9.

Necesitatea asigurării securităţii personale (siguranţa fizică, psihică şi materială)

*Necesitate* asigurării securităţii personale Instinctul fiinţei umane de apărare contra agresiunilor
externe sau interne, fizice sau psihice.

*Evaluarea pacientului - elemente de semiologie

1.Frica = răspuns emoţional neplăcut declanşat de o ameninţare sau un pericol real extern, cunoscut
■ este însoţită de manifestări vegetative (hiperacti vitate simpatică)
■ are caracter de adaptare la pericolul care ameninţă valorile individuale ale persoanei

2.Anxietatea = teamă iraţională, fără motivaţie cunoscută, neexplicată de o boală organică sau psihică
■ e un comportament care anticipează un pericol- inexistent sau e un răspuns condiţionat la
stimuli care au produs frica în antecedente
■ se manifestă cronic sau paroxistic
■ exemple de tulburări anxioase:
■ fobii (agorafobie = frica de spaţii deschise, fobii sociale — în legătură cu teama de a
nu fi umilit, fobii specifice: de animale, de insecte, de a zbura cu avionul, de obiecte
ascuţite, de şcoală, etc.)
■ tulburări anxioase în copilărie (angoasa de separare a copilăriei, anxietatea socială a
copilăriei, rivalitatea între fraţi, etc.)

3.Reacţii acute la stres şi tulburări de adaptare

■ sunt determinate în mod direct de o situaţie stresantă puternică sau de o modificare
psihotraumatizantă în viaţa pacientului (stres cronic)
■ apar în general la persoane fără antecedente psihiatrice
■ semne: îngustarea câmpului conştientei, agitaţie, stupoare, anxietate, tulburări
neurovegetative, depresie, manifestări isterice, agresivitate
■ simptomatologia se caracterizează prin polimorfism şi instabilitate
■ evoluează sub 72 ore (durata mai mare de 3 zile sugerează altă tulburare de ordin psihic)

4.TuIburarea de stres posttraumatică

■ apare după un stres de mare intensitate, depăşind cadrul experienţei umane obişnuite
(situaţii care pun viaţa în pericol)
■ numai unele persoane dezvoltă acest tip de tulburare (factori de risc: vulnerabilitate
genetică, tipul de personalitate premorbidă)
■ se manifestă prin: retrăirea evenimentelor (gânduri, imagini), disconfort sever fizic şi
psihic, evitarea discuţiilor şi evenimentelor care amintesc trauma, modificarea afectivităţii, lipsa de
interes, tulburări de somn, irascibilitate, etc

Independenta în satisfacerea necesitaţii asigurării securităţii nersonale

Factori care influenţează satisfacerea necesităţii

a)Biologici
■ vârsta:
 copilul descoperă sensul pericolului şi modurile de prevenţie şi apărare pe măsură ce se
dezvoltă d.p.d.v. mintal
 vârstnicul prezintă o diminuare a funcţiilor senzoriale (de ex.: hipoacuzie, scăderea acuităţii
vizuale) şi motorii (scade viteza de reacţie) precum şi a rezistenţei la îmbolnăviri, drept care
este mai expus pericolelor ca adultul
■ mecanisme de autoapărare: ex.: termoreglarea, imunitatea dobândită prin vaccinări, antrenamentul
fizic, alimentaţia corectă, etc.
b)Psihologici: emoţii,stress
c)Sociologici
■ salubritatea mediului
■ aer neviciat, cu concentraţie optimă de Ch, fără CO, poluanţi
1
 ■ umiditatea (30-60 %) mai ales asociată cu temperaturi înalte sau foarte joase)
■ temperatura (18-r23°C)
■ luminozitatea (optimă, iluminat pe cât posibil natural) • zgomotul (sub 120 DB)
■ apa cu conţinut optim în I, F, nepoluată şi necontaminată cu germeni patogeni
■ locuinţa
■ fără praf, igrasie, mucegai
■ suprafaţă optimă la numărul de persoane
■ măsuri de securitate la folosirea aparatelor casnice
■alimentaţie echilibrată, nepoluată şi necontaminată
■ locul de muncă
■ program echilibrat (odihnă)
■ măsuri de protecţia muncii
■ organizarea socială (masuri legale de protecţie socială)
■ religia (în legătură cu rata sinuciderilor de exemplu)
d) Culturali şi educaţionali: tradiţii, familia, şcoala

Manifestări de independenţa
1 .Securitatea fizică (mediu sănătos, lipsit de pericole)
2.Securitatea psihică (măsuri de destindere şi relaxare, răspuns eficace la agresiuni)
3.Securitatea sociologică şi materială (măsuri de protecţie socială, stare materială confortabilă)

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea stării de independentă în satisfacerea necesităţii

securităţii personale
1. În vederea asigurării securităţii fizice
■ menţinerea unui mediu sănătos (educaţie în sensul evitării poluării cu praf prin ştergerea şi
măturarea umedă, aerisire; evitării contaminării microbiene prin măsuri de igienă; participarea la
programe de propagandă şi control)
■ prevenirea accidentelor (explorarea pericolelor din locuinţa şi de la locul de muncă - de ex.
improvizaţii la instalaţiile electrice, mucegai, etc. - , educaţia în sensul respectării normelor de
protecţia muncii, verificarea respectării normelor de protecţie a muncii, a normelor ergonomice)
■ prevenirea infecţiilor (supravegherea respectării normelor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie,
deratizare şi circuitelor în spital; asigurarea implicării populaţiei în programele de promovare a
sănătăţii; supravegherea stării de sănătate a populaţiei, efectuarea de imunizări obligatorii şi
controale periodice)
2.Pentru asigurarea securităţii psihice
■ măsuri de destindere şi relaxare
■ învăţarea mecanismelor de apărare contra unor agresori (de ex. germeni patogeni, agenţi fizici)
3.Pentru asigurarea securităţii sociologice şi materiale: măsuri de protecţie socială

Dependenta în satisfacerea necesităţii asigurării securităţii personale

Surse de dificultate
Factori
■ Intrinseci
• predispoziţie la accidente (deficienţe fizice sau mentale)
• predispoziţie la infecţii şi alte îmbolnăviri (vârste extreme, organism cu tare, dezechilibre
metabolice şi hidroelectrolitice, alimentaţie unilaterală)
• predispoziţie la surmenaj (program de odihnă inadecvat, munca în ture)
• fatigabilitate (alimentaţie necorespunzătoare, boli organice - ex.: malformaţii cardiace,
insuficienţă respiratorie, cardiacă sau renală cronică)
• comportament agresiv, depresiv (autoagresiune)
• lipsa cunoaşterii (insuficienta cunoaştere a mediului, a riscurilor sau de sine)
■ Extrinseci
• lucrul în mediu toxic, prea umed, prea uscat şi cald, cu pericole, cu risc de îmbolnăviri (ex.:
spitale)
• poluarea, contaminarea bacteriana a apei şi / sau alimentelor, etc.
• condiţiile improprii de locuit
Manifestări de dependenţă
l.Vulnerabilitatea faţă de pericole
2. Alterarea integrităţii fizice sau / şi psihice
3.Anxietatea
4.Frica
5.Durerea
6.Pierderea, separarea
7.Depresia psihică
8.Perturbarea stimei de sine
9.Perturbarea imaginii de sine

Diagnostice de nursing aprobate de NANDA (1990)

Alterări ale percepţiei sinelui:
■ anxietate
■ teamă
■ pierderea speranţei (descurajare)
■ neajutorare
Alterări ale funcţiei / rapoartelor relaţionale
■ Reacţia de doliu / pierdere
• Anticiparea doliului / pierderii
■ Doliu patologic
■ Alterări ale educaţiei
■ Rol parental conflictual
■ Defic.it al interacţiunii sociale
■ Izolare socială
Alterări ale adaptării şi toleranţei la stres
■ Tulburări de adaptare
■ Tulburări de integrare familială
■ Răspuns posttraumatic: Sindrom traumatic postviol / postagresiune
■ Risc crescut pentru autoagresiune (suicid)
■ Tulburări de integrare individuală
■ Conduita defensivă
■ Negarea realităţii

Intervenţiile asistentei pentru recuperarea stării de independentă în satisfacerea necesităţii securităţii

personale
l.VuInerabilitatea faţă de pericole
■ crearea unui mediu de siguranţă:
• amplasează pacientul în salon în funcţie de patologie, starea sa şi receptivitatea sa la infecţii,
• instituie măsuri pentru evitarea transmiterii infecţiilor (izolarea pacienţilor contagiosa
respectarea circuitelor, dezinfecţie),
• minimalizează riscurile de infecţie în cursul procedurilor de investigaţii şi terapeutice,
• efectuează imunizările specifice şi nespecifice necesare
• în cazul pacienţilor cu boli psihice — mobilier fixat în pardoseală, fără colţuri,
• stabileşte împreună cu pacientul un plan de creştere a rezistenţei acestuia la îmbolnăviri
■ echilibrarea psihică a pacientului:
• favorizează adaptarea lui la mediul spitalicesc,
• furnizează informaţiile de care pacientul are nevoie,
• îl ajută să-şi exprime emoţiile, îi favorizează mijloacele de comunicare,
• îl încurajează spre activităţi care să îl decupleze de la starea de anxietate: lectura, etc,
• îl invaţă tehnici de relaxare,
• favorizează vizitele familiei (daca nu exista contraindicaţii),
• învaţă familia cum să îngrijească pacientul cu boli psihice
2.Alterarea integrităţii fizice şi /sau psihice
■ satisfacerea necesităţilor:
■ ajută şi suplineşte pacientul în satisfacerea necesităţilor,
3
 . ■ favorizează participarea pacientului la luarea deciziilor privind îngrijirile,
■ îl învaţă metode de relaxare,
■ favorizează posibilităţile de comunicare ale pacientului
■ crearea unui mediu de securitate psihologică • înlătură excitanţii puternici (zgomote, lumina
puternică, etc),
■ încurajează comunicarea pacientului
3.Anxietatea
■ favorizează adaptarea pacientului la noul mediu, (spitalicesc),
■ identifică motivul anxietăţii şi cunoştinţele pacientului asupra implicaţiilor stării de anxietate,
■ asigură un climat de calm, înţelegere, securitate,
■ diminuează stimulii externi,
■ asigură activităţi relaxante, distractive,
■ programează im anumit timp zilnic pentru discuţii cu pacientul; îi furnizează informaţiile de care
are nevoie, cu atitudine de calm şi răbdare,
■ în general - dacă pacientul nu îşi exprimă dezacordul - este optim contactul fizic cu acesta,
contactul acesta favorizând comunicarea şi încrederea pacientului
4.Frica
■ identifică cauzele fricii şi nivelul acesteia,
■ familiarizează pacientul cu noul mediu, îi dă explicaţii asupra manevrelor şi manoperelor ce se vor
efectua,
■ implică pacientul în luarea deciziilor în programul de îngrijire,
■ în caz de afecţiuni psihice: evită discuţiile lungi asupra conţinutului halucinaţiilor, explică
pacientului faptul că acestea nu au un substrat real, stabileşte limitele comportamentului acceptat
(ex.: fără violenţe verbale, etc.)
5.Durerea
■ evaluează caracteristicile durerii (sediu, iradiere, circumstanţe declanşatoare, agravante şi calmante
ale durerii şi eventuale poziţii antalgice) şi învaţă pacientul să prevină crizele dureroase, etc,
■ favorizează comunicarea pacientului, exprimarea durerii, frustrării,
■ evaluează deficitele pacientului, îl ajută sau le supleează la nevoie
■ evaluează răspunsul pacientului la tratament,
■ favorizează orientarea preocupărilor pacientului în alte direcţii, nu strict asupra durerii (scade astfel
intensitatea cu care aceasta este resimţită),
■ exerciţii de relaxare
6.Pierderea,separarea
■ identifică fazele doliului (negare ;mânie ;negociere ; depresie ;acceptare)
■ identifică amploarea problemei; favorizează exprimarea sentimentelor pacientului şi îl ajută să
înţeleagă reacţiile sale la durere,
■ planifici un anumit timp / zi afectat discuţiilor cu pacientul,
■ îl ajută să folosească mijloacele de susţinere disponibile (familie, prieteni, etc),
■ identifică alte preocupări posibile (lectură, hobby),
■ învaţă aparţinătorii comportamentul adecvat faţă de pacient
7.Depresia psihica
■ evaluează pacientul,
■ limitează atenţia acordată gândurilor triste (prin identificarea altor preocupări posibile, readucerea
persoanei în prezent),
■ motivează pacientul spre îngrijirile de igienă ale propriei persoane,
■ determină pacientul să efectueze exerciţii fizice zilnic; îl felicită de câte ori le execută,
■ îl invaţă exerciţii de autosugestie (meditaţie)
8.Perturbarea stimei de sine
■ identifică problema şi îi explică pacientului faptul că toate pierderile ocazionale (eşec în familie,
meserie) au soluţii,
■ explorează mecanismele de adaptare utilizate de pacient (repaos, canalizarea energiilor - în muncă,
alcool, droguri, hipersomnie) şi le favorizează pe cele sănătoase şi descurajează pe cele nocive,
■ ajută pacientul să accepte situaţia (discuţii)
■ implică pacientul în îngrijirile cotidiene astfel încât să-şi reia progresiv independenţa
9.Perturbarea imaginii de sine (ex.: amputare / excizie chirurgicală)
■ evaluează gradul de anxietate,
■ permite exprimarea sentimentelor (negare - acceptare - în timp),
■ ajută pacientul să continue îngrijirile zilnice, să acorde mai multă atenţie propriei persoane şi să se
pună în valoare printr-un anumit stil vestimentar, coafură, etc. (aspect f. important în caz de
amputaţii de membre, mastectomie), .
■ învaţă pacientul să accepte noua imagine: imaginea plăgii operatorii, cicatricii postarsură,
colostomie, etc.
■ învaţă pacientul noile tipuri de îngrijiri de care are nevoie (ex.: îngrijirea colostomiei),
■ învaţă familia cu noua imagine a pacientului şi tipurile de îngrijiri speciale pe care le necesită
pacientul, conduita de viaţă (ex.: viaţa sexuală a pacientului cu colostomie),
■ există şi pacienţi psihiatrici care prezintă perturbarea imaginii de sine (fără a avea o problema
organică) - în acest caz pacientul va fi îngrijit ca pacient psihiatric: medicatie + discuţii