Racul

Ion Lucian

„Ce-i cu dumneata?”
Întrebă o dată,
Intrigată,
Doamna brotac
Pe un rac posac.
„Ești de nerecunoscut!
Aseară te-am văzut
Mergând pe picioare
Fără nicio ezitare
Și ce oroare,
Doamne Sfinte,
Numai înainte!”
Racul făcu un gest,
Nu de protest!
Ci vag,
Timid,
Încet
Și roșii
De parcă era fiert.
„Regret că m-ați observat,
Dar eram beat!”