Organizare generala a corpului omenesc

Anatomia, (ana = prin, tomein = taiere), studiaza forma si structura

organismului, tesuturile si organelle tinând seama de proprietatile lor si
urmareste organizarea acestora în aparate si sisteme.
Prin pozitia anatomica normal se întelege pozitia care se ia în considerare
la descrierea diferitelor elemente anatomice si raporturile dintre ele.
La pozitia anatomica normala, (PAN), subiectul sta în pIcIOare,
(ortostatism), cele patru membre sunt paralele între ele, cu privirea înainte,
palmele orientate în fata.
Elementele de orientare, (axe si planuri), se folosesc pentru precizarea
pozitiei segmentelor care alcatuiesc corpul omenesc.
Axul longitudinal, (vertical), este cel mai lung segment de dreapta ce se
poate trasa imaginar în pozitia PAN a omului, de la vertex la planul de
sustinere. 1 se descriu doi poli : polul superior, (cranial), si polul inferior,
(caudal).
Axul transversal este orientat perpendicular pe cel longitudinal. El este
orientat de la dreapta la stânga si are doi poli: polul drept si polul stâng. Acest
ax corespunde Iatimii corpului.
Axul sagital sau anteroposterior este axul grosimii corpului. Are un pol
anterior si un pol posterior.

Planul mediosagital - trece prin mijlocul corpului împartindu-1 în doua

jumatati simetrice, dreapta si stânga. Planul este detrminat de axul longitudinal
si axul sagital, prin ombilic.
Planul frontal - trece prin axul longitudinal si axul transversal. Împarte
corpul într-o parte anterioara si alta posterioara.
Planul transversal, (orizontal), trece prin axul sagital si axul transversal.
Împarte corpul într-o parte superioara si una inferioara.
 Termeni de directie si pozitie:
- superior = cranial, ( deasupra unui plan orizontal)
- inferior = caudal, (sub un plan orizontal)
- anterior = frontal, (în fata unui plan vertical)
- posterior = dorsal, (în spatele unui plan vertical)

Pentru membrele coprpului se foloseste termenul de proximal pentru

portiunile mai apropiate de trunchi si termenul distal pentru portiunile mai
îndepartate de trunchi.
La antebrat folosim termenul de radial în loc de lateral si termenul ulnar în
loc de medial iar la gamba termenul fibular în loc de lateral si termenul tibial în
loc de medial.
La mâna folosim termenul volar sau palmar pentru palma iar la picior
termenul de plantar pentru talpa piciorului si termenul de dorsal pentru
formatiunile superioare ale labei piciorului.
,Superficial si profund sunt termini care arata gradul de _ClPropierefata de
suprafata corpului.
 Segmentele corpului omenesc

În corpul omenesc celulele si tesuturile alcatuiesc organe, aparate si

sisteme.
Organele sunt formate din celule si tesuturi care s-au diferentiat În
vederea Îndeplinirii anumitor functii. Organele fuctioneaza În strânsa corelatie
unele cu altele.
Organele interne se numesc viscere.
Grupari de organe diferite care au o functie principala comuna formeaza
aparatele:
- aparat locomotor alcatuit din oase, articulatii, muschi cu functia
principala de sustinere si locomotie
- aparat digestiv format din tubul digestiv si glandele anexe cu functia
principala de nutritie
- aparat cardio-vascular format din inima si vasele de sânge cu funtia
principala de transport
- aparat excretor format din rinichi si cai urinare cu functia principala de
excretie
- etc

Sistemele sunt unitati morfologice si functionale alcatuite din organe

care au aceeasi structura si sunt formate predominant din acelasi tesut: sistemul
osos, sistemul muscular, sistemul nervos, s. limfatic, s. endocrin, etc.
Corpul uman este alcatuit din cap, gât trunchi si membre.
Capul reprezinta cel mai Înalt segment al corpului si este alcatuit din
partea craniana, (cutia craniana sau neurocraniul, care adaposteste encefalul), si
partea faciala care corepunde viscerocraniului, (fata, unde se gasesc organele de
simt si segmentele initiale ale aparatului digestiv si respirator).
Capul se sprijina pe trunchi prin intermediul gâtului.
GâtuI este segmentul care leaga capul de trunchi si prezinta o regiune
posterioara sau nucala, (ceafa), si alta anterioara.
Cele doua regiuni se mai numesc si regiuni cervicale, (anterioara si
posterioara).
 Trunchiul este segmentul situat sub gât. De el se prind radacinile
membrelor.
Trunchiul este format din torace, abdomen si pelvis. Fiecare dintre
acestea include o cavitate cu continut visceral important.
Cavitatea toracica este separata de cavitatea abdominala prin muschiul
numit diafragma.
Cavitatea abdominala se continua cu cea pelvina care este limitata
inferior de muschiul numit diafragma pelvina.
Membrele
Fiecare membru este alcatuit dintro portiune prin care se leaga de
trunchi, numita centura, si o portiune ce continua centura, numita membru liber.
Membrele sunt superioare si inferioare.
Membrele superioare sunt formate din centura scapulara si membrul
superior propriu zis, caruia îi descriem urmatoarele portiuni: brat, antebrat,
mâna cu cinci degete, (police, index, deget mijlociu, inelar, deget mic).
Membrele inferioare sunt formate din centura pelvina, (pelvisul osos), si
membrul inferior propriu zis, caruia îi descriem urmatoarele portiuni: coapsa,
gamba si picior cu cinci degete, (cel mare numit haluce).
 Celula

Celula este unitatea structurala, functionala si genetica a materiei vii. Poate exista singura (ovulul,
spermatozoidul) sau grupata în tesuturi.
Forma celulelor este variata: sferica, ovala fusiforma, cubica, stelata etc.
f {1 . t
Dimensiunea celulelor variaza si ea, ~. , fiind de 20-30 de microni (lmm= 1 000 microni).) \"j,Jifl
C"""'-t

Componentele celulei sunt: '-"Aw ~l ni;- t>\f'..J1.U.l '$} J.; ~ i'flV'!.J,.ltJ"./i .sh~0-"4..
Membrana celulara- prezenta la toate celulele, este trilaminata (este formata din trei straturi), cel
extern si intern de natura proteica sau protidica (alcatuit din proteine) si unul median de natura
fosfolipidica; protejeaza celula la exterior, dându-i forma caracteristica; intervine în schimbuEile
intercelulare; arepermeablhtate selectiva si este polarizata electric(negativ pe fata interna si pozitiv pe cea
·extei=na, datorita repartitiei inegale ale ionilor de cr, Na+, K+, pe cele doua fete ale celulei).
Citoplasma este masa celulara care înconjura nucleul. Se perzinta ca un sistem coloidal, în care mediul
de dispersie este apa, iar masa dispersanta este reprezentata de micele organice aflate într-o continua
miscare, numita miscare browniana (mediu de dispersie= mediu de împrastiere, faza
dispersanta=substante ce se misca, miscare browniana=tip de miscare descoperit de Brown).
Din punct de vedere structural si functional, citoplasma are doua tipuri de componente sau organite:
• oganite comune (prezente la toate celulele)
• organite specifice (întâlnite numai la anumite celule)
Organitele comune sunt reprezentate de:
Reticulul endoplasmic se prezinta ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice (În interiorul
citoplasmei) ce fac legatura Între nucleu si exteriorul celulei. Exista doua varietati de reticul: neted si
rugos, cel rugos are atasat pe suprafata lui ribozomi.
Ribozomii sunt formatiuni sferice, cu rol În sinteza proteinelor specifice. Sunt fie liberi În citoplasma,
fie atasati de reti cuIul endoplasmic rugos.
Lizozomii sunt ca niste vezicule ce contin enzime hidrolitice (enzimele hidrolitice=substante cu rol În
digestie). Se afla În cantitate mare În leucocite (globulele albe ale sângelui).
Aparatul Golgi se afla În apropierea nucleului si are rol În elaborarea produsilor de secretie ai celulei.
Mitocondriile sunt formatiuni sferice sau ovalare, cu membrana dubla, una externa neteda si alta
interna ce se invagineaza, formând criste pe care se prind enzime oxido-reducatoare cu rol În respiratia
celulara.
Centrozomul (centrul celular) este situat În apropierea nucleului si are rol În formarea fusului de
diviziune. Lipseste În celula nervoasa (neuron) aceasta neputându-se divide, o data distrus,neuronul nu se
~mai reface.
Organitele specifice:
Miofibrilele (specifice celulei musculare)
Neurofibrilele si corpii tigroizi sau corpusculii Nissl (specifici celulei nervoase).
Nucleul este cea mai mare componenta a celulei, este prezent de obicei În centrul celulei, uneori
migreaza catre periferie (celula adipoasa). Poate exista un singur nucelu (majoritatea celulelor,
uninucleate, mononucleate) sau mai multi (binucelate: hepatocitul=celulele ficatului, multinucleate: fibra
musculara striata) sau poate lipsi (hematie=eritrocit=globula rosie din sânge, trombocite).
Este învelit de o membrana dubla cu pori care delimiteaza în interior carioplasma (nucleoplasma).
Carioplasma este alcatuita dintr-o retea de filamente subtiri, formate din granulatii fine de cromatina (o
nucleoproteina) care contine ADN si proteine din care, la începutul diviziunii celulare,se formeaza
crOlnozomii.
Nucleul contine si unul sau mai multi nucleoli.
 Tesuturile

Tesuturile reprezinta grupari de celule de acelasi fel, care îndeplinesc aceeasI functie SI care au
structura asemanatoare.
Principalele tipuri de tesuturi sunt: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos.

.-
'7 ! Tesutul egitelial este alcatuit din celule asezate pe unul sau mai multe straturi, stratul de la baza
fiind asezat pe o mem rana bazala care îl separa de tesutul conjunctiv de sub el. Tesutul epitelial nu este
vascularizat deci nu se poate hrani singur, hranirea fiind asigurata prin difuziune prin intermediul
membranei bazale.
Dupa roul pe care îl are, tesutul epitelial poate fi: de acoperire, glandular (secretor) si senzitiv.
Tesut epitelial de acoperire
Dupa numarul straturilor de celule care intra în alcatuirea lui, tesutul epitelial poate fi uni stratificat sau
pluristratificat (multi stratificat, stratificat).
Epiteliile unistratificate, dupa forma celulelor, pot fi:
.~. • pavimentoase simple (au celulele turtite si asezate într-un singur strat), intra în alcatuirea tunicii
interne a vaselor sanguine, pleura, pericardul si peritoneul.
• Cubice simple, se întâlnesc în bronhiole si canalele de secretie ale glandelor
• Cilindrice simple, formeaza epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect si al mucoasei
trompelor uterine. Aceste epitelii formeaza "marginea în perie" având pe suprafata lor cili si
microvili, marindu-se foarte mult suprafata de absorbtie (se întâlneste mai ales la nivelul
vilozitatilor intestinale).
Epiteliile pluristratificate pot fi:
• pavimentoase stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din stratul superficial,
turtite de data asta), intra în structura epidermei
• pavimentoase stratificate necheratinizate, intra în structuraepiteliului mucoasei bucale si
esofagiene
• Cilindrice stratificate, intra în structura canalelor excretoare ale glandelor salivare,epiteliul
ureterelor si al vezicii urinare
Epiteliu pseudostratificat este un epiteliu unistratificat, dar cu celule ale caror nuclei se afla la înaltimi
diferite, dând impresia de falsa stratificare ("pseudon"=fals). Se întâlneste în structura epiteliului traheei si
al bronhiilor mari.

Epitelii glandulare.
Glanda=tesut epitelial+tesut conjunctiv+vase de sânge+nervi
Exista trei tipuri de glande:
• Glande exocrine care îsi varsa produsii de secretie la exteriorul corpului sau în anumite cavitati
(glandele salivare, glandele sebacee, glandele sudoripare, glandele gastrice, ficatul etc). Prezinta
canal excretor.
• Glande endocrine care îsi varsa produsii de secretie direct în sânge, produsi ce se numesc hormoni
(glandele suprarenale, hipofiza, tiroida, epifiza etc). Nu au canal excretor , sunt formate din
foliculi, cordoane sau insule celulare înconjurate de vase de sânge.
• Glande mixte îsi varsa produsii si la exteriorul corpului dar si în sânge (testiculele-spermatozoidul-
exocrin si testosteronul-endocrin, ovarele-ovulul si progesteronul si estrogenul, pancreasul-sucul
pancreatic si insulina si glucagonul).
 Epiteliile senzoriale sunt alcatuite din celule specializate în perceperea diversilor stimuli din mediul
extern sau intern.

i /iesutul conjunctiv asigura rezistenta organismului, rol în depozitarea grasimilor (rol trofic,
__ hram or , m ervme m apararea organismului etc. Este alcatuit din celule, fibre (de reticulina, de colagen si
elastice) si substanta fundamentala.
Dupa proportia între cele trei elemente, tesuturile conjunctive sunt:

Tesut conjunctiv moale:

• tesut conjunctiv lax, contine proportii aproximativ egale de celule, fibre si substanta fundamentala.
Celulele tesutului pot fi fixe sau mobile. Are rol trofic.
• Tesut reticulat este format din fibre de reticulina dispuse sub forma de retea în ochiurile careia sunt
dispuse celulele de origine ale elementelor figurate (celulele sângelui) si substanta fundamentala.
Se gasette în maduva hematogena (maduva rosie din oase) si ganglionii limfatici.
• Tesut adipos (gras) este alcatuit din celule globuloase care au acumulat grasime si au împins
nucleul spre periferia celulei. Se gaseste sub tegument, în jurul unor organe (globi oculari, rinichi).
• Tesut fibros, continefibre de colagen si elastice, putina substanta si putine celule. Se gaseste la
~ nivelul fasciilor care învelesc muschii, tendoanelor, aponevrozelor (ridicaturi pe oase la nivelul
carora se prind tendoanele de os), diferite capsule ce invelesc organele interne )rinichi, ficat)
• Tesut elastic contine multe fibre elastice (de elastina) anastomozate în retea (unite), printer care se
afla substanta fundamentala si celule putine. Formeaza tunica medie a venelor si arterelor (vase de
sânge mari).

Tesut conjunctiv semidur (cartilaginos) este alcatuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste,
care secreta substanta fundamentala numita condrina (amestec de substante organice impregnate cu saruri
de Na si Ca); celulele tinere se impregneaza cu condrina si se transforma în condrocite sferice sau ovale,
adapostite în niste cavitati numite condroplaste, iar printre celule se gasesc fibre de colagen si elastice.
Exista trei tipuri de tesuturi conjunctive (în functie de cantitatea de substanta fundamentala si tipul de
fibre):
• Hiillin are fibre foarte fine, substanta fundamentala fiind omogena. Formeaza cartilajele
articulare, costale, traheale, bronsice, laringeale.
• Elastic, predomina fibrele elastice. Formeaza epiglota si pavilionul urechii.
• Fibros, predomina fibrele de colagen. Intra în structura meniscurilor articulare si discurilor
intervertebrale.
Tesutul cartilaginos nu este vascularizat ci se hraneste prin difuziune prin intermediul pericondrului, o
membrana conjunctivo-vascular care îmbraca cartilajul.

Tesut conjunctiv dur intra în alcatuirea oaselor.

 ..--. ~ ,

/;/ . /eSa'~/
--- ,; /nt:r..feu Ictt- .€ J'-'
~rLL1o+ clJu e-e-futfe sf'~cJJe
f/UfYII'# m/oci/.f> SC:u.J ~\brQ mU.JCM(lare. S:'; cat'<2 CU-( Jmrmo c.e-funfl/h~!usJJor:
-1.':1 O-LI. ..n::~G.--kr)~~'c;.
C_Q; o cJJ..op-DQJ:::,mo dJ~rf;\n~at-r ~n+-O~+;QQ-' 0-o.rQ. ..:s.~ pe~~ ~.
f'.. )) /.~
~rupq '=.:>U.6 ~,ma un~if"' /Drmo.<NC..H"t/ (1u m/k 1llto+' bhQ{!.. P"2.. bo2J
a c..~~\ co ro Q..+ei~.s.ckel f \ bl0Q ~"rn
1""' ~~ Q..~Q1 ~ p&--'+
<oU \T'
r,: ~ 't
~ br'Q (Y\~~ ~

sf. 0.\.1 CLU...

o
m\ o~ bri ~,
~"-Q noQ # o. e ( fD rm ~ai).".. rn ll,~ Q hlJ
/
()Q fe 2J J

+: 6v'-Q f\\\jJ~ ~Q ~
)

+- "'U.r) C-.k-UG\r" n -e +ed. ~f'\[\\~GZ4'

ItrkrtHi! ..
fî""lLL'J<:.LU.C)l~ \""ex.. <JI.~o n Q.j@r

tI
*
J..t. b dJ~
Q; d-";

OI UJ)~CAÎ
c..r f
\r ) \;re0'~

rn un c.-U-Q <Y\
-S:~ ~+- e
Do n() vtJ ne.
Î\ G. -k

de; r mcJ-
d
I co i
e
ciJ n
I'OS pira.

~'~rfY\;;;

f;b~
~ rU .. g-l--c:.:

m lUJQJJJ.~
ave
C~o-....

Uf\ f\lJd~.

<:2,. it.; 0.-4.

Ct..t .lti./'n ~ \JJ... i:' ci E' ..(?q 4--:SClT\ la .f2..- Ir--crm, ~ g Q 0.uo P,-U) eS-u. b
I ,
~t-mo do(? J~c.X. c:.uJe $.f el U ni 0-1 f\'I u...Q.~ (tU el-el'

---o
IV -re g,. u. 1 ..() '7l..-L-\ fi -er \r.0 Q E>J<!l r- ma..1- J; () c.eLd ~ f'{J v-tno ~

) ~
C (H:. U \"'O n,; ) Ca \"--Q. Cll.i. pt"'O P<jI'Q~~ cOt? Q fd rn i <St 1,ct.lH rn ~ f)x cJ J-..., ~'J
S:i c.c:.h,.t9-~ uQJe&e.. (c..u rn-Q &0 ~~'lL~t'€. <SI -h(!}{.;<:,)

tJQ u m~ ,- o0Q c~rF ()Q..Umf)a...9... ~ prQlun~ ~li

CC!?>rpu.Q poo+e I,
q-.;
I
g tt-eYOJ-'j-)
- ti ,J ~
S~rlc.. I pr{dffildcJl
\
') O
~ U iî f\.U cJ~ •.

p~~\,"\l-e l\~hOf\uLuJ ~\l4-., d"enchn+eJe.. , oxonuQ.

 Tesutul muscular este format din celule speciale numite miocite sau
,fibre musculare care prezinta unul sau mai multi nuclei, membrana celulara,
citoplasma, organite celulare comune si specifice, (contractile), miofibrilele.
Dupa particularitatile miofibrilelor, tesutul muscular poate fi:
neted - În care miofibrilele sunt omogene si se contracta
involuntar. Acesta formeaza musculatura organelor interne.
striat - cu miofibrile heterogene cu aspect striat care se contracta
voluntar. Acesta este format din fibre musculare, cu lungime de la 4cm la
l5cm, cu mai multi nuclei si dispuse sub forma de fascicule. Formeaza
musculatura scheletica.
cardiac - În care miofibrilele sunt striate dar tesutul
, se contracta
involuntar.

Testul nervos este format din celule nervoase, (neuroni), care au

proprietatea de a primi si transmite excitatii, repectiv din celule gliale, care au
rol de sustinere si trofic.
,Neuronul are corp neuronal, (stelat, sferic, piramidal), cu un nucleu si
prelungirile neuronului, (dendritele si axonul).
Page 1 of 1
 Sângele

Sângele, limfa si lichidele intercelulare formeaza mediul intern al

organismului caracterizat prin compozitie si proprietati fizico-chimice realtiv
constante, asigurând homeostazia organismului.
Sângele reprezinta 8% din greutate corpului si este format din plasma,
55% pâna la 60%, si elemente figurate, 40 - 45%.
Sângele este un lichid de culoare rosie care circula prin vasele de sânge În
tot organismul.
Functiile sângelui sunt:
1. Functia respiratorie, (sângele transporta oxigenul de la plamâni la tesuturi si
dioxidul de carbon de la tesuturi la plamâni.)
2. Functia nutritiva, (sângele transporta substantele nutritive din alimente, adica
apa, aminoacizi, monozaharide, grasimi, saruri minerale, de la intestin la
tesuturi.)
3. Functia excretorie, (sângele transporta metaboliti, adica uree si acid uric, spre
organele de excretie - pielea, rinichii, tubul digestiv-, unde sunt eliminati În
mediul Înconjurator.)
4. Functia de termoreglare, (transporta caldura de la organele interne spre
suprafata corpului.)
5. Functia de protectie imunologica, (se exercita prin intermedul anticorpilor si
fagocitelor. )

Plasma este un lichid galbui omogen putin vâscos, cu gust sarat si

contine 90% apa, 7% proteine, (abumine, globuline, fibrinogen), iar restul
glucide, lipide, substante anorganice, saruri minerale.

Elementele figurate ale sângelui sunt:

a. Hematiile sau globulele rosii sau eritrocite au rolul de a transporta

gazele respiratorii. Hemoglobina din eritrocite are rolul de a lega oxigenul sub
forma de oxihemoglobina si dioxidul de carbon sub forma de
carboxihemoglobina. Formarea globulelor rosii are loc În maduva
hematopoetica din oasele late, fenomen controlat de eritropoetina secretata de
rinichi.

10
 Hematiile sunt celule de forma circulara iar În profil forma de lentila
biconcava si sunt celule anucleate.
Durata de viata a hematiilor este de 120 de zile, dupa care sunt distruse
prin hemoliza În special În splina. Numarul eritrocitelor la adult variaza Între
4,5 - 5 milioane pe milimetru cub. Cresterea numarului de eritrocite se numeste
poliglobulie iar scaderea numarului de eritrocite se numeste anemie.
O caracteristica importanta a eritrocitelor este elasticitatea lor, ele
putându-se deforma atât de mult Încât sa traverseze capilare cu diametrul mai
mic decât al eritrocitelor.

b. Leucocitele sau globulele albe - sunt elementele figurate ale sângelui

care se deosebesc de eritrocite prin lipsa hemoglobinei, prin forma lor
schimbatoare si prin exisetenta nucleului.
Cresterea numai'ului de lucocite se numeste lucocitoza, iar scaderea
numarului lor, lucopenie.
Leucocitele au rol În apararea organismului, fiind capabile sa emita
pseudopode, (picioruse false), datorita acestei proprietati au posibilitatea de a se
misca si de a strabate peretele vascular si de a Înglobla În citoplasma lor diferiti
agenti patogeni pe care Îi digera, (fagocitoza.
Leucocitele se gasec la adultul sanatos În numar de 4.000 - 8.000/mm3 .
În functie de dimensiune si forma a nucleului se clasifica În:
- polinucleare, (granulocite):
a. neutrofile În proportie de 65 - 70%
b. eozinifile - 1 - 3%
c. bazofile - 0,5%
mononucleare care pot fi :
a. limfocite - 27%, (produc aticorpi dupa ce vin În cotact cu
antigenul)
b. monocite - 5%

Durata vietii lucocitelor variaza de la 1 - 2 zile pâna la câtiva ani. Ele

sunt produse de maduva rosie a oaselor, (polinucleare si monocitele), si de
splina, timus, ganglioni limfatici, (limfocietele).

c. Trombocitele - sunt cele mai mici elemente figurate ale sângelui, având
un diametru de 2 - 4 microni. Sunt lipsite de nucleu. Se formeaza În maduva
hematogena, (rosie), si au o durata de viata scurta, aproximativ o saptamâna,
dupa care sunt distruse de splina.
Numarul lor variaza Între 150.000 - 300.000/mm3 .
Cresterea numarului lor se numeste trombocitemie, Iar scaderea
numarului lor se numeste trombocitopenie.
 Rolul trombocitelor este foarte mare, intervenind În cursul hemostazei,
datorita proprietatilor:
adezivitate - proprietatea trombocitelor de a adera de suprafetele
lezate
aglutinarea - proprietatea de a forma Între ele conglomerate
- metamorfoza vâscoasa - proprietatea de a se autoliza
functia de eliberare a unor substante active, (histamina, serotonina), si
factori ce intervin În coagulare.
Datorita acestor proprietati, trombocitele intervin În realizarea
hemostazei, (hemostaza reprezinta totalitatea mecanismelor care intervin În
oprirea sângerarii).

Grupele sanguine sunt consecinta prezentei pe suprafata hematiilor a

unor substante mucopolizaharitice cu activitate antigenica numite aglutinogene,
notate cu A si B, si prezentei unor anticorpi plasmatici numiti aglutinine, notati
cu alfa si beta.
Aglutinogenele nu trebuie sa intre În contact direct cu aglutininele
aceluiasi tip, (A cu alfa si B cu beta), deoarece se produce liza hematiilor.
Pentru a se putea realiza o transfuzie de sânge trebuie sa nu existe
aglutinine care sa reactioneze cu aglutinogenele de pe hematiile transfuzate.
Se descriu patru grupe sanguine :

grupa O - cuprinde persoanele care nu au aglutinogene, În plasma

se gasesc ambele aglutinine
grupa A - cuprinde persoanele care au pe hematii aglutinogenul A
iar În plasma aglutinina beta
grupa B - cuprinde persoanele care au pe hematii aglutinogenul B
iar În plasma aglutinina alfa
grupa AB - cuprinde persoanele care au pe hematii ambele
aglutinogene iar În plasma lipsesc ambele aglutinine.
Importanta practica a acestor grupe este foarte mare.
Persoanele din grupa O sunt donatori universali iar cei din grupa AB sunt
primitori universali. Aceasta regula este valabila la transfuzii de pâna la 500ml
sânge. Transfuziile În cantitati se vor face numai În cadrul aceluiasi grup,
(izogrup).
În afara aglutinogenului A si B, pe membrana hematiilor s-a mai
evidentiat un antigen numit factor Rh. Acest factor este prezent pe hematiile a
85% din populatia globului, care sunt considerati Rh pozitiv iar restul de 15%
sunt considerati Rh negativ.

/2-
 Limfa - este un lichid galbui care contine lucocite, În special limfocite.
Are rol În apararea organismului prin limfocite si rol În absorbtia grasimilor.
Limfa se formeaza din lichidul interstitial care este preluat de vase
speciale numite capilare limfatice.

Functia de aparare a sângelui.

La patrunderea În organism a unor microorganisme, (virusuri, microbi), a
unor celule sau substante straine, În organismul gazdei se declanseaza reactia de
aparare care are doua etape:
1. aparare nespecifica, imediata, si consta În intrarea În actiune a
leucocitelor care vor actiona prin fagocitoza.
2. Apararea specifica, tradiva, (imunitatea), se realizeaza cu ajutorul
anticorpilor.

Anticorpi sunt celule proteice numite si gamaglobuline.

Antigenul este o molecula proteica care, ajunsa În contact cu o celula
imunitara, provoaca sinteza de anticorpi.
Imunitatea reprezinta capacitatea de a recunoaste si neutraliza agentii
straini patrunsi În organism si este de doua feluri :
a. Înascuta - rezistenta, naturala
b. dobîndita - realizata de fiecare individ În functie de experienta
biologica proprie. Imunitatea poate fi dobîndita consecutiv unor boli sau În mod
arificial prin vaccinare, (vaccinul contine germeni morti sau atenuati).