Sei sulla pagina 1di 2

Prima este ceakra Cunoaşterii Divine, continuă el.

Ea este sub forma unui disc

argintiu şi se află situată deasupra creştetului capului la o distanţă de aproximativ 20

de cm. Aceasta îşi începe formarea odată cu conştientizarea Adevărurilor Divine; creşte

odată cu apariţia înţelepciunii şi se desăvârşeşte când această înţelepciune începe să se

manifeste. A noua ceakră este cea a Iubirii Divine. Această ceakră cuprinde de fapt încă

trei ceakre situate după cum urmează: două în palme, iar cea de-a treia deasupra

fluierului piciorului. Aceasta din urmă se activează doar atunci când staţi cu piciorul

drept peste cel stâng. Ele sunt de fapt ceakrele crucificării, a celui pe care voi îl numiţi

Iisus.

– Noi îl numim Iisus ? Tu cum îl numeşti? răbufnesc eu, renunţând la formula de

politeţe.

– El are multe nume, însă cel mai cunoscut este cel de Iisus, îl aud răspunzându-mi

calm. Ceakra principală exista şi înainte de Golgota. Iniţial era un disc auriu.

Răspundea de intensitatea trăirilor mistice şi de conexiunea spirituală a omului cu

divinul. Prin crucificarea lui Christos, sângele său s-a scurs pe pământ. în sânge şi în

spermă există Duh Sfânt, adică viaţa însăşi. Deci Duhul Sfânt al lui Christos s-a unit

cu Mama Pământ desăvârşind astfel unirea dintre Cer şi Pământ. în acel moment aura

pământului a primit un impuls, care v-a fost dăruit vouă tuturor spre a putea depăşi

etapa aceia de evoluţie. Tot în acel moment au apărut şi cele trei ceakre suplimentare,

care însă sunt coordonate direct de ceakra iubirii. Activarea acestora înseamnă ca

omul a ajuns în acel punct al evoluţiei sale în care a conştientizat şi astfel poate

manifesta Christosul din el. Prima este întotdeauna mai dezvoltată. Ordinea ceakre-

lor opt şi nouă arată de fapt că prin Cunoaştere ajungem la Iubire şi apoi la

Desăvârşire, care este ce-a de-a zecea ceakră. Aceasta este ceakra Desăvârşirii. Ea

formează şi coordonează ultimul biocâmp, cel al Duhului Sfânt. Formarea acestei

ceakre arată că omul a dobândit prin strădanii proprii atributele divinităţii.


Dezvoltarea acestor trei centri reprezintă calea prin care omul poate ajunge la divin.

Aceasta reprezintă legătura cerului cu pământul, şi în acel moment ele devin un tot

unitar, în mijlocul căruia se află omul. Dar nu un om oarecare, muritor, ci însăşi

divinitatea întrupată pe pământ.