Sei sulla pagina 1di 83

Zămislirea Sfântului prooroc Ioan Botezătorul

(23 septembrie)

Index
Evanghelia şi Apostolul zilei..................................................................... 3
În această lună (septembrie), ziua a douăzeci şi treia - Zămislirea
cinstitului slăvitului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului
Domnului Ioan (Minei) .............................................................................. 6
Canon de rugăciune la praznicul zămislirii Sfântului prooroc Ioan
Botezătorul ............................................................................................ 23
Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul....................................................... 32
Imnografie ............................................................................................. 43
Vieţile Sfinţilor - Cuvânt la zămislirea cinstitului şi slăvitului prooroc,
Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, Ioan ................................... 45
Sinaxar - Pomenirea zămislirii Sfântului slăvitului înaintemergătorului şi
Botezătorului prooroc Ioan..................................................................... 50
Arhid. Ştefan Sfarghie - Sinaxar - Zămislirea Sfântului proroc Ioan
Botezătorul; Sfintele cuvioase Xantipa şi Polixenia ................................ 52
Iulian Dumitraşcu - Calendar Ortodox - Zămislirea Sfântului proroc Ioan
Botezătorul; Sfintele cuvioase Xantipa și Polixenia ................................ 54
Proloage - Zãmislirea Sfântului, slãvitului prooroc, Înaintemergãtorului şi
Botezãtorului Ioan ................................................................................. 56
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea
zămislirii cinstitului slăvitului proroc, Înaintemergător şi Botezător al
Domnului, Ioan ...................................................................................... 61
Zămislirea Sfântului prooroc Ioan Botezătorul (23 septembrie) ............... 63
Pr. Ciprian Florin Apetrei - Theologica - Zi de cinstire a
Înaintemergătorului Domnului ............................................................... 71
Icoane .................................................................................................... 73
Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia

Ev. Luca 1, 5-25


5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata
preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea
Elisabeta.
6.Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate
poruncile şi rânduielile Domnului.
7.Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau
înaintaţi în zilele lor.
8.Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
9.A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul
Domnului.
10.Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.
11.Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
12.Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
13.Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost
ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.
14.Şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui, mulţi se vor bucura.
15.Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură
ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
16.Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17.Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile
părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să
gătească Domnului un popor pregătit.
18.Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt
bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.
19.Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui
Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
20.Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea,
pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
21.Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
22.Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu
şi el le făcea semne şi a rămas mut.
23.Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
24.Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe
sine, zicând:
25.Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre
oameni ocara mea.
Apostol

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel

Ap. Galateni 4, 22-26

Fraţilor,

22.Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din
femeia liberă.
23.Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după
făgăduinţă.
24.Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două
testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia şi răspunde Ierusalimului de
acum, care zace în robie cu copiii lui;
25.Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră.
26.Căci scris este: "Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de
bucurie şi strigă, tu care nu ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei
părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat".
În această lună (septembrie), ziua a douăzeci şi treia - Zămislirea cinstitului
slăvitului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Domnului Ioan
(Minei)

La Vecernie

La Doamne strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: şi se cântă stihirile, glasul al 4-lea :

Podobie: Cel ce de sus eşti...

Preoţind dumnezeiescul Zaharia şi fiind întru cele dinlăuntru ale Bisericii, cererile
poporului aducându-le Făcătorului de bine mult-Milostivului, dumnezeiesc înger a
văzut strigându-i lui. Rugăciunea şi cererea ta s-au ascultat; îndrăzneşte bătrânule
şi nu te îndoi. Că vei avea fiu pe dumnezeiescul Mergător înainte, pe cel mai
presus decât cei născuţi din femei; şi pe cel ce cu puterea lui Ilie va să meargă
înaintea lui Hristos. (de două ori)

Străin te arăţi mie cu vederea şi cu chipul, străin cu graiurile şi cu vestirile, Zaharia


împotrivă a grăit. Că eu am venit să cer mântuire poporului, iar nu să câştig fiu,
precum tu îmi grăieşti. Împotriva cererilor te aflu cu vestirea, şi mi se pare că nu-
mi grăieşti adevărul. Şi cum poate fi adevărat ceea ce tu grăieşti, că Elisabeta este
stearpă, şi eu precum tu cunoşti, sunt foarte bătrân. (de două ori)
Pentru ce nu crezi cuvintelor mele, Zaharie? Şi cum zici că mincinoasă vestire
aduc eu ţie? Arhanghelul lui Dumnezeu sunt eu; cele ce-mi sunt mie poruncite,
acelea iată spun ţie stând împreună cu tine. Ci de vreme că nu ai crezut, vei fi surd
şi mut, până ce vei vedea dumnezeiască plinirea cuvintelor mele. Şi dacă va naşte
Elisabeta ţie pe glasul Cuvântului, pe marele Mergător înainte, dezlegându-ţi-se
limba, vei binecuvânta pe Dumnezeul lui Israil. (de două ori)

Slavă..., glasul al 6-lea.

A lui Vizantie: Din pântece sterp a răsărit astăzi rodul rugăciunii, Ioan Mergătorul
înainte. Bucură-te, pustie şi dănţuieşte omenire. Că iată propovăduitorul pocăinţei,
vine a se zămisli în pântece de maică. Veniţi iubitorilor de praznic, bucurându-ne
întru mărita lui zămislire, să dănţuim strigând: Cela ce eşti între cei născuţi din
femei mai mare, nu înceta a te ruga pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim dumne-
zeiască zămislirea ta, ca să aflăm curăţire de păcate şi mare milă.

Şi acum..., al Născătoarei

Cine nu te va ferici pe tine PreaSfântă Fecioară sau cine nu va lăuda prea curată,
naşterea ta; că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, acelaşi din
tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-se. Din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea
Om făcându-Se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi
neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se mi-
luiască sufletele noastre.

La Stihoavnă

Stihirile glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă
sub acoperământul tău.

Cu sfinţenie intrând în Sfânta Sfintelor, sfinţite proorocule; ţie celui sfânt, stându-ţi
înainte Sfântul Înger, precum scrie, a strigat grăind: Auzitu-s-a rugăciunea ta, şi se
dezleagă acum sterpiciunea Elisabetei, şi-ţi va naşte ție prea bătrânule, fiu pe Ioan
Mergătorul înainte, pe sfeşnicul Soarelui, pe proorocul Celui Prea Înalt, şi glasul
Cuvântului Celui ce din Fecioară, fiica lui Dumnezeu, va să răsară.

Stih: Şi tu pruncule, prooroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea
feţei Domnului, să găteşti calea Lui.
Spune-mi mie mai luminat, din ce voi cunoaşte aceasta? Iarăşi către înger, prea
fericitul bătrân a zis: Că precum vezi plin de zile sunt eu, şi Elisabeta este stearpă.
Deci cum îmi spui mie cuvinte mai presus de fire, mă minunez! Şi mi se pare că
nicicum nu-mi grăieşti adevărul o omule! Du-te, că eu cer mântuire poporului iar
nu fiu a câştiga, lucru anevoie de crezut.

Stih: Să-i slujim Lui întru sfinţenie, şi întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele
vieţii noastre.

Arhanghel al lui Dumnezeu Atotputernicului sunt eu; Gavriil îmi este numele, a zis
bătrânului cel fără de trup. Acum dar amuţeşte, şi tăcere te învaţă, pentru că n-ai
crezut cuvintelor mele. Iar dacă va naşte ţie soţia ta pe trâmbiţa Cuvântului,
luminându-ţi ţie limba Duhul, vei striga mai limpede: Prooroc Celui Prea Înalt te
vei chema, o pruncule, şi vei găti mai-nainte cu darul cărările Lui, precum bine a
voit.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Înger din coapse neroditoare ai ieşit Botezătorule, sălăşluindu-te din scutece în


pustie, şi pecetea tuturor proorocilor te-ai arătat. Că pe care aceia în multe chipuri
L-au văzut, şi întunecat mai-nainte L-a propovăduit, pe Acesta a-L boteza în
Iordan te-ai învrednicit, şi glasul Tatălui ai auzit din Cer, mărturisind Fiinţa cea
fiiască a Lui; şi pe Duhul ai văzut în chip de porumb, glas aducând peste Cela ce S-
a botezat. Ci o Cela ce eşti mai presus decât toţi proorocii, nu înceta a te ruga
pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta.

Şi acum..., al Născătoarei

Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu iese ruşinat de la tine prea curată Fecioară de
Dumnezeu Născătoare! Ci cere har, şi primeşte dăruirea, spre folosul cererii.

Troparul, glasul al 4-lea: Ceea ce mai înainte erai stearpă neroditoare, veseleşte-
te; că iată ai zămislit pe sfeşnicul Soarelui arătat, Cela ce va să lumineze toată
lumea, ce pătimea cu nevederea. Dănţuieşte Zaharie cu îndrăzneală strigând:
Prooroc Celui Prea Înalt este cel ce va să se nască.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumne-
zeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire
neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel
întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

La Utrenie

La Dumnezeu este Domnul...

Troparul de 2 ori, glasul al 4-lea: Ceea ce mai înainte erai stearpă neroditoare,
veseleşte-te; că iată ai zămislit pe sfeşnicul Soarelui arătat, Cela ce va să lumineze
toată lumea, ce pătimea cu nevederea. Dănţuieşte Zaharie cu îndrăzneală strigând:
Prooroc Celui Prea Înalt este cel ce va să se nască.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 5-lea.

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, Carele S-


a născut din Fecioară spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioșii, și să I ne
închinăm; că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce și moarte a răbda și a scula pe
cei morți, întru slăvită Învierea Sa.

Elisabeta de sterpiciune s-a vindecat, şi Fecioara iarăşi Fecioară a rămas, zămislind


în pântece prin glasul lui Gavriil. În pântece mai-nainte a săltat înainte Mergătorul
Ioan, cela ce a cunoscut mai-nainte pe Cel din pântece fecioresc Dumnezeu şi
Stăpân, Cel ce S-a întrupat spre mântuirea noastră. (de două ori)

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei

Bucură-te, munte sfânt şi de Dumnezeu umblat! Bucură-te, rug însufleţit şi nears!


Bucură-te, ceea ce eşti una lumii pod către Dumnezeu! Care treci pe cei morţi la
viață veşnică. Bucură-te, nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut
pe mântuirea sufletelor noastre.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim când


vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru,
pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa
dreptmăritorilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule
de oameni.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfinţitul Botezător, cel ce a propovăduit
pocăinţa, şi a arătat că Hristos Cel ce S-a făcut Om, S-a născut mijlocitor tuturor
păcătoşilor, ajutorând pururea tuturor celor viforaţi. Pentru rugăciunile lui, Hri-
stoase mântuieşte lumea Ta. (de două ori)

Slavă... Şi acum..., al Născătoarei

Ceea ce ai născut pe Ziditorul a toate, şi numai tu una ai împodobit omenirea cu


naşterea ta Preacurată, scapă-mă de cursele înşelătorului Veliar. Întăreşte-mă pe
piatra voirilor lui Hristos, Celui ce S-a întrupat din tine; pe care cu osârdie roagă-L
pentru noi toţi.

Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o
va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune
pe altarul Tău viţei.

Canoanele - amândouă ale Octoihului fără de martirice pe 8. Şi al Mergătorului


înainte pe 6,

Canonul Mergătorului înainte

facere a lui Ioan Damaschin

Cântarea 1, glasul al 6-lea

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon


văzându-1 înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Cugetele sufletului meu celui sterp şi neroditor smulge-le, celui ce se sârguieşte a


lăuda odrasla celei sterpe, a ta, adică sfânta zămislire în pântece de maică.

Sfinţitul Zaharia în Biserică intrând, a văzut dumnezeiesc înger vestindu-i lui


arătat, aşa: Fiu la bătrâneţe, preote vei avea pe Mergătorul înainte.

Slavă...

Mirele Mergător înainte, sfeşnicul Soarelui cel purtător de lumină, în pântece de


maică începe a străluci. Prin care s-a risipit întunericul patimilor, şi legătura
sterpiciunii s-a dezlegat.

Şi acum..., al Născătoarei

Pe Stăpânul, Cel ce în pântecele tău se purta, prea curată Născătoare de Dumnezeu,


din pântecele maicii Sale văzându-L Ioan, a săltat de bucurie, ca cel ce era cu
adevărat al Lui, Mergător înainte.

Catavasie: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-


voi Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei,
bucurându-mă.

Vezi: Catavasiile acestea se cântă, când este Doxologie şi Polieleu, până la 21, ale
lui noiembrie.
Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat crucea
credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Cea stearpă astăzi rod sfinţit zămisleşte, care toată nerodirea sufletelor, cu secure
înţelegătoare va să o taie, prin dar.

Marele Zaharia cel ce amuţise înlăuntrul Bisericii, primeşte prin vestire înfricoşată
glasul Cuvântului, şi măreşte luminat pe Domnul cel mult Îndurat.

Slavă...

Slăvitul Mergător înainte, care a arătat credincioşilor calea pocăinţei, prin îndem-
narea îngerului mai presus de nădejde, a odrăslit din pântece de maică cu dumne-
zeiesc sfat.

Şi acum..., al Născătoarei

Pe Hristos purtându-Se în pântecele Fecioarei, dacă L-a cunoscut cel din cea
stearpă, a săltat, mai-nainte vestind bucuria ceea ce era să vină pe pământ, ca pe
toţi să-i izbăvească de întristare.

Sedealna, glasul al 6-lea:

Podobia: Îngereştilor puteri...

În coapse sterpe, iată se sădeşte marele Mergător înainte al Ziditorului tuturor, care
cu securea pocăinţei va să taie nerodirea sufletelor. Bucuraţi-vă, inimile cele ce
eraţi sterpe mai-nainte. Veseleşte-te toată făptura, şi cu osârdie strigă: Dătătorul
bunătăţilor, Doamne mărire Ție.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând şi în minte a avut
ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Năs-
cătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit şi mărturisind
logodnicul şi ocrotitorul tău preoţilor, a grăit: Fecioara naşte şi după naştere
rămâne iarăşi fecioară.
Sfinţitul Zaharia tămâind în Biserică, GavriiI din Cer a stătut înainte-i, zicând către
dânsul: La bătrâneţile tale, vei să aibi rod bine mărit, şi sterpiciunea cea mai de
înainte a Elisabetei acum se va dezlega deîndată şi zămislind ea, va naşte pe propo-
văduitorul şi Mergătorul înaintea lui Iisus. Pentru rugăciunile lor Mântuitorul
lumii, mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum..., al Născătoarei

Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând. Și cu mintea a socotit de


ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă Născătoare de Dumne-
zeu. De rugul cel nears în foc. De toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Şi mărturisind
logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara a născut şi după naştere
iarăşi a rămas fecioară.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ce eşti izvor viu şi


îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască
mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică, cu


dumnezeiască cuviinţă cântă strigând, din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Glasul îngerului, pe tine îngerul cel după adevăr al venirii lui Hristos, cu sfinţenie
mai-nainte te-a vestit preotului, că din pântece sterp era să odrăsleşti, fericite Mer-
gătorule înainte.

Ceea ce mai-nainte erai neroditoare, şi nenăscătoare, acum te veseleşte. Că pe


Bote-zătorul lui Hristos şi Mergătorul înainte vei să-l naşti rod prea mărit,
Elisabeta, vrednic-o de minune.

Slavă...

Cu securea rugăciunilor tale Mergătorule înainte, dezrădăcinează spinii patimilor


mele, şi odraslele gândurilor; şi mintea mea o fă roditoare prin fapte bune, prea
fericite!

Şi acum..., al Născătoarei
Pântecele Fecioarei Te-a purtat pe Tine, Cela ce porţi toate, când Botezătorul în
pântece purtându-se, s-a închinat Ție Hristoase, şi săltând s-a bucurat.

Catavasie: Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei
din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale,
Doamne.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine


cu dragoste, Te rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine
adevăratul Dumnezeu, pe Cel ce-i chemi din negura greşelilor.

Mergând proorocul înlăuntrul jertfelnicului, şi slujbele legii Făcătorului săvârşind,


i s-a arătat Sfântul înger, vestindu-i dumnezeiască zămislirea Mergătorului înainte.

Cum va fi mie aceasta cu adevărat? Că eu sunt bătrân precum vezi, şi am o soţie


stearpă, zis-a Zaharia către Arhanghel; graiuri potrivnice firii îmi grăieşti mie.

Slavă...

La Sarra lui Avraam te uită şi vezi, cum aceea pe Isaac la bătrâneţe a născut omule,
şi celor ce ţi s-au grăit întru adevăr crede; către bătrânul a grăit marele înger.

Şi acum..., al Născătoarei

Binecuvântată între femei eşti tu de Dumnezeu dăruită a strigat Elisabeta către tine,
când te-a cunoscut că vei să naşti fără de bărbat, ceea ce una singură ai rămas
nestricată după naştere.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară,


neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe
Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel
lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive.
Mă îndoiesc cu gândul, şi nu cred cuvintelor tale; a zis preotul, Arhanghelului.
Căci poporului mântuire am cerut, iar nu rod din coapsele mele.

Săditorul firii, Împăratul îngerilor, slujitorul împotrivă a grăit, pe îngerul venirii


Sale, bine a voit ca să-l naşti tu. Nu fii necredincios cuvintelor mele, o omule!

Slavă...

Chipul tău de foc, şi vederea ta înfricoşată, şi minunat este cuvântul tău, Zaharia a
zis slujitorului. Dar cele ce-mi grăieşti sunt mai presus de fire, şi străine graiuri, şi
nu le cred.

Şi acum..., al Născătoarei

Sfeşnicul pe Soarele cel ascuns în norul pântecelui de Maică cunoscându-L, încă


fiind întru întunecată sălăşluire a pântecelui, i S-a închinat bucurându-se, şi a săltat.

Catavasie: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu


totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumne-
zeu, Cel ce S-a născut dintr-însa.

Condac glasul 1:

Podobie: Ceata îngerească...

Se veseleşte luminat marele Zaharia, cu Elisabeta soţia sa cea întrutot mărită, după
vrednicie zămislind pe Ioan Mergătorul înainte, pe care Arhanghelul bine l-a vestit
bucurându-se, şi oamenii după vrednică datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al
darului.

Icos: Sfinţita Evanghelie să o deschidem, care ne-a scris-o Luca sfinţitul şi minu-
natul, şi să vedem zămislirea cea luminată şi cinstită a Mergătorului înainte; că
zice: Dacă a intrat preotul şi dreptul Zaharia în Sfânta Sfintelor să tămâieze în
vremea preoţiei sale, i-a stătut lui înainte Gavriil binevestindu-i, şi zicând: Vei să
aibi Arhiereule, fiu la bătrâneţe, pe proorocul şi înainte Mergătorul, glasul şi
propovăduitorul, şi sfeşnicul cel pururea luminos; pe tăinuitorul darului.

Sinaxar
Întru această lună, în 23 de zile, zămislirea Sfântului slăvitului prooroc, înainte
Mergătorului şi Botezătorului Ioan.

Stih: De la înger s-a făcut proorocie la bărbat prooroc,


Că va naşte prooroc, şi mai mult decât prooroc.
La douăzeci şi trei de zile, pântecele cel sterp a zămislit,
Pe Mergătorul înainte cel ce pocăinţa a propovăduit.

Această dumnezeiască zămislire o a bine vestit dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil


către proorocul şi sfinţitul Zaharia, zicându-i: Ascultatu-ţi-s-a rugăciunea ta. Aşa
că dintru aceasta se cunoştea mai-nainte dumnezeiasca şi fecioreasca naştere a prea
curatei Născătoare de Dumnezeu, adică pentru minunea, şi a bătrâneților şi a ster-
piciunii Elisabetei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor mucenici Andrei, Ioan, Petru şi Antonie,
ce s-au săvârşit în Africa.

Stih: Pentru Cuvântul cel ce cu o suliţă s-a împuns fiind spânzurat,


De două suliţe împungându-se Andrei a răbdat.
Junghiindu-se Ioan pentru vrajba de rătăcire,
A junghiat pe vrăjmaşi şi împreună junghie şi pe a înşelăciunii amăgire.
Antonie şi Petru ca nişte pietre vârtoase,
Răbdau tăierile membrelor de la cei cu inima pietroasă.

Domnind la Roma, Vasilie Machedon domnea şi tirănea prea crudul Avrahin aga-
reanul (turcul) toată Africa. Acesta prădând Siracusele (aceasta este Mitropolia
Siciliei) luat-a de acolo pe Ioan împreună cu copiii lui, Petru şi Antonie, care erau
încă mici şi îndată a poruncit să-i înveţe carte agarenească. Şi după ce au venit în
vârstă bărbătească, şi întreceau pe mulți cu înţelepciunea şi cu fapte bune, mi-
rându-se de dânşii vicleanul acela veliar, îi boieri făcând pe Antonie, Ghenicon şi
pe Petru, Sachelarie.

Însă aceştia întru ascuns erau creştini, iar în vedere se făţărniceau că sunt saracini.
Dar nu s-au putut ascunde mult timp. Că aflând Avrahin, şi mâniindu-se i-a pus cu
picioarele în obezi, şi i-a ucis cu toiege sălbatice clenciuroase.

Deci fericitul Antonie luând patru sute de toiege pe tălpi, şi sfărâmându-i-le, mul-
ţumea lui Dumnezeu. După aceea l-a pus pe un grătar, legat deasupra unui samar
cu ştreanguri, de l-a purtat prin mijlocul târgului.
Iar pe Petru dezbrăcându-l, l-a bătut cu toiege pe spinare şi pe pântece, şi l-a băgat
în temniţă. După aceea mai scoţându-i, iarăşi cu beţe clenciuroase le zdrobea
braţele şi umerii şi mâinile. După aceea asemenea le-a sfărâmat armurile şi fluie-
rele şi picioarele, atât cât s-au muiat toate oasele amestecându-se cu carnea şi cu
sângele, de s-au făcut ca o amestecătură. După aceea strângând cărbuni, şi aducând
un faur, porunci de le tăie boaşele cu un cleşte de fier ars în foc, şi le puse în gurile
fericiţilor.

Aşadar aceştia sfârşindu-se întru acestea, adus-au şi pe tatăl lor Ioan către dânsul,
şi ridicându-l cu mâna stângă de grumazi îi băgă sabia lui în gură pe gâtlej, şi aşa el
şi-a dat duhul peste fiii săi. Deci făcând foc mare, au ars trupurile Sfinţilor toate
dimpreună.

Iar fericitului Andrei, foarte bătrân fiind de vârstă, şi multă vreme zăcând la închi-
soare, uscat fiind de foame şi de sete, şi de goliciune şi de ticăloşie, şi
nesupunându-se câinelui aceluia, ce i-a făcut fiara sălbatică ? Încălecat-a pe un cal,
luând o suliţă, şi aflând pe sfânt în prejma lui, l-a lovit în piept, iar sfântul
mulţumind a scos glas către Dumnezeu, şi iarăşi din dos trecând pângăritul ucigaş,
l-a lovit cu altă suliţă între spete, şi intrând amândouă suliţele într-însul, căzu
sfântul jos şi-i tăiară capul, şi aşa se plini mărturisirea lor.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei mucenițe Raida, fecioara.

Aceasta s-a născut în Egipt, la locul ce se cheamă Tamma, fiică fiind unui preot
anume Petru, şi a îmbrăcat schima monahicească, fiind ea de doisprezece ani. Deci
pogorându-se împreună cu alte fecioare la fântână ca să-şi scoată apă şi văzând
multe fecioare, femei şi mulţime de bărbaţi, preoţi şi diaconi şi călugări, pe care îi
prinsese ighemonul Luchian, şi-i ducea legaţi într-o corabie, şi aflând ea că sunt
legaţi pentru Hristos, îmbărbătându-se, intră şi ea între dânşii, rugându-se la
Comentarisie care era mai mare, ca să fie şi ea cu aceia, iar el o învăţa să-şi aleagă
ce este mai bine, să nu pătimească munci, nici să moară cu acei legaţi. Deci
nevrând, stătu înaintea ighemonului, şi batjocori dumnezeii lui şi-l scuipă în obraz
căci îşi bătea joc de credinţa creştinilor. Deci după multe munci i-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea cuvioaselor femei Xantipi și Polixeni, surorile.

Stih: Pe surorile Xantipi și Polixeni le prăznuiesc,


Cu care împreună şi cetele cereşti dănţuiesc.
Acestea au fost din în ţara spaniolilor, pe vremea lui Claudie cezarul. Dintre care
Xantippi era femeie lui Prob care administra ţara. Deci aceasta fu învăţată de
apostolul Pavel când a fost acolo, şi împreună cu alţii şi bărbatul ei.

Iar Polixeni se răpise de oarecarele om rău şi făcător de rele, ci cu darul lui


Dumnezeu a scăpat curată şi nestricată, şi s-a botezat de apostolul Andrei.

Deci crezând mulţi prin mijlocul ei, luă cu sine pe apostolul Onisim, și se duse în
Spania patria sa; apoi după acea călătorie mare şi nespusă, fugi trăgând cu dânsa şi
pe Rebeca cu care se botezase, află pe soru-sa Xantipi. Şi petrecându-şi viaţa
împreună, şi multe puteri de minuni arătând, către Domnul s-a dus.

Tot în această zi, Sfântul noul mucenic Nicolae Pantopolitul, care mărturisind în
Constantinopol, la anul o mie şase sute şaptezeci şi doi prin sabie s-a sfârşit.

Tot în această zi, Sfântul noul mucenic Ioan din Coniţa.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul pentru cuvioşii tineri; iar pe
caldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Bine eşti
cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Pentru că n-ai crezut cuvintelor mele, amuţire vei pătimi cu adevărat, şi când vei
vedea născut pe glasul Cuvântului, atunci vei glăsui, strigând: Bine eşti cuvântat
Dumnezeul lui Israil.

Ca un soare cu luna împreunându-se prea luminatul Zaharia cu prea mărita


Elisabeta, a născut pe sfeşnicul luminii cel purtător de lumină, cel ce luminează
nouă, celor cumplit ţinuţi întru întunericul patimilor.

Slavă...

Fiind încă în pântecele Elisabetei marele Mergător înainte, cu săltările ca cu nişte


cuvinte s-a închinat Ție Hristoase, Celui ce erai în pântecele Fecioarei, Iisuse
Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., al Născătoarei
Buna, Elisabeta, purtând în pântece ca o stea pe dumnezeiescul Mergător înainte, s-
a închinat norului celui luminat, Mariei celei ce a purtat pe Soarele Hristos, Cel
întrupat dintr-însa pentru mântuirea noastră.

Catavasie: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului şi


groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prea lăudate Dumnezeul
părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars, că
toate le faci, Hristoase, numai cu singură voirea Ta. Pe Tine Te prea înălţăm întru
toţi vecii.

Prietenul mirelui mai-nainte se găteşte, şi glasul Cuvântului alcătuire primeşte, şi


în pântece sterp acum se zămisleşte, marele ostaş al Împăratului tuturor.

Lucrătorul inimilor celor sterpe a înflorit; iată se găteşte securea patimilor. Viţelul
cel cinstit al înfrânării se hrăneşte, marele Mergătorul înainte, popoare bucuraţi-vă!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Precum legăturile de demult ale celei sterpe, aşa şi împietrirea cugetului meu o
dezleagă Botezătorule, şi roduri de pocăinţă mă învredniceşte să odrăslesc, şi să
viez în veci.

Şi acum..., al Născătoarei

Dacă te-a văzut Elisabeta pe tine Fecioară, având în pântece, s-a bucurat înlăuntrul
ei pruncul şi a săltat, cunoscând pe Stăpânul său.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea


înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie: Pe tinerii cei bine credincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de


Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea
ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pe Dânsul
întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu
cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor
Cuvântul Întrupat, pe care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

Marele şi dumnezeiescul Mergător înainte, uşa cea stearpă acum deschizându-o, se


sălăşluieşte în pântece de maică, ca în nişte palate împărăteşti, ca să iasă ca un
ostaş, gătind tuturor căile Împăratului.

Proorocule al lui Dumnezeu! Bâtrânule dănţuieşte! Că vei naşte fiu pe Ioan Mer-
gătorul înainte, decât care mai mare între oameni nu s-a născut. Saltă Elisabeta!
Tot pământul aducând laudă lui Dumnezeu Făcătorul tuturor, bucură-te!

Slavă...

De noi cei ce cu credinţă te lăudăm pe tine, adu-ţi aminte acum proorocule al


Domnului şi Mergătorule înainte, şi izbăvindu-ne de patimi sufleteşti, mântuieşte-
ne pe noi din nevoi, şi la cereasca cărare povăţuindu-ne cu dumnezeiască cuviinţă,
pururea fericite.

Şi acum..., al Născătoarei

Fecioară Marie, dacă s-a simţit Elisabeta pe sine slobodă de legăturile sterpiciunii,
şi având în pântece pe Mergătorul înaintea Celui ce S-a sălăşluit în pântecele tău,
te-a cunoscut pe tine curată Maică a lui Dumnezeu cu adevărat.

Catavasie: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăz-


nuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui
Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, prea fericită, Născătoare de Dumnezeu, curată,
pururea Fecioară.

Luminânda

Podobie: Cu ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe


Hristos zicând: Că a luat putere a celor de sus şi a celor de jos; să ne învăţăm cum
învaţă, a boteza toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi
a petrece cu tăinuitorii, precum S-a făgăduit până în sfârşitul veacului.

Minunata zămislire a Mergătorului înainte mai-nainte vesteşte pe Împăratul cel ce


va să se nască din Fecioară, precum acesta din Elisabeta cea neroditoare şi stearpă,
şi din bătrânul preot marele Zaharia. Pentru ale cărora rugăciuni, şi ale Născătoarei
de Dumnezeu, şi ale lui Ioan Botezătorului Tău Doamne, mântuieşte-ne şi ne
miluieşte pe toţi. (de două ori)

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei

Bucurându-ne, ţie bucură-te! ca cinstitul Arhanghel, cu mulțumire strigăm, cei ce


ne-am mântuit din blestemul cel din început, prin Cel născut al tău prea curată:
Bucură-te, scăparea lui Adam, Născătoare de Dumnezeu Fecioară! Bucură-te, cin-
stită, prin care ne-am mântuit din moarte! Bucură-te, prin care am dobândit Împă-
răţia Cerurilor.

La Laude

Stihirile, pe 4 glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti şi pe pământ oamenilor tare folo-
sitoare, prea curată Fecioară miluieşte-ne pe noi cei ce scăpăm la tine. Că nădejdile
noastre, după Dumnezeu, întru tine le-am pus, Născătoare de Dumnezeu.

Se veseleşte făptura întru zămislirea ta proorocule, şi Mergătorule înainte şi


Botezătorule Ioane! Că dumnezeiască naşterea ta însemnează nouă naşterea
Stăpânului, şi pentru aceasta cu un glas noi pământenii, după vrednicie te lăudăm
pe tine.

Prea mărită mărturie aflând zămislirea celei sterpe, o aduce îngerul spre încre-
dinţare Mariei. Pentru aceasta şi noi sterpiciunea Elisabetei şi pe Zaharia soţul ei, şi
pe Ioan să-i lăudăm.

Făclia cea de Dumnezeu gătită a Luminii celei veşnice, prietenul Mirelui, lucea-
fărul cel mare al Soarelui măririi, glasul cel viu al Cuvântului lui Dumnezeu, Mer-
gătorul înainte al venirii Domnului, prin vestire îngerească acum se zămisleşte.

Prin starea de-a dreapta a îngerului în jertfelnic, mai-nainte a închipuit a fi Mer-


gătorul înainte, cel ce jertfelnic dumnezeiesc al bunei miresme a lui Hristos s-a
arătat, care şi stării Domnului Iisus de-a dreapta s-a învrednicit, şi cunoştinţa Lui,
lumii a miresmat.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea.


Elisabeta a zămislit pe Mergătorul înainte al darului, iar Fecioara pe Domnul
slavei, sărutatu-s-au amândouă maicile, şi pruncul a săltat. Că dinlăuntru sluga
lăuda pe Stăpânul, şi minunându-se maica Mergătorului înainte, a început a striga:
De unde mie aceasta, ca Maica Domnului meu să vină la mine, ca să mântuiască pe
poporul cel deznădăjduit, Cel ce are mare milă.

Doxologia (Slavoslovia) cea mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Sfântului.


Slavă..., Şi acum..., Taina cea din veac ascunsă... Ectenia şi Otpustul.

Vezi: Iar pentru Slavoslovia cea mare să nu te minunezi. Că se poate precum zice
cela ce a scris tipicul şi octoihul cântându-se şi Domnului să cântăm..., zicându-se,
să facem şi Slavoslovie mare.

La Liturghie

Fericirile din Canonul Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, şi a 6-a, pe 8. Pro-


chimen, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumne-zeule
glasul meu... Apostolul către Galateni: Fraţilor Avraam doi feciori a avut... Aliluia,
Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea fost-a în
zilele lui Irod... Chinonicul: Întru pomenire veşnică va fi dreptul...
Canon de rugăciune la praznicul zămislirii Sfântului prooroc Ioan
Botezătorul

Tropar la praznicul zămislirii Sfântului prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:


Ceea ce mai înainte erai stearpă şi neroditoare, veseleşte-te; că iată ai zămislit pe
sfeşnicul Soarelui, Cel ce va să lumineze toată lumea care pătimea cu nevederea.
Dănţuieşte Zaharia cu îndrăzneală strigând: Prooroc Celui Preaînalt este cel ce are
să se nască.

Cântarea 1

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon


văzându-1 înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Smulge cugetele sufletului meu cel sterp şi neroditor, care se sârguieşte a lăuda
odrasla celei sterpe, adică sfânta ta zămislire în pântece de maică.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţitul Zaharia, intrând în Templu, a văzut dumnezeiesc Înger vestindu-i, lămurit
aşa: fiu la bătrâneţe, preotule, vei avea pe Înaintemergătorul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Marele Înaintemergător, sfeşnicul Soarelui cel purtător de lumină, în pântece de


maică începe a străluci. Prin care s-a risipit întunericul patimilor şi legătura
nerodirii s-a dezlegat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Stăpânul, Cel Purtat în pântecele tău, prea curată Născătoare de Dumnezeu, din
pântecele Maicii Sale văzându-L Ioan, a săltat de bucurie, cel care era cu adevărat
Înaintemergătorul Lui.

Catavasie: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-


voi Împăratesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei,
bucurându-mă.

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat crucea
credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cea stearpă astăzi rod sfinţit zămisleşte, care avea să taie prin dar toată nerodirea
sufletelor, cu secure înţelegătoare.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marele Zaharia, cel ce amuţise înăuntrul Templului, primeşte, prin vestire înfri-
coşătoare, glasul Cuvântului şi măreşte lămurit pe Domnul cel mult Îndurat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


Slăvitul Înaintemergător, care a arătat credincioşilor calea pocăinţei, prin înde-
mnarea Îngerului mai presus de nădejde, a odrăslit din pântece de maică cu
dumnezeiesc Sfat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Hristos purtat în pântecele Fecioarei, dacă L-a cunoscut cel din cea stearpă, a
săltat, mai înainte vestind bucuria ceea ce era să vină pe pământ, ca pe toţi să-i
izbăvească de întristare.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ce eşti izvor viu şi


îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască
mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică, cu


dumnezeiască cuviinţă cântă strigând, din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul Îngerului, pe tine, îngerul cel după adevăr al venirii lui Hristos, cu sfinţenie
mai înainte te-a vestit preotului: că din pântece sterp aveai să odrăsleşti, fericite
Înaintemergătorule.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce mai înainte erai neroditoare şi nenăscătoare, acum veseleşte-te, că pe


Botezătorul lui Hristos şi Înaintemergătorul ai să-l naşti rod prea mărit, Sfântă
Elisabeta, vrednică de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu securea rugăciunilor tale, Înaintemergătorule, dezrădăcinează spinii patimilor


mele şi odraslele gândurilor şi mintea mea fă-o roditoare prin fapte bune, prea
fericite!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


Pântecele Fecioarei Te purta pe Tine, Cel ce porţi toate, când Botezătorul în
pântece fiind purtat, s-a închinat Ţie, Hristoase şi săltând, s-a bucurat.

Catavasie: Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei
din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale,
Doamne.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine


cu dragoste, Te rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine
adevăratul Dumnezeu, pe Cel ce-i chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mergând proorocul înăuntrul jertfelnicului şi slujbele Legii Făcătorului săvârşind, i


s-a arătat Sfântul Înger vestindu-i dumnezeiasca zămislire a Înaintemergătorului.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cum va fi mie aceasta cu adevărat? Că eu sunt bătrân, precum vezi şi am o soţie


stearpă? a zis Zaharia către Arhanghel; graiuri potrivnice firii îmi grăieşti mie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

La Sara lui Avraam te uită şi vezi, cum aceea pe Isaac la bătrâneţe a născut, omule
şi celor ce ţi s-au grăit în adevăr crede; a grăit către bătrânul Marele Înger.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Binecuvântată între femei eşti tu, de Dumnezeu dăruită, a strigat Elisabeta către
tine, când a cunoscut că aveai să naşti fără de bărbat, Ceea ce una singură ai rămas
nestricată după naştere.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară,


neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe
Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel
lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mă îndoiesc cu gândul şi nu cred cuvintelor tale, a zis preotul Arhanghelului. Căci


poporului mântuire am cerut, iar nu rod din coapsele mele.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ziditorul firii, Împăratul Îngerilor, a grăit slujitorul Aceluia, a binevoit ca să naşti


tu, pe Îngerul venirii Sale. Nu fi necredincios cuvintelor mele, o, omule!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Chipul tău este de foc şi vederea ta înfricoşătoare şi minunat este cuvântul tău a zis
Zaharia slujitorului. Dar cele ce-mi grăieşti sunt mai presus de fire şi străine graiuri
şi nu le cred.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnicul cunoscând pe Soarele cel Ascuns în norul pântecelui de Maică, încă fiind
în întunecata sălăşluire a pântecelui, I s-a închinat bucurându-se şi a săltat.

Catavasie: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu


totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumne-
zeu, Cel ce S-a născut dintr-însa.

Condac, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Se veseleşte luminat marele Zaharia, cu Sfânta Elisabeta soţia sa cea întru tot
mărită, după vrednicie zămislind pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul, pe care
Arhanghelul l-a binevestit bucurându-se. Iar noi oamenii după vrednică datorie îl
cinstim, ca pe un tăinuitor al darului.

Cântarea a 7-a
Irmos: Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul pentru cuvioşii tineri; iar pe
caldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Bine eşti
cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru că n-ai crezut cuvintelor mele, amuţire vei pătimi cu adevărat şi când vei
vedea născut pe glasul Cuvântului, atunci vei glăsui strigând: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul lui Israel.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un soare cu luna, fiind împreună, prea luminatul Zaharia cu prea mărita


Elisabeta a născut pe sfeşnicul Luminii cel purtător de lumină, care luminează
nouă, celor cumplit ţinuţi în întunericul patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind încă în pântecele Elisabetei marele Înaintemergător, cu săltările ca şi cu nişte


cuvinte s-a închinat Ţie Hristoase, Cel ce erai în pântecele Fecioarei, Iisuse
Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luna, Sfânta Elisabeta, purtând în pântece ca o stea pe dumnezeiescul Înainte-


mergător, s-a închinat Norului celui luminat, Mariei, celei ce purta pe Soarele
Hristos, Cel Întrupat dintr-însa pentru mântuirea noastră.

Catavasie: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului şi


groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prea lăudate Dumnezeul
părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars, că
toate le faci, Hristoase, numai cu singură voirea Ta. Pe Tine Te prea înălţăm întru
toţi vecii.
Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-
gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prietenul Mirelui mai înainte se găteşte şi glasul Cuvântului alcătuire primeşte şi


în pântece sterp acum se zămisleşte marele ostaş al Împăratului tuturor.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lucrătorul inimilor celor sterpe a înflorit; iată se găteşte securea patimilor. Viţelul
cel cinstit al înfrânării se hrăneşte, marele Înaintemergător. Popoare, bucuraţi-vă!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Precum legăturile de demult ale celei sterpe, aşa şi împietrirea cugetului meu o
dezleagă, Botezătorule şi roade de pocăinţă mă învredniceşte să odrăslesc şi să
viez în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dacă te-a văzut Sfânta Elisabeta pe tine, Fecioară, având în pântece, s-a bucurat
înlăuntrul ei pruncul şi a săltat, cunoscând pe Stăpânul său.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea


înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de


Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea
ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pe Dânsul
întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu


cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor
Cuvântul Întrupat, pe care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marele şi dumnezeiescul Înaintemergător, uşa cea stearpă acum deschizând-o, se
sălăşluieşte în pântece de maică, ca în nişte palate împărăteşti, ca să iasă ca un
ostaş, gătind tuturor căile Împăratului.

Stih: Sfinte proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roa-


gă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Proorocule al lui Dumnezeu, bătrânule, dănţuieşte! Că vei naşte fiu pe Ioan


Înaintemergătorul, decât care mai mare între oameni nu s-a născut. Saltă, Sfântă
Elisabeta! Tot pământul, aducând laudă lui Dumnezeu, Făcătorul tuturor, Bucură-
te!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De noi cei ce cu credinţă te lăudăm pe tine, adu-ţi aminte acum proorocule al


Domnului şi Înaintemergătorule şi izbăvindu-ne de patimi sufleteşti, mântuieşte-
ne pe noi din nevoi şi la cereasca cărare povăţuieşte-ne cu Dumnezeiască
cuviinţă, pururea fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară Marie, dacă s-a simţit Elisabeta pe sine slobodă de legăturile nerodirii şi
având în pântece pe Înaintemergătorul Celui ce s-a sălăşluit în pântecele tău, te-a
cunsocut pe tine curată, Maică a lui Dumnezeu cu adevărat.

Catavasie: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să


prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui
Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, prea fericită, Născătoare de Dumnezeu, curată,
pururea Fecioară.

Sedelna, glasul al 6-lea. Podobie: Îngereştilor Puteri...

În coapse sterpe, iată se sădeşte marele Înaintemergător al Ziditorului tuturor, care


cu securea pocăinţei avea să taie nerodirea sufletelor. Bucuraţi-vă, inimile cele ce
eraţi sterpe mai înainte. Veseleşte-te, toată făptura şi cu osârdie strigă: Dătătorule
al bunătăţilor Doamne, Slavă Ţie.

Sedelna, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire
văzând şi în minte a avut ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără de
sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a
odrăslit şi mărturisind logodnicul şi ocrotitorul tău preoţilor, a grăit; Fecioara naşte,
şi după naştere rămâne iarăşi fecioară.

Sfinţitul Zaharia tămâind în Templu, Arhanghelul Gavriil din cer a stat înainte-i,
zicând către dânsul: la bătrâneţele tale, vei avea rod bine mărit şi nerodirea cea de
mai înainte a Elisabetei acum se va dezlega. Şi zămislind ea, va naşte pe
propovăduitorul şi Mergătorul înainte al lui Iisus. Pentru rugăciunile lor, Mân-
tuitorul lumii, mântuieşte sufletele noastre.

Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăi-


mântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând şi în minte a avut ploaia cea de
pe lână, la zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, rugul cel
nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit şi mărturisind logodnicul şi ocrotitorul
tău preoţilor, a grăit; Fecioara naşte şi după naştere rămâne iarăşi fecioară.
Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.


Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi


toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.


Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.


Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta
este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un


răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi


foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să


nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.

Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului,
al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Troparul, glasul al 4-lea: Proorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos,


după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi cei ce cu dragoste te cinstim;
că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat la mărita și
cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

***
Condac 1
Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și
fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate
nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite
Înaintemergătorule!

Icos 1
Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane proorocule, că strălucind cu
dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și
cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 2
Văzând toți prea luminată vedenia ta, proorocule, și noi zicem că prea măritul tău
chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci, atingându-te cu mâna de creș-
tetul Stăpânului, ai grăit așa: Aliluia!

Icos 2
Înțelegere din buze întinate, cum este cu putință a lăuda, numele tău, dumne-
zeiescule Ioane proorocule și cel mai întâi tuturor cetelor drepților? Ci rugăciune
cu cântare aducem ție așa:
Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobișnuite;
Bucură-te, plinirea a multă lumină;
Bucură-te, laudă dumnezeiască a sfinților lui Hristos;
Bucură-te, cer cinstit al drepților lui Dumnezeu;
Bucură-te, cunoștința fără de număr ce o dăruiești cântăreților tăi;
Bucură-te, sănătate prea minunată îimpărțită credincioșilor;
Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucură-te, cel ce ești rană demonilor de mult plâns;
Bucură-te, lumină mai strălucită decât soarele;
Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, luminarea și dulceața credincioșilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 3
Putere din cer, Ioane proorocule, dăruiește nouă celor ce lăudăm înfricoșătoarea și
uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină și ca aurul strălucitoare și prea
mărită, că luminezi inimile credincioșilor, celor ce cu credință cântă lui Dumnezeu:
Aliluia!

Icos 3
Toată lumea te are pe tine mare apărător și bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca
pe un apărător al credincioșilor, și grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, și întru
pomenirea ta daruri ca acestea aducem ție:
Bucură-te, făcătorule de multe minuni;
Bucură-te, înțelepte dătător de poruncă nouă;
Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmași;
Bucură-te, mângâietor al firilor celor necăjite;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că tu pe tiranul îl gonești de la noi;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, că îndepărtezi gândurile cele pline de răutate;
Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin care se luminează lumea;
Bucură-te, prin care s-a gonit vicleșugul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 4
Din toate necazurile slobozești pe toți, care cu dragoste și bucurie săvârșesc
pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane proorocule și botezătorule;
căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu
cântarea: Aliluia!

Icos 4
Soare purtător de lumină, sfeșnic cu strălucire de aur, sfințește, curățește pe cei ce
prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoșează toți, grăind ție așa:
Bucură-te, sfeșnicul luminii celei neapuse;
Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te, mângâierea sufletească a pământenilor celor necăjiți;
Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;
Bucură-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al drepților;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, și frumusețea oamenilor;
Bucură-te, cârmaci prea luminat celor ce înoată;
Bucură-te, hrănitor prea mărit al celor flămânzi;
Bucură-te, stea mai luminată decât soarele;
Bucură-te, sfeșnic strălucitor cu raze de aur;
Bucură-te, dătătorule de daruri înțelepților;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiți;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 5
Proorocule, vrând să mântuiască Domnul pe pământeni din înșelăciune, ai ieșit din
pustie ca un Înaintemergător al Domnului și ai înmulțit pe pământ darul din destul,
sfinte, și toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoștință; pentru aceea cântăm lui
Dumnezeu așa: Aliluia!
Icos 5
Văzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstită mâna ta, când s-a atins să boteze pe
Domnul și s-au înfricoșat, și cântare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a
cânta ție așa:
Bucură-te, slujitorul cel prea luminat al lui Hristos;
Bucură-te, înțelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucură-te, gonitorul cel înfricoșător al demonilor;
Bucură-te, frumusețea cea prea luminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, loc prea cinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te, vas duhovnicesc prea luminat;
Bucură-te, comoara darului cea prea cinstită;
Bucură-te, luminătorule al măriților mucenici;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoților;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 6
Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ți-se, Ioane proorocule, Irodiada purtându-l se
minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; și acum ca un înger petreci și cu oamenii
vorbești, iar ucenicii, văzând tăierea ta, tânguindu-se, au cântat lui Dumnezeu:
Aliluia!

Icos 6
Proorocule, când ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce
vine după mine, s-au înfricoșat toți auzind acestea, până când au văzut pe Acela
botezat, și cântând au grăit către tine unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar de mult preț;
Bucură-te, gura cântărilor celor cinstite;
Bucură-te, lauda cea dulce a proorocilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioșilor;
Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoți;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioșilor;
Bucură-te, făclia cea prea luminată a Bisericii;
Bucură-te, hrănitorul săracilor și al străinilor;
Bucură-te, vindecătorul orbilor și al șchiopilor;
Bucură-te, piatră scumpă de mult preț;
Bucură-te, făclie mult-luminoasă;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 7
Mare acoperitor și folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea,
cel ce ești mai cinstit decât toți pământenii, și decât toți drepții și prea cuvioșii și
arhiereii, că se spăimântează toți cunoscându-ți viața cea nematerialnică și de aceea
cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7
Arătat-a făptură nouă Stăpânul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creștetul
Stăpânului de mâna ta care tremură, ne-a sfințit pe noi, și a luminat pe cei ce
grăiesc către tine unele ca acestea:
Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeiești;
Bucură-te, pierzătorul blestemului înșelăciunii celei diavolești;
Bucură-te, luminarea și lauda sfintelor;
Bucură-te, desfătarea și bucuria dreptcredincioșilor;
Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;
Bucură-te, crin cu bun miros;
Bucură-te, vedenie înfricoșătoare;
Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pământenilor;
Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioșilor;
Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin care se închină cele de sus;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 8
Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a
spăimântat când a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut până când te-ai
născut, și îndată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8
Cu totul ești tu celor din nevoi strajă tare, și ocârmuitorilor slavă și stăpânie, că
prin tine, Ioane, credincioșii biruiesc toate semințiile vrăjmașilor și, lăudându-te, te
măresc cu tocmită cântare așa:
Bucură-te, izbăvirea și curățirea păcatelor;
Bucură-te, vas cinstit al Domnului;
Bucură-te, cântare înfrumusețată a Stăpânului;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită și rai de hrană;
Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat și lumina vieții;
Bucură-te, că ai înflorit rodul curăției;
Bucură-te, că izvorăști raiul înțelepciunii;
Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;
Bucură-te, prin care ne-am luminat toți;
Bucură-te, prin care s-au mântuit credincioșii;
Bucură-te, că izvorăști luminarea dreptei credințe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 9
Înfricoșatu-s-a Elisabeta, dacă a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dânsa la
închinare, și pruncul în pântecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi toate, lumi-
nează-ne și pe noi care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9
Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei înțelegând dezlegarea
celor nevăzute ce vor să fie, toți s-au minunat și au grăit așa:
Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întâi-zidit;
Bucură-te, dătătorul cunoștinței de cele ce vor să fie;
Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;
Bucură-te, reazem și tărie dreptmăritorilor ocârmuitori;
Bucură-te, tărie și folositor credincioșilor domni;
Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;
Bucură-te, că întuneci gândurile cele rele;
Bucură-te, cântare frumoasă și cu bun miros;
Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucură-te, doctorul sufletelor și al trupurilor;
Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 10
Sfinte, izbăvește de toate nevoile pe toți cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască
pomenirea ta cea purtătoare de lumină și cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către
Dumnezeu, și poți să izbăvești din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă Lui: Aliluia!

Icos 10
Zid ești oamenilor, Sfinte Ioane, și turn nebiruit întru războaie, că, prin folosirea ta
cea nebiruită, se biruiesc taberele vrăjmașilor; iar noi, fiind mântuiți grăim către
tine unele ca acestea:
Bucură-te, folositorul cel tare al pământenilor;
Bucură-te, alungătorul cel tare al dușmanilor;
Bucură-te, cel ce biruiești tabere în zile de război;
Bucură-te, cel ce dăruiești sfaturi de taină;
Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;
Bucură-te, trandafirul cel neveștejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că izvorăști râul vindecării;
Bucură-te, că din tine curg pâraie minunate;
Bucură-te, steaua care luminezi lumea;
Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;
Bucură-te, umblarea și tăria șchiopilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 11
Proorocule sfinte Botezătorule, pentru mulțimea minunilor tale celor vrednice de
laudă, de ți-am aduce cântări și glasuri care să minuneze tot neamul omenesc,
nimic nu săvârșim cu vrednicie, față de darurile tale, pe care le dăruiești nouă celor
ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11
Purtătorule de lumină și dumnezeiescule Ioane proorocule, cu înfricoșătoarele și
luminatele tale minuni luminează și strălucește inima noastră a celor ce cu dragoste
aducem ție rugăciuni și graiuri ca acestea:
Bucură-te, folositorul săracilor și al văduvelor;
Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioși și bolnavi;
Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiți;
Bucură-te, mângâierea frumoasă a celor osteniți;
Bucură-te, întărirea cea prea mărită și minunată a credincioșilor;
Bucură-te, proorocia și îngrădirea de apărare a Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înoată tu le ești povățuitor;
Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;
Bucură-te, pacea vieții celei nestricăcioase;
Bucură-te, țarină a pomilor celor înfloriți;
Bucură-te, rădăcina din odrasla pururea vie;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 12
Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cântăreților tăi, că luminezi ca o
făclie prea luminată pe cei credincioși și arzi pe cei ce nu cântă cinstitei tale bise-
rici și lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12
Se luminează credincioșii de a ta vedere, lăudându-te cu cântări prea mărite, căci
ca un rai frumos dumnezeiesc și stăpânesc, botezătorule sfinte, înmiresmezi sfin-
țind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbințeală și-ți cântă așa:
Bucură-te, mărgăritarul cel frumos și de mult preț;
Bucură-te, izvorul cel prea frumos și prea bogat;
Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor și oamenilor;
Bucură-te, numele cel scump al proorocilor și al apostolilor;
Bucură-te, sabie înfricoșătoare asupra ereticilor;
Bucură-te, pecetea celor două Testamente;
Bucură-te, că izbăvești din nevoi pe cei robiți;
Bucură-te, că biruiești pe cei potrivnici credincioșilor;
Bucură-te, floarea cea prea frumoasă a dreptei credințe;
Bucură-te, mirul celor cu bun dar;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 13 (de trei ori)


Sfinte Ioane proorocule, dulceața lumii, frumusețea cerului cea împătrit luminată,
primind această rugăciune de acum, izbăvește pe toți din toate nevoile, și-i scoate
din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credință, cântând lui Dumnezeu:
Aliluia!

Apoi se zice iarăși:

Icos 1
Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane proorocule, că strălucind cu
dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și
cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite Înaintemergătorule!

Condac 1
Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și
fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate
nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, prea cinstite
Înaintemergătorule!
Imnografie

Tropar la praznicul zămislirii Sfântului prooroc Ioan Botezătorul: Ceea ce mai


înainte erai stearpă neroditoare, veseleşte-te; că iată ai zămislit pe sfeşnicul
Soarelui, Cel ce va să lumineze toată lumea care pătimea cu nevederea. Dănţuieşte
Zaharia cu îndrăzneală strigând: Prooroc Celui Preaînalt este cel ce va să se nască!

Condac la praznicul zămislirii Sfântului prooroc Ioan Botezătorul: Se veseleşte


luminat marele Zaharia, cu Elisabeta, soţia sa cea întru tot mărită, după vrednicie
zămislind pe Ioan Înaintemergătorul, pe care Arhanghelul l-a binevestit bucurându-
se. Iar noi oamenii după datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al darului.

Sinaxar - Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul - 23 septembrie:


https://www.trinitas.tv/zamislirea-sfantului-proroc-ioan-botezatorul-23-septembrie/
Vieţile Sfinţilor - Cuvânt la zămislirea cinstitului şi slăvitului prooroc,
Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, Ioan

Zămislirea mântuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfântul Ioan, Înainte


Mergătorul, cu mărire şi cu minune.

Multe mame zămislesc fii, dar puţine sunt acelea pe a căror zămislire ar mări-o şi
ar prăznui Biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri
în pântece s-a minunat lumea, acestea au fost:

– Sfânta şi dreapta Ana,


– Sfânta Elisabeta şi
– Prea Sfântă, Preacurata Fecioara Maria.

Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul


înainte; iar Fecioara Maria, pe Hristos, Mântuitorul nostru. Deci, toate aceste
zămisliri prin vestitor ceresc s-au binevestit şi s-au săvârşit de darul lui
Dumnezeu, dar nu fără a vorbi bunul vestitor şi cu zămislitorii, de vreme ce
Însuşi Dumnezeu avea trebuinţă de învoirea celor ce zămisleau.

Drept aceea, bine-vestitorul, Sfântul Arhanghel Gavriil, care slujea atunci în


rânduiala săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a vorbi astfel: "Nu
te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta, Elisabeta, va naşte ţie
un fiu, şi-l vei numi Ioan şi va fi ţie bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de
naşterea lui" (Luca 1,13).

Răspuns-a Zaharia: "Străine şi neaşteptate lucrări îmi vesteşti mie, vestitorule


de bucurie; că a naşte fii la bătrâneţe nu este lucru potrivnic firii? Fiindcă eu
sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei, deci, cum vom putea să zămislim şi
să naştem fiu?"

Îngerul a zis: "De la începutul cuvintelor tale te găsesc pe tine cu puţină


credinţă, Zaharie, pentru că nu aştepţi împlinirea cuvintelor mele, căci, deşi
potrivnic firei tale ţi se pare lucrul acesta, nu e potrivnic puterii lui Dumnezeu,
Căruia nimic nu este cu neputinţă; că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fii
lui Avraam. Au nu ştii că era cu putinţă lui Dumnezeu a zidi pe Adam din
pământ iar pe Eva din coasta lui şi prea îmbătrânita Sara a-i da lui fiu pe Issac?
Deci şi femeii tale, Atotputernicul Dumnezeu îi dă să nască la bătrâneţe fiu, că s-
a auzit rugăciunea ta".

Răspuns-a Zaharia: "Eu acum aduc rugăciunile mele lui Dumnezeu pentru
venirea doritului Mesia, pe care s-a făgăduit, prin gurile sfinţilor săi prooroci, ca
să-l trimită mai degrabă pe pământ să mântuiască seminţia lui Avraam din robia
altor neamuri. Încă mă rog şi pentru greşelile mele şi pentru neştiinţele
poporului. Iar de aceasta, ca să am fiu, acum nu mă rog, că m-am învechit cu
anii şi femeia mea a îmbătrânit".

Grăit-a lui Îngerul: "Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, cu a
cărui descoperire ştiu că acum nu pentru primirea fiului te rogi, ci pentru
lucrurile de care spui. Însă mai înainte de bătrâneţile tale şi mai înainte de
stârpiciunea soţiei tale, Elisabeta, te-ai rugat cu osârdie ca să vă dea vouă
Dumnezeu să aveţi un fiu. Iar întru-tot milostivul, Domnul, de Care nici cea mai
mică mişcare de inimă omenească nu se tăinuieşte, Cel ce ascultă rugăciunile
celor ce se roagă Lui şi face voia celor ce se tem de el, Acela, auzind rugăciunile
tale cele mai dinainte, îţi dăruieşte ţie, măcar, deşi, nu degrabă, însă bine, fiu cu
numele darului numit. Pentru că ştie după a Sa bunăvoire să împlinească
cererile sfinţilor Săi. Şi va fi mare înaintea Domnului cel ce va să se nască ţie
fiu".

Răspunse Zaharia: "Te văd pe tine, binevestitorule, că eşti înger al lui


Dumnezeu, că vorba ta arată aceasta; vederea frumuseţii tale te vădeşte şi
puterea cuvintelor tale mărturiseşte. Drept aceea, de la începutul arătării şi
vestirii tale îndată m-am spăimântat, precum oarecând şi Daniil proorocul,
văzând pe înger, s-a temut. "Am văzut, zice, o arătare mare şi n-a rămas în mine
tărie". Aşijderea şi maica lui Samson a zis: "Un om al lui Dumnezeu a venit la
mine şi chipul lui ca şi chipul îngerului lui Dumnezeu era înfricoşat". Drept
aceea m-am temut şi eu şi nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice cuvintelor tale
celor îngereşti. Însă te întreb: Pentru ce fiul, cel ce se va naşte, va fi mare? Au
doar mai mare şi mai cinstit va fi decât Ieremia proorocul, către care era
cuvântul Domnului cel ce zice: "Mai înainte de a te zidi eu pe tine în pântece te-
am cunoscut şi mai înainte de a ieşi tu din mitras te-am sfinţit şi prooroc în
neamuri te-am pus".

Răspuns-a îngerul: "Va fi mare înaintea Domnului fiul tău, cu neasemănată


mărime duhovnicească, cu care va întrece pe Ieremia. Acela s-a sfinţit mai
înainte de naşterea sa, dar acesta cu mult mai mult se va umple de Duhul Sfânt,
încă din pântecele maicei sale. Ieremia a fost însemnat numai ca să
proorocească pentru Mesia, iar acesta înainte a fost rânduit ca şi mâna să-şi
pună pe Dânsul şi să-L boteze. Încă nu numai pe Ieremia, ci şi pe ceilalţi sfinţi îi
va întrece cu mărimea darului lui Dumnezeu. Că nu se va scula între cei născuţi
din femei altul mai mare decât Ioan Botezătorul. Precum o stea din toate
celelalte stele covârşeşte în slavă, aşa şi între sfinţii lui Dumnezeu, unul pe altul
cu slavă şi cu cinste întrece. Că şi într-ale noastre îngereşti ierarhii - zice Gavriil
- care totdeauna văd dumnezeiasca faţă, nu la toţi într-un fel descoperă
Dumnezeu tainele voinţei Sale, ci prin mijlocirea celor mai de sus arată
poruncile celor mai de jos. Multe stele apun înainte de ivirea soarelui şi numai
singur luceafărul merge înaintea soarelui. Mulţi profeţi au propovăduit despre
venirea lui Mesia, pruncul însă cel ce va să se zămislească şi să se nască din
tine, nu numai cu cuvântul va propovădui, ci şi cu degetul său va arăta
popoarelor pe Mieluşelul lui Dumnezeu, Cela ce ridică păcatele lumii. Şi pentru
aceea va fi mai mare decât toţi cei ce se nasc din femei, pentru că pe cât
împlinirea vestirii celei de bucurie este mai primită decât însăşi vestirea, pe atâta
mai cinstit va fi proorocul cel ce are să se zămislească şi să se nască, decât alţi
prooroci. Toţi proorocii şi legea au proorocit până la acest prooroc, iar acesta va
fi săvârşirea tuturor proorocilor şi sfârşitul legii celei vechi şi înainte mergător
al darului celui nou".

Grăit-a Zaharia: "Bună şi de bucurie este vestirea ta, o, îngere! că dacă "tot fiul
cel înţelept veseleşte pe tată", cu cât mai mult fiul cel mai înţelept decât toţi
proorocii m-ar veseli pe mine, bătrânul. Cu toate acestea, cum oare mă voi
veseli, de vreme ce mă îndoiesc de cuvintele tale; iar bucuria şi veselia în
lucrurile cele de îndoire nu se fac, ci numai în cele vrednice de credinţă. Deci,
rogu-mă ţie, îngere al lui Dumnezeu, să-mi spui mie: după ce voi cunoaşte cele
binevestite de tine?".

Răspuns-a îngerul: "Au încă te îndoieşti şi nu crezi cuvintele mele o, Zaharie?!


Au doar minciuni îţi spun, trimis fiind de la Dumnezeu, Care este credincios în
toate bunătăţile Sale şi drept în toate lucrurile Sale? Nu este cu neputinţă la
Dumnezeu tot cuvântul!!! Eşti preot şi învăţător al lui Israel şi pe acestea oare
nu le ştii: că vremea venirii lui Mesia a sosit, pe care eu, prin şeptimea anilor,
am numărat-o trimis fiind în Babilon la Daniil proorocul? Au n-aţi citit
proorocirile lui? Cercetează şi vezi că, iată, s-a apropiat cel ce mântuieşte pe
Israel şi înainte va merge înaintea feţei lui îngerul cel în trup trimis, care va fi
fiul tău, cel ce va găti calea lui Mesia, mergând înaintea lui cu duhul şi cu
puterea lui Ilie. Dar de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la
vremea lor, să fii tăcând şi neputând a grăi, până la ziua în care vor fi acestea!".

Şi îndată limba lui Zaharia s-a legat cu amuţire, legăturile nerodirii Elisabetei s-au
dezlegat, iar îngerul s-a dus să stea înaintea Atotţiitorului Dumnezeu, Căruia se
cuvine slavă în veci. Amin.

În această zi mai facem şi pomenirea Sfinţilor Mucenici Andrei şi Ioan şi a fiilor


lui Ioan: Petru şi Antonin, care în Africa au pătimit pentru Hristos de la paşa
Ibrahim.
Andrei a fost lovit cu suliţa mai întâi în piept, apoi între spete şi pătruns fiind, pe
urmă îi tăiară capul cu cuţitul. Iar Ioan s-a sfârşit deasupra fiilor săi, Petru şi
Antonin, cei cumplit munciţi cu cuţitul, în grumaji străpuns fiind s-a sfârşit.

Şi a Sfintei Muceniţe Iraida, fecioară din Alexandria, care, ieşind la un izvor să


scoată apă, a văzut mulţime de fecioare, bărbaţi, preoţi, diaconi şi călugări legaţi în
corabie şi duşi la chinuire pentru mărturisirea numelui lui Iisus Hristos. Deci,
aruncându-şi ea vasul cu apă, s-a amestecat între cei legaţi ai lui Hristos şi au legat-
o şi pe ea cu dânşii. Apoi, sosind ei la Antinopol, cetatea Egiptului, după felurite
munci, îi tăiară capul mai întâi ei, iar după dânsa şi ceilalţi toţi îşi puseră capetele
lor pentru Hristos.

Şi a cuvioaselor femei: Xantipei şi Polixeniei, uceniţele apostoleşti, care, fiind


luminate de sfinţii apostoli în Spania, multe minuni au făcut cu numele lui Hristos
şi pe mulţi i-au încredinţat şi cu pace s-au dus la Domnul.
Sinaxar - Pomenirea zămislirii Sfântului slăvitului înaintemergătorului şi
Botezătorului prooroc Ioan

În această lună (septembrie), în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea zămislirii


Sfântului slăvitului înaintemergătorului şi Botezătorului prooroc Ioan.

Această dumnezeiască zămislire a binevestit-o dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil


către proorocul şi sfinţitul Zaharia, zicându-i: "Ascultată a fost rugăciunea ta".

Aşa că din aceasta s-a cunoscut mai înainte dumnezeiasca şi fecioreasca naştere a
prea curatei Născătoarei de Dumnezeu, adică pentru minunea şi a bătrâneţilor şi a
sterpiciunii Elisabetei.

Când Domnul şi Dumnezeul nostru, unic Fiu şi Cuvânt al Tatălui, se pregătea să se


pogoare din înaltul Cerului pentru a fi zămislit în chip feciorelnic în sânul prea
curatei Sfinte Maica Domnului, voi să întărească şi să vestească această minune
între Minuni printr-una care să îi semene fără a fi precum el.

De asemenea, pentru ca întru toate Sfântul Ioan Botezătorul să fie înainte-


mergătorul lui Hristos, cu şase luni înainte ca Arhanghelul Gavriil să se arate
Maicii Domnului, acesta din urmă se arată marelui prooroc Zaharia, în momentul
în care intră în templul Domnului ca să tămâieze şi să se roage pentru popor.
Văzându-l, Zaharia fu cuprins de spaimă, dar Îngerul îl linişti spunându-i: "Nu-ţi
fie teamă, Zaharie, rugile tale au fost ascultate şi femeia ta Elisabeta îţi va dărui
un fiu pe care îl vei numi Ioan. Vei avea multă bucurie şi veselie şi mulţi se vor
bucura de naşterea lui. Căci el va fi mare în faţa Domnului şi se va umple de
Duhul Sfânt încă din sânul mamei sale" (Luca 1, 13-15).

Dar Zaharia era bătrân şi la fel şi femeia lui. De aceea el se îndoi pentru o clipă de
adevărul cuvintelor Îngerului cum că acolo unde Dumnezeu voieşte, rânduiala firii
se biruieşte. De aceea Gavriil îl înştiinţă că - pentru necredinţa lui, dar şi ca să
înveţe să se folosească de graiul său numai pentru a-l prea mări pe Domnul - el va
rămâne în muţenie până ce se va naşte pruncul.
Arhid. Ştefan Sfarghie - Sinaxar - Zămislirea Sfântului proroc Ioan
Botezătorul; Sfintele cuvioase Xantipa şi Polixenia

Zămislirea Sfântului proroc Ioan Botezătorul s-a petrecut cu şase luni înainte de
Buna Vestire. Acelaşi Arhanghel Gavriil s-a arătat marelui preot Zaharia, când
acesta a intrat în templul Domnului să tămâieze după obiceiul preoţiei şi pentru a
se ruga. Văzând Zaharia pe Arhanghelul Gavriil a fost cuprins de teamă, dar
Arhanghelul i-a prorocit că rugăciunea i-a fost ascultată şi că Elisabeta, femeia sa,
îi va naşte un fiu pe care îl va numi Ioan. De asemenea, i-a prevestit că pruncul va
fi mare înaintea Domnului, nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi din
pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. „Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi
va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu
puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la
înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit” (Luca 1, 16-
17).

Preotul Zaharia şi soţia sa Elisabeta erau foarte înaintaţi în vârstă, de aceea tatăl s-a
îndoit de cuvintele auzite. Atunci, Arhanghelul Gavriil l-a certat pentru necredinţă,
spunându-i că va rămâne mut până la naşterea copilului.

Astfel, prin voia lui Dumnezeu s-a zămislit Sfântul proroc Ioan Botezătorul din
părinţi sterpi, cu şase luni înainte de Întruparea Fiului lui Dumnezeu.
***
Astăzi, Biserica Ortodoxă pomeneşte şi pe Sfintele cuvioase Xantipa şi Polixenia.
Acestea au trăit în Spania în timpul împăratului Claudiu (41-54).

Xantipa era soţia lui Probus, guvernatorul Spaniei. Polixenia, ajungând în partea de
răsărit a Imperiului Roman, a primit botezul de la Sfântul apostol Andrei, împreună
cu prietena sa Raveca. După ce s-au întors în Spania, împreună cu apostolul
Onisim, a primit botezul şi sora ei, Xantipa, propovăduind pe Domnul Hristos până
la sfârşitul vieţii.
Iulian Dumitraşcu - Calendar Ortodox - Zămislirea Sfântului proroc Ioan
Botezătorul; Sfintele cuvioase Xantipa și Polixenia

1. Zămislirea Sfântului proroc Ioan Botezătorul a fost binevestită de către Sfântul


Arhanghel Gavriil lui Zaharia, soțul Elisabetei, în timp ce se afla la templu și slujea
(Luca 1, 13-15).

Zaharia fiind bătrân, la fel ca și soția sa Elisabeta, s-a îndoit de cuvintele Arhan-
ghelului Gavriil. De aceea, Sfântul Arhanghel îl înștiințează că pentru necredința
lui va rămâne mut până ce se va naște pruncul (Luca 1, 18-20).

2. Cuvioasele Xantipa și Polixenia - Au trăit în Spania în timpul împăratului


Claudiu (41-54).

Xantipa era soția lui Probus, guvernatorului Spaniei. Polixenia ajungând în partea
de răsărit a Imperiului Roman unde a primit botezul de la Sfântul apostol Andrei,
împreună cu prietena sa Raveca.
După ce s-au întors în Spania, împreună cu apostolul Onisim, a primit botezul și
sora ei, Xantipa, propovăduind pe Domnul nostru Iisus Hristos până la sfârșitul
vieții.
Proloage - Zãmislirea Sfântului, slãvitului prooroc, Înaintemergãtorului şi
Botezãtorului Ioan

Luna septembrie în 23 de zile: zãmislirea Sfântului, slãvitului prooroc, Înainte-


mergãtorului şi Botezãtorului Ioan

Multe mame zămislesc fii, dar puţine sunt acelea a căror zămislire o măreşte şi o
prăznuieşte Biserica lui Dumnezeu.

În vremea Noului Testament, numai trei mame s-au găsit zămislind în pântece, prin
darul lui Dumnezeu, cu mărire şi cu minune. Acestea au fost: Sfânta şi dreapta
Ana, apoi Sfânta Elisabeta şi, în sfârşit, Preasfânta şi prea curata Fecioară Maria.

 Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu,


 Elisabeta, pe Înaintemergătorul Ioan, iar
 Fecioara Maria pe Hristos, Mântuitorul lumii.

Semnul lor este că toate aceste zămisliri s-au săvârşit prin vestitor ceresc, prin
umbrirea darului dumnezeiesc şi prin învoirea mamelor ce zămisleau cu vestitorul
tainei.
Iar zămislirea Sfântului Botezător Ioan, ce prăznuim astăzi, aşa a fost: În vremea
când Irod era rege al iudeilor, a intrat Sfântul Arhanghel Gavriil în altar, la preotul
Zaharia, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale şi i-a vorbit astfel: "Nu te
teme, Zaharia, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta, cea bătrână şi stearpă, va
naşte un fiu şi-l vei numi Ioan şi mulţi se vor bucura de naşterea lui".

A răspuns Zaharia: "Străine şi neaşteptate lucruri îmi vesteşti mie. Dar a naşte fii,
la bătrâneţi sterpe, au nu este un lucru împotriva firii?"

Şi a răspuns îngerul: "De la început te găsesc pe tine cu puţină credinţă, Zaharia.


Dar, măcar că este potrivnic firii, lucrul ce ţi-am spus este cu putinţă la Dumnezeu,
că la Dumnezeu nimic nu este cu putinţă, că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice
fii lui Avraam; deci şi femeii tale Dumnezeu îi dă putere să nască fiu la bătrâneţe şi
stârpiciunea ei, că cela ce va să se nască ţie fiu, este mare înaintea Domnului".

Răspuns-a Zaharia: "Nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice la cuvintele tale cele
îngereşti, însă te întreb, pentru ce fiul ce se va naşte va fi mare?"

Răspuns-a îngerul: "Va fi mare înaintea Domnului, nu că va întrece pe Ieremia, ci


că acesta, adică Ioan, se va umple mult mai mult de Duhul Sfânt, încă din pân-
tecele maicii sale. Ieremia numai a proorocit despre Mesia, dar Ioan este rânduit
să-şi pună mâna pe Mesia şi să-L boteze şi aşa va întrece pe toţi cu mărimea slujirii
sale. Şi nu numai cu cuvântul va propovădui, ci şi cu degetul său va arăta
popoarelor pe Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Iată pentru
care pricină Ioan va fi mai mare decât toţi cei care se nasc din femei. Drept aceea,
el este plinirea tuturor proorocilor".

Grăit-a Zaharia: "Bună şi de bucurie este vestirea ta, înger al lui Dumnezeu. Deci,
rogu-te, după ce voi cunoaşte cele vestite de tine?"

Răspuns-a îngerul: "Au încă te îndoieşti şi nu crezi cuvintele mele? Au oare sunt
trimis de Dumnezeu ca să-ţi spun minciuni? Cercetează şi vezi că, iată, s-a apropiat
venirea Celui ce mântuieşte pe Israel, că va merge înaintea Lui trimisul înger în
trup, care-i fiul tău, cel ce va găti calea lui Mesia, cu puterea şi cu duhul lui Ilie.
Dar, de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor, iată
vei fi mut până în ziua când vor fi toate acestea".

Şi îndată limba lui Zaharia s-a legat, nerodirea Elisabetei s-a dezlegat, iar îngerul s-
a dus înaintea Atotţiitorului Dumnezeu.
Şi aşa a luat început în lume vestea cea bună a zămislirii Sfântului Ioan Bote-
zătorul, glasul înainte-mergător al mântuirii noastre.

Dumnezeului nostru, slavă !

Întru aceastã zi, pomenirea Sfintei muceniţe Raida, fecioara († 308)

Aceasta s-a născut în Egipt, la locul ce se cheamă Tama, fiică fiind a unui preot
Petru, şi a îmbrăcat haina monahicească fiind ea de doisprezece ani. Deci,
pogorându-se, odată, împreună cu alte femei fecioare la fântână, ca să-şi scoată apă
şi, văzând multe fecioare, femei şi mulţime de bărbaţi, preoţi şi diaconi şi călugări,
pe care îi prinsese dregătorul Lucian şi-i ducea legaţi pe o corabie şi aflând că sunt
legaţi pentru Hristos, îmbărbătându-se, a intrat şi ea între dânşii, rugându-se de cel
care era mai mare, să fie şi ea cu aceia. Iar el o învăţa să aleagă ce este mai bine, să
nu pătimească chinuri şi nici să moară cu cei legaţi. Deci ea, nevrând, a stat
dimpotrivă înaintea dregătorului, batjocorind idolii lui şi mustrându-l de la obraz,
pentru că îşi bătea joc de credinţa creştinilor. Deci, după multe chinuri, i-au tăiat
capul.

Întru aceastã zi, istorisire din Limonar, despre un stareţ, care a vieţuit în peştera
Botezãtorului

Era un oarecare stareţ, vieţuind în mănăstirea lui ava Eustorghie, cu numele Ioan.
Pe acesta, cel între sfinţi Ilie, patriarhul Ierusalimului, a voit a-l pune egumen întru
aceeaşi mânăstire. Iar acela nu voia, zicând: "Voi merge în muntele Sinai pentru
rugăciune." Dar patriarhul îl silea pe el cu multe cuvinte ca să rămână şi după ce n-
a putut nicidecum să-l înduplece, mai pe urmă l-a slobozit, făgăduind el că, după
întoarcere, va primi egumenia. Şi aşa, sărutând pe patriarh, a ieşit în pustie, să
meargă la muntele Sinai, luând cu sine şi pe ucenicul său.

Deci, trecând el râul Iordanului şi depărtându-se cam o milă, iată l-au cuprins pe
stareţ frigurile şi atât s-au întărit, cât nu putea merge mai departe şi, aflând o
peşteră mică, a intrat într-însa ca să se odihnească puţin. Şi în aşa fel era ţinut de
friguri stareţul, încât nu putea nici a se mişca; şi a petrecut aşa trei zile.

Iar în noaptea următoare a văzut pe cineva, stând înaintea lui şi zicându-i: "Spune-
mi bătrânule, unde vrei să mergi?"

I-a răspuns lui bătrânul: "În muntele Sinai".


Şi i-a zis lui: "Să nu te duci de aici". Şi, neputând a-l opri pe el, s-a dus de la
dânsul.

Şi petrecea stareţul aprins şi mai mult de foc. Iar întru a doua noapte, tot acela a
stat înaintea stareţului, în acelaşi chip, şi a zis: "Pentru ce bătrânule, te necăjeşti?
Ascultă-mă pe mine, nu te duce aiurea, ci rămâi aici".

I-a grăit stareţul: "Tu cine eşti?"

I-a răspuns lui cel ce se arătase: "Eu sunt Ioan Botezătorul şi pentru aceea zic ţie,
să nu te duci de aici nicăieri, că această peşteră mică, este mai mare decât muntele
Sinai, că în aceasta a intrat de mai multe ori Domnul nostru Iisus Hristos,
cercetându-mă pe mine. Făgăduieşte-mi că vei vieţui aici şi eu îndată sănătos te voi
face".

Aceasta auzind, stareţul, cu bucurie, s-a făgăduit a petrece în peşteră şi, vinde-
cându-se îndată, a petrecut acolo toate zilele vieţii sale. Iar peştera aceea stareţul a
făcut-o Biserică şi a adunat fraţi. Şi se numea locul acela Sapsas.

Întru aceastã zi, cuvânt despre un preot care, botezând femei, se tulbura

Un oarecare monah, dintr-o mânăstire de obşte, cu numele Conon, era şi preot cu


dregătoria, rânduit spre botezul celor ce veneau la dânsul. Însă, când ungea femei
cu Sfântul Mir, se smintea. Şi pentru aceasta, voia să plece din viaţa de obşte.

Deci, când voia a se duce, a venit la dânsul Sfântul Ioan Botezătorul, zicându-i:
"Nu te duce, că te voi uşura de războiul acela".

Şi a venit odată o fecioară persană să se boteze; şi era foarte îmbunătăţită, dar atât
de frumoasă încât preotul nu putea să-i ungă picioarele ei cu Sfântul Mir, aşteptând
ea o zi acolo. Şi, auzind de dânsa arhiepiscopul s-a minunat de neamul ei cel bun şi
voia s-o ia ca diaconiţă, dar acest lucru nu l-a voit fecioara.

Iar preotul Conon şi-a luat hainele sale şi s-a dus, zicând: "De acum nu voi mai
rămâne în locul acesta".

După ce s-a suit la munte, îndată l-a întâmpinat pe el Sfântul Ioan Botezătorul şi cu
glas liniştitor i-a zis: "Întoarce-te, preote, la mănăstirea ta, că iată te voi uşura pe
tine de război".
Atunci, preotul Conon a zis către dânsul: "Să mă crezi pe mine, Sfinte, că nu mă
voi întoarce. Că de multe ori ai făgăduit că mă vei uşura, şi n-ai făcut aceasta".

Deci, luându-l pe el Sfântul Ioan, l-a pus de şi-a desfăcut hainele sale şi cu semnul
crucii l-a însemnat pe pieptul lui şi i-a zis: "Să mă crezi pe mine, preote, că voiam
ca să ai plată tu pentru războiul acesta, dar de vreme ce tu nu voieşti, iată că te-am
uşurat de război, însă plată de acum nu vei avea din lupta aceasta".

Şi s-a întors preotul la mânăstire. Iar ca mâine, botezând, a uns pe persană nici-
decum simţind că este femeie cu firea. Deci, a mai făcut şi alţi doisprezece ani,
botezând şi ungând, nici gând având pentru femei. Şi aşa s-a mutat cu pace.

Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.


Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea zămislirii
cinstitului slăvitului proroc, Înaintemergător şi Botezător al Domnului, Ioan

Întru această sfântă zi:


 prăznuim milostivirea, minunile şi înţelepciunea Domnului şi Dumnezeului
nostru;
 prăznuim milostivirea Lui către dreptcredincioşii părinţi ai Sfântului Ioan
Botezătorul, marele preot al Legii Vechi, Zaharia şi soţia lui, Elisabeta,
care toată viaţa lor au dorit să aibă fiu de la Dumnezeu şi s-au rugat Lui
pentru aceasta cu lacrimi;
 prăznuim minunile Lui, între care se numără aceea că a dat rod pântecelui
Elisabetei, care se afla la adâncile ei bătrâneţi;
 prăznuim înţelepciunea Lui, Carele bine a potrivit şi rânduit mântuirea
noastră.

Dumnezeu a avut planul Său măreţ cu pruncul Ioan: anume, ca el să fie prorocul şi
înaintemergătorul lui Hristos Domnul, Mântuitorul lumii.

Prin îngerii Lui, Dumnezeu a vestit naşterea lui Isaac vârstnicei Sara, naşterea lui
Samson femeii sterpe a lui Manoe şi a lui Ioan înaintemergătorul celor vârstnici şi
fără de rod părinţi Zaharia şi Elisabeta. Toţi aceştia au fost oameni cu care
Dumnezeu a avut anume planuri măreţe foarte, iar naşterile lor au fost vestite de
îngeri.
Cum să se poată naşte copii unor părinţi sterpi şi pe deasupra vârstnici? Dacă
cineva doreşte să înţeleagă acestea, atunci să nu se ducă şi să-i întrebe pe oameni,
căci oamenii nimic nu vor şti să spună; să nu se ducă şi să întrebe ştiinţa naturală,
căci nici aceasta nu îi va putea învăţa nimic: faptele despre care întreabă sunt mult
mai sus şi dincolo de ştiinţa naturală. Ci mai curând, să meargă şi să privească la
Puterea lui Dumnezeu Carele a făcut toate din nimic cu Cuvântul şi Care nu a avut
nevoie de părinţi, tineri sau vârstnici, ca să îl facă pe întâiul om, Adam.

Ci, decât să fim curioşi în zadar, mai bine să ridicăm Slavă lui Dumnezeu Carele
ne-a descoperit nouă păcătoşilor Puterea Lui cea mare şi mare milostivirea şi
înţelepciunea Lui care străbat dincolo de orice lege naturală; întru care lege am
rămâne legaţi ca într-o temniţă dacă nu ar fi aceste mari minuni ale lui Dumnezeu,
minuni care ne ajută să nu cădem în deznădejde şi în uitarea de El.
Zămislirea Sfântului prooroc Ioan Botezătorul (23 septembrie)

Icoană din veacul al XV-lea păstrată în Muzeul de Stat din Novgorod, Rusia

Viața pe scurt a Sfântului prooroc Zaharia și a Dreptei Elisabeta o puteți afla aici:
https://sfintisiicoane.wordpress.com/2013/09/05/sfantul-prooroc-zaharia-si-dreapta-
elisabeta-parintii-sfantului-ioan-botezatorul-5-septembrie/

+*+*+
Se veseleşte luminat marele Zaharia, cu Sfânta Elisabeta soţia sa cea întru tot mă-
rită, după vrednicie zămislind pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul, pe care
Arhanghelul l-a binevestit bucurându-se. Iar noi oamenii după vrednică datorie îl
cinstim, ca pe un tăinuitor al darului. (Condacul Zămislirii Sfântului prooroc Ioan,
glasul I)

Ca un soare cu luna, fiind împreună, prea luminatul Zaharia cu prea mărita


Elisabeta a născut pe sfeşnicul Luminii cel purtător de lumină, care luminează
nouă, celor cumplit ţinuţi în întunericul patimilor.

Proorocule al lui Dumnezeu, bătrânule, dănţuieşte! Că vei naşte fiu pe Ioan


Înaintemergătorul, decât care mai mare între oameni nu s-a născut. Saltă, Sfântă
Elisabeta! Tot pământul, aducând laudă lui Dumnezeu, Făcătorul tuturor, Bucură-
te! (Din Canonul Zămislirii Sfântului prooroc Ioan ce se citește la Utrenie)

Sfinţitul Zaharia tămâind în Templu, Arhanghelul Gavriil din cer a stat înainte-i,
zicând către dânsul: la bătrâneţele tale, vei avea rod bine mărit şi nerodirea cea de
mai înainte a Elisabetei acum se va dezlega. Şi zămislind ea, va naşte pe propo-
văduitorul şi Mergătorul înainte al lui Iisus. Pentru rugăciunile lor, Mântuitorul
lumii, mântuieşte sufletele noastre. (Sedelna Zămislirii, glasul IV)

De noi cei ce cu credinţă te lăudăm pe tine, adu-ţi aminte acum proorocule al


Domnului şi Înaintemergătorule şi izbăvindu-ne de patimi sufleteşti, mântuieşte-ne
pe noi din nevoi şi la cereasca cărare povăţuieşte-ne cu dumnezeiască cuviinţă,
pururea fericite. (Din Canonul Zămislirii Sfântului prooroc Ioan ce se citește la
Utrenie)

+*+*+
Întregul Canon al Zămislirii Sfântului prooroc Ioan Botezătorul poate fi aflat aici:
http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-la-praznicul-zamislirii-
sfantului-prooroc-ioan-botezatorul

+*+*+
Icoană din veacul al XV-lea păstrată în Muzeul Bizantin din Atena, Grecia

Icoană din veacul al XV-lea păstrată la Universitatea Harvard din Cambridge,


Statele Unite ale Americii
Icoană din veacul al XVI-lea păstrată în Muzeul de Istorie din Sanok, Polonia
Icoană de la cumpăna veacurilor XVI-XVII, păstrată în Muzeul de Stat din
Novgorod, Rusia

Icoană din veacul al XVII-lea păstrată în Muzeul de Artă din Perm, Rusia
Icoană din veacul al XVII-lea păstrată în Muzeul de Arte din Arhanghelsk,
Rusia
Icoană din veacul al XVIII-lea păstrată în Muzeul Serghei Kirov din Sankt
Petersburg, Rusia

Frescă din veacul al XVI-lea păstrată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte


Athos, Grecia
Sursa:
https://sfintisiicoane.wordpress.com/2014/09/23/zamislirea-sfantului-prooroc-ioan-
botezatorul-23-septembrie/
Pr. Ciprian Florin Apetrei - Theologica - Zi de cinstire a Înaintemergătorului
Domnului

În Biserica Ortodoxă astăzi cinstim Zămislirea Sfântului proroc Ioan Botezătorul.


El este Înaintemergătorul Domnului şi a fost numit de către Însuși Hristos ca fiind
cel mai mare om născut din femeie și cel mai mare dintre proroci. El este pruncul
care a săltat în pântecele mamei sale (Elisabeta).

Ajuns la maturitate, L-a propovăduit pe Hristos atât celor vii care trăiau pe pământ,
cât și celor morți care se aflau în iad, înainte de Învierea Domnului, pregătind atât
pe cei vii, cât şi ­ pe cei morţi pentru venirea lui ­ Hristos.

După cum învaţă Biserica noastră până la Învierea Domnului, toţi oamenii
mergeau în iad. Prin Învierea lui Hristos s-au eliberat din iad sufletele drepţilor
Vechiului Testament de sub stăpânirea morţii şi a diavolului.

Sfântul Ioan a fost fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, născut ca urmare a


făgăduinței Sfântului Arhanghel Gavriil. A fost decapitat de către Irod Antipa,
întrucât îl învinuia pe acesta pentru căsătoria neîngăduită cu Irodiada.
Sfântul Ioan s-a îmbrăcat în sfințenie încă de pe când se afla în pântecele maicii
sale, iar mai apoi a trăit în feciorie și curăție desăvârșită, iubind cumpătarea din
toată inima sa și nevoindu-se cu postul și înfrânarea. S-a făcut pe sine străin de
orice «însoțire» omenească, alegând să locuiască în pustiu și să trăiască împreună
cu fiarele sălbatice. Drept îmbrăcăminte folosea numai o haină din păr de cămilă,
pe care o încingea la mijloc cu o curea de piele. Se hrănea ca păsările cerului, drept
- care s-a învrednicit să depășească legile firii și să-L boteze pe prea curatul
Hristos, pe Cel ce este mai presus de orice fire - Meditând fără încetare la Legea lui
Dumnezeu, considera lucrurile lumii acesteia nesemnificative și inferioare față de
păzirea Legii Dumnezeiești.

Sfântul Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit calea
şi poporul pentru primirea lui Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea
Sfântul Ioan era „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!

Misiunea pe care a avut-o Sfântul Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti venirea
lui Mesia şi de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau.
Icoane

Zămislirea Sfântului prooroc Ioan Botezătorul (Sfântul prooroc Zaharia şi


Sfânta Elisabeta) Icoană sec. XX, Grecia - Colecţia Sinaxar la Sfinţii zilei