Sei sulla pagina 1di 3

Ziarul de iasi > Juridic

Despre ridicarea unei construcţii pe


terenul altei persoane
07.07.2015 19:05:32

GALERIE
 Foto


13

-+
O persoană din imediata vecinătate a terenului meu, moştenit de la tata, a ridicat o
construcţie anul trecut pe acesta, fără acordul meu. Menţionez că această suprafaţă de
teren nu a fost folosită de la decesul tatălui din anul 2008, deoarece eu locuiesc în Italia şi
sunt unică moştenitoare. În baza dreptului la informaţie prevăzut de art.31 din Constituţia
României, vă rog să-mi indicaţi care sunt prevederile legale pentru o astfel de situaţie.T.R.
Precizăm că în actuala reglementare a Codului Civil noţiunea de accesiune imobiliară artificială a
căpătat o definiţie mult mai precisă şi mai bine sistematizată.
Potrivit art. 577 alin.1 din Codul Civil: „construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucrări efectuate
asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin
lege sau act juridic nu se prevede altfel“.
Astfel, în cazul ridicării unei construcţii sau plantaţii de către o persoană cu materialele sale, însă
pe terenul aflat în proprietatea altei persoane, proprietarul terenului are opţiunea între a păstra
lucrările, devenind astfel proprietarul acestora cu obligaţia de a-l despăgubi pe constructor sau
de a îndatora pe contructor să le ridice.
Legiuitorul la art. 581 Cod Civil reglementează ipoteza în care autorul lucrării autonome cu
caracter durabil asupra imobilului altuia este de bună–credinţă (este de bună credinţă când
construieşte fără să ştie că imobilul aparţine altei persoane), caz în care proprietarul imobilului
este îndreptăţit:
- să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării plătind
autorului lucrării, la alegerea sa, fie valoarea materialelor şi a manoperei, fie sporul de valoare
adus imobilului prin efectuarea lucrării; sau
- să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoare de circulaţie pe care ar fi
avut-o, dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Ipostaza relei-credinţe a autorului (deşi cunoaşte că terenul aparţine altei persoane, efectuează
totuşi construcţia, plantaţia sau lucrarea) este prevăzută în art. 582 Cod Civil astfel:
În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-
credinţă proprietarul imobilului are dreptul:
- să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata,
la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor şi a manoperei ori din
sporul de valoare adus imobilului; sau
- să ceră obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia; sau
- să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pe care acesta
ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Desfiinţarea lucrării se face cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului
acestei, care este ţinut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de
folosinţă.
Observăm astfel că diferenţa de regim juridic este făcută de prezenţa ori absenţa bunei credinţe
a autorului lucrării, în principal regimul juridic este asemănător şi numai în secundar are caracter
diferenţiat.
Atât în situaţia autorului de bună-credinţă, cât şi a celui de rea-credinţă, proprietarul imobilului
are ca primă opţiune dreptul de a cere instanţei să fie înscris în cartea funciară ca propretar al
lucrării. În această manieră proprietarul îşi exercită dreptul de accesiune cu efectul dobândirii
dreptului de proprietate asupra lucrării. Ceea ce diferenţiază această opţiune a proprietarului
imobilului în raport cu buna-credinţă ori reaua-credinţă a persoanei priveşte cuantumul plăţii pe
care o datorează autorului lucrării.
A doua opţiune pe care o are proprietarul este prezentată de legiuitor similar atât pentru autorul
lucrării de bună-credinţă, cât şi pentru autorul lucrării de rea-credinţă şi constă în dreptul de a
cere obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul, de regulă teren, la valoarea de circulaţie pe
care acesta o avea dacă lucrarea nu s-ar fi realizat. Cererea se adresează de regulă în primă
fază autorului, iar în lipsa unui acord instanţei. Dacă intervine acordul părţilor, se va realiza un
contract de vânzare cumpărare, cu respectarea condiţiilor de formă şi fond, urmând să fie înscris
în cartea funciară în condiţiile art. 589 şi art. 888 Cod Civil.
În situaţia în care proprietarul nu optează pentru dobândirea proprietăţii prin accesiune asupra
lucrării (construcţie sau plantaţie) şi nici autorul lucrării nu doreşte cumpărarea terenului, părţile
mai pot ajunge la rezolvarea situaţiei juridice, prin încheierea unui contract de superficie şi
înscrierea dreptului dobândit în cartea funciară în condiţiile art. 693 alin. 4 Cod Civil, cu
respectarea prevederilor art. 589 şi art. 888 Cod Civil.
De asemenea, ceea ce diferenţiază substanţial cele două ipostaze în care se poate afla autorul
lucrării este dispoziţia cuprinsă în art. 582 alin.1 lit. b Cod Civil prin care acesta poate fi obligat la
desfiinţarea lucrării sub două condiţii menţionate expres: desfiinţarea se realizează cu
respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv cele instituite în Legea nr.50/1991, cu
modificările şi completările ulterioare, care obligă la obţinerea autorizaţiei de desfiinţare a unei
construcţii - dacă în speţă este vorba de o construcţie şi desfiinţarea se face pe cheltuiala
autorului, care este ţinut să repare orice prejudiciu cauzat proprietarului, inclusiv pentru
nefolosirea lucrării, dacă nefolosirea nu se datorează unor cauze neimputabile.
Expert Paula Iekel - Biroul teritorial Iaşi, Instituţia Avocatul Poporului

Potrebbero piacerti anche