune in practica aceasta evaluare a
riscurilor cu fiecare ocazie în care o victimă care a primit adăpost acceptă să devină martor.
Sistemul ar putea funcţiona în modul următor:
• Ori de câte ori unei victime care a primit adăpost i s-a făcut un instructaj de către un
investigator şi apoi a consimţit să coopereze, directorul adăpostului va notifica pe şeful
Unităţii Antitrafic cu privire la faptul că se poate realiza o întâlnire pentru victimă pentru a-şi
susţine depoziţia.
• Această notificare va iniţia în mod automat o evaluare a riscului care va fi desfăşurată în
comun de şeful UAT şi de directorul adăpostului în 24 de ore de la momentul când a fost
depusă mărturia în faţa echipei de intervievare.
• Evaluarea trebuie să ia în considerare următorii factori:
o Riscul generic actual care există în contextul traficului din ţara vizată –
informaţiile şi probele existente, folosirea sau ameninţarea cu răzbunarea
etc.
o Riscul specific privind victima – vulnerabilitatea sa, vârsta, familia, rezistenta,
abilitatea de se conforma instrucţiunilor de siguranţă etc.
o Riscul specific pe care-l prezintă suspecţii – grupările de crimă organizată,
informaţiile şi probele referitoare la folosirea sau ameninţarea cu răzbunarea,
capacitatea, numărul etc.
o În lumina celor două categorii prezentate mai sus, nivelul de risc pentru celelalte
victime care locuiesc în adăpost şi personalul adăpostului – numărul actual
al rezidenţilor şi al personalului, vizibilitatea personalului, securitatea
încăperilor, măsurile curente de securitate etc.
Odată ce a fost identificat şi evaluat nivelul de risc, următoarea etapă este ca cele două părţi
să identifice spectrul măsurilor de protecţie care pot fi necesare pentru a gestiona nivelul de
risc.
Nu este posibil să se acopere toate permutările posibile, însă, de exemplu, ar putea fi necesar
pentru adăpost să relocheze victima către o nouă cazare pentru a-i proteja pe ceilalţi
rezidenţi. Dacă se întâmplă acest lucru, investigatorul va trebui să re-analizeze şi să asigure
securitate victimei la noua locaţie.
În cazurile cele mai grave, ar putea fi necesar să ne gândim la relocarea victimei la o adresă
în afara frontierelor ţării vizate pentru a-i asigura siguranţa acesteia şi persoanelor şi a
personalului din adăpost.

118
Ar putea fi necesar să ne gândim şi la paza fizică a adăpostului, însă acest aspect ar putea fi
sensibil pentru directorul adăpostului, întrucât poate să îi deranjeze pe ceilalţi rezidenţi sau
personalul adăpostului sau poate atrage prea multă atenţie asupra clădirii.

8.3.2 Etapizarea înregistrării probelor

Trebuie să fie avută în vedere problematica legată de etapizarea înregistrării dovezilor. În

circumstanţe ideale, ar trebui să fie posibil să i se acorde victimei o perioadă de timp pentru a
reflecta asupra situaţiei sale. Aceasta poate evalua apoi toate aspectele cum ar fi statutul de
reşedinţă şi riscurile de securitate care vor deriva din cooperarea acesteia. Întregul proces de
cooperare ar trebui să fi fost discutat în mod onest şi deschis între aceasta şi investigator,
într-o locaţie neutră, în prezenţa unui consilier independent care poate sfătui şi asista victima.
Aceasta ar trebui să poată să ceară consiliere de la un consilier independent înainte de a
ajunge la o decizie luată în deplină cunoştinţă de cauză şi în urma unui proces de gândire.
Cu toate acestea, există o posibila problemă pentru investigator dacă victima decide asupra
derularii acţiunilor sale. Problema rezidă în reţinerea suspecţilor şi ridicarea şi asigurarea
dovezilor înainte ca victima să ia decizia. Din nefericire, cele două solicitări se contrazic una
pe alta în mod inerent. Acţiunea urgentă a investigatorului de a reţine făptuitorii şi de a
asigura probele cum ar fi cele criminalistice şi materialele documentare poate duce la
anularea oricarei puteri de decizie a victimei în proces întrucât arestarile facute vor dezvălui
traficanţilor acesteia că ea se află în grija ofiţerilor de aplicare a legii. La rândul său, acest
lucru va antrena riscul răzbunărilor, fapt care este unul din aspectele importante pe care
victima le evaluează ca parte a procesului său de luare a deciziilor.
De asemenea, dacă investigatorul întârzie acţiunea până ce victima ia decizia, suspecţii ar fi
putut evada deja din respectiva jurisdicţie şi/sau dovezile vitale de natură documentară ar fi
putut să fie pierdute sau distruse. Ca rezultat, ar putea fi imposibil sau extrem de dificil de
reţinut pe cei care o exploatează şi/sau de asigurat suficiente dovezi independente pentru a
face posibilă condamnarea. Nu pot fi stabilite reguli dificile sau rapide care să-l ajute pe
investigator în această sarcină dificilă. In cele din urmă, acesta este o situaţie în care trebuie
găsit un echilibru între două solicitări concurente şi fiecare caz trebuie să fie evaluat separat.
În cele din urmă, succesul unei investigaţii va depinde de abilitatea victimei de a oferi o
relatare cât mai completa şi detaliata cu putinţă cu privire la ceea ce i s-a întâmplat şi a
abilităţii sale ca martor ocular în faza de judecată. În consecinţă, obţinerea dovezilor devine
parte vitală a procesului şi necesită o sensibilitate şi un profesionalism maxime din partea
investigatorului pentru realizarea obiectivului de a crea condiţiile optime pentru a depune
mărturie.

8.3.3 Obţinerea mărturiei victimelor

Construirea încrederii
Încă de la primul contact, este vitală dezvoltarea încrederii că investigatorul ar trebui să fie
complet deschis şi cinstit cu victimele în fiecare etapă a procesului prin care vor trece
acestea.
În lucrul cu victimele, este esenţială liniştirea acestora şi furnizarea de explicaţii. Două
aspecte-cheie vor fi de mare îngrijorare pentru acestea: siguranţa şi expunerea media. Aceste
aspecte trebuie să fie abordate mai întâi dacă victimele vor să fie relaxate şi să să asigure
dovezi detaliate.
Siguranţa – acestora li se vor da asigurări cu privire la siguranţa lor şi a celor dragi lor acolo
unde este cazul. In această etapă, aceştia cunosc traficanţii si de ce sunt ei in stare mai bine

119
Title

decât oricare altă persoană şi este important ca investigatorul să nu pară a minimaliza

riscurile sau să adopte o atitudine lipsita de ingrijorare cu privire la chestiunea securităţii.
Expunerea media - victimele vor fi îngrijorate de ideea de a fi expuse în mod public ca
persoane care s-au prostituat. Folosirea pseudonimelor şi asigurarea confidenţialităţii pot
rezolva problema, insă investigatorul trebuie să fie cinstit cu privire la riscuri.
Condiţiile de interviu
Condiţiile şi modalitatea în care victimele sunt intervievate sunt de o importanţă vitală dacă
se doreşte ca victimele să ofere un material de cea mai bună calitate. Principalele puncte sunt
după cum urmează:
Locaţie
Deşi o abordare şi un cadru foarte formal, de tip autoritar, pot induce conformarea, este puţin
probabil să inducă încredere şi cooperare deplină. Cu cât conditiile şi atmosfera sunt mai
informale, cu atât şansele de a prinde toate detaliile importante sunt mai mari. Ca o chestiune
de practici pozitive şi atunci când circumstanţele o permit şi/sau victima o cere, victima ar
trebui să fie intervievată într-o locaţie neutră în prezenţa consilierului acesteia. Acest aspect
îi reduce acesteia nivelul de suspiciune şi anxietate şi o linişteşte.
Intervievatorul
Dacă este cât de cât posibil, intervievatorul ar trebui să fie de acelaşi sex ca şi victima, căreia
ar trebui să i se acorde oportunitatea de a-şi exprima preferinta, ce va trebui sa ii fie
respectata.
Intervievatorul ar trebui să aibă solide cunoştinţe privind infracţiunea de trafic pentru
exploatare sexuală şi ar trebui să fie instruit în investigarea infracţiunilor grave de natură
sexuală deoarece victima ar putea să fi fost victima unei astfel de infracţiuni.
Atunci când este posibil, ofiţerul de interviu ar trebui să fie alocat victimei pe durata
investigaţiei şi a procesului în aşa fel încât încrederea şi legatura să poată fi menţinute.
Durata
Intervievatorul va trebui să extragă cât mai multe aspecte faptice cu putinţă de la victimă iar
acest lucru cere timp. A lua în mod corect declaraţiile detaliate poate necesita zile şi poate
pune multă tensiune asupra victimei şi intervievatorului. Pentru a reduce această tensiune, se
recomandă să existe pauze între interviuri o dată la două ore.
Intervievatorul va decide asupra numărului de sesiuni de interviuri a câte două ore care vor
putea fi desfăşurate în aceeaşi zi. Totodată, acest aspect va depinde de circumstanţele
cazului, de rezistenţa victimei şi de severitatea şi trauma evenimentelor de care aceasta îşi
aminteşte.
Traducerea
Interpreţi sensibili bine pregătiţi şi instruiţi sunt esenţiali. Investigatorul ar trebui să-şi facă
timp să informeze înainte interpretul cu privire la obiectivul şi metodologia interviului. Ar
trebui să se ia în considerare că uneori victimele ar putea fi ruşinate să-şi spună povestea
unui interpret care este din aceeaşi ţară, deoarece le este teamă de stigmatizare. Astfel de
aspecte ar trebui să fie clarificate înainte, iar interpretertul trebuie să fie conştient de ele.

8.3.4 Metodologia de realizare a interviului

Este important ca relatarea sa fie asezata intr-un mod logic si pe secvente. Acest lucru nu
doar ajuta victima sa-si aminteasca evenimentele in ordine, ci face ca declaratia sa sa fie mai
usor de inteles de catre investigatori si procurori.

120
Acest aspect nu este usor de realizat pentru un investigator din prima incercare, mai ales cu o
victima traumatizata. Merita sa aloci timp consemnand cronologia si principalele puncte ale
intamplarii in asa fel incat aceasta sa urmeze o ordine logica. Aceste "insemnari de reacţie"
pot fi ulterior folosite ca si cadru pentru declaratia in sine sau marturia video.
Aceste "insemnari de reacţie" reprezinta prima relatare a victimei si pot deveni subiect de
disputa procedurala. In consecinta, acestea trebuie sa fie retinute pentru a putea fi folosite
daca se impune acest lucru.
In cazul traficului pentru exploatare sexuala, exista un stereotip obisnuit si nefondat in multe
sisteme judiciare ca prostituatele-martori sunt privite, de la inceput, ca fiind incapabile sa
spuna adevarul si ca avand credibilitate limitata ca şi martori de incredere. Acest factor
reclama obtinerea de probe suficiente, care pot fi coroborate in mod independent, in asa fel
incat aceasta presupunere sa poata fi respinsa cu succes.
Pentru a realiza aceasta, va fi necesar sa se exploreze evenimentele intr-un mod cat mai
detaliat cu putinta. Aceasta va include descrieri detaliate ai factorilor precum locuri, trasee,
imbracaminte, persoane, documente, decorarea si mobilarea camerelor in care acestea au fost
tinute sau agresate etc.
Desi acest lucru este necesar, pentru victima el poate deveni laborios si poate cauza frustrare.
Experienta a aratat ca atunci cand se explica victimelor ca intrebarile detaliate au ca scop sa-l
ajute pe intervievator sa dovedeasca ca victimele sunt credibile si demne de a fi crezute,
acestea vor coopera pe deplin in proces si nu sunt indignate fata de intervievatorul care isi
îndeplinesc sarcina.
Este deosebit de important de a combina aceasta explicatie cu o avertizare stricta a victimei
de a spune intregul adevar mereu – inca de la inceput.
Este necesar ca victima sa inteleaga ca, datorita faptului ca reprezinta o parte fundamentala a
investigatiei, intervievatorul va explora în profunzime pregatirea si trecutul victimei si ca
avocatii traficantilor vor repeta cu siguranta procesul in orice etape ale procesului judiciar
care pot urma.
Din aceste motive este vital ca aceasta sa inteleaga ca toate minciunile, jumatatile de adevar
sau omisiunile deliberate din partea sa in aceasta etapa vor fi descoperite si ca acestea ii vor
submina statutul de martor al adevarului si vor periclita urmarirea penala. In unele cazuri,
omisiunea de a spune investigatorului adevarul in aceasta etapa poate avea si un impact
negativ asupra deciziei referitoare la acordarea vreunei forme de permis de sedere in tara
vizata.
Cronologia infractiunii este foarte importanta in acest tip de caz si totusi este adeseori foarte
dificil pentru victima sa si-o reaminteasca cu un anumit grad de acuratete. Trebuie avut in
vedere ca evenimentele pot sa se fi intimplat pe parcursul unei perioade de saptamani sau
luni si ca este dificil de fixat datele.
Pentru a aborda aceasta problema, poate fi util sa ne axam pe datele care sunt semnificative
in mod natural, cum ar fi ziua de nastere a victimei sau alte aniversari semnificative, cum ar
fi ziua de nastere a mamei sau copilului victimei sau sarbatori religioase sau culturale
semnificative, cum ar fi Craciunul sau Ramadanul.
In mod similar, este posibil ca victima sa poata sa-si aminteasca una sau doua date
semnificative din procesul infractiunii; cum ar fi data cand l-a intalnit pe traficant pentru
prima data sau data calatoriei. Scopul este de a putea stabili un numar de repere cronologice
in asa fel incat alte evenimente semnificative sa poata fi asezate in contextul "inainte" sau
"dupa" datele care pot fi fixate.

8.3.5 Obiectivele interviului

121
Title

Intervievatorul ar trebui sa inregistreze un istoric coerent si extrem de detaliat din partea

victimei, in asa fel incat sa ii permita investigatorului sa realizeze urmatoarele doua
obiective:
• Sa foloseasca aspectele faptice pentru a corobora relatarea victimei si sa stabileasca
credibilitatea acesteia ca martor de incredere.
• Sa foloseasca probele pentru identificarea, arestarea si inculparea cu succes a
traficantilor.
Intervievatorul ar trebui sa reconstruiasca povestea victimei si modul de operare al
traficantilor in fiecare dintre cele trei faze:
• Tara de origine – recrutarea si exportul
• Tara de tranzit – transportul
• Tara de destinatie– primirea si exploatarea
In plus, trebuie puse unele intrebari referitoare la origine, tranzit si destinatie pentru a
reflecta diferitele circumstante si puncte de interes care sunt sunt susceptibile a se fi petrecut
si pot fi ulterior folosite ca dovezi. Ca exemplu, atunci cand este intervievata o victima care a
fost supusa intregului proces de trafic de recrutare, transport si exploatare sexuala, interviul
ar trebui sa se axeze pe obtinerea descrierii relatării acesteia pe parcursul celor trei etape ale
procesului. In timp ce se realizeaza acest lucru, pe masura ce aceasta face referiri la aspecte
faptice care implica anunţurile publicitare, inchirierea, transportul, comunicarea sau
tranzactiile financiare, investigatorul ar trebui sa se concentreze pe reconstruirea povestirii,
pentru a asigura ca sunt incluse toate detaliile faptice relevante referitoare la aceasta
activitate.
Pe masura ce povestea continua sa se desfasoare, intervievatorul ar trebui sa recurga la
intrebari pentru a obtine toate aspectele faptice relevante cu privire la orice abuzuri fizice,
sexuale si psihologice care ar fi putut sa fie indreptate impotriva victimei in oricare din
etapele de origine, tranzit si destinatie si care ii sunt dezvaluite de catre aceasta in timp ce ii
spune relatarea. Acest proces intreg ar trebui sa fie repetat la fiecare faza a procesului de
recrutare, transportare si exploatare astfel incat victima sa acopere cat mai multe puncte cu
putinta.
In fiecare etapa a interviului ar trebui sa se obtina cat mai multe date faptice cu putinta,
impreuna cu detalii ale oricarui martor potential, astfel incat acestea sa poata fi folosite
pentru a corobora povestirea victimei.
Detalii specifice
Obtineti o descriere fizica completa, detaliata a fiecarui suspect numit si nenumit, precum si
descrierile tuturor vehiculelor si/sau locatiilor implicate.
Este important sa se obtina cat mai multe detalii cu putinta cu privire la interiorul tuturor
incaperilor si vehiculelor implicate in infractiune. Descrierea intrarilor, incuietorilor,
mobilierului, decoratiunilor sau tablourilor sau orice alte trasaturi specifice ale incaperilor s-
ar putea dovedi mai tarziu a fi importante.
Victimele operatiunilor de trafic cunosc rareori numerele de inmatriculare ale
autovehiculelor in care s-au aflat, asa incat este util sa se obtina o descriere detaliata a
exteriorului si interiorului unui astfel de autovehicul, cum ar fi detalii referitoare la orice
avariere, autocolante, model al huselor, jucarii care atarna la oglinda din fata etc.
Victima ar trebui mereu sa fie intrebata daca a păstrat vreo dovada documentara cum ar fi
chitante sau copii dupa anunţurile publicitare etc. Daca a păstrat, acestea trebuie sa fie

122
imediat asigurate si sigilate in pungile pentru probe. Probele ar trebui sa fie descrise in
detaliu si sa se faca referire la acestea in declaratia sa.
Victimele traficate ar trebui sa fie mereu intrebate daca au tinut un jurnal al evenimentelor
care li s-au intamplat – adeseori acestea fac asta. Aceste jurnale cuprind adeseori o
inregistrare detaliata a banilor care au fost castigati din prostitutie, precum si alte date vitale.
Intervievatorul va trebui sa abordeze chestiunea in mod delicat, intrucat daca exista un
jurnal, victima poate ezita sa îl dezvaluie deoarece acesta poate contine materiale intime si,
in ceea ce-l priveste pe martor, materiale jenante.
Daca victima a tinut un jurnal, acesta ar trebui sa fie asigurat si administrat in modul obisnuit
dupa ce victimei i s-a permis sa se refere la acesta atunci cand da declaratia.

8.3.6 Impactul relatarii

Deoarece traficul este o infractiune grava impotriva drepturilor elementare ale victimei si
poate sa o afecteze atat fizic, cat si psihologic, este important sa se obtina informatii din
partea acesteia cu privire la impactul pe care infractiunea l-a avut asupra sa si detaliile
reactiei sale fata de infractiunea in sine, precum si fata de orice abuz, inselciune, sclavie si
exploatare sexuala pe care aceasta le-ar fi suferit.
Intervievatorul ar trebui sa cuprinda acest "impact al relatarii" la finalul declaratiei victimei.
Ar trebui sa contina detalii privind vătămarea fizică si psihologică pe care aceasta le-a suferit
ca rezultat al infractiunii. Aceasta ar trebui, de asemenea, sa fie incurajata să descrie
impactul infractiunii asupra calitatii vietii sale si sa indice nivelul temerii sale atat pentru
sine, cat si pentru cei dragi acesteia, daca ea simte ca poate sa-si conduca viata in mod liber
ca orice alt cetatean sau daca simte ca poate sa se intoarca acasa in siguranta, precum si
efectele asupra respectului de sine si auto-aprecierii.
Daca exista o perioada de timp semnificativa intre momentul in care a fost luata aceasta
declaratie de impact si data procesului, merita sa ne gandim sa luam o a doua declaratie de
impact de la victima imediat înainte de proces, pentru a actualiza dovada impactului.

8.3.7 Coroborarea probelor

Dupa obtinerea unei reatari detaliate din partea victimei, fie sub forma declaratiei sau in
forma video, urmatorul obiectiv este de a folosi aspectele faptice continute in aceasta pentru
a stabili credibilitatea victimei ca martor demn de incredere. Daca se poate stabili
credibilitatea acesteia, acest lucru va ajuta respingerea prezumtiei obisnuite din multe
jurisdictii legale conform carora o prostituata este incapabila sa spuna adevarul si va
determina ca pentru avocatii care apara traficantii sa fie din ce in ce mai greu sa-i atace
onestitatea pe parcursul judecatii. Pentru a stabili credibilitatea victimei este necesar sa se
obtina coroborarea independenta a aspectelor faptice care au fost prezentate in declaratie.
Exista un al doilea beneficiu important care va fi castigat din acest proces: pe langa
dovedirea ca victima este onesta, pe masura ce este identificata si obtinuta o dovada
independenta care se coroboreaza, acest lucru consolideaza in mod semnificativ cazul
impotriva traficantilor, intrucat acestia pot avea legatura in mod sistematic cu fiecare proba.
In functie de legislatia si procedurile din tara vizata, aceasta forma de coroborare
independenta poate fi, de asemenea, admisibila in sprijinul unei inculpari care are la baza o
investigatie pro-activa, chiar atunci cand victima, care este subiectul probelor ce se
coroboreaza, nu face o declaratie sau nu depune marturie.

123
Title

Refacerea succesiunii evenimentelor

Asa cum s-a aratat mai sus, victima ar fi trebuit sa ofere o relatare foarte detaliata a tuturor
evenimentelor care au avut loc in timpul procesului de trafic. Exista puncte in care vor exista
aspecte care se coroboreaza. Urmatoarea sarcina este de a reface istoria si de a identifica
faptele si sursele care se coroboreaza. Gradul in care evenimentele pot fi coroborate va
depinde de circumstantele cazului si de viteza si modul in care reactioneaza investigatorii.
De exemplu, daca evenimentele sunt foarte recente si reactia organelor de aplicare a legii
este imediata, atunci oportunitatile de coroborare ar trebui sa fie la cote maxime.
Dovezi precum TV cu circuit inchis in locurile de iesire sau de sosire ar trebui sa fie inca
disponibile, razii la adresele bordelurilor ar trebui sa confirme descrierile victimei cu privire
la mobila, lenjeria de pat etc., iar pretinsele rani ale victimei si ale persoanei care a abuzat-o
ar trebui sa fie inca vizibile etc. Altfel, daca acuzatiile dateaza de ceva vreme sau daca
declaratia urmeaza sa fie facuta ca baza a unei investigatii proactive care poate dura
saptamani sau luni, atunci dovezile care se coroboreaza nu vor mai fi disponibile in mod
inevitabil.
Identificarea aspectelor factuale pentru coroborare
Unul dintre modurile cele mai eficiente de a incepe procesul de coroborare este de a lua o
copie a declaratiei si, folosind un marker, sa se evidentieze fiecare fapt, eveniment sau
incident pentru care ar putea fi posibil sa se obtina o coroborare independenta. In cazul
marturiei video, se poate aplica aceeasi procedura pentru transcrierea casetei.
Odata ce acest aspect a fost realizat, fiecare astfel de fapt, eveniment sau incident ar trebui sa
fie alocat unui investigator in asa fel incat sa poata fi facute anchetele corespunzatoare.
In mod clar, oportunitatile de coroborare vor diferi in functie de caz, insa ar trebui sa fie
avute in vedere urmatoarele puncte.
Coroborarea dovezilor vatamarilor fizice
Daca victima a adus acuzatii ca a fost subiectul unei violente fizice si/sau sexuale, va trebui
sa va ganditi la examinarile medicale si/sau ginecologice ca mijloace de coroborare. Daca
ranile sunt inca vizibile, acestea ar trebui sa fie fotografiate sau inregistrate video (daca
acuzatia este extrem de recenta, va trebui sa va ganditi la a lua probe criminalistice).
Daca victima primeste tratament pentru vatamarile sale la acel moment, ar trebui identificaţi
doctorii si asistentele care au tratat-o si sa se obtina de la aceştia declaratii. Inregistrarile
medicale relevante ar trebui sa fie asigurate. (in mod normal va fi necesar ca victima sa-si
dea consimtamantul scris pentru ca fişele medicale sa fie puse la dispozitie, precum si pentru
doctor, pentru a oferi dovezi referitoare la diagnisticul si tratamentul sau).
Daca ar fi fost facute acuzatii referitoare la vatamari aduse abuzatorului pe timpul agresiunii
si daca acesta/aceasta a fost identificat(a), atunci ar trebui sa se desfasoare aceeasi procedura
ca si cea de mai sus. (daca s-a asigurat tratament medical, este putin probabil ca acordul sa
fie dat cu usurinta din partea suspectilor si va fi necesar sa se obtina un ordin judecatoresc
pentru punerea la dispozitie a fiselor medicale).
Coroborarea descrierilor
Victimei i se va cere sa dea multe detalii descriptive cu privire la suspecti, locaţii si vehicule.
Atunci cand acestea sunt identificate si sunt disponibile, acestea ar trebui sa fie inregistrate
video pentru a demonstra precizia relatarii sale. De exemplu, daca victima a descris un
traficant ca avand "gauri in urechi si un tatuaj cu un diavol pe bratul stang", suspectul ar
putea fi cercetat de un examinator medical care coopereaza cu politia, iar aspectele faptice
certificate intr-o declaratie facuta de examinator. Totodata, semnele particulare ar trebui, de
asemenea, sa fie fotografiate.

124
Daca victima a descris intrarea intr-o casa sigura sau bordel ca avand o usa verde cu patru
incuietori, acest aspect trebuie sa fie inregistrat pe caseta video sau fotografiat. In cazul in
care aceasta a putut sa ofere o descriere detaliata a interiorului incaperilor iar aceastea sunt
identificate, ele ar trebui sa fie inregistrat pe caseta video in acelasi mod ca si orice alt loc
important al faptei. Acest lucru este de o deosebita importanta in cazul abuzului. De
exemplu, in cazul in care victima si-a amintit asezarea din camera in care a fost violata si
modelul si culoarea lenjeriei de pat si a descris un anumit tablou de pe perete, iar acest loc
este identificat, camera ar trebui sa fie inregistrata pe caseta video. Aceasta inregistrare va
adauga o greutate considerabila relatarii sale. In astfel de cazuri, in care obiectele descrise
pot fi mutate in mod realist, acestea ar trebui sa fie ridicate, puse in pungi sigilate pentru
probe si administrate in modul obisnuit. Este la fel de important sa se aplice aceeasi
procedura pentru oricare locatie in care victima a fost exploatata sexual. Obiecte precum
haine ale prostituatei pe care era pusa sa le imbrace, orce meniu al serviciilor sexuale sau alte
forme de publicitate ar trebui sa fie inregistrate pe casete video in situ si apoi ridicate ca
probe si administrate in modul obisnuit.
Acest tip de procedura ar trebui sa se aplice ori de cate ori exista o ocazie de a obtine dovezi
care sa se coroboreze. Toate incaperile si vehiculele pe care si le poate aminti victima si care
pot fi identificate ar trebui sa fie perchezitionate si inregistrate pe casete video.
Coroborarea documentara – surse principale
Exista un numar de surse documentare posibile care se coroboreaza asociate acestui tip de
infractiune. Sarcina consta in a identifica daca exista dovada si apoi de a o pastra pentru
procesul de judecata. In mai multe tari se impune desfăşurarea de anchete.
Sursa principala poate fi victima iar aceasta trebui sa fie intervievata in detaliu cu privire la
acest subiect. Aceasta ar mai putea fi inca in posesia anuntului publicitar initial la care a
raspuns; poate ca ea a pastrat documente referitoare la cererea de viza sau documente de
identitate; mijlocul de transport cum ar fi cotorul cartii de imbarcare, etichete de bagaje sau
chitante pentru cumparaturile facute in timp ce se afla în tranzit; aceasta ar putea avea
corespondenta referitoare la intrarea sau statutul sau din tara de destinatie.
Mai important, aceasta poate ca a tinut un jurnal si/sau agenda de telefon şi de adrese. Ar fi
putut tine un jurnal al incasarilor ca si prostituata si in care sa fi scris cat de mult a returnat
din datorii.
Coroborarea documentara – surse secundare
Coroborarea documentara secundara poate fi obtinuta in timpul fiecarei etape a procesului
asa cum se arata mai jos:
Tara de origine
Copii ale anunturilor publicitare, cereri de obtinere a vizei, documente de calatorie si
identitate si platile aferente; documente completate la punctele de plecare cum ar fi vama sau
formele de iesire, cumparaturi facute la punctul de plecare sau tranzactii facute la biroul de
schimb.
Tara de tranzit
Documentatia creata pe timpul etapei de intrare si iesire, cum ar fi carti de sosire, declaratii
vamale etc.; chitante si registre de la hotel sau casa de oaspeti; chitante pentru cumparaturile
efectuate in tara de tranzit; documentatia care ar fi putut fi întocmită pe timpul contactelor cu
autorităţile, cum ar fi amenzi de circulatie sau alte "opriri" facute de ofiterii de polite; vizite
la spital sau clinici etc.

125
Title

Tara de destinatie
Documente referitoare la mijlocul de transport si intrarea in tara, cum ar fi cartile de
imbarcare, chitantele de la cumparaturile efectuate la magazinele duty-free, cartile de sosire
ale birourilor de imigrare, declaratii vamale etc.; chitante si registre de la hotel sau casa de
oaspeti; contacte cu oficiali; fise medicale; documente referitoare la exploatare cum ar fi
materialul de anunţ publicitar al activitatilor de prostitutie pentru bordel, bar sau agentie;
chitante privind transferul international de bani si alte formulare de tranzactii bancare etc.
Diferite surse de coroborare
O sursa utila de probe care sa ateste faptul ca victima este credibila poate fi gasita adeseori in
cazurile de exploatare sexuala, in obiectele pe care acesteia i s-ar fi putut cere sa le cumpere
din castigul sau ca prostituata. Exista multe posibilitati in acest caz, aceseta putând varia de
la autovehicule si obiecte scumpe de bijuterii pana la articole mai mici, mai putin ostentative,
cum ar fi accesorii pentru masina, cartele telefonice etc. O descriere detaliata a acestor
articole cumparate ar trebui sa fie data in declaratia victimei. In timpul operatiunilor de
arestare si perchezitie, trebuie sa se acorde o atentie deosebita pentru plasarea acestor obiecte
si pastrarea lor ca probe. De exemplu, faptul ca la momentul arestarii un traficant purta un
ceas de mana scump despre care victima a declarat anterior ca i l-a cumparat din castigurile
sale ca prostituata, ofera probe de calitate care se coroboreaza nu doar pentru credibilitatea sa
ca martor ci si cu privire la faptul ca ea a fost exploatata de acesta.
Sursele secundare de coroborare pot fi, de asemenea, gasite prin examinarea procedurilor de
securitate care pot exista pe timpul diferitelor etape ale infractiunii de trafic. Nivelul de
succes va depinde in mod clar de factorul timp – cu cat intervalul de timp dintre evenimente
si ancheta in desfasurare este mai mare, cu atat este mai putin probabil ca probele mai exista
inca.
De exemplu, daca procedura de recrutare a implicat o vizita la o agentie sau la niste sedii ale
unor birouri, au fost efectuate controale de securitate la intrare? Daca au fost efectuate, a
existat acolo un sistem TV cu circuit inchis in functiune si s-a tinut o evidenta a persoanelor
care au intrat in cladire? Daca da, casetele video si evidentele mai exista inca?
Aceeasi intrebare se aplica în legătură cu vizitele la sectiile consulare si de vize din
ambasade, agentiile de voiaj si la punctele de plecare si intrare din tarile de tranzit si de
destinatie.
In cazul prostitutiei de strada, zona rau famata unde se practică prostituţia este acoperita de
sisteme TV cu circuit inchis operate de autoritatile locale? Daca da, casetele zilnice mai
exista inca? In cazul prostitutiei din afara strazii, este cladirea vizata acoperita sisteme TV cu
circuit inchis? Cladirea are un portar sau un sistem care sa asigure controlul? Daca da, mai
exista inca casetele video si evidentele?
Sursele de coroborare multi-institutionale
Experienta a aratat ca cu cat declaratia victimei poate fi coroborata mai mult, cu atat mai
puternic este cazul impotriva traficantului, iar acest obiectiv justifica acest tip de investigate
extrem de detaliata si coroborativa. Procesul de coroborare va implica anchetele multi-
institutionale la nivel national si international.
Recent, autoritatile macedonene judiciare au condamnat 5 infractori la pedepse variind intre
4 si 5 ani de inchisoare pentru trafic de fiinte umane. F. B (40 years old), F. B. (30), M.R
(40), M.K. (37) si M. K. (35), erau inainte proprietari ai unor cluburi de noapte in Gostivar
(Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei).
Verdictul a fost pronuntat in baza marturiei unei victime romance de 20 de ani care a
fost traficata si fortata sa practice prostitutia in cluburile de noapte conduse de
inculpati. Victima a fost identificata si localizata de politia romana, ca raspuns la o

126
cerere de comisie rogatorie trimisa de autoritatile macedonene prin ofiterul lor de
legatura de la Centrul SECI. Centrul SECI a acoperit costurile calatoriei victimei si i-a
oferit acesteia protectie temporara in cadrul Programului de Protectie a Martorului
din cadrul Centrului SECI77.
Anchetele pot fi necesare la nivelul urmatoarelor institutii in fiecare dintre tarile mentionate
in declaratia victimei:
•
Toate institutiile politienesti, variind de la grupuri nationale de actiune antitrafc,
brigazi de combatere a crimei organizate, birouri de imigrare, brigazile de moravuri
si politia de frontiera pana la unitatile locale de patrulare (in multe cazuri, politia
locala poate oferi cele mai bune probe care se coroboreaza);
•
Departamentele nationale, regionale si locale de informatii ale institutiilor
politienesti;
•
Organizatiile internationale de politie precum Interpol si Europol;
•
Autoritatile de imigrare si vamale si componentele lor de informatii si bazele de date
internationale;
•
Ministerele afacerilor externe din fiecare din tarile vizate pentru accesul la
functionarii de vize si oficiile consulare;
•
Functionari din ministerele de interne care se ocupa de cereri de resedinta si permise;
•
Institutiile de stat care se ocupa de asigurarile sociale, locuinte etc.;
•
Autoritatile de sanatate, clinici, spitale etc.;
•
Autoritatile locale;
•
Ministerele muncii pentru locurile de munca si permisele de munca;
•
Linii aeriene, autocare, companii feroviare si feribot;
•
Agentii de voiaj;
•
Agentii internationale guvernamentale si non-guvernamentale care ar fi putut intra in
contact cu victimele.
Diferitele considerente de natura procedurala care afecteaza modul in care aceste tipuri de
anchete trebuie sa fie facute vor diferi in functie de institutia si tara vizata si nu pot fi
acoperite aici. Cu toate acestea, majoritatea institutiilor si tarilor enumerate mai sus au ofiteri
de legatura care vor putea sa ofere indrumarea necesara. Ca si in cazul majoritatii
activitatilor de investigare, factorii esentiali sunt puterea si extinderea retelei de contact si se
recomanda, ca un prim pas, stabilirea contactului pe o baza informala cu ofiterul de legatura
relevant. Acest lucru ii va permite investigatorului sa decida rapid cine este cel mai relevant
functionar cu care sa discute cu privire la probele cautate si la conditiile si procedurile care
vor fi aplicate in ancheta si pentru dezvaluirea dovezilor.
Este nevoie de o atentie deosebita atunci cand se realizeaza anchete în străinatate, deoarece
procedura cuprinde reguli foarte stricte, acestea variind de la o tara la alta. Inca o data,
contactul timpuriu si sfatul din partea ofiterului de legatura relevant ar trebui sa minimizeze
riscul incalcarii regulilor. Cititorul ar trebui, de asemenea, sa parcurgă si "Cooperarea
internationala" din sectiunea 3.

8.3.8 Vizitele la instanta

Comunicat de presa, Centrul Regional SECI, 23 februarie 2005

127
Title

In etapa anterioara fazei de judecata, victimei ar trebui sa i se dea ocazia de a merge in

instanta in asa fel incat aceasta sa se poata familiariza cu mediul de acolo. Pe cat posibil,
intreaga procedura ar trebui sa fie descrisa in detaliu persoanei traficate. In functie de
practica de la nivel local, acest lucru va fi facut fie de ofiterul desemnat, fie de institutia de
sprijin. Unele jurisdictii au acum la dispozitie servicii de sprijin pentru martori in cladirile
instantelor, iar acestea trebuie sa fie utilizate daca ele exista.

8.4 Faza de judecata

In faza de judecata trebuie sa fie luate diferite masuri pentru a asigura o inculpare de succes
in acel caz, in asa fel incat procesul de judecata sa nu fie compromis:
Masurile de protectie a martorului in instanta sunt in general autorizate si reglementate in
legislatia (procedurală) penala. Astfel de masuri au ca scop impiedicarea invinuitului sau
complicilor acestuia de a viola integritatea fizica a martorului in sala de judecata si in unele
cazuri dezvaluirea identitatii martorului. Alte masuri, care cuprind declaratiile anonime ale
martorului sau depunerea marturiei in spatele unui ecran nu sunt necesare in cazurile in care
traficantul cunoaste identitatea martorului. Totusi, in celelalte cazuri, martorul poate avea
motive legitime sa se teama pentru siguranta sa personala daca acuzatul sau alte persoane
prezente in sala de judecata sunt informate cu privire la numele si adresa sa.
Masurile de protectie a martorului din sala de judecata, cum ar fi marturiile video, necesita
echipament tehnic, personal bine pregatit si resurse financiare adecvate. Asadar, procurorii si
instantele trebuie sa aiba suficiente fonduri la dispozitie pe care să le folosească in mod
eficient.

8.4.1 Masuri pentru sprijinul victimei

Masuri pentru sprijinul victimei – escorte la instanta

Pe timpul procesului de judecata, victimele ar trebui sa fie insotite intotdeauna si sa nu fie
niciodata puse intr-o situatie in cladirea instantei in care sa poata fi vazute de, sau lasate
impreuna cu acuzatul sau oricare dintre membrii de familie sau asociati ai acestuia. Cea mai
buna modalitate de a realiza acest lucru este desemnarea ofiterilor de a prelua victima in
fiecare zi de la locul in care aceasta locuieste sau de la un punct de intalnire pre-stabilit, sa o
insoteasca pana la instanta si sa ramana cu ea pe tot parcursul audierii. Aceeasi ofiteri ar
trebui sa insoteasca apoi victima acasa la finalul fiecarei zile.
Ar trebui sa ne gandim daca ofiterul special pregatit care a fost alocat victimei inca de la
inceput ar trebui sa faca parte din echipa de insotire la instanta. Acest aspect ar fi ideal din
punctul de vedere al victimei, insa in functie de procedurile locale, el ar putea duce la
acuzatii conform carora ofiterul desemnat "instruieste" victima cu privire la probele sale.
Daca s-a decis ca ofiterul desemnat nu trebuie sa indeplineasca acest rol, aspectul acesta ar
trebui sa fie explicat victimei, intrucat ar putea sa o deranjeze. In plus, victima trebuie sa fie
prezentata noilor ofiteri inainte de a avea loc judecata.
Masuri pentru sprijinul victimei – consilierea psiho-sociala a victimei-martor
Pana in momentul in care incepe judecata, victima-martor va fi inceput sa se acomodeze cu
noul mediu si va fi stabilizata treptat cu sprijinul unui consilier. Trebuie avut in vedere faptul
ca deschiderea unui proces survine adeseori ca un soc pentru victima-martor iar faptul de a
se confrunta cu realitatea din trecut poate fi foarte tulburător. Intrebarile, indeosebi cele
venite din partea avocaţilor inculpatului, pot fi extrem de destabilizatoare.

128
Conceptul de cooperare trebuie, asadar, sa asigure ca consilierea psiho-sociala a victimei-
martor este prevazuta, de asemenea, pe timpul acestei faze.
Acest lucru este de o importanta deosebita, intrucat stabilitatea psihologica a victimei-martor
este fundamentala pentru abilitatea acesteia de a face fata audierii si procesului de judecata.
Avantaje:
Consilierul care a avut grija de victima-martor pentru perioada anterioară judecatii (aceasta
perioada poate varia de la cateva luni la cativa ani) sprijina si stabilizeaza clientul pe timpul
procesului, impiedicand o re-traumatizare a persoanei. Acest aspect este foarte important pe
timpul procesului, deoarece strategia apararii include adeseori stigmatizarea victimei si
atacarea credibilitatii acesteia.
Probleme:
Ii este permis consilierului sa stea langa victima-martor pe timpul procesului pentru a-i oferi
sprijin moral/psihhologic?
Va fi si consilierul invitat la bara martorului langa inculpat si daca se va intampla acest lucru
acesta poate refuza sa depuna marturie? Este victima-martor constienta ca acest lucru se
poate intampla?

8.5 Faza posterioară judecăţii

La finalizarea procesului de judecata, exista o anumita tendinta in randul ofiterilor de
aplicare a legii sa aiba o usurare colectiva ca "totul s-a sfarsit", insa victima unei infractiuni
de trafic care a depus marturie impotriva exploatatorilor sai nu se bucura de acest lux,
deoarece e aproape sigur ca riscurile au crescut.
Responsabilitatea investigatorului sub aspectul securitatii si al bunastarii victimei nu se
termina cu finalizarea procesului judiciar – procesul de evaluare a riscului trebuie sa
continue.

8.5.1 Intoarcerea - repatrierea

La finalizarea procesului, victima trebuie sa se intorca sau sa fie returnata tari de origine in
doua situatii:
A) Daca aceasta isi exprima dorinta de a merge acasa, indiferent de analiza riscului
Daca victima doreste sa se intoarca la familia sa, aceasta are un drept elementar sa poata face
acest lucru si este dificil sa vezi ca aceasta ar putea sa fie impiedicata sa se intoarca acasa
chiar si in cazurile in care nivelul de risc este mare. Aceasta ar trebui sa fie pe deplin
instruita cu privire la riscuri, insa daca ea ramane hotarata sa se intoarca acasa, atunci
persoana nu trebuie oprita. In acestea circumstante, investigatorul trebuie sa exploreze ce fel
de facilitati de sprijin si protectie pot exista in tara de origine care sa ajute persoana. Stransa
cooperare cu serviciile de sprijin implicate in caz se pot dovedi a fi utile in aceste
circumstante.
B) Daca evaluarea riscului arata ca este mai sigur pentru persoana sa se intoarca acasa
Cea de-a doua situatie este cu mult mai dificila. Este dificil de imaginat ca, in cazul in care o
victima a fost evaluata ca fiind supusa unui risc inainte de a oferi dovezi impotriva
exploatatorilor, aceasta ar putea sa fie supusa unor mai putine riscuri dupa ce a depus
marturie.

129
Title

In ambele cazuri, investigatorul ar trebui sa ceara permisiunea de a stabili contacte cu o

institutie de sprijin in tara de origine pentru a facilita procesul de repatriere.
In aceste circumstante, victimei ar trebui sa i se acorde mereu permisiunea exceptionala de a
ramane in tara sau sa i se acorde o forma de prelungire a statutului de resedinta temporara.
Asupra acestui aspect ar trebui sa se convina inainte de depunerea marturiei.
Exista o dimensiune strategica sub aspectul acestei chestiuni pentru institutiile de aplicare a
legii. Daca o victima care a depus marturie impotriva exploatatorilor sai este ulterior trimisa
impotriva vointei sale in tara de origine pentru a se confrunta cu riscul razbunarilor, intregul
proces de obtinere de dovezi de o importanta vitala din partea victimelor va fi discreditat si
mai putine victime ca oricand vor fi pregatite sa continue si sa colaboreze.

8.5.2 Realizarea analizei impreuna cu victima

In toate situatiile, pe timpul fazei posterioară judecăţii, trebuie mentinut contactul cu victima
si institutia de sprijin, iar masurile care se impun trebuie sa continue sa fie aplicate si sa fie
supuse unei analize periodice.
Investigatorul trebuie sa discute cu victima o data ce cazul este incheiat, in asa fel incat
aceasta sa aiba imaginea completa a investigatiei. Aceasta analiza ar trebui sa fie amanata
pana ce a trecut termenul de a folosi o cale de atac, intrucat este inca posibil ca victima sa
trebuiasca sa depuna marturie a doua oara si orice discutie pe marginea cazului ar putea
compromite orice proces suplimentar.

8.6 Copilul ca martor

Recomandari fundamentale cu privire la intervievarea copiilor
Pe langa liniile directoare generale adica asigurarea sigurantei, consimtamantul dat in
cunostinta de cauza, confidentialitate si unele principii suplimentare si tehnici de furnizare a
informatiilor catre copii si intervievarea copiilor cuprind:
•
Aflarea de cat mai multe date despre cazul copilului inainte de interviu si realizarea
de prezentari clare si prietenesti (sa poti sa vorbesti despre un lucru pe care copilul
il cunoaste, aspect care ajuta la stabilirea unei relatii)
•
Crearea unui spatiu care este sigur si confortabil pentru o conversatie (sa includa
jucarii, carti, jocuri etc. pentru a ajuta la stabilirea unei relatii)
•
Stabilirea unei relatii vorbind sau facand lucruri care nu au legatura cu experienta de
trafic (de exemplu a discuta despre lucruri pe care le cunoaste copilul, a juca
jocuri).
•
Dedicarea unui timp adecvat pentru discutii. Nu va grabiti.
•
Folosirea unui limbaj adcvat, care sa fie pe placul copilului (copiati termenii folositi
de copil).
•
Explicarea intr-un mod pe care copilul poate sa-l inteleaga usor (folositi mijloace
vizuale daca este posibil).
•
Păstrarea unei atmosfere simple si informale (adica nu-l interogati sau presati pentru
raspunsuri).
•
Inceperea cu intrebari deschise, permitandu-i copilului sa-si spuna povestirea.
Evitarea intrebarilor care conduc spre un anumit raspuns.

130
 •
Nu urmariti detaliile atunci cand se pare ca copilul a spus tot ce cunoaste. Cu toate
acestea, sa aveti in vedere ca, in acelasi timp, copilul va lasa pe dinafara anumite
informatii daca nu este adresata intrebarea corecta si va da raspunsul pe care
considera el ca intervievatorul vrea sa-l auda.
•
Finalizarea interviului intr-un mod care sa-l asigure pe copil ca s-a descurcat
bine si ca ii veti sta la dispozitie ori de cate ori acesta simte nevoia de a
discuta din nou.78

Articolul 8 din Conventia Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului trateaza explicit
nevoile speciale ale copiilor si obligatiile statelor de a le trata nevoile speciale ca si martori,
dreptul lor de a fi informati cu privire la procesul penal, dreptul de a-si exprima propriile
opinii, nevoi si ingrijorari si necesitatea de a le oferi servicii de sprijin corespunzatoare.
Articolul continua, declarand nevoia de a proteja identitatea unui copil in procesul
penal, pentru a-i oferi siguranta lui si familiei sale si pentru a garanta ca nu exista nici
o amanare nejustificata in solutionarea cazurilor in care sunt implicaţi copiii martori.
In continuare, articolul arata faptul ca nesiguranta cu privire la varsta reală a victimei nu
trebuie sa impiedice demararea procedurilor penale, inclusiv a investigatiilor care au ca scop
stabilirea varstei copilului.
In cele din urma, Conventia prevede in mod neechivoc faptul ca interesul cel mai bun al
copilului trebuie sa fie considerentul principal in tratarea copiilor-victima de catre sistemul
penal.
Statele parti ar trebui, totodata, sa ia masuri pentru asigurarea instruirii corespunzatoare,
indeosebi instuirea juridică si psihologică, pentru persoanele care lucreaza cu copiii-victima.

8
OMS Recomandari etice si de siguranta pentru intervievarea femeilor traficate, 2003

131
 Title

9. Metode de predare

9.1 Metode de predare - Introducere

Acest capitol isi propune sa ofere o privire de ansamblu a metodelor generale de instruire
recomandate ca relevante pentru predarea care are la baza acest manual. Vom vedea cum
invata adultii si de ce procesul de predare pentru adulti trebuie sa ia in considerare nevoile
specifice ale publicului tinta.
Pentru a putea obtine rezultate eficiente in toate cele trei segmente sus-mentionate
(cunoastere, abilitati si atitudine), un instructor modern trebuie sa aiba abilitati specifice cum
ar fi: experienta in domeniul traficului de fiinte umane, abilitatea de a proiecta sesiuni de
instruire profesionala bazate pe materiale sau compilatii deja pregatite, abilitatea de a aplica
principiile invatarii la adulti, abilitatea de a elabora materiale de curs cum ar fi tiparituri,
prezentari in PowerPoint, scheme pe planse sau desene etc., grafice, tehnoredactari, creatii
media si trebuie sa aiba experienta in computere.
In acelasi timp, exista anumite calitati care trebuie sa fie prezente, dezvoltate sau
imbunatatite: increderea in sine, abilitatea de a construi relatii — sa relationeze informatiile
sau cunostintele vechi cu cele noi, sa aiba abilitati organizatorice, sa aiba dorinta de a invata,
abilitatea de a asculta, simtul umorului, abilitati de comunicare & actoricesti, flexibilitate,
rabdare, un cap limpede & o inima calda.
Acest ultim capitol al Manualului va ofera linii directoare pentru a facilita parcurgerea
continutului specializat. Sunt citate sursele si va invitam sa cautati mai multe informatii in
mod continuu pentru a va imbunatati in mod permanent talentul pe care il aveti deja.
Scopul acestei instruiri profesionale este de a produce o schimbare la nivelul abilitatilor,
cunostintelor si atitudinilor. Indeosebi in domeniul traficului de fiinte umane, putina
pregatire vizeaza doar cunostintele. Majoritatea rezultatelor dorite se leaga de formarea de
noi abilitati si atitudini pentru ofiterii de aplicare a legii.
Invatarea comportamentala/pentru dobandirea abilitatilor este mai dificila decat
invatarea pentru dobandirea cunostintelor in sensul ca in multe cazuri ni se cere sa schimbam
modul actual in care facem ceva. De exemplu, daca un instructor a folosit mereu prelegerea
ca metoda de a transfera abilitatile, ar putea fi dificil pentru aceasta/acesta sa-si foloseasca
tehnicile de invatare experimentale. Invatarea atitudinala este cel mai greu de realizat
dintre cele trei tipuri. Noi dezvoltam atitudini in baza a ceea ce credem ca este "modul corect
". Pentru ca o persoana sa-si schimbe convingerile, aceasta trebuie sa fie convinsa ca "noul
mod" de a face ceva are un merit.

9.2 Principiile invatarii la adulti

Cheia de a-i implica (si de a-i mentine) pe studenti in mod activ in procesul de invatare
rezida in intelegerea preferintelor legate de stilul de invatare, care poate influenta in mod
pozitiv sau negative performanta unui student. "Instruirea sau invatarea experimentala" este
o sintagma adeseori auzita in lumea educationala. Modelul este folositor indeosebi pentru
instruirea in vederea dobandirii abilitatilor, intrucat majoritatea tehnicilor sale sunt active si
sunt proiectate sa implice participantii in practica dobandirii abilitatilor. Proiectarea unei
sesiuni de invatare experimentala trebuie sa ia in considerare 7 pasi:
1. STABILIREA CLIMATULUI

133
Title

- Stimuleaza interesul, curiozitatea si permite participantilor sa inceapa sa se gandeasca la

subiectul in discutie.
- Ofera motivele pentru care subiectul este important pentru participanti si modul in care
acesta le va fi de folos.
- Leaga aceasta sesiune de instruire de cea anterioara si o pozitioneaza in cadrul general al
atelierului.
2. CLARIFICARI PRIVIND OBIECTIVELE
- Prezinta declaratii participantilor, descriind intentia, scopul sau tinta activitatii de
instruire.
- Ofera oportunitatea pentru participanti de a avea o intelegere clara a obiectivelor sesiunii
si le permite acestora sa exploreze chestiuni suplimentare sau sa ridice probleme.

3. EXPERIENTA
- O activitate in care grupul se angajeaza ca va oferi ocazia de a "experimenta" o situatie cu
relevanta pentru obiectivele sesiunii de instruire.
- Aceasta "experienta" devine evenimentul de furnizare a datelor din care participantii pot
extrage si analiza pe masura ce desfasoara ciclul de invatare.
■ "Experientele" comune se joaca pe roluri, sunt prezentate sub forma studiilor de caz, a
instrumentelor de auto-diagnostic, jocurilor, simularilor etc.
4. PRELUCRAREA
- Participantii isi impartasesc experientele individuale si reactiile lor la experienta.
- Grupul analizeaza si reflecta analitic asupra experientei.
- Instructorul ghideaza si gestioneaza prelucrarea informatiei.

Ia parte intr-o activitate

EXPERIENTA
CONCRETA

5. GENERALIZAREA

134
 - Participantii determina modul in care modelele care au evoluat pe timpul fazei
experimentale a ciclului de invatare se leaga de experientele vietii de zi cu zi.
- Participantii incearca sa identifice generalizarile cheie care ar putea fi extrase din
experienta.
6. APLICAREA
- Folosind cunostintelor si a concluziilor dobandite in urma pasilor anteriori, participantii
identifica si discuta cum intentioneaza sa foloseasca noile cunostinte in viata de zi cu
zi.
- Participantii raspund la intrebarile "Acum ce urmeaza? si "Cum pot folosi ceea ce am
invatat?"
7. INCHIDEREA
■ Evenimentele sesiunii de instruire sunt rezumate pe scurt.
- Ofera legatura cu obiectivele initiale ale sesiunii si incearca sa determine daca
obiectivele au fost atinse.
■ Inchide sesiunea de instruire si ofera un sentiment de finalizare.
- Ofera o ocazie de a lega sesiunea de restul programului, indeosebi urmatoarea
activitate de instruire.

9.3 Procesul de instruire

Ca orice alt proces, instruirea trebuie sa dezvolte subiectul in mod logic si cronologic si sa
foloseasca anumite premise si instrumente pentru a-si atinge obectivele.
Procesul de instruire: ADDIE. Acesta este un model care contine toate etapele ce trebuie sa
fie parcurse pentru a dezvolta un proces educativ de calitate.
. Analiza
Evaluarea formala/informala a nevoilor ale a) participantilor, b) nivelului de
cunostinte, c) lipsurilor
Determinarea scopurilor & obiectivelor
. Design
Determinarea continutului Determinarea
metodei de realizare Determinarea
premiselor
. Dezvoltarea
Crearea materialelor
. Implementarea
Predarea continutului
. Evaluarea
Rezultate bazate pe obiective

9.3.1 Planificarea si pregatirea

Planificarea este o parte determinanta pentru succesul procesului de predare. Principalii pasi
ai procesului de planificare sunt:

135
Title

- Stabilirea obiectivelor sesiunii de instruire; in acest manual, fiecare capitol isi are
propriile obiective de invatare. Va trebui sa le studiati atent si sa vedeti cat de bine
se integreaza in modul in care va prezentati actualmente.
In acelasi timp, Matricea prezentata in Introducerea din acest Manual va ofera
informatii cu privire la modul cum sa folositi diferitele parti din Manual pentru
diferite grupuri tinta in baza obiectivelor de invatare pentru fiecare grup.
- Identificarea continutului: folositi pachetul de curs cat de mult puteti – Manualul,
celelalte surse, experienta voastra proprie etc.
Doua sunt motivele pentru aceasta:
- Pentru a oferi informatii pentru sesiunea care este prezentata
- Pentru a oferi persoanei care face prezentarea cateva cunostinte la zi la nivel ‘de
expert’ cu privire la subiect. Identificati obiectivele, scopurile si instrumentele.
- Structura continutului: Matricea prezentata sugereaza continutul, luand in
considerare nivelul anterior al cunostintelor publicului vostru.
- Organizarea: analizati de ce tip de infrastructura aveti nevoie – prezentari in
PowerPoint, mijloace vizuale, tehnologie, mediu, temporizare etc. La finalul fiecarui
Capitol exista un tabel care recomanda cele mai bune metode.
- Timpul – avem atat de mult. Instructorii eficienti planifica in mod sistematic si atent
folosirea intr-un mod cat mai productiv si instructiv a timpului.
- Metodologia didactica: alegerea metodei de pregatire
1. depinde de factori obiectivi (obiective, continut, …)
2. depinde de factori subiectivi (personalitatea instructorului, psihologia
persoanei participante la instruire)
3. nu exista metode de instruire bune sau rele, ci doar metode care sunt
corespunzatoare sau necorespunzatoare, in functie de o anumita situatie
4. se bazeaza pe creativitatea instructorului
Planul sesiunii de pregatire este partea cea mai grea a instruirii, pe care majoritatea
instructorilor o detesta. Cu toate acestea, ea asigura indrumare in gestionarea mediului de
invatare si este esentiala pentru un instructor suplinitor de a fi eficace si eficient.
Etapa 1: Pregatirea sesiunii dinaintea instruirii Regula generala
10 – 20 ore de pregatire
pentru
O ORA de PREDARE
Obiective
Continut
Nivelul studentului in momentul intrarii la instruire
Etapa 2: Planificarea si implementarea sesiunii
de instruire
De obicei
Se parcurg cate 6 - 10 slide-uri pe ora
Studii de caz complexe – pana la o ora
Prezentari ale concluziilor din grupurile
de lucru 10 - 15 min
Instructajul 5-10 min
Analiza 15 - 20 min
Titlul sectiunii
Scopurile instruirii
Obiective
Motivatii
Continut
Proceduri de instruire– metode de predare

136
Proceduri de evaluare
Materiale
Etapa 3: Activitatile din cadrul sesiunii de post-instruire
- Evaluarea sesiunii de instruire şi recapitulare
Ce sa urmarim atunci când facem planificarea
- Motivaţia şi angajarea celui care învaţă
- Calitatea implicării în sesiunile de instruire
- Întrebări, dezbateri, exprimarea punctelor de vedere

- Atitudini faţă de învăţare, încredere, respectul de Procesul de planificare – sfaturi

sine practice
- Modul cum se aplica in rezolvarea sarcinii, Planifică doar 60% din timpul tău
calitatea muncii -celălalt procent de 40% pentru:
- dezbateri neprevăzute
- prezentări mai lungi
- eventuale conflicte
- clarificări suplimentare
- alte intreruperi...

Procesul de învăţare
Atunci când planifici procesul de învăţare există
anumite aspecte care trebuie avute în vedere, cum ar
fi:
- Folosirea resurselor de către cel care învaţă
- Materiale care au legătură cu subiectul, echipamente
- Servicii de bibliotecă, servicii de sprijin pentru invatare
- Reflecţii cu privire la învăţare
- Luarea în considerare a stilurilor preferate de învăţare
- Feedback pentru îmbunătăţirea performanţei
- Abilităţi personale şi dificultăţi în învăţare
- Independenţa în învăţare
- Ritmul de învăţare, de gândire independentă, analiză, sinteză
- Încrederea în învăţare
- Progresele şi rezultatele învăţării
- Dezvoltarea/aplicarea cunoştinţelor
- Dezvoltarea abilităţilor
9.3.1.1 Aspecte referitoare la stabilirea obiectivelor
Un obiectiv de învăţare are trei elemente:
1. REZULTATELE Acesta este comportamentul observabil cerut la finalul sesiunii de
instruire şi este prefaţat de declaraţia: ‘La finalul acestei sesiuni/acestui program,
participanţii vor putea să…’. Această declaraţie se găseşte la începutul fiecărui
capitol.
2. CONDIŢIILE Acestea sunt circumstanţele în care rezultatele ar trebui să aibă loc şi
trebuie să fie în mod clar definite. Astfel de condiţii ar putea cuprinde: ‘în situaţia
unei echipe aflate in coeziune’, ‘fără folosirea materialelor de instruire’, ‘în condiţii
realiste de muncă’.

137
Title
Obiective (SMART)

- Specific - Declaraţi rezultatele dorite în

detaliu
- Măsurabil (observabil) - Folosiţi verbe
care descriu ce vor învăţa studenţii
- Acţiune - Descrieţi o acţiune pe care o
vor derula studenţii
- Realistic - Realizabil
- Timp - Cât timp va lua studenţilor
pentru a deprinde abilităţile?

3. STANDARDELE Nivelul asteptat de

atingere sub aspectul calităţii,
acurateţei, cantităţii sau oricărui
element care este relevant pentru
activitate.
In vederea dezvoltării obectivelor ar trebui
să fie incluse trei criterii comune:
Comportamentul observabil: Cum va
demonstra participantul că învăţarea a avut
loc în fapt?
Nivelul de performanţă: Ce standarde se vor
stabili pentru a arăta că învăţarea a avut loc? Şi
cine va judeca cantitatea/calitatea învăţării?
Condiţiile: Ce este permis atunci când se testează învăţarea? Şi ce restricţii se vor impune
participanţilor atunci când se testează învăţarea?
Iată o listă cu unele verbe care indică tipurile de învăţare. Acestea sunt prezentate doar
pentru a sprijini formularea obiectivelor măsurabile, orientate spre acţiune.
 Cunoştinţe A defini A declara A A recunoaşte
A scrie enumera A A sublinia A
aminti selecta
Înţelegere A identifica A reprezenta A explica A
A justifica A A ilustrata A judeca A
selecta A numi A eticheta A
indica formula clasifica
Aplicare A prezice A A alege A A construi
enumera A reproduce A A selecta A
găsi A arăta A calcula A evalua A
demonstra folosi A explica A
executa calcula
Analiză A analiza A A selecta A A justifica
identifica A separa A A rezolva A
concluziona A compara A împărţi A
distinge contrasta critica
Sinteza A combina A A discuta A A selecta A
re-declara A organiza A relaţiona A
sumariza A deriva A generaliza
discuta concluziona
Evaluare A judeca A valida A apăra

138
Atitudine A evalua A A determina A A ataca
recunoaşte A critica A A alege
sprijini A identifica A
prefera A identifica cu A A relaţiona cu
allege accepta A se angaja că
Obiectivele de învăţare trebuie să vină în întampinarea
nevoilor de învăţare ale studenţilor. Identificarea Sfaturi
nevoilor de învăţare este un pas foarte important în - Alegeţi un subgrup dacă nu puteţi sa-i
proiectarea sesiunilor de instruire. analizati pe toţi
- Contactaţi mai întâi persoanele cele
mai relevante pentru instruire
- Fiţi atenţi să nu fiti subiectivi in ceea
ce priveste activitatile
- Axaţi-vă pe rezultatele participanţilor
de după instruire
- Faceţi o mini-evaluare a nevoilor
înainte de fiecare instruire

9.3.1.2 Evaluarea nevoilor de instruire

Prin realizarea unei Analize a Nevoilor de Instruire
(ANI) puteti identifica cerinţele de instruire şi educaţie
şi puteti proiecta un program care sa vina cel mai bine
in intampinarea nevoilor studenţilor. ANI va identifica:
- Domeniile de deprindere a abilităţilor şi cunoştinţelor, inclusiv anticiparea viitoarelor
cerinţe.
- Cerinţe individuale, care necesită instruire şi o succesiune logică pentru abordarea
deficienţelor.

Metodele de evaluare
Informale:
Evaluarea informală se face de obicei fără respectarea unei structuri scrise, direct de
către instructor.
•
Observarea: instructorul are posibilitatea de a vedea şi observa viitorii studenţi în
mediul lor de lucru şi poate face o evaluare directă a capacităţilor lor de a folosi
anumite cunoştinţe, abilităţi sau de a arăta un anumit comportament în
comparaţie cu cele mai bune practici. Aceasta este o metodă foarte eficientă atâta
timp cât instructorul are posibilitatea de a observa fiecare persoană sau grupuri
mici pentru a putea să ia notiţe detaliate.
•
Examinarile de dinaintea sesiunii de instruire: o testare şi/sau un chestionar,
susţinute înainte de sesiunea de instruire. Atâta timp cât se aplică aleator unei
parti din viitorul grup supus instruirii, doar pentru a oferi instructorului indicii
despre opiniile şi/sau cunoştinţele participanţilor, acestea pot fi considerate
informale, un fel de evaluare a metodei anterioare.
•
Discuţiile de grup: instructorul, în cadrul unui grup restrâns alcatuit din viitori
participanţi, lansează un subiect pentru o dezbatere sau discuţie în vederea
evaluării cunoştinţelor generale sau pentru a testa valorile grupului cu privire la un
anumit subiect. Metoda poate fi folosită si pentru a observa interacţiunile cu
grupul, fluxurile de comunicare, liderii şi alte aspecte legate de munca în echipă.
Formale:
Evaluarea formală urmează o structură, este aplicată tuturor participanţilor şi este
parte a unui proces de evaluare generală formală a instruirii. Aceeaşi structură de
139
Title

evaluare este implementată la finalul procesului de instruire şi oferă un bun

fundament de evaluare a procesului de instruire.
•
Interviuri: sesiuni de interviu structurat pe câte o persoană pentru a aborda
aceleaşi aspecte cu fiecare participant în parte. Instructorul trebuie să aibă bune
abilităţi analitice şi de ascultare pentru a putea compara şi sintetiza informaţiile.
Se foloseşte o structură fixă de 5 – 6 întrebări.
•
Analiza sarcinilor: fiecare persoană primeşte o sarcină practică iar executarea
acesteia este observată şi analizată de către instructor.
•
Examinari: o testare si/sau un chestionar, date înainte de pregătire, într-un cadru
formal. Toţi participanţii răspund la acelaşi chestionar în acelaşi timp, pentru a
crea oportunităţi egale pentru fiecare evaluare anterioară cursului. Chestionarele
pot testa, totodată, abilităţile pentru testare (scris, informaţii, abilităţi analitice
etc.) şi abordează aspecte atitudinale.

9.3.1.3 Organizarea sesiunilor de instruire

Organizarea cadrului
Unul dintre aspectele importante care influenţează atingerea obiectivelor de învăţare este
mediul de învăţare. Instructorii trebuie să ţină cont de mijloacele care îi vor ajuta pe studenţi
să realizeze rezultate mai bune şi mai rapide. Cadrul poate fi aranjat într-unul din
următoarele moduri, în funcţie de mărimea grupului şi nivelul dorit de interacţiune dintre
instructor şi studenţi.

140
Mesele de conferinta
Cele mai bune mese sunt
cele rotunde sau patrate.
Acest aranjament elimina
accentul de pe rolul de lider
si accentueaza importanta
participantilor.

O masa lunga,
rectangulara, creaza o
atmosfera formala, indeosebi
daca moderatorul sta la
capatul acesteia de parca ar
prezida intalnirea.

Asezarea in forma de ,,U”.

Mai ales pentru cazurile in
care se face o prezentare.
Asezare ideala pentru o
distribuire rapida a
materialelor tiparite.
Cercuri. Daca asezati
mesele intr-un cerc obtineti
cea mai buna interactiune
fata-n-fata. Asezare ideala
pentru dezbateri de grup.
M
Title

Mijloace vizuale

Mijloacele vizuale au scopul de a:

•
facilita învăţarea studentului, suscită şi menţine interesul
•
simplifică instruirea
•
accelează învăţarea şi ajuta la memorare
•
asigură consecventa in prezentările care se repetă
•
permit altor prezentatori să vadă ce s-a acoperit deja
•
fac ca prezentările să fie mai plăcute.
Tipuri de mijloace: Retro-proiector, aparate video, tablă albe, planşe/postere, materiale
tiparite, reportofoane, slide-uri, PowerPoint.
Retro-proiector (NB folii transparente = film) Sfaturi privind folosirea diferitelor
mijloace vizuale
Folosiţi alternativ toate aceste metode
diferite, familiarizaţi-vă cu acestea.
Competenţa indică profesionalism.
Pentru toate metodele, acestea ar trebui să
fie:
- simple şi uşor de înţeles
- scurte şi concise
- axate pe punctele esenţiale
- de o mărime corectă şi clar vizibile
- interesante
- colorate, spatiate
- Informaţia trebuie să fie aplicabilă
subiectului.

•
Asiguraţi-vă că încăperea nu este prea
luminoasă
•
Proiectorul sa fie fixat
•
Obiectivul sa nu fie obturat
•
Foliile transparente trebuie puse în ordinea
corectă
•
Scrisul este destul de mare (font de
minimum 24 dacă este folosit computerul)
•
Toată lumea trebuie să poată vedea ecranul
•
Aveţi nevoie de un indicator cu laser?
•
Să aveţi o foaie de hârtie pentru a prezenta părţi la un moment dat
•
Verificaţi unde se ţine becul de rezervă
Dacă aţi fotocopiat foliile, puteţi adăuga cu creioane colorate alte culori peste alb si negru.
Dacă folosiţi o foaie de hârtie pentru a prezenta părţi din informaţii la un moment
dat, încercaţi să puneţi hârtia sub folia transparentă. Acest lucru vă permite să vedeţi
ce este scris fără să glisaţi hârtia prea mult şi vă ajută să evitati sa oferiţi mai multe
informaţii decât s-a cerut.
Aparate video
•
Vizionaţi casetele înregistrate înainte de sesiune
•
Derulaţi toate casetele când aţi terminat
•
Familiarizaţi-vă cu echipamentul video
Tabla alba/Planse
•
Asiguraţi-vă vă toată lumea poate să le vadă
•
Scrieţi suficient de mare & lizibil
•
Puneţi la loc capacul pe marker după ce aţi terminat (ca să nu se usuce)

142
•
Folosiţi mai multe culori pentru a atrage
•
Nu supraîncărcaţi pagina
•
Când aţi terminat, scoateţi toate materialele prezentate în aşa fel încât să nu
distragă grupul.
Materialele tiparite
•
Înmânaţi-le materialele tiparite la finalul sesiunii, NU la început …altfel le vor distrage
atentia.
•
Spuneţi participanţilor la început că vor primi materiale tiparite, în aşa fel încât aceştia să
nu înceapă să-şi ia notiţe. Astfel, aceştia vă vor acorda toată atenţia lor.

9.3.2 Implementarea procesului de instruire

Instructorii trebuie să aleagă metode specifice bazate pe rezultatele dorite pentru oricare
sesiune de instruire. Este imposibil de precizat valoarea oricărei metode de instruire fără a
face trimitere la obiectivele instruirii. Principalul obiectiv constă în schimbarea
cunoştinţelor, atitudinii sau comportamentului participanţilor? Metodele/tehnicile care
permit instructorilor să aducă aceste schimbări sunt descrise mai jos.

Cunoştinţe
Cerinţa de bază pentru dobândirea sau schimbarea cunoştinţelor (concepte, idei, aspecte
faptice etc.) este ca informaţia să fie prezentată in mod clar studentului şi ca acesta să
primească feedback cu privire la incercarile sale de a comunica faptul ca intelege noile
informatii.
Tehnicile corespunzătoare pentru comunicarea informaţiilor cuprind prelegerea (dacă aceasta
este însoţită de o activitate, o perioadă pentru întrebări/răspunsuri); discuţii deschise;
simpozioane în care membrilor publicului li se dă ocazia de a pune întrebări vorbitorului;
televiziune; filme; casete înregistrate sau lectura, care sunt analizate de către grupul de
participanţi sub îndrumarea instructorului.

Comportamentul/Abilităţile
Schimbarea abilităţii curente de a face ceva cere, de obicei, practica sub indrumare cu
feedback referitor la succesul sau eşecul practicii. Multe persoane cred că abilităţile relevante
ale grupului, cum ar fi pastrarea discutiilor la subiect, se poate învăţa prin practica. Este
posibil să înveţi totul despre cum se conduce o maşină, citind dintr-o carte, însă condusul în
sine nu poate fi învăţat decat conducand efectiv, observand rezultatele şi prin conducand din
nou.
Metodele care folosesc înregistrări video sau audio şi redarea sunt de folos pentru
îmbunătăţirea abilităţilor în comportamentul de grup. Analiza proceselor intermitente,
folosirea observatorilor de grup, sesiunile de pregatire, criticile si jocurile pe roluri sunt, de
asemenea, utile, asa cum este orice metoda care presupune analiza imediata a eficientei
comportamentului.

Atitudinile
Daca se doreste o schimbare de atitudine, este bine sa folositi discutii de grup mici,
informale, deschise, in care persoana sa nu se simta amenintata. Daca aceste discutii de grup
sunt importante sau valoroase pentru participant, probabil ca schimbarile de atitudine vor
dura.

143
Title

Alte metode de instruire care sunt de ajutor pentru a aduce o schimbare in atitudine cuprind
simularile de interviu, in care un participant asculta cu atentie descrierile unui ale participant
cu privire la atitudinile si problemele sale, precum si jocul pe roluri. Jocul pe roluri poate fi
deosebit de utila in schimbarile de atitudine intrucat studentul chiar experimenteaza noi
atitudini, simte un pic de amenintare si este sprijinit de alti membri ai grupului de instruire.

Metode de predare si sfaturi

Pregatirea inseamna, in principal, comunicare. Comunicarea inseamna transmitere si
primire clara si cu acuratete de informatii, instructiuni sau cereri, precum si oferire de feed-
back util. Transmiterea mesajului vostru catre studenti va depinde foarte mult de abilitatea
voastra de a selecta metodele de pregatire profesionala cele mai potrivite, dar si de abilitatea
voastra de a realiza prezentarea oral si in forma scrisa: prezentari in PowerPoint sau sub
forma materialelor tiparite.

Sfaturi de comunicare: cand transmitem informatiile

Comunicati in moduri adecvate
Folositi mijloace verbale in loc de cele non-verbale
Transmiteti informatiile in mod concis si cu acuratete
Oferiti informatii la timpul potrivit
Solicitati feedback sau verificari

Pentru a transmite mesajul:

FACETI NU FACETI
Fiti clari (definiti cuvintele tehnice, fiti expliciti,
Nu va agitati
fiti fluenti, folositi pauzele)
Folositi accentuarile (semne verbale & non- Nu vorbiti prea repede
verbale, semne care ajuta in procesul de Nu folositi aaaa… si mmm…
memorare, repetitii, sumare)
Nu ignorati feedback-ul (lipsa intelegerii,
plictiseala, supra-entuziasmarea)
Sfaturi de comunicare: cand primim
informatiile
Ascultati in mod activ Sfaturi pentru o prezentare de succes
Asumati-va un rol activ nu unul pasiv - Planificati
- Exersati si iar exersati
Cereti clarificari - Verificati incaperea si echipamentul
Intreprindeti actiuni ca rezultat al comunicarii - Asigurati-va ca aveti folii transparente si
copii ale prezentarilor
Raspundeti sau reactionati la mesaj - Eliminati barierele fizice
Comunicarea verbala se refera indeosebi la
abilitatile de vorbire. Trebuie sa aveti in vedere
aspecte precum: claritate, acuratete, empatie,
sinceritate, prietenie si expresivitate. Este foarte important sa inveti cum sa
inaltimea vocii, tonul, inflexiunea, volumul, dictia si viteza.

- Incepeti la timp
- Faceti pauza si respirati

folosesti
144
- inaltimea vocii (se schimba rareori, adeseori este interpretata gresit)
- inflexiunea vocii (poate schimba mesajul verbal) In
acelasi timp, tineti cont de comunicarile non-verbale:
- expresia faciala (universala)

- Realizati contactul visual cu toti membrii

publicului vostru
- Fiti entuziasti
- Sa aveti intotdeauna sesiuni de Intrebari
& Raspunsuri
- Preluati intrebari din toata sala
- Repetati intrebarea
- Parafrazati
- Fragmentati intrebarile complexe
- Raspundeti la toata intrebarea
- Fiti concisi
- “Faceti sa fie cat mai real”

- contactul vizual (arata interesul, daca se

realizeaza mai putin indica respingere)
- pozitia corpului (arata emotia, diferentele
culturale)
- folosirea momentelor de tacere (poate fi usor
interpretata gresit)
- folosirea timpului (mari diferente culturale)
- folosirea spatiului (poate fi foarte intimidanta)
- atingerea (mari diferente culturale)
- gesturi ca semne (plecaciunea, zimbetul)
- gesturi pentru a ilustra (marimea)
- gesturi pentru a impune un ritm (mana pentru a incetini)
- gesturi pentru adaptarea la stress (atingerea parului)
- gesturi care arata cat sunteti de afectati (a te da mai aproape/a te indeparta)

Ce ii impiedica pe oameni sa invete?

- Distragerea - de exemplu materialele tiparite date la inceputul sesiunii (inmanati-le la
final), plansele ramase de la prezentarile anterioare sau care nu au legatura cu prezentarea de
acum.
■ Informatii prea complicate.

Probleme
‘Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare….aaaaaaaaaaaaammmmm’. Nu va ingrijorati.
Recunoasteti ca nu stiti si spuneti ca vati analiza problema si ca veti reveni asupra ei mai
tarziu.
Obiectii privind desfasurarea
Sa nu uitati ca oamenii au obiectii doar daca sunt implicati in mod activ in intreg procesul.
Obiectiile privind desfasurarea nu constituie decat o alta oportunitate pentru voi de a va
sublinia punctul de vedere.
Ascultati toti vorbitorii si tot ce au ei de spus, chiar daca nu sunteti de acord cu acestia.
Revedeti obiectivele intr-un mod reformulat pentru a va asigura ca ati cazut de acord asupra
principalelor puncte.
9.3.2.1 La inceputul procesului de predare
Chiar la inceputul orelor, seminariilor sau atelierelor de lucru, trebuie parcursi anumiti pasi
generali:
145
Title

- Asteptati pana ce s-au asezat toti cursantii si realizati un scurt contact vizual cu toti
cursantii.
- Salutati
- Prezentati instructorul (instructorii). Daca este posibil si oportun, se poate trimite
inainte o scurta scrisoare de prezentare a instructorului (instructorilor), precum si
acreditarile acestora.
- Instructiuni organizatorice:
• Instructiuni privind programul (cafeaua si pauzele de pranz)
• Instructiuni privind instruirea (continut si obiective)
• Facilitatile Metodele
care vor fi folosite:
Activitati pentru a sparge gheata – Facilitarea prezentarilor
Activitatea pentru a sparge gheata este o actiune scurta (de maximum 10-15 minute) care
permite participantilor sa se cunoasca intre ei si permite instructorului sa se prezinte intr-o
maniera relaxata, prietenoasa. Atunci cand participantii se intalnesc pentru prima data,
incepeti cu o activitate pentru a sparge gheata care ii ajuta pe toti sa invete numele si
informatiile personale/profesionale. Daca moderati mai mult de o sesiune, alegeti mai multe
activitati pentru a sparge gheata – puteti folosi una pentru a face persoanele sa dicute intre
ele si sa faca schimb de informatii personale, o alta care sa le ajute sa memoreze sau sa
recapituleze numele si o altal pe timpul unei pauze.
Introducerea in subiect
Uneori un grup se intalneste pentru un atelier de lucru pe un subiect anume iar participantii
se cunosc deja destul de bine. In aceste situatii puteti folosi o activitate pentru a sparge
gheata ca sa intrati in subiect. O introducere in subiect poate juca mai multe functii. Aceasta
poate:
- genera interes pentru subiectul intalnirii sau al instruirii
- activa cunostintele anterioare ale participantilor cu privire la subiect
- ajuta moderatorul si participantii sa identifice nevoile si obiectivele individuale de
invatare
- incuraja comunicarea informatiilor si resurselor
- ridica rezistenta la discutii sau invatare
La intrebarile de introducere in subiect se poate raspunde in mod colectiv sau
individual. Cateva exemple sunt:
1. Arborele lexical, de exemplu: Cereti participantilor sa va dea cuvinte referitoare la, de
exemplu, trafic, victima, asistenta, cooperare, investigatie, informatii. Notati toate cuvintele
pe tabla si scrieti termenii esentiali.
2. Intrebari de genul Adevarat/Fals
3. Intrebari individuale de introducere in subiect: de exemplu cereti fiecarui participant sa
raspunda la o intrebare (sensibila) cum ar fi “ar trebui ca o persoana care a fost identificata
ca victima sa fie pedepsita pentru trecerea ilegala a frontierei?”
Desfasuratorul/Verificarile

146
Uneori, atunci cand este necesar sa se faca scurte demonstratii si/sau sa se foloseasca
rezultatele de grup pentru a dovedi/testa contributia teoretica, este o idee buna sa se
introduca un desfasurator sau o verificare. Chestionarul ar trebui sa fie destul de scurt pentru
a evita pierderile de timp pe parcursul seminarului. Daca chestionarul este lung, se
recomanda ca acesta sa fie distribuit inainte si doar rezultatele vor fi folosite pentru a
introduce subiectul.
Avantajul desfasuratorului si al verificarii este ca permite persoanelor sa gandeasca singure,
fara a fi influentate de altii, iar gandurile individuale pot apoi sa fie discutate intr-un grup
mare.
Moderatorul trebuie sa pregateasca materialele tiparite si trebuie sa fie pregatit pentru a da o
explicatie si o interpretare rapida a rezultatelor.

9.3.2.2 Cum sa informezi

Predarea directa
Predarea directa este o metoda sistematica de instruire care mai intai si in mod special cere
ca profesorul sa stapaneasca subiectul cat mai bine cu putinta. Pe scurt, aceasta inseamna ca
profesorul intelege fiecare parte a continutului in mai multe moduri, nu doar intr-unul
singur.
PUNCTE TARI:
- Tinte de invatare foarte precise.
- Studentilor li se spun motivele pentru care continutul este important – ajuta la
clarificarea obiectivelor de invatare.
- Este relativ usor sa masoare ceea ce au castigat studentii.
- Este o metoda de instruire larg acceptata.
- Este buna pentru predarea realitatilor specifice si a abilitatilor elementare.
LIMITE:
- Poate inabusi creativitatea profesorului.
- Necesita o pregatire bine organizata a continutului si abilitati de comunicare verbala.
- Pasii trebuie urmati in ordinea indicata.
- Ar putea sa nu fie eficienta pentru abilitati de gandire de ordin superior, in functie de
nivelul cunostintelor si al abilitatilor profesorului.
PREGATIRE:
- Continutul trebuie sa fie organizat inainte.
- Profesorul ar trebui sa aiba informatii despre conditiile obligatorii ale studentilor cu
privire la lectie.
Prelegerea
O prelegere buna ar trebui sa puna in lumina punctele tari ale lectorului.
Una dintre probleme este cantitatea de informatie verbala care poate fi efectiv condensata
intr-o anume unitate de timp. O medie a cuvintelor citite pe minut este de 140—160
cuvinte/minut.

147
Title

La inceputul prelegerii, captati atentia studentilor si amintiti-le de contextul cursului.

Introducerea prelegerii ar trebui sa ofere studentilor vostri cadrul conceptual al informatiilor
care vor fi prezentate.
Doua posibile actiuni de deschidere sunt, m
raspunde la sfarsitul prelegerii si, in al doilea
care este legata de continutul prelegerii.
La inchiderea prelegerii, finalizati ora de
clasa prin rezumarea principalelor puncte,
prin re-afirmarea premiselor sau prin
reintoarcerea la intrebarea de deschidere.
PUNCTELE TARI ale unei prelegeri:
- Prezinta materialiale faptice intr-o maniera
directa, logica
- daca contine experienta, aceasta inspira
- Stimuleaza gandirea pentru a deschide
discutia
- Folositoare pentru grupuri mari
LIMITE:
- Expertii nu sunt intotdeauna buni profesori
- Comunicarea intr-un singur sens
PREGATIREA:
- Necesita o introducere si un sumar clare
- Necesita timp si o limita a continutului
pentru a fi eficace
- Ar trebui sa cuprinda exemple, anecdote
Prelegerea cu discutii
Discutia este importanta pentru invatare in
toate disciplinele, intrucat ajuta studentii sa
prelucreze informatiile, nu doar sa le
primeasca pur si simplu.
intai, de a pune o intrebare la care se va d,
de a ridica o problema trecuta sau actuala
10 sugestii pentru imbunatatirea unei
prelegeri
Construirrea interesului
1. Povestiti o anecdota relevanta, o
poveste fictiva, despre un desen animat
sau faceti un grafic ce capteaza atentia
publicului.
2. O problema de caz de inceput.
Prezentati o problema in jurul careia sa se
structureze prelegerea.
3. Intrebare de verificare. Puneti
participantilor o intrebare (chiar daca
acestia au putine cunostinte anterioare), in
asa fel incat acestia sa fie motivati sa va
asculte prelegerea pentru a afla raspunsul.
Maximizarea intelegerii si retinerii
4. Titluri. Limitati punctele majore din
prelegere la cuvinte cheie care actioneaza
ca subtitluri verbale sau ca ajutoare de
memorie.
5. Exemple si analogii. Oferiti ilustrari
din viata reala si, daca este posibil, creati
o comparatie intre materialul vostru si
cunostintele si experienta pe care
studentii le au deja.
6. Sprijinul vizual. Folositi plansele,
foliile transparente, tiparituri concise si
demonstratii care sa permita
participantilor sa vada si sa auda ce
spuneti.
Discutiile bune dau studentilor ocazia de a
formula principii cu cuvintele lor si sa
sugereze aplicarea acestor principii.
Obiectivul unei discutii este de a-i face pe studenti sa vorbeasca in mod deliberat despre
materialul de curs. Rolul vostru devine cel al unui moderator.
PUNCTE TARI:
- Implica publicul cel putin dupa prima prelegere
- Publicul poate pune intrebari, clarifica & provoca
LIMITE:
- Timpul poate limita perioada de discutie
- Calitatea este limitata la calitatea intrebarilor si a discutiilor

148
PREGATIREA:
- cere ca intrebarile sa fie pregatite inainte de discutie

9.3.2.3 Cum sa prelucrezi/aplici informatia

Discutie de clasa
Similar discutiilor din timpul prelegerilor, discutiile
de clasa dedicate au anumite avantaje:
Implicarea participantilor pe timpul
prelegerii
7. Surprindeti provocarile. Intrerupeti
prelegerea in mod periodic si provocati
participantii sa dea exemple de concepte
prezentate pana acum sau sa raspunda la
intrebarile spontane.
8. Activitati de clarificare. Pe timpul
prezentarii, strecurati scurte activitati care
sa lamureasca aspectele pe care le
punctati. Consolidarea prelegerii
9. Problema aplicarii. Puneti o problema
sau intrebare participantilor pentru a o
rezolva pe baza informatiilor oferite in
prelegere.
10. Recapitularea facuta de participanti.
Cereti participantilor sa revada unul cu
celalalt continutul prelegerii sau dati-le un
test de recapitulare in care sa-si acorde
singuri notele.

- Aduna ideile si experientele grupului

- Sunt eficiente dupa o prezentare, un film sau o
experienta care trebuie sa fie analizata
- Permit tuturor sa participe intr-un proces activ
Discutiile nu sunt practice daca sunt implicate mai
mult de 20 de persoane, intrucat unii oameni pot
domina iar altii ar putea sa nu participe. In acelasi
timp, discutia de clasa consuma timp si poate aduce
devieri de la subiect.
Discutie de grup mic
In comparatie cu discutiile cu toata clasa, discutiile
mici permit participarea tuturor, iar oamenii se simt
mai confortabil in grupuri mici. In acelasi timp, se
poate atinge consensul de grup. Instructorul trebuie
sa pregateasca sarcini sau intrebari specifice pentru
ca grupul sa raspunda.
Alegeti o metoda de grupare
Variati grupurile in functie de marime, metoda de selectie si durata.
• Dupa marime: Intre doi si sase este ideal. Grupurile mai mici (doi-trei) sunt mai
bune pentru sarcinile simple si pentru a ajunge la consens. De asemenea, studentii sunt mai
susceptibili de a vorbi in grupuri mai mici. Grupurile mai mari de patru-cinci sunt mai bune
pentru sarcini mai complexe si genereaza multe idei.
• Dupa selectie: Introduceti studentii in grup in mod aleator, pentru a evita problema
prietenilor care sa aduca devieri de la subiect. Pentru grupuri pe termen lung, ati putea sa-i
selectati in functie de anumite atributii sau abilitati sau pe baza interesului fata de subiect,
daca grupurile diferite au sarcini diferite.
• Dupa durata: Doar pentru aceasta activitate sau pentru intregul curs. Intrerupeti
discutiile de grup atunci cand sunt inca in plina activitate; experienta arata ca data viitoare,
acestia vor munci mai tare. Grupurile pe termen lung permit studentilor sa exerseze
abilitatile de colaborare si sa realizeze legaturi mai puternice, insa uneori acestia se plictisesc
unii de altii.
Cum sa ajutam grupurile sa lucreze mai eficient
Grupurile sunt eficiente atunci cand acorda atentie atat la ceea ce fac, (sarcina din acel
moment) si cum o fac (procese folosite la mentinerea unui grup eficient).
149
Title

Rolul instructorului
Initierea A determina grupul sa demareze activitatea. Oferirea de noi sugestii,
subiecte de discutii, planuri etc.
Clarificarea Sondarea intelesului; definirea termenilor, clarificarea confuziilor,
desfăşurarea activităţilor pentru clarificările referitoare la sarcină.
Formularea întrebărilor sau repetarea unui punct folosind alte cuvinte
pentru clarificarea tuturor aspectelor.
Explicarea Oferirea de exemple practice pentru clarificarea oricăror aspecte.
Atingerea acordului Discutarea şi deciderea celui mai bun mod de a realiza sarcina, date
cu privire la sarcina fiind contrângerile de timp; consimţirea cu privire la procesul de
gestiune a timpului/sarcinii.
Concentrarea Focalizarea pe ţintă; a evita să se sară peste subiect sau sa se devieze pe
subiecte tangentiale.
Solicitarea de Întrebări referitoare la aspecte faptice, opinii sau convingeri; intrebări
informatii utile cu privire la impresii sau valori. Folosirea resurselor din cadrul grupului
şi identificarea informaţiilor care trebuie să fie găsite în altă parte.

Oferirea de Oferirea de aspecte faptice sau opinii; declararea credinţelor sau ideilor;
informatii utile comunicarea impresiilor în mod corespunzător, schimbul de experienţe
relevante.
Rezumarea Declararea pe scurt a principalelor puncte discutate până acum.
Verificarea Verificarea dacă toată lumea, îndeosebi membrii tăcuţi, este de acord pe
consensului marginea acestui punct.
Orientarea catre Trecerea in revista; îmbinarea ideilor; re-declararea – sugestii şi poziţii;
actiune verificarea dacă grupul este gata să decidă, recomandarea unui proces
pentru luarea deciziei.

Alte roluri importante pentru instructor în menţinerea eficienţei grupului :

Asigurarea Invitarea altor persoane să vorbească; recomandarea limitelor de timp
respectarii regulilor sau a altor proceduri pentru a permite participarea largă; menţinerea
fluenţei discuţiilor; evitarea dominării de către o singură persoană.

Medierea Armonizarea; concilierea diferenţelor de puncte de vedere, sugerarea

compromisurilor; a nu fi de acord intr-un mod calm
Ascultarea Buna relaţionare cu grupul; a fi un bun ascultător; demonstrarea
faptului că declaraţiile altora sunt auzite; evitarea întreruperilor
inadecvate.
Diagnosticul Abordarea lipsei informaţiilor necesare pentru a lua o decizie sau a
dificultăţilor temerii faţă de consecinţele unei decizii care blochează grupul in a
ajunge la o decizie.
Armonizarea Sprijinirea celor care sunt în conflict să-si înţeleagă unii altora
punctele de vedere.
Evaluarea Crearea unei ocazii pentru participanţi de a-şi exprima impresiile şi
reacţiile faţă de activitatea grupului.

150
 Încurajarea A fi prietenos, cald, a avea reactii prin cuvinte sau expresii faciale; a
sprijini chiar atunci când nu eşti de acord, a construi pe sugestiile
făcute de ceilalţi, a arăta acceptare şi apreciere a altora şi a ideilor lor.

Eliminarea tensunii A folosi umorul; a calma apele; a cere o perioadă de "linistire", a face
o glumă la momentul potrivit, a pune o problemă pe tapet.

Brainstorming
Majoritatea problemelor nu sunt rezolvate în mod automat, cu prima idee care vă vine în
minte. Pentru a ajunge la cea mai bună soluţie este important să se aibă în vedere multe
soluţii posibile. Unul din cele mai bune modalităţi de a face acest lucru se numeşte
brainstorming. Brainstorming-ul este actul de definire a unei probleme sau idei şi discutarea
oricăror aspecte care se referă la acest subiect – indiferent de cât de îndepărtată ar putea suna
orice sugestie. Toate aceste idei sunt înregistrate şi evaluate doar după ce s-a încheiat
brainstorming-ul.
1. Într-un grup mic sau mare alegeţi un lider şi o persoană care să ia notite (ar putea fi
aceeaşi persoană).
2. Definiţi problema sau idea care urmează să fie supusă brainstorming-ului. Asiguraţi-vă că
fiecarei persoane ii este clar subiectul care se explorează.
3. Stabiliţi regulile pentru sesiune. Acestea ar trebui să:
•
permită liderului să detină controlul.
•
permită fiecăruia să contribuie.
•
asigure că nici o persoană nu va insulta, jigni sau judeca nici un alt participant sau
răspunsul acestuia/ acesteia.
•
declare că nici un răspuns nu este greşit.
•
înregistreze fiecare răspuns cu excepţia repetiţiilor.
•
stabilească o limită de timp şi sa se termine atunci când a expirat timpul.
4. Începeţi brainstorming-ul. Puneţi-l pe lider să selecteze membrii grupului care să isi
comunice răspunsurile. Persoana care notează trebuie să scrie toate răspunsurile, dacă este
posibil într-un mod care să permită tuturor să le vadă. Asiguraţi-vă că nu evaluaţi sau
criticaţi nici un răspuns până ce nu s-a încheiat brainstorming-ul.
5. Odată ce aţi finalizat brainstorming-ul, parcurgeţi rezultatele şi începeţi evaluarea
răspunsurilor. Unele calităţi iniţiale pe care să le analizaţi atunci când examinaţi răspunsurile
cuprind
•
Căutarea răspunsurilor care se repetă sau sunt similare.
•
Gruparea conceptelor similare.
•
Eliminarea răspunsurilor care în mod cert nu se potrivesc.
Acum că v-aţi îngustat un pic lista, discutaţi in grup răspunsurile care au rămas.
PUNCTE TARI:
•
Exerciţiu de ascultare care permite gândirea creativă pentru idei noi
•
Încurajează participarea deplină întrucât toate ideile sunt înregistrate la fel
•
Se alimenteaza pe cunoştinţele şi experienţa grupului

151
Title

•
O idee poate stimula alte idei
LIMITE:
•
Poate sa nu fie focalizată
•
Trebuie să fie limitată la 5 - 7 minute
•
Oamenii pot avea dificultăţi în a-şi da frâu liber minţii
• Dacă nu este moderata bine,
pot apărea critici şi evaluări
Alte sfaturi pentru instructori Observati grupul
in actiune cat mai mult timp cu putinta.
Observati cum conduc unii oameni si cum sunt
urmati de altii. Remarcati cum interactioneaza
membrii, abilitatile sociale pe care le folosesc
acestia, comportamentul lor -toti urmeaza un
model.
♦ Fiti rabdatori - este o virtute
♦ Fiti pregatiti - un instructor este intotedauna
♦ Fiti cunoscatori - voi sunteti expertii, deci
trebuie sa va cunoasteti materialul
♦ Fiti un consiler - este posibil ca membrii sa
aiba nevoie de un umar pe care sa se sprijine
♦ Fiti un moderator - ajutati membrii sa
gandeasca im profunzimea lucrurilor
♦ Fiti un supraveghetor - fie ca va place sau
nu, aceata face parte din munca
♦ Faceti-i pe membri sa stabileasca pe loc
reguli de grup, procese pentru nerespectare
si consecintele acestora
♦ Fiti un profesor - fiti energici; insuflati viata
materialului si nu-l faceti sa fie plictisitor
♦ Dezvoltati o viziune si o misiune comuna
♦ Creati o identitate de grup
Casete video
Casetele video reprezintă o metodă
de învăţare pe care studenţii o
agrează foarte mult. Acestea sunt,
totodată, un puternic instrument de
predare atâta timp cât acestea sunt
prezentate şi folosite corect în
planul de instruire. Ca o linie
directoare generală instructorul va:
- Folosi o casetă care va lega
problemele şi aspectele legate
de vieţile profesionale ale
studenţilor de activităţile de
clasă;
- Găsi subiecte care îi provoacă
pe studenţi să descrie situaţiile
lor de muncă.
- Pune caseta video intr-un sir
care sa motiveze dobândirea de
abilităţi şi aplicarea calităţilor
folosind activităţi de
 extrapolare cum ar fi jocul pe
roluri.
- Da studenţilor un control individualizat asupra elementelor dificile din casetă prin
activităţi individuale şi de grupuri mici. Programaţi activităţi periodice pe grupuri
mici în timpul orei pentru a reduce contributia instructorului şi daţi studenţilor mai
multe oportunităţi de a-şi folosi experienţa sau de a lucra într-un mod de colaborare
pentru a descoperi sensul.
- Selecta materialele şi activităţile care au atât componente de amuzament, cât şi de
edificare (a imbina placutul cu utilul).
- Identifica sub-segmente ale casetei video care sunt suficient de scurte pentru a
elimina problemele de memorie şi care permit studenţilor să lucreze intensiv in
contextul sarcinilor alocate.
- Folosi segmentele video care subliniază diferenţele de cultură sau valorile culturale
pentru a stimula discutiile aprinse.
- Selecta materialele motivante si corespunzatoare.
- Concentra atentia studentilor pe elementele cheie.

152
 - Stabili sarcinile care pot fi realizate in mod confortabil.
- Sublinia continutul semnificativ.
Principalele limite ale metodei sunt:
- Poate ridica prea multe aspecte pentru a avea o discutie focalizata
- Discutia poate sa nu aiba participarea deplina
- Devine eficienta pe masura ce curge discutia
Studii de caz
Studiile de caz sunt forme de predare din ce in ce mai populare si au un rol important in
dezvoltarea abilitatilor si a cunostintelor la nivelul studentilor. Metoda studiilor de caz este o
cale prin care pot fi implementate strategiile de invatare activa. Studiile de caz sunt descrise
ca exemple complexe care ofera o cunoastere a contextului unei probleme, ilustrand,
totodata, principalul punct. Definim studiile noastre de caz ca fiind activitati centrate pe
studenti, avand la baza subiecte care demonstreaza concepte teoretice intr-un cadru aplicat.
Discplina TFU este ideala pentru folosirea predarii studiilor de caz datorita abundentei
practicii, a exemplelor din viata reala care pot fi utilizate pentru a contextualiza conceptele
teoretice:
- Permite aplicarea conceptelor teoretice pentru a fi demonstrate, in acest fel unind golul
dintre teorie si practica.
- Incurajeaza invatarea activa.
- Ofera o ocazie pentru dezvoltarea abilitatilor cheie cum ar fi: comunicarea, activitatea de
grup si rezolvarea problemelor.
- Creste entuziasmul studentilor cu privire la subiect si de aici dorinta lor de a invata.
Am gasit metoda bazata pe studii de caz a fi utila pentru dezvoltarea abilitatilor transferabile:
Activitatea de grup. Beneficiile activitatii de grup sunt bine documentate si am descoperit
ca o metoda bazata pe studiul de caz al echipei se poate adauga la experienta de invatare.
Este nevoie de grija in activitatile de grup, de exemplu atunci cand selectati membrii care vor
forma grupul, pentru a asigura o buna functionare /instruire a studentilor activitatea de
dezvoltare a abilitatilor in grup. Acest aspect este indeosebi important pentru studiile de caz
mai mari.
Abilitatile individuale de studiu. Studiile de caz reprezinta un bun vector in a incuraja
studentii sa desfasoare o cercetare independenta in afara mediului de predare/studiu.
Culegerea si analiza informatiilor. Multe studii de caz necesita investigarea resurselor si
incurajeaza studentii sa foloseasca un numar de surse diferite, adica Internet, biblioteca,
rezultate de laborator si contactarea expertilor in domeniu.
Managementul timpului. Studiile de caz mai mari cer sa ne gandim atent la modul in care
putem sa ne desfasuram activitatea in mod optim, in asa fel incat sa o incheiem la termenul
fixat.
Abilitatile de prezentare. Majoritatea studiilor noastre de caz cer ca studentii sa-si prezinte
activitatea intr-o varietate de formate, care cuprind prezentari orale, articole, postere si
rapoarte.
Abilitatile practice. Unele din studiile noastre de caz implica activitatea pe
componentele care se studiaza. Feedback-ul a aratat ca multor studenti le place
metoda participarii active.

153
Title
O atentie speciala trebuie acordata
definirii problemelor si intrebarilor
referitoare la problema descrisa de
studiul de caz. In caz contrar, este
posibil ca oamenii sa nu vada nici o
relevanta asupra situatiei lor proprii,
iar informatiile insuficiente pot duce la
rezultate necorespunzatoare.
Jocul pe roluri
Jocul pe roluri este unul din tipurile
unice de tehnici de predare bazate pe
experienta care ajuta studentii sa faca
fata ideii de nesiguranta si ii ajuta sa-si
schimbe atitudinile si
comportamentele. Ocazia de a pune
studentii intr-o situatie care le impune
aceleasi tipuri de constrangeri,
motivatii si presiuni care exista in
lumea reala poate fi folosita intr-o
diversitate de situatii de predare. Al
doilea mare domeniu in care metodele
conventionale trebuie sa fie completate
este cel al abilitatilor interpersonale si de
comunicare.
LIMITE:
- Nu este pretabil pentru grupuri mari
- Oamenii se pot simti amenintati
PREGATIRE:
1. Atribuiti roluri specifice persoanelor.
Intrebati cine se ofera sau numiti persoane
daca considerati ca ar putea face o treaba
buna intr-o anumita parte. Pot fi utile
scurte descrieri scrise de mai putin de 50
de cuvinte, insa nu stabiliti un adevarat
scenariu sau roluri lungi. Acordati un
moment celor care joaca rolul pentru a citi
materialul sau pentru a declara ceea ce
cred cu privire la rol.
2. Instruiti-i pe cei care nu sunt implicati
in piesa sa se pozitioneze in asa fel incat
sa fie observatori.
3. Dati observatorilor instructiuni clare cu
privire la ce sa urmareasca, la ce sa scrie.
Acestora li se va cere sa-si prezinte
observatiile dupa jocul rolului. Pregatiti stu
154
Avantajele jocului pe roluri
- Permite studentilor sa discute in mod
indirect aspecte si probleme personale.
- Permite studentilor sa intre in empatie cu
ceilalti si sa isi inteleaga motivatiile.
- Permite exersarea diferitelor tipuri de
comportament.
- Descrie problemele sociale generalizate si
dinamicile interactiunii grupului, atat
formale, cat si informale.
- Insufla viata materialului academic
descriptiv si ii arata aplicabilitatea
imediata.
- Este motivant si eficient intrucat
presupune actiune.
- Ofera feedback rapid atat pentru student,
cat si pentru instructor.
- Este centrat pe student si se adreseaza
nevoilor si problemelor studentului; grupul
poate controla continutul si ritmul.
- Inchide prapastia dintre instruire si
situatiile din viata reala
- Schimba atitudinile
- Permite instruirea prin controlul asupra
sentimentelor si emotiilor.
Analiza
Cereti actorilor sa spuna cum li se pare ca
au mers lucrurile. Nu este nevoie de
dizertatii lungi in aceasta faza, cid oar un
sumar rapid de la fiecare actor, sa le auzim
punctele de vedere cu privire la situatile din
timpul rolului si in acelasi timp sa le
permitem relaxarea emotionala de care ar
putea avea nevoie pentru a iesi din rol.
Sprijiniti actorii sa iasa din rol; uneori este
nevoie sa li se ceara sa schimbe scaunele si
sa iasa fizic din rol pentru a se re-alatura
grupului.
Desfasurati o analiza. Cereti observatorilor
sa declare ce au vazut si auzit. Accentuati
descrierile comportamentului efectiv prin
interpretari si critici. Cu cat sunt mai clare
instructiunile pentru observatori inca de la
inceputul piesei, cu atat calitatea
comentariilor este mai mare in acest
moment.
sa fie observatori activi!
4. Incepeti piesa. Daca sunt folosite rolurile pregatite, lasati piesa sa curga o perioada, apoi
intrerupeti-o imediat ce s-a punctat ideea. Daca participanti dumneavoastra nu se blocheaza,
este cel mai bine sa nu stati in calea lor in timp ce va notati observatiile.
5. Incheiati piesa cu o fraza de genul "Se pare ca ati atins un punct in care putem sa ne oprim
" sau "Mai aveti inca doua minute apoi ne oprim." Faceti toate astea inainte de a face ca
lucrurile sa devina plictisitoare sau discutiile prea aprinse. Intre 10 si 15 minute par sa fie
suficiente pentru jocul tipic pe roluri.
6. Exista diferite moduri de a intensifica un joc pe roluri prin a interveni si a dirija
procesul.
- Unul este inversarea rolului, cand se cere actorilor sa schimbe rolurile cu ceilalti si
continuarea sa in noua perspectiva. Acesta poate fi deosebit de interesant in situatiile de tipul
“noi vs. ei": actorii pot experimenta acum cum arata lumea din perspectiva celeilate persoane
sau pot vedea ca persoane diferite pot folosi abordari diferite intr-o situatie data.
- Un alt mod de a interveni este prin intervievarea scurta a principalului (principalilor)
actor(i). Ati putea intreba un actor "Cum vi se pare ca merge interviul?" sau “Doriti o
abordare diferita? Ce ati dori sa faceti in mod diferit?" sau "As dori sa propun ceva: priviti la
tehnicile pe care le-am scris mai devreme pe plansa. Care dintre acestea v-ar putea ajuta sa
determinati ca acest interviu sa fie fluidizat din nou?" Odata ce li s-a dat acest mic imbold
actorilor, dati-va din cale si lasati ca piesa sa isi reia curgerea naturala.
- O a treia interventie se bazeaza pe intentie paradoxala. Inainte de a cere actorilor "sa faca
asa cum trebuie," instruiti-i sa inceapa cu ceea ce poate parea mai usor. De exemplu, la un
atelier de lucru pe tema tehnicilor de intervievare ati putea spune "Vedeti daca puteti face
proba unui intervievator care nu asculta deloc." Dupa cateva minute de interviu simulat,
opriti actiunea si invitati intervievatorul sa faca schimb si "acum sa incercam sa demonstram
cat mai multe abilitati de ascultare activa pe care le considerati a fi adecvate."
Inchidere
Ajutati participantii sa integreze rezultatele jocului pe roluri in materialul discutat anterior.
Determinati-i sa raspunda intrebarii retorice "Si ce daca?" sau "Ce putem spune despre
modurile eficiente de a deschide o intalnire?"

9.3.2.4 Cum sa asiguri continuitate procesului de invatare

Una dintre cele mai puternice metode de a oferi continuitate si dezvoltare subiectului este
discutia de grup bazata pe ceva legat de subiect, experienta proprie a studentilor sau o
controversa legata de subiect. Toate chestiunile legate de discutiile de grup se aplica, de
asemenea, aici.
Exercitiu de clarificare a valorilor
Un exercitiu de clarificare a valorilor poate fi descris ca o discutie de grup care are ca scop
schimbarea mentalitatii si atitudinilor studentilor cu privire la o anumita chestiune, indeosebi
aspectele controversate. Principalele probleme care apar constau in faptul ca instructorul
trebuie sa pregateasca atent exercitiul si intrebarile din cadrul discutiei si sa evite si/sau sa
gestioneze conflictele potentiale care pot aparea.
Instructorul poate sa ia in considerare faptul ca oamenii ar putea sa nu fie cinstiti sau ar putea
fi prea timizi.
Sesiunile de raportare
Sesiunile de raportare reprezinta etapa de inchidere a tuturor metodelor de predare care
implica discutii de grup sau activitate de grup. Acestea:

155
Title

- genereaza discutii de grup mare cu privire la jocul pe roluri, studiile de caz si exercitiile de
grup mic
- ofera persoanelor sansa de a reflecta asupra experientei lor
- permite fiecarui grup sa-si asume responsabilitatea pentru functionarea sa
Principalele limite sunt acelea ca sesiunile de raportare pot fi repetitive daca fiecare grup mic
spune acelasi lucru. Pentru a evita aceasta, intructorul trebuie sa pregateasca intrebarile
pentru grupuri care vor fi discutate si sa se gandeasca la diferite perspective pentru aceeasi
problema.

9.3.3 Evaluarea instruirii

Evaluarea performantei studentului are doua scopuri principale:
1. comensurativ, de a masura progresele sau realizarile studentului si
2. formativ, de a oferi feedback studentilor pentru a-i ajuta sa invete.
Ca instructor, este usor sa pui accentul pe primul scop, intrucat una din sarcinile voastre cele
mai vizibile este de a acorda note care devin parte din dosarul permanent. Cu toate acestea,
al doilea obiectiv — oferirea de feedback pentru a sprijini studentii sa devina mai buni —
este adesea mai important, o data pentru succesul studentilor vostri, dar si pentru succesul
vostru ca profesori.
Din acest motiv, planificati-va instrumentele de evaluare si evenimentele in asa fel incat sa-i
ajutati pe studenti sa invete, nu doar sa le folositi ca oportunitati de a genera note. De
exemplu, teste si verificari frecvente, in loc de un examen mare vor da studentilor o sansa
mai buna de a-si monitoriza activitatea si de a-si schimba obiceiurile lor de invatare daca
merg prost in timpul semestrului.
Pentru o pregatire si o evaluare eficienta a invatarii, principalele intrebari semnificative ar
trebui sa fie:
- In ce masura au fost atinse prin program obiectivele identificate privind necesarul de
instruire?
- In ce masura au fost realizate obiectivele studentilor?
- Ce anume au invatat studentii sau de care sa-si aminteasca in mod util?
- Ce angajamente au facut studentii cu privire la invatarea pe care au de gand
sa o implementeze cand se vor intoarce la activitatea lor?
Responsabilitatile generale ale instructorului cu privire la evaluarea instruirii
1. Asigurarea oricarui tip de activitate anterioara programului de care este nevoie si
planificarea programului.
2. Identificarea nivelului cunostintelor si abilitatilor studentilor/persoanelor supuse
instruiri la inceputul programului.
3. Asigurarea instruirii si a resurselor de invatare pentru a permite studentilor sa
invete in cadrul obiectivelor programului si ale propriilor obiective ale
studentilor.
4. Monitorizarea gradului de invatare pe masura ce programul evolueaza.
5. Realizarea, la finalul programului, a evaluarii si primirii rapoartelor de la studenti
cu privire la nivelurile de invatare atinse.

156
6. Asigurarea elaborarii unui plan de actiune de catre studenti pentru consolidarea,
exersarea si implementarea invatarii.
Responsabilitatile generale ale instructorului – in afara de evaluarea pregatirii
profesionale
In decursul anilor rolul instructorului s-a schimbat, insa elementara ratiune de a fi pentru
instrucotor este de a furniza programe de instruire eficiente si eficace. Urmatoarele aspecte
sugereaza elemente ale rolului de baza al instructorului, insa trebuie avut in vedere faptul ca
diferite circumstante necesita modificari ale acestor activitati.
1. Rolul de baza al instructorului este de a oferi si asigura programe de instruire
eficiente si eficace care au ca scop sa permita participantilor sa dobandeasca
cunostintele, abilitatile si atitudinile cerute de acestia.
2. Un instructor planifica si proiecteaza programele de instruire, in conformitate cu
cerintele identificate pe baza rezultatelor unei ANI (Analiza Necesarului de
Instruire).
3. Programele de instruire citate la punctul (1) si (2) trebuie sa se bazeze in totalitate
pe ANI care a fost: (a) realizata de instructor in numele si la cererea organizatiei
relevante care insarcineaza (b) determinata intr-un alt mod de catre organizatia
care insarcineaza.
4. Instructorul va determina cea mai potrivita forma si metode pentru instruire.
5. Instructorul va proiecta programa de pregatire profesionala folosind cele mai
eficiente abordari, tehnici si metode, integrand practicile de tipul fata-n-fata cu
diferitele forme de tehnologie electronica acolo unde acest lucru este posibil sau
de dorit.
6. Instructorul trebuie sa fie pregatit sa sprijine studentul in folosirea materialelor
relevante.
7. In urma contactului cu potentialii studenti pentru a cauta anumite activitati
anterioare programului si/sau activitati de evaluare initiala, instructorul ar trebui
sa ofere un program corespunzator de instruire pentru studenti oferit de catre
organizatia (organizatiile) acestora. Pe timpul si la finalul programului,
instructorul ar trebui sa asigure ca: (a) este urmata o forma eficienta de validare a
pregatirii/invatarii (b) studentii vor elabora un plan de actiune asupra modului in
care cunostintele dobandite pot fi implementate cand se vor intoarce la munca.
8. Ofera, daca este necesar, dupa ce a revazut rezultatele validarii, o analiza a
schimbarilor facute la nivelul cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor studentilor
pentru conducerea organizatiei, continand orice recomandari pe care le considera
necesare. Analiza va include si consideratii privind eficacitatea continutului
programului si eficienta metodelor folosite pentru a permite invatarea, adica daca
programul a satisfacut obiectivele programului si pe cele ale studentilor.
9. Continua sa ofere oportunitati eficiente de invatare asa cum s-a cerut de catre
organizatie.
Planul de actiune
Este esential ca la finalul fiecarui eveniment de invatare, toti studentii sa elaboreze un plan
de actiune care sa aiba la baza elementele invatate. Daca invatarea este aplicata atunci cand
studentii se intorc la munca, noile abilitati si cunostinte se dezvolta, se consolideaza noile lor

157
Title

abilitati, iar angajatorul beneficiaza de performanta imbunatatita. Invatarea care nu este

continuata si aplicata in mod semnificativ este uitata si irosita intr-o mare masura.
Studentii ar trebui sa fie indrumati sa elaboreze planuri de actiune care:
-sunt simple si directe
- sunt clare si lipsite de ambiguitate
- contin elemente care pot fi implementate de catre student la locul de munca, cu sau fara
sprijin
- sau orice resurse care ar putea fi disponibile
- contin comentarii privind metodele care vor fi folosite; resursele dobandite si succesiunea
in timp: datele sau orele de incepere, de final, pentru toate componentele activitatii (folositi
acronimul 'SMART' - Specific, Masurabil, Agreat, Realist, Temporizat)
In cele din urma, planurile de actiune ar trebui sa fie realizabile in contextul cerintelor
activitatii. Planurile de actiune nu trebuie sa contina mai multe parti decat poate sa le
indeplineasca studentul fara intarzieri nejustificate sau fara a crea probleme la locul de
munca. Daca lista cu actiuni pare sa fie prea complexa sau lunga, componentele trebuie sa fie
programate pentru o prezentare progresiva, atunci cand au fost incheiate componente
anterioare.

158
 Title

Bibliografie
Scheinin, Martin (1997): International Human Rights in National Law, in: Raija,
Hanski/Markku, Suksi (eds.): An Introduction to the International Protection of
Human Rights. A Textbook, Institute for Human Rights Abo Akademi University,
Turku/Abo, 343-353.
Studies and reports
Child Focus, Research and Development Department
• A Children’s Friend? Child sexual abuse: profile/impact/prevention,
Antwerp, 2003.
Deutscher Juristinnenbund (2004): Synopse der Änderungsvorschläge für die
Vorschriften über den Menschenhandel (Entwürfe für ein Strafrechtsänderungsgesetz
- §§ 180b, 181 StGB, Stand 2.5. 2004).
ECPAT
•
(1999): Extraterritorial Legislation as a Tool to Combat Sexual
Exploitation of Children, a Study of 15 Cases, Executive Summary,
ECPAT Europe Law Enforcement Group, Amsterdam.
•
(2003): The Psychosocial Rehabilitation of Children Who Have Been
Commercially Sexually Exploited - A Training Guide, ECPAT-
International,
•
available at: www.ecpat.net
•
(2004a): Joint East West Research on Trafficking in Children for Sexual
Purposes in Europe: the Sending Countries, (eds.) Muireann O’Briain,
Anke van den Boren, Theo Noten, Europe Law Enforcement Group,
Amsterdam.
•
(2004b): Report on the Implementation of the Agenda for Action Against
the Commercial Sexual Exploitation of Children 2002-2003.
European Commission, Brussels
• DG Justice, Freedom and Security (2004): Experts’ Group on Trafficking in Human
Beings, Report,
available at: http://www.eurasylum.org/Portal/DesktopDefault.aspx?
tabindex=4&tabid=4
•
(2005): Council of Europe Convention on Action Against Trafficking in Human
Beings
•
(2004): Organised Crime Situation Report,
available at: http://www.coe.int/T/E/Legal_affairs/Legal_co-
operation/Combating_economic_crime/Organised_crime/Documents/Organised
Crime Situation Report 2004.asp
EUPOL PROXIMA – Trafficking in Human Beings (THB): Investigations – Criminal
Police Programme THB Project FBI Law Enforcement Bulletin, March 1991.
European Network against Child Trafficking (2004): A Report on Child Trafficking,
Bulgaria, Denmark, Italy, Romania, Spain, United Kingdom, ENACT/Save the
Children Italia ONLUS.
International Centre for Migration Policy Development (ICMPD), Vienna

159
Title

(2005): Regional Best Practice Guidelines for the Development and

•

Implementation of a Comprehensive National Anti-Trafficking Response.

•
von Richthofen, W. Frhr. (2005): The Role of Labour Inspection in the
Identification of Abusive Employment Including Forced Labour, and the Need
for Interagency and International Cooperation, PPP and background paper for
ILO/ICMPD seminar in London, June 2005.
•
Combating Trafficking and Forced Labour in Europe, with Particular
Reference to Germany, Moldova, Poland, Portugal, Romania, Ukraine and the
United Kingdom. Discussion paper by ILO for ILO-ICMPD seminar,
Ascot/UK, 11-13 July 2005.
International Organisation for Migration (2001): Victims of Trafficking in the
Balkans: A Study of Trafficking in Women and Children for Sexual Exploitation to,
through and from the Balkan Region, Vienna.
International Organisation for Migration (IOM)/STOP Programme (2001):
Trafficking in Unaccompanied Minors for Sexual Exploitation in the European
Union, Geneva.
International Labour Organisation (ILO), Geneva
•
(2002): Creating a Healing Environment, Psychosocial Rehabilitation and
Occupational Integration of Child Survivors of Trafficking and Other Worst
Forms of Child Labour, Vol.1 Proceedings & Vol.2 Technical Papers.
•
(2002): Psychosocial Counselling for Trafficked Youth, Handling the Trauma
of Sexual Exploitation, Training Manual.
•
(2003): Facts on the HIV/AIDS Crisis and Child Labour.
•
(2004): A Global Alliance Against Trafficking.
•
(2004): Trafficking for Forced Labour, How to Monitor the Recruitment of
Migrant Workers, Training Manual, Geneva.
•
(2004): Trafficking in Children for Labour and Sexual Exploitation in the
Balkans and Ukraine, Manual for Rapid Assessment, Geneva.
•
(2005): A Global Alliance Against Forced Labour, Report of the Director-
general, Global Report under the Follow-up to the ILO Declaration on
Fundamental Principles and Rights at Work,
available at: www.ilo.org/declaration
•
(2005): Guidelines for Legislators and Law Enforcement, chapters 5-6.
•
(2005): Cyrus, N.: Human Trafficking for Labour Exploitation in Germany.
Special Action Program to Combat Forced Labour, German title:
Menschenhandel und Arbeitsausbeutung in Deutschland.
NATO (2005): Trafficking in Human Beings.
OSCE- Office for Democratic Institutions and Human Rights (ODIHR)
•
(2001): Reference Guide for Anti-Trafficking Legislative Review with
Particular Emphasis on South Eastern Europe, Warsaw.
•
(2004): National Referral Mechanisms, Joining Efforts to Protect the Rights of
Trafficked Persons – a Practical Handbook, Warsaw.
•
(2003): Action Plan to Combat Trafficking in Human Beings.
Sackstein, Helene (2003): A Guide for National NGOs to Combat Child Sexual
Exploitation and Abuse: International Mechanisms Are There to Be Used.

160
Terre des Hommes
• (2004): Kids as Commodities? Child Trafficking and What to do about it.
Dottridge, Mike, International Federation/Terre des Hommes Foundation,
Lausanne, Switzerland /Terre des Hommes Germany.
UN Commission on Crime Prevention and Criminal Justice (2005): Guidelines on Justice in
Matters Involving Child Victims and Witnesses of Crime.
United Nations Development Programme (UNDP): 2003 Best Practice – Law Enforcement
Manual for Fighting Against Trafficking of Human Beings.
UNHCHR/OSCE (2003): Trafficking in Human Beings in South Eastern Europe.
UNHCHR (2002), Recommended Principles and Guidelines on Human Rights and Human
Trafficking (corollary to the UN Trafficking Protocol).
Unicef
•
(2002a): Report of the Task Force on Protection from Sexual Exploitation
and Abuse in Humanitarian Crisis, Inter-agency standing committee.
•
(2003a): Guidelines for Protection of the Rights of Children Victims of
Trafficking in South-Eastern Europe.
United Nations Commission on Human Rights
•
(2003): Rights of the Child, Report submitted by Mr. Juan Miguel Petit,
Special Rapporteur on the sale of children, child prostitution and child
pornography in accordance with Commission on Human Rights resolution
2002/92, E/CN.4/2003/79, 6 January.
•
(2004): Rights of the Child, Report submitted by Mr. Juan Miguel Petit,
Special Rapporteur on the sale of children, child prostitution and child,
E/CN.4/2004/9, 5 January.
United Nations Committee on the Rights of the Child (2004): Thirty-Fifth Session,
Consideration of Reports submitted by States Parties under Article 44 of the
Convention, Concluding Observations: Germany, CRC/C/15/Add.226, 26. February.
United States, Department of State (2005): Trafficking in Persons Report, June 2005.
World Health Organisation (WHO)
•
(2003a): Ethical and Safety Regulations for Interviewing Trafficked Women
(Cathy Zimmermann & Charlotte Watts); in Cooperation with the London
School of Hygiene and Tropical Medicine und Daphne Programme of the
European Commission, Geneva.
•
(2003b): Guidelines for Medico-Legal Care for Victims of Sexual Violence,
Geneva.
Zimmermann, Cathy et al./ London School of Hygiene and Tropical Medicine et al.
(European Commission: Daphne Programme) (2003): The Health Risks and
Consequences of Trafficking in Women and Adolescents, Findings from a European
Study, London.
International conventions and legal instruments

• 1966 International Covenant on Civil and Political Rights,

161
Title

available at: http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/a_ccpr.htm

• 1979 Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination

against
Women,

available at: http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/e1cedaw.htm

• 1989 Convention on the Rights of the Child,

available at: http://www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc/treaties/crc.htm

• 1999 Worst Forms of Child Labour Convention, 1957 Abolition of Forced

Labour Convention, 1930 Forced Labour Convention,
available at:
http://www.ilo.org/public/english/standards/norm/whatare/funda
m/

• 2000 Optional Protocol to the Convention on the Rights of the Child on

the
involvement of children in armed conflict,
available at: http://www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc/treaties/opac.htm

• 2000 Optional Protocol to the Convention on the Rights of the Child on

the
sale of children, child prostitution and child pornography,
available at: http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/92.htm

• 2000 Convention against Transnational Organized Crime and its

Supplementing Protocol to Prevent, Suppress and Punish Trafficking
in
Persons, Especially Women and Children (Palermo Protocol),
available at:
http://www.coe.int/T/E/Human_Rights/Trafficking/3_Documents/Internati
on al_legal_instruments/3_UN_Treaties.asp
•
2002 - EU Council Framework Decision on Trafficking in Human Beings,
available at: http://europa.eu.int/eur-
lex/pri/en/oj/dat/2002/l_203/l_20320020801en00010004.pdf
•
2003 EU Council Directive on Residence Permit for Third Country
Residents Who Are Long-Term Residents,
available at: http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/lvb/l23034.htm
• 2004 EU Council Directive on the residence permit issued to third-
country
nationals who are victims of trafficking in human beings or who have
been
the subject of an action to facilitate illegal immigration, who cooperate
with
the competent authorities,
available at: http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/lvb/l33187.htm

• 2005 Council of Europe Convention on Action Against Trafficking in

Human
162
Beings,
available at: http://www.coe.int/T/E/human_rights/trafficking/
•

Th
e
Yo
ko
ha
m
a
Gl
ob
al
C
o
m
mi
tm
en
t
20
01
,
2n
d
W
orl
d
C
on
gr
es
s
A
ga
ins
t
C
o
m
m
er
ci
al
Se
xu
al
Ex
pl
oit
ati
on
of
C
hil
dr
en
,
 available at: http://www.unicef.org/events/yokohama/

• Declaration and Agenda for Action; 1st World Congress Against Commercial
Sexual Exploitation of Children, Stockholm, Sweden, 27-31 August 1996,
available at:
http://www.minori.it/news/appuntamenti/yokohama/stoccolma_declaration_a
nd_agenda.htm
Other useful websites
•
http://www.unescobkk.org/culture/trafficking: first database focusing on
trafficking numbers. It has been conducting an on-going literature review
since 2001 and collecting reports and information from various sources (GO,
NGO, UN agencies, press, universities). At present, over 400 documents
(reports, articles, web pages) have been studied. Statistical data are
disaggregated in 5 criteria allowing a multiple-query search: “country of
origin”, “country of destination”, “category of people”, “type of abuse”,
“publication”
•
http://www.ilo.org/public/english/standards/ipec/about/factsheet/index.htm
•
Factsheets
http://www.ecpat.net/eng/Ecpat_inter/projects/monitoring/online_database/in
dex.asp

163