ACADEMIA ROMÂNĂ – FILIALA CLUJ-NAPOCA

COLECTIVUL DE GEOGRAFIE

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
GEOGRAPHIA NAPOCENSIS is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A

An VII, nr. 1
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

2013

1
 EDITORIAL BOARD OF
GEOGRPAPHIA NAPOCENSIS

Editor-in-Chief

Pompei COCEAN – Romanian Academy, Cluj-Napoca Subsidiary, Geography Section

3
o 01
j.r /2
Editorial Board

lu .1
-c nr
ad II,
Dan BĂLTEANU – Romanian Academy, Institut of Geography, Bucureşti

ac V
Phillipe BACHIMON –Avignon University, France

is. N.
Gyula HORVÀTH – Centre for Regional Studies, Hungarian Academy of Science
ns A
Peter JORDAN – Institut of Geography, Viena, Austria.
Erhard SCHULZ - University of Würzburg, Würzburg, Germany
ce IS
Nemes-NAGY JOZSEF - Lorand University, Budapest, Hungary
po S

Alexandru UNGUREANU – ,,Al.I.Cuza” University, Faculty of Geography and Geology, Iaşi,

na N

Nicolae CIANGĂ – Babeş-Bolyai University, Faculty of Geography.

ia CE

Ioan IANOŞ – Bucureşti University, Faculty of Geography

Valerio BAIOCCHI - La Sapienza University, Roma, Italy
ph O
ra AP
og N
ge A

Executive Editors
:// I
tp PH

CS III.dr. Ştefan BILAŞCO - Romanian Academy, Cluj-Napoca Subsidiary, Geography Section

ht RA

AC.dr. Gabriela COCEAN – Romanian Academy, Cluj-Napoca Subsidiary, Geography Section

G
EO

geographianapocensis.acad-cluj.ro
G

ISSN 1843-5920
ISSN online 1844-9840

2
 CUPRINS

3
Noul concept al spaţiului......................................................................................................................5

o 01
Andrei Marga

j.r /2
Les conflits - une approche géopolitique .............................................................................................9

lu .1
Silviu Neguţ

-c nr
Condiţionarea morfometrică a pretabilităţii de amenajare teritorială în bazinul văii Arieşului ........21

ad II,
Ştefan Bilaşco, Pompei Cocean, Gabriela Nicula, Magdalena Drăgan

ac V
L’étude des eaux souterraines du bassin hydrographique Gilort .......................................................36

is. N.
Grigore Ciocăzan ns A
Aspecte ale comportamentului demografic în Munţii Apuseni .........................................................43
ce IS
Magdalena Drăgan
po S

The process of pedogenesis on mine dumps (A case study: Aghireş mining area, Romania)...........49
na N

Vlad Măcicăşan, Gheorghe Roşian, Ramona Bălc, Liviu Muntean

ia CE

Les changements climatiques entre realite et leurre : leurs representations sociales aupres des
ph O

acteurs touristiques en station de sports d’hiver ................................................................................55

ra AP

Mihaela Marc
Mining activity in the basin of Lotru – vulnerability factor ..............................................................61
og N

Dana-Maria Ginjulete (Ovejanu)

ge A

Diagnoza stării şi calităţii mediului în bazinul hidrografic al Bistriţei ardelene ...............................67

:// I
tp PH

Silviu-Florin Fonogea, Viorel Gligor, Ion-Horaţiu Pavel

Human-induced changes in ecosystem services in the Petroşani depression (Southern
ht RA

Carpathians, Romania).......................................................................................................................79
Andra Costache, Rădiţa Alexe
G
EO

Tipologia segregării geografice în mediul urban ...............................................................................87

Viorel Mionel
G

Evaluarea stării de funcţionalitate a morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei .................100

Viorel Gligor, Silviu-Florin Fonogea

Sorin Filip, Planning urban, 2009 ................................................................................................... 115

Ana-Maria Pop

3
4
G
EO
G
ht RA
tp PH
:// I
ge A
og N
ra AP
ph O
ia CE
na N
po S
ce IS
ns A
is. N.
ac V
ad II,
-c nr
lu .1
j.r /2
o 01
3
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

NOUL CONCEPT AL SPAŢIULUI

ANDREI MARGA1

Abstract: – In our time, space has got a changed connotation as compared to the ones advanced by Newton
and Kant, or even to later elaborations on this subject. Based on a brief analysis of a number of
conceptualizations of space in some disciplines, the present article argues in favor of the thesis of the

3
o 01
“plasticity of space”: space has the capacity and the possibility to get shapes and to allow for developments
from the part of those who occupy it, and, as a matter of fact, those who live it. Consequently, one can speak

j.r /2
about the “plurality of the concept of space”: we no longer have a single, all comprising space, similarly to

lu .1
a huge vase with the walls placed infinitely away, since we have different types of space, according to the

-c nr
structure aimed at and the events going on.

ad II,
Cuvinte cheie: spaţiu, plasticitatea spaţiului, pluralitate, geografie, filosofie

ac V
is. N.
Dacă facem analiza evoluţiei conceperii
ns A Montesquieu, Herder, Alexander von Humboldt
spaţiului în cultura modernă atunci avem de şi, mai tirziu, cu Friedrich Ratzel, geografia nu a
ce IS
reţinut câteva praguri parcurse, dincoace de care rămas simplă descriere a spaţiului natural, ci a
ne aflăm astăzi. Orice investigaţie trebuie să se considerat spaţiul ca spaţiu ocupat de oameni. În
po S

oprească la scrierea Von derFormderSinnen – acest fel, geografia şi-a însuşit abordări istorice,
na N

undVerstandeswelt (1770), în care Kant a plecat antropologice şi a devenit, de fapt,

ia CE

de la axiomele geometriei euclidiene (linia antropogeografie. Cum s-a spus foarte bine
ph O

dreaptă este drumul cel mai scurt între două recent, „aprioriul kantian al spaţiului se
ra AP

puncte, printr-un punct exterior unei drepte se transformă astfel în aposteriori: spaţiul devine,
poate duce o singură paralelă la acea dreaptă din ceva transcendental, ceva doar empiric” (p.
og N

etc.) şi a considerat spaţiul drept formă a 9). Dar abordarea empirică a spaţiului a înaintat
intuiţiei apriori. Spaţiul devine obiect al de la spaţiul natural la spaţiul ocupat de oameni
ge A

geometriei, care are fundamente ce preced orice (în forma menţionată a „antropogeografiei”) şi,
:// I
tp PH

experienţă şi sunt condiţia experienţei în cu încă un pas, la considerarea spaţiului ca

general. Această concepere a spaţiului avea să „Lebensraum”. Această formulă s-a compromis
ht RA

fie dislocată – cum ne spune Stephan Gunzel – definitiv căutând să derive caractere sociale si
abia cu lucrarea Die psychologischen umane din, spre exemplu, clima locului şi să
G

Grundlagen der Raumwissenschaft (1868), în legitimeze acţiuni de cucerire militară sau de

EO

care Friedrich C. renesius se întreabă: cum dominaţie politică. Geopolitica anilor douăzeci-
ajungem noi, ca oameni, la conceperea apriori a treizeci a reprezentat formula.
G

spaţiului? Evident, acum uitatul autor deschide
interogarea din punct de vedere empiric a
spaţiului, pe care o vor continua Helmholz, apoi
Husserl, Heidegger şi alţii, fiecare cu optici
proprii.
Între timp, însă, geografia s-a desprins din
subordonarea faţă de istorie şi a început să
conteze drept veritabilă „ştiinţă a spaţiului
(Raumwissenschaft)”. Geografia procedează
descriptiv, aşadar aposteriori. Dar deja cu
1
Academia Română - Filiala Cluj, Colectivul de Geografie, str. A.T. Laurian, nr. 42, Cluj-Napoca
Spaţiul nu a mai putut fi separat de oameni
şi de ceea ce produc oamenii, încât a devenit
tentant ca asupra spaţiului să se proiecteze o
optică sociologică: spaţiul a fost privit plecând
de la societate. Ȋn lucrarea La production de
l’espace (1974), Lefebvre a propus ca spaţiul să
fie abordat ca produs al societăţii respective – în
fapt al relaţiilor din societate. Unii autori au
început să vorbească despre „dezvoltarea
antropogeografiei de la o <ştiinţa a spaţiului> la

5
 Andrei Marga
o <ştiinţă a societăţii>”. Structurile spaţiale ar fi
astfel de considerat drept efecte ale proceselor
sociale – adică efecte tehnice, economice,
juridice, instituţionale. Pe de altă parte, s-a
observat, însă, că spaţiul însuşi, prin
numeroasele sale componente (resurse naturale,
poziţie geografică, acces la căile de comunicaţie
etc.) condiţionează dezvoltarea, fără a o putea,
totuşi, provoca sau bloca. Dezvoltarea stă şi pe
3
alţi piloni decât cel al spaţiului. De aceea, astăzi,
o 01
eliberate fiind de excesele dizolvării spaţiului
sau ale ignorării importanţei acestuia, precum şi
j.r /2
de aberaţiile „determinismului geografic” şi ale
lu .1
teoriilor „Lebensraum”-ului, spaţiul şi societatea
-c nr
se abordează în unitate, fără a deriva un termen
ad II,
din celălalt şi fără a-l ignora pe vreunul.
Procedez, în intervenţia de faţă, la a
ac V
argumenta ceea ce numesc „plasticitatea
is. N.
spaţiului” – capacitatea şi disponibilitatea
ns A
acestuia de a căpăta forme şi de a permite
ce IS
dezvoltări din partea celor care îl locuiesc şi, de
fapt, îl trăiesc. Am în vedere, scurt şi simplu
po S
na N
spus, împrejurarea că spaţiul este condiţionat
de societate, în înţelesul larg, şi condiţionează
ia CE
societatea. Plec de la trei şiruri de observaţii ce
ph O
sunt la îndemâna oricui. Prima observaţie se
ra AP
referă la dependenta unor societăţi întregi de
resurse naturale – precum, de exemplu,
og N
dependenţa energetică a Uniunii Europene de
spaţiul intercontinental în care ne aflăm. A doua
ge A
observaţie priveşte importanţa crucială a pieţei
:// I
tp PH
pentru dezvoltare – ca, de pildă, importanţa
actuală a pieţei euroamericane pentru
ht RA
dezvoltarea în continuare, susţinută, a Chinei,
care are nevoie perceptibilă de o piaţă extinsă cu
G
mult dincolo de graniţele naţionale. A treia
EO
observaţie are în vedere „miracolele” dezvoltării
intensive şi ale democratizării avansate care s-
G
au înfăptuit în condiţii de spaţiu prea puţin
prielnice, dacă nu chiar adverse – cum sunt, spre
ilustrare, dezvoltările realizate de Israel sau
Noua Zeelandă. Pot lua în considerare şi alte
observaţii şi exemplificări, dar cele evocate sunt
deja reprezentative şi concludente.
Încep prin a argumenta teza „plasticităţii
spaţiului” luând în seama câteva perspective
disciplinare asupra spaţiului. Bunăoară, estetica,
ce îşi începe istoria odată cu lucrarea omonimă
(1750) a lui Alexander Baumgarten, s-a înţeles
6
pe sine ca „ştiinţa a cunoaşterii sensibile”, în
care spaţiul îşi afla un loc cel mult secund. Cum
s-a spus foarte bine, „formarea unui concept al
spaţiului în istoria artei dobândeşte validitate
metodologică abia spre sfârşitul secolului a 19-
lea, când considerarea istoric-critică, analitico-
stilistică a artei înlocuieşte comentariile legate
de teoria imitării despre loc, scenă, adâncime şi
adâncimea imaginii” (vezi Michela Ott,
Aestetik/Kunstgeschichte, în Stephan Gunzel,
Hrsg., Raumwissenschaften, Suhrkamp,
Frankfurt am Main, 2009, p.19). Iar după al
doilea război mondial, s-a ajuns, în estetica, la
opoziţie faţă de „gândirea progresului” care a
dominat scena de la mijlocul secolului al 19-lea
încoace, care a însemnat în fapt o întoarcere
spre tematizarea spaţiului, care este supus de
acum diferenţierii. Ȋn arheologie spaţiul este
angajat direct, din capul locului: stratificările,
distribuţia spaţială a obiectelor şi localizarea de
obiecte sunt chiar teme ale arheologiei. Aceasta
disciplină reconstruieşte spaţii trăite de alţii
luând în consideraţie date ce ţin de ambientul
natural, economie, raporturi sociale, cultură,
mentalităţi. Lucrurile sunt plasate „în lume” cu
ajutorul timpului şi spaţiului (vezi Franziska
Lang, Archaeologie, in Stephan Gunzel, op.cit,
p.42-43).
Ȋn arhitectură şi construcţii, spaţiul devine
tema focalizantă, ca şi în estetică, spre sfârşitul
secolului al 20-lea. Vestiţii Alois Riegl şi Albert
E.Brinckmann au considerat spaţiul ca formă
artistică a clădirilor, care sunt înzestrate în
primul rând cu un sens anume în lumea
înconjurătoare. Treptat, în „planificarea urbană
(Stadtplanung)” şi-au făcut loc noi abordări care
au ajuns la interferenţă la mijlocul secolului al
20-lea (abordarea economică a lui Heiligenthal,
ordonarea populară a lui Feder, configurarea
socială a lui Elias etc.). Indiferent de abordare,
rămâne însă clar că în jurul conceperii spaţiului
se joacă direcţia de evoluţie a arhitecturii şi a
planificării urbane (vezi Eduard Fuhr,
Architektur? Stadtebau, în Stephan Gunzel,
op.cit., p.57).
Ȋn mod interesant unii filosofi au deschis
orizonturi noi de înţelegere a spaţiului plecând
de la experienţa arhitecturii şi planificării
urbane. Heidegger a fost acela care, cel mai
 Noul concept al spaţiului
direct prin conferinţa Bauen Wohnen Denken
(1951) a promovat considerarea construcţiilor
sub aspectul lărgirii perspectivelor spaţiale şi al
absorbţiei istoriei. Hannah Arendt a aratat, în
Conditio Humana (1952), pe exemplul
polisurilor greceşti, că pentru înţelegerea
spaţiului, nu trasarea de frontiere, ci mai curând
instituirea de spaţii politice este decisivă. Iar
Habermas, cu Strukturwandelnder Offentlichkeit
3
(1962), a iniţiat privirea arhitecturii din punctul
o 01
de vedere al favorizării dezbaterii publice a
j.r /2
chestiunilor de interes general. Fiecare a
lu .1
reprezentat, in felul său, convingerea că spaţiul
-c nr
este nu doar dat, ci mai ales fructul unor
iniţiative şi acţiuni umane şi are, inevitabil, o
ad II,
anumită plasticitate.
ac V
Ştiinţele experimentale ne oferă, la rândul
is. N.
lor, probe pentru această idee. Să luăm în
considerare, mai întâi, biologia. Ernst Haeckel a
ns A
fost cel care ne-a obişnuit cu considerarea
ce IS
organismelor în legătură cu spaţiul, pe care l-a
po S
conceput ca un fel de spaţiu al vieţii acestora, un
na N
spaţiu vital, fără să atingă o abordare destul de
ia CE
precisa. A fost de ajuns, însă, ca ideea sa ajungă
la Ratzel si, apoi, la Haushoffer şi să facă
ph O
cariera în anii treizeci alimentând, printr-un
ra AP
determinism ce amesteca spaţiul şi biologia, o
ideologie a cuceririi şi dominaţiei. Aceasta
og N
evoluţie intelectuală desigur criticabila nu
ge A
trebuie să ne împiedice sa observăm importanţa
:// I
spaţiului pentru organisme şi să sesizăm două
tp PH
stări de lucruri: ca Alexander von Humboldt a
avut dreptate când, în Ideenzueiner
ht RA
Geographieder Pflanzen (1807), a explicat
evoluţia de caractere ale plantelor prin
G
interacţiunea cu factori climatici şi că sunt
EO
fructuoase eforturile actuale de a-l scoate din
uitare pe Humboldt integrându-i contribuţia în
G
evoluţionismul actual (vezi Michel Weingarten,
Biologie/Okologie, in Stephan Gunzel, op.cit,
p.87-88). În fizica actuală a spaţiului este
interogat sub multiple aspecte: dimensiuni,
forma geometrică, originea, dezvoltarea,
construcţia şi structura (vezi Jan. C. Schmidt,
Physik, in Stephan Gunzel, op.cit., p. 291).
Actuala înţelegere din fizică a spaţiului este
îndatorată mai ales teoriei relativităţii, fizicii
cuantice, fizica sistemelor complexe, ce include
teoria haosului şi teoria catastrofelor. Întrebările
care se pun în privinţa spaţiului de către
fizicieni sunt edificatoare: este spaţiul absolut
sau ceva relaţional? cum se leagă spaţiul,
timpul, materia şi câmpurile? Ce geometrie
descrie spaţiul real? Câte dimensiuni are
spaţiul? Spaţiul este el însuşi un produs al
evoluţiei sau premerge evoluţia? Este spaţiul dat
sau în expansiune? Este spaţiul limitat sau
nelimitat? Este spaţiul izotrop? Este el discret
sau continuu? Cum se raportează unele la altele
părţile disparate de spaţiu? Ce structuri spaţiale
întâlnim în experienţa umana a lumii? Putem lua
aceste structuri drept cheie a înţelegerii spaţiului
în general? (Ibidem, p. 291). Fizica, graţie
teoriei relativităţii, a îndemnat la o noua
înţelegere a spaţiului – una care l-a scos din
imobilismul apriorismului şi l-a legat de
evenimentele lumii.
Sa ne apropiem, însă, de tematizarea
spaţiului în domeniul societăţii omeneşti. Să
începem cu istoria. Aici, în scrierea istoriei,
spaţiul şi timpul sunt dimensiunile de bază ale
desfăşurării evenimentelor. „Istoria poseda
totdeauna un loc, se întinde pe o suprafaţă sau
se defineşte prin relaţii ale situaţiilor” (vezi
Marcus Sandl, Geschichtswissenschaft, în
Stephan Gunzel, op.cit., p.159). Trei principii
guvernează, sub aspectul dimensiunilor
amintite, optica istoricului cu pregătire
actualizată: spaţiul istoric nu se sustrage
schimbărilor controlate de timp şi este „instituit
social, organizat politic şi supraformat cultural”;
spaţiul care se schimbă în timp nu este ceva
secundar în raport cu timpul, ci are, aşa cum
atestă nevoia localizărilor, a stabilirii
extinderilor, de exemplu, caracter de sine
stătător; timpul devine intuitiv pentru noi numai
prin intermediul mişcărilor în anumite spaţii
(p.159). Pe bună dreptate s-a observat că, în
funcţie de orientarea istoriografică, în scrierea
istoriei se practică o concepere diferenţiată a
spaţiului. De pildă, istorismul a operat cu un
subiect al istoriei în format mare (naţiunea,
clasa socială etc.) şi a lăsat spaţiul în afara
considerării. Către sfârşitul secolului al 20-lea
se produce „cotitura spaţială (the spatial turn)”
în istoriografie, care a revenit la cercetarea
localizata a unităţilor istorice (comunităţi, state
etc.) şi a procedat la tematizarea spaţiului
7
 Andrei Marga

politic şi la cercetarea impactului sistemelor de aceasta, este străbătută de interesul de a sesiza

comunicaţie, al transporturilor, al tehnologiilor.
O schimbare majoră se petrece: „ca obiect al
scrierii istoriei, spaţiul intră în atenţie în
caracterul sau schimbător, fiind definit drept
construct cultural, social, tehnic sau medial şi
pus în legătură cu premisele istorice ale
producerii, stăpânirii şi perceperii sale” (p.162).
Iar de această schimbare a înţelegerii naturii
ce implicaţii ideologice au tablourile geografice
ale lumii tradiţionale în privinţa relaţiilor social-
culturale actuale şi urmează aici înainte de orice
întrebarea care practici geografice (cu ce
potenţiale de putere) sunt constitutive pentru
actualele <raporturi spaţiale sociale>” (vezi
BennoWerlen, Geographie/Sozialgeographie,în
Stephan Gunzel, op.cit., p.144). În această

3
spaţiului se leagă „pluralizarea conceptului de optică, „spaţiul poate fi înţeles corespunzător nu

o 01
spaţiu”: nu mai avem un singur spaţiu ca ceva absolut, ci înainte de toate ca un concept
atotcuprinzător, aidoma unui vas uriaş cu relaţional”. Componenta social-culturală a

j.r /2
pereţii plasaţi la infinit, căci avem de a face cu spaţiului intra pe primul plan.

lu .1
spaţii variate în funcţie de construcţia care s-a Putem acum conchide argumentarea

-c nr
angajat şi de evenimentele ce au loc. Cu o buna noastră. Ne aflam, în mod perceptibil, nu numai

ad II,
intuiţie a stărilor de lucruri, gruparea de la în urma unei cotituri care a adus cu sine
„Annales”, din Franţa, a orientat scrisul istoric reevaluarea spaţiului în diferite discipline; ne

ac V
spre condiţii geografice, climat, reproducţia aflam după o cotitura a însăşi înţelegerii

is. N.
economica, comerţ, circulaţie, ligaturi ale
ns A spaţiului. Acesta, spaţiul, nu se mai lasă
situaţiilor şi efectele graniţelor. Cu un nou pas suprapus cu spaţiul natural, ci se vădeşte a fi un
ce IS
în direcţia generalizării, Pierre Bourdieu (1985) construct – un construct social-cultural. Una din
a dezlegat spaţiul de spaţiul fizic si l-a conceput implicaţiile practice este aceea ca nu mai este
po S
na N

ca rezultat al praxisului social înţeles totul să deţii spaţiu câta vreme societatea şi
cuprinzător. cultura pe care le pui in joc îşi lasă prea puţin
ia CE

Acea „cotitura spaţială (spatial turn)”, amprenta asupra lui. Este, fireşte, mai bine să
ph O

înregistrată în istoriografie, arhitectura, deţii, decât să nu deţii spaţiu natural, dar faptul
ra AP

planificarea urbană şi în alte discipline, a găsit că nu deţii cât ţi-ar trebui nu este dramatic câtă
geografia – ştiinţa prin excelenta a spaţiilor – în vreme societatea şi cultura proprie au
og N

poziţia cea mai buna pentru a integra diversele capacitatea de a construi spaţiul. O fatalitate a
perspective disciplinare asupra spaţiului. Nu spaţiului nu există, chiar dacă spaţiul se cuvine
ge A

numai atât: geografia s-a străduit să opereze preţuit mai mult decât o fac mulţi dintre
:// I
tp PH

integrarea – cum bine s-a observat, în formula posesorii de spaţiul natural. Dar cu spaţiul
„geografiei critice”. „Particularitatea natural este de făcut ceva, iar ceea ce se face
ht RA

<geografiei critice> constă în aceea ca ea nu depinde de societate şi de cultura comunităţii

mai este îndatorată doar geografiei respective.
G

obiectivatoare a lucrurilor, ci, în plus faţă de

EO
G

8
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

LES CONFLITS - UNE APPROCHE GÉOPOLITIQUE

SILVIU NEGUŢ*

Abstract: – Conflicts – a Geopolitical Approach.Because in the entire humanity’s written history there have
been too few years without conflicts – these still being present today – we can draw the conclusion that war

3
is the natural state of human beings. Thus, in the past few decades a true general theory regarding conflicts

o 01
was developed – the most important contribution belonging to the realist school – which offers, among other

j.r /2
things, a strategy regarding the options of solving a crisis situation. Over time, three large causal chains in
determining the origin of conflicts have been marked out: the fight for resources, for controlling strategic

lu .1
locations and for a collective identity (national, ethnical, religious etc.). There is a large variety of types of

-c nr
war, the latest additions to the classic ones (global, colonial, national freedom etc.) being the asymmetric

ad II,
wars (terrorism, organised crime etc.) and the preventive ones etc. At the end of the XXth century and the
start of the XXIst a series of changes have interfered, moving the focus from interstate conflicts to intrastate

ac V
ones, from classic motivations (economy, resources, territories etc.) to the identity character based on values

is. N.
and beliefs, from large armies to small groups (guerrilla, individual terrorism etc.). In this paper, as model
of an unfolding international crisis we have chosen the Cuban Missile Crisis (1962), in which the four
ns A
phases are clearly identified: pre-crisis, crisis escalation, detente and impact.
ce IS
po S

Keywords: conflict, war, causal chains of conflicts, general theory of conflicts, geopolitical approach.
na N
ia CE

Le conflit (un terme qui provient du latin D’après l’un des plus connus analystes dans
ph O

conflictus= « choc », « frappe ») dérivé du le domaine, le général prussien Carl von

ra AP

confligere (« se choquer, se cogner »), signifie Clausewitz (1780-1831), « la guerre est un acte
évidemment, un malentendu, une collision de violence et dans l’utilisation de celle-ci il n’y
og N

d’intérêts. Il y a une extrêmement grande diversité a pas de limites ; ainsi, chacune des parties
ge A

de conflits et ceux-ci sont présents sur la scène de impose à l’autre sa loi, résultant une action
:// I

l’histoire depuis les plus anciens temps. réciproque, qui, conformément à la définition,
tp PH

Lorsque le conflit est armé, ouvert entre doit arriver à l’extrême »1. C’est toujours à lui
deux ou plusieurs états ou groupements d’états, que revient le mérite d’avoir établi la relation
ht RA

on l’appelle guerre ; si celle-ci se déclenche et se entre la guerre et la politique : la guerre n’est

déroule entre des groupements sociaux d’un autre chose qu’une continuation de la politique
G

même état, on l’appelle guerre civile. La guerre, avec d’autres moyens. Un grand spécialiste
EO

en tant qu’une forme grave du conflit est un français dans le domaine de la stratégie, Hervé
phénomène social complexe, qui consiste dans la Coutau-Bégarie affirme que : « La guerre est,
G

lutte armée, organisée entre certains groupes,
classes sociales, spécialement entre différents
états afin d’accomplir certains intérêts socio-
économiques et politiques. Quasiment comme
une règle, dans le cas des relations entre les états,
la guerre constitue une continuation, avec des
moyens violents, d’une politique que les états
respectifs ont déployée avant le déclanchement
du conflit.
*
Académie d’Études Économiques, Bucarest, E-mail :
silviu.negut@gmail.com
dans toutes les sociétés évoluées, et jusqu’au
XIXe siècle finissant, une compétence légitime et
courante de l’État. Les juristes occidentaux
reconnaissent, à la fois, le jus in bello et le jus ad
bellum, le droit de la guerre, ou plus exactement
le droit dans la guerre, et le droit à la guerre”2.
1
Carl von Clausewitz (sans année), De la guerre, Édition
ANTET, p.10 (le titre originel Vom Kriege, 1831-1834).
2
Hervé Coutau-Bégarie (2008), Traité de Stratégie, 6e
édition, Éd. ECONOMICA, Paris, p. 43-44.

9
 Silviu Neguţ
Vu le fait que dans l’entière histoire écrite
de l’humanité on a identifié trop peu années
manquants en conflits, on peut conclure que la
guerre est l’état naturel de l’humanité. Même à
présent, au début d’un nouveau millenium, il y
a beaucoup de foyers de conflit, les uns même
avec des éléments de génocide (Darfour, à
l’ouest du Soudan, déclenché en 2003), des
autres, apparemment locaux et mineurs (la
3
Corée, novembre 2010), mais qui peuvent
o 01
escalader jusqu’au niveau de l’entière planète.
L’histoire de l’humanité, étant dans une
j.r /2
bonne mesure, une des conquêtes, évidemment
lu .1
à travers des guerres a donné/a propulsé de
-c nr
nombreux stratèges, parmi lesquels : les rois
ad II,
persiques Cyrus le Grand (559-530 av. J.-C) et
Darius Ier (522-486 av. J.-C), Hannibal (247-
ac V
182 av. J.-C, général carthaginois), Alexandre le
is. N.
Grand (356-323 av. J.-C, roi de la Macédoine,
ns A
336-323 av. J.-C., et fondateur de l’Empire
hellénistique), Jules César (100-44 av. J.-C
ce IS
général et leader d’état roman :proconsul,
po S
dictateur et imperator), Trajan ((53-117 ap. J.-C,
na N
empereur roman entre 98 et 117), Gengis Khan
ia CE
(1167-1227, fondateur de l’Empire turco-
mongol des Temüjins), Bayezid Ier le Foudre
ph O
(1360-1403, sultan ottoman), Soliman Ier le
ra AP
Magnifique (1495-1566, sultan ottoman, a
réalisé l’extension maximale de l’Empire
og N
Ottoman), Pierre Ier le Grand (1672-1725,tsar,
ge A
1628-1721 et empereur, 1721-1725 de la
:// I
Russie), Napoléon Bonaparte (général français,
tp PH
premier-consul de la République, 1799, consul à
ht RA
vie,1802, empereur de la France , 1804-1815,
sous le nom de Napoléon Ier) etc. En gardant les
G
proportions, il y a aussi des voïvodes roumains
qui ont été des stratèges importants, parmi ceux
EO
qui se sont remarqués étant Ştefan cel Mare
G
(Étienne le Grand) (approx. 1435-1504, prince
de Moldavie, 1457-1504 ; nommé par le Pape
Sixte IV « le chevalier du christianisme », parce
qu’il avait arrêté l’offensive ottomane vers
l’Europe) et Mihai Viteazul (Michel le Brave)
(approx. 1550-1601, souverain de Ţara
Românească/le Pays Roumain,1593-1601). On
ajoute une liste impressionnante des autres
commandantes militaires.
Beaucoup de travaux concernant les
conflits/les guerres ont été écrits, les plus
nombreux étant les mémoriaux de guerre (ou les
10
livres dédiés à la guerre), parmi lesquels les plus
importants sont ceux du général chinois Sun Zi
(L’art de la guerre, VIème siècle av. J.-C),
César/Caesar (Comentarii de Bello Gallico/
Commentaires sur la Guerre des Gaules et
Commentarii de bello civili/Commentaires sur la
Guerre Civile), Napoléon Oeuvres de Napoléon
à Sainte-Hélène, 4 tomes), Ferdinand Foch
(Mémoires pour servir à l’histoire de la guerre
1914-1918), Charles de Gaulle (Mémoires de
guerre), Dwight Eisenhower (Crusade in
Europe/Croisade en Europe), Bernard Law
Montgomery (El Alamein to the River Sangro/ El
Alamein à la rivière Sangro, Normandy to the
Baltic/Normandie à la Baltique), Rodion
Malinovski (Istoriko-memuarnyi trud).On ajoute
des travaux plus généraux, aussi nombreux, les
uns, quand même, avec un caractère synthétique
et statistique, en égale mesure qui nous offrent la
dimension incroyable des conflits armés sur le
Globe, comme : George Bruce, Dictionary of
Wars/Dictionnaire des Guerres (première édition
en 1971), Ivan V. Hogg, The Hutchinson
Dictionary of Battles/Le Dictionnaire Hutchinson
des Batailles (première édition en 1995),
François Thual, Les conflits identitaires (1995),
André Collet, Les guerres locales au XXe siècle
(1998), Robert Young Pelton, The World’s Most
Dangerous Places (2000)/Les plus dangereux
lieux du monde , Jean-Louis Dufour, Les crises
internationales. De Pékin (1990) au Kosovo
(1999) (2001), avec la continuation Gilbert
Archcar, La nouvelle guerre froide. Le monde
après le Kosovo (1999), Joseph S. Nye jr.,
Understanding International Conflicts. An
Introduction to Theory and History (2005)/
Comprendre les conflits internationaux. Une
introduction dans la théorie et l’histoire (2005)
etc.
Dans les dernières décennies une théorie
générale des conflits s’est développée,
respectivement une stratégie qui, en commençant
par certaines similitudes observables, propres à
certaines situations et processus conflictuels
variés, relève, dans une manière généralisée, les
principaux types et schémas formels de leur
évolution, permettant ainsi la prévision de leurs
résultats et par celle-ci, la possibilité de la sortie
d’une situation de crise. « Utilisée avec la théorie
des jeux dans la stratégie politique et militaire
 Les conflits – une approche géopolitique
générale, elle permet, par l’intermède des
ordinateurs, la simulation des situations
conflictuelles en vue de découvrir les solutions
optimales, ainsi que l’analyse des multiples
facteurs (lorsqu’on connaît les paramètres
nécessaires-les données du cas particulier et les
caractéristiques définitoires de la structure
sociale) du déclanchement et du développement
des certains conflits internationaux ».3
3
« L’état conflictuel »-accentuent les
o 01
analystes- est l’essence de la géopolitique et son
j.r /2
horizon qui ne peut pas être dépassé. Quelle que
lu .1
soit la forme ou l’intensité du conflit, là-bas où
-c nr
elle se produit il y a de la substance pour une
analyse géopolitique (notre note) »4. Ce sont les
ad II,
mêmes analystes qui continuent, en soutenant
ac V
que, l’état de conflictualité est même le
is. N.
« carburant » de la géopolitique, la première
mission de celle-ci consistant dans la mise en
ns A
évidence des origines, parfois lointaines, des
ce IS
conflits et, à la fois, les motivations des
po S
protagonistes.
na N
ia CE
L’école réaliste et le problème des
conflits
ph O
ra AP
Le réalisme est une des principales théories
qui analysent la nature des conflits et des
og N
relations internationales. La ligne de la tradition
ge A
« réaliste » monte dans le temps jusqu'à
:// I
l’Antiquité (le plus représentatif étant l’historien
tp PH
et l’homme politique Thucydide, 460-396 av. J.-
C., l’auteur du fameux ouvrage « L’histoire de la
ht RA
guerre du Péloponnèse »), renaît dans le Moyen
Age (entre autres par l’humaniste et l’homme
G
politique florentin/italien Niccolò Machiavelli
EO
(Nicolas Machiavel), 1469 – 1527, et le
philosophe et penseur politique anglais Thomas
G
Hobbes, 1588 – 1679) et connaît une grande
représentation dans le XXème siècle, par
l’intermède des personnalités, surtout
3 internationale d’après la Deuxième Guerre
*** (1977) Petite encyclopédie de politologie, Éd.
Scientifique et Encyclopédique, Bucarest,
p.89/(1977)Mică enciclopedie de politologie, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p. 89.
4
Aymeric Chauprade, François Thual , Dictionnaire de
géopolitique, Éd. Corint, Bucarest, 2003, . 476/Aymeric
Chauprade, François Thual, Dicţionar de geopolitică, Ed.
Corint, Bucureşti, 2003, p. 476.
américaines, comme Nycholas Spykman, Hans
Joachim Morgenthau, George Kennan, Reinhold
Niebuhr, Kenneth Waltz, Robert Gilpin, Henry
Kissinger et autres, mais aussi européennes,
parmi lesquelles le français Raymond Aron et la
britannique Susan Strange. Les uns d’entre ceux-
ci, ceux qui ont nuancé leurs idées, son nommés
néo-réalistes.
Le réalisme s’oriente, principalement, vers
l’explication des états de conflit qui
caractérisent l’environnement international, en
commençant par la prémisse que le pouvoir est
distribué de façon inégale entre les états, en se
changeant dans le temps et il n’existe pas une
concordance de la politique des états dans ce
domaine. Conformément à Martin Griffiths5, les
adeptes de cette théorie essayent de répondre à
quatre questions essentielles :
1. Quelles sont les principales sources de la
stabilité et de l’instabilité dans le système
international.
2. Quel est l’équilibre de pouvoir réel et
désirable entre les états.
3. Comment les grands pouvoirs devraient se
comporter, les uns avec les autres, mais
aussi avec les états plus faibles.
4. Quelles sont les sources et la dynamique des
changements contemporains dans l’équilibre
de pouvoir.
Le plus typique représentant du courant
réaliste a été Hans Morgenthau (1904–1980),
allemand (avec des études au Berlin, Frankfurt
am Main/Francfort-sur-le-Main et München/
Munich) naturalisé aux États-Unis. Ses ouvrages,
parmi lesquels Politics among Nations/Politique
parmi les nations (1948), In Defense of the
National Interest/Dans la défense de l’intérêt
national (1951) et The Purpose of American
Politics/Le but de la politique américaine (1960)
– tous connaissant de nombreuses éditions-, l’ont
consacré comme « le plus influent théoricien et
érudit américain dans le domaine de la politique
Mondiale ».6
5
Martin Griffiths (2003), Relaţii internaţionale, Ed. Ziua,
Bucureşti, p. 17./ Martin Griffiths (2003),Relations
internationales, Éd. Ziua, Bucarest, p.17.
6
Robert Benewick, Philip Green (coord.) (2002),
Dicţionarul marilor gânditori politici ai secolului XX, Ed.
11
 Silviu Neguţ

Le thème central de ses travaux peut être
résumé de la manière suivante : « Ce qui importe
réellement dans les relations entre les nations
n’est pas le droit international mais la politique
internationale. La loi isolée de pouvoir est
inutile »7. Vu le fait que la lutte pour le pouvoir
est universelle il plaidait pour la diplomatie qui
reconnaissait les intérêts et l’autorité des tous les
états dans le système international. Comme la
politique mondiale est restée, en essence, une
Thual, Philippe Moreau Defarges, Pierre Lorot,
Joseph S. Nye jr., George Bruce, Silviu Neguţ et
autres), il y a trois grandes chaînes causales
dans la détermination de l’origine des conflits :
• la lutte pour les ressources, dans le sens le
plus large (agricoles, minérales et minerais,
industrielles).Celle-ci a été, d’ailleurs,
l’essence des conquêtes coloniales. Les plus
spectaculaires, durables et avec la plupart

3
des connotations ont été, dans le siècle passé

o 01
lutte pour le pouvoir entre les états, la diplomatie et même aujourd’hui, celles liées au pétrole,
et l’utilisation possible de la force devaient être

j.r /2
qui ont provoqué, entre autres, deux « chocs
conjuguées en permanence. pétroliers », accompagnés par des crises

lu .1
Même si pendant les périodes impériales, économiques mondiales (1973,

-c nr
les structures bipolaires (comme celle qui a existé respectivement 1979),et elles sont encore, au
pendant la période de la Guerre Froide), ainsi que

ad II,
début du troisième millenium, un élément
les conceptions universalistes peuvent sembler central des jeux stratégiques du Moyen

ac V
pour une période comme étant dominantes, vu la Orient et de la région de la Mer Caspienne ;

is. N.
nature pluraliste du monde politique, des
ns A • l’acquisition des lieux stratégiques :
considérations liées à l’équilibre de forces vont
détroits, canaux, fleuves importants (surtout
apparaître et réapparaître, la politique d’état des
ce IS
leaders, autant des grands états que des petits les zones navigables et les cours d’eau),
cols, passages, crêtes montagneuses etc. De
po S

états, consistant dans la capacité de comprendre

na N

cette chose, l’étude des politiques internationales nombreux conflits ont résulté, parmi
ia CE

devant se fonder sur ce fait. Dans cet esprit, le lesquels sont remarqués ceux pour les points
théoricien américain a compris des choses qui géostratégiques, spécialement pour les
ph O

semblaient incompréhensibles pour plusieurs de détroits et les canaux (Bosphore et

ra AP

ses contemporaines : l’alliance de l’Inde avec Dardanelles, Gibraltar, le Canal de Suez-

l’Union Soviétique et du Pakistan avec la Chine peut être le plus significatif-, le Canal de
og N

communiste, la dernière s’alliant, à son tour, avec Panama etc.) ;

• la lutte pour une identité collective: ethnique,
ge A

l’Administration américaine (Nixon) et de plus,

:// I

combattant ensemble le Vietnam, allié avec nationale, religieuse ou qui peut combiner
tp PH

l’Union Soviétique. deux ou tous ces éléments. Ces conflits ont

Les préceptes de Morgenthau, possédant, été, d’habitude, les plus dramatiques et avec
ht RA

entre autres, la qualité d’être très clairs et les plus grandes conséquences négatives
convaincants, ont connu un grand succès, malgré (pertes de vies humaines et destructions
G

le fait que les interdépendances croissantes de la matérielles). Parmi les plus récents conflits
EO

dernière période ne peuvent plus être surprises pareils, on inscrit ceux de l’ex-Yougoslavie
seulement dans une telle théorie. (spécialement de Bosnie-Herzégovine et
G

Kosovo), de l’ex-Union Soviétique

Les chaînes causales des conflits/des
guerres
Conformément à plusieurs spécialistes
(parmi lesquels Aymeric Chauprade, François
Artemis, Bucureşti, p. 225./ Robert Benewick, Philip
Green (coord.) (2002), Dictionnaire des grands
penseurs politiques du XXème siècle, Éd. Artemis,
Bucarest, p.225.
7
Ibidem.
(Tchétchénie, Daghestan, Transnistrie,
Caucase etc.)
À ces trois chaînes, on peut ajouter celle
concernant l’idéologie, les plus représentatifs
conflits étant ceux provoqués par le nazisme
(qui a été à la base de plusieurs conflits, grâce
au désir de l’Allemagne d’agrandir son « espace
vital ») et par le communisme, qui, même si
apparemment, n’était pas dans le premier plan, a
« inspiré » de nombreux conflits, sous le slogan

12
 Les conflits – une approche géopolitique
« de la lutte pour la libération des peoples » et
de la doctrine Brejnev 8 (« la révolution sans
frontières »), inspirée par la plus ancienne
théorie de Léon Trotski9 concernant la
« révolution permanente ».
Il y a de nombreuses classifications des
guerres, selon leur nature, le but suivi, l’aire de
déroulement, les modalités de déploiement etc.
La littérature communiste dans le domaine
3
parlait sur deux types de tels conflits :
o 01
• des guerres justes (« lorsqu’elles visent la
j.r /2
défense contre une agression externe, la
lu .1
libération du joug de l’exploitation et de
-c nr
l’oppression sociale ou nationale, la défense
d’un nouveau ordre social contre les forces
ad II,
contraires-révolutionnaires internes ou
ac V
externes ») ;
is. N.
• des guerres injustes (« d’invasion des
certains territoires appartenant à d’autres
ns A
pays, de soumission des autres peoples, de
ce IS
suppression des mouvements de libération
po S
nationale et sociale. La classe ouvrière
na N
s’oppose à toute guerre injuste, envahissante,
ia CE
en appuyant la guerre juste libérateur»)10.
D’autres nombreux types de guerres se sont
ph O
manifestés au fil du temps les unes même
ra AP
aujourd’hui, parmi lesquelles on mentionne :
• les guerres coloniales, menées par les
og N
pouvoirs européens (le Portugal, l’Espagne,
ge A
la Hollande, la Grande Bretagne, la France
:// I
etc.), dans une certaine mesure par d’autres
tp PH
pouvoirs, également, comme le Japon, les
États-Unis etc., pour la conquête des
ht RA
certains territoires dans le Nouveau Monde
(dans le cas du Japon, aussi dans l’Ancien
G
Monde) et leur transformation en colonies
EO
ou semi- colonies ;
• des guerres de libération nationale, menées
G
exactement dans le sens inverse que les
précédentes, afin d’éloigner les colons de
8
D’après le nom du Léonid Ilitch Brejnev (1906-1982),
leader de l’Union Soviétique (secrétaire général du
PCUS) entre les années 1964-1982.
9
Léon Trotski (1879-1940), leader communiste
soviétique, adversaire du Staline, l’auteur de la théorie de
l’instauration du marxisme dans le monde entier.
10
*** (1975) Dictionnaire politique, Éd. Politică,
Bucarest, 1975, p.495;on peut facilement remarquer le
langage bombastique, communiste.
leurs pays ; elles ont connu une grande
envergure après la Deuxième Guerre
Mondiale, dans la période connue sous le
nom de « la décolonisation », lorsque de
nouveaux états indépendants sont apparus
sur la carte du monde, spécialement sur les
continents africain et asiatique ;
• les guerres de partisans, respectivement la
lutte populaire contre un régime politique ;
des exemples édificateurs ont été ceux des
yougoslaves (gérés par Josip Broz Tito) et
des français, pendant la Deuxième Guerre
Mondiale ;
• des guerres de durée, qui se déroulent
pendant plusieurs années et même
décennies, parfois sans incliner la balance
définitivement d’une partie ou de l’autre :
plusieurs conflits d’Afrique, Amérique
Latine, Asie ; des conflits majeurs, d’une
durée encore plus grande ont existé, comme
par exemple « La Guerre de 100 Ans » (en
fait 116 ans entre 1337 et 1453), entre
l’Angleterre et la France pour les territoires
français maîtrisés par la dynastie anglaise et
pour la Flandre ; au pôle opposé ils ont
existé aussi des guerres de courte durée
comme celle arabo-palestinienne de juin
1967 (« La Guerre de 6 Jours »).
• des guerres-éclairs, une formule de la
guerre rapide, comme celle essayée par
l’Allemagne (la fameuse « Blitzkrieg») et
réussie par le Japon, en 1941, dans l’Asie de
Sud-est et l’Océan Pacifique ;
• des guerres civiles, conflits à l’intérieur d’un
état, menés entre divers groups (politiques,
militaires) ou catégories sociales en vu du
changement de l’ordre politique et d’état ou
pour le maintien de celui existant ; ce type
de guerre a été et est encore beaucoup plus
présent sur le Globe qu’on croit : « La
guerre des Deux- Roses » d’Angleterre
(1455-1485) entre les familles Lancaster et
York, gagnée par la première ; « La Guerre
de Sécession » des États-Unis d’Amérique
(1861-1865), entre les états de Nord
(abolitionnistes) et ceux de Sud (souteneurs
encore de l’esclavagisme), gagnée par les
premiers ; « La Guerre Civile d’Espagne »
(1936-1939), entre les nationalistes et les
13
 Silviu Neguţ
républicains, les derniers étant vaincus ; la
guerre de Bosnie-Herzégovine (1992-1995),
entre les trois entités ethniques et religieuses
(bosniaques-musulmans, serbes-orthodoxes
et croates-catholiques), formellement
conclu, existant en fait un status quo ; de
nombreux conflits pareils ont existé en
beaucoup d’états africains et asiatiques ;
• des guerres asymétriques, lorsqu’il y a une
3
grande disproportion entre les forces
o 01
combattantes, étant favorisées celles réduites
j.r /2
de point de vue numérique et matériel,
comme par exemple le terrorisme, le crime
lu .1
organisé, le trafique de drogues, le trafique
-c nr
d’armement etc.
ad II,
Il y a aussi des catégories spéciales de
guerres :
ac V
• des guerres mondiales, des conflits dans
is. N.
lesquels sont entraînés plusieurs états de la
ns A
planète, comme il a été le cas des deux
ce IS
grandes conflagrations mondiales du
XXème siècle, les deux déterminées, en fait,
po S
na N
par la lutte pour la (ré)-division des sphères
ia CE
d’influence :
¾ La Première Guerre Mondiale (1914 –
ph O
1918), conflit armé déclenché, suite aux
ra AP
contradictions entre les Grands Pouvoirs,
dans la lutte pour la ré-division des
og N
sphères d’influence et l’acquisition de
colonies et des territoires étrangers. Elle
ge A
a commencé par l’offensive des
:// I
tp PH
Empires Centraux (l’Allemagne et
l’Autriche-Hongrie) contre l’Entente (la
ht RA
Grande-Bretagne, la France et la Russie)
– en avril 1917 les États-Unis sont aussi
G
entrés, de la part de l’Entente –, en
EO
entraînant 33 pays avec une population
de plus d’un milliard d’habitants (plus
G
d’une moitié du total mondial) ;
¾ La Deuxième Guerre Mondiale (1939 –
1945), le plus grand conflit militaire,
politique, économique et diplomatique
de l’histoire de l’humanité, qui a
compris 72 états avec une population
d’approximativement 1,7 milliards
personnes (approximativement 80% de
la population mondiale). Déclenchée par
Allemagne, alliée avec l’Italie et le
Japon, dans le but d’instaurer leur
14
domination dans le monde, auxquels les
Alliés (la Grande-Bretagne, les États-
Unis, l’Union Soviétique, la France et
ultérieurement d’autres états, parmi
lesquels la Roumanie, aussi) se sont
opposés, a cessé avec la victoire des
derniers, mais aussi avec un bilan très
triste : plus de 30 millions de pertes de
vies humaines, auxquels on ajoute
approximativement 12 millions de gens
dans les camps de concentration, 35
millions personnes blessées et mutilées,
des dommages matériels d’environ 1400
milliards dollars (à la valeur de ce temps
de la monnaie américaine) etc.
• La Guerre Froide, pratiquement seulement
une jusqu’à présent, étant dénommée ainsi la
période 1945-1989/1991 (la chute des
régimes communistes européens), lorsque
des conflits armés directs n’ont pas eu lieu
entre les deux grands pouvoirs (les États-
Unis et l’Union Soviétique) et les deux
systèmes dernier eux, mais seulement des
frictions.
Il y a beaucoup d’autres types de guerre : de
défense, psychologiques, d’extermination etc.
Récemment un nouveau type est apparu, entré
dans la littérature et les mass-médias roumains
sous la dénomination de guerre préventive,
lancée par les États-Unis d’Amérique, qui a en
vu des actions armées destinées à éviter
certaines manifestations qui affecteraient des
pays et de grandes masses de population ; un
exemple dans ce sens est la Guerre d’Iraq (2003),
menée par les États-Unis avec l’appui direct de la
Grande-Bretagne et indirect des autres états. En
fait, il y a une certaine confusion concernant le
terme (le président George Bush Jr., « le parent »
du terme, utilisant dans le discours de West
Point, du 1er juin 2002, le syntagme preemtive
war et non pas preventive war), très bien
compris et expliqué par le général roumain
Gheorghe Văduva: « Le concept de guerre
préemptive, se différencie de celui de guerre
préventive, par l’imminence de l’attaque adverse.
En anglais, les termes preemp et prevent sont
différents. Le premier se traduit par « devancer »,
l’autre par « prévenir ».La guerre préemptive
répond, empêche, c’est-à-dire devance un coup
ennemi qui est en train d’être effectué
 Les conflits – une approche géopolitique
immédiatement, la guerre préventive prévient,
c’est-à-dire elle détruit une menace potentielle,
avant qu’elle apparaisse. La première est une
action forcée par les circonstances, la deuxième
est une action qui force les circonstances, qui
crée un fait accompli. La première peut invoquer
un concept de survivance, la deuxième ne peut
pas sortir de la sphère de l’imposition d’un
intérêt. La première est défense, la deuxième,
indubitablement, est agression ».11
3
o 01
Ce ne sont pas rares les moments dans
lesquels les guerres ont eu comme substrat les
j.r /2
prétentions territoriales, qui ont été et sont
lu .1
encore de natures différentes : stratégiques (par
-c nr
exemple, en 1939, l’Union Soviétique a
ad II,
revendiqué la Karélie, de Finlande, grâce à sa
proximité de la grande ville Leningrad –
ac V
aujourd’hui, comme dans le passé, Saint
is. N.
Pétersbourg) ; ethniques (l’annexion de
ns A
l’Autriche par l’Allemagne) ; géographiques (
l’Irlande de Nord revendiquée par l’Irlande sous
ce IS
la motivation de « l’unité de l’île » ; le Soudan,
po S
revendiqué par l’Egypte pendant l’époque du
na N
président Nasser parce qu’il se trouve dans la
ia CE
proximité immédiate, faisant partie de l’empire
des pharaonnes) ; basées sur la proximité (les
ph O
Îles Falkland/Malouines revendiquées par
ra AP
l’Argentine, qui ont engendré, en outre, une
guerre, en 1982, entre ce pays et la Grande-
og N
Bretagne « La Guerre des Malouines » ; des
ge A
secteurs de l’Antarctique revendiqués par des
:// I
pays comme l’Australie, la Nouvelle Zélande,
tp PH
l’Argentine, le Chili etc.).
Malgré leur pérennité, les conflits ont connu
ht RA
des modifications, parfois substantielles, à la
frontière entre le deuxième et le troisième
G
millenium, de point de vue de la motivation, de
EO
l’accent, des moyens utilisés etc. Voici une
appréciation pertinente dans ce sens de l’un des
G
plus avisés analystes dans le domaine, le diplomate
et l’homme de science roumain Mircea Maliţa:
« Ce qui a apporté la fin du XXème siècle
et a confirmé le début du XXIème siècle en
matière de conflits peut être résumé dans les
tendances suivantes :
a) Le mouvement de l’accent de conflits entre
11
Dr. Gheorghe Văduva (2007), La guerre asymétrique et
la nouvelle physionomie de la conflictualité armée, Éd. de
l’Université Nationale de Défense « Carol Ier », Bucarest,
p. 25.
les états à ceux qui se déroulent à l’intérieur
de l’état. D’environ trente conflits annuels,
identifiés comme tel sur le plan global,
seulement un ou deux sont entre les états ;
b) Le mouvement de l’accent de motivations
classiques (économiques, ressources,
territoires) au caractère identitaire basé sur
des systèmes de valeurs et croyances (des
cultures qui comprennent les idéologies et
les religions) ;
c) Le passage réalisé entre les armées grandes
et les formations petites (guérillas et
terrorisme individuel) ;
d) La possibilité de l’accès de ces dernières
aux armes les plus létales ou sophistiquées
(armes chimiques, biologiques, nucléaires
ou guerre électronique et de propagande).
Ces tendances déterminent une révision
drastique de la théorie des conflits, de leur
analyse et parallèlement avec leur nouveau
déroulement sur le terrain, des méthodes de les
éteindre ou prévenir ».12
La guerre nucléaire - la guerre totale
possible
Celle-ci est le seul genre de guerre qui n’a
pas encore eu lieu –même si assez de décennies
dans lesquelles elle aurait pu se déclencher ont
passé – et qui est, à la fois le plus dangereux
possible.
De la fameuse lettre du grand physicien
Albert Einstein adressée au président américain
Roosevelt, d’août 1939, effrayé par la possibilité
que l’Allemagne produise l’arme nucléaire, à
l’étape industrielle (le projet « Manhattan », du
septembre 1942) n’a été qu’un pas. Ce sont
justement trois années qui vont passer jusqu'au
premier test de celle-ci (le 16 juillet 1945, dans le
désert Nevada) et malheureusement, jusqu’à la
première utilisation (le 6 août 1945 dans la ville
japonaise Hiroshima ; trois jours plus tard la ville
Nagasaki, connaissant ses effets, aussi).Celui-ci
va être le point de tournure en ce qui concerne les
modalités de déroulement de la guerre. « La
guerre-éclair », dont on parlait assez (les
allemands n’avaient pas réussi dans le domaine,
12
Mircea Maliţa (2007), Jeux sur la scène du monde.
Conflits, négociations, diplomatie, Éd. C.H.Beck,
Bucarest, p. 14.
15
 Silviu Neguţ

mais les japonais si) et qui devrait théoriquement
durer seulement quelques semaines (la réalité a
démontré que plus de temps était nécessaire),
court-circuitait incroyablement beaucoup la
durée : à seulement quelques jours, sinon à
quelques heures.
Dès que l’Union Soviétique a obtenu, elle
aussi, l’arme nucléaire, (1949), on a déclenché,
pratiquement « la guerre de la terreur », la
menace avec l’utilisation des armes atomiques
l’Union Soviétique et malgré ce fait, c’était
Khrouchtchev qui surenchérissait, au début en
niant totalement la présence nucléaire soviétique
dans la côte des États-Unis et ultérieurement
mettant des conditions. A cette époque-là, les
États-Unis disposaient de 300 missiles
intercontinentaux (l’Union Soviétique-75), 144
missiles téléguidés sous-marins de type
« Polaris » (l’Union Soviétique-aucun), auxquels

3
on ajoute 2 000 bombardiers lourds (l’Union

o 01
devenant une réalité vive et quasi- présente. La Soviétique-150), qui marquent encore plus la
course des armements va connaître une différence de force militaire entre les deux

j.r /2
ascension fulminante, les deux superpouvoirs, les superpouvoirs au moment respectif.

lu .1
États-Unis et l’Union Soviétique, s’efforçant à En Cuba il y avait déjà, à ce moment-là,

-c nr
détenir la suprématie.
entre 20 et 45 ogives nucléaires, et autres 35 se
Il devenait de plus en plus évident que, dans

ad II,
trouvaient sur un navire soviétique (« Grozny »)
un tel conflit, un pays qui pourrait détruire son
situé dans le chemin vers l’île. Le nombre des

ac V
adversaire avant que celui-ci puisse riposter, va
soldats soviétiques présents en Cuba s’élevait au

is. N.
gagner. Par conséquent, l’avantage revenait au
pays dont les bases militaires (dans ce cas –
ns A chiffre considérable de 42 000. Quand même,
nucléaires) étaient plus proches de centres vitaux plusieurs d’entre les contemporains, y compris
ce IS
de l’adversaire. Néanmoins, dans la période de des hommes politiques et diplomates, soit ne
croyaient pas dans l’existence des missiles, soit
po S

début de la course de l’armement nucléaire, de

na N

point de vue des centres vitaux, l’Union ils appréciaient qu’il s’agissait de seulement
ia CE

Soviétique était favorisée, celle-ci les ayant plus quelques uns. Voici, dans ce sens la confession
dispersés (le Moscou, Leningrad, Donbass, les du professeur Mircea Maliţa, le chef de la
ph O

Montagnes Oural, des centres de Sibérie etc.), délégation roumaine chez ONU dans la période
ra AP

contrairement aux États-Unis qui les avaient de la crise : « Je confesse que, dans mon tableau,
concentrés en NE (l’actuel mégalopolis de ce que je savais, il s’agissait seulement de
og N

BOSWASH), sur approximativement un million quelques missiles (…) Maintenant, on connaît les
km2 – la Californie, la zone des Grands Lacs,
ge A

chiffres : le plan du ministre soviétique

ainsi que d’autres régions, ils n’étant pas encore
:// I

Malinovski13 comprenait non moins de 5

tp PH

suffisamment développés. régiments de missiles nucléaires (moyens et

Quand même, si les américaines disposaient intermédiaires). Deux régiments de missiles de
ht RA

de bases dans l’Europe de l’Ouest, le Moyen croisière, ils aussi avec des ogives nucléaires, des
Orient et l’Extrême Orient, qui leurs offraient la
armes tactiques, pesant chacune 2 kilotonnes,
G

capacité d’intervenir dans le plus court délai, les

bien que d’autres forces dont le total aurait
EO

soviétiques ne disposaient pas de bases dans la

proximité du territoire des États-Unis. Comme dépassé 50 000 soldats soviétiques. S’il avait été
G

suite, ils trouvent la solution Cuba, l’état
insulaire qui se trouve à seulement une centaine
de kilomètres du sud des États-Unis.
La crise des missiles de Cuba-un modèle
de conflit comme déroulement et
conséquences possibles
Il est intéressant que, pendant la crise, le
rapport du pouvoir nucléaire entre les deux
superpouvoirs était totalement défavorable à
même une démonstration, elle était une énorme.
(Les américains ont sous-estimé, eux-mêmes,
l’armement installé ou en train d’être monté.
Arthur Schlesinger (le principal conseilleur du
président Kennedy-notre note) dit que lors de la
Conférence de 1992, à Havane, où la crise a été
discutée, Robert McNamara, l’ex-secrétaire de la
défense aux États-Unis en 1962, était en train de
13
Rodion Malinovski (1896-1967), maréchal soviétique,
Le Ministre russe de la Défense, (1957-1967), pendant la
crise des missiles.

16
 Les conflits – une approche géopolitique
tomber de la chaise, lorsqu’il a entendu les
chiffres donnés par un ex-général soviétique
présent à la réunion) ».14
D’ailleurs, seulement la simple possession de
l’arme nucléaire a des effets spéciaux : « La
nature de l’arme nucléaire – souligne Paul Claval
– fait que ses effets psychologiques soient
importants. Les adversaires ne cachent pas le
pouvoir des bombes dont ils disposent – car ils
3
doivent montrer leur force – mais ils se
o 01
prémunissent dans l’offre des estimations exactes
j.r /2
de l’arsenal. Il est essentiel qu’on ne dévoile pas
lu .1
les limites afin d’élargir le spectre de la menace
-c nr
et afin de garder une aire de manœuvre en cas de
négociation du désarmement.
ad II,
Comme les américains et les soviétiques
ac V
jouent ce jeu et comme ils savent que
is. N.
l’adversaire agit de la même manière, le
maintien de l’équilibre n’est possible que si
ns A
chacun d’entre eux est capable à évaluer
ce IS
l’arsenal détenu par l’autre et à le localiser ».15
po S
Longtemps il a été spéculé que
na N
l’emplacement des missiles nucléaires
ia CE
soviétiques en Cuba a été, tout simplement, un
caprice de Khrouchtchev, caprice qui lui va être
ph O
reproché par les leaders soviétiques, en pesant
ra AP
lourdement dans son élimination du pouvoir,
deux années plus tard. Un bon connaisseur du
og N
cas, le professeur Mircea Maliţa16, fait
ge A
l’inventaire des plusieurs raisons qui ont pu
:// I
conduire le leader soviétique à une telle décision,
tp PH
sans se consulter avec la direction soviétique.
Brièvement, celles-ci ont pu être :
ht RA
a) la présence des missiles nucléaires
américains en Turquie, à la frontière avec
G
l’Union-Soviétique, l’autorisait à placer,
EO
aussi, de tels missiles dans la proximité des
Etats-Unis ; d’ici découlait, en plus, l’idée
G
d’un compromis possible (« je vais retirer
les miens, si tu retires les tiens ») ;
b) la création d’une situation de crise en
Caraïbes, pour arracher des concessions au
14
Mircea Maliţa (2007), Tableaux de la Guerre Froide,
Mémoires d’un diplomate roumain, Éd. C.H. Beck,
Bucarest, p. 7.
15
Paul Claval, Géopolitique et géostratégie. La pensée
politique, l’espace et le territoire dans le XXème siècle,
Éd. Corint, Bucarest, p.113
16
Mircea Maliţa (2007), op.cit., p. 5.
Berlin (où il y avait une situation tendue,
surtout après la construction du fameux
« mur ») ;
c) la relation tendue avec la Chine communiste,
qui considérait que Khrouchtchev a trahi la
doctrine, a abandonné l’esprit révolutionnaire
n’appuyant plus ceux opprimés par
l’impérialisme (le leader soviétique pouvait
ainsi démontrer qu’il était un révolutionnaire
constant et qu’il soutenait ceux menacés) ;
d) la vitalité du communisme était en jeu, le
sauvetage du prestige de l’Union Soviétique
dans le tiers monde, où de plus en plus
révolutionnaires de gauche apparaissaient ;
e) les relations de Khrouchtchev avec le Parti,
l’Armée et surtout avec les membres du
fameux Politburo.
C’est aussi le professeur Maliţa qui
conclut : « C’était l’analyse qui m’a obligé à
conclure que dans la politique internationale, il
n’y a pas de l’action ou de la décision qui se
base sur une seule cause explicative : il y a une
douzaine de causes qui dansent de façon
désordonnée, jusqu’à ce qu’elles se chauffent
dans un seul mouvement. Pour l’analyste, une
douzaine de raisons est un bon chiffre, mais en
aucun cas moins de 7. »17
Beaucoup d’analystes apprécient cette crise
comme un vrai modèle dans le domaine. « La
crise des missiles de Cuba – affirme le français
Jean Louis-Dufour – est un exemple parfois
repris, parce qu’elle est une crise parfaite
construite dans la manière d’une tragédie
classique dans laquelle les diverses phases se
retrouvent de façon très claire, comme les actes
d’une pièce. ».18 Les phases respectives sont : la
pré-crise, l’escalade, la détente et l’impact.
La pré-crise a correspondu aux relations
progressivement dégradées entre Cuba et les
États-Unis, après la prise du pouvoir à Havane
par Fidel Castro, le 1er janvier 1959 :
l’établissement de liaisons diplomatiques avec
le Moscou (le 7 mai 1960) – l’embargo
commercial américain total sur l’île (le 2 août
17
Ibidem.
18
Jean Louis-Dufour (2002),Les crises internationales.De
Beijing (1900) au Kosovo (1999),
Éd. Corint, Bucarest, p. 20.
17
 Silviu Neguţ
1960) – l’épisode de la Baie des Cochons/Baya
de Cochinos (le débarquement de 1500
immigrants cubains anticastristes, le 18 avril
1961) – l’opération Mangouste/Mongoose
(l’autorisation de la part de CIA, le 30
novembre 1961, de déclencher le processus
d’élimination du gouvernement cubain) –
l’identification des rampes de lancement de
missiles balistiques avec un rayon moyen
3
d’action (le 14 octobre 1962, un avion
o 01
américain d’espionnage de type U2).
L’escalade est survenue le moment où le
j.r /2
président américain John F. Kennedy, après
lu .1
plusieurs rencontres de la « cellule de crise » (de
-c nr
laquelle faisaient partie des personnes
ad II,
importantes, qui vont entrer dans l’histoire,
comme Lyndon B. Johnson, le vice-président
ac V
des États-Unis, Dean Rusk-le Secrétaire d’État,
is. N.
Robert McNamarra – le Ministre de la Défense,
ns A
Robert Kennedy – le Ministre de la Justice etc.)
ce IS
et après des échanges de messages avec le
leader soviétique Nikita Khrouchtchev (qui niait
po S
na N
tout, en dépit des évidences) a prononcé un
discours dur télévisé (le 22 octobre 1962) dans
ia CE
lequel il a dénoncée la duplicité soviétique et a
ph O
annoncé l’instauration d’une quarantaine
ra AP
(seulement l’empêchement des cargos
soviétiques qui transportaient des missiles et
og N
non pas des tous les navires, comme c’est le cas
d’un blocus), en commençant par le 24 octobre ;
ge A
un jour avant, Rodion Malinovski, le Ministre
:// I
tp PH
soviétique de la Défense, avait mis les forces
militaires soviétiques en alerte. On atteint ainsi
ht RA
« le point d’où il n’existe plus une voie de
retour », comme le mentionne J-L. Dufour; en
G
conséquence, le point culminant de la phase
EO
d’escalade de la crise.
La phase de détente a duré 4 jours (le 24-le
G
28 octobre) et elle a connu plusieurs moments
contradictoires. Premièrement, lors de l’appel
du Secrétaire général ONU, U Thant, qui
proposait à l’Union Soviétique de cesser l’envoi
d’armes et aux États-Unis de suspendre la
quarantaine instituée, Khrouchtchev a répondu
positivement, mais Kennedy de façon
négative.Les reconnaissances aériennes au-
dessus de Cuba s’intensifient, la marine
américaine amplifie le harcèlement des sous-
marins soviétiques, des troupes américaines sont
18
concentrées sur la côte de Florida…Le 27
novembre, les deux armées, américaine et
soviétique, se trouvaient en état d’alerte et il
existait un péril réel de déclanchement d’une
guerre nucléaire. Dans le jour suivant la vraie
détente se profile, quad même, l’entente étant
que l’Union Soviétique retire ses missiles de
Cuba, les États-Unis s’engageant, en échange, à
ne plus envahir l’île. En outre, les États-Unis
vont retirer les missiles « Jupiter » de Turquie,
une clause qui ne figurait pas dans l’accord
soviéto-américain.
L’impact de la crise des missiles de Cuba a
été plus grand qu’il parait initialement. « La
paix a été préférée à la guerre », comme J.-L.
Dufour constate. Le compromis américain-
soviétique a remplacé la guerre. Dans le même
temps la crise a eu des conséquences d’ordre
politico-stratégique, aussi : les deux
superpouvoirs ont réalisé, également le péril
auquel ils se sont exposés, ainsi que les
responsabilités qui leur reviennent.
On a dit, légitimement, concernant cette crise,
que, durant celle-ci « le destin de l’humanité a
dépendu d’un seul fil de cheveux ».En effet, les
choses se sont déroulées de cette manière, dès
qu’on a la confirmation des deux ministres de la
défense McNamarra et Malinovski. Grâce à la
précarité des techniques d’information de ces
temps, chaque partie a reçu des messages dont
l’interprétation a été dans le sens que l’attaque
avait été déjà déclenchée, ce qui n’était pas vrai…
Le solutionnement de la crise n’a pas
signifié, quand même, la cesse de l’armement
nucléaire. Toutefois, d’un moment à l’autre, on
arrivera à « l’équilibre de la terreur », dans le
sens que chacun des deux grands pouvoirs va
acquérir tant d’armement nucléaire, que, s’il va
être utilisé, « des vainqueurs » et « vaincus » ne
vont plus exister, mais seulement « des
vaincus ».
Bibliographie
[1] ARCHCAR, GILBERT (1999), La nouvelle
guerre froide. Le monde après le Kosovo, PUF,
Paris.
[2] BAUWENS, WERNER; REYCHLER, LUC;
DRUKE, LUISE (1994), The Art of Conflict
 Les conflits – une approche géopolitique

Prevention, Brassey’s, Bruxelles./ Bauwens, Dictionary of Battles, Helicon Publishing Ltd.,

Werner; Reychler, Luc; Druke, Luise (1994),
L’art de la prévention du conflit, Brassey’s,
Bruxelles.
[3] BENEWICK, ROBERT, GREEN, PHILIP
(coord.; 2002), Dicţionarul marilor gânditori
politici ai secolului XX, Editura Artemis,
Bucureşti./ Benewick, Robert, Green, Philip
(coord.; 2002), Dictionnaire des grands penseurs
politiques du XXème siècle, Éd. Artemis,
Abingdon./ Hogg, Ivan V. (1995),Le
dictionnaire Hutchinson des batailles, Helicon
Publishing Ltd., Abingdon.
[15] KENNEDY, PAUL M. (1987), The Rise and
Fall of Great Powers: Economic Change and
Military Conflict from 1500 to 2000, Random
House, New York./ Kennedy, Paul M.
(1987),L’ascension et la chute des grands
pouvoirs :le changement économique et le

3
Bucarest. conflit militaire de 1500 jusqu'à 2000, Random

o 01
[4] BRUCE, GEORGE (1995), Dictionary of Wars, House, New York.

j.r /2
Harper Collins Publishers, New York./ Bruce, [16] LACOSTE, YVES (sous la direction; 1995),

lu .1
George (1995), Dictionnaire des guerres, Harper Dictionnaire de Géopolitique, Flammarion,
Collins Publishers, New York. Paris.

-c nr
[5] CĂZĂNIŞTEANU, C., ZODIAN, V., PANDEA, [17] MALIŢA, MIRCEA (2007), Jocuri pe scena

ad II,
A. (1983), Comandanţi militari, Editura lumii. Conflicte, negocieri, diplomaţie, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti./ C.H.Beck, Bucureşti./ Maliţa, Mircea (2007),

ac V
Căzănişteanu, C., Zodian, V., Pandea, A. (1983), Jeux sur la scène du monde. Conflits,

is. N.
Commandants militaires, Éd. Scientifique et
ns A négociations, diplomatie, Éd. C.H.Beck,
Encyclopédique, Bucarest. Bucarest.
[6] CHAUPRADE, AYMERIC, THUAL, [18] MALIŢA, MIRCEA (2007), Tablouri din
ce IS
FRANÇOIS (2000), Dictionnaire de Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat
po S

Géopolitique, Ellipses Editions Marketing, Paris. român, Editura C.H. Beck, Bucureşti./ Maliţa,
na N

[7] CLAUSEWITZ, CARL VON~ (fără an), Despre Mircea (2007), Tableaux de la Guerre Froide,
ia CE

război, Editura ANTET./ Clausewitz, Carl von ~ Mémoires d’un diplomate roumain, Éd. C.H.
(sans année), De la guerre, Édition ANTET. Beck, Bucarest.
ph O

[8] CLAVAL, PAUL, Geopolitică şi geostrategie. [19] MORGENTHAU, HANS (1973), Politics
ra AP

Gândirea politică, spaţiul şi teritoriul în secolul al among Nations, The Struggle for Power and
XX-lea, Editura Corint, Bucureşti./ Claval,Paul Peace, fifth edition, Alfred A. Knopf, New
og N

Géopolitique et géostratégie. La pensée politique, York./ Morgenthau, Hans (1973),La politique

l’espace et le territoire dans le XXème siècle, Éd. parmi les nations, la lutte pour le pouvoir et
ge A

Corint, Bucarest. pour la paix, 5ème édition, Alfred A. Knopf,

:// I
tp PH

[9] COLLET, ANDRÉ (1998), Les guerres locales New York

au XXe siècle, PUF, Paris. [20] NEGUŢ, SILVIU (2008), Geopolitica.
ht RA

[10] COUTAU-BÉGARIE, HERVÉ (2008), Traité Universul puterii, Editura Meteor Press,
de Stratégie, 6e édition, Ed. ECONOMICA, Bucureşti./ Neguţ, Silviu (2008), Géopolitique.
G

Paris. L’univers du pouvoir, Éd. Meteor Press,

Bucarest.
EO

[11] DE ROSE, FRANÇOIS (1995), La troisième

guerre mondiale n’a pas eu lieu, Desclée de [21] NYE, JR. JOSEPH, S. (2005), Understanding
International Conflicts. An Introduction to
G

Brouwer, Paris.
[12] DUFOUR, JEAN LOUIS (2002), Crizele
internaţionale. De la Beijing (1900) la Kosovo
(1999), Editura Corint, Bucureşti./ Dufour, Jean
Louis (2002),Les crises internationales.De
Beijing (1900) au Kosovo (1999), Éd. Corint,
Bucarest.
[13] GRIFFITHS, MARTIN (2003), Relaţii
internaţionale, Editura Ziua, Bucureşti./
Griffiths, Martin (2003),Relations
internationales, Éd. Ziua, Bucarest.
[14] HOGG, IVAN V. (1995), The Hutchinson
Theory and History, Pearson Education, Inc./
Nye, Jr. Joseph, S. (2005),Comprendre les
conflits internationaux. Une introduction dans
la théorie et l’histoire, Pearson Education, Inc.
[22] PELTON, ROBERT YOUNG (2000), The
World’s Most Dangerous Places, 4th edition,
Harper Collins Publishers, New York./ Pelton,
Robert Young (2000), Les plus dangereux lieux
du monde, 4ème édition, Harper Collins
Publishers, New York.
[23] ROSENAU, JAMES (1994), Turbulenţa în
politica mondială. O teorie a schimbării şi
19
 Silviu Neguţ

continuităţii, Editura Academiei Române, (2007), La guerre asymétrique et la nouvelle

Bucureşti./ Rosenau, James (1994), La
turbulence dans la politique mondiale. Une
théorie du changement et de la continuité, Éd.
de l’Académie Roumaine, Bucarest.
[24] THUAL, FRANÇOIS (1995), Les conflits
identitaires, Ellipses, Paris.
[25] VĂDUVA, GHEORGHE (2007), Războiul
asimetric şi noua fizionomie a conflictualităţii
armate, Editura Universităţii Naţionale de
physionomie de la conflictualité armée, Éd. de
l’Université Nationale de Défense « Carol Ier »,
Bucarest.
*** (1975) Dicţionar Politic, Editura Politică,
Bucureşti./ *** (1975) Dictionnaire politique, Éd.
Politică, Bucarest.
*** (1977) Mică enciclopedie de politologie, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti./ *** (1977)
Petite encyclopédie de politologie, Éd. Scientifique et

3
Apărare „Carol I”, Bucureşti./ Văduva, Gheorghe Encyclopédique, Bucarest.

o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

20
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

CONDIŢIONAREA MORFOMETRICĂ A PRETABILITĂŢII DE

AMENAJARE TERITORIALĂ ÎN BAZINUL VĂII ARIEŞULUI
ŞTEFAN BILAŞCO1, POMPEI COCEAN1, GABRIEL NICULA1,
MAGDALENA DRĂGAN2

3
o 01
Abstract: – Morphometric limitations to spatial planning in the Arieş Basin Landscape, through its
morphometric parameters, is the defining factor in the relation between the human component and its

j.r /2
activities. The present paper consists of an analysis of the main morphometric parameters ((hypsometry,

lu .1
slope, depth of the fragmentation, fragmentation density, slope orientation) in quantitative terms, for the

-c nr
entire surface of the morphohydrographic basin of the Arieş, as well as for the major landforms in its
perimeter, considering the vast complexity generated by the diverse geological structure. The entire research

ad II,
is supported by GIS raster and vector databases integrated in spatial analysis modules, statistics and
geoinformational programs aimed mainly at extracting quantitative information for each such feature.

ac V
is. N.
Key-words: landscape, Arieşului Valley, morphometric features, quantitative spatial analysis, GIS
ns A
ce IS

1 Consideraţii teoretice Geografia României III 1987, Pop 2000, Boţan

po S

Spaţiul delimitat de bazinul morfohidro- 2010) fie pe diferite direcţii de cercetare

na N

grafic al Arieşului reprezintă, prin intermediul (Popescu-Argeşel 1984, Cocean 1988, Arghiuş
ia CE

formelor de relief dezvoltate pe o structura 2008, Bătinaş 2010, Cocean Gabriela 2011),
care conţin în cuprinsul lor şi referiri la
ph O

geologică variată, o unitate geografică complexă

parametrii morfometrici, fără a face o evaluare
ra AP

din punct de vedere morfometric, respectiv al

altitudinii, declivităţii, fragmentării şi expoziţiei cantitativă a acestora.
og N

diferitelor sale forme.

Metodologia aleasă pentru analiza 2 Scopul lucrării
ge A

caracteristicilor morfometrice se bazează pe

:// I

Morfometria oricărui teritoriu se instituie

tp PH

conceptele GIS de realizare şi analiză spaţială a într-un indice extrem de relevant al gradului de
bazelor de date datorită faptului ca acurateţea şi interrelaţionare cu factorul antropic, datorită
ht RA

calitatea rezultatelor finale este net superioară. însuşirilor sale ce pot îmbrăca adesea o tentă
Bazele de date utilizate în procesul de analiză restrictivă vizibilă. Favorabilitatea sau defavora-
G

spaţială sunt cele primare, în format raster şi bilitatea parametrilor săi se răsfrâng direct asupra
EO

vector (MDE 20x20 m, reţeaua hidrografică, gradului de populare, a densităţii structurii şi

limitele unităţilor de relief –Candrea et. al.
G

texturii habitatelor, a amplasării şi siguranţei

2008- , geologia) şi derivate (unităţi majore de infrastructurilor tehnice ale teritoriului, în modul
relief, panta, adâncimea fragmentării reliefului, de utilizare a terenurilor etc.
orientarea versanţilor). Ca urmare studiul îşi propune două
Cercetările asupra teritoriului analizat s-au deziderate şi anume: realizarea unui model
materializat, de-a lungul timpului, într-o serie de complex de pretabilitate a terenurilor la diverste
lucrări ştiinţifice concentrate fie pe unităţi tipuri de exploatare antropică şi identificarera
geografice de relief (Popescu-Argeşel 1971, unui indice morfometric care asociat altor indici
1
Academia Română-Filiala Cluj-Napoca, Colectivul de Geografie, Str. Republicii Nr. 9, Cluj-Napoca,
sbilasco@gmail.com
2
Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Str. Clinicilor, Nr. 5-7, România, e-mail:
magdalenadragan@yahoo.com

21
 Ştefan Bilaşco, Pompei Cocean, Gabriel Nicula, Magdalena Drăgan

(morfologic, antropic), ce urmează a fi elaboraţi Negru iar în sud-vest de bazinul hidrografic al

să conducă la elaborarea unui model complex
integrat.
3 Localizare - subdiviziuni
geografice
Bazinul morfohidrografic Arieş se înscrie,
după criteriul lungimii cursului de apă a
colectorului principal (râul Arieş, 166 km), în
Crişului Alb şi afluenţii de dreapta ai Mureşului.
Bazinul hidrografic al Mureşului reprezintă
limita sudică şi sudestică având şi cea mai lungă
cumpăna de ape comună, aproximativ 156 km.
Între aceste limite sistemul bazinului
morfohidrografic al Arieşului îşi colectează
apele şi îşi gestionează fluxurile informaţionale
pe o suprafaţă de 3005 km2 constituindu-se în al

3
doilea afluent ca suprafaţă al Mureşului.

o 01
categoria bazinelor hidrografice mijlocii, fiind unul Rigoarea limitelor subaeriene este uşor
dintre afluenţii principali ai Mureşului ocupând incertă în zona Platoului Poieni unde drenajele

j.r /2
aproximativ 10,5% din suprafaţa totală a acestuia. carstice pot surmonta cumpăna de ape,

lu .1
Luând cumpăna de ape ca limită a orientându-se spre obârşiile Crişului Alb

-c nr
bazinului morfohidrografic atunci limitele (Orăşeanu 1997).
acestuia vor fi analizate în funcţie de bazinele

ad II,
Principalele subdiviziuni geografice ala
hidrografice majore care-l încadrează în teritoriu bazinului morfohidrografic al Arieşului sunt

ac V
[Fig. 1]. Limita nordică este reprezentată de reprezentate de grupele majore ale unităţilor de

is. N.
bazinul hidrografic al Someşului Mic având o
ns A relief montane, deluroase şi depresionare
lungime a cumpenei de apă, comune, de [Fig.1], după cum urmează:
aproximativ 145 km, în partea vestică este
ce IS

delimitat de bazinul hidrografic al Crişului

po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 1. Bazinul morfohidrografic Arieş

22
 Condiţionarea morfometrică a pretabilităţii de amenajare teritorială în bazinul văii Arieşului

Munţii Bihorului localizaţi teritorial în 9,96%) care au extensiunea spaţială, în

partea vestică a arealului studiat (cu o suprafaţă
de 17,30%); Munţii Gilău-Muntele Mare
(ocupând suprafaţa de 27,40%) în partea central
nordică; Munţii Metaliferi (9,44% din suprafaţa
totală) şi Munţii Trascău (4,14% din suprafaţa
arealului studiat) în partea sudică şi sudestică se
observă o asimetrie majoră între a doua unitate
geografică dispusă pe stânga Arieşului şi
totalitate, în zona de culoar a văii Arieşului,
limitate de grupele montane majore de relief,
reprezintă, împreună aproximativ 41% din
suprafaţa totală arealului studiat. Grupele
majore de relief se subdivid, la rândul lor, în
unităţi de relief de ordin inferior fiecare cu
caracteristici morfometrice specifice în funcţie
de substratul geologic pe care s-au format şi

3
ultimele două unităţi geografice, dispuse pe localizare.

o 01
partea dreaptă, atât în ceea ce priveşte

j.r /2
desfăşurarea în suprafaţă cât şi in altitudine. 4 Hipsometria

lu .1
Grupa montană ocupă cea mai mare suprafaţă ca Dispunerea reliefului pe altitudine joacă un

-c nr
extindere teritorială, mai mult de jumătate din rol deosebit de important în ceea ce priveşte
suprafaţa totală. desfăşurarea activităţilor antropice, extensiunea

ad II,
Grupa Dealurilor Feleacului (în suprafaţă zonelor de locuire, dispunerea etajelor vegetale

ac V
de 11,89 %) în partea nordică, grupa identificată şi climatic e precum şi în managementul

is. N.
teritorial cu porţiunea aferentă Podişului terenurilor sub aspectul pretabilităţii la diverse
Transilvaniei (cu o suprafaţă de 19,87%) în est
ns A tipuri de culturi.
şi Depresiunile Arieşului (ocupă suprafaţa de
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 2. Trepte hipsometrice

23
 Ştefan Bilaşco, Pompei Cocean, Gabriel Nicula, Magdalena Drăgan

Analiza treptelor hipsometrice [Fig. 2] s-a
realizat în funcţie de configuraţia reliefului
având ca principal scop surprinderea resturilor
suprafeţelor de nivelare, Fărcaş-Cârligatele
sculptată predominant pe şisturi cristaline şi
Măguri-Mărişel (conservată parţial în Munţii
Bihorului, Gilău-Muntele Mare şi Trascău),
precum şi scoaterea în evidenţă a reliefului
fragmentat dezvoltat pe ofiolite, şisturi cristaline
una superioară, surprinzător de netedă, între
1600-1800 m altitudine şi alta inferioară, mai
coborâtă cu aproximativ 200 m. Cea de-a doua
suprafaţă de nivelare, Măguri-Mărişel, mai
fragmentată, tot cu două trepte, se eşalonează
între 1200-800 m, cu depăşiri în ambele sensuri,
fiind nivelate în sarmaţianul superior (prima
treaptă), respectiv, sarmaţianul superior –
meoţian (a doua treaptă) (Pop 1977 citat în

3
şi calcare specific munţilor Metaliferi şi Geografia României III).

o 01
Trascău, în contrast cu cel mai domol sculptat La o analiză atentă a hipsometriei se poate
pe depozite eocene şi formaţiuni sedimentare observa uşor diferenţierea a trei trepte de relief

j.r /2
specifice dealurilor de contact şi Podişului distincte [Fig. 3]. Prima treaptă de relief

lu .1
Transilvaniei. caracterizată de altitudini mai mici (258-600 m)

-c nr
Suprafaţa de nivelare Fărcaş-Cârligatele include depresiunile şi culoarele de vale din

ad II,
(pediplena carpatică, modelată în intervalul spaţiul montan, respectiv depresiunile şi
danian-oligocen), se desfăşoară pe două trepte: dealurile joase ale Podişului Transilvaniei.

ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 3. Trepte de relief

A doua treaptă, corespunzătoare dealurilor piemontan al Masivului Gilău-Muntele Mare,

submontane, are o desfăşurare altimetrică mai suprafeţele mai coborâte de la periferia Munţilor
restrânsă, între 600-800 m, fiind identificată Trascău precum şi cu dealurile de contact dintre
spaţial cu Dealurile Feleacului, glacisul depresiunile Arieşului şi rama montană.

24
 Condiţionarea morfometrică a pretabilităţii de amenajare teritorială în bazinul văii Arieşului
Cea de-a treia treaptă se extinde în spaţiul
montan, având o complexitate mare sub aspect
petrografic (micaşisturi, paragnaise, şisturi
cuarţitice sericitoase, conglomerate cuarţoase
etc.), şi dispunere a nivelurilor hipsometrice
(vezi 2.). Altitudinal, treapta montană a fost
delimitată între 800 m şi limita maximă, 1849 m
în Vf. Curcubăta Mare.
Extinderea în suprafaţă a treptelor de relief
3
scoate în evidenţă dominanţa netă a treptei de
o 01
relief montane, 48% din totalul suprafeţei
bazinului morfohidrografic al Arieşului, urmată
j.r /2
de treapta depresiunilor şi culoarelor de vale
lu .1
31% şi treapta dealurilor submontane, mai slab
-c nr
reprezentată cu doar 21% din totalul suprafeţei.
ad II,
Privită în ansamblu hipsometria bazinului
morfohidrografic al Arieşului, se caracterizează
ac V
printr-o scădere în trepte dinspre vest spre est,
is. N.
din vf. Curcubăta Mare (1848 m), în Munţii
ns A
Bihorului, vf. Muntele Mare (1825 m) în Gilău-
Muntele Mare, vf. Geamăna (1366 m) în Munţii
ce IS
Metaliferi, Dealul Sândului (758 m) până la
po S
altitudinile mici de aproximativ 250 m din
na N
Podişul Transilvaniei.
ia CE
Ponderea treptelor hipsometrice [Fig. 4]
scoate în evidenţă extensiunea teritorială mare a
ph O
suprafeţei de nivelare Măguri-Mărişel (800 –
ra AP
1200 m) 34% din totalul suprafeţei bazinului
morfohidrografic. (treapta inferioară, 800 –
og N
1000 m, fiind cea mai extinsă, 20% din
ge A
suprafaţa bazinului morfohidrografic iar treapta
:// I
superioară, 1000–1200 m cu o pondere de 14%).
tp PH
ht RA
G
EO
G
Fig. 4. Ponderea treptelor hipsometrice
Suprafeţe mai puţin extinse au fost
identificate pentru intervalul altitudinal 1200-
1849 m, intervalul altitudinal în care se înscrie
suprafaţa de nivelare Fărcaş-Cârligatele şi
suprafeţele montane înalte, aproximativ 13%
din suprafaţa totală a bazinului. (cele două
trepte având ponderi diferite, 8% treapta
inferioară (1200-1400 m), 4% treapta superioară
(1400-1600 m), treapta hipsometrică 1600 -
1849 m ocupând cea mai mică suprafaţă 1% din
totalul bazinului).
Suprafeţe foarte însemnate sunt ocupate şi
de treptele hipsometrice specifice depresiunilor
si dealurilor submontane cu o pondere de 53%
(altitudinile cuprinse între 258-300 m 7%, 300-
450 m 12%, 450-600 m 13%, 600-700 m 11%,
700-800 m 10%).
Din analiza treptelor hipsometrice
constatăm o asimetrie evidentă între versantul
stâng al văii Arieşului cu altitudini
predominante între 1200-1600 m şi cel drept
unde acestea apar doar insular în Platoul Poieni
sau Culmea Bedeleului, restul suprafeţelor se
înscriu între 450 – 1000 m.
5 Declivitatea reliefului
Noţiunea de declivitate utilizată în studiu
de faţă, în detrimentul noţiunii de pantă, se
datorează faptului ca analiza se referă la
înclinarea formelor de relief care se exprimă în
grade sexagesimale sau centesimale şi în
procente [Roşian 2011].
Daca se analizează în scopuri aplicative
suprafeţele de relief (în cazul de faţă
pretabilitatea la activităţi antropice, locuire şi
evaluarea vulnerabilităţii), declivitatea este un
parametru absolut necesar de cuantificat, atât
din prismă cantitativă, ca factor declanşator al
unor procese de versant, cât şi din prismă
calitativă, ca factor generator de forme de relief
apărute ca urmare a manifestării proceselor de
versant.
Luând în considerare cele două moduri de
analiză spaţială a declivităţii, calitativ şi
cantitativ, Irimuş et al. în 2005 propune o
clasificare a declivităţii reliefului pe 6 intervale
de valori, intervale utilizate şi în studiul de faţă
[Fig. 5]. Aceste intervale sunt: 0,10-20 suprafeţe
uşor înclinate (terenuri fără restricţii în utilizarea
tehnicii agricole cu risc de inundaţii în cazul
luncilor); 2,10–50 suprafeţe moderat înclinate
(suprafeţe pe care se pot identifica procese
25
 Ştefan Bilaşco, Pompei Cocean, Gabriel Nicula, Magdalena Drăgan

geomorfologice cu manifestare areală si lineară,
impun restrecţii în cadrul lucrărilor agricole,
indicate pentru construcţii); 5,10-150 suprafeţe
înclinate (se identifică procese de denudaţie cu
manifestare areală, impun restricţii în cadrul
lucrărilor agricole); 15,10-350 suprafeţe cu
înclinare accentuată (suprafeţe cu procese
geomorfologice cu manifestare lineară, alunecări
de teren, reprezintă limita de acces a tehnicii
agricole, impune restricţii majore în ceea ce
dezvoltarea oricărui tip de infrastructuri); > 550
suprafeţe abrupte (susceptibilitate foarte mare la
procesele gravitaţionale, restricţii pentru
dezvoltarea infrastructurii de locuit şi acces).
Declivitatea reliefului este în concordanţă
cu cele trei trepte morfologice majore din
bazinul norfohidrografic al Arieşului, suprafeţe
mari a intervalelor 50-350, ponderea majoritară
fiind reprezentată de intervalul 150-350,
aproximativ 56%, sunt specifice treptei montane

3
o 01
priveşte realizarea de construcţii şi infrastructură şi dealurilor submontane, treapta depresiunilor
edilitară şi rutieră); 35,10-550 suprafeţe puternic se caracterizează prin declivitate mai mică 00-50,

j.r /2
înclinate (suprafeţe susceptibile la procese izolat apărând şi intervalul 50-150 cu suprafeţe

lu .1
gravitaţionale, cu restricţii în ceea ce priveşte foarte restrânse la nivelul acestei trepte de relief.

-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 5. Harta declivităţii reliefului

În ceea ce priveşte ponderea suprafeţelor activităţile antropice având extindere spaţială pe

diferitelor intervale de declivitate la nivelul
întregii suprafeţe de studiu [Fig. 6] se remarcă
suprafeţele înclinate şi puternic înclinate, 5,10-350
care deţin aproximativ 81,94% din suprafaţa
totală, cu susceptibilitate mare la procesele
geomorfologice cu restricţii în ceea ce priveşte
toată suprafaţa bazinului morfohidrografic.
Ponderea relativ mică a intervalelor 0 0 -5 0 ,
aproximativ 17,36% cu suprafeţe uşor înclinate şi
moderat înclinate şi pretabile activităţilor
antropice este evidenţiată în partea estică în
imediata apropiere a confluenţei cu Mureşul

26
 Condiţionarea morfometrică a pretabilităţii de amenajare teritorială în bazinul văii Arieşului

mod direct dezvoltarea activităţilor antropice şi

extinderea acestora pe suprafaţa bazinului
morfohidrografic. O suprafaţă cu indice mare a
fragmentării orizontale va induce restrictivitate
pentru dezvoltarea reţelelor de căi de comunicaţie,
de aşezări şi în zonele joase, depresionare, sau
pretabile pentru culturi agricole, în extinderea
suprafeţelor cultivate. Valoarea mare a densităţii
fragmentării reliefului în zona montană poate să
Fig. 6. Ponderea intervalelor de declivitate

3
caracterizeze fragmentarea accentuată a

o 01
suprafeţelor de nivelare, acolo unde acestea există,
suprapuse în mare parte nisipurilor şi pietrişurilor sau poate fi corelată cu o declivitate mare a

j.r /2
din Cuaternar, cu pretabilitate mare la activităţile reliefului care favorizează dezvoltarea proceselor

lu .1
agricole. Intervalele 35,10 - peste 550 ocupă de ravenaţie sau a cursurilor de apă, mici, cu

-c nr
suprafeţe neînsemnate la nivelul bazinului, caracter intermitent, de obicei tributare unui bazin
aproximativ 0,71% fiind identificate în totalitate

ad II,
hidrografic mic, de ordin 1. Valoarea mică a
în zonele montane înalte fără a avea impact densităţii fragmentării este caracteristică

ac V
deosebit asupra zonelor de influenţă antropică. platourilor montane înalte, carstice (Poieni,

is. N.
Scărişoare-Ocoale) unde activităţile antropice
6 Densitatea fragmentării reliefului
ns A relevă aspecte contrastante, zone exploatate în
Densitatea fragmentării reliefului sau principal în scop turistic şi de agrement sau
ce IS
fragmentarea orizontală [Fig. 7] influenţează în pastoral.
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 7. Densitatea fragmentării reliefului

27
 Ştefan Bilaşco, Pompei Cocean, Gabriel Nicula, Magdalena Drăgan

Parametrul densitatea fragmentării reliefului km/km2 şi > 2,5 km/km2 având pondere
s-a calculat, pe suprafaţa bazinului neînsemnată pentru întreg bazinul
morfohidrografic al Arieşului, adoptând morfohidrografic, 3% din suprafaţa totală.
metodologia clasică de raportare a lungimii Densitatea maximă a fragmentării orizontale a
întregii reţele hidrografice (inclusiv cea reliefului, calculată, are valoarea de 4,8 Km/Km2.
temporară), la suprafaţa standard de 1 Km2. Densitatea fragmentării caracteristică
Suprafeţele extinse cu fragmentare orizontală pentru întreg bazinul morfohidrografic
relativ mică caracterizează întreg bazinul (densitate relativ mică), caracterizează şi
morfohidrografic al Arieşului [Fig. 8]. Densitatea subdiviziunile geografice fapt ce scoate în
fragmentării cu valori cuprinse între 0 şi 1,5 evidenţă continuitatea suprafeţelor plane, acolo

3
km/km2 reprezintă cea mai mare parte a bazinului,

o 01
unde ele există.
87% din total suprafaţă (31% intervalul de valori

j.r /2
0-0,5 km/km2, 30% intervalul de valori 0,5-1 7 Adâncimea fragmentării reliefului

lu .1
km/km2, 26% intervalul de valori 1-1,5 km/km2). Adâncimea fragmentării reliefului sau

-c nr
Aproximativ aceeaşi proporţie a ponderii fragmentarea verticală, energia reliefului [Fig. 9]
intervalelor de valori cu densitate mică se observă

ad II,
reprezintă diferenţa dintre punctul cu altitudinea
şi în ceea ce priveşte treptele de relief montană şi a cea mai mare şi punctual cu altitudinea cea mai

ac V
dealurilor submontane fapt ce scoate în evidenţă mica de pe unitatea de suprafaţă, influenţând în

is. N.
pretabilitatea anumitor areale pentru culturi mod direct dezvoltarea activităţilor antropice şi
agricole, pe suprafaţa dealurilor submontane,
ns A extinderea acestora pe suprafaţa bazinului
activităţi economice preponderent cu caracter morfohidrografic datorită faptului că imprimă
ce IS
turistic în zona montană înaltă. discontinuităţi în extinderea teritorială a
po S

suprafeţelor plane, suprafeţe cu pretabitate

na N

ridicată. O suprafaţă cu valoare mare a

ia CE

fragmentării verticale va induce restrictivitate

pentru dezvoltarea reţelelor de căi de comunicaţie
ph O

şi de aşezări. Valoarea mare a densităţii

ra AP

fragmentării reliefului în zona montană poate să

caracterizeze fragmentarea mare a suprafeţelor de
og N

nivelare, acolo unde acestea există, sau suprafeţe

ge A

afectate de procesele geomorfologice de eroziune

:// I

liniară. Valoarea mică a densităţii fragmentării

tp PH

este caracteristică platourilor montane înalte unde

activităţile antropice lipsesc sau sunt aproape
ht RA

neînsemnate, zone exploatate, în principal în scop

turistic şi de agrement sau pentru păşunat şi
G

creşterea animalelor.
EO

Fig. 8. Ponderea Valoarea, exprimată în metri, a adâncimii

densităţii fragmentării reliefului fragmentării reliefului s-a calculat, pe suprafaţa
G

bazinului morfohidrografic al Arieşului,

Arealele cu densitatea fragmentării mare
însumează aproximativ 13% din totalul
suprafeţei având extindere teritorială mai mare în
zona treptelor depresionare (acolo unde se
realizează majoritatea confluenţelor Arieşului cu
afluenţii acestuia) şi a culoarelor de vale.
Arealele cele mai extinse sunt cele cu valori
cuprinse între 1,5 – 2 km/km2 cu 10% din
suprafaţa totală, celelalte două intervale, 2 – 2,5
adoptând metodologia clasică, calculând
diferenţa dintre punctele extreme (cu altitudinea
cea mai mare şi cu altitudinea cea mai mică) de
pe unitatea de suprafaţă. În practica
geomorfologică unitatea de suprafaţă standard
este Km2, în cazul de faţă, pentru a surprinde cât
mai bine discontinuităţile din teren am optat
pentru hectar ca suprafaţă de referinţă.

28
 Condiţionarea morfometrică a pretabilităţii de amenajare teritorială în bazinul văii Arieşului

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP

Fig. 9. Adâncimea fragmentării reliefului

og N

Fragmetarea verticală a reliefului se 35-50 m cu 18% din suprafaţa totală, celelalte

ge A

caracterizează prin suprafeţe mari cu valoare două intervale, 50-65 m şi > 65 m având o
:// I

mică a fragmetării. [Fig. 10]. Adâncimea pondere mică raportată la întreg bazinul
tp PH

fragmentării cu valori cuprinse între 0 şi 20 m morfohidrografic, 8% din suprafaţa totală.

ht RA

reprezintă cea mai mare parte a bazinului, 74%

din total suprafaţă (20% intervalul 0-10 m, 23%
G

intervalul 10-20 m, 31% intervalul 20-35 m).

EO

Intervale cu valori mici a adâncimii fragmentării

se identifică şi pe treptele de relief montană şi a
G

dealurilor submontane fapt ce scoate în evidenţă

pretabilitatea anumitor areale pentru culturi
agricole, pe suprafaţa dealurilor submontane,
activităţi economice preponderent cu caracter
turistic în zona montană înaltă.
Arealele cu adâncimea fragmentării mare
însumează aproximativ 26% din totalul
suprafeţei având extindere teritorială mai mare în Fig. 10. Ponderea densităţii fragmentării reliefului
zona văilor adânci din masivelor montane unde
eroziunea verticală este mai accentuata. Arealele Extensiunea teritorială a diferitelor valori ale
cele mai extinse sunt cele cu valori cuprinse între adâncimii fragmentării pe subdiviziunile

29
 Ştefan Bilaşco, Pompei Cocean, Gabriel Nicula, Magdalena Drăgan

geografice scoate în evidenţă două subdiviziuni
cu caracteristici asemănătoare din punct de
vedere al pretabilităţii: extremitatea vestică a
Podişului Transilvaniei unde predomină
adâncimea fragmentării foarte mică 0-20 m şi
lipsesc suprafeţele cu adâncime a fragmentării
foarte mare, > 65 m, (condiţii pentru o
pretabilitate a terenurilor la orice tip de activitate
antropică) şi Masivul Gilău-Muntele Mare –
orientarea suprafeţelor înclinate sau orientarea
versanţilor. În procesul de planning teritorial,
orientarea versanţilor joacă un rol deosebit de
important datorită faptului că influenţează modul
de amplasare şi dispunere a suprafeţelor de
locuit, modul de utilizare a terenurilor şi
amplasare a culturilor în funcţie de pretabilitate
etc. Orientarea versanţilor influenţează
dezvoltarea proceselor geomorfologice de

3
Munţii Metaliferi caracterizaţi prin adâncimea versant, care induc restrictivitate în dezvoltarea

o 01
fragmentării relativ mică care scoate în evidenţă activităţilor antropice de orice fel, prin radiaţia

j.r /2
fragmentarea redusă a suprafeţei de nivelare solară, insolaţia şi temperatura care sunt

lu .1
Măguri-Mărişel (suprafeţe cu pretabilitate la distribuite inegal pe suprafaţă bazinului

-c nr
dezvoltarea activităţi turistice şi de agrement). morfohidrografic în funcţie de expoziţia acestora.
Orientarea generală a bazinului

ad II,
8 Orientarea versanţilor morfohidrografic pe direcţia Vest-Est imprimă

ac V
Parametrul calitativ în analiza teritoriului o tipologie variată şi omogenă a

is. N.
componentelor reliefului este reprezentat de
ns A expoziţiei versanţilor.
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 11. Orientarea versanţilor

30
 Condiţionarea morfometrică a pretabilităţii de amenajare teritorială în bazinul văii Arieşului

Orientarea generală a bazinului

morfohidrografic, în funcţie de orientarea
cursului de apă de la izvoare spre vărsare,
condiţionează şi tipul de orientare al versanţilor.
Analizând ponderea suprafeţelor cu diferite tipuri
de orientare [Fig. 12] se observă că cele mai mari
suprafeţe ale versanţilor sunt identificate a fi cu
orientare preponderent estică 27%, sudică 26% şi
vestică 23%, reprezentând partea cea mai extinsă
9 Rezultate
Analiza parametrilor morfometrici din
bazinul hidrografic al Arieşului scoate în
evidenţă, în primul rând un relief de o mare
complexitate aparte ce se răsfrânge în manieră
diferenţiată sub aspectul pretabilităţii la
dezvoltarea şi diversificarea activităţilor
antropice din teritoriu.

3
din totalul suprafeţei bazinului morfohidrografic. Din punct de vedere hipsometric au fost

o 01
identificate trei trepte morfometrice distincte: a

j.r /2
depresiunilor şi culoarelor de vale, a dealurilor

lu .1
submontane şi treapta montană fiecare având
influenţă asupra componentei umane şi

-c nr
activităţilor desfăşurate, inducând o

ad II,
restrictivitate moderată asupra acesteia. Primele
două trepte sunt caracterizate prin extinderea

ac V
foarte mare a terenurilor pretabile culturilor

is. N.
ns A agricole şi extinderii sistemelor de aşezări. Nici
cea de-a treia treaptă, cea montană, nu impune o
ce IS
restrictivitate excesivă, chiar dacă este
caracterizată de altitudini mai mari, deoarece, în
po S

această zonă, se extind suprafeţele de nivelare

na N

Fig. 12. Ponderea pe care s-au dezvoltat sisteme specifice de

ia CE

orientării versanţilor
aşezări, risipite („crânguri”), identificate până la
aproximativ 1600 m altitudine.
ph O

Suprafeţe mai puţin extinse sunt suprafeţele

Analiza declivităţii reliefului scoate în
ra AP

versanţilor cu orientare nord-vestică şi nordică,

fiecare fiind extinsă pe aproximativ 11% din evidenţă două intervale caracteristice pentru
întreg bazinul morfohidrografic. Intervalul 50 –
og N

total suprafaţă. Ponderea suprafeţelor

cvasiorizontale reprezintă aproximativ 2% din 150 , care se corelează cu altitudinile mici ale
ge A

suprafaţa totală fiind identificate în zona reliefului, şi intervalul 150 – 350 , corelat cu
:// I
tp PH

suprafeţelor de nivelare montane precum şi în suprafeţele altitudinale mai înalte. Cele două
depresiunile Arieşului şi dealurile Podişului intervale de declivitate, reprezentând suprafeţele
ht RA

Transilvaniei. înclinate cu o anumită restrictivitate în ceea ce

Predominanţa tipurilor de orientare priveşte lucrările efectuate pe terenuri agricole
G

majoritară estică şi sudică înregistrată la nivelul şi suprafeţele puternic înclinate, la care se

EO

întregului bazin morfohidrografic se poate adaugă şi realizarea construcţiilor în ceea ce

observa şi la nivelul subdiviziunilor geografice priveşte restrictivitatea, corelate cu altitudinile
G

majore, în special în cele montane, Gilău-
Muntele Mare, Munţii, Munţii Trascău. De
remarcat este faptul că în zonele joase apar
suprafeţele cvasiorizontale cu extinderea cea
mai mare pe suprafaţă aferentă Podişului
Transilvaniei şi dealurile Feleacului. Pe
suprafaţa subdiviziunilor geografice montane,
suprafeţele cvasiorizontale (plate), au areale de
manifestare foarte mici, ceea ce scoate în
evidenţă fragmentarea accentuată a suprafeţelor
de nivelare.
explică tipul de aşezare răsfirată şi risipită
specifică zonelor montane din partea superioară
a bazinului morfohidrografic al Arieşului.
Densitatea fragmentării reliefului nu se
remarcă a fi un parametru care sa influenţeze în
mod direct dezvoltarea activităţii antropice
datorită valorii mici prin care caracterizează
întreg bazinul morfohidrografic. Valorile mari
ale densităţii fragmentării se înregistrează în
zonele depresionare joase identificându-se
teritorial, în principal, cu suprafeţele adiacente
confluenţei Arieşului cu afluenţii săi.

31
 Ştefan Bilaşco, Pompei Cocean, Gabriel Nicula, Magdalena Drăgan

Tipurile de orientare a versanţilor estică şi
sudică caracterizează întreaga suprafaţă a
bazinului morfohidrografic. Aceşti versanţi sun
expuşi apariţiei proceselor geomorfologice
datorită faptului că primesc cea mai puternică
radiaţie solară, sunt cei mai calzi şi uscaţi,
zăpada acumulată în timpul iernii se topeşte mai
repede şi în interval de timp mai scurt. Deoarece
este un parametru calitativ, orientarea
versanţilor poate induce sau nu restrictivitate
datorită faptului ca sunt versanţi umezi şi reci cu
pretabilitate mică în ceea ce privesc condiţiilor
de locuire.
Pe baza analizei parametrilor morfometrici
şi a concluziilor desprinse din aceasta, am decis
realizarea unui model de analiză spaţială G.I.S.
cu ajutorul căruia să identificăm arealele, de pe
teritoriul bazinului morfohidrografic al
Arieşului, pretabile pentru desfăşurarea şi
dezvoltarea activităţilor antropice.

3
o 01
pentru desfăşurarea activităţilor antropice, totul Modelul este dezvoltat pe bazele de date
depinzând de scopul pentru care se analizează. primare, modelate şi derivate realizate în

j.r /2
În cazul de faţă induc restrictivitate, în ceea ce procesul de prezentare şi analiză a parametrilor

lu .1
priveşte dezvoltarea sistemelor de aşezări, cantitativi şi calitativi ai reliefului [Tab. 1].

-c nr
suprafeţele orientate nord, nord-est, nord-vest

ad II,
Tab. 1. Structura bazei de date

ac V
Nr. Bază de date

is. N.
Tip structură Atribute Tip bază de date
crt (nume)
ns A
1 Curbe de nivel vector cota primară
2 Hidrografia vector lungimea primară
ce IS
3 Cumpăna de apă vector - primară
po S

4 Model digital de elevaţie (hipsometria) grid cota modelată

na N

5 Declivitatea grid grade derivată

ia CE

6 Orientarea versanţilor grid grade orientare derivată

7 Densitatea fragmentării grid m/km2 modelată
ph O
ra AP

Fiecare element al bazei de date este inclus în modelul de analiză spaţială sub formă de
parametru în funcţie de specificul fiecăruia, insistând pe identificarea suprafeţelor pretabile la
og N

dezvoltarea sistemelor de locuit şi dezvoltarea activităţii antropice pentru fiecare parametru în parte.
Utilizând informaţiile extrase în etapa de analiză a parametrilor morfometrici s-au identificat
ge A

valorile cantitative care definesc suprafeţe pretabile, pentru fiecare parametru [Tab. 2], valori
:// I
tp PH

utilizate în procesul de analiză spaţială.

ht RA

Tab. 2. Parametrii utilizaţi în procesul de modelare

G

Nr.
Parametru Valori pretabilitate Observaţii
crt
EO

s-au considerat pretabile toate suprafeţele de teren

≥ minima din teritriu (258 m)
situate altitudinal până la limita de 1600 m
G

1600 m reprezintă limita superioară, maximă, a treptei

1 Hipsometria şi
a doua din suprafaţa de nivelare Fărcaş-Cârligatele,
fiind şi limita maximă de extindere a sistemelor de
≤ 1600 m
aşezări risipite şi răsfirate specifice Munţilor Apuseni
trei tipuri de suprafeţe: suprafeţe uşor înclinate cu
pretabilitate foarte bună la orice tip de activitate
≥ 00 antropică (realizarea de infrastructură rutieră, edilitară,
dezvoltarea agriculturii), suprafeţe moderat înclinate
2 Declivitatea şi pretabile infrastructurii de locuit, agriculturii,
suprafeţe înclinate cu pretabilitate redusă pentru
≤ 150 activităţi agricole, utilizate pentru plantaţii pomicole.
suprafeţele cu înclinare mai mare de 150 induc, în
procent de peste 95% din cazuri, doar restrictivitate.

32
 Condiţionarea morfometrică a pretabilităţii de amenajare teritorială în bazinul văii Arieşului

Nr.
Parametru Valori pretabilitate Observaţii
crt
suprafeţele de teren pe care se înregistrează valori mici
2 ale densităţii fragmentării reliefului sunt pretabile
3 Densitatea fragmentării ≤ 2 km/km
pentru dezvoltarea activităţilor antropice scoţând în
evidenţă zone plane puţin fragmentate.
versanţii cu orientare de la est la vest oferă condiţii
Plat (-1 - -0,000001) bune pentru dezvoltarea activităţilor din domeniul
agricol dar şi pentru proiectarea sistemelor de locuit.
4 Orientarea versanţilor şi utilizaţi în procesul de analiză spaţială cu suprafeţele
definite de pante mici nu scot în evidenţă suprafeţele

3
o 01
E –V (67,5 – 292,5) susceptibile la procese geomorfologice actuale care
induc restrictivitate.

j.r /2
lu .1
Tehnica overlay permite analiza spaţială îndeplinesc condiţiile impuse), în cazul de faţă

-c nr
integrată a mai multor componente ale teritoriului suprafeţele cu pretabilitate zero (care impun
(reliefului în cazul de faţă) pentru a scoate în restricţii) şi suprafeţele pretabile pentru

ad II,
evidenţă un atribut esenţial al teritoriului analizat. dezvoltarea activităţilor antropice.

ac V
Pentru a scoate în evidenţă suprafeţele pretabile la Din analiza hărţii suprafeţelor pretabile

is. N.
dezvoltarea activităţilor antropice şi dezvoltarea pentru dezvoltarea activităţilor antropice iese în
sistemelor de locuit am utilizat, în cadrul
ns A evidenţă extinderea teritorială mare a
modelului de analiză spaţială GIS, tehnica overlay suprafeţelor pretabile în zonele joase de dealuri
ce IS
de tip raster-raster, mai precis combinarea stratelor şi depresiune, în special în zonele depresionare
ale Arieşului şi afluentului de stânga Iara.
po S

tematice în format raster de tip GRID reprezentate

na N

de bazele de date modelate şi derivate prezentate Suprafeţe pretabile se identifică şi în zonele

ia CE

anterior [Tab.1, Tab.2]. înalte acolo unde suprafeţele de nivelare sunt

Identificarea arealelor unice pe baza foarte bine păstrate, extremitatea nord-vestică a
ph O

criteriilor condiţionale (luarea în calcul a bazinului morfohidrografic în zona suprafeţei de

ra AP

condiţiei impuse de fiecare parametru în parte nivelare Fărcaş-Cârligatele, sau nu sunt foarte
fragmentate cum este cazul suprafeţei de
pentru identificare unui anumit areal unic care
og N

nivelare Măguri-Mărişel din partea central-

sa sadisfacă toate condiţiile impuse) s-a realizat
nordică a teritoriului studiat.
ge A

utilizând extensia spatial analyst a programului

Suprafeţele cu pretabilitate minimă sunt
:// I

geoinformaţional ArcGis.
tp PH

identificate spaţial în mare parte cu zona

Definitivarea modelului final a necesitat montană, şi de dealuri unde factorul condiţional
dezvoltarea unei ecuaţii de analiză spaţială
ht RA

principal este declivitatea mare, precum şi în

compusă din structurile de baze de date raster, zonele depresionare joase unde orientarea
identificatori logici (and) şi matematici (≥, ≤)
G

versanţilor îşi pune amprenta în mod definitoriu.

care să permită programului geoinformaţional să
EO

Din punct de vedere a extensiunii teritoriale

afişeze rezultatul analizei spaţiale condiţionale. arealele cu pretabilitate minimă sunt cele mai
G

extinse 64%, 36% din suprafaţa totală a

"Scara altitudinală (m)" <= 1600 &
"Declivitatea în grade" <= 15 & "Dens.
fragmentarii" <= 2 & "Orientare" >= - 1 &
"Orientare" <= - 0.000001 & "Orientare" >=
67.5 & "Orientare" <= 292.5
Rezultatul ecuaţiei [Fig. 13] se
materializează într-o bază de date în format
raster cu atribute numerice 0 („False”, toate
suprafeţele care nu îndeplinesc condiţiile
impuse) şi 1 („True”, toate suprafeţele care
bazinului morfohidrografic fiind reprezentată de
suprafeţele pretabile.
Validarea modelului de analiză spaţială s-a
realizat prin compararea rezultatelor obţinute
prin modelare cu realitatea din teren în două
cazuri aflate în unităţi de relief diferite precum
şi în condiţii diferite în ceea ce priveşte
configuraţia reliefului (unu din treapta montană
şi unu aparţinând treptei depresiunilor şi
culoarelor de vale).
33
 Ştefan Bilaşco, Pompei Cocean, Gabriel Nicula, Magdalena Drăgan

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP

Fig. 13. Harta suprafeţelor pretabile pentru activităţi antropice

og N

Prima comparaţie realizată a fost în cazul satului Ocoale aparţinând UAT Gârda de Sus, situat în
ge A

zona montană a Munţilor Bihorului (1250 m altitudine medie) la extremitatea estică a bazinului
:// I
tp PH

morfohidrografic. A doua comparaţie, cu scop de validare a rezultatelor finale, s-a realizat pentru satul
Copăceni aparţinând UAT Sănduleşti, localizat spaţial pe treapta dealurilor şi culoarelor de vale.
ht RA
G
EO
G

Fig. 14. Validare 1 Fig. 15. Validare 2

34
 Condiţionarea morfometrică a pretabilităţii de amenajare teritorială în bazinul văii Arieşului

Din analiza rezultatelor obţinute în urma
procesului de validare se poate observa că
modelul de analiză spaţială surprinde foarte bine
realitatea din teren. În primul caz [Fig. 14] sunt
surprinse cu mare acurateţe suprafeţele de
platou, situate la altitudini mari, pe care se
dezvoltă spaţial satul Ocoale, în cazul al doilea,
satul Copăceni, [Fig. 15] sunt surprinse atât
suprafeţele pretabile pentru dezvoltarea
[4] CANDREA, B., CANDREA PETRONELA,
NIŢĂ, M. D., (2008), Harta unităţilor de relief
din România, format vector,
http://earth.unibuc.ro/download/harta-unitati-
relief-romania
[5] COCEAN GABRIELA, (2011), Munţii
Trascău. Relief, geomorfosituri, turism, Edit.
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
[6] COCEAN, P., (1988), Chei şi defilee în Munţii
Apuseni, Edit. Academiei, Bucureşti.

3
sistemelor de aşezări cât şi suprafeţele de teren

o 01
[7] IRIMUŞ, I.A., VESCAN, I., MAN, T., (2005),
cu pretabilitate mare pentru dezvoltarea Tehnici de cartografiere. Monitoring şi analiză

j.r /2
activităţilor din domeniul agricol. GIS, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca

lu .1
Luând în calcul bazele de date de intrare a [8] ORASEANU I. (1997): Contributions to the

-c nr
modelului, metodologia utilizată şi nu în ultimul hydrogeology of karst areas of the Bihor-
rând rezultatele validării se poate afirma faptul că Vlădeasa Mountains (Romania), Theoretical

ad II,
modelul este util scopului pentru care a fost and Applied Karstology, vol.9/1997, 185-214,

ac V
realizat, de identificare a arealelor pretabile Bucharest.
[9] POP, Gr., (2000), Carpaţii şi subcarpaţii

is. N.
pentru dezvoltarea activităţilor antropice, putând
fi extrapolat şi pe alte unităţi geografice, fiind util
ns A României, Edit. Presa Universitară Clujeană,
atât în procesul de planificare teritorială cât şi în Cluj-Napoca
[10] POPESCU-ARGEŞEL, I., (1971), Munţii
ce IS
procesul de cercetare şi analiză a teritoriului.
Trascăului – Studiu geomorfologic, Teză de
po S

doctorat, Facultatea de Biologie-Geografie,

na N

Bibliografia Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

ia CE

[11] POPESCU-ARGEŞEL, I., (1984), Valea

[1] ARGHIUŞ, V., (2008), Studiul viiturilor de pe Arieşului, Edit. Sport-Turism, Bucureşti
ph O

cursurile de apă din estul Munţilor Apuseni şi [12] ROŞIAN, GH., (2011), Geomorfologia
ra AP

riscurile asociate, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, mediului. Caiet de lucrări practice. Edit. Presa
Cluj-Napoca Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
og N

[2] BĂTINAŞ, R., (2010), Studiul calităţii apelor [13] xxx (1987), Geografia României Vol. III.
de suprafaţă din Bazinul Arieşului, Edit. Presa
ge A

Carpaţii Româneşti şi Depresiunea

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
:// I

Transilvaniei, Edit. Academiei, Bucureşti

tp PH

[3] BOŢAN, C. N., (2010), Ţara Moţilor. Studiu de

geografie regională. Edit. Presa Universitară
ht RA

Clujeană, Cluj-Napoca
G
EO
G

35
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

L’ÉTUDE DES EAUX SOUTERRAINES DU BASSIN

HYDROGRAPHIQUE GILORT
GRIGORE CIOCĂZAN1

Resume : – L’étude des eaux souterraines du bassin hydrographique Gilort. L’étude concerne la description,

3
l’explication et l’analyse des données sur les eaux souterraines du bassin hydrographique Gilort, classifiées en

o 01
trois catégories : eaux phréatiques, eaux de profondeur et eaux minérales. L’étude est concentrée sur

j.r /2
l’utilisation de ces eaux soit au niveau des foyers ou de l’agriculture, soit dans le secteur du tourisme.

lu .1
Mots-clé : bassin hydrographique Gilort, eaux phréatiques, eaux de profondeur, eaux minérales.

-c nr
ad II,
1. Introduction plusieurs nappes de roche jusqu’au moment où

ac V
Les eaux de la lithosphère, d’origine endogène rencontrent un horizon imperméable ; à partir de

is. N.
ou exogène, qui circulent ou stagnent dans les
ns A cette étape commence l’accumulation des eaux
fissures ou les pores des rochers constituent les souterraines (Zăvoianu, 2002). La bonne
ce IS
eaux souterraines, étant différentes des eaux connaissance des zones d’accumulation des eaux
superficielles par dynamique, propriétés physiques, souterraines, l’analyse de leur circulation (verticale,
po S

latérale, mixte), la préparation des cartes hydro -

na N

chimiques, biologiques etc. (Pişotă, 1970). La

géologiques ont une grande importance dans la
ia CE

hydrologie est la science qui s’applique à l’étude de

l’origine, de la dynamique et de l’extension réalisation des projets d’alimentation avec eau des
ph O

territoriale, de la qualité, de l’état de gisement et localités ou des agents économiques.

ra AP

des caractéristiques physico-chimiques des eaux

souterraines (Zăvoianu, 2002). D’après la genèse et 2. Les eaux phréatiques
og N

les conditions hydrologiques stockage, les eaux Les eaux phréatiques sont les eaux le plus
souterraines comprennent deux grandes catégories : souvent trouvées et le plus facile à intercepter, mais
ge A

phréatiques et de profondeur. L’étude sur les eaux ont le niveau piézométrique et le débit soumis aux
:// I
tp PH

souterraines d’un bassin hydrographique inclut influences des conditions climatiques. Dans le
deux aspects, chacun de ces deux aspects ayant une basin hydrographique Gilort, eaux phréatiques avec
ht RA

importance particulière : le côté physico- des débits significatifs on rencontre à la base des
géographique, par l’influence directe des eaux versants des montagnes Parâng (cirques glaciaires,
G

phréatiques sur le régime d’écoulement et le côté traînes de moraine, d’où partent les principales
EO

économique, par le potentiel d’eau potable ou sources), dans les cones de déjection des
d’eaux minérales. S’impose l’étude détaillée, sur dépressions sous - montagneuses et dans les dépôts
G

échelons de relief, des conditions géologiques, des
caractéristiques du relief, du climat, du sol,
influences anthropiques – facteurs génétiques des
réserves d’eaux souterraines. Comme résultat de
l’infiltration des eaux météoriques dans le sol et le
sous-sol, les parcours des eaux peuvent suivre des
voies très variées, mais toujours elles se déplacent
sous l’influence des forces gravitationnelles. Dans
leur route descendante, elles peuvent traverser
1
Direction des Eaux Jiu, Service d’Administration des Eaux Gorj, Bd. Ecaterina Teodoroiu, no. 99, Târgu-Jiu,
Roumanie, e-mail : grigore.ciocazan@yahoo.com
alluvionnaires des auges et des terrasses des
rivières. Dans l’aire des cirques glaciaires, le seul
captage se trouve aux sources de la rivière
Galbenu, dans le cirque glaciaire Tidvele, localisé
au nord-est de la station de Rânca. On y trouve
deux captages séparés (12 l/s), qui alimentent la
station à l’aide de six basins, avec une capacité de
stockage de l’eau de 120 m3 [figure 1].

36
 L’étude des eaux souterraines du bassin hydrographique Gilort

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
Fig. 1. Basins d’alimentation avec eau de la station de Rânca

is. N.
Au sud du sommet Cerbul, sur l’interfluve 4,26 l/s. La qualité de l’eau des sources
ns A
entre Gilort et Galbenu, la ville de Novaci a montagneuses, la stabilité des débits et le
ce IS
capté trois sources avec un débit de 20 l/s. La transport gravitationnel justifient les
commune de Baia de Fier a dans le bassin de la investissements imposés par la construction des
po S
na N

rivière Galbenu deux captages avec un débit de adductions [tableau 1].

ia CE

Tableau 1. L’alimentation avec eau provenant des sources

ph O

No. Débit
Localité Nom de la source Observations
crt. (l/s)
ra AP

Cerbu, Tolanu,
1. Novaci 20
og N

Berceşti
ge A

2. Baia de Fier Zănoaga, Băiţa 4,26

:// I

3. La station Rânca Tidvele 12 deux captages

tp PH
ht RA

Dans les dépressions sous - montagneuses carpatique et de piedmont est riche dans les
Baia de Fier, Novaci et Crasna, avec des grands zones de pré et de terrasses et assez dépendante
G

dépôts de gravier et grosses pierres, les eaux du régime pluviométrique sur les interfluves. On
EO

phréatiques ont un potentiel élevé. Les seules a deux communes, Albeni et Brăneşti, qui, par
ressources phréatiques de cette aire sont leur emplacement dans le pré de Gilort et
G

exploitées dans la Dépression Crasna où ont été
exécutés deux forages (12,5 m. profondeur)
avec un débit de 10 l/s, qui alimentent la
commune et la station Săcelu. La stabilité des
débits de ces deux forages este donnée par le
cours sous alluvionnaire de la rivière Blahniţa
pendant les périodes de sécheresse et par la
grande extension de la dépression. L’eau des
forages arrive dans quatre bassins avec un
volume de stockage de 70 m3 et est distribuée
gravitationnellement dans la commune Săcelu.
La nappe phréatique dans l’aire sous
respectivement à la confluence du Gilort avec la
rivière Jiu ont réalisé pour l’usage propre des
alimentations avec eau par des forages à 20-30
m. profondeur. La disposition de plusieurs
villages sur des interfluves et des versants, où
l’alimentation avec eau n’est réalisée que
partiellement, maintient la dépendance des
habitants pour l’alimentation avec l’eau provenue
des fontaines. Dans les localités du bassin
hydrographique analysé ont été comptées 12898
fontaines, dont 65% d’entre elles sèchent presque
chaque année [tableau 2].

37
 Grigore Ciocăzan

A partir de l’année 1966 ont été exécutés
des forages pour l’étude hydrogéologique, avec
des profondeurs entre 14 et 40m, où ont été
effectuées des observations de niveau de trois en
trois jours. Ces forages sont localisés dans le pré
de Gilort et celui de Blahniţa, s’ajoutant les
forages situés sur les terrasses, étant possible la
corrélation temporelle entre le niveau de la
nappe phréatique et le niveau de la rivière
trouvée dans les environs, et aussi l’influence
des précipitations sur le niveau de l’eau du
forage [figure 2]. De nos jours, pour cinq de ces
forages ont été installés traducteurs pour
l’enregistrement automatique du niveau et de la
température de l’eau du forage.

3
Tableau 2. La répartition des fontaines dans les communes du bassin hydrographique Gilort

o 01
No. Nombre de No. de fontaines qui ne
Commune

j.r /2
crt. fontaines sèchent pas

lu .1
1. Albeni 647 310
2. Aninoasa 730 250

-c nr
3. Baia de Fier 491 130

ad II,
4. Bărbăteşti 548 340
5. Bengeşti Ciocadia 602 120

ac V
6. Brăneşti 956 410

is. N.
7. Bumbeşti-Piţic 376 190
8. ns A Crasna 683 320
9. Jupâneşti 522 205
ce IS
10. Prigoria 815 140
11. Săcelu 578 73
po S

12. Săuleşti 465 208

na N

13. Scoarţa 793 114

ia CE

14. Turburea 1604 745

15. Ţânţăreni 1808 960
ph O

16. Vladimir 1280 163

ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 2. La variation du niveau phréatique au forage F1 – Scoarţa (2003)

38
 L’étude des eaux souterraines du bassin hydrographique Gilort

3. Les eaux de profondeur le pliocène se trouve immédiatement sous les

Les eaux souterraines de profondeur dans
le bassin hydrographique Gilort représentent la
principale source pour l’alimentation avec eau
de la population et des agents économiques
situes au sud des collines sous carpatiques
internes. On compte jusqu’à présent 98 forages
avec des profondeurs entre 50 et 350 m, dont 63
dépôts alluvionnaires du quaternaire. En
général, les nappes aquifères d’âge pliocène
constituées de sable fin, parfois de gravier, se
trouvent sous pression. Aux pompages
expérimentaux, pour les forages exécutés dans
l’aire étudiée, ont été obtenus des débits entre
1,70 et 16 l/s. Selon les débits potentiels et l’aire

3
sont utilisés et 35 sont en conservation. Le débit de l’extension des nappes aquifères, ont été

o 01
potentiel de ces 98 forages est de 624 l/s, tracées trois zones principales : Turburea, Socu
(Bărbăteşti) et Târgu-Cărbuneşti. Dans les

j.r /2
aujourd’hui étant utilise 60% de ce débit. Les
environs de la localité Turburea on a 27 forages

lu .1
nappes aquifères avec le plus grand potentiel
appartiennent aux formations pliocènes. Les (40-120 m. profondeur), la majorité appartenant

-c nr
conditions optimales d’exploitation de ces eaux à S.C. PETROM S.A., assurant l’eau nécessaire

ad II,
souterraines sont dans les zones de pré, où les pour la plateforme industrielle et pour les
localités voisines.

ac V
rivières ont érodé les sédiments de Cândeşti et

is. N.
Tableau 3. L’alimentation avec eau provenant des forages pour les localités du bassin hydrographique
ns A
Gilort
ce IS
Débit des
No. No. de Profondeur des forages
po S

Localite forages Observations

crt. forages (m)
na N

(l/s)
ia CE

1. Tg. Cărbuneşti 8 175-300 63,2

2. Albeni 2 20 8,00
ph O

3. Aninoasa 2 200 7,10

ra AP

forages Petrom zone

4. Bărbăteşti 16 350 64,4
og N

Socu
ge A

5. Bengeşti-Ciocadia 2 130-250 3,65

:// I

6. Brăneşti 2 30 1,40
tp PH

7. Bumbeşti Piţic 3 80 2,85

ht RA

8. Prigoria 4 128-190 12,5

9. Săcelu 2 12,5 10,0
G

10. Săuleşti 2 50, 210 3,68

EO

11. Scoarţa 13 16-250 22,4

G

la majorité
12. Turburea 27 40-120 2,35 appartiennent à
S.C. Petrom S.A.
13. Tânţăreni 2 70 11,6
14. Vladimir 6 14-120 12,0

Dans les années 1965-1970, pour
l’alimentation avec eau de l’exploitation
pétrolière Ţicleni ont été exécutés 16 forages
de 350 m. dans le pré de Gilort, à Socu. On a
ici une station d’eau pour desservir aussi les
localités du sud, le débit assuré étant de 64,4
l/s. Pour l’alimentation de la ville de Târgu-
Cărbuneşti et des villages voisins on compte 18
forages (45-310 m.) qui assurent un débit de 63
l/s. La situation de l’alimentation avec eau
provenant des forages pour les communes du
39
 Grigore Ciocăzan

bassin hydrographique Gilort est présentée
dans le [tableau 3].
La dynamique tectonique de la Dépression
gétique du pliocène et quaternaire est illustrée
par le grand nombre des structures
sédimentaires mises en évidence par la colonne
lithologique du forage [figure 3]. Ainsi, en ce
qui concerne le forage de 300 m. de Târgu-
Cărbuneşti ont été percées 54 nappes : 21
nappes en argile, 19 en sable, 7 en gravier, 6 en
marne et 1 en grandes roches. La grande
épaisseur et le nombre de nappes de sable
assurent une bonne stabilité du niveau des eaux
de profondeur cantonnées dans le couloir du
Gilort au sud de Târgu-Cărbuneşti.

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO

Fig. 3. Scoarţa-forajul F3 (coloana stratigrafică)

G

4. Les sources minérales genèse d’innombrables et variées sources

La structure géologique complexe, la
tectonique très troublée du territoire de notre
pays, la présence des failles de profondeur,
d’une chaîne volcanique de grandes dimensions,
d’innombrables massifs en sel, des gisements de
pétrole, charbon, gaz méthane des sels
minérales existant dans les dépôts sédimentaires
etc. ont favorise, dans les conditions d’une
circulation active des eaux souterraines, la
minérales, avec des propriétés thérapeutiques
reconnues aussi à l’étranger (Pişotă 1970).
Parmi les conditions mentionnées avant,
concernant la genèse des sources minérales,
dans le périmètre du bassin hydrographique
Gilort on découvre dans l’aire des collines sous
carpatiques internes : failles de profondeur,
gisements de pétrole et de gaz, sels minérales
dans des dépôts sédimentaires.

40
 L’étude des eaux souterraines du bassin hydrographique Gilort
Les rochers composants de l’anticlinal
Săcelu-Ciocadia (conglomérats éocènes, micro -
conglomérats, calcaires, grès) sont affectes par
des nombreuses failles et fissures à travers
lesquelles surgissent les eaux minérales. La
rivière Blahniţa, par la création d’une vallée
étroite et profonde en traversant les collines
sous carpatiques, a mis en évidence les sources
minérales, valorisées dès la période romaine
3
(106-271). Après cette période, les sources ne
o 01
seront plus utilisées, jusqu’en 1880, quand ont
j.r /2
été construites les premières villas de la future
lu .1
station Săcelu.
-c nr
Les premiers forages, dans les années
1952-1953, ont été faits dans la zone pour la
ad II,
prospection des hydrocarbures. L’Institut de
ac V
Balnéologie et Physiothérapie, dans les années
is. N.
1963-1964 a aménagé 5 forages dans la zone
centrale de la station, et en 1971, près du bassin
ns A
no. 3, a été exécuté un forage (de 1990 m) de
ce IS
recherche hydrogéologique qui assure un débit
po S
de 2,7 l/s eau minérale (minéralisation totale de
na N
44500 mg/l). Dans la partie de sud de la station
ia CE
Săcelu a été mis en place un forage à 570 m.
profondeur, avec eau salée. Tous les forages
ph O
exécutés en conglomérats ou grès ont mis en
ra AP
évidence l’existence de l’eau minérale. L’eau
avec minéralisation élevée (sulfurée, chlorurée,
og N
iodée, sodique, bromurée), le limon
ge A
thérapeutique et le climat doux de la zone ont
:// I
constitué les facteurs déterminants de
tp PH
l’apparition et du développement de la station
Săcelu.
ht RA
Avec des débits très faibles et pas valorisés
du point de vue thérapeutique, des sources
G
minérales on rencontre aussi dans le lit mineur
EO
de la rivière Ciocadia, où apparaissent à travers
les fissures existantes dans les calcaires et les
G
conglomérats éocènes.
5. Conclusions
Le bassin hydrographique de la rivière
Gilort, de sa partie supérieure et jusqu’à la
confluence, cantonne des eaux phréatiques et de
profondeur qui totalisent beaucoup plus que le
nécessaire socio-économique afférent.
L’aire alpine et sous alpine, correspondant
aux cirques glaciaires et aux pâturages alpins,
constitue la zone de formation des sources du
Gilort avec ses principaux affluents. Les
grandes accumulations de roche désagrégée sur
la pente des versants et à leur base représentent
des vrais réservoirs d’eau potable. Le potentiel
de ces eaux phréatiques a été valorisé, avec un
pourcentage très faible, par la station touristique
Rânca (20 l/s) et la ville de Novaci (12 l/s).
L’aire des Sous Carpates Gétiques et surtout le
pré du Gilort sur le cours moyen et inférieur, a
un potentiel d’eaux phréatiques, mais aussi et
surtout d’eaux de profondeur très grand. La
disposition de certains villages sur des
interfluves rend difficile la réalisation d’un
réseau de canalisation. La valorisation de la
nappe phréatique à l’aide des fontaines, en
grande partie soumises aux phénomènes de
séchage, représente encore la source
d’alimentation avec eau de certaines
communautés isolées.
Un particularité des eaux souterraines dans
le bassin de Gilort est représentée par les
sources minérales qui apparaissent dans la
Colline de Ciocadia et la Colline de Săcelu,
d’une façon naturelle, par les fissures existantes
dans les calcaires et les conglomérats éocènes.
Les forages exécutes dans cette zone, avec des
profondeurs jusqu’à 2000 m., ont apporte un
supplément au débit des sources minérales
valorisées de point de vue thérapeutique dans la
station de Săcelu.
Bibliographie
[1] BADEA, L. (1967), Subcarpaţii dintre Cerna
Olteţului şi Gilort, studiu de geomorfologie, Ed.
Academiei, Bucureşti;
[2] BADEA, L. (2007), Depresiunile din
Subcarpaţii Gorjului, Gorjul Geografic, nr. 3,
Ed. Universitaria, Craiova;
[3] DIACONU, C., LĂZĂRESCU, D.(1965),
Hidrologia. Manual pentru şcolile tehnice,
E.D.P., Bucureşti;
[4] DIACONU, C. (1971), Râurile Romaniei –
monografie hidrologică, I.M.H Bucuresti;
[5] DIACONU, C., ŞERBAN, P. (1994), Sinteze şi
regionalizări hidrologice, Ed. Tehnică,
Bucureşti;
[6] DIACONU, D., SÂRBU, I. (2002), Ghid de
activitate practică-Hidrologie, Ed. Credis,
Bucureşti;
41
 Grigore Ciocăzan

[7] GÂŞTESCU, P. (1998), Hidrologie, Ed. Roza
Vânturilor, Târgovişte;
[8] IELENICZ, M. (2005), Subcarpaţii României,
Ed. Universitară, Bucureşti;
[9] MIHĂILESCU, V. (1969), Geografia fizică a
României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;
[10] PIŞOTĂ, I. (1995), Hidrologie, Ed.
Universităţii, Bucureşti;
[11] ROŞU, Al. (1967), Subcarpaţii Olteniei dintre
Motru şi Gilort, Studiu geomorfologic, Ed.
[12] SOROCOVCHI, V. (2010), Hidrologia
uscatului – partea a II-a, Ed. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca;
[13] ZĂVOIANU, I. (2002), Hidrologie, Ed.
Fundaţiei România de mâine, Bucureşti;
*** (1983), Geografia României, I, Edit. Academiei,
Bucureşti.

3
Academiei, Bucureşti;

o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

42
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI DEMOGRAFIC ÎN

MUNŢII APUSENI

MAGDALENA DRĂGAN1

3
ABSTRACT: – Aspects of the demographical behaviour in the Apuseni Mountains. Even though during

o 01
the last 50 years in the Apuseni Mountains strong demographical decline occurred, regional differences
appear in the spatial distribution of this phenomenon. The present study identifies several elements of the

j.r /2
demographical behaviour that can explain those variations.

lu .1
-c nr
Keywords: demographical behaviour, natality, fertility, aging population

ad II,
1. Introducere recensământul din 1956 un uşor reviriment

ac V
Deşi cunoscuţi în literatura geografică drept datorat industrializării, Apusenii Aradului

is. N.
cea mai populată zonă montană a României, continuă această tendinţă negativă până în
prezent. Trebuie să remarcăm, de asemenea,
ns A
Munţii Apuseni trec printr-un declin demografic
îndelungat şi persistent (Surd şi alţii, 2007, cazul celor trei zone judeţene din jumătatea
ce IS
Drăgan, 2010). Transformările economice din nordică a regiunii – Cluj, Bihor şi Sălaj. Aici
po S

perioada comunistă exprimate în creşterea a fost mai intensă, prelungindu-se până

na N

industrializarea oraşelor (în special a celor din în 1956. De asemenea, Apusenii Bihorului au
ia CE

afara spaţiului montan) şi colectivizarea răspuns de manieră mai viguroasă la politica

agriculturii în zonele depresionare periferice au pronatalistă instituită după 1966 (Drăgan, 2010).
ph O

determinat o migraţie susţinută. În intervalul Cu toate acestea, ca aproape peste tot în

ra AP

1966-1980 deficitul migratoriu regional a fost spaţiul rural românesc, la nivelul Munţilor
de -8,2‰, mult mai mare decât cel înregistrat la Apuseni s-a menţinut multă vreme un model al
og N

începutul secolului XX (-2,4‰) sau după 1990 familiei cu mai mulţi copii. Deşi considerat un
ge A

(-3,2‰). Pe perioada 1956-2010 această regiune indicator al tradiţionalismului, pe care

:// I

a pierdut peste un sfert (28,7%) din numărul comunităţile moderne nu îl mai afişează, în lipsa
tp PH

populaţiei, în special datorită migraţiei şi unei foarte puţin probabile tendinţe viitoare de
efectelor colaterale ale acesteia: scăderea imigrare masivă a populaţiei tinere din
ht RA

numărului persoanelor apte de muncă, scăderea exteriorul regiunii în acest spaţiu, apreciem că
generaţiilor feminine fertile, scăderea natalităţii. acest comportament este singurul care mai poate
G

Acestor fenomene li se suprapune, pe cale de asigura capitalul demografic necesar pentru

EO

consecinţă, o structură demografică mai viitorul regiunii. Dar în ce măsură mai este el
îmbătrânită decât media naţională [Fig. 1]. La caracteristic comunităţilor din Apuseni? Analiza
G

nivel subregional apar evidente unele diferenţe
atât în distribuţia actuală a procentul de vârstnici
în populaţia totală, cât şi în ritmurile scăderii
populaţiei. La scară regională scăderea se
schiţează începând cu anii 1940, însă zonele
judeţene Arad şi Hunedoara prezintă tendinţe de
scădere mult mai devreme, începând cu
recensământul din 1910. Dacă în cazul
Apusenilor Hunedoarei se remarcă la
1
Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Str. Clinicilor, Nr. 5-7, România, e-mail:
magdalenadragan@yahoo.com
care urmează va încerca să dea un răspuns
acestei întrebări.
În prezenta lucrare se foloseşte o delimitare
a regiunii Munţilor Apuseni compusă din 153 de
unităţi administrativ-teritoriale, aparţinând la
şase zone judeţene, la care se face referire prin
denumirile de: Apusenii Albei, Apusenii
Aradului, Apusenii Bihorului, Apusenii
Clujului, Apusenii Hunedoarei şi Apusenii

43
 Magdalena Drăgan

Sălajului. De asemenea, pe lângă informaţia Statistică (seriile Tempo-online şi date de la

bibliografică, sunt prelucrate date statistice Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din
furnizate de către Institutul Naţional de 2002).

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH

Fig. 1. Ponderea populaţiei de 65 ani şi peste la nivel de unitate administrativ - teritorială

(prelucrare date INS)
ht RA

2. Modelul fertilităţii tradiţionale atât arealele unde natalitatea este mai ridicată,
G

În zona rurală a României şi în Munţii cât şi zonele foarte îmbătrânite care nu mai pot
EO

Apuseni căsătoria precoce şi copiii numeroşi menţine fiziologic creşterea naturală a

reprezentau o cutumă larg răspândită (Trebici şi populaţiei.
G

Ghinoiu, 1986). Ataşamentul la un model care Comunele marcate cu culori deschise şi

valorizează copiii şi propune ca ideal
demografic familia cu doi copii este încă viabil
şi în prezent la nivel naţional (Rotariu, 2005)
Din harta prezentată în Fig. 2 se remarcă
numărul mare de comune din Munţii Apuseni
(localizate în special în jumătatea nordică a
regiunii) unde raportul dintre copii şi adulţi este
mai mare decât cel de la nivel naţional, dar şi
câteva unităţi administrative unde acest
indicator este foarte scăzut. Acest raport arată
foarte deschise se corelează bine cu zonele cu
populaţie îmbătrânită din Fig. 1 (semnalizate de
nuanţe mai intense). Cazurile speciale cu mulţi
vârstnici şi mulţi copii în acelaşi timp care apar
prin comparaţia celor două hărţi (Avram Iancu,
Vidra judeţul Alba; Balşa, judeţul Hunedoara;
Săvădisla, Mănăstireni, Mărgău, judeţul Cluj
etc.) sugerează comunităţi care au trecut prin
fenomene de migraţie foarte accentuate, prin
care s-a redus efectivul grupei mijlocii, dar care

44
 Aspecte ale comportamentului demografic în Munţii Apuseni

mai păstrează încă un model tradiţional al
familiei, cu mulţi copii. De asemenea,
diferenţele nord-sud evidente pe hartă pot fi
puse şi pe seama extinderii spaţiale a
comportamentului demografic tipic bănăţean, de
limitare a numărului de copii cu scopul evitării
împărţirii terenurilor agricole între urmaşi,
dinspre Apusenii Aradului în judeţul
Hunedoara.

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA

Fig. 2. Raportul procentual dintre copii (0 - 14 ani) şi persoane apte de muncă (15 - 64 ani) la 1 iulie 2010,
G

la nivel de unitate administrativ - teritorială (prelucrare date INS)

EO

Persistenţa acestui veritabil sub-model de 9,8‰, în timp ce în Apusenii Hunedoarei se

G

demografic se poate constata urmărind
distribuţia natalităţii în ultimul secol şi în
prezent, la nivel subregional. Conform Beuran
(1980-1985) atât în Apusenii Aradului cât şi în
Apusenii Hunedoarei rata brută a natalităţii se
situa sub media regiunii atât în perioada 1901-
1910 (38,0‰, la nivel regional, 35,5‰ în
Apusenii Aradului, 35,0‰ în Apusenii
Hunedoarei), cât şi în perioada 1966-1980
(16,9‰, respectiv 14,0‰ şi 13,9‰). Aceeaşi
diferenţă se păstrează şi în prezent: pe perioada
1990-2007 natalitatea în Munţii Apuseni a fost
înregistra o valoare de numai 7,1‰, mai mică
decât în Apusenii Aradului (9,3‰), cu valoare
mai apropiată de media regională. Prelungirea
acestui model în timp, împreună cu
selectivitatea migraţiei spre exteriorul zonei
montane – au migrat persoane tinere, apte de
muncă şi reproducere – explică situaţia precară
a Apusenilor Hunedoarei.
După 1990, fertilitatea a cunoscut scăderi la
toate scările spaţiale analizate [Fig. 3]: toată
suprafaţa regională, suprafaţa corespunzând zonei
montane oficiale (99 de unităţi administrative),

45
 Magdalena Drăgan

zona montană înaltă (21 de unităţi administrative
cu cea mai mare parte a teritoriului la peste 800 m
altitudine). Cea mai dramatică apare cea de la
nivelul zonei montane înalte care pare că renunţă
rapid la modelul tradiţional.
70
60
Cu toate acestea, atunci când îmbătrânirea
este mult accentuată se constată că modelul
comportamentului demografic nu mai poate
explica eficient fenomenele de declin. Astfel,
îmbătrânirea puternică a populaţiei face ca şi în
Apusenii Albei, tradiţional cu fertilitate mai
ridicată a femeilor, ponderea născuţilor vii să fie

62.3
50
mai mică decât în Arad, de numai 32,7‰. În
anul 2002 pentru Apusenii Albei se remarcă
promile

45.9

40
44.3

45.0
41.0

37.6

3
36.8

30
34.9
două grupări de comune – Horea, Gârda de Sus,

o 01
20
Scărişoara şi Poiana Vadului, respectiv Ponor,
Mogoş şi Întregalde – unde ponderea femeilor

j.r /2
10

0
care au născut mai mult de trei copii este de

lu .1
România Apuseni zona montană peste 800 m
peste 41% din totalul femeilor în vârstă de peste

-c nr
1993 2009

Fig. 3. Fertilitatea la două momente diferite în timp 15 ani [Fig. 4].

ad II,
(prelucrare date INS)

ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 4. Distribuţia spaţială a comportamentului demografic tradiţional în Apusenii Albei în anul 2002
(prelucrare după ADR Centru, 2006 şi date INS). Cu litere sunt marcate următoarele comune: a – Poiana
Vadului, b – Vadu Moţilor, c – Roşia Montană. Populaţia vârstnică = persoanele în vârstă de 60 de ani şi
peste.

46
 Aspecte ale comportamentului demografic în Munţii Apuseni

Prima grupare este flancată de alte trei
comune – Vidra, Vadu Moţilor şi Albac – unde
această pondere este de 36-40%. Aceste insule de
fertilitate crescută sunt contracarate de areale
unde acest indicator este de 10-25%.
Comunităţile respective aparţin fie mediului
urban, fie este vorba despre localităţi cu funcţii
economice mai diversificate (comunele miniere
şi cele de la periferia montană, din zona viticolă
aspect indică faptul că modelul fertilităţii
tradiţionale mai produce efecte demografice
numai în vestul zonei, a doua grupare exprimând
fertilitatea unor femei mult mai în vârstă.
În general, studiile sociologice descriu
comportamentul demografic tradiţional rural ca
fiind cu număr mai mare de naşteri, dar şi cu
fertilitate precoce, maximul atingându-se la
grupa de vârstă 20-24 ani (Gheţău, 1997). De

3
dinspre Culoarul Mureşului). aceea, scăderea puternică a ponderii femeilor cu

o 01
Urmărind şi ponderea populaţiei vârstnice vârste cuprinse între 15-29 ani [Fig. 5] împreună

j.r /2
remarcăm o deosebire esenţială între cele două cu creşterea ponderii în cadrul populaţiei

lu .1
grupări de comune cu fertilitate crescută – cea feminine de vârstă fertilă a femeilor peste 30 de

-c nr
din partea vestică a zonei judeţene are acest ani, care practic nu mai contribuie substanţial la
indicator mult mai scăzut decât gruparea formată sporul natural, nu poate decât să anunţe o

ad II,
din comunele Ponor, Mogoş, Întregalde. Acest situaţie şi mai precară în viitorul apropiat.

ac V
is. N.
ns A 20000
18000
16000
ce IS
14000
nr. femei

12000
po S

10000
na N

8000
ia CE

6000
4000
ph O

2000
0
ra AP

15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49

ani ani ani ani ani ani ani
og N

grupe de vârstă
ge A
:// I

1993 2009
tp PH

Fig. 5. Raportul numărului de femei de vârstă fertilă specific anilor 1993 şi 2009, în Munţii Apuseni
ht RA

(prelucrare date INS)

G

La nivel regional, reprezentantele grupei Hunedoarei. Generaţiile următoare de femei au

EO

15-29 ani în 2009 corespundeau la 77,8% din cunoscut o reducere şi mai accentuată a
numărul lor din 1993. De asemenea, raportul numărului de reprezentante: între 1993 şi 2009,
G

dintre grupele 15-29 ani şi 30-49 ani a trecut
de la 46% femei în prima grupă şi 54%
femei în a doua grupă în 1993, la 41%,
respectiv 59% în 2009.
De altfel, faţă de situaţia la nivel regional
exemplificată în Fig. 5, variaţiile subregionale
sunt mult mai accentuate: numărul femeilor
aflate în grupa de vârstă 20-24 de ani reprezintă
88,1% din numărul înregistrat în 1993 în
Apusenii Clujului, dar numai 70,1% şi 71,1%
în cazul Apusenilor Albei şi, respectiv, ai
grupa de vârstă 15-19 ani a scăzut cu un sfert
din efectivul iniţial în Apusenii Aradului şi cu
peste 30% în celelalte zone judeţene.
3. Concluzii
Din cele enunţate se poate observa că, în
general, modelul fertilităţii tradiţionale
începe să piardă teren în regiune, dar şi că în
funcţie de scara de analiză se remarcă
disparităţi importante în distribuţia spaţială a
fenomenului.

47
 Magdalena Drăgan

Diferenţă evidentă dintre jumătatea
nordică şi cea sudică a regiunii se datorează
efectelor colaterale ale migraţiei accentuate şi
suprapunerii acestei migraţii, în partea de
sud-vest, peste un comportament demografic
de tip bănăţean instaurat devreme.
La toate scările de analiză, structura pe
grupe de vârstă a populaţiei intervine ca un
factor de condiţionare a efectelor pe care
[2] BEURAN, N., ALUAŞ, I., ELKAN, GH.-
coord., (1980-1985), Studiu de sistematizare
teritorială a Munţilor Apuseni: judeţul Alba,
judeţul Arad, judeţul Bihor, judeţul Cluj,
judeţul Hunedoara (nepublicat),
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
[3] DRĂGAN, M., (2010), Multi-scale analysis
of the demographic evolution in the Apuseni
Mountains between 1880 and 2008,
Romanian Review of Regional Studies, vol.

3
menţinerea comportamentului demografic VI, nr. 1

o 01
tradiţional le poate avea asupra evoluţiilor [4] GHEŢĂU, V., (1997), Evoluţia fertilităţii în
viitoare. Din punct de vedere al evoluţiei

j.r /2
România. De la transversal la longitudinal,
demografice se poate aprecia situaţia mai Revista de cercetări sociale, 1/1997

lu .1
favorabilă a comunităţilor unde structura pe [5] ROTARIU, T. – director de proiect, (2005),

-c nr
grupe de vârstă este viabilă şi modelul Anchetă asupra dinamicii unor fenomene

ad II,
tradiţional continuă să fie urmat. populaţionale şi emergenţa unor stiluri de
viaţă în România, Metro Media Transilvania,

ac V
Referinţe Cluj-Napoca

is. N.
ns A [6] SURD, V., ZOTIC, V., PUIU, V.,
MOLDOVAN, C., (2007), Riscul demografic
[1] [1] ADR CENTRU, (2006), Valorificarea
în Munţii Apuseni, Editura Presa Universitară
ce IS
cartografică a Recensământului Populaţiei şi
Clujeană, Cluj-Napoca
al Locuinţelor din 2002
po S

http://regio.adrcentru.ro/Document_Files/ADSt [7] TREBICI, V., GHINOIU, I., (1986),

na N

udiiRegionale/00000074/scrmd_ADR%20Cent Demografie şi etnografie, Editura Ştiinţifică

ia CE

ru-Analiza%20Recensamant%202002.pdf, şi Enciclopedică, Bucureşti

accesat la 25.03.2011
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

48
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

THE PROCESS OF PEDOGENESIS ON MINE DUMPS

(A CASE STUDY: AGHIREŞ MINING AREA, ROMANIA)
VLAD MĂCICĂŞAN1, GHEORGHE ROŞIAN1, RAMONA BĂLC1, LIVIU MUNTEAN1

ABSTRACT: - The process of pedogenesis on mine dumps (a case study: Aghireş mining area, Romania).

3
The presence of mining, with all its specific activities carried on for decades, leads to an inevitable change in

o 01
the evolution of environmental factors. Among these, and especially in the conditions of open-cast mining, the

j.r /2
soil is definitely affected. The present study examines the soils developed on mine dumps in Aghireş mining
area. It is noted that depending on how the mine dumps were managed, a differentially pedogenesis process

lu .1
started on their surface. Under these conditions, in order to determine the physical characteristics of soils in

-c nr
question, four sampling points were chosen, plus a fifth one with the role of control sample. The final results

ad II,
show clear differences between the physical parameters of investigated soil samples depending on the
pedogenesis conditions, differing between the planted dumps and those without a protective vegetation cover.

ac V
is. N.
Key words: pedogenesis, mine dumps, soil samples, physical parameters, Aghireşu.
ns A
ce IS

1. Territorial context third one is that of Valea Mare (tributary of

po S

Aghireş mining area is located in the Şomtelec, which itself is a left tributary of
na N

northwestern part of Transylvanian Depression, in Nadăş).

ia CE

its regional subunit known as the Someşan Plateau, Regarding the natural environment in the
a hilly unit with average heights between 400 and area, this is quite well structured, but the natural
ph O

600 m. Regionally, it is located in Cluj County factor which caused the biggest economic
ra AP

(about 3 km north-east from Aghireş Fabrici changes was the geology of the region. In this
respect, in terms of geological system of beds,
og N

industrial village, 1 km west of Corneşti village,

and about 27 km north-west of Cluj-Napoca in Aghireş area we can find Eocene and
ge A

Municipality), on the administrative territories of Oligocene formations, within which a deposit of

:// I

quartz-kaolin sands has developed (Măcicăşan

tp PH

Aghireşu and Gârbău (from Cluj County) and

Cuzăplac (from Sălaj County) [Fig.1.]. et al., 2012). This deposit belongs to the
ht RA

In the process of establishing the territory Oligocene sequence on the western side of
limits for this study, which are much wider than Transylvanian Depression, and was sedimented
G

the limits corresponding to the mining sectors in under continental-lacustrine or marine

EO

the area, it was started from the premise that the conditions, in shallow waters, more precisely in
limits, among other functions they perform, an epicontinental shelf area (Petrescu et al.,
G

have the ability to define a geo-environmental 1997; SC Belevion Impex SRL, 2006).
system from a temporal-spatial point of view. At Aghireşu, the sands in question were
Therefore, the limits considered were the three opened by quarrying, on stages with downward
watershed boundaries in which the exploitations progress and inner or outer tailing dumping (SC
develop. The first of these is the one associated MINESA ICPM SA, 2010). Hence, as a result
to Valea Ruginoasa (with north-drainage unto of open-cast mining on a friable lithology
Bohozelnicu creek, a right tributary of Almaşu background, the landforms had undergone a
river), the second one is that of Valea Caolinel mutation process from a fluvial type (considered
(Valea Hărastului), a tributary of Nadăş, and the as natural) to an anthropogenic type (considered
1
”Babeş-Bolyai” University, Faculty of Environmental Science and Engineering, Cluj-Napoca, Fântânele Street, No.
30, 400294, Cluj County, Romania, e-mail: vladmacicasan@yahoo.com; georgerosian@yahoo.com;
ramona.balc@ubbcluj.ro; liviu.muntean@ubbcluj.ro
49
 Vlad Măcicăşan, Gheorghe Roşian, Ramona Bălc, Liviu Muntean

as a modified one). Thus, the current landscape
is the result of anthropic activities on the
substrate and also the effect of atmospheric
factors’ action (precipitation, dynamics of air
masses, freeze-thaw process) on the remaining
morphology after mining. The absence of geo-
environmental strategies and rehabilitation
measures for degraded lands, led to activation of
specific geomorphological processes. In this
regard, there can be noted the slope drainage
and landslides, with all their specific landforms.

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP

Figure 1. Territorial framing of the mining area.

og N

In order to remedy existing geo- 2. Materials and methods

ge A

environmental problems and to prevent future In order to identify the main characteristics
:// I

deterioration of environmental factors, a of Aghireşu dump soils, several soil samples

tp PH

detailed research study was initiated in Aghireş were collected from the mining area, the lab
ht RA

mining area, which will be finalized and results being discussed in this paper.
materialized by developing possible and Furthermore, by correlating the obtained results
G

appropriate rehabilitation measures. with the geomorphological studies conducted on

The research study began by investigating site location, the current situation in the territory
EO

the environmental physical and chemical was revealed and interpreted, a prerequisite for
developing appropriate remediation strategies.
G

factors, like substrate, soil, groundwater and

surface water.
This paper focuses on presenting and
interpreting the main characteristics of newly
formed soils, more precisely the soils formed on
mine dumps, which have very particular
features depending on how the dumps were
managed through anthropogenic activities. The
results will be very important for the future
remediation planning and for the best land use
measures.
Regarding the sampling points, these were
chosen taking into consideration the age of
investigated mine dumps and their remedial
stage, the magnitude of geomorphological
processes, and the proximity to the mining
sectors. The first sample has been located on an
old mine dump which has already been
rehabilitated through forest plantations, and then
the attention was directed toward dumps that
have not been improved with plantations yet and
also towards soils located between mine dumps.

50
 The process of pedogenesis on mine dumps

Hence, the second sample has been located on a
lake slope, affected in a greater extent by the
geomorphological processes (in this case by the
slope drainage process); the third sample has
been located in an active mining sector, between
the mine dumps; and the fourth sample on a
dump affected by a landslide. Regarding the
control sample, this was located in an area
unaffected by mining, more precisely in a
natural forest [see Fig.2. and Table.1.].

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP

Figure 2. The position of sampling points.

og N

Table 1. GPS coordinates of sampling points

ge A
:// I
tp PH

Sample 1 Sample 2 Sample 3 Sample 4 Sample 5

Latitude 46°53'26" N 46°53'22" N 46°53'16" N 46°53'50" N 46°53'14" N
ht RA

Longitude 23°17'19" E 23°17'31" E 23°17'38" E 23°17'45" E 23°17'13" E

Altitude 591 m 569 m 619 m 607 m 538 m
G

As an environmental factor, the soil from which for the present study were analyzed in
EO

Aghireşu is characterized by some degree of accordance with the following standards:

tessellation, caused mainly by the variety and - STAS 1913/1-82 – Humidity
G

evolution of pre-existing topography, the determination

geological conditions, hydrological conditions - STAS 1913/4-86 – Plasticity limits
and old mining activities. determination
At the same time, the soil represents an - STAS 1913/3-76 – Soil density
accurate indicator for geo-environmental state determination
changes in the various territories. Furthermore, - STAS 1913/12-88 – Soil absorption
the feasibility of a rehabilitation project depends capacity determination
on site topography, terrain conditions and soil - STAS 7107/1-76 – Organic matter
properties (soil quality) (UTCB, 2002). determination
The process of quality checking consists in - STAS 1913/5-85 – Granulometry
determining the main characteristics of the soil, determination
51
 Vlad Măcicăşan, Gheorghe Roşian, Ramona Bălc, Liviu Muntean

Humidity (w). The method consists in
determining the mass of water lost from a
known quantity of soil (assay-sample), by
desiccation at 105 ± 2°C. The results are
presented in Table 2.
Upper plasticity limit (wL). This
represents the maximum amount of humidity at
which a soil sample behaves as a plastic body,
highlighting the soil transition from plastic state
to flowing state. In order to determine this
a stronger cementation (the sandy ones), being
brittle and prone to rupture into pieces (lumps)
of irregular shapes, in order to determine the
density we applied the hydrostatic weighting
method. The results are presented in Table 2.
Absorption capacity of soil (UL). The
method consists in determining the volume
growth of a soil sample after all its pores have
been filled with water. The results are presented
in Table 2.

3
o 01
parameter, we used the cup method [see Soil granulometry. Given that the sampled
Table.2.]. soils have a broad range of granulometry, we

j.r /2
Lower plasticity limit (wP). The method used two methods of determining it: the

lu .1
consists in determining the minimum amount of sedimentation method and the sieving method

-c nr
humidity at which a soil sample can be modeled [see Table.3.].
as a cylinder, highlighting the soil transition Organic matter. The method used for

ad II,
from semisolid state to plastic state. For determining the organic matter consists in

ac V
determining this parameter we used the soil dissolving the humus from the soil sample in a

is. N.
cylinders method [see Table.2.]. sodium hydroxide solution, thus identifying its
By knowing the soil humidity, its upper presence. The results are presented in Table 3.
ns A
and lower plasticity limits, we calculated the
ce IS
plasticity index (Ip) and consistency index (Ic) 3. Results and discussions
po S

[see Table.2.]. Based on the current situation in the

na N

The plasticity index quantitatively investigated mining perimeter, where on the

ia CE

expresses the soil plasticity and is calculated by mine dumps the pedogenesis processes started a
the following formula: few decades ago, using the above mentioned
ph O

methods the present study was aimed at finding

ra AP

(1) and knowing the characteristics of soils that are

in a developing process.
og N

The consistency index expresses the It is noteworthy that the development state
ge A

physical state of a cohesive soil which depends of analyzed soils differs depending on how the
:// I

on the humidity and is calculated by the dumps were used, in the sense that some were
tp PH

following formula: planted with forest vegetation while others were

left to evolve in the absence of a protective
ht RA

vegetation cover. The latter, in the mentioned

(2)
conditions, are affected by geomorphological
G

processes in the category of torrential and

EO

Soil density (ρ). Given that the analyzed material slope movement ones.
soil samples were characterized either by a
G

hard-plastic consistency (the clayey ones) or by

Table 2. Physical features of soil samples

Sample 1 Sample 2 Sample 3 Sample 4 Sample 5

Humidity (w) 19.70 15.79 22.31 23.66 18.26
Upper plasticity limit (wL) - 24 - 38.89 -
Lower plasticity limit (wP) - 10 - 12.5 -
Plasticity index (Ip) - 14 - 26,39 -
Consistency index (Ic) - 0.307143 - 0.577113 -
Density (ρ) 2.12 1.84 1.80 1.86 1.54
Absorption capacity (UL) 128 110 65 115 90

52
 The process of pedogenesis on mine dumps

Table 3. Lithology, granulometry and organic matter of soil samples

Sample 1 Sample 2 Sample 3 Sample 4 Sample 5

Lithology sandy-siltic clay sandy clay sandy-siltic clay siltic clay clayey sand
clay 17.18 23.62 17.18 39.67 11.56
Granulo- silt 25.56 31.97 52.48 37.99 12.78
metry sand 44 39 30.04 18.18 74.45
gravel 13.26 5.42 0.3 4.16 1.21
Organic color dark yellow colorless dark brown light yellow dark brown

3
matter humus 2 - 5% 0 - 1% > 5% 1 - 2% > 5%

o 01
j.r /2
The results highlight the following: dumps (from which sample 3 has been taken),

lu .1
ƒ Sample 1 presents high humus content and a the rehabilitation measures are not required yet,

-c nr
low content of clay, which can be explained but the situation will be soon reviewed
by the fact that the dump has been depending on how the exploitations will expand

ad II,
rehabilitated through forest plantations. in the near future.

ac V
ƒ Samples 2 and 4 have low humus and high For the mine dumps corresponding to

is. N.
content of clay (which is also reflected by the samples 2 and 4, instead, in order to prevent and
plasticity, these two samples being the only
ns A combat the landslides and slope drainage
ones that allowed the determination of processes, a series of rehabilitation measures
ce IS
plasticity limits). These aspects can be and strategies are required, such as (Fodor and
po S

explained, on the one hand, by the fact that Băican, 2001; Roşian, 2011):
na N

through exploitation the sandy fraction of the ƒ the execution of special geotechnical and
ia CE

deposit has been extracted in large proportion construction workings in order to stabilize
and the sterile material resulted with a high the mine dumps and to prevent the
ph O

percentage of clay, and on the other hand by landslides;

ra AP

the fact that the dumps are not rehabilitated ƒ the stabilization of soils on mine dumps;
and the spontaneous vegetation is poorly ƒ the prevention and control of slope drainage
og N

represented in both cases. processes, by water discharge workings and

ge A

ƒ Sample 3, which has been taken from a site forest plantations;

located between dumps, shows a high content
:// I

ƒ the waterproofing of dump platforms by

tp PH

of humus and a low content of clay, which cylinder compaction.

actually reflect the basic characteristics of Moreover, being in an early development
ht RA

underlying soils affected only in a small stage, further adequate pegogenesis conditions
extent by mining. must be provided for investigated dump soils in
G

ƒ Sample 5, namely the control sample, shows order to increase their function as protective
EO

the highest content of sand and lowest content cover for the substrate and support for the
of clay, with high content of humus, which all vegetation.
G

reflect a long pedogenetic evolution that
admits the zonal type soil placement.
Considering the above, several
recommendations can be outlined, depending on
the specific pedogenetic conditions of each
mine dump. Thus, for the mine dump
corresponding to sample 1, further rehabilitation
measures aren’t necessary since the initial
measures have yielded good results and the soil
started to regain its original properties.
Similarly, for the site situated between the mine
Regarding the soil taxonomy, by correlating
the lab results with the local pedogenesis
conditions, it can be observed that instead of a
typical soil model for the Someşan Plateau, in the
form of preluvosols and luvisols (luvisols class),
particular soils have been developed in the form of
entiantrosols (protisols class). The entiantrosols
are distinguished by the fact that they are
emerging soils developed on anthropogenic parent
materials (e.g. mine dumps), without diagnostic
horizons except an Ao horizon.

53
 Vlad Măcicăşan, Gheorghe Roşian, Ramona Bălc, Liviu Muntean

4. Conclusions
The results of this study show that several
of the physical parameters of investigated soil
samples (e.g. granulometry, plasticity and
humus content) present clear differences
regarding the obtained values. After interpreting
them, it has been observed that the main
differences occur between the rehabilitated and
the non-rehabilitated mine dumps.
References
[1] FODOR, D., BĂICAN, G., (2001), Impactul
industriei miniere asupra mediului, vol. 1,
Editura Infonim, Deva, 392 p.
[2] MĂCICĂŞAN V., VLAD Ş.N., MUNTEAN
O.L., ROŞIAN GH., (2012), Mining Lakes of
the Aghires Area: Genesis, Evolution and
Morphometric Aspects, Air and Water
Components of the Environment, Presa

3
Furthermore, after performing a
Universitara Clujeana, pp. 413-420.

o 01
comprehensive visual evaluation of the mining
area it has been observed that most of the terrain [3] PETRESCU, I., GIVULESCU, R., BARBU, O.,

j.r /2
(1997), Macro- şi microflora Oligocenă de la
is unstable, due to slope processes among which

lu .1
Corneşti-Aghireş, România, Ed. Carpatica, Cluj-
the landslides and torrential formations stand Napoca, 215 p.

-c nr
out. However, after correlating the visual [4] ROŞIAN, G., 2011, Modele de geomorfologie
analysis with the lab testing it was revealed that

ad II,
funcţională ale sistemului vale-versant din
the non-rehabilitated mine dumps are much Depresiunea Transilvaniei, Editura presa

ac V
prone to geomorphological processes than the Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 330 p.

is. N.
rehabilitated ones. ns A ***UTCB, (2002), Ghid privind proiectarea
Hence, regarding the environmental structurilor de pământ armate cu materiale
restoration process, two types of areas can be geosintetice şi metalice - Indicativ GP 093-06,
ce IS
highlighted: those that are heavily affected by Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti,
po S

mining and geomorphological processes, in Catedra de Geotehnică şi Fundaţii, Bucureşti.

na N

which case rehabilitation measures are strictly ***SC BELEVION IMPEX SRL, (2006), Plan de
ia CE

necessary, and those less affected by nearby refacere a mediului pentru exploatarea de nisipuri
cuarţoase-caolinoase Aghireş, judeţul Cluj,
mining, which currently only need to be
ph O

Bucureşti.
monitored.
ra AP

***SC BELEVION IMPEX SRL, (2006), Proiect

Reclamation of abandoned mine dumps is a tehnic de refacere a mediului pentru exploatarea de
very complex process. In conjunction with
og N

nisipuri cuarţoase-caolinoase din perimetrul

forthcoming investigations, the outcomes of this Aghireş, judeţul Cluj, Bucureşti.
ge A

study will be able to support a viable land use ***SC MINESA ICPM SA, (2010), Documentaţii
:// I

planning for the Aghireş mining area. The next

tp PH

necesare reautorizării din punct de vedere al

challenge is to establish the main driving forces protecţiei mediului pentru obiectivul Cariera
ht RA

of pedogenesis in this area (e.g. water, Aghireş-Corneşti şi Stoguri. Bilanţ de mediu Nivel I,
sediments and chemical fluxes). SC MINESA ICPM SA, Cluj-Napoca.
***STAS 1913/1-82 – Humidity determination.
G

The desideratum for the future studies is to

***STAS 1913/3-76 – Soil density determination.
EO

make use of the latest developments in the field,

***STAS 1913/4-86 – Plasticity limits
thus improving data and information related to
determination.
G

soil quality and environmental components ***STAS 1913/5-85 – Granulometry determination.

affected by mining activities. The results ***STAS 1913/12-88 – Soil absorption capacity
obtained from environmental analysis and determination.
assessment will make part of an integrated site ***STAS 7107/1-76 – Organic matter
remediation planning. determination.

54
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

LES CHANGEMENTS CLIMATIQUES ENTRE REALITE ET

LEURRE : LEURS REPRESENTATIONS SOCIALES AUPRES
DES ACTEURS TOURISTIQUES EN STATION DE SPORTS
D’HIVER
MIHAELA MARC1

3
o 01
j.r /2
ABSTRACT: – A great number of authors modeled the phenomenon of anthropogenic global warming yet

lu .1
few of them identified society’s reaction to those models. This paper identifies the social representations of

-c nr
climate change among territorialized tourism actors in the Eastern Pyrenees ski resorts. Analyzing the links
between climate change and the ski industry is highly relevant as natural snow is considerably sensitive to

ad II,
climate change. The case study concerns the region of Cerdagne-Capcir located in the French département
of Pyrénées-Orientales. For two consecutive winter seasons, 2007/2008 and 2008/2009, we carried out a

ac V
survey among skiers, local tourism decision-makers, administratives and tourism professionals in nine ski

is. N.
resorts. A questionnaire was distributed to skiers while a face-to-face interview was conducted with the other
ns A
tourism actors cited above. The quantitative data regarding the skiers’ social representations was analyzed
thru the prototypical and categorical analysis, a method developed by P. Verges, a French social
ce IS
psychologist. The qualitative data resulting from the face-to-face interviews led to the identification of seven
po S

categories of attitudes towards climate change in the decision-making process: immutability, irealistic
na N

optimism, technocracy, scepticism, belief in a conspiracy theory, realism and catastrophism. Climate change
ia CE

social representations differ at the level of both the skiers’ nationalities (French / Spanish) and the tourism
actors categories (offer – local decision-makers, administratives and tourism professionals / demand – the
ph O

skiers).
ra AP

Keywords: climate change, ski resorts, social representations, Pyrenees, tourism

og N

Mots-clés: changements climatiques, ski, représentations sociales, Pyrénées, tourisme

ge A
:// I
tp PH

La neige est l’un des éléments les plus en particulier (le secteur des sports de glisse) les
sensibles aux changements climatiques. Dans connaissances scientifiques actuelles en lien
ht RA

les Alpes françaises, pour une hausse des avec les changements climatiques. Quelles sont
températures de +1,8°C, à l’horizon des années les représentations sociales des acteurs
G

2070-2100 et pour une altitude de 1500m, le touristiques en lien avec les changements
EO

nombre de jours avec neige au sol par an climatiques et de quelle manière celles-ci
baissera de (-) 25% dans les Alpes du Nord à (-) influencent-elles les comportements ? Quel est
G

35% dans les Alpes du Sud. Dans les Pyrénées, le degré de prise en considération des effets des
pour cette même altitude et pour un même changements climatiques dans les stratégies de
horizon, la durée de l’enneigement se réduirait développement des stations de sports d’hiver ?
d’un mois, passant de trois à deux mois alors Peut-on identifier des typologies d’acteurs en
que la hauteur moyenne de la neige ne serait fonction des représentations sociales qu’ils ont
plus que d’une vingtaine de centimètres en lien avec le phénomène des changements
(Etchevers, P. et Martin E. :2002). climatiques d’origine anthropique ?
Dans ce contexte, nous avons voulu
connaître de quelle manière se traduisaient sur
un territoire donné et pour un secteur touristique
1
Universite d’Avignon, France

55
 Mihaela Marc

1. Un territoire frontalier sous proches, La Molina et Masella.

l’influence d’un climat méditerranéen, Si durant les Trente Glorieuses il était « de
bon ton » pour les communes du territoire
qui a misé sur le « tourisme blanc »
d’installer à proximité des remontées mécaniques
La Cerdagne-Capcir est un territoire
et d’aménager des pistes skiables, aspirant ainsi à
montagnard d’une surface d’environ 700km²,
enrayer l’exode rural et à redynamiser
situé à la frontière de l’Espagne, dans le
l’économie locale, avec le temps, ce modèle de
département français des Pyrénées-Orientales.
développement s’est avéré peu viable
Les influences du climat méditerranéen se font
économiquement. Si des effets positifs sont
davantage ressentir en Cerdagne qui connait une
effectivement ressentis localement (maintient

3
pluviométrie faible eu égard à l’altitude, avec une

o 01
voir ouverture de services publics tels que
moyenne annuelle de 857mm à Porté-Puymorens
l’école, la poste, les services de santé) le prix à

j.r /2
(alt. 1620m) et une moyenne de 32 jours avec
payer aura été un lourd endettement des
précipitations neigeuses à Font-Romeu (alt.

lu .1
collectivités (Tableau n° 2).
1710m) contre par exemple 42 jours à Gérardmer

-c nr
Cet endettement s’est d’ailleurs traduit pour
dans les Vosges (alt. 670m) et 53 jours aux Gets
certaines communes par une mise sous tutelle.

ad II,
(alt. 1200m)(Besancenot 1990 :164).
Ainsi la commune d’Eyne et sa station de sports
Le tourisme d’hiver y draine une clientèle

ac V
d’hiver, furent placées sous tutelle de l’Etat en
principalement régionale venue des régions de

is. N.
1989, soit 16 ans après la création de cette
Languedoc-Roussillon, d'Aquitaine, de Midi-
dernière, et n’en sortiront que seulement 14 ans
ns A
Pyrénées, en France et de la région de Catalogne,
plus tard, en 2003.
en Espagne. Les neuf stations de sports d’hiver
ce IS
Ce sont, en effet, les années 80 qui auront
qui y sont implantées (Cerdagne Puigmal 2900,
po S

été décisives pour le devenir des stations car elles

Eyne, Font-Romeu, Formiguères, Les Angles,
na N

auront été marquées par des investissements

Porté-Puymorens, Puyvalador, Pyrénées 2000 et
ia CE

massifs en remontées mécaniques et canons à

Saint-Pierre-dels-Forcats) ont enregistré sur la
neige, alors qu’en même temps, l’enneigement
saison 2010/2011 plus de 1,1 million de
ph O

naturel fût déficitaire et les canons à neige, à

journées-ski pour un chiffre d’affaires des
ra AP

défaut de températures suffisamment froides se

remontées mécaniques d’environ 13,4 millions
sont retrouvés dans l’impossibilité de remplir
d’euros (Tableau n°.1).
og N

pleinement leur fonction. Les années 90,

Un tiers de la clientèle des remontées
relativement bien enneigés n’ont été qu’une
ge A

mécaniques est espagnole, attirée notamment

« heureuse » parenthèse de ce point de vue car
:// I

par le prix du forfait moins élevé que celui

tp PH

les investissements ont continué voire se sont

pratiqué par les stations espagnoles les plus
ht RA
G
EO
G

Source : Neiges Catalanes

Tableau n° 1. Les stations de sports d’hiver en Cerdagne-Capcir : données équipementières et économiques

56
 Les changements climatiques entre realite et leurre : leurs representations sociales aupres des acteurs touristiques …

3
o 01
j.r /2
lu .1
Source : Ministère de l’Economie, des finances et de l’Industrie

-c nr
Tableau n° 2. L’endettement des communes cerdanes et capcinoises avec station de sports d’hiver attenante

ad II,
accentués, les décideurs locaux restant persuadés peuvent intégrer de nouveaux éléments

ac V
que « sans le ski tout est fini » comme nous d’information susceptibles de modifier la

is. N.
l’affirme, lors d’un entretien face à face, le maire
ns A représentation mais aussi une fonction de défense
de Bolquère. Cependant, les années 2000 ont vu – de la représentation face à la nouveauté.
un aléa enneigement ayant une tendance à Pour l’identification des représentations
ce IS

s’accentuer et à l’approche de chaque nouvelle sociales des skieurs/snowboarders en lien avec

po S

saison d’hiver les rumeurs de fermeture de les changements climatiques nous avons
na N

station par manque de fonds deviennent règle. procédé à une enquête par questionnaire qui
ia CE

s’est déroulée sur deux saisons d’hiver

2. Des représentations sociales qui consécutives, 2007/2008 et 2008/2009. A partir
ph O

de la formulation inductrice « changements

ra AP

diffèrent selon la nationalité des

climatiques », nous avons demandé aux sujets
pratiquants des sports de glisse
og N

interrogés de produire trois associations de

Située au cœur de notre recherche, la
mots. Du fait que la clientèle des domaines est à
ge A

représentation sociale « est une forme de

un tiers de nationalité espagnole, les
:// I

connaissance socialement élaborée et partagée,

tp PH

questionnaires ont également été traduits en

ayant une visée pratique et concourant à la
langue espagnole. Au final, sur les deux saisons,
construction d’une réalité comme à un ensemble
ht RA

nous avons recueilli 460 questionnaires valides.

social » (Jodelet D. : 1989, p.39). Structurée de
La méthode d’interprétation des résultats
manière hiérarchique, la représentation sociale se
G

selon une analyse prototypique et catégorielle

compose d’un élément central, nommé noyau
EO

(Verges 1992, 1994) avec comme variable la

central qui « détermine à la fois la signification et
nationalité des sujets interrogés, nous a permis
l’organisation de la représentation » (Abric J-C. :
G

d’identifier des différences dans les

1994, p. 21) et d’éléments périphériques ayant
représentations sociales des changements
comme fonction d’exprimer en termes concrets
climatiques. Pour la population française, le
la représentation de la réalité. Pour J-C Abric, le
noyau central semble stable alors que pour la
noyau central remplit deux fonction : la fonction
population espagnole il est encore en formation.
génératrice – le noyau central donne du sens aux
Implicitement, la représentation sociale des
autre composantes de la représentation sociale et
changements climatiques est toujours en
la fonction organisatrice – le noyau central
formation pour ce dernier segment de la
détermine le lien et sa nature entre et avec ces
population interrogée.
autres éléments. Selon le même auteur, les
Les deux populations se différencient
éléments périphériques remplissent une fonction
également au niveau du contenu des
de régulation – les éléments périphériques

57
 Mihaela Marc
représentations. Chez les Français, les
changements climatiques sont vus de manière
plutôt rationnelle, on identifie leur cause
(l’activité humaine) et leurs effets (une série de
dérèglements : réchauffement, fonte de la neige,
des glaciers, de la banquise, phénomènes
extrêmes). Chez les Espagnols, sur la première
année d’étude alors qu’au moment de l’enquête
la région de Barcelone, d’où ils sont
3
majoritairement issus, connaissait une grande
o 01
sécheresse, le ressenti personnel est exprimé au
travers des mots induisant un état de
j.r /2
désabusement (mots impuissance, peur,
lu .1
tristesse). L’approche est alors subjective,
-c nr
personnelle, impliquée, contrairement à tourisme et employés de station) menée en
ad II,
l’approche des sujets français qui, quant à eux,
préfèrent reproduire des informations, fournies
ac V
principalement par les médias, sur l’état de la
is. N.
banquise, la hausse des températures ou les
ns A
manifestations des phénomènes extrêmes en
ce IS
général, sans implication personnelle, restant de
cette manière relativement à la problématique.
po S
na N
Sur la seconde année d’étude, alors que la
sécheresse en région barcelonaise n’est plus
ia CE
d’actualité, le contenu des représentations se voit
ph O
modifié, les skieurs/snowboarders espagnols
ra AP
préférant se rapporter, comme dans le cas des
Français, aux discours tenus par les médias. Le
og N
contenu des représentations sociales des
changements climatiques est ainsi une réaction
ge A
quasi immédiate aux perceptions, au vécu
:// I
tp PH
météorologique du sujet interrogé.
ht RA
3. Les changements climatiques
d’origine anthropique demeurent un
G
phénomène mis en doute par les
EO
opérateurs touristiques
G
Nous avons pu démontrer dans notre thèse
qu’en Cerdagne-Capcir, les températures sont
déjà à la hausse – à Mont-Louis, la moyenne des
minima des années 90 est supérieure de +1,5°C
à la moyenne des minima des années 60 -, le
nombre de jours sans dégel est à la baisse – sur
16 saisons d’hiver (1985/1986-2000/2001),
entre la première et la seconde moitié de cette
période, Font-Romeu a perdu près de 4 jours
sans dégel, Formiguères un peu plus de 3 jours
et Porté-Puymorens près d’un jour - de même
58
que la part des précipitations neigeuses dans
l’ensemble des précipitations – à Valcebollère,
sur plus de 45 saisons d’hiver (1960/1961-
2005/2006), le nombre de jours avec
précipitations neigeuses à passé de 20,3 jours
sur la première moitié de cette période à 17,3
jours sur la seconde moitié.
Malgré ce constat, les changements
climatiques et leurs effets continuent d’être
évoqués par les opérateurs touristiques comme
relevant d'un futur lointain.
Une enquête par entretiens semi-directifs
auprès de 48 opérateurs touristiques (décideurs,
administratifs et techniciens, professionnels du
parallèle avec l’enquête par questionnaire
auprès du public des skieurs/snowboarders nous
a permis d’identifier les représentations sociales
des changements climatiques et les
comportements induits auprès de ces catégories
d’acteurs.
Les représentations des opérateurs
touristiques que nous avons classifiés
auparavant en quatre grandes catégories – les
décideurs (maires, directeurs des remontées
mécaniques, directeurs des offices de tourisme),
les administratifs et techniciens (responsables
administratifs en mairie, nivoculteurs, chefs
d’exploitation), les professionnels du tourisme
(hébergeurs, loueurs de ski, restaurateurs, agents
immobiliers) et les employés de station –
consistent en la négation des changements
climatiques tant en ce qui concerne leur cause
anthropique que leur existence. Et quand les
opérateurs touristiques acceptent le phénomène
et son origine anthropique, ses effets sont
indiqués comme se faisant sentir "dans un
lointain ailleurs", situé bien au-delà des
frontières de la Cerdagne-Capcir. C’est au Pôle
Nord que les glaciers fondent et c’est aux
Maldives que le niveau de la mer monte.
Parmi ces négationnistes nous avons
identifié et répertorié cinq types d’acteurs. Il y a
d’abord les fixistes, pour lesquels rien n’a
changé car il s’agit d’une cyclicité naturelle où
les « bonnes » et « mauvaises » saisons en
termes d’enneigement naturel alternent. En
second lieu, il y a les optimistes, pour lesquels,
comme indiqué plus haut, les effets des
 Les changements climatiques entre realite et leurre : leurs representations sociales aupres des acteurs touristiques …

changements climatiques se font ressentir
ailleurs qu’en Cerdagne. En plus de
phénomènes et d’endroits bien identifiés (fonte
de la banquise au Pôle Nord, inondation des
terres, aux Maldives), « l’ailleurs » est
également défini par des fermetures de stations
de sports d’hiver sans que localement cette
possibilité soit envisagée. Puis, il y a les
technocrates, qui voient dans la technologie de
personnel où nous sont confiées ses propres
observations des phénomènes météorologiques
en vue d’arriver à sa propre définition des
changements climatiques et finir donc par
accepter leur existence. En dernier lieu il y a les
partisans de la théorie du complot pour lesquels
les scientifiques ou les médias sont coupables de
manipulation, dans le but de créer des
sentiments de peur parmi les citoyens français,

3
l’enneigement artificiel un moyen d’adaptation créer aussi du sensationnel.

o 01
aux changements climatiques. Leur attitude est A ces cinq types se rajoutent les réalistes
complémentaire à celle des optimistes car la qui s’accordent sur l’existence de ces

j.r /2
tendance est à l’auto duperie (self- phénomènes et qui les intègrent dans leur

lu .1
deception)(Taylor et Brown, 1988) afin de management stratégique et les catastrophistes

-c nr
garder une vision positive du monde. Dans le qui ont la vision d’un avenir sombre.

ad II,
cas des technocrates il s’agit d’une illusion du Quant à la présence de ces typologies dans
contrôle. En quatrième lieu il y a les sceptiques, les catégories d’acteurs que nous avons identifié

ac V
qui doutent, voire écartent l’hypothèse des plus haut, il n’est pas surprenant de retrouver les

is. N.
changements climatiques. Le degré de
ns A décideurs dans l’ensemble des profils, sauf dans
scepticisme est différent à l’intérieur de cette celui des catastrophistes. Les attitudes des
ce IS
typologie d’acteurs. Il y a ceux qui n’écartent employés de station semblent être à l’opposé de
pas totalement l’existence de ce phénomène celles des décideurs : aucun optimiste ou
po S
na N

mais qui ont besoin de preuves supplémentaires sceptique ou partisan de la théorie du complot,
avant de l’accepter en totalité. Il y a aussi ceux mais des fixistes, réalistes et catastrophistes. Les
ia CE

chez qui, au fur et à mesure que l’entretien administratifs et techniciens semblent calquer
ph O

avance, leur degré de scepticisme décroît et l’on leurs représentations sur celles des employés de
ra AP

assiste alors à un glissement d’un discours station et les professionnels sur celles des
officiel négationniste, vers un discours plus décideurs (Tableau n° 3).
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Tableau n° 3. Récapitulatif des types d’acteurs selon leur catégorie

La pratique des sports d’hiver est envisagée
pour encore vingt ans par les décideurs alors les
mesures prises ou à prendre pour anticiper les
impacts des effets négatifs des changements
climatiques (hausse des températures, baisse de
l’enneigement naturel, sécheresse) sur
l’économie touristique hivernale, sont minimes.
Les décideurs souhaitent continuer investir en
canons en neige et la diversification intra-
saisonnière reste à l'état du "vœux pieu".

59
 Mihaela Marc

4. Conclusion montagne : comment mobiliser les acteurs

Les enquêtes menées à la fois auprès de
l’offre et de la demande touristiques hivernale
en montagne est-pyrénéenne révèlent une
discordance d’attitudes et de comportements par
rapport au phénomène des changements
climatiques. Seulement la moitié des skieurs et
snowboarders interviewés sur les deux saisons
d’enquête affirment envisager de revenir en
locaux ? » in Tourisme durable en montagne.
Entre discours et pratiques, AFNOR, 2007, pp.
99-116
[3] BACHIMON P. ET DERIOZ P. « Le tourisme
montagnard au crible de la durabilité », Revue
de Géographie Alpine, 2009, vol. 97, n° 3, URL
: http://rga.revues.org/index963.html
[4] BACHIMON P., DERIOZ P ET MARC M.
« Développement touristique et durabilité en

3
Cerdagne-Capcir même si, à l’avenir, Cerdagne française », Revue de Géographie

o 01
l’enneigement naturel sera à la baisse. Miser Alpine, vol. 97, n° 3,

j.r /2
uniquement sur la consolidation de l’offre http://rga.revues.org/index1056.html
[5] BESANCENOT, J-P. Climat et tourisme,

lu .1
touristique actuelle dans la poursuite d’une
logique équipementière, semble alors risqué Masson, 1990, 223p.

-c nr
d’autant plus que ses effets positifs sur [6] ETCHEVERS, P. ET MARTIN E. « Impact

ad II,
l’économie locale ne peuvent plus être garantis. d’un changement climatique sur le manteau
neigeux et l’hydrologie des bassins versants de

ac V
Ce choix de "développement" ne rentre en
montagne », Colloque international « L’eau en

is. N.
aucun cas dans une logique de développement
montagne », Mégève, septembre 2002, 8p.
durable (Gauchon, 2010). L’enneigement
ns A [7] GAUCHON, C. « Sports d’hiver et tourisme
artificiel utilise la ressource en eau en période durable : mythes et réalités », in Les stations de
ce IS
d’étiage, voire parfois de sécheresse (impact sports d’hiver face au développement durable,
environnemental), l’amplification de l’aléa en
po S

Marcelpoil E. et al, 2010, pp. 63-72.

na N

matière d'enneigement fragilise et précarise les [8] GUMUCHIAN H., GRASSET E., LAJARGE,
ia CE

emplois saisonniers sur les domaines skiables R. et al. Les acteurs, ces oubliés du territoire,
(impact social) alors que les communes Economica,2003, 186p.
ph O

continueront à s’endetter et à cannibaliser ainsi [9] JODELET D. Les représentations sociales,

ra AP

la majeure partie de leur budget pour le soutien PUF, 1989, 424p

d'une mono activité (impact économique). [10] MARC M., « Le dérèglement climatique.
og N

A l’avenir, faut-il envisager en station de Analyse de ses représentations et pratiques dans

les stations de sports d’hiver des Pyrénées
ge A

sports d’hiver est-pyrénéenne la mise en place

Orientales », Institut de Géographie Alpine,
:// I

de mesures d’anticipation des impacts négatifs

tp PH

Grenoble Universités, Thèse en géographie,

des changements climatiques tendant ainsi vers
2011, 317p.
une réelle diversification de l’offre touristique
ht RA

[11] TAYLOR, S.E. ET BROWN, J.D. “Illusion

hivernale ou alors faut-il continuer à gérer au and well-being: A social psychological
coup par coup ou plutôt « après coup » l’aléa
G

perspective on mental health” Psychological

enneigement ? A l'aune de l'analyse des Bulletin, 1988, n° 103, pp. 193-210.
EO

politiques publiques locales actuelles, il s’agit [12] VERGES P. « L’évocation de l’argent : une
bien évidemment d’une question de pure méthode pour la définition du noyau central
G

rhétorique. d’une représentation », Bulletin de Psychologie,

tome XLV, n° 405, 1992, pp. 203-209.
Bibliographie [13] VERGES P. « Approche du noyau central:
propriétés qualitatives et structurales », Structures
[1] ABRIC J-C. Pratiques sociales et et transformations des représentations sociales,
représentations, PUF, 1994, 256p Guimelli, C., ED. Delachaux et Niestlé, 1994, pp.
[2] ARCUSET L., BACHIMON P., DERIOZ P. et 233-254.
al. « Développement touristique durable en

60
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

MINING ACTIVITY IN THE BASIN OF LOTRU –

VULNERABILITY FACTOR

DANA-MARIA GINJULETE (OVEJANU)1

3
ABSTRACT:-This study keeps sight of how mining basin evolved in the Basin of Lotru and why it represents

o 01
a vulnerability factor for the population and human settlements.

j.r /2
Background Baias, Perisani, Rudareasa on Lotru"

lu .1
The exploitation of subsoil resources (Gh.Dumitrascu, 1981).

-c nr
represents a profitable anthropical activity and Between 1844-1845 Major Cavrervali

ad II,
provides the raw materials for many industries. achieves geological researches carried out along
the valley Lotru. In the same period

ac V
Lotru mining Basin had an important role in the
Mineralogical Society in Russia ends with the

is. N.
development of human settlements. Mining is
only a temporary way of land use. Mine closure
ns A locals from Brezoi research contracts in order to
raises numerous issues regarding the recovery discover gold ores (D.J.A.N. Valcea, 1884-
ce IS
of degraded systems to a state of balance that 1885). Around 1900 the exploitation of alluvial
allows a new use. is replaced with exploitation of galleries and
po S
na N

The alluvial exploitation of gold is stilll made wells with high productivity.
The speologist Valeriu Puscariu, at that
ia CE

even from the Late Neolithic and it represented

the main way of exploitation. After 1830, gold time assistant to Emil Racovita, with the
ph O

collection from river sands decades due to the too geologist Radu Pascu discovered gold ore in
ra AP

big impoverishment sands and tithes that 1889 from Stan Valley (E. Micu, S. Petraru,
goldsmiths had to pay (I. Cojocaru, 1959). 1976). In the veins from here there is free gold
og N

Testimony about the existence of gold in in quartz lenses. Veins have north-south layout
and were out by digging galleries Stefan and
ge A

Stan's Valley dates from the sixteenth century,

Stoian at the Vulturului Valley and Curpenului
:// I

since the time of Prince Petru Cercel. Thus,

tp PH

Franco Sivori, secretary of the prince, points out Valley confluence with Stan Valley. (Fig.
about Lotru river: "it flows on the bottom of the 1).The mines from the Valley of Stan were "the
ht RA

mountains, floats itself with mineral grains satisfaction of King Charles I ",being the only
which it collects with a certain craft" (P. gold mine in the old kingdom (I.Haiduc, 1940).
G

Bardasu, Ghe Simeanu, 1973). The bases of mining activity have been
EO

In the seventeenth century is mentioned by made in 1906, when gold mining begins at
many foreign travelers the intense gold deplete Stan's Valley, on the community property of
G

from the gold sands of the river Lotru, Olt,
Baiasu made by gypsies (C. Nedelcu, 1976).
The existence of the gypsies is certificated also
by the localities such as the Rudarilor Valley,
Rudareasa Valley documented since the
sixteenth century (N. Moga, 2002).
During the Austrian domination researches
were made by Fr. Schwanz who mentioned that
the "gold wash continually gather gold,which
they handed each year to the rule, recalling
1
University of Bucharest, Faculty of Geography, Bucharest, Nicolae Balcescu Street, no.1, 010041, Romania
Brezoi. Chaired by engineer Mihai Chiriachide,
a small mining company was formed. There are
located new deposits of gold at Pascoaia and
Vasilatu (D.J.A.N., 1941-1942).
After starting the operation from Stan
Valley, real estate transactions have taken a
great momentum, registering a real competition
between businesses people to acquire as many
properties as possible (Gh.Efrim, 2009).

61
 Dana-Maria Ginjulete (Ovejanu)

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA

Figure No. 1. Location gold mine galleries from the Stan Valley (after I. Haiduc, 1940)
G

Industrialist Stefan Gaillac leased in 1911, Company "Minaur" intensified activity,

EO

600 ha of the mine from the locals of deepening wells, and installing new gallery
StanValley gold deposit for exploitation. building new cars. For the needs of workers
G

Between 1912-1919, 748 kg gold were extracted
from the mine 167, of which 18 kg were pure
gold. During 1916-1919 the mine was
confiscated by the Germans, and the number of
miners being 23 (D.J.A.N. Valcea,1941).
In 1920, S. Gaillac forms together with the
National Bank "Gold Mining Company in
Romania" in order to develop mining. In 1934,
Stan Valley mine is leased by the Company to
Mining Enterprise Administration from
Transylvania, later transformed into "Minaur".
have made several building with all necessary
facilities: the Golotreni housing complex called
"Gaillac houses". Ore processing is done with
the help of the peasants’stamps disposed at the
very mouth of the mine (Ghe.Efrim, 2009).
Work progressed, between 1934 and 1942 being
extracted 43.004 kg gold and 79.771 kg silver
(D.J.A.N., 1941-1942).
The work was interrupted during the war
which led to damages and flooding the lower
levels, the operation being resumed immediately

62
 Mining activity in the basin of Lotru – vulnerability factor

after the war until 1952. Apart from those who
actually worked in the mine, mine activity
depended on many people, primarily families of
miners. Working in mine , causing many social
problems. Due to heavy working conditions,
many diseases affected the mining population:
tuberculosis, syphilis, pellagra, cancer, malaria
(I. Haiduc, 1940).
There weren’t made extents of closure or
environment and on the population.
Besides gold deposits in the Basin of Lotru,
important deposits of mica were also
highlighted (good insulator is used in
electronics industry) and feldspar (used in
ceramics and porcelain industry). White mica
(muscovite) and black mica (biotite) are found
in pegmatits located in Voineasa and Brezoi
(Fig. 2 - C).The exploitation is initially realized

3
rehabilitation, for which the consequences of in pits and trenches (Gh. Efrim, 2009).

o 01
mining persists even now both on the

j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH

Figure No. 2. Positioning Lotru mining basin. Detail view of the exploitation of Cataracts: A - Picture of the
plane, B - Outline of exploitation, C - Extract from map geological deposits of pegmatit.
ht RA

Russian geologists began to investigate the Tancu 5 (D.J.A.N. Valcea, 1947). The activity
G

area after 1831, Russian colonel Ditmar was of exploitation continues, in 1942 the number of
EO

tasked to map out the mineral wealth, including workers from Voineasa site being between 70
the deposit of muscovite of Lotru (C. C. and 80. Processing was done at Brezoi where
G

Giurescu, 1957). Information about the reservoir
occur in the geological works of Gh Munteanu
Murgoci and L. Mrazec (1898) and "Additional
Notes deposit of muscovite from Manaileasa
Lotrului Mountains" article published in 1922
by David Rotman (M. Panca, 1922) .
The exploitation of mica began during the
Austro-Hungarian occupation from World War I
(N. Maghiar, 1970). SAR Society Mica Mining
buys in 1920 more property in the area and
starts operation in the points: Cataracts, Podina,
two mills and a workshop were functioning
(D.J.A.N. Valcea, 1941-1942). During the
Second World War production is greatly
reduced, so that in 1947 the exploitation and
processing of the mica shared a little low in the
Society: 30 workers in mining, 10 workers in
manufacturing, 3 workers in grinding
(C.Nedelcu, 1976).
The operating point of the Cataracts
appeared a colony, the workers here benefiting
of different features: free meals, housing,

63
 Dana-Maria Ginjulete (Ovejanu)
rations of flour and corn etc. (Gh Efrim, 2009).
After the flood in 1948, the activity resumes,
developing strong underground operation. There
are new jobs and the valorification of feldspar at
Cataracts and Vasilatul starts (Figure No. 2). In
1981 the number of workers was 300. After
1989 operating activities of mica and feldspar
decreased gradually ceased in 1997.
Mine Closure is very important for mining
3
companies to reduce environmental risks, social
o 01
and accessing the necessary funds to rehabilitate
the area and human communities in order to
j.r /2
avoid social and economic collapse. Although
lu .1
mining activity ceased there are certain risks to
-c nr
health and safety of the population. Mining
ad II,
exploitation at the Valley's Stan stopped
suddenly in 1967, mines were abandoned and
ac V
left unattended, now being collapsed. (Mirela
is. N.
Manu, 2009). ns A
Environmental pollution does not disappear
ce IS
when closing the mines, the old mining sites are
stored wastes containing metals and particulate
po S
na N
matter reaching due to drainage into the river
(Lucrina Stefanescu, 2010). Storage of tailings
ia CE
on land unsuitable emphasized environmental
ph O
degradation and consequently the quality of life.
ra AP
In the Cataracts, along the Lotru, sterile
(terraced) result from processing was deposed as
og N
a dump of 450 meters long, ten feet wide and up
to 20 meters high (Figure No. 2-B). In
ge A
downstream, Lotru river water were yellowish
:// I
tp PH
because of the dump material reached the
riverbed. At the theemptying of Malaia Lake, in
ht RA
1985, after five years of operation, it was found
that half of the alluvial terrace was represented
G
by terraced. The recent River of Lotru was
EO
dammed with gabions and dump covered with
geotextile to reduce pollution suspensions.The
G
River of Lotru belongs to Bradisor capture which
supplies with water the city of Rm.Valcea reason
that water treatment costs due to pollution with
terrace are much higher. (Ghe. Mosor, 2003).
Mining generated a series of random
phenomena such as collapses, landslides in the
Valley of Stan and Pascoaia (Mirela Manu,
2009), sliding the slopes of dumps, mining
subsidence induced by underground
exploitation, contamination of the aquifer (Ghe.
Niculescu , 1996).
64
At Valley of Stan there weren't identified
waste dumps, one explanation is that it "yields
that are removed from the mine ore and gangue
was left down the embankment" (I. Haiduc,
1940). Resistance to mining waste by
redesigning slopes and ravinessealing, slope
stabilization, land torrents, revegetation areas are
some actions that should be made to rehabilitate
mining areas. Population vulnerability was
exacerbated by mining as it was for along time a
reliable source of income for a significant
number of inhabitants in the Lotru Basin .
Mine closure from the Stan Valley drew
near lower living standards and income (a miner
received a very good salary, which exceeded by
up to three times the salary of a teacher or
engineer) and a decrease in population since
many of miners had been seconded here from
different parts of the country (Mirela Manu,
2009). Decrease is not visible in the 1966
census because it is recorded the debut of
hydroelectric works that has attracted many
workers from outside the Basin.
Figure No. 3 shows the evolution, after
1990, of the population percentage employed in
mining, obtained by dividing the number of
employees in the extractive industry to the total
number of employees in the industry. In this
evolution are three stages: a first phase
corresponding to the interval 1991-1996 and
highlights a growing trend for continuing
operating activities of mica and feldspar
deposits; the second phase took place between
1996-1998 the percentage is reduced
significantly due to the closure of the Cataracts.
In the third period, 1998-2006, the
percentage registered small fluctuations, and the
overall trend is downward. Employment in
mining industry is currently represented by
workers acting for the conservation of mines.
Between 1991-2006 the maximum amplitude of
the population percentage was 10.6% (Figure
No. 3).
The increase in poverty generated by the
closure of mines increased the social
vulnerability as "the poor are not able to adjust
to changes in the environment or economic"
(Camelia Costan, 2008)
 Mining activity in the basin of Lotru – vulnerability factor

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
Figure No. 3. Evolution of percentage of population employed in mining
ns A(processing by the National Institute of Statistics)
ce IS

Conclusions the river Aries. Reducing vulnerability of local

po S

Mining developed in the Basin of Lotru communities, Phd. Thesis, Cluj Napoca.
na N

affected this territory both in terms of natural, [4] DUMITRASCU, GH., (1981), Some aspects of
ia CE

economic and social. The landscape has Valcea mining, Studies in Valcea, p. 70-81.
[5] EFRIM, GH., (2009), Brezoi, history file,
ph O

changed by increasing waste dumps, air and

Publisher Tribuna, Sibiu.
ra AP

water pollution have suffered and therefore the

health of the population was affected. Living [6] GIURESCU, C. C., (1957), Romanian
principalities in the early nineteenth century ,
og N

standards of population, unemployment,

Scientific Publisher House, Bucuresti.
population density, rate of employment, income
ge A

[7] HAIDUC, I., (1940), Gold industry in

level, lifestyle are adversely affected due to
:// I

Romania, Printing Adevarul, Bucharest.

tp PH

mines closure. [8] MAGHIAR, N., OLTEANU S., (1970), The

Remining represents an alternative to history of mining in Romania, Scientific
ht RA

develop the area. In this way a number of Publisher House, Bucuresti.

valuable items for industry ,present in the waste [9] MANU, MIRELA, Topbusiness.ro nr.
G

dumps could be exploitated, . Through remining 750/2009

EO

new jobs are created which lead to the increase [10] MICU, E., PETRARU, S., (1976), Family
of living standards. Puscariu, History Magazine , p. 42.
G

[11] MOGA, N., STANCIU, GH., (2002),

References
[1] BARDASU, P., SIMEANU, GHE., (1973),
BREZOI (1873 - 1973) - 100 years of forest
industry, Rm. Valcea.
[2] COJOCARU, I., (1959), „Documents relating
to the economy of the Romanian Country 1800
– 1850”, Publisher Academiei, Bucuresti.
[3] COSTAN, CAMELIA, (2010), Natural and
technological hazards in the middle basin of
Voineasa, Publisher Timpul, Resita.
[12] MOSOR, GH., (2003), Theoretical and
Applied Geography of Northern Valcea
County, Publisher Psihomedia, Sibiu.
[13] NEDELCU, C., (1976), Depression Lovistea -
Lotru. Study of economic geography, Phd
Thesis, Bucuresti.
[14] NICULESCU, GH., (1996), Mining from the
Lotrului Cataracts and the environmental
change, Theoretical and Applied Geography of

65
 Dana-Maria Ginjulete (Ovejanu)

Northern Valcea County, Publisher Conphis,
Rm. Valcea.
[15] PANCA, M., (1922), Geological biographies
of Oltenia, Bucuresti, 1922.
[16] STEFANESCU, LUCRINA, (2010), Research
of environmental impacts at the closure of gold
mines from Rosia Montana field. Phd Thesis,
Cluj Napoca.
[17] *** D.J.A.N. Valcea: Fund Prefecture, Valcea
County, D. 26/1884-1885; Fund Chamber of
Commerce,
[18] *** D.27/1941-1947; Economic status report,
1941-1942; Fund Pretura Plasii Brezoi,
D1./1947.

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

66
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

DIAGNOZA STĂRII ŞI CALITĂŢII MEDIULUI ÎN BAZINUL

HIDROGRAFIC AL BISTRIŢEI ARDELENE
SILVIU-FLORIN FONOGEA1, VIOREL GLIGOR2, ION-HORAŢIU PAVEL3

ABSTRACT: – The diagnosis of the state and quality of the environment in the hydrographical basin of

3
o 01
Bistriţa Ardeleană. The evaluation of the state and quality of the environment represents an unavoidable
undertaking inside the strategic land management process. The defining of the major water, air and soil

j.r /2
pollution sources doubled by the diagnosis of the qualities of the environmental factors form an explicit

lu .1
framework over the real perspective of sustainable development of the investigated territory. The pollution,

-c nr
the efficient monitoring of the quality indicators of the environmental factors, alongside the effective
measures towards the remedy of the signalled malefactions constitute the threesome point of view on the

ad II,
environmental issue. The hydrographical basin of Bistriţa Ardeleană brings together activities that can
inflict inequities from the point of view of the environmental quality, especially in the urban area. Inside the

ac V
rural area occasionally come to convert industrial activities, the main problems issued here being the

is. N.
defective management of the landfill waste, the uncontrolled wood clearance , the lack of any network of
ns A
rural waste water collection. An inventory of the main problem category, seconded by the shaping of the
main action measures, constitutes the essence of this endeavour.
ce IS
po S

Keywords: pollution, quality of the environmental factors, waste, malfunctions .

na N
ia CE

1 Introducere fiind cele care ţin de managementul defectuos al

ph O

Evaluarea stării şi calităţii mediului rampelor de depozitare a deşeurilor, defrişările

ra AP

reprezintă un demers de neeludat în cadrul necontrolate, lipsa reţelelor de colectare a apelor

procesului de amenajare strategică a unui uzate menajere. Inventarierea principalelor
og N

teritoriu. Nuanţarea surselor majore de poluare a categorii de probleme, secondată de prefigurarea

ge A

apei, aerului şi solului, secondată de diagnoza principalelor direcţii de acţiune, constituie esenţa
:// I

calităţii factorilor de mediu, conturează un tablou acestui demers.

tp PH

explicit asupra perspectivei reale de dezvoltare Materialul privind starea şi calitatea

mediului este tributar, în speţă, unor surse de
ht RA

durabilă a teritoriului investigat. Poluarea,

monitorizarea eficientă a indicatorilor de calitate informare publice, tip PLAM, PJGD (2007-
2113), PIDU Bistriţa, Strategia Locală de
G

a factorilor de mediu, alături de măsurile efective

Dezvoltare Durabilă a Municipiului Bistriţa,
EO

de remediere a disfuncţionalităţilor semnalate,

constituie triada abordărilor problematicii de fără a exclude documentele referitoare la
G

mediu. Bazinul hidrografic al Bistriţei Ardelene contextul regional şi naţional (sub forma
concentrează activităţi ce pot induce inadvertenţe strategiilor pe o perioadă determinată, care nu
la nivelul calităţii mediului, preponderent în zona induc inadvertenţe privind acuitatea datelor
urbană. În cuprinsul arealului rural nu se vehiculate). Ţin să menţionez faptul că am
concentrează, decât ocazional, activităţi realizat o sinteză, în urma unui inventar al
industriale, principalele probleme semnalate aici tuturor surselor posibil de abordat, valorificând
1
Universitatea ”Babeş-Bolyai”, Departamentul Geografie Regională şi Planificare Teritorială, Str. Clinicilor, Nr. 5-7,
400006, Cluj-Napoca, România, sfonogea@geografie.ubbcluj.ro
2
Universitatea ”Babeş-Bolyai”, Departamentul de Geografie Regională şi Planificare Teritorială, Str. Clinicilor, Nr. 5-
7, 400006, Cluj-Napoca, România, viorel.gligor@geografie.ubbcluj.ro
3
Universitatea ”Babeş-Bolyai”, Departamentul Geografie Regională şi Planificare Teritorială, Str. Clinicilor, Nr. 5-7,
400006, Cluj-Napoca, România, horatiu.pavel@geografie.ubbcluj.ro

67
 Silviu-Florin Fonogea, Viorel Gligor, Ion-Horaţiu Pavel

acele intervale temporare care ilustrează cel mai − SC TERAPLAST GP SA, Bistriţa –
bine contextul evolutiv şi susceptibilitatea la producerea de cahle pentru teracotă si cărămizi;
situaţii generatoare de risc. − Direcţia de Termoficare a
S-a ţinut, în primul rând, cont de Municipiului Bistriţa (începând cu luna aprilie
inventarierea principalelor categorii de surse de 2007 şi-a sistat activitatea de producţie);
poluare, nuanţându-se specificităţi pe categorii − SC ARIO SA, Bistriţa – topitorii
de factori de mediu. În partea finală a fost pentru metale feroase;
schiţată problematica managementului − SC KEMWATER CHIMBIS SRL
deşeurilor în context bazinal, şi s-au configurat Bistriţa – producţie sulfat de aluminiu (şi-a

3
principalele disfuncţii aferente problematicii încheiat activitatea prin transfer la Bucureşti).

o 01
stării şi calităţii mediului. De altfel, aşa cum am • Instalaţiile ce intră sub incidenţa
mai menţionat şi cu altă ocazie, calitate

j.r /2
Directivei 1999/13/CE, privind limitarea
mediului reprezintă una dintre coordonatele

lu .1
emisiilor de compuşi organici volatili provenite
esenţiale în privinţa reconfigurării acestui

-c nr
din utilizarea solvenţilor organici în anumite
teritoriu pe calapodul unei dezvoltări durabile. activităţi şi instalaţii transpuse prin HG nr.

ad II,
La nivelul teritoriului investigat s-a urmărit 699/2003, cu modificările şi completările
conturarea unui tablou sinoptic în privinţa

ac V
ulterioare. În municipiul Bistriţa, conform
următoarelor categorii de probleme: poluarea

is. N.
inventarului realizat la începutul anului 2007,
aerului, poluarea apelor de suprafaţă şi
ns A funcţiona un număr de 10 instalaţii:
subterane, poluarea solului şi gestiunea − SC VRG SRL Bistriţa – fabricarea
ce IS
deşeurilor. Exceptând fenomenul de depozitare poliesterilor armaţi cu fibră de sticlă;
necontrolată a deşeurilor, specific arealului
po S

− SC PETRO COMINVEST SRL

na N

rural, toate celelalte sunt rezultatul activităţilor

Bistriţa – fabrică mase plastice (ambalaje);
socio-economice din cuprinsul municipiului
ia CE

− SC EUROCOMPOZITE SRL
Bistriţa şi nesemnificativ, a celor din comunele
Bistriţa – atelier producţie articole din poliesteri
ph O

unde se derulează activităţi economice de

armaţi cu fibră de sticlă;
ra AP

producţie.
− SC IPROEB SA Bistriţa – fabricarea
materialelor electroizolante;
og N

2 Surse majore de poluare a aerului, − SC SIGICOM SRL Bistriţa – atelier

ge A

apei, solului producţie poliesteri armaţi cu fibră de sticlă;

:// I

La nivelul municipiului există o serie de − SC COMELF SA Bistriţa – fabricarea

tp PH

activităţi care prin natura lor au un rol utilajelor pentru extracţie şi construcţii;
determinant în poluarea mediului.
ht RA

− SCM CHIMICA Bistriţa – fabricare

săpun şi uleiuri minerale;
2.1 Activităţile industriale
G

− SC TERAPLAST SA Bistriţa –
În stabilirea impactului activităţilor
EO

producţie profile, granule şi ţevi PVC;

industriale asupra mediului s-au luat în
− SC FLEXOPRINT SRL Bistriţa –
considerare obiectivele industriale care fac
G

secţie producţie ambalaje mase plastice;

obiectul principalelor directive europene.
Conform inventarelor făcute situaţia acestor
instalaţii este următoarea:
• Instalaţiile ce intră sub incidenţa
Directivei 96/61/CE privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării. În municipiul
Bistriţa, sub incidenţa acestei directive se aflau
în anul 2007, 5 societăţi:
− SC ROMBAT SA, Bistriţa –
producerea de acumulatori, baterii si pile
electrice;
− SC GOLDPLAST SA Bistriţa –
fabrică de ambalaje din material plastic.
• Instalaţii ce intră sub incidenţa Directivei
94/63/CE, privind controlul emisiilor de
compuşi organici volatili rezultaţi din
depozitarea carburanţilor şi distribuţia acestora.
În municipiul Bistriţa funcţionează un număr de
8 staţii de distribuţie de carburanţi.
• Instalaţii ce intră sub incidenţa Directivei
96/82/CE, privind controlul accidentelor majore

68
 Diagnoza stării şi calităţii mediului în bazinul hidrografic al Bistriţei ardelene
în care sunt implicate substanţe periculoase,
SEVESO. Sub incidenţa acestei directive
funcţionează următorii agenţi economici:
Direcţia de termoficare a municipiului Bistriţa
(uzina termică), SC BALINT SRL, SC
TERAPLAST GP SA, SC PETROM SA –
depozitul Petrom Bistriţa.
• Instalaţii ce intră sub incidenţa Directivei
2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor
3
poluanţi în atmosferă care provin de la
o 01
instalaţiile mari de ardere. Sub incidenţa acestei
j.r /2
directive se află Direcţia de termoficare a
municipiului Bistriţa cu Autorizaţia integrată de
lu .1
mediu nr. 55 NV6/29.12.2006. Prin Hotărârea
-c nr
Consiliului Local Bistriţa nr. 34/22.02.2007 s-a
ad II,
aprobat încetarea producerii, furnizării şi
distribuirii energiei termice în municipiul
ac V
Bistriţa.
is. N.
Un pas important pentru asigurarea calităţii
ns A
aerului este realizarea Reţelei Naţionale de
ce IS
Monitorizare a Calităţii Aerului, care cuprinde
un număr de 117 staţii automate şi 17 staţii.
po S
na N
Agenţia pentru Protecţia Mediului Bistriţa-
ia CE
Năsăud a beneficiat de amplasarea unei staţii
automate de monitorizare a calităţii aerului ca
ph O
urmare a derulării Contractului nr. 84/2006
ra AP
privind Reţeaua Naţională de Monitorizare a
Calităţii Aerului. Dotarea agenţiilor de mediu cu
og N
staţiile automate de monitorizarea aerului are ca
scop evaluarea şi gestionarea sistemului de
ge A
monitorizare a calităţii aerului, asigurarea
:// I
tp PH
calităţii datelor, informarea publicului prin
sistemele de informare cu datele de aer validate
ht RA
(internet, panou extern, panou intern). Poluanţii
monitorizaţi de staţie – dioxid de sulf (SO2),
G
oxizii de azot (NO2, NO, NOx ), monoxid de
EO
carbon (CO), benzen (C6H6), pulberi în
suspensie (PM10) şi ozon (O3) – sunt evaluaţi
G
în conformitate cu Ordinul Ministerului Apelor
şi Protecţiei Mediului nr. 592/2002 care
transpune cerinţele prevăzute de reglementările
europene. Staţia este dotată şi cu un sistem de
monitorizare date meteo ce se realizează prin
senzorii pentru direcţia şi viteza vântului,
temperatură, umiditate relativă, presiune
atmosferică, radiaţie solară şi senzor de
precipitaţii. Datele de calitatea aerului provenite
de la staţie sunt prezentate publicului cu ajutorul
unui panou exterior amplasat în zone dens
populate – la Bistriţa în parcul din Piaţa Mihai
Eminescu) şi cu ajutorul unor panouri de
interior – la sediu agenţiei – Bistriţa, strada
Parcului, nr. 20 şi de asemenea prin internet
(www.calitateaer.ro/).
2.1 Traficul rutier
Constituie o importantă sursă de poluare a
mediului urban, atât prin numărul mare de
autovehicule, cât şi prin cantitatea de substanţe
poluante evacuate. Poluarea aerului se datorează
stării tehnice a autovehiculelor, calităţii
combustibililor şi infrastructurii rutiere.
Conform datelor obţinute după se constată că
transportul rămâne în continuare o sursă
importantă de emisii de poluanţi în atmosferă.
În ceea ce priveşte poluarea apei, principala
sursă de poluare a râului Bistriţa o reprezintă
totuşi apele uzate insuficient epurate evacuate
de R.A.J.A. “AQUABIS “, staţia de epurare
nefiind prevăzută cu treaptă terţiară pentru
nutrienţi (NH4.+ - N ). De asemenea, calitatea
apei râului Bistriţa este afectată de activităţile
antropice din cuprinsul bazinului, agricole sau
de altă natură. Mai mult decât atât, nu toate
apele uzate menajere şi industriale colectate de
pe teritoriul bazinului Bistriţei Ardelene ajung
în sistemul de canalizare (reţeaua de canalizare
are un grad redus de acoperire la nivelul
aşezărilor rurale).
Staţia de epurare este amplasată în
extremitatea de sud-vest a municipiului Bistriţa,
pe malul drept al râului Bistriţa, afluent de dreapta
al Şieului, afluent de stânga al Someşului Mare.
Apele uzate sunt dirijate spre epurare în staţia
veche cu capacitatea de 530 l/s şi în cea nouă,
cu capacitatea de 500 l/s. Staţia veche de
epurare este prevăzută cu trei linii, din care
primele două sunt în stare de conservare:
ƒ două mecano-biologice:
– una cu capacitatea de 110 l/s;
– una cu capacitatea de 250 l/s.
ƒ una mecano-chimică cu capacitatea
de 170 l/s.
Staţia nouă de epurare este prevăzută cu
linie tehnologică de epurare mecano-biologică,
cu capacitatea de 500 l/s.
69
 Silviu-Florin Fonogea, Viorel Gligor, Ion-Horaţiu Pavel

3 Calitatea factorilor de mediu -SC MEFIL SA – în zona industrială;

3.1 Calitatea aerului
Reţeaua de monitorizare a calităţii aerului
în cuprinsul bazinului studiat a avut (în anul
2006, anterior echipării cu staţia automată),
următoarea structură :
A. determinări ale poluanţilor gazoşi dioxid de
azot, dioxid de sulf şi amoniac :
• un punct în Prundu Bârgăului;
D. determinări la apele din precipitaţii,
săptămânal, în 2(două) puncte din Bistriţa :
• la depozitul RAJA AQUABIS;
• la sediul APM;
E. determinări ale nivelului de zgomot urban,
lunar, în staţiile de trafic :
• patru intersecţii în municipiul Bistriţa:

3
• prin prelevări de 24 ore, zilnic, în patru -Intersecţia Piaţa Petru Rareş: Bl.

o 01
puncte din municipiul Bistriţa la: Republicii- str. Crinilor- Bl. 1

j.r /2
- SC IPROPEB SA – zona industrială Decembrie;

lu .1
a municipiului Bistriţa; -Intersecţia Decebal : Bl.Decebal- str.

-c nr
- SC URBANA SA – zona depozitului Cuza Vodă – str. Ursului;
de deşeuri; -Intersecţia Poşta veche: Bl.

ad II,
- sediul APM; Independenţei – str. Gării – str.

ac V
- hotel DIANA -zona Staţia de Tratare; Al.Odobescu;

is. N.
B. determinări de pulberi în suspensie PM10, -Intersecţia Han: – Calea Moldovei-
zilnic, în municipiul Bistriţa, la sediul APM;
ns A str. Năsăudului- Bl. 1 Decembrie;
C. determinări de pulberi sedimentabile, lunar,
ce IS
în : Concentraţii ale dioxidului de sulf
po S

• patru puncte în municipiul Bistriţa În graficul următor este prezentată evoluţia

na N

- sediul APM; concentraţiilor medii anuale (24 h), pentru

ia CE

- partea de SV a municipiului (casă indicatorului dioxid de sulf (SO2), în municipiul

particulară în zona rampei de deşeuri); Bistriţa.
ph O

- staţia meteorologică;
ra AP
og N

Evoluţia indicatorului SO2 - probe 24h, municipiul Bistriţa (1995-2006)

ge A

0,01
:// I
tp PH

0,0085
0,008
Conc.medii anuale

ht RA

0,006
mg/mc
G

0,0022
0,004
EO

0,0015
0,0008 0,0025
0,002 0,0007 0,0004 0,0005 0,0005 0,0005
G

0,0008 0,00101

0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Sursa: APM Bistriţa-Năsăud

Ord. 592/2002 pentru aprobarea carbon şi ozonului în aerul înconjurător impune

Normativului privind stabilirea valorilor limită, a
valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de
evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi
oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 şi
PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de
valori limită zilnice pentru protecţia sănătăţii
(0,125 mg/mc), valori ale valorilor pragului
superior de evaluare (0,075 mg/mc) şi pragului
inferior de evaluare (0,05 mg/mc).

70
 Diagnoza stării şi calităţii mediului în bazinul hidrografic al Bistriţei ardelene

Concentraţii ale dioxidului de azot durată (24 ore). În graficul următor se poate
În municipiul Bistriţa, dioxidul de azot se vedea evoluţia concentraţiei medii de dioxid de
monitorizează prin probe zilnice, de lungă azot (NO2) în perioada 1995-2006.

Evoluţia indicatorului NO2 - probe 24h, municipiul Bistriţa (1995-

2006)
0,0133
0,015 0,011 0,0139
Conc. medii

0,0109
mg/mc
anuale

3
0,01 0,0101

o 01
0,0051 0,00823
0,00360,0031 0,004

j.r /2
0,005 0,0026
0,0022

lu .1
-c nr
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

ad II,
Sursa: APM Bistriţa-Năsăud

ac V
is. N.
Valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane sunt, conform Ordinului 592/2002, cu marjă
ns A
de toleranţă (0,0533 mg/mc), şi valoarea limită fără marjă de toleranţă ( 0,04 mg/mc).
ce IS

Concentraţii ale amoniacului

po S

Amoniacul se monitorizează prin probe zilnice, de lungă durată (24 ore) în patru puncte fixe
na N

din municipiul Bistriţa. Conform STAS 12574/1987, este de 0,1 mg/mc pentru probele de lungă
ia CE

durată.
ph O
ra AP

Evoluţia indicatorului NH3- probe de 24h,

municipiul Bistriţa (1995-2006)
og N
ge A

0,08 0,0602
0,0606
:// I

0,0574
Conc.medii anuale

tp PH

0,06 0,0414
0,0348 0,0405 0,0316 0,03570,0497
mg/mc

ht RA

0,04 0,0275
0,03120,0284
G

0,02
EO

0
G

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Sursa: APM Bistriţa-Năsăud

Pulberi în suspensie valorii limită cu marjă de toleranţă acceptată

Monitorizarea fracţiunii de pulberi în
suspensie PM10, se face în punctul de prelevare
de la sediul APM. Valoarea limitei zilnice pentru
protecţia sănătăţii umane este de VL=0,05
mg/mc. Conform PLAM, pentru anul 2006, din
cele 256 prelevări s-au înregistrat 20 depăşiri ale
valorii limite zilnice, dar numai 12 depăşiri ale
pentru anul 2006 (VLMj=0,0584 mg/mc).
Concentraţia medie anuală pentru anul 2006 este
de 0,0303 mg PM10/mc aer, situându-se sub
valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii
umane (0,040 mg/mc) dar peste valoarea
pragului superior la media anuală (0,014 mg/mc).
În anul 2007, s-au efectuat 313 prelevări, adică o

71
 Silviu-Florin Fonogea, Viorel Gligor, Ion-Horaţiu Pavel

captură de date de 86,9 % ceea ce nu respectă
obiectivul de calitate a datelor conform cerinţelor
din Ordinul nr. 592/2002. Din numărul total de
prelevări s-au înregistrat 18 depăşiri ale valorii
limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane,
frecvenţa depăşirilor fiind de 5,75 %.
Concentraţia medie anuală în anul 2007 a fost de
0,026 mg PM10/mc aer, situându-se sub valoarea
limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane
puncte din municipiu: Sediul APM, SC Mefil
SA, SV-ul municipiului, Staţia Meteorologică,
precum şi în Prundul Bârgăului. Valorile
maxime admise de legislaţia în vigoare sunt de
17 g/mp/lună.
În municipiul Bistriţa valorile cele mai
ridicate se înregistrează în luna iulie, în punctul
de prelevare SC Mefil SA, respectiv în zona
industrială (fără să se depăşească valorile

3
(0,040 mg/mc), dar peste valoare pragului admise de normativele în vigoare). Acestea sunt

o 01
superior la media anuală. mai mari în acest punct, datorită influenţei
activităţilor industriale şi a transportului greu de

j.r /2
Pulberi sedimentabile pe drumul de centură.

lu .1
Determinările lunare sunt efectuate în 4

-c nr
ad II,
Variaţia indicatorului pulberi sedimentabile

ac V
în municipiul Bistriţa - anul 2006

is. N.
ns A 8,0
7,0
ce IS
6,0 staţia METEO
conc(g/mp/lună)

po S

5,0 zona SV
na N

4,0 SC MEFIL SA
ia CE

3,0 sediu APM

2,0 Bistriţa media
1,0
ph O

0,0
ra AP

ian feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov.
luna
og N
ge A

Sursa: APM Bistriţa-Năsăud

:// I
tp PH

Analiza precipitaţiilor ƒIntersecţia Piaţa Petru Rareş: Bl.

ht RA

Apele de precipitaţii se recoltează în Republicii – str. Crinilor – Bl. 1

municipiul Bistriţa din două puncte: depozitul SC Decembrie;
G

AQUABIS SA şi Sediul APM Bistriţa. ƒ Intersecţia Decebal : Bl. Decebal – str.

EO

Colectarea şi analiza precipitaţiilor se efectuează Cuza Vodă – str. Ursului;

săptămânal. În urma analizei precipitaţiilor nu s-a ƒ Intersecţia Poşta veche: Bl.
G

constatat apariţia de ploi acide în municipiul Independenţei – str. Gării – str.

Bistriţa, conform datelor vehiculate în PLAM.
Valoarea medie a pH-ului este de 7,75 la nivelul
municipiului, uşor mai scăzută în punctul de
monitorizare depozit RAJA, situat în apropierea
zonei industriale a oraşului.
Poluarea fonică
APM efectuează determinări ale nivelului
de zgomot în patru puncte în municipiul Bistriţa
şi anume:
Al.Odobescu;
ƒ Intersecţia Han : Calea Moldovei – str.
Năsăudului – Bl. 1 Decembrie.
Frecvenţa acestor determinări este lunară,
valorile limită admise pe diferite categorii
tehnice de străzi sunt conform Stasului
10009/88.
De asemenea, APM mai efectuează o serie
determinări la limita unor zone funcţionale din
Bistriţa (determinări efectuate la comanda

72
 Diagnoza stării şi calităţii mediului în bazinul hidrografic al Bistriţei ardelene
agenţilor economici), observându-se că există
unele depăşiri faţă de nivelul de zgomot
echivalent admis prin STAS 10009/1988, cap.2.
În acest caz, ca urmare a faptului că unele din
unităţile pentru care s-au efectuat determinările
se găsesc în zona industrială, defalcarea
nivelului de zgomot produs pe surse efective nu
s-a putut realiza. Această zonă fiind relativ
departe de zona locuită a oraşului, se poate
considera că depăşirile înregistrate nu reprezintă
3
o 01
o sursă de poluare sonoră cu efecte asupra
populaţiei.
j.r /2
lu .1
3.2 Calitatea apei
-c nr
Calitatea apelor de suprafaţă
Agenţia pentru Protecţia Mediului Bistriţa-
ad II,
Năsăud efectuează, conform planului propriu de
ac V
monitorizare, o serie de determinări momentane
is. N.
ale calităţii apelor de suprafaţă în aval de zonele
cu restituţii concentrate. Din rezultatele
ns A
analizelor efectuate se constată că apele de
ce IS
suprafaţă se încadrează, în general, în clasa de
po S
calitate I cu unele excepţii. Râul Bistriţa
na N
înregistrează valori mai ridicate la indicatorii
ia CE
CCO-Mn, azot amoniacal, azotiţi, sulfaţi,
cloruri, în amonte şi în aval de rampa de deşeuri
ph O
a municipiului, la Unirea şi în aval de staţia de
ra AP
epurare datorită lipsei treptei terţiare de epurare.
Ca şi caracterizare simptomatica, râul Bistriţa se
og N
încadrează într-o stare ecologică foarte bună pe
un tronson de 29 de km până la confluenţa cu
ge A
râul Bârgău, o stare ecologică bună pe un
:// I
tp PH
tronson de 25 de km, amonte de municipiul
Bistriţa, după care pe tronsonul de 13 km din
ht RA
aval de acesta înregistrează o stare ecologică
slabă.
G
Pentru cunoaşterea calităţii apelor
EO
curgătoare din judeţ, SGA Bistriţa Năsăud
dispune de o reţea de monitorizare ce cuprinde
G
18 secţiuni pe râuri, prin care se asigură
cerinţele specifice de investigare pentru
următoarele tipuri de programe de monitoring:
o Monitoring de supraveghere „S” – în
17 secţiuni
o Monitoring operaţional „O” – în 6
secţiuni
o Monitoringul secţiunilor de referinţă
„R” – în 2 secţiuni
o Monitoringul secţiunilor de
potabilizare „P” – în 6 secţiuni
o Monitoringul zonelor vulnerabile la
nitraţi „ZV” – în 9 secţiuni
o Monitoringul ihtiofaunei „IH” – în 18
secţiuni
o Monitoringul zonelor protejate „R” –
în 2 secţiuni.
Stabilirea reţelei de monitoring a avut la
bază atât criterii tehnice care să satisfacă
cerinţele Directivei Cadru a Apei, cât şi criterii
economice în sensul utilizării aceleiaşi secţiuni
în mai multe reţele de monitoring. Mediile de
investigare analizate prin actualul sistem de
monitoring sunt: apa, sedimentele, materiile în
suspensie şi biota. Determinările de laborator au
cuprins analizele fizico-chimice, biologice şi
microbiologice.
Fiecare indicator fizico-chimic a fost
încadrat în categoria de calitate prin compararea
valorii de sinteză (medie aritmetică) cu valoarea
limită admisibilă conform “Normativului
privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă
în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor
de apă” aprobat prin Ordinul nr. 161/2006.
În ceea ce priveşte stadiul calităţii apelor
curgătoare de suprafaţă utilizate pentru
potabilizare (HG 100/2002), se organizează
campanii de recoltare a probelor de apă la
secţiunile de monitorizare amplasate pe râurile:
Bistriţa (prizele Bistriţa Bârgăului aval de
acumularea de la Colibiţa, Bistriţa, Sărata,
amonte de confluenţa cu Şieul) şi Geamănu
(priza Cuşma). În urma analizelor efectuate s-a
constatat că există o concordanţă deplină între
calitatea apei de suprafaţă utilizată pentru
potabilizare (categoria A2) şi nivelul de tratare
asigurat de staţia de tratare (tratare normală
fizică, chimică şi dezinfecţie), la fiecare din cele
3 secţiuni monitorizate.
Stadiul calităţii apelor, conform normelor
privind condiţiile de descărcare în mediul
acvatic a apelor uzate (aprobate prin HG
352/2005), la nivelul bazinul hidrografic
investigat a fost identificat un tronson sensibil
pe râul Bistriţa: priza Bistriţa Bârgăului – Sărata
(datorită lipsei treptei terţiare de epurare).
Calitatea apei din lacuri
Lacul Colibiţa este investigat în trei
secţiuni reprezentative (intrare lac, mijloc lac şi
ieşire lac), pe diferite profile de adâncime,
monitorizându-se astfel un număr de 8
73
 Silviu-Florin Fonogea, Viorel Gligor, Ion-Horaţiu Pavel
secţiuni/profile, în patru campanii de recoltare
(iunie, iulie, august şi octombrie). Istoricul
prelevărilor de probe atestă (conform PLAM)
faptul că în toate campaniile de recoltare,
culoarea şi mirosul apei nu au prezentat
caracteristici deosebite.
Pe baza analizelor fizico-chimice, s-a
constatat că apa lacului se încadrează în categoria
I de calitate, la indicatorii: concentraţia
oxigenului dizolvat, consumul biochimic de
3
oxigen (CBO5) şi capacitatea de mineralizare
o 01
aerobă. Valorile fosforului total încadrează apa
j.r /2
lacului în categoria eutrofă iar valoarea azotului
lu .1
mineral total în categoria oligotrofă.
-c nr
Din punct de vedere biologic, valorile
biomasei fitoplanctonice, în zona fotică,
ad II,
încadrează apa lacului în categoria lacurilor
ac V
oligotrofe. Fitoplanctonul a fost reprezentat de
is. N.
diatomee, peridinee şi clorofite, nesemnalându-
se fenomene de înflorire a apei lacului.
ns A
ce IS
Calitatea apelor subterane
Reţeaua de monitoring a calităţii apelor
po S
na N
subterane din judeţul Bistriţa Năsăud, cuprinde
11 foraje freatice reprezentative şi 2 izvoare
ia CE
incluse în reţeaua hidrologică naţională, precum
ph O
şi un număr de 8 foraje (aflate în proprietatea
terţilor) pentru automonitoringul zonelor
ra AP
obiectivelor care creează presiuni antropice.
og N
Calitatea apei din fântânile domestice se
monitorizează de către ASP Bistriţa Năsăud.
ge A
Parametrii monitorizaţi sunt: cantitativi
:// I
(nivelul piezometric H – în cazul forajelor şi
tp PH
debitul Q – în cazul izvoarelor) şi calitativi
ht RA
(indicatori fizico-chimici şi bacteriologici).
La evaluarea calitativă a apelor subterane
G
se iau de asemenea în considerare şi rezultatele
obţinute prin automonitoringul forajelor de
EO
observaţie şi control al poluării, amplasate în
zona surselor semnificative de poluare, precum
G
şi analizele primite de la Autoritatea de Sănătate
Publică ce cuprind fântânile domestice din
mediul rural.
Privitor la starea globală a calităţii
resurselor de apă freatică în hidrostructura
investigată, în corpul ROSO09/Someşul Mare,
luncă şi terase, apa forajelor de reţea analizate
prezintă depăşiri la următorii indicatori : reziduu
fix (Rusu Bîrgăului F1), oxigen dizolvat (sub
limita minimă admisibilă la toate forajele) si
amoniu, de asemenea la toate forajele.
74
Punctele critice din cuprinsul corpului
ROSO09/Someşul Mare, luncă şi terase, ce se
regăsesc în cuprinsul arealului investigat de noi
(conform PLAM):
• unităţi zootehnice,
• staţia de epurare Bistriţa,
• staţii de carburanţi, etc.
Problema afectării potenţiale sau efective a
apelor subterane se manifestă în mod curent la
unităţile de gospodărire comunală, fiind
localizată la fronturile de captare, forajele de
exploatare, precum şi la alimentările cu apă ale
agenţilor economici sau populaţiei rurale,
realizate prin izvoare captate şi fântâni. Acest
fenomen se produce datorită nerespectării
zonelor de protecţie sanitară a perimetrelor de
captare şi foarte rar datorită unor fenomene de
alunecări de teren.
În cadrul reţelei de foraje de observaţie şi
control a poluării apelor subterane, instituite în
jurul unor beneficiari industriali în corpul
ROSO09/Someş Mare, lunca şi terase au fost
monitorizate 3 foraje de urmărire a poluării la
SC Ario SA Bistriţa, 6 foraje de urmărire a
poluării de la unitatea Petrom Bistriţa Năsăud,
un foraj de la SC Rombat SA Bistriţa Năsăud şi
un foraj de la SC Teraplast SA Bistriţa Năsăud.
În urma analizelor efectuate (cu o gamă redusă
de indicatori), remarcăm impurificare cu
substanţe extractibile, CCO-Cr şi CCO-Mn la
staţiile PECO. La forajele de la Ario se constată
prezenţa substanţelor extractibile precum şi
depăşiri la indicatorii CCO-Mn, fier şi mangan.
La SC Rombat avem depăşire la CCO-Mn.
3.3 Calitatea solurilor
Agenţia pentru Protecţia Mediului Bistriţa-
Năsăud, prin laboratorul propriu, efectuează în
mod curent analize ale pH-ului şi metalelor din
sol. Punctele de prelevare sunt: limita haldei de
zgură, limita rampei deşeurilor menajere, zona
industrială. Conform materialelor consultate
(PLAM), se înregistrează depăşiri ale valorilor
normale la prelevările de sol de suprafaţă la
indicatorul Pb în toate cele 3 puncte de
prelevare. În ceea ce priveşte prelevările de
adâncime s-au înregistrat depăşiri ale valorilor
normale la indicatorul Zn, la limita haldei de
zgură, la Cu la limita rampei de deşeuri
menajere şi la indicatorul Pb în toate cele 3
puncte de prelevare.
 Diagnoza stării şi calităţii mediului în bazinul hidrografic al Bistriţei ardelene

3.4 Radioactivitatea 4 Deşeurile

Începând cu luna martie a anului 2007, în
cadrul APM Bistriţa-Năsăud, a început
funcţionarea unei staţii automate de monitorizare
a radioactivităţii aerului. Aceasta, face parte din
Reţeaua Naţională de supraveghere a
radioactivităţii mediului alături de alte 38 de
locaţii de pe teritoriul României.
Staţia automată de monitorizare a
radioactivităţii aerului este amplasată în incinta
4.1 Colectarea deşeurilor
Serviciile de salubrizare ale localităţilor
(precolectare, colectare, transport şi depozitare
deşeuri municipale) se desfăşoară sub controlul,
conducerea sau coordonarea autorităţilor
publice locale. Colectarea deşeurilor menajere
se realizează cu un nivel foarte scăzut al

3
colectării selective în punctele de precolectare,

o 01
APM Bistriţa-Năsăud şi transmite informaţii aceasta realizându-se doar în Bistriţa iar
despre doza de radiaţie gamma absorbită în aer şi transportul se realizează cu mijloace auto care,

j.r /2
despre parametrii meteorologici cum ar fi uneori nu sunt asigurate împotriva pierderilor de

lu .1
temperatura, umiditatea, viteza vântului, direcţia deşeuri pe traseele de transport. În cele mai

-c nr
vântului, cantitatea de precipitaţii căzută, multe situaţii amplasamentele nu corespund din
presiunea absolută, presiunea relativă, latitudinea punct de vedere al distanţei faţă de apele de

ad II,
şi longitudinea. Datele obţinute sunt mediate şi suprafaţă şi localitate.

ac V
transmise la un interval de 15 minute la serverul Colectarea deşeurilor menajere, comerciale

is. N.
din interiorul APM, iar mai departe sunt preluate şi asimilabile este realizată încă de către S.C.
de pe o reţea securizată RDS, de către Agenţia
ns A URBANA S.A şi de SC CODRIŞOR SRL,
Naţională pentru Protecţia Mediului celălalt mare operator din municipiul Bistriţa.
ce IS
po S
na N

Compoziţia medie a deşeurilor menajere

ia CE

3,2% 4,8% 2,8% deseu hartie si carton

ph O

3,7%
20,8% 8,6% deseu sticla
ra AP

deseu metalic
deseu plastic
og N

deseu biodegradabil
ge A

deseuri inerte
56,1%
:// I

alte deseuri
tp PH
ht RA

Sursa: APM Bistriţa

G

Pentru municipiului Bistriţa, colectarea realizează fără o selecţie prealabilă în pubele

EO

deşeurilor menajere, comerciale şi asimilabile proprii în cazul locuinţelor individuale şi în

acestora se realizează după un grafic întocmit pe containere de 1,1 mc sau 5 mc în ansamblurile de
G

străzi, zone si ore. Deşeurile comerciale şi
asimilabile acestora sunt colectate de către fiecare
agent economic în pubele proprii de 120 l sau 240
l, a căror ridicare este efectuată în urma încheierii
unui contract de salubritate cu una din firmele
amintite mai sus. Ritmicitatea ridicării este stabilită
prin contract direct cu beneficiarul, în funcţie de
cantitatea de deşeuri rezultate în urma activităţilor
desfăşurate. Colectarea deşeurilor menajere se
locuinţe. Containerele sunt amplasate pe platforme
gospodăreşti, special amenajate cu respectarea
Ordinului Ministrului Sănătăţii nr.536/ 1997.
Cantitatea de deşeuri depozitate în rampă a
scăzut din 2004 în 2007 cu 10%, în acelaşi timp
scăzând şi importanţa agentului economic de
colectare a deşeurilor SC CODRIŞOR SRL.
Cantităţile de deşeuri depozitate în rampă în
perioada 2004-2007, exprimate în tone, au fost:

75
 Silviu-Florin Fonogea, Viorel Gligor, Ion-Horaţiu Pavel

Sursa: S.C. URBANA S.A şi S.C. CODRIŞOR SRL

3
4.2 Depozitarea deşeurilor 9 degajare de mirosuri, praf, emisii de

o 01
Municipiul Bistriţa are o rampă de CH4, NH3, CO2, SO2, NOx.
depozitare a deşeurilor menajere situată la Cu toate acestea, rampa funcţionează până

j.r /2
extremitatea străzii Victor Babeş pe malul stâng la realizarea centrului de management integrat

lu .1
al râului Bistriţa, cu acces din prelungirea străzii de la Tărpiu (o să fac o prezentare pe larg a

-c nr
Victor Babeş. Rampa funcţionează în condiţii acestuia, la finalul materialului despre deşeuri).
necorespunzătoare: amplasat pe malul râului Înainte de acest proiect, primăria Bistriţa a

ad II,
Bistriţa şi în apropierea zonei de locuit şi a ajuns finanţat un proiect de fezabilitate pentru

ac V
de mult la capacitatea maximă de umplere. amenajarea unei rampe ecologice pe un nou

is. N.
Această rampă a fost propusă spre neutralizare
ns A amplasament. Depozitul urma să fie realizat la o
şi închidere la sfârşitul anului 2006, termen distanţă de circa 1,8 km de zona locuită, în NV-
stabilit prin programul de conformare impus de ul municipiului, într-o vale naturală cunoscuta
ce IS
Agenţia de Protecţia Mediului Bistriţa-Năsăud, sub numele de Valea Scurtă.
po S

din mai multe motive: Conform Planului de implementare a

na N

9 capacitatea depozitului se găsea la limita directivei privind depozitarea, depozitele care

ia CE

de epuizare, ceea ce a dus la depozitarea vor sista depozitarea se vor închide conform cu
pe verticală; cerinţele Directivei 1999/31/CE, într-o perioadă
ph O

9 amplasament impropriu: 30 m faţă de de maximum 2 ani după sistarea depozitării.

ra AP

râul Bistriţa şi 1500 m faţă de localitate; În mediul rural din cuprinsul bazinului
9 lipsa unor amenajări tehnice privind hidrografic analizat sunt inventariate
og N

etanşarea faţă de nivelul pânzei de apă următoarele depozite, în cazul cărora trebuia ca
ge A

freatică; până la data de 16 iulie 2009 să se sisteze

:// I

9 autoaprinderi accidentale datorate depozitarea, urmând salubrizarea zonei şi

tp PH

acumulărilor de biogaz; reintroducerea acesteia în circuitul natural:

ht RA

Distanta fata de
Nr.crt Localitate Denumire depozit
zona locuită (km)
G

1 Bistriţa Bârgăului Bistriţa Bârgăului 1

EO

2 Colibiţa Colibiţa 3
3 Rusu Bârgăului Rusu Bârgăului 1
G

4 Livezile Livezile 0,5

5 Dorolea Dorolea 0,5
6 Cuşma Cuşma 0,5
7 Dumbrava Dumbrava 0,5
8 Valea Poienii Valea Poienii 0,5
9 Prundu Bârgăului Susenii Bârgăului 2
10 Susenii Bârgăului Susenii Bârgăului 1

În comuna Joseni nu există depozit decât la
Rusu Bârgăului, iar în comuna Tiha Bârgăului,
nu există depozite de deşeuri în cele cinci
localităţi ale comunei.
Depozitele de deşeuri din zonale rurale sunt
76
relativ mici, variind de la câţiva mc la câteva
mii de mc. Acestea sunt amplasate la graniţele
dintre sate, lângă cursurile de apă. Închiderea
spaţiilor de depozitare necontrolată se va face
conform Ordinului 1274/2005.
 Diagnoza stării şi calităţii mediului în bazinul hidrografic al Bistriţei ardelene

Deşeurile industriale -degajare de mirosuri, praf, emisii de CH4,

Deşeurile industriale (cca. 5000 tone/an) se
depozitează în halda de zgură, situată în
apropierea zonei industriale, aparţinând
S.C.ARIO S.A. Bistriţa. Halda de zgură are
următoarele caracteristici: capacitate proiectată
400000 m3, capacitate ocupată (31.12.2003)
200000 m3, suprafaţă 4 ha, suprafaţă ocupată
(31.12.2003) 2,4 ha. În acest depozit ajung în
fiecare an următoarele tipuri de deşeuri: nisip
NH3, CO2, SO2, NOx.
4.5 Managementul deşeurilor
Gradul de acoperire cu servicii de salubritate
este un indicator care reflectă modul de colectare
al deşeurilor municipale şi se calculează ca raport
între deşeurile generate şi deşeurile colectate.
Deşeurile colectate reprezintă deşeurile generate
care sunt colectate prin servicii de salubritate.

3
uzat şi zgură, miezuri şi forme de turnare. Deşeuri necolectate reprezintă deşeurile generate

o 01
care nu sunt colectate prin servicii de salubritate

j.r /2
4.3 Reciclarea deşeurilor (ex. populaţie rurală şi urbană care nu

lu .1
Principalele firme de reciclare din beneficiază de servicii de salubritate). Deşeurile
municipiu sunt următoarele:

-c nr
generate reprezintă deşeurile colectate din mediul
ƒ SC REMAT SA (plastic, hârtie, carton, urban şi rural, cât şi deşeurile necolectate din

ad II,
metal); mediul urban şi rural.
ƒ SC REDIVIVUS SRL (hârtie, carton,

ac V
Sistemul de management integrat al
metal);

is. N.
deşeurilor în judeţul Bistriţa Năsăud conţine
ƒ SC FITART PLAST SRL (plastic);
ns A elemente în totală conformitate cu cerinţele UE,
ƒ S.C.ROMBAT S.A. (acumulatori); a PNGD, PRGD şi anume:
ƒ SC ALUMIL ROM INDUSTRY SRL
ce IS
• sistem de precolectare şi colectare selectivă a
(aluminiu). deşeurilor;
po S
na N

• vehicule de colectare şi containere specifice de

4.4 Impactul activităţilor de gestionare a transport;
ia CE

deşeurilor asupra mediului • centre şi puncte de transfer;

Impactul activităţilor de gestionare
ph O

• închiderea depozitelor neconforme din zonele

necorespunzătoare a deşeurilor asupra factorilor
urbane şi rurale;
ra AP

de mediu se exprimă prin poluarea directă a

• construirea unui depozit judeţean conform care
solului datorată depozitării deşeurilor, prin
og N

include o staţie de sortare şi o staţie de

impurificarea apelor subterane, prin existenţa
compostare.
ge A

unor terenuri degradate ca urmare a

depozitărilor la întâmplare a deşeurilor. Se prevede realizarea următoarelor:
:// I
tp PH

Lipsa instalaţiilor de colectare şi evacuare a 1. Centrul de management integrat al deşeurilor,

gazului metan rezultat în urma proceselor de amplasat în comuna Dumitra, localitatea Tarpiu,
ht RA

fermentare anaerobă conduc la fenomene de pe un teren în suprafaţa de 169046 mp,

autoaprindere cu degajare de gaze toxice. identificat, conform HG 905/2002 Anexa nr. 16.
G

Un alt impact major al depozitelor îl În cadrul centrului se vor amenaja:

- un depozit ecologic, compartimentat în 4
EO

reprezintă disconfortul vizual generat de afectarea

peisajului de către depozitele neconforme. celule, pe o suprafata de 108175 mp, din
categoria depozitelor de deşeuri nepericuloase
G

Analizând rampele de deşeuri din teritoriul

investigat se constată o serie de deficienţe: (clasa b), încadrat conform criteriilor aprobate
-capacităţile depozitelor se găsesc la limita prin Ord. MMGA 95/2005. Capacitatea totală de
de epuizare sau aproape de aceasta existând depozitare: 1211713 mc, este repartizata, astfel:
situaţii de depozitare pe verticală; • Celula 1: Volum = 408 983 mc;
-poziţiile amplasamentelor sunt în general • Celula 2: Volum = 291 569 mc;
defectuoase din punct de vedere al apropierii de • Celula 3: Volum = 228 236 mc;
locuinţe sau cursuri de râu; • Celula 4: Volum = 282 324 mc.
-lipsa amenajărilor tehnice privind Perioada de operare este de 20 de ani,
etanşarea faţă de nivelul pânzei de apă freatică; durata de monitorizare post-închidere: minim 30
-autoaprinderi accidentale datorate de ani, număr de locuitori deserviţi: 317254
acumulărilor de biogaz; locuitori din care: 114978 în zone urbane şi

77
 Silviu-Florin Fonogea, Viorel Gligor, Ion-Horaţiu Pavel

202276 în zone rurale (56 comune ce cuprind
235 sate ale judeţului).
- zona tehnică, cu o suprafaţa de 60871 mp,
formată din Staţia de tratare mecano-biologică,
Staţia de compostare-destinate procesării deşeuri-
lor recepţionate, Staţie de epurare şi dotări pentru
desfăşurarea activităţilor tehnice şi administrative,
complementare unui sistem integrat de gestionare
şi management al deşeurilor municipale.
2. Staţia de transfer Bistriţa, amplasată pe o
în unele zone ale oraşului unde există
reţele de alimentare cu apă şi cu
precădere în zonele rurale;
ƒ funcţionarea în condiţii necorespunzătoare
a rampei de deşeuri de la Zăvoaie;
ƒ lipsa unui depozit ecologic pentru
deşeuri nepericuloase în municipiul
Bistriţa;
ƒ inexistenţa unui sistem de colectare
selectivă a deşeurilor reciclabile;

3
suprafaţă de teren de 3024 mp din “Păşune ƒ lipsa unui sistem corespunzător de

o 01
Bistriţa-Valea Boilor”, din municipiul Bistriţa. eliminare a deşeurilor spitaliceşti;

j.r /2
Inclusă într-o incintă de formă rectangulară, cu ƒ monitorizarea insuficientă a nămolurilor

lu .1
dimensiunile de 108x28 m este amplasată rezultate din sistemele de epurare şi

-c nr
paralel drumului de acces, fiind prevăzută cu preepurare;
drumuri de legătură între drumul principal şi ƒ educaţie ecologică insuficientă în cadrul

ad II,
deschiderile de acces ale incintei (amplasate pe sistemului de învăţământ;

ac V
laturile scurte ale acesteia). ƒ ONG-uri cu slabă activitate in domeniul

is. N.
3. Puncte de transfer 4 (patru) la: Galaţii protecţiei mediului;
Bistritei, Năsăud, Sângeorz-Băi şi Beclean.
ns A ƒ slabă atitudine civică a cetăţenilor în
4. Centre de colectare deşeuri voluminoase. protejarea factorilor de mediu;
ce IS
Comunele teritoriului investigat sunt arondate ƒ personal insuficient în instituţiile publice
Staţiei de transfer Bistriţa, alături de Dumitriţa, cu atribuţii în domeniul protecţiei
po S
na N

Budacu de Jos, Şieu Măgheruş. mediului;

ƒ agenţi economici care funcţionează fără
ia CE

5. Concluzii respectarea legislaţiei de mediu;

ph O

Acestea vor fi exprimate sub forma unor ƒ zona industrială cu potenţial ridicat de
poluare accidentală;
ra AP

disfuncţionalităţi semnalate în urma demersului de

diagnoză a stării şi calităţii mediului din cadrul ƒ potenţial risc de poluare a apei râului
og N

bazinului hidrografic investigat. Disfuncţionali- Bistriţa, amonte de Staţia de tratare din

tăţile s-au conturat şi sunt subordonate paradig- cauza activităţilor economice neconforme;
ge A

matic conceptului dezvoltării durabile. Acestea ƒ descărcarea în reţeaua de canalizare a

:// I
tp PH

sunt: unor ape care nu se încadrează în

ƒ funcţionarea unor companii poluatoare prevederile NTPA;
ht RA

cu sisteme de reţinere ineficiente;

ƒ degradarea calităţii aerului, datorită stării Bibliografie
G

infrastructurii edilitare, stării tehnice a

[1] http://apmbn.anpm.ro/
EO

autovehiculelor, calităţii combustibilului

şi salubrizării ineficiente; [2] http://arpmcj.anpm.ro/
[3] http://www.apdrp.ro/content.aspx?item=1947
G

ƒ râul Bistriţa, aval de evacuarea staţiei de

epurare se încadrează pe o porţiune de
aproximativ 9 km în categoria a V-a de
calitate datorită depăşirilor la nutrienţi;
ƒ poluarea apelor subterane şi de suprafaţă
în arealele rurale, ca urmare a depozitării
necontrolate a deşeurilor rezultate în
urma exploataţiilor forestiere şi a
deversării apelor uzate menajere în fose
necorespunzătoare;
ƒ lipsa reţelelor de preluare a apelor uzate
[4] http://www.apia.org.ro/centre/bistrita-
nasaud.htm
[5] http://www.aquabis.ro/
[6] http://www.cjbn.ro/
[7] http://www.isu-bistrita.ro/legal.php
[8] http://www.prefecturabn.ro/
[9] http://www.primariabistrita.ro/portal/bistrita/port
al.nsf/Index/100?OpenDocument
[10] www.calitateaer.ro/

78
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

HUMAN-INDUCED CHANGES IN ECOSYSTEM SERVICES IN

THE PETROŞANI DEPRESSION (SOUTHERN CARPATHIANS,
ROMANIA)
ANDRA COSTACHE, RĂDIŢA ALEXE1

3
o 01
Abstract: – The paper focuses on the changes in ecosystem services in the most important coal field from the
Southern Carpathians (Romania). The time horizon considered is the interval 1950-2010, characterized by

j.r /2
two major processes: intensive development of the mining industry (1950-1989) and subsequent

lu .1
restructuring of mining, with significant consequences since 1996. Socio-economic phenomena associated

-c nr
with these two stages in the evolution of the region have generated major changes in ecosystem services,
leading to increased human vulnerability, both to extreme events (natural hazards) and pressure from

ad II,
economic factors.

ac V
Key words: ecosystem services, human impact, local development, pit coal basin.

is. N.
ns A
ce IS
I. Introduction services during the last 60 years (in the
Mining was a highly subsidized economic communist and post-communist period).
po S

In order to achieve these objectives we

na N

sector during the communist regime in Romania,

which led to the development of several mono- used both field observations and participatory
ia CE

industrial regions where mining has become the research methods (focus group discussions and
surveys).
ph O

main source of income of the population. It is the

case of the Petroşani Depression, the main pit
ra AP

coal basin of the country before the fall of the II. Conceptual Background
og N

communist regime (1989). The concept of ecosystem services and

The studied region (1032 km2) currently references to the economic value of ecosystems
ge A

concentrates 138,775 inhabitants (2011), and is are found in the literature since the 1960s [1],
:// I
tp PH

facing complex problems related to mining [2].

downturn, to the effects of environmental In response to the increasing concerns
ht RA

changes and to the need to identify viable ways about interactions between natural ecosystems
of economic revitalization after mine closure. and human society, the researches of ecosystem
G

In this context, the ecosystem services services have gained momentum [3]-[7].
should be considered because of their potential In this paper, ecosystem goods (e.g. raw
EO

to provide adaptation options for the local materials) and services provided to the human
communities affected by unemployment, society (e.g. erosion control) will be seen as the
G

poverty, and natural hazards. benefits that human population derives, directly
Also, the economic value of ecosystem or indirectly, from ecosystem functions.
services can provide an alternative for the future Ecosystem functions refer variously to the
development of this mountain region. habitat, biological or system properties or
The main objectives of this study were to processes of ecosystems [3], [8].
establish those ecosystem services valued by the Because it is sometimes difficult to
local communities (the significant ecosystem determine whether a benefit provided by an
services to each livelihood category) and to ecosystem is a “good” or a “service”, all these
identify the tendencies in the state of ecosystem benefits can be considered together as
1
The authors are with “Valahia” University of Târgovişte, Department of Geography, Str. Lt. Stancu Ion, no. 34-36A,
130105, Târgovişte, Romania (phone: 0040-245-205105; e-mail: andra_cost@yahoo.com, radita.alexe@yahoo.com).

79
 Andra Costache, Rădiţa Alexe

“ecosystem services” [6] and they can be

classified in four categories:
1) Regulating services: the benefits obtained
from the regulation of ecosystem
processes, such as gas regulation (e.g. air
quality maintenance), climate regulation,
and disturbance regulation (e.g., flood
control, drought recovery), water
regulation, and erosion control (e.g.
prevention of mass movements).
III. Research Results
The main types of ecosystems identified in
the studied area are: forests, pastures, hayfields,
cultivated land, water bodies (rivers and lakes)
and urbanized areas (they include infrastructural
land, production spaces for industry and
residential areas). In the first phase of the study
we established a wide range of services
associated with these ecosystems, but after

3
2) Provisioning services: the products

o 01
consultations with stakeholders (focus group
obtained from ecosystems, such as food, discussions and surveys), the research area was

j.r /2
raw materials, water supply, and natural narrowed to several services (see Table I),

lu .1
medicines. which are directly used by the local people [9]

-c nr
3) Recreational and cultural services: the and are seen as the most important for the main
nonmaterial benefits that people obtain livelihood categories: flood control; erosion

ad II,
from ecosystems, such as reflection, control; fresh water supply; food production;

ac V
recreation (e.g., eco-tourism and other raw material provisioning; ecotourism and

is. N.
outdoor recreational activities), spiritual educational and scientific values of ecosystems.
enhancement, and educational or
ns A The changes occurred in these ecosystem
scientific values of ecosystems. services have an impact on human communities
ce IS
4) Supporting services: those necessary for after a relatively short period of time. Thus,
the production of all other ecosystem
po S

given the time horizon chosen for the study of

na N

services, such as soil formation, nutrient changes in ecosystem services, we consider

cycling, water cycling, and
ia CE

their selection as adequate.

photosynthesis.
ph O
ra AP

Table I. Importance of the Ecosystem Services for the Main Livelihood Categories in the Petroşani
Depression
og N

Livelihood categories
Farming Wood
ge A

Social benefits
(subsistence exploitation,
Ecosystem services Mining Tourism (unemployed Other livelihood categories
:// I

agriculture and wood

tp PH

people)
livestock) processing
Flood control Medium High High High Medium Infrastructure development
ht RA

Transportations
Trade
Erosion control Low High High High Low Transportations
G

Fresh water supply High High High High High

EO

Food production Low High Low Low High

Raw materials- Low High High Low/ Low
timber Medium
G

Raw materials- Low High Low Low Low

animal feed
Ecotourism Low Low Low High Medium Trade
Communications
Infrastructure development
Transportations
Food industry
Real estate
Educational and Low Low Low High Low Research
scientific values of
ecosystems

Source: Focus group consultations, field observation. The degree of importance was established by taking into account
in which measure the income of a livelihood category is influenced by a particular ecosystem service.

80
 Human-induced changes in ecosystem services in the Petroşani depression (southern Carpathians, Romania)

The tendencies in the human use of an
ecosystem service and the type of changes
occurred in the features of ecosystem services
were established in this study by taking into
account several indicators, e.g. trends in human
consumption of the ecosystem service, number
of people affected by the service, changes in the
area over which the service is provided or
production per area, current use of the service in
ecosystem that provided the service and, in the
case of waste processing service, by exceeding
the capabilities of ecosystems to provide the
service. Most changes to regulating services
were the result of measures taken to enhance the
supply of provision services, because the
modification of an ecosystem to alter one
ecosystem service generally results in changes
to other ecosystem services as well [6]. Such

3
comparison with sustainable levels, and changes examples are deforestations aimed to increase

o 01
in the features of ecosystem that impacted on the timber production, which changed the

j.r /2
the quality of the provided benefit. capacity of forest to provide flood control and

lu .1
In the Petroşani Depression, the socio- erosion control.

-c nr
economic context and the features of human During the post communist period (1990-
pressure on environment changed during the 2010), the mine closure triggered a significant

ad II,
studied period (1950-2010). Thus, within 1950- decline of the region, income reduction,

ac V
1989 the ecosystem services and their use unemployment and a population reduction of

is. N.
changed, as a consequence of mining 17%. These factors, along with legislative
development and population growth (by the end
ns A changes required by accession to the European
of the period, the number of inhabitants in the Union have contributed to lower human pressure
ce IS
region doubled). The quantity of provisioning on the environment, leading to different intensity
po S

services (fresh water and timber) used by of use of ecosystem services and human impact
na N

humans increased; in most of the cases, these on them than in the previous period.
ia CE

services were used at unsustainable rates and Field research and analysis of indicators
they were degraded. Human activities also established for each ecosystem service (see
ph O

altered the regulating services (flood control, Table II) revealed the changes in ecosystem
ra AP

erosion control and the capacity of ecosystems services in each of the two stages of the studied
to purify residual waters), by modifying the interval (see Table III).
og N

Table II. Indicators of Ecosystem Services

ge A
:// I
tp PH

Indicators of human use of ecosystem

Indicators of change of ecosystem services
services
ht RA

Ecosystem services
Flood control Number of people whose livelihoods Urbanized area.
are affected by this service. Forested area.
G

Erosion control Number of people whose livelihoods Area occupied by hayfields.

EO

are affected by this service. Area affected by mining activities.

Areas with high exposure to geomorphologic
G

hazards.
Fresh water supply Water consumption / person Present-day use of the service in comparison with
Total number of inhabitants sustainable levels.
Food production - crops Number of rural population. Arable land.
Production/surface unit.
Food production- wild Number of people whose livelihoods Production/surface unit.
plants products (fruits depend on this service.
and mushrooms)
Raw materials- timber Number of enterprises in forestry Forested area.
Present-day use of the service in comparison with
sustainable levels.
Timber production.
Changes in forest structure and composition.

81
 Andra Costache, Rădiţa Alexe

Indicators of human use of ecosystem

Indicators of change of ecosystem services
services
Ecosystem services
Raw materials- animal Livestock. Area occupied by meadows.
feed Changes in meadows structure and composition.
Present-day use in comparison with sustainable
levels.
Ecotourism Number of people whose livelihoods Number of tourists.
depend on this service.
Educational and scientific Number of programs aimed to Number of protected areas.

3
values of ecosystems enhance the use of the service.

o 01
j.r /2
Table III. The Petroşani Depression: Changes in Ecosystem Services During the

lu .1
Last 60 Years

-c nr
Change
Human use
of ecosystem services

ad II,
1950- 1990- 1950- 1990-
Ecosystem service

ac V
1989 2010 1989 2010
Flood control + + - +

is. N.
Erosion control
ns A + + - +
Fresh water supply + - - +
Food production- crops - - - -
ce IS
Food production- wild plants Not assessed + Not assessed +
products, fruits and mushrooms
po S
na N

Raw materials-timber + + - +
Raw materials- animal feed - - - -
ia CE

Ecotourism Not assessed + Not assessed +

Educational and scientific Not assessed + Not assessed +
ph O

services of ecosystems
ra AP

For human use of ecosystem services, “+” signifies increase, and “-“ indicates a decrease.
og N

For changes in ecosystem services, “+” signifies enhancement of benefits provided by

ecosystems and “-“ indicates a degradation of these benefits.
ge A
:// I
tp PH

A. Flood Control livelihoods categories and the development of

the entire region.
It is a key service provided by the
ht RA

Before 1989, demographic growth and

components of ecosystems in the Petroşani
urbanization lead to an extension of settlements
Depression. The land use/land cover, and
G

in areas exposed to floods, thus the human use

especially forested area, influences the response
EO

of the ecosystem service increased. Land use

to major rainfall events, the occurrence and
and land cover changes caused a decline in
intensity of floods.
G

ecosystems’ capacity to buffer from extreme

On the other hand, the increase of
events.
urbanized area and industrial area at the expense
In the last two decades, although the
of natural ecosystems indicates a higher
population has decreased significantly [10],
intensity of human pressure on the environment
human use of the service remains high, because
that reduces the regulation benefits provided by
the low income level undermines the population
the natural ecosystems.
response to hazards.
Flood control is connected with other
Also, the current economic crisis increased
benefits provided by ecosystems, such as
the population dependence on livelihoods more
ecotourism and crop production. Thus, changes
vulnerable to flooding, such as farming.
in the capacity of ecosystems’ components to
protect against flood can affect most of the

82
 Human-induced changes in ecosystem services in the Petroşani depression (southern Carpathians, Romania)

subsidence led to dismantling of buildings,

forests requiring evacuation of the population even in
2005 the residential areas.
hayfields
2002 In rural areas, the capability of ecosystems
pastures 1992 to provide erosion control was maintained
because local people developed sustainable land
arable land use practices, such as the traditional agro-
0,00 20,00 40,00 60,00 80,00
pastoral activities based on cultivated lands and
hayfields characterized by a dynamic

3
%
equilibrium [12].

o 01
Fig. 1 The share of different land use categories
in the total area of the Petroşani Depression [11]

j.r /2
lu .1
Unlike the previous period, the area

-c nr
occupied by forests slightly elevated (Fig. 1),
which indicates an improvement in the benefits

ad II,
provided by of this regulation service.

ac V
is. N.
B. Erosion Control ns A
Prevention of soil erosion (sheet erosion,
ce IS
gully erosion and mass movements) is largely
po S

ensured by the protection provided by

na N

vegetation cover, root matrix and soil biota. In Fig. 2 Causes of land degradation in the Petroşani
ia CE

the Petroşani Depression, the processes of Depression

erosion are induced by the geological structure
ph O

and climatic conditions, but also by the human In the last decade, the ecological
ra AP

activities (such as deforestation, quarry mining reconstruction made after mine closure led to
and inadequate location of buildings or roads). the regeneration of small areas occupied by
og N

The erosion processes have impact on dumps. Case studies conducted in some mining
ge A

infrastructure and on some residential areas, areas have shown that both natural and artificial
:// I

which are inadequately built; they affect also the regeneration of dumps is possible, even without
tp PH

forest and agricultural land. The livelihoods cover with topsoil, in relatively short time
threatened by potential changes in this intervals (10 years), the vegetation having the
ht RA

ecosystem service are mainly subsistence capacity to stabilize dumps and to initiate soil
agriculture and livestock breeding. formation processes [13]. Still, mining remains
G

Before 1989, the development of mining the main cause of land degradation in the
EO

activities particularly decreased areas occupied studied region (Fig. 2).

by arable land, forests and meadows. For Currently, land with low and very low
G

example, over 50% of the areas currently
occupied by dumps were originally used as
hayfields, 40% were occupied by grazing land,
and 5% are former forest land. Underground
mining and quarrying had both visual and
landscape impact and effects on land use and
land stability. Most waste dumps were located
in proximity to residential areas, so that
subsidence, landslides and mud flows produced
on the dumps represented a threat to the nearby
human communities. Also, the induced
stability have a share of 12% in the total area of
the Petroşani Depression, but they can be
extended by land use changes due to new
economic activities (e.g., tourism and forestry)
and by changes in rainfall patterns.
C. Fresh Water Supply
This service is provided by the processes of
filtering, retention and storage of water in
streams, lakes and aquifers. In the studied
region, the process of filtration is particularly
83
 Andra Costache, Rădiţa Alexe

important, because it can remove pollutants E. Raw Materials

from industrial and domestic residual waters.
Changes in this ecosystem service can
affect all water consumers, from households and
subsistence agriculture to industry and tourism.
In the Petroşani Depression, land use
changes occurred during the communist period
generated a decrease in the capacity of
terrestrial ecosystems’ components to filter the
In the studied area, ecosystems provide
renewable biotic resources used as raw
materials (timber) and animal-feed. Changes in
this service can affect two main livelihood
categories (forestry and livelihood breeding)
and they can be especially triggered by land use
changes and changes in the structure and
composition of vegetal formations.

3
pollutant substances. Towards the end of the 19th and beginning

o 01
On the other hand, the level of pollution of the 20th century, after the mines from
due to mining activities exceeded the capacity

j.r /2
Petroşani basin were opened, the forests were
of aquatic ecosystems to “treat” waste and to

lu .1
intensely cut, especially resinous trees, used to
purify waters. reinforce mine galleries. In compensation,

-c nr
In the last two decades, after the closure of massif plantations of resinous trees were created

ad II,
several mining units, the pollution diminished at the foot of the slopes, which determined a
significantly in the basin of Jiu River (Fig. 3)

ac V
profound perturbation in the sequence of vegetal
and the ecosystem services tend to be restored.

is. N.
series and increased soil acidity. During the
On the other hand, given the population decline
ns A second half of the 20th century, forest
and industrial restructuring, the human use of exploitations took place (the trees, especially
ce IS
this provisioning service decreased. beech and mixed forest, were cut to the ground)
po S

120000 on large areas. These terrains are now under

mineral suspensions (mg/l)

na N

100000
way to regenerate themselves. Near the villages,
ia CE

80000
the grazing in the forest and the irregular cutting
of trees have had negative effects on both the
ph O

60000
soil and the drainage regime of the slopes. As a
ra AP

40000
consequence, these forests have a low
20000 consistency.
og N

0 Since 1990, the forest area increased to

ge A
2001
2002

2003

2004

2005

58% of the studied region, the forest area per

:// I

capita being of 0.41 ha, which is slightly above

tp PH

Fig. 3 Concentration of mineral suspensions in the

the minimum established by the Food and
Jiu River [14]
Agriculture Organization (0.3 ha / person) as
ht RA

D. Food Production required to maintain a normal balance between

In the Petrosani Depression, crop the natural components of the environment and
G

production is important especially to a specific human society. The forest is composed mainly
EO

group of stakeholders, the native population of by beech tree (42%) and spruce fir (44%),
momârlani. They are concentrated in rural accompanied by fir tree (1%) and pine (1%).
G

areas, representing less than 1% of the region
population.
The present-day aging of rural population,
the demographic decline, and a slight decrease
of the surface occupied by arable land have
decreased the use of this service and the
production / unit area.
Food production as an ecosystem service
provided recently an adaptive option for the
unemployed people from the region (gathering
and selling forest fruits and mushrooms).
The result of the way forests were taken care of
during the communist period is reflected in the
actual features of the forest type. Thus, the
fundamental natural forests of different
productivities, according to their natural
potential, cover an area of 39926.5 ha (68%),
artificial forests represent 26% (15531.6 ha),
while the total derived forests occupy 0.5% of
the surface. Weakly productive and provisional
forests occupy 32% of the surface covered by
forests in the entire depression [15].

84
 Human-induced changes in ecosystem services in the Petroşani depression (southern Carpathians, Romania)

During the last decade, the wood industry
developed in the Petroşani Depression, which
have led to the exploitation of about 1 000 000
m3. At the same time, forest plantations have
covered around 750 ha (most of the forested
surface was planted in 2004).
The livestock breeding is a traditional
activity in the Petroşani Depression, which is
sustained by the large areas of pastures and
perception at national scale, the increasing
number of tourists during the winter and the
development of tourist infrastructure (e.g., in
Parâng, Straja, and Câmpu lui Neag) suggest an
enhancement of these ecosystem services in the
last two decades.
IV. Conclusions
The research shows an improvement in

3
hayfield. The share of these land use categories most of the surveyed ecosystem services, in

o 01
in the total area of the region decreased since comparison with the communist period. This
1990, thus pastures are currently covering

j.r /2
enhancement was caused by the reduction of
16369 ha (15.8%), while the hayfields cover

lu .1
human pressure on the environment, mainly due
17485 ha (16.9%), in comparison to 17%, to the closure of mines. Local development

-c nr
respectively 20% at the beginning of the 1990s. policies could turn to advantage this

ad II,
The livestock also decreased since 1990, the improvement of benefits provided by
larges reduction (32%) being recorded in the

ac V
ecosystems. Still, the region remains a fragile
number of sheep. As a consequence, the

is. N.
environment and the potentiality of new
present-day use of the meadows is below the
ns A environmental damages triggered by the
sustainable level (the current stocking numbers unsustainable development of new economic
ce IS
are 0.8 animals/ha for sheep and 0.35 activities should always be considered.
animals/ha for cattle).
po S
na N

F. Ecotourism, Educational and Scientific References

ia CE

Values of Ecosystems
[1] R. T. KING, “Wildlife and man,” New York
In the Petroşani Depression, natural
ph O

Conservationist 20(6), pp. 8-11, 1966.

ecosystems provide opportunities for tourism
ra AP

[2] D. R. HELLIWELL, “Valuation of wildlife

development (e.g. winter sports, hiking, resources,” Regional studies 3, pp. 41-49,
camping, and rafting), for nature study,
og N

1969.
environmental education and scientific research [3] R. R. CONSTANZA et al., “The value of the
ge A

(benefits ensured especially by the proximity of world’s ecosystem services and natural
:// I
tp PH

Retezat National Park, with endemic species of capital,” Nature, 387, pp. 253-260, 1997.
plants and animals, glacial lakes and glacial [4] S. CORK, “Identifying the opportunities: how
ht RA

relief). the concept of ecosystem services can help,”

These benefits can contribute to the 8th National Conference and Workshop on the
G

economic development of the region, even to its Productive Use and Rehabilitation of Saline
Land (PURSL), Fremantle, 16-20 September
EO

economic revival. The livelihood categories

influenced by the state of ecosystems’ 2002.
[5] R. S. DE GROOT, A.W. WILSON and R.M.J.
G

recreational and cultural services are tourism

BOUMANS, “A typology for the
industry and other economic sectors, such as
classification, description and valuation of
transportations, infrastructure development, ecosystem functions, goods and services,”
trade or real estate. The main threats to these Ecological Economics 41, pp. 393-408, 2002.
services are land use/land cover change, land [6] Millennium Ecosystem Assessement,
degradation and climate variability. Given the Ecosystems and human well-being: Synthesis.
lack of data for the communist period, we could Washington D.C.: Island Press, 2005.
not assess the change in human use of these [7] P. KUMAR, editor, The Economics of
services or changes in the benefits provided by Ecosystems and Biodiversity: Ecological and
them for the entire time horizon under study. Economic Foundations, London and
Still, the improvement of the region’s Washington: Earthscan, 2010
[8] R. ALEXE, Ecosistemul urban Târgovişte.
85
 Andra Costache, Rădiţa Alexe

Habitat, societate, mediu (Urban ecosystem of Petroşani – rezumatul tezei de doctorat

Târgovilte. Habitat, society, environment), (Human settlements vulnerability and social
Târgovişte: Transversal, 2007 risks in the Petroşani Depression – synthesis
[9] A. COSTACHE, A. HODOROGIA, of the PhD thesis), Târgovişte: Valahia
“Participatory research applied in geography. University Press, 2010
The results of two focus group discussions in [13] C. BIRO, Reabilitarea terenurilor degradate
the Jiu Valley,” Valahia University Annals, de activităţile antropice din bazinul minier
Geographical Series, vol. 4-5, pp. 216-224, Petroşani (Reabilitation of the land degraded
2005 by human activities in the mining basin of
[10] INSSE, Recensământul populaţiei şi Petroşani), PhD thesis,University of Petroşani,

3
locuinţelor 20 -31 octombrie 2011. Rezultate 2005

o 01
provizorii (Population and household census, [14] National Hard Coal Company, „Concentrations

j.r /2
October 20-31, 2011. Provisionally results), of mineral suspensions recorded in the Jiu
INSSE, Bucureşti, 2012 River due to mining activities in the C.N.H.-

lu .1
[11] INSSE, DJS Hunedoara, Judeţul Hunedoara – S.A.”, Department for Environmental

-c nr
Baza de date a localităţilor (Hunedoara Protection and Ecological Programs, 2005

ad II,
County, Localities Database), INSSE, [15] National Forest Administration, Amenajamentele
Bucureşti, DJS Hunedoara, 1992- 2010 O.S. Petroşani, Petrila, Lupeni - Studiul

ac V
[12] A. COSTACHE, Vulnerabilitatea aşezărilor General, Deva, 2001-2010

is. N.
umane şi riscurile sociale în Depresiunea
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

86
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

TIPOLOGIA SEGREGĂRII GEOGRAFICE ÎN MEDIUL URBAN

VIOREL MIONEL*

Abstract: – The Typology of Geographical Segregation in Urban Environment. This article is meant to
create an exact and pragmatic image of the urban segregation concept in general and of the geographical or

3
residential segregation concept in particular. The theoretical aspects presented in this analysis create, to a

o 01
certain extent, a methodological conclusion necessary for studying the urban geographical segregation as a
result of social polarization or, in other words, social segregation. At the same time, this analysis reveals the

j.r /2
pragmatic view of the author over the terminology and the concepts used in the article. When studying the

lu .1
geographical segregation, a clear distinction must be made – according to the spatial forms where it

-c nr
appears – between the two main types of spatial segregation within the social structures: rich people and
poor people; this aspect has also been analyzed in the article below.

ad II,
ac V
Key words: geographical segregation, slum, ghetto, gated communities, golden ghetto, poor people, rich

is. N.
people.
ns A
ce IS
1. Introducere: de la segregarea putut constata anterior cu morfologia urbană.
Pentru ca segregarea geografică să fie vizibilă în
po S

socială la cea geografică

na N

Geografia, ca şi sociologia de altfel, geografia oraşului, acţiunea segregării sociale

ia CE

consemnează multe lucrări, studii şi articole este crucială. După cum reiese din lucrarea Key
dedicate procesului de segregare. La nivel concepts in Urban Geography, în cel mai bun
ph O

analitic, lipsa unei tipologii bine stabilite caz, oraşele sunt definite prin diversitatea şi
ra AP

îngreunează foarte tare procesul de cercetare. Cu eterogenitatea lor (Latham şi colaboratorii,

riscul de a genera o serie de opinii nu tocmai 2009, p. 132). Dar cel mai mare paradox al
og N

pozitive la adresa tipologizării prezente, voi vieţii urbane actuale este că, aparenta libertate a
oraşului este afectată de complexele legături ale
ge A

încerca să disec segregarea urbană, aşa cum a

segregării şi excluderii „ce nu sunt adesea
:// I

fost gândită şi de către Michael White (1983, pp.

tp PH

1008-1018), având ca principiu de diferenţiere vizibile” (Latham şi colaboratorii, 2009, p. 132).

elementele principale ale mediului urban. Cu alte Segregarea rezidenţială este rezultatul
ht RA

cuvinte, analiza tipologică va porni de la premisa conexiunilor dintre rasă, etnie, nivelul
că segregarea urbană se clasifică, pe de o parte, veniturilor, statutul social, confesiunea
G

în segregare socială – cu accent pus pe populaţie religioasă şi spaţiul urban în care este
EO

şi pe aspectele sociale ale acesteia –, iar pe de poziţionată locuinţa sau, după cum aprecia Alan
Latham împreună cu colaboratorii săi,
G

altă parte în segregare geografică sau, aşa cum

mai este denumită: segregare rezidenţială. Din segregarea rezidenţială este strâns legată de cea
acest punct de vedere, termenul care reflectă cel ocupaţională, de oportunităţile educaţionale, de
mai bine realitatea spaţială este mai degrabă modul de petrecere a timpului liber, de
acela de segregare geografică, deoarece modul de complexele comerciale frecventate (Latham şi
manifestare a procesului de separaţie spaţială se colaboratorii, 2009, p. 132) şi aşa mai departe .
răsfrânge în mare măsură asupra morfologiei Deşi există o multitudine de sensuri
urbane (Mionel, 2010, p. 130). imprimate segregării rezidenţiale, acest concept
Spre deosebire de segregarea socială, cea este utilizat aici cu înţelesul de separare
geografică are mai mult de-a face după cum s-a geografică a diferitelor grupuri socio-spaţiale
*
Academia de Studii Economice, Departamentul de Turism şi Geografie, Facultatea de Comerţ,
Calea Dorobanţilor 15-17, Sector 1, Bucureşti, România, e-mail: viorel.mionel@rei.ase.ro

87
 Viorel Mionel

sub acţiunea segregării sociale, cu impact în

morfologia urbană. Diversitatea şi
eterogenitatea urbană rezidă din evoluţia în timp
a celor două componente ale segregării urbane,
imprimând peisajului urban diferite forme. De la
mahalale şi până la aşa-numitele golden ghetto
(ghetouri de aur sau ale bogaţilor), spaţiul urban
reflectă diferite forme de segregare geografică.
Simplificând, din punct de vedere geografic,

3
segregarea rezidenţială defineşte forme spaţiale

o 01
ale peisajului urban şi calitatea locuirii în
interiorul acestora.

j.r /2
lu .1
2. Slum1-urile sau arhitectura de

-c nr
mahala

ad II,
Oraşul reprezintă spaţiul în care majoritatea

ac V
populaţiei este angajată în activităţi non-
Fig. 1. Importanţa modalităţilor de consum şi a

is. N.
agricole. Conform studiului Ecology and quality
standardului de viaţă în apariţia slum-urilor
of life in urban slums: an empirical study
ns A
întreprins de Rekha şi Udai Prakash, calitatea
desigur în diferite forme şi dimensiuni, funcţie
ce IS
vieţii reprezintă un concept, asemenea multor
de particularităţile culturale ale spaţiului gazdă
po S

concepte utilizate în ştiinţele sociale, ce poate fi

– în mai toate statele lumii. În acest sens
na N

definit în multiple maniere (Sinha şi Sinha,

articolul lui Mike Davis, Planet of Slums. Urban
ia CE

2007, p.1). Cunoaşterea standardului de viaţă al

Involution and the Informal Proletariat, este
oamenilor dintr-un anumit areal geografic
mai mult decât relevant. Totodată, cercetările
ph O

presupune, înainte de toate, evidenţierea tuturor

amânunţite ale lui Davis cu privire la slum-uri s-
ra AP

„modalităţilor de consum”: locuinţe, servicii

au materializat prin apariţia, în anul 2006, a
sanitare, slujbe, educaţie, statut social,
og N

lucrării intitulată Planet of Slums, în care

petrecerea timpului liber, securitate şi stabilitate
autorul susţine că la nivel mondial există mai
ge A

socială etc. Aşa cum foarte bine remarca Mike

mult de 200.000 de mahalale în care trăiesc de
:// I

Davis (2004, p. 5), pământul s-a urbanizat chiar

tp PH

la câteva sute, la peste un milion de persoane

mai repede decât prevăzuse iniţial Clubul de la
(Davis, 2006, p. 26). Citând câteva studii
Roma în raportul de mare notorietate din anul
ht RA

realizate de ONU, Davis (2004, p. 11) conchide

1972 denumit Limits of Growth. Rata alarmantă
că de la „Abidjan la Sydney”, încluzând China şi
de creştere urbană de-a lungul secolului XX şi
G

ţările din fostul spaţiu comunist, marile oraşe

începutul celui de-al XXI-lea, a creat nu numai
EO

ale Globului sunt marcate de prezenţa slum-

probleme socio-economice, ci şi îngrijorarea
urilor. În acelaşi spirit Jean Claude-Bolay
generată de neaşteptata degradare a mediului
G

afirmă că „existenţa slum-urilor în întrega lume

fizic urban. Sărăcia cruntă, perspectivele sociale
este un semn (...) că slum-urile reprezintă un
şi lipsa de oportunităţi adecvate în mediul rural
element crucial pentru urbanismul
au forţat populaţia să migreze către spaţiul
contemporan” (apud Davis, 2004, p. 11).
urban. Toate aceste componente, afirmă Rekha
Elementele enunţate anterior concordă cu
Sinha şi Udai Prakash Sinha, au creat o calitate
imaginea schiţată de Jacqueline Beaujeu-
a vieţii foarte mizeră.
Garnier şi Georges Chabot, care afirmau că
Problema slum-urilor este omniprezentă
„aproape toate oraşele cuprind magherniţe
în marile oraşe ale lumii. Studii abundente au
(slum-uri – n.a.), poate numai cu excepţia celor
arătat că acest tip de spaţiu urban este întâlnit –
mai recente capodopere ale sistematizării
1
urbane” (Beaujeu-Garnier şi Chabot, 1971, p.
În traducere slums înseamnă mahala.

88
 Tipologia segregării geografice în mediul urban

301). Însă, continuă autorii, „mizeria are faţete
multiple: astfel, putem distinge magherniţe care
rezultă din degradarea cartierelor mai favorizate
în trecut şi cele care apar în fiecare zi”
(Beaujeu-Garnier şi Chabot, 1971, p. 301). Cu
privire la situaţia primului tip de slum-uri,
autorii identifică modul lor de amplasare în
cadrul urban ce ocupă de obicei centrul oraşelor.
Totodată, ele corespund vechilor locuinţe,
de trai (UN-HABITAT, 2003, p. 9). Cea mai mare
parte a secolului XIX, a consemnat apariţia în
scris a termenului sub forma „back-slum(s)”. La
sfârşitul secolului, slum însemna o stradă, o alee
sau o curte situată într-un cartier aglomerat al unui
oraş şi locuită de indivizii claselor sociale cu
venituri mici, ori de cei foarte săraci; suma unor
astfel de străzi şi curţi, după cum se arată în
raportul din 2003 al UN-HABITAT, forma un

3
adesea cu rezonanţă istorică, insalubre şi lipsite cartier foarte populat sau un district în care

o 01
de confort sau fostelor areale rezidenţiale clădirile şi calitatea locuirii erau extrem de mizere
burgheze, în prezent decăzute. În acest mod, şi de un caracter mizerabil.

j.r /2
populaţia formată în majoritate din imigranţi, Secolul XX, conform studiului The

lu .1
din noii veniţi din mediul rural cu familii Challenge of Slums, a făcut ca această noţiune

-c nr
numeroase, din persoane în vârstă, cu venituri să fie învechită în noul context urban şi să fie

ad II,
mici sau din salariaţi cu venituri modeste, se nevoie de termeni mai precişi şi riguroşi. În
îngrămădeşte în aceste spaţii. zilele noastre noţiunea de slum pare a fi pierdută

ac V
şi depreciată, pe de o parte din pricina sensurilor

is. N.
2.1. Slum-urile. Origini şi definiţii
ns A şi conotaţiilor variate, iar pe de altă parte
Încă de la prima apariţie în jargonul londonez datorită sensibilităţii lexicului academic foarte
ce IS
al anilor 1820, după cum se arată în cel mai amplu riguros şi a limbajului politically correct. De
raport al Naţiunlor Unite dedicat acestui proces, altfel, termenul variază extrem de mult din
po S
na N

termenul de slum a fost utilizat în scopul punct de vedere al procesului pe care îl descrie
identificării arealelor urbane formate din locuiţe la nivel mondial, şi chiar în diferite spaţii ale
ia CE

de cea mai proastă calitate şi a condiţiilor mizere aceluiaş oraş (UN-HABITAT, 2003, p. 9).
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 2. Model teoretic de slum realizat pe baza Raportului UN-HHABITAT (2003)

Spre exemplu, deşi au aproape peste tot în
lume aceleaşi caracteristici morfologice, slum-
urile îmbracă denumiri diferite în funcţie de
spaţiul în care apar. De pildă, unele dintre cele
mai vechi slum-uri din lume se află în Rio de
Janeiro (Brazilia) şi poartă denumirea de
favelas; în Lima, capitala statului Peru, sunt
cunoscute sub titulatura de barriadas, tugurios
sau solares; în Buenos Aires ele poartă numele
de villas miseria, conventillos în Quito
(Ecuador), colonias populares în Mexico City,
bidonville în Coasta de Fildeş şi Maroc, baladi
în Cairo (Egipt), gecekondus în Ankara, barraca
şi barrio marginal în Barcelona, elendsviertel în
Germania, trushchobi în Rusia, ghetto în Los
Angeles etc.

89
 Viorel Mionel

Problema conceptuală a slum-urilor autorităţile nu îl tratează ca parte integrantă a

porneşte de la faptul că nu există o definiţie
unanim acceptată, după cum reiese din studiile
UN-HABITAT. Drept rezultat, enumerarea
slum-urilor nu a fost încorporată încă într-un
flux de monitorizare cum ar fi recensămintele
populaţiei, anchete sanitare sau demografice
naţionale ori mondiale. Unele studii oferă doar
câteva date şi estimări cu privire la numărul
oraşului (UN-HABITAT, 2003, p. 10). Sau,
conform definiţiei date de către Cities Alliance,
slum-urile sunt părţi neglijate ale oraşelor unde
condiţiile de trai şi locuinţele sunt îngrozitor de
sărace.
Tot în acelaşi spirit se înscrie şi definiţia
dată de către Susan Mayhew care afirmă că
slum-ul presupune „un spaţiu alcătuit din

3
locuinţelor neautorizate ori proporţii ale construcţii sărăcăcioase, adesea caracterizate de

o 01
intruşilor dintr-un anumit spaţiu geografic etc. aglomeraţie. [În acest spaţiu] şcolile sunt sărace,
Definiţia generică a slum-urilor dată de către produsele din magazinele locale sunt relativ

j.r /2
specialiştii de la UN-HABITAT în anul 2002, scumpe, iar condiţiile de igienă inadecvate”

lu .1
ce concordă în proporţii însemnate cu viziunea (Mayhew, 2004, p. 452). De pildă, în astfel de

-c nr
pe care o avea şi Alan Berger în anul 1978 cu spaţii se înregistrează chirii foarte scăzute, iar

ad II,
privire la acest subiect, sugera că slum-ul spaţiile verzi devin, după cum se arată de către
reprezintă un spaţiu în care locuitorii trăiesc în Jacqueline Beaujeu-Garnier şi Georges Chabot

ac V
locuiţe inadecvate şi fără serviciile de bază în Geografia Urbană, foarte puţin îmbietoare,

is. N.
(Berger, 1978, p. 331), pe care, de multe ori
ns A iar casele nu mai sunt îngrijite.
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA

Sursa: UN-HABITAT, 2003, pag.17.

G

Fig. 3. Inegalitate, sărăcie şi formarea mahalalelor

EO

2.1.1. Slum şi mahala: clarificări mahala, după Adrian Majuru, a provenit din turcă
G

terminologice şi însemna cartier, indiferent dacă acesta era

Potrivit celor expuse mai sus, spaţiul urban
ocupat de cartierele populaţiei sărace este extrem
de degradat şi foarte insalubru. Peisajul slum-
urilor este marcat de degradarea accentuată a
locuinţelor, de o densitate alarmantă a
gunoaielor, o oarecare lipsă a iluminatului public,
starea proastă a străzilor (uneori neasfaltate) şi
lipsa serviciilor tehnico-edilitare urbane.
Corespondentul termenului slum în limba
română este acela de mahala. Astfel, noţiunea de
marginal sau central. Conotaţia de district
periferic, continuă Majuru, apare după 1830
„atunci când Bucureştii preiau elemente de viaţă
urbană occidentală, iar mahalalele centrale se
topesc în sânul unui oraş cosmopolit” (Majuru,
2003, p. 8). În acelaşi spirit vorbeşte şi
Constantin C. Giurescu în a sa lucrare amplă
dedicată Bucureştiului, menţionând că termenul
de mahala, de provenienţă turcă, a apărut la
finele sec. XVI şi a înlocuit noţiunea de enorie de

90
 Tipologia segregării geografice în mediul urban

origine grecească (Giurescu, 2009, p. 724). Însă cu aspect tranzitoriu ce denotă o stare urbană cu
în prezent termenul de mahala, aşa cum bine amprentă rurală transpusă în modul de viaţă al
remarca Majuru, este utilizat mai ales pentru a locuitorilor (Majuru, 2003, p. 8).
desemna un caracter periferic al spaţiului, unul

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N

Fig. 4. Legăturile dintre mahala (în sens istoric bucureştean), cartier şi slum
ia CE

Termenul de mahala nu mai reflectă 2.1.2. Slum şi ghetou: delimitări

ph O

aproape deloc realitatea urbană de altădată ci, conceptuale

ra AP

mai degrabă, un areal urban din ce în ce mai Caracteristicile slum-urilor, după cum vom
degradat fizic, insalubru şi locuit de persoane cu putea observa mai jos, sunt similare aproape
og N

venituri mici şi foarte mici, căruia i se atribuie, oriunde în lume şi sunt definite prin: aşezări
ge A

aşa cum remarca şi Giurescu, „înţelesul informale, lipsa proprietăţii, locuinţe

discriminator, cu o nuanţă peiorativă, de aşezare improvizate (carton, lemn, tablă, celofan,
:// I
tp PH

mărginaşă, la periferia oraşului, spre deosebire linoleum, bidoane, resturi de uşi şi geamuri
de centru...” (Giurescu, 2009, p. 724). Din cauza etc.), lipsa utilităţilor de bază (apă curentă,
ht RA

acestei diferenţieri a fost nevoie de un alt canalizare, electricitate, termoficare etc.),

termen pentru mahalale, utilizându-se din ce în abundenţa gunoaielor, lipsa drumurilor
G

ce mai des cel de cartier, de la cuvântul de (întâlnindu-se mai degrabă poteci apărute în
EO

origine franceză quartier (Giurescu, 2009, p. urma obişnuinţei oamenilor de a scurta

724). Astăzi termenul de cartier nu mai distanţele, urmărind anumite trasee care la ploi
G

reprezintă doar un neologism pentru mahala; el
este dat şi grupurilor noi de construcţii dintr-o
anumită parte a oraşului. Cel mai adesea în
zilele noastre în Bucureşti slum-urile sunt
denumite în limbajul comun ghetouri – în
cartierul Rahova, în arealul cuprins între străzile
Amurgului, Munţii Carpaţi, Bega şi Pucheni,
exisată un spaţiu ocupat de persoane cu venituri
foarte mici, majoritatea de etnie rromă, care
afirmă că „locuiesc în ghetouri”.
devin impracticabile), riscuri sanitare (boli,
epidemii, handicapuri) şi sociale mari (inclusiv
certuri, bătăi şi scandaluri), etc.
Pe scurt, slum-ul este rodul celei mai
crâncene sărăcii. Ghetoul, însă, pe lângă
aspectul de aşezare improvizată, sărăcie şi
violenţă specifice slum-urilor, implică
omogenitate etnică – romi în cazul ghetourilor
din România – şi, într-o oarecare măsură,
caracter congrecaţional (Mionel, 2012, pp. 33-
35) sau, altfel spus, necesitatea de a fi împreună

91
 Viorel Mionel

pentru un scop sau coeziunea internă a 2.2. Caracteristicile slum-urilor

comunităţii. Numărul celor din ghetou induce o
„stare de bloc” sau „redută” de apărare. Cel mai
bun exemplu pentru a ilustra atitudinea de tip
„redută” este cea a slumului-ghetou Craica de la
Baia Mare, unde locuiesc peste 1000 de
persoane, în majoritate romi. Autorităţile
băimărene având reale probleme astăzi în a
rezolva problema numită Craica, deoarece
Pentru început, trebuie să-i acordăm atenţie
sociologului Alan Berger de la University of
Chicago, care spunea că în ciuda faptului că
aproape toate oraşele se lovesc de problema
locuinţelor inadecvate, nu trebuie să considerăm
că slum-urile sunt situate doar în spaţiul periferic,
ci ele se găsesc încă, în şi mai mare măsură, în
interiorul oraşelor (Berger, 1978, p. 325). Cu alte

3
oamenii se mobilizează pentru a-şi susţine cuvinte concentrarea locuinţelor inadecvate, aşa

o 01
cauza, care, şi mai mult, a ajuns să fie cunoscută cum le numeşte Berger, sub forma unor cartiere
la nivel internaţional. Cu alte cuvinte, numărul insalubre locuite de săracii urbani, nu reprezintă

j.r /2
şi congregarea socială înseamnă, asemenea numai o dimensiune a periferiei, ci mai degrabă

lu .1
redutei, un mic fort de apărare înconjurat de una a spaţiului urban în ansamblu. Astfel, la o

-c nr
„şanţuri” însemnând: apărarea cauzei comune, analiză mai detaliată a definiţiilor şi a descrierilor

ad II,
spaţiu de rezistenţă, suport mutual etc. realizate de diverşi cercetători sau de către
organizaţiile nonguvernamentale şi guvernele

ac V
statelor implicate în problema slum-urilor, reies

is. N.
ns A câteva caracteristici definitorii ale acestora:
A. Lipsa serviciilor de bază. Această
ce IS
caracteristică este frecvent întâlnită în
definiţiile din întreaga lume. Lipsa accesului
po S
na N

la instalaţii sanitare adecvate şi surse sigure

de apă, reprezintă chestiunea cea mai
ia CE

importantă, deseori dublată de lipsa

ph O

sistemului de salubrizare ori colectarea

ra AP

defectuoasă a gunoaielor; problematice sunt

şi aprovizionarea cu energie electrică,
og N

infrastructura rutieră (drumuri, şosele etc.),

iluminatul public şi sistemul de canalizare
ge A

Fig. 5. Exemplu de slum din Bucureşti, areal situat

(UN-HABITAT, 2003, p. 11) (drenarea apei
:// I

în cartierul Dr. Taberei

tp PH

de ploaie etc.);
B. Locuinţe sub standard, ilegale şi construcţii
ht RA

inadecvate. Oraşele au, de regulă, anumite

standarde în construirea clădirilor
G

rezidenţiale. În cele mai multe cazuri slum-

EO

urile înregistrează un număr foarte mare de

structuri rezidenţiale aflate sub standardul de
G

rezistenţă acceptat. Materialele de construcţie

sunt necorespunzătoare condiţiilor climatice
în care se află locuinţa şi amplasamentului pe
care aceasta îl ocupă. De exemplu, după cum
reiese din raportul The Challenge of Slums
din anul 2003, ori din Geografia Urbană a
geografilor francezi Beaujeu-Garnier şi
Chabot, locuinţele pot avea podeaua din lut,
Fig. 6. Aspectul textural al unei locuinţe de tip slum
pereţii construiţi din nuiele împletite şi noroi,
(Dr. Taberei)
sau acoperişuri din paie (UN-HABITAT,
2003, p. 11), ori „trei pereţi din scânduri, un
acoperiş de tablă, câteva lucruri, câteva

92
 Tipologia segregării geografice în mediul urban
cărămizi nearse, o împletitură de trestie...”
Beaujeu-Garnier şi Chabot, 1971, p. 302).
Anumite locuiţe şi amplasamentul acestora
pot fi, de asemenea, ilegale;
C. Suprapopulare şi densitate mare. Tot în
raportul din 2003 al UN-HABITAT se arată
că, suprapopularea este asociată cu o valoare
mică a spaţiului de locuit ce îi revine unei
persoane, coabitarea mai multor familii şi
densitatea mare a locuiţelor formate dintr-o
3
singură cameră. Locuinţele din interiorul
o 01
slum-urilor sunt suprapopulate, într-o singură
j.r /2
cameră – care presupune deopotrivă spaţiul
lu .1
de rezidenţă, gătit şi dormit – locuiesc mai
-c nr
mult de cinci persoane;
D. Condiţii de trai nesănătoase şi spaţii
ad II,
periculoase de amplasare a locuinţelor.
ac V
Lipsa serviciilor de bază generează un nivel
is. N.
de trai şi o calitate a locuirii nesănătoase.
Gestionarea defectuoasă a deşeurilor,
ns A
poluarea mediului, degradarea locuinţelor şi
ce IS
multe altele, sunt extrem de vizibile. Casele
pot fi construite pe spaţii periculoase sau
po S
na N
necorespunzătoare, cum ar fi zonele
industriale, în apropierea unor instalaţii
ia CE
industriale cu emisii toxice, ori pot fi lipsite
ph O
de căi de transport adecvate şi foarte
aglomerate, ceea ce îngreunează intervenţia
ra AP
unităţilor specializate în caz de urgenţă
og N
(UN-HABITAT, 2003, p. 11);
E. Nesiguranţa proprietăţii în termeni de
ge A
locuinţă; aşezări informale1 sau neregulate.
:// I
Adesea lipsa siguranţei proprietăţii este
tp PH
considerată elementul central al slum-urilor,
ht RA
deoarece nu există niciun document oficial
care să legifereze ocuparea terenului pe care
G
este amplasată locuinţa. Aşezările informale
sau neplanificate sunt astfel sinonime cu
EO
slum-urile, fiind amplasate pe terenuri care,
de cele mai multe ori, au alte destinaţii decât
G
cele rezidenţiale;
F. Sărăcie şi marginalizare socială. Lipsa
veniturilor nu este văzută în mod direct, drept
1 izolate;
Aşezările informale, conform definiţiei din raportul The
Challenge of Slums: Global Report on Human
Settlements, din anul 2003, sunt acele construcţii ce nu
sunt însoţite de drepturi de proprietate asupra terenurilor
pe care acestea sunt amplasate şi asupra locuinţelor însele.
Astfel, strict vorbind, acestea sunt aşezări ilegale
(fenomen des întâlnit în spaţiile periurbane al multor
oraşe Africane).
o caracteristică inerentă a acestor spaţii ci,
mai degrabă, ca o cauză – şi, într-o mare
măsură, o consecinţă – a condiţiilor din slum.
Cadrul general al acestor condiţii crează
bariere geografice/fizice în calea dezvoltării
umane şi sociale. Mai mult chiar, slum-urile
reprezintă areale de excluziune şi segregare
socială, însoţite de percepţia conform căreia,
în aceste spaţii există un nivel crescut al
criminalităţii şi delicvenţelor sociale;
G. Condiţii minime de mărime pentru a forma
o aşezare. Multe definiţii fac apel la
condiţiile de mărime pe care o aşezare
trebuie să le îndeplinească pentru a fi
considerată slum. Astfel, o singură locuinţă
nu reprezintă un slum, deoarece, aceasta din
urmă reprezintă un spaţiu distinct în
interiorul căruia există mai multe locuinţe.
După cum se arată în raportul The Challenge
of Slums, în Calcutta pentru ca un spaţiu să
fie identificat drept slum, trebuie să aibă
dimensiunea de 700 m², să fie locuit de cel
puţin 300 de persoane, sau să fie compus din
aproximativ 60 de gospodării (UN-
HABITAT, 2003, p. 11).
Conform celor mai multe studii realizate
până acum într-o serie de oraşe ale Globului,
„traiul în slum” se datorează combinaţiei
caracteristicilor enunţate anterior, şi nu doar
uneia singure. Totodată, multe dintre aceste
areale pot afişa numai câteva dintre aceste
atribute negative, în timp ce, spaţiile cele mai
afectate le pot încorpora pe toate.
La fel de importante, dacă nu chiar mai
importante pentru morfologia urbană în
ansamblu, conform studiilor UN-HABITAT,
sunt acele caracteristici ce fac apel la: origine şi
vârstă, locaţie, tipurile spaţiale şi dimensiune
(UN-HABITAT, 2003, pp. 85-92). Astfel, din
punct de vedere al originilor şi vârstei apar:
- slum-uri istorice amplasate în centrul
oraşului;
- slum-uri periferice formate pe baza unor
foste colonii de muncitori ori „moşii”
- slum-uri formate prin consolidarea
aşezărilor informale;
- slum-uri recente.
93
 Viorel Mionel

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
Fig. 7. Caracteristicile slum-urilor
ns A
Din punct de vedere al locaţiei sau al săraci locuitori ai oraşelor, zonele rezidenţiale ale
ce IS
arealului urban pe care acestea îl ocupă se celor cu venituri ridicate cuprind diverse tipuri de
întâlnesc: locuinţe, începând de la cea a „burghezului
po S
na N

- slum-uri centrale; mijlociu”, până la categoria cea mai luxoasă ce

ocupă spaţiile urbane cele mai favorizate. Astfel,
ia CE

- slum-uri împrăştiate sub forma unor

insule; spaţiile ocupate de cei bogaţi, nu sunt afectate
ph O

- slum-uri periferice. absolut deloc, după cum apreciază Beaujeu-

Garnier şi Chabot, de clădiri industriale care, în
ra AP

În ultimul rând, însă nu mai puţin

importantă este clasificarea ce are la bază tipul cazul mahalalelor se împletesc cu locuinţele
og N

spaţial şi dimensiunea arealului urban afectat. populaţiei urbane, iar spaţiile comerciale, dacă
Din această perspectivă, se poate vorbi de: ele sunt prezente iau o formă „mult mai
ge A

- slum-uri de forma unor aşezări extinse; pretenţioasă” (Beaujeu-Garnier şi Chabot, 1971,

:// I
tp PH

- slum-uri de forma unor aşezări de p. 304). Nu este mai puţin adevărat că, aşa cum
dimensiuni moderate; remarcau cei doi geografi francezi, „pe unele
ht RA

- slum-uri mici. străzi, şi chiar pe sectoare întregi, nicio vitrină nu

vine să urâţească parterul frumoaselor imobile
G

3. Arhitectura arealelor urbane bine amplasate sau dispunerea ordonată a

EO

gardurilor din fier forjat şi a grădinilor vilelor;

ocupate de populaţia bogată circulaţia, îndeosebi cea a pietonilor, este relativ
3.1. Dimensiuni geografice ale spaţiilor
G

redusă, existând oaze de linişte între marile artere

ocupate de privilegiaţii urbani1
Legat strict de naşterea, dinamica şi
existenţa spaţiilor ocupate de clasele sociale cu
venituri ridicate din oraşe, se disting mai multe
dimensiuni geografice ale arealelor urbane.
În primul caz, prin analogie şi, totodată, în
contrast cu arealele urbane ocupate de cei mai
1
Vintilă Mihăilescu utilizează în lucrarea sa Evoluţia
geografică a unui oraş – Bucureşti sintagma clasa
privilegiată a moşierilor si bogătaşilor (pag. 132) pentru
a descrie aceeaşi realitate geografică şi socială urbană.
pe unde se scurge viaţa oraşului cu agitaţia
continuă a oamenilor, preocupaţi de satisfacerea
necesităţilor lor zilnice” (Beaujeu-Garnier şi
Chabot, 1971, p. 304).
A doua chestiune se leagă de dispunerea lor
în interiorul urban ce îmbracă două forme
contradictorii. Pe de o parte, aceste zone sunt
dispuse în conformitate cu planurile elaborate
de unii teoreticieni ai urbanismului, iar pe de
altă parte, se nasc în funcţie de cele mai absurde
fantezii ale proprietarilor.

94
 Tipologia segregării geografice în mediul urban

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS

Fig. 8. Spaţiile privilegiaţilor urbani şi caracteristicile acestora

po S
na N

Cea de-a treia dimensiune, comportă din mediul urban. Încă de la începutul secolului
ia CE

amprenta distanţelor intraurbane. Astfel, s-a XX, practica planificării teritoriale a accentuat
ph O

constat că, în general, cartierele rezidenţiale priorităţile de îmbunătăţire a condiţiilor urbane,

ra AP

ocupate de bogătaşii urbani sunt situate la atât pentru economie, cât şi pentru locuitorii
oarecare distanţă de activităţile urbane intense, oraşului. În economia post-industrială, observă
og N

industriale sau comerciale. Totodată, ele sunt Jill Grant (2006, p. 11), globalizarea impune
prezente în condiţiile naturale cele mai îmbunătăţirea calităţii spaţiilor locale pentru a fi
ge A

favorabile, rareori constituind sectoare urbane competitive în atragerea de capital şi locuri de

:// I
tp PH

întregi, având, de altfel, morfologii foarte muncă. Modul de extindere urbană a creat astfel
originale. Numai în ultimii 20 de ani, studiile au noi forme ce comportă atitudini sociale diferite
ht RA

arătat că spaţiile claselor urbane superioare din în satisfacerea nevolilor de locuire. Având la
punct de vedere financiar sunt caracterizate prin bază astfel de raţionamente, dezvoltarea urbană
G

foarte multă verdeaţă, prospeţime, locuinţe – cu precădere în spaţiile periferice – a divizat

EO

foarte îngrijite, extrem de frumoase şi dispuse geografia oraşelor.

ordonat, în contrast cu zgomotul, amalgamul şi Un element important al segregării
G

intensitatea caracteristice nucleului urban. La geografice ce are la bază indivizi cu venituri

periferie, spaţiul este mult mai generos iar
arhitectura locuinţelor este mai originală,
grădinile şi străzile sunt mai largi (Beaujeu-
Garnier şi Chabot, 1971, p. 305).
3.2. Suburbii, ziduri, gated communities,
golden ghetto sau spaţiile privilegiaţilor
urbani
Kevin Lynch explica cum condiţiile fizice
contribuie la modul de satisfacere a locuitorilor
mari şi foarte mari, întâlnit în literatura de
specialitate, constă în crearea de zone distincte
în cadrul oraşului ce comportă anumite forme
spaţiale. La baza formării unor astfel de spaţii
sunt plasate, pe de o parte superioritatea
financiară a celor implicaţi în procesul de
segregare urbană, iar pe de altă parte,
preferinţele personale. Importanţa acestor două
componente creşte datorită interdependenţei lor.
Astfel, rezultă că, pentru a înţelege dinamica

95
 Viorel Mionel

dezvoltării şi reamenajării urbane orice fel, şi de dorinţa de a-şi proteja cu orice

contemporane, una dintre nevoile persistente
este aceea de a înţelege strategiile, după cum
aprecia Alan Latham şi colaboratorii, pe care
elitele şi clasa mijlocie le utilizează în
gestionarea relaţionării lor cu cei mai puţin
privilegiaţi (Latham şi colaboratorii, 2009, p.
138). Ghidaţi de teama aproape isterică faţă de
delicvenţă, criminalitate şi dezordine publică de
preţ proprietăţile de valoare, inovaţiile de genul
asociaţiilor de proprietari dezvoltate în interes
comun (în care proprietarii suportă, în comun,
costul menţinerii proprietăţii), gated comunities
(unde proprietarii de locuinţe sunt separaţi fizic
de restul oraşului), centre de afaceri
îmbunătăţite etc., modelează profund şi uneori
într-un mod îngrijorător spaţiul urban.

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP

Fig. 9. Teamă, modelare morfo-urban şi apariţia comunităţilor închise

og N
ge A

Se poate aprecia că inovaţiile de acest gen De exemplu, gated communities, ori golden
:// I

creează un mod aproape unic de divizare ghettoes aşa cum le numeşte María José Alvarez
tp PH

urbană: un oraş definit, nu de spaţiile publice de (2005), se împart în mai multe categorii funcţie
ht RA

intâlnire şi interacţiune socială, ci de zidurile şi de motivele care le determină. Cu toate acestea,

enclavele sale (Marcuse, 1997; Davis, 1998; concluzionează Alan Latham şi colaboratorii
G

Soja, 2000; Low, 2004). De exemplu, (2009, p. 140), numai patru elemente reţin
comunităţile de acest gen împreună cu zidurile atenţia prin modul frapant de accelerare al
EO

care le înconjoară, drumurile private, spaţiile privatopiei (McKenzie, 1996) urbane:

G

ocupate cu grădini frumoase, reprezintă o 1. Creştere alarmantă. Spaţiile urbane de tip

adaptare la realităţile prezente. Procesul, cu
precădere elaborat şi folosit la periferia oraşelor
americane, mai ales după anii ’90 are origini
mult mai adânci, în modul de dezvoltare şi
extindere a oraşelor europene din sec. XIX (în
mod special Berlin, Roma şi Paris). În prezent
însă, după constatarea realizată de Karina
Landman şi Martin Schönteich (2002, p. 72),
spaţiile marcate de amprenta fizică a
comunităţilor închise reprezintă un fenomen
global.
96
comunităţi închise, reprezintă o latură tot
mai proeminentă a noilor evoluţii
rezidenţiale.
2. Legături foarte slabe cu spaţiile urbane
aflate în imediata apropiere. Îngrădirea şi
utilizarea serviciilor private de pază,
denotă legătura slabă dintre aceste enclave
şi cartierul căruia îi aparţin.
3. Gradul în care aceste areale urbane fac
parte din viitoarea geometrie urbană în
care bogăţia materială nu are nevoie să
 Tipologia segregării geografice în mediul urban
interacţioneze cu spaţiile mai puţin
prospere. Combinaţia de enclave
rezidenţiale, birouri şi parcuri de afaceri
dezvoltate la periferie, spaţii comerciale
suburbane de tip mall şi automobilele
proprietate personală, a creat o
încrengătură socială extraordinară într-un
mediu urban ermetic, dincolo de care cei
privilegiaţi nu vor să se aventureze.
3
4. Gradul în care modelul de segregare ce se
o 01
naşte, arată remarcabila congruenţă
dintre aşa-numitele oraşe din Nordul şi
j.r /2
Sudul Global. Multă vreme acest grad de
lu .1
segregare a fost asociat cu oraşe precum
-c nr
São Paulo şi Cape Town, iar în prezent se
ad II,
constată o creştere accentuată în mai toate
oraşele mari din Nord.
ac V
În cele din urmă, arhitectura urbană a
is. N.
populaţiilor cu venituri mari şi foarte mari, de
ns A
regulă, diferă foarte tare, atăt de modul în care
ce IS
au evoluat până în prezent spaţiile urbane, cât şi
de restul oraşului în ansamblu, aşa cum îl
po S
na N
percepem în prezent. Drept urmare, din punct de
vedere morfo-urban, după cum bine remarcau
ia CE
Beaujeu-Garnier şi Chabot, casele acestor
ph O
comunităţi – indiferent dacă vorbim de gated
ra AP
communities, golden ghettoes sau areale urbane
aflate în interiorul oraşului – sunt foarte mari,
og N
solide, îngrijite şi plasate la distanţă faţă de
marile artere urbane sau industriale ori
ge A
aglomerate. Graţie superiorităţii financiare apar
:// I
tp PH
aici forme radicale de siguranţă şi protecţie
socială şi imobiliară. Traficul pietonal este
ht RA
aproape insesizabil, iar în contrast cu cartierele
sărăcăcioase, arealele urbane de acest gen
G
dispun de toate facilităţile necesare unui nivel
EO
de trai superior.
G
4. Concluzii
Cel mai mare paradox al vieţii urbane este
că aparenta libertate a oraşului este afectată de
complexele legături ale segregării şi excluderii
ce nu sunt adesea vizibile. Segregarea este unul
dintre cele mai importante procese urbane
întrucât formarea şi delimitarea spaţială a
diferitelor zone şi sectoare duc la separarea
populaţiei urbane. Prin segregare se perpetuează
şi se consolidează anumite atitudini şi
comportamente de grup, considerate comune,
specifice unei comunităţi. De aceea, segregarea
marchează întotdeauna o barieră axiologică ce
devine mai apoi una geografică între ei şi noi.
Caracteristic spaţiului urban este şi
procesul economic, permanent restructurat de
pârghiile economiei globale care aduc la fel de
des şomaj, locuri de muncă ce necesită o slabă
calificare sau necalificaţi, pe cât de des solicită
persoane cu înaltă calificare. Rezultatul
restructurării este dat de accentuarea polarizării
sociale. Creşte proporţia proprietarilor slab
calificaţi sau cu venituri scăzute, concomitent cu
creşterea persoanelor cu înaltă calificare sau
numărul proprietarilor cu venituri mari,
rezultând includerea unei părţi a societăţii şi
excluderea celeilalte. Cu alte cuvinte,
inegalitatea veniturilor, creează grupuri sociale
cu particularităţi economice similare, ce ocupă
spaţii similare şi produc circuite economice
specifice nivelului lor economic. Grupurile
bogate îşi exercită controlul asupra întregii
economii urbane, fie ca proprietari fie ca
intermediari. La nivel urban apar două situaţii
economice. Pe de o parte bogaţii se
concentrează în anumite spaţii şi beneficiază de
servicii abundente şi diversificate, iar pe de altă
parte, comunităţile sărace din slum-uri şi
ghetouri sunt constrânse de nivelul veniturilor
să se rezume doar la anumite bunuri şi servicii.
Cartierele sărace reprezintă paravanul în
spatele căruia iau naştere slum-urile şi
ghetourile. Spaţiul urban reprezentat de slum
este văzut de către majoritatea populaţiei ca
fiind o realitate fizică şi socială diferită, cu
locuitori definiţi ca fiind diferiţi şi, nu de puţine
ori inferiori. Astfel de locuri apar pe hărţile
mentale ale populaţiei majoritare ca fiind spaţii
urbane “rău-famate”. În aceste „carcere” urbane
locuiesc cei mai mulţi dintre marginalizaţi.
Apariţia slum-urilor în spaţiile urbane de pe
întreg mapamondului nu mai este o noutate.
Acestea nu presupun concentrarea umană într-
un spaţiu urban deja construit pe care locuitorii
îl modelează funcţie de calitatea lor, ci cazuri în
care segregarea socială creează nişte situri,
pattern-uri spaţiale cu totul noi. Locuirea în
slum reprezintă cea mai precară modalitate în
care o comunitate poate să trăiască. Siguranţa
posesiei „locuinţei” nu există deoarece locuitorii
97
 Viorel Mionel
nu au acte care să legifereze ocuparea terenului
pe care este amplasată „construcţia”. Locuinţele
sunt ilegale, sub standard, construite din
materiale inadecvate şi nu sunt racordate la
utilităţile urbane.
În contrast cu conceptul de slum, cel de
gated communities desemnează unirea voluntară
a unui grup de persoane în scopul protejării
interesului propriu care este predominant, şi
3
care consolidează dominarea grupului în spaţiul
o 01
urban în care acesta este prezent. În aceste
areale activităţile permise sau cele nepermise
j.r /2
sunt foarte bine stabilite, ruptura creată de
lu .1
această situaţie disociind unitatea oraşului din
-c nr
punct de vedere al spaţiului public. Enclavele
ad II,
„fortificate” ale elitelor capătă o cu totul altă
înfăţişare. Toate aceste forme spaţiale de
ac V
manifestare a comunităţilor umane modifică
is. N.
radical spaţiul urban. Modul în care trăiesc
ns A
comunităţile bogate diferă în mod dramatic de
ce IS
cel al slum-urilor şi ghetourilor. Această
antinomie evidenţiază paradoxul urban al lumii
po S
na N
globalizate în care trăim.
Prin gruparea construcţiilor în complexuri
ia CE
rezidenţiale de către dezvoltatorii imobiliari în
ph O
imediata vecinătate a oraşelor s-a născut un
ra AP
adevărat sistem de case închise în limitele
vecinătăţilor lor (gated communities/comunităţi
og N
închise). Inovaţiile de acest gen creează un mod
aproape unic de divizare urbană: un oraş definit,
ge A
nu de spaţiile publice de intâlnire şi interacţiune
:// I
tp PH
socială, ci de zidurile şi enclavele sale. În
contrast cu slum-ul, arealele urbane de acest gen
ht RA
dispun de toate facilităţile necesare unui nivel
de trai superior. Această dinamică de evoluţie
G
promovează un mod arhitectural defensiv, numit
EO
adesea „guerillă”. Insulele de locuire întreţin
paradigma oraşului securizat ce sporeşte un
G
anume tip de mediu închis, autosegregat sau
voluntar segregat.
Bibliografie:
[1] ALVAREZ, M.,J., (2005), Golden Ghettoes:
Golden Communities and Class Residential
Segregation in Montevideo, Uruguay, Research
and Training Network on Urban Europe, no. 2.
[2] BEAUJEU-GARNIER, J., CHABOT, G.,
(1971), Geografia Urbană, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, pp. 495.
98
[3] BERGER, A., (1978), The City: urban
communities and their problems, Wm. C.
Brown Company Publishers, Dubuque, Iowa.
[4] CITIES ALIANCE, Cities Alliance for Cities
Without Slums: Action Plan for Moving Slum
Upgrading to Scale, Washington, disponibil la
http://web.mit.edu/urbanupgrading/sponsor/.
[5] CLAUDE-BOLAY, J., (2006), Slums and
Urban Development: Questions on Society and
Globalisation, The European Journal of
Development Research, vol. 18, no. 2, June.
[6] DAVIS, M., (2006), Planet of Slums, Verso
Publishing, London.
[7] DAVIS, M., (2004), Planet of Slums. Urban
Involution and the Informal Proletariat, New
Left Review 26, mar./apr.
[8] DAVIS, M., (1998), Ecology of Fear: Los
Angeles and the Imagination of Disaster,
Metropolitan Books, New York.
[9] GIURESCU, C.,C., (2009), Istoria
Bucureştilor, ediţia a III-a, Editura Vremea,
Bucureşti, pp. 846.
[10] GRANT, J., (2006), Planning the good
community: new urbanism in theory and
practice, Routledge, New York.
[11] LANDMAN, K., SCHÖNTEICH, M., (2002),
Urban Fortresses. Gated communities as a
reaction to crime, African Security Review,
vol. 11, no. 4.
[12] LATHAM, A., MCCORMACK, D.,
MCNAMARA, K., MCNEILL, D., (2009), Key
Concepts în Urban Geography, Sage
Publications, London, pp. 232.
[13] LOW, S., (2004), Behind the Gates: Life,
Security, and the Pursuit of Happiness in
Fortress America, Routledge, New York.
[14] MAJURU, A., (2003), Bucureştii mahalalelor
sau periferia ca mod de existenţă, Editura
Compania, Bucureşti, pp. 246.
[15] MARCUSE, P., (1997), The ghetto of exclusion
and the fortified enclave: new patterns in the
United States, American Behavioural Scientist,
vol. 41, no. 3.
[16] MAYHEW, S., (2004), Dictionary of
Geography, 3rd edition, Oxford University
Press, Oxford, pp. 560.
[17] MCKENZIE, E., (1994), Privatopia:
Homeowner Associations and the Rise of
Residential Private Government, Yale
University Press, Yale.
[18] MIHĂILESCU, V., (2003), Evoluţia geografică
a unui oraş – Bucureşti, Editura Paideia,
Bucureşti, pp. 234.
 Tipologia segregării geografice în mediul urban

[19] MIONEL, V., (2012), Segregarea urbană.
Separaţi dar împreună, Editura Universitară,
Bucureşti, pp. 198.
[20] MIONEL, V., (2010), Tipologia segregării
sociale în mediul urban, Revista Transilvană de
Ştiinţe Administrative, nr.1 (25)/2010.
[21] SINHA, R, SINHA, U.,P., (2007), Ecology and
quality of life in urban slums: an empirical
study, Concept Publishing Company, New
Delhi.
[22] SOJA, E., (2000), Postmetropolis: Critical
Studies of Cities and Regions, Blackwell
Publications, Oxford.
[23] STĂNCULESCU, M.,S., Tipuri de sărăcie şi
tipuri de zone sărace, disponibil la
http://adatbank. transindex.ro/ html/cim_
pdf391.pdf.
[24] UN-HABITAT, (2003), The Challenge of
Slums: Global Report on Human Settlements
2003, Earthscan Publications, London.

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

99
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

EVALUAREA STĂRII DE FUNCŢIONALITATE A

MORFOSISTEMULUI REGIONAL BRAŞOV-VALEA PRAHOVEI
VIOREL GLIGOR1, SILVIU-FLORIN FONOGEA2

3
Abstract: - The assessment of the morphological regional system Braşov-Prahova Valley functionality.

o 01
The relief is an aspect of the geographical environment, which influence or determine the location and
spatial features - functional human habitat. The morphometric traits, morphographical, morphogenetic and

j.r /2
morphodynamic, which can be recognized favorability and restrictiveness, conditional relief in different

lu .1
sizes, shapes, texture and even the economic functions of settlements.

-c nr
At present it appears that the valley-slope systems have become intense concentration axis while human
activities, even in areas vulnerable to natural processes of risk (flood-plains, slopes with high instability,

ad II,
active alluvial cones, cleared land, scarp mountains, wetlands, etc.). Moreover, landforms in

ac V
morphodynamic equilibrium were subjected to human pressure gradually, sometimes anthropogenic load

is. N.
exceeding the maximum support, frequently resulting in dysfunctional situations of risk induced by
geomorphic processes: landslides, heavy erosion, landfalls, compactions, swamps, mudflows, etc.
ns A
ce IS
Key-words: morphological structure, present-day erosional processes, landslides, torrential erosion, risk
geomorphic, sheet erosion, vulnerability, Bucegi Mountains.
po S
na N
ia CE

1 Introducere şi reconstrucţiei peisagistice.

În arealul montan al Văii Prahovei şi sudul Principalele cauze care induc o stare de
ph O

Depresiunii Braşov se constată că interacţiunea vulnerabilitate a sistemului teritorial la procesele

ra AP

îndelungată dintre componenta naturală şi cea de risc sunt: poluarea apelor de suprafaţă şi
subterane, deprecierea locală a componentei
og N

antropică a dus la apariţia fenomenelor cu impact

negativ asupra funcţionalităţii morfosistemului biopedosferice, creşterea presiunii antropice
ge A

regional ca efect al poluării, intensificării asupra fondului natural cu impact direct asupra
:// I

biodiversităţii şi peisajului (extinderea

tp PH

proceselor erozionale şi trecerii definitive a unor

zone cu peisaje naturale în categoria spaţiilor cu necontrolată a terenurilor intravilane, practicarea
ht RA

diferite grade de antropizare care prin remodelare unui turism dezorganizat, deforestări iraţionale,
au primit noi funcţii (turistice, rezidenţiale, suprapăşunat). Reţeaua hidrografică bogată a
G

agricole, industriale, de transport, etc). Analiza teritoriului este o resursă importantă, dar şi un
EO

funcţională a sistemului regional Braşov-Valea factor de risc în ceea ce priveşte producerea

Prahovei s-a focalizat pe identificarea şi inundaţiilor, viiturilor torenţiale, alunecărilor de
G

valorizarea factorilor de favorabilitate şi teren şi a altor procese şi fenomene în care

restrictivitate sub aspectul utilizării optime a componenta hidro-atmosferică deţine un rol
potenţialului morfologic al teritoriului prin important (eroziune torenţială, denudare
prisma exploatării turistice, extinderii infra- peliculară, curgeri noroioase, procese crio-nivale
structurii edilitare, modernizării infrastructurii (gelifracţie, nivaţie, gelifluxie), surpări de maluri,
căilor de transport, exploatării agro-silvice, fenomene endo- şi exocarstice, ş.a.).
diminuării efectelor fenomenelor negative de
impact, gestionării eficiente a situaţiilor de risc
1
Universitatea ”Babeş-Bolyai”, Departamentul de Geografie Regională şi Planificare Teritorială, Str. Clinicilor, Nr. 5-
7, 400006, Cluj-Napoca, România, viorel.gligor@geografie.ubbcluj.ro
2
Universitatea ”Babeş-Bolyai”, Departamentul Geografie Regională şi Planificare Teritorială, Str. Clinicilor, Nr. 5-7,
400006, Cluj-Napoca, România, sfonogea@geografie.ubbcluj.ro
100
 Evaluarea stării de funcţionalitate a morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei

2 Potenţialul morfologic, substratul transformări evolutive, care sintetizează un

geologic şi tectonica regiunii
Individualitatea perimetrului analizat,
derivă din puternica fragmentare tecto-
structurală, asocierea unor entităţi litologice
variate, morfologia diversificată şi complexele
spaţiu geografic de tip culoar intramontan,
dezvoltat la contactul a două unităţi
morfostructurale majore: în vest - Carpaţii
Meridionali (Grupa Bucegi), iar în est - Carpaţii
Orientali (Grupa Curburii) [Fig.1.].

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH

Fig. 1. Raporturile morfospaţiale ale teritoriului investigat cu unităţile vecine

ht RA

Complexitatea formelor de relief este treptelor morfogenetice, dispuse etajat pe

exprimată de gradul mare de fragmentare altitudine.
G

morfologică, parametru care se corelează cu Extins între localităţile Braşov şi Sinaia, în

EO

eterogenitatea structogenetică a regiunii, lungul celei mai circulate axe transcarpatice din
reflectată de relieful puternic denivelat, ca România - Valea Prahovei, din punct de vedere
G

rezultat al unui complex de procese: deformarea geomorfologic teritoriul înscris spaţiului de

tectonică a structurilor sedimentare,
redirecţionarea talvegurilor de drenaj pe reţele
de falii şi fracturi neotectonice, mişcări de
reechilibrare izostatică asociate cu prăbuşiri şi
subsidenţe locale, eroziune şi sedimentare
fluviatilă, torenţială şi glaciară. Rezultanta
geomorfologică a complexelor interacţiuni
dintre tectonică, litologie, structură şi modelare
subaeriană este sintetizată în matricea de
evoluţie a reliefului actual, prin existenţa
investigaţie se suprapune (integral sau parţial)
peste următoarele trepte morfogenetice [Fig. 2.]:
I. Treapta morfogenetică montană:
a) compartimentul estic şi nord-estic al
Munţilor Bucegi (abruptul prahovean);
b) Munţii Timişului/Bârsei (Masivul
Postăvaru, Clăbucetele Predealului,
sud-estul Masivului Piatra Mare);
c) versanţii estici ai Munţilor
Baiului/Gârbovei (Munţii Baiul

101
 Viorel Gligor, Silviu-Florin Fonogea

Mare, Culmea Petru-Orjogoaia, Azuga, Buşteni-Poiana Ţapului,

Munţii Neamţului); Sinaia);
II. Treapta morfogenetică a bazinetelor b) culoare intramontane (Culoarul
depresionare şi culoarelor intramontane: Prahovei, Culoarul Timişului,
a) bazinete depresionare suspendate şi Culoarul Râşnoavei);
de modelare selectivă (Predeal,

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 2. Structura morfologică a sistemului regional Braşov-Valea Prahovei

102
 Evaluarea stării de funcţionalitate a morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei
III. Treapta morfogenetică depresionară:
a) sectorul sud-vestic al Depresiunii
Braşovului (Depresiunea Bârsei):
Piemontul Braşovului, Piemontul
Râşnovului, Piemontul Sohodolului,
Câmpia piemontană a Bârsei.
Acestea se diferenţiază atât prin morfologia
specifică pe care o exprimă în peisaj, cât şi prin
ritmul şi intensitatea proceselor de modelare.
3
Specificul morfodinamicii actuale la nivelul
o 01
versanţilor este reflectat de morfologia rezultată
j.r /2
sub acţiunea denudării peliculare, eroziunii
lu .1
torenţiale şi a proceselor gravitaţionale.
-c nr
Exprimarea prin indici cantitativi a
particularităţilor morfometrice (hipsometrie,
ad II,
fragmentare, energie, geodeclivitate, expoziţie)
ac V
alături de analiza complexelor morfologice
is. N.
(dinamica versanţilor, teraselor, luncilor)
ns A
coroborată selectiv cu funcţia diagnostică a
mutaţiilor structurilor peisagistice a permis
ce IS
identificarea modalităţilor optime de gestionare
po S
a spaţiului geografic şi aprecierea gradului de
na N
pretabilitate a structurilor teritoriale la
ia CE
amenajarea şi valorificarea turistică în sistem
integrat. Din punct de vedere altimetric şi în
ph O
general morfometric, relieful regiunii se
ra AP
desfăşoară pe o diferenţă de nivel de cca. 2000
m (între 511 m, cota luncii la confluenţa Văii
og N
Ghimbăşel cu Valea Bârsei şi 2505 m, în
ge A
Masivul Bucegi), ceea ce presupune o energie
:// I
de relief accentuată şi un potenţial denudativ
tp PH
ridicat [Fig. 3.].
ht RA
Arealul montan integrat sistemului
teritorial analizat aparţine unui spaţiu
G
morfostructogenetic de contact în care se
remarcă interferenţa dintre structurile faliate cu
EO
dezvoltare în succesiune marcate de prezenţa
G
faliilor paralele, în releu şi a decroşărilor, care
separă blocuri de fracturare tectonică şi
structurile plicative cu dispunere longitudinală
(NE-SV), reliefate ca anticlinale şi sinclinale
deformate tectonic (sinclinalul Timişului,
anticlinalul Postăvaru, sinclinalul Bucegilor,
sinclinalul faliat al Baiului, anticlinalul Pichetul
Roşu, sinclinalul bifurcat al Dihamului).
Asociat acestora, apar structurile de
fragmentare şi dislocare tectonică, cu poziţie de
relativă independenţă faţă de unităţile adiacente,
marcate prin secvenţe de şisturi cristaline (Culmea
Zamora, versantul vestic al Masivului Postăvaru),
eruptiv bazic (sectorul de confluenţă al văilor
Azuga şi Prahova) şi klippe calcaroase (partea
sudică a abruptului Bucegilor). Fundamentul
zonei montane este alcătuit din şisturi cristaline
vechi (seria de Leaota) care suportă în Munţii
Bucegi un strat gros de peste 2000 m de
conglomerate cretacice (conglomeratele de
Bucegi), peste care repauzează local gresiile
micacee şi conglomeratele de Babele.
Sub aspectul evaluării "componentei de
susţinere" (Cocean, 2005) prin prisma
conexiunilor relaţionale dintre morfodinamica
actuală, factorii riscogeni şi hazardele naturale,
demersul metodologic necesită identificarea
elementelor de conţinut şi specificitate care
particularizează morfosistemul acestui perimetru.
Dintre particularităţile morfologice reflectate de
analiza efectuată, semnificative sunt următoarele:
ƒ diversitatea tecto-structurală şi
varietatea petrografică, sub efectul
modelării exogene a determinat existenţa
mai multor tipuri genetice de relief,
asociate pe spaţii restrânse în peisaje
geomorfologice cu mare potenţial de
atractivitate turistică: cueste etajate,
abrupturi, suprafeţe structurale, brâne,
forme antropomorfe (Babele, Sfinxul,
Masa Ciobanului, ş.a.), chei, peşteri,
doline, văi glaciare, circuri, creste,
praguri, cascade (Velcea, 1961);
ƒ existenţa formelor de contact structural şi
litologic, reliefate pe un fond tectono-
eroziv controlat de modelarea selectivă în
spaţiul montan şi edificarea structurilor
acumulative (piemonturi, glacisuri,
conuri de dejecţie, terase, lunci) la
contactul cu ariile depresionare şi
culoarele intramontane, ca efect al
convergenţei fluxurilor geomorfologice,
reflectă conlucrarea regională şi
funcţionalitatea de tip complementar
între spaţiul montan şi cel depresionar
periferic (Masivul Bucegi - Culoarul
Prahovei; Masivul Postăvaru -
Depresiunea Bârsei; Clăbucetele
Predealului - bazinetul suspendat Predeal;
Munţii Baiului – bazinetul Azuga);
ƒ diferenţe altimetrice însemnate între
versantul drept al Văii Prahova, care
103
 Viorel Gligor, Silviu-Florin Fonogea

menţine un front abrupt cu o denivelare (40o-68o), comparativ cu versanţii

peste 1000 m, extins cca. 14 km lungime,
arcuit spre nord şi sud, care mărgineşte
Platoul Bucegilor situat la aproximativ
2200 m, în timp ce munţii din stânga
Prahovei (Baiului/Gârbovei) înregistrează
1923 m în Vf. Neamţului şi 1895 m în
Vf. Baiul Mare, iar la nord de Bucegi se
ajunge la 1400 m, în înşeuarea Pichetu
Roşu şi numai 800 m în Valea Râşnoavei;
Munţilor Baiului şi Clăbucetele
Predealului (15°-30°) explică gradul
mult mai ridicat de acoperire cu
vegetaţie forestieră a versantului stâng al
Prahovei, faţă de cel din partea dreaptă a
acestei văi, precum şi susceptibilitatea
teritoriului la procesele geomorfice de
risc (deplasări uscate de material grosier,

3
şiroire, avalanşe);

o 01
ƒ valorile mari ale geodeclivităţii [Fig.4.]
în sectorul abruptului estic al Bucegilor

j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig.3. Harta adâncimii fragmentării Fig.4. Harta geodeclivităţii

ƒ poziţionarea geografică favorabilă a dirijarea fluxurilor turistice spre spaţiul

Culoarului Prahovei, între centrul şi
sudul ţării, i-a conferit în timp o funcţie
importantă, de axă de legătură
transcarpatică, ceea ce a contribuit la
umanizarea accentuată a acestuia,
demonstrată de existenţa pe distanţa de
numai 18 km a patru oraşe - Predeal,
Azuga, Buşteni şi Sinaia - cu rol major în
montan adiacent;
ƒ predominarea indicilor geomorfometrici
(energie, pantă, lungime) cu valori medii
se remarcă în cazul culoarelor
intramontane, piemonturilor marginale,
culmilor montane nivelate, bazinetelor
depresionare suspendate şi versanţilor cu
glacisuri prelungi; acest fapt atestă

104
 Evaluarea stării de funcţionalitate a morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei
existenţa unui relief compus din forme
echilibrate morfodinamic, desfăşurarea
proceselor actuale de modelare
înregistrând o intensitate mai mare
numai în perimetrul morfostructurilor
dezvoltate pe formaţiuni mai puţin
consolidate ale flişului cretacic, cu
friabilitate ridicată şi a celor grefate pe
litologii calcaros-conglomeratice;
3
ƒ specificitatea geomorfologică exprimată
o 01
de peisajul morfostructurilor dezvoltate
pe depozitele flişoide (stratele de Sinaia)
j.r /2
are ca trăsătură definitorie distribuţia
lu .1
relativ omogenă a indicilor cantitativi
-c nr
care păstrează fragmente ale unui relief
ad II,
matur, ce demonstrează atingerea unor
stări succesive de echilibru morfo-
ac V
dinamic, în evoluţia sa; acest aspect este
is. N.
marcat de interfluviile prelungi, cu
ns A
altitudini sensibil egale şi forme
ce IS
tentaculare dispuse etajat, care indică
fazele şi nivelele de modificare succesivă
po S
na N
a direcţiilor de fragmentare a reliefului;
ƒ nota morfologică dominantă care derivă
ia CE
din modul de asociere al elementelor în
ph O
teritoriu (vârfuri, interfluvii, versanţi,
ra AP
văi) şi fizionomia acestora este definită
de coordonatele înscrise pe fondul
og N
structural de dezorganizare spaţial –
morfologică, prin: vârfuri cu aspect
ge A
piramidal, platouri mărginite de
:// I
tp PH
abrupturi, culmi aplatizate secţionate de
înşeuări, interfluvii radiale cu profil
ht RA
longitudinal mixt, marcate de numeroase
denivelări şi ramificări pe mai multe
G
nivele, văi ale căror linii de profil (largi,
EO
înguste, adânci, cu fundul plat, rupturi de
pantă în talveg), evidenţiază contactele
G
structural-petrografice, care atestă faptul
că în actuala etapă de evoluţie
diferenţierile litologice sunt mai
importante decât cele structurale în
modelarea reliefului.
3 Situaţiile disfuncţionale şi stările de
risc
Prin fenomene geomorfologice de risc se
înţelege ansamblul proceselor geomorfologice
endogene şi exogene care prin intensitatea de
manifestare, extensiune spaţială, durată şi
frecvenţă, caracter relativ temporar sau
permanent au un impact negativ asupra
condiţiilor de mediu (Grecu, 2009), asupra
activităţilor economice şi asupra componentei
sociale, concurând la modificarea geocompo-
nentelor, cu efecte vizibile în peisaj.
Relieful actual al sistemului teritorial
analizat este supus la modificări permanente
datorită acţiunii proceselor modelatoare
contemporane, potenţate atât prin impactul
direct al factorului antropic asupra morfologiei
locale, cât şi indirect prin modificarea structural
- funcţională a celorlalte componente ale
geosistemului. Pot fi menţionate în acest sens
activităţile agricole, pastorale, industriale,
defrişările, amenajările cursurilor de ape,
drenajele, precum şi expansiunea edilitară şi
amenajările de spaţii pentru diferite necesităţi
sociale, comerciale şi de agrement.
Pe baza informaţiilor de ordin cartografic,
statistic, fotografic şi a sintezelor documentare,
alături de investigaţiile efectuate pe teren, în
urma proceselor de prelucrare a datelor,
reprezentare spaţială şi analiză teritorială prin
tehnici GIS, au fost evidenţiate situaţiile
disfuncţionale şi stările de risc, atât la nivelul
componentelor elementare, cât şi în cadrul
structurilor de conlucrare ale morfosistemului
regional Braşov-Valea Prahovei.
Condiţiile morfologice (pantă peste 55o,
grohotişuri mobile, roci gelive, puternic fisurate),
climatice (manifestare intensă a proceselor de
dezagregare prin îngheţ-dezgheţ şi insolaţie,
amplitudini termice mari şi cicluri gelive dese,
avalanşe), coroborate cu presiunea antropică
indusă prin practici turistice inadecvate
(supradimensionare), indică existenţa unui grad
ridicat de risc în aria montană a abruptului
prahovean. Pe fondul unei astfel de litologii
procesele şi fenomenele de risc geomorfic şi
hidric se manifestă cu intensitate şi imprimă
reliefului o morfologie caracteristică în care se
asociază forme generate de scurgerea concentrată
a apei (rigole, ravene, ogaşe, torenţi) cu cele
provenite în urma deplasării maselor materiale pe
versanţi (alunecări de teren profunde şi
superficiale, curgeri solifluidale, creeping,
căderi de stânci, etc.).
105
 Viorel Gligor, Silviu-Florin Fonogea
Alternanţa gresiilor şi conglomeratelor cu
alte petrotipuri este marcată prin frecvente
rupturi de pantă, umeri litologici şi surplombe,
forme de eroziune selectivă (Velcea, 1961)
frecvent întâlnite în profilul longitudinal al
văilor (Valea Râşnoavei, Valea Coştila, Valea
Albă, Valea Lamba Mare, Valea Cracul
Dihamului, Valea Glăjeriei, Valea Velicanului
ş.a.). Contextul litologic explică, astfel
3
favorabilitatea, intensitatea şi diversitatea
o 01
proceselor de modelare, aceste formaţiuni
prezentând un grad ridicat de susceptibilitate la
j.r /2
eroziunea în suprafaţă şi prin curenţi
lu .1
concentraţi precum şi la eroziunea prin
-c nr
deplasarea materialelor solide pe versanţi
ad II,
(curgeri de sol, creeping, alunecări de teren,
prăbuşiri). Peisajul geomorfologic actual,
ac V
dezvoltat pe astfel de formaţiuni, este dominat
is. N.
de spălări în suprafaţă, şiroiri şi ravenări,
ns A
procese întâlnite frecvent pe frontul
ce IS
denivelărilor morfologice şi în sectoarele de
obârşie ale văilor. Asociat acestora, apar şi
po S
na N
procese de alunecare pe vechi depozite
deluviale, reactivate în urma adâncirii şi eroziunii
ia CE
regresive a ravenelor (Culmea principală a
ph O
Munţilor Baiului).
ra AP
Prezenţa aliniamentelor de izvoare în estul
şi nordul Bucegilor, la altitudinea de cca. 1400
og N
m, respectiv la limita dintre sinclinalul
conglomeratic şi formaţiunile stratelor de Sinaia
ge A
(marne, marno-calcare, calcare fin granulate),
:// I
tp PH
precum şi în Munţii Baiului, unde apare la
rupturile de pantă din profilul longitudinal al
ht RA
văilor ce coboară din acest masiv spre Prahova
(Valea Feţei, Valea Şipa, Valea Zamora, Valea
G
Rea, Valea Câinelui), constituie un factor de
EO
maximă favorabilitate în declanşarea proceselor
erozivo-denudaţionale. Susceptibilitatea
G
depozitelor flişului cretacic la eroziune este
exprimată de valorile densităţii reţelei de drenaj
(2,1-2,7 km/km2) din lungul văilor Prahova şi
Azuga [Fig.5.]. Entităţile litologice cu grad
mare de fisuraţie întreţin mecanismele unei
complexe dinamici geomorfice, iniţiată pe
fondul de propagare a meteorizaţiei, ceea ce are
ca efect morfogenetic, accentuarea liniilor de
contact structural şi petrografic, care ulterior
constituie axele de inserţie şi atac pentru
106
eroziunea liniară şi selectivă. În peisajul actual,
multe dintre acestea sunt transpuse morfologic
în abrupturi structuralo – erozive, care însoţesc
văile adânci, alături de creste, stânci izolate şi
vârfuri asociate cu trene bazale de gelifracte,
eluvii şi cuverturi de distrucţie extinse.
Etajarea reliefului în perimetrul investigat
pe trei trepte morfogenetice, care fac racordul
între domeniul alpin al Munţilor Bucegi şi
spaţiul depresionar al Bârsei, determină o
nuanţare a proceselor riscogene şi a
categoriilor de vulnerabilitate a teritoriului la
hazardele naturale, în strânsă corelaţie cu
morfodinamica specifică la nivelul fiecărui
subsistem morfologic. Astfel, zona înaltă
montană este dominată de procesele crio-
nivale, sub limita superioară a pădurii
acţionează modelarea fluvială, procesele de
deplasare în masă, eroziunea şi acumularea
torenţială, iar în rocile carstificabile se
manifestă procesele de dizolvare, tasare,
dezagregare ş.a.
Pe fondul de receptare diferenţiată a
radiaţiei solare, funcţie de expoziţia versanţilor
şi declivitate, se constată ritmuri de propagare
inegale şi repartiţii spaţiale diferite ale
proceselor morfodinamice elementare. Rata
mai mare a denudării, prin procese facilitate de
infiltraţia şi scurgerea apei (alunecări de teren,
ravenare, eroziune peliculară), se semnalează
pentru versanţii însoriţi (S, SV) şi semiânsoriţi
(SE, V), în timp ce pe versanţii umbriţi (N, NE)
şi semiumbriţi (E, NV), predomină
solifluxiunea, alunecările superficiale şi
dezagregarea, deoarece o mare parte a scurgerii
din perioadele de tranziţie ale anului, se
desfăşoară pe suprafaţa îngheţată a solului
[Fig.6.].
În spaţiul alpin al Masivului Bucegi există
areale afectate de procese de eroziune areolară
şi liniară (ogaşe, ravene, torenţi), cu risc mare
la degradare. În sectorul Vârful cu Dor – Jepii
Mici se constată că suprafeţele vulnerabile la
procesele şi fenomenele naturale de risc prezintă
o concentrare mai mare în jurul vârfurilor
montane (Vârful cu Dor, Vf. Furnica, Vf. Piatra
Arsă şi Vf. Jepii Mici).
 Evaluarea stării de funcţionalitate a morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE

Fig. 5. Harta densităţii fragmentării Fig.6. Harta expoziţiei versanţilor

ph O
ra AP

Treapta morfogenetică depresionară, meandrării puternice a cursurilor, care fac dificilă

culoarele intramontane şi bazinetele de eroziune evacuarea excedentului hidric numai la nivelul
og N

diferenţială sunt dominate de acumulări sub albiei minore. Astfel, la ape mari pot fi afectate
ge A

forma conurilor aluviale, galcisurilor proluvio- porţiuni de drumuri şi căi ferate, reţele electrice,
:// I

coluviale şi piemonturilor cu fragmentare aşezări omeneşti, obiective industriale şi terenuri

tp PH

colinară (Cioacă, Dinu, 2005). Aceste structuri agricole aflate în proximitatea cursurilor de ape,
ht RA

morfologice sunt frecvent afectate de procese ceea ce solicită urgente măsuri de realizare a
morfohidrografice, iar degradările de teren lucrărilor hidrotehnice (decolmatarea albiilor şi
G

cauzate de ele iau alte însuşiri în sectoarele văilor torenţiale, apărarea şi consolidarea
EO

cu geodeclivitate scăzută (ablaţie pluvială, malurilor, stabilizarea versanţilor, construcţia de

denudare peliculară, alunecări de teren, baraje de retenţie a aluviunilor, diguri pentru
G

solifluxiuni, creeping). Adâncirea talvegurilor combaterea viiturilor, etc.).

de drenaj şi subminarea bazei versanţilor prin
eroziune induc stări de dezechilibru în
funcţionalitatea sistemelor vale-versant,
reliefate prin existenţa ariilor afectate de
procese de surpare şi alunecare care afectează
depozite superficiale sau chiar roca subiacentă.
În cazul revărsării cursurilor de apă şi
viiturilor torenţiale, aceste sectoare de îngustare
a văilor prezintă risc de inundabilitate ridicat
datorită profilului transversal al albiilor şi
Manifestarea proceselor şi fenomenelor
cauzatoare de riscuri hidrice în cadrul
morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei
trebuie corelată cu existenţa condiţiilor de mediu
favorabile în acest sens:
ƒ ariile joase (culoare de vale, bazinete de
modelare selectivă, depresiuni) prezintă
funcţia geografică de receptor al fluxurilor
energo-materiale direcţionate dinspre
spaţiul montan;

107
 Viorel Gligor, Silviu-Florin Fonogea

ƒ existenţa a numeroase izvoare la periferia Valea Cerbului, Valea Leuca, Cracul

glacisurilor şi piemonturilor (zona de con-
tact dintre Depresiunea Braşov şi rama
montană) generează o alimentare abunden-
tă a pânzelor freatice şi a apelor de
suprafaţă;
ƒ lipsa lucrărilor integrate de corectare a
torenţilor şi de combatere a eroziunii în
ariile vulnerabile la procese de degradare a
Dihamului);
ƒ existenţa unor împrejmuiri şi anexe
gospodăreşti în proximitatea malurilor
neconsolidate ale organismelor torenţiale
(Azuga, Râşnov, Buşteni, Sinaia).
Modificările datorate activităţii antropice
din ultimii ani, precum defrişarea unor suprafeţe
forestiere, supraîncărcarea versanţilor cu

3
terenurilor; construcţii, modificarea unghiului de pantă al

o 01
ƒ despăduriri masive efectuate în bazinele taluzurilor, excavaţiile la baza versanţilor pentru
de recepţie ale unor cursuri de apă şi prin construirea de locuinţe sau căi de acces,

j.r /2
extinderea perimetrelor construite (Azuga, intervenţia antropică prin păşunat şi practicile

lu .1
Predeal, Poiana Braşov, Buşteni, Sinaia); turistice iraţionale au avut ca efect activarea/

-c nr
ƒ capacitate mare de transport a materialelor reactivarea unor procese de versant (alunecări

ad II,
pe versanţi şi de relocare hidrodinamică a de teren, surpări, curgeri noroioase, ravenaţie,
aluviunilor la nivelul albiilor în cazul etc), cu posibile efecte dezastruoase în viitorul

ac V
precipitaţiilor torenţiale (Valea Cerbului, apropiat prin extinderea nucleelor de

is. N.
Valea Izvorului, Valea Zamora, Valea
ns A instabilitate morfologică şi a vulnerabilităţii
Râşnoavei, Valea Ghimbavului, Valea structurilor antropice (habitat rural şi urban,
ce IS
Azugii); populaţie, structuri agrare, unităţi industriale,
ƒ blocarea căilor de acces (poduri şi podeţe) reţele de căi de comunicaţie, amenajări turistice)
po S
na N

cu rădăcini şi resturi lemnoase transportate [Fig.7.].

de torenţi (Valea Babei, Valea Izvorului,
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig. 7. Profil geomorfologic transversal peste Valea Prahovei (zona Sinaia)

1 – Gresii masive; 2 – conglomerate de Bucegi; 3 – fliş şistos grezos ruginiu (stratele de Piscu cu Brazi); 4 –
depozite deluvio-coluviale; 5 – depozite de terasă; 6 – fliş calcaros; 7 – ax de sinclinal; 8 – aluviuni recente; 9
– terase (T1, T2); 10 – falii, fracturi, decroşări; 11 – zonă vulnerabilă la alunecări de teren prin supraîncărcarea
versanţilor cu construcţii (versantul estic al Muntelui Furnica).

Impactul asupra reliefului al amenajărilor variabile ce intră în ecuaţia realizării acestui

destinate construcţiei viitoarei autostrăzi proiect. Lucrările care vor avea importanţă în
(Bucureşti - Braşov ) va fi ridicat şi în unele dinamica albiei Prahovei pe de-o parte şi în
cazuri greu de anticipat, datorită numeroaselor dinamica versanţilor pe de alta, sunt

108
 Evaluarea stării de funcţionalitate a morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei

reprezentate de cele hidrotehnice şi de Echilibrul precar al unor versanţi, dată fiind

stabilizare a versanţilor (Dobre, 2011). Din cei
36 km ai tronsonului IV (Comarnic - Braşov),
aproape ¾ se vor desfăşura în albia Prahovei,
lucru ce presupune în primul rând rectificări de
curs, stabilizarea malurilor, îndiguiri,
gabioane, canale de drenaj, pereţi de piatră sau
de sprijin şi construirea unui lac de retenţie şi
de reglare a debitului. Aceste lucrări vor avea
ca efect dispariţia microformelor de albie,
structura geologică [Tabelul. 1.] (rocă de bază
compusă din strate de Sinaia aflate într-un
stadiu avansat de alterare, sistem complicat de
fracturi şi fisuri, grad ridicat de
montmorillonitizare a fracţiunii argiloase) şi
acţiunea factorilor favorizanţi (lipsa vegetaţiei
forestiere, precipitaţii abundente, factorul
gravitaţional, intervenţia antropică, etc.) poate fi
uşor deranjat, prin executarea unor lucrări de

3
o 01
intensificarea eroziunii liniare în aval de baraj şi construcţii (Sinaia - zona Dealul Aosta-Furnica;
a celei laterale în amonte, iar local se vor Braşov - zona Dealul Melcilor-Tâmpa; Predeal -

j.r /2
schimba nivelele de bază, fapt ce va avea zona Cioplea, zona Vlădeţ, Dealul Gâlma Mare;

lu .1
consecinţe în dinamica versanţilor şi în Râşnov - Dealul Pleşii-Dealul Ascuţit; Azuga -

-c nr
modificarea ponderii proceselor de versant str. Baiului, str. Parcului).
(Grecu, 2004, cf. Dobre, 2011).

ad II,
ac V
Tabelul. 1. Evaluarea susceptibilităţii teritoriului la procesele naturale de risc

is. N.
ns A EVALUAREA SUSCEPTIBILITĂŢII TERITORIULUI LA
UNITATEA/ PROCESELE NATURALE DE RISC
SUBUNITATEA INDICI FONDUL PROCESE GEOMORFICE ŞI
ce IS
GEOMORFOLOGICĂ MORFODINAMICI LITOLOGIC HIDRICE DE RISC
po S

1. CÂMPIA - altitudine: între 511 – 550 m; - aluviuni cuaternare (grosimi - procese geomorfice de albie:
na N

PIEMONTANĂ - declivitate: de 0–5o de peste 800 m ale eroziune laterală, acumulări de

A BÂRSEI - energia reliefului: prezintă valori de 0- formaţiunilor pleistocene); aluviuni, sedimentarea materialelor
ia CE

a) câmpii piemontane cu 100 m/km2; fine aflate în suspensie şi înălţarea

fragmentare redusă; - densitatea fragmentării: 0,5 -0,8 - depozite aluvionare recente patului aluvial;
ph O

b) câmpii piemontane km/km2; (nisipuri, pietrişuiri, mâluri - procese antropice (excavări,

terasate; - expoziţia versanţilor: slab diferenţiată. fine). drenaje, îndiguiri);
ra AP

c) şes aluvial inundat -procese de tasare şi subsidenţă

periodic. locală.
og N

2. ZONA - altitudine: între 850 m (Piemontul - depozite sedimentare - procese fluvio-torenţiale

PIEMONTURILOR ŞI Sohodolului ) şi 550 m la contactul cu provenite din fliş cretacic manifestate pe fondul umidităţii
ge A

GLACISURILOR câmpia aluvială; acoperite de depozite freatice abundente şi a formaţiunilor

:// I

MARGINLE - declivitate: 1-5o la contactul cu câmpia cuaternare (nisipuri, slab consolidate;

tp PH

piemontană şi 5-15o în aria piemontană pietrişuri, argile);

a) Piemontul Braşovului înaltă; - eroziune în suprafaţă şi alunecări
ht RA

b) Piemontul Râşnovului - energia reliefului: 150 - 200 m/km2 de teren, creeping, curgeri
c) Piemontul Sohodolului (piemonturile marginale) 50-150 m/km2 - pietrişuri villafranchiene solifluidale;
(la contactul cu câmpia piemontană); înecate sub aluviunile
G

-densitatea fragmentării: 0,6-1,7km/km2 câmpiei piemontane înalte - procese de tasare şi subsidenţă

EO

- expoziţia versanţilor: slab diferenţiată. (Piemontul Sohodolului). locală.

- altitudini mai ridicate în compartimentul - complex grezos-marnos de - procese crionivale (gelifracţie,
3. MUNŢII BAIULUI montan nordic (1923m – Vf. Neamţului, tip fliş (strate de Sinaia) nivaţie şi gelifluxie) manifestate pe
G

1907m – Vf. Şteviei) şi mai coborâte în alcătuit din formaţiuni toată întinderea masivului cu
a) Culmea Baiul Mare Culmea Baiul Mare (1895m – Vf. Baiul sedimentare moi sau intensitate mai mare la peste 1600 m
b) Culmea Petru – Mare, 1660 m – Vf. Mierlei) semidure (marno-calcare, (deasupura limitei superioare a
Orjogoaia - declivitate: 25-35o (la nivelul culmilor gresii calcaroase cu diaclaze pădurilor) timp de 8/ 9 luni/an;
c) Culmea Neamţului interfluviale) şi 15-25o (pe cursul mijlociu umplute cu calcit, marne,
şi inferior al văilor); argile - între 50-80%); - procese nivo-torenţiale asociate cu
- energia reliefului: 300 – 500 m/km2; - structuri de fragmentare şi procesele de denudare peliculară;
- densitatea fragmentării: 0,3 -1,4 dislocare tectonică, cu
km/km2; poziţie de relativă - procese antropice (păşunat excesiv
- expoziţia versanţilor: N-NE şi V-NV independenţă faţă de şi defrişări);
(Culmea Petru – Orjogoaia), altenanativ unităţile adiacente, marcate
S-SE/V-NV (pe versanţii drenaţi de prin secvenţe de şisturi - procese de mecanice (tasare,
reţeaua perpendiculară pe V. Prahovei şi cristaline (Culmea Zamora) dislocare, rostogolire) generate de
cei din cursul superior al Văii Azugii). şi eruptiv bazic (confluenţa avalanşe şi torenţi de pietre.
văilor Azuga şi Prahova).

109
 Viorel Gligor, Silviu-Florin Fonogea

EVALUAREA SUSCEPTIBILITĂŢII TERITORIULUI LA

UNITATEA/ PROCESELE NATURALE DE RISC
SUBUNITATEA INDICI FONDUL PROCESE GEOMORFICE ŞI
GEOMORFOLOGICĂ MORFODINAMICI LITOLOGIC HIDRICE DE RISC
- se înscriu treptelor altimetrice de 900- - în Masivul Postăvaru şi - procese şi fenomene endo –
4. MUNŢII TIMIŞULUI 1200 m (compartimentul dintre masivele Piatra Mare predomină rocile exocarstice de dimensiuni reduse;
Postăvaru şi Bucegi) şi 1200-1600 m carstificabile (calcare, - deplasări gravitaţionale de mase
a) Masivul Postăvarul (Masivul Postăvaru, Clăbucetul Taurului, conglomerate); materiale de tip rostogoliri,
b) Clăbucetele Azugii şi Muntele Susaiului); prăbuşiri, surpări şi avalanşe cu
Predealului - declivitate: valori > 50o (Muchia Cheii), frecvenţă mai mare pe versanţii cu
c) Masivul Piatra Mare 30-50o (versanţii N şi NE ai Masivului - izolat, apar marne, pietrişuri pante de 45 -50o;
Postăvaru) , 20-35o (Clăbucetele şi nisipuri pleistocen
Predealului); inferioare (zona Poiana - procese de alunecare şi

3
- energia reliefului: predomină valorile de Braşov); solifluxiune pe litologii cu grad

o 01
400 – 500 m/km2 (Culmea Postăvaru) şi ridicat de plasticitate şi slabă
de 200- 400 m/km2 în restul teritoriului; coeziune (marne, argile, nisipuri);

j.r /2
2
-densitatea fragmentării: 0,3-1 km/km ; - în Clăbucetele Predealului - procese hidrice de risc şi fenomene
- versanţii cu expoziţie N-NE şi V-NV predominante sunt asociate (viituri torenţiale, alunecări-

lu .1
predomină în Masivul Postăvaru şi pe o formaţiunile flişului calcaros, surpări, eroziunea malurilor şi

-c nr
fâşie continuă ce uneşte nordul abruptului alături de care apar şi petece destabilizarea maselor de roci
Bucegilor cu Munţii Baiului, iar cei cu de conglomerate polimictice riverane).
orientare S-SV şi E-SE apar spre Culoarul şi fliş şistos grezos ruginiu.

ad II,
Timişului şi Râşnoavei.

ac V
- altitudinea: scade de la nord (2505m - - fundament alcătuit din - procese crio-nivale facilitate de
5. MUNŢII BUCEGI Vf. Omu, 2498 m - Vf. Coştila) către sud şisturi cristaline vechi (seria friabilitatea rocilor, fisuraţia intensă

is. N.
(2030 m -Vârful cu Dor, 1942 m – de Leaota); şi caracterul geliv al petrotipurilor;
a) Platoul montan alpin Muntele Vânturişul)
ns A - conglomerate cretacice - procese gravitaţionale de deplasare
b) Abruptul prahovean -declivitate: accentuată în zona abruptului (conglomeratele de Bucegi); a materialului grosier pe versanţii cu
estic ( 50- 68o) şi mai redusă pe platoul - gresii micacee şi fronturi abrupte (rostogoliri,
ce IS
alpin (15-20o); conglomerate de Babele; prăbuşiri, surpări);
- calcare jurasice sub formă - în etajul alpin procesele fluviale au
po S

- energia reliefului: 700 – 1000 m/km2 - în de blocuri masive izolate caracter areolar denudaţional pe
na N

zona abruptului şi mai redusă în (klippe) incluse în masa suprafaţa versanţilor, acţiunea
perimetrul platoului (150-300 km/km2); conglomeratelor; acestora fiind blocată cca. 8-10
ia CE

-densitatea fragmentării: valorile cresc - în zona alpină nordică apar luni/an de precipitaţiile solide;
spre baza masivului 0,7 -2,4 km/km2; blocuri de granit gnaisic; - procese de tasare şi coroziune
ph O

- expoziţia versanţilor: predominant E,NE - intercalaţii de gresii chimică sub acţiunea zăpezii;
şi N (în zona abruptului), S şi SV pe conglomeratice, cu - procese de acumulare a
ra AP

culmile platoului. susceptibilitate mare la gelifractelor la baza versanţilor;

eroziune. - procese de solifluxiune şi creeping
og N

(rata solifluxiunii înregistrează sub

50 cm/zi).
ge A

- aparţin treptei altimetrice de 900 -

6. BAZINETELE 1200 m; - procese hidrice de risc şi fenomene
:// I

DEPRESIONARE - declivitate: 5 -15o (ariile centrale joase) - depozite deluviale asociate (viituri torenţiale, eroziune
tp PH

0
SUSPENDATE ŞI DE şi 15 - 20 (zona glacisurilor de contact); gravitaţionale, depozite de mal, acumulări excesive de
MODELARE - energia reliefului: prezintă valori de proluviale, depozite aluviuni);
ht RA

SELECTIVĂ 100-300 m/km2; aluvionare de terase şi de - defrişarea necontrolată şi

2
- densitatea fragmentării: 0,3-0,7 km/km lunci; distrugerea vegetaţiei spontane;
a) Predeal (Predeal); 1,0 -1,7 km/km2 (Azuga) 1,7 - -supraîncărcarea versanţilor cu
G

b) Azuga 2,4 km/km2 (Buşteni, Sinaia); construcţii;

c) Buşteni - Poiana - expoziţiile N-NE şi E apar pe versantul - depozite de materiale - redirecţionări ale talvegurilor de
EO

Ţapului drept al Văii Prahovei şi Azugii precum şi restratificate antropic (movile drenaj;
d) Sinaia pe un areal extins în bazinetul suspendat de pământ, ramblee). - relocări de materiale;
G

Predeal; expoziţia V şi SV este - excavaţii şi taluzări pe versanţi;

predominantă pe versantul stâng al Văii - desecări şi drenaje în perimetrele
Prahovei. cu excedent hidric.
- altitudine: între 900 - 1200 m (Culoarul - stratele de Sinaia (fliş - viituri torenţiale, eroziune de mal,
7. CULOARELE Prahovei) şi 700 - 900 m (Culoarul grezos) şi un complex de inundarea terenurilor prin revărsarea
INTRAMONTANE Timişului şi Râşnoavei); gresii şi marne (fliş marnos), apei în lunci;
- declivitate: 15-20o; cu care se găsesc asociate - procese de deplasare a maselor
a) Culoarul Prahovei - energia reliefului: 100 – 300 m/km2 calcare recifale masive; materiale pe versanţi (alunecări de
b) Culoarul Timişului (Culoarul Prahovei şi Râşnoavei) şi 400 – teren, curgeri, creeping,
c) Culoarul Râşnoavei 500 m/km2 (Culoarul Timişului); - alternanţă de gresii dure, solifluxiuni);
- densit. fragmentării: 1,4 -2,4 km/km2; calcaroase, negricioase cu - procese de eroziune fluvio-
- expoziţie: versanţii cu expoziţie N şi NE diaclaze de calcit, de sişturi torenţială;
din Culoarul Prahovei prezintă o marnoase şi calcare fine alb- - surpări şi prăbuşiri locale de
fragmentare morfologică ridicată; cenuşii, dispuse în stratele taluzuri şi maluri slab consolidate;
versanţii cu orientare E şi SE (Culoarul puternic dislocate (intens - procese de tasare şi subsidenţă
Timişului); expoziţia predominant N-NE cutate şi faliate). locală.
şi S-SE în Culoarul Râşnoavei.

110
 Evaluarea stării de funcţionalitate a morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei

4 Zonificarea teritoriului în funcţie de curgeri solifluidale, alunecări de teren, ş.a.) pe

tipologia şi impactul proceselor
geomorfice
Distribuţia regională a formaţiunilor
geologice, a fragmentării reliefului şi a structurii
modului de folosinţă al terenurilor influenţează
diversitatea, amploarea şi specificul proceselor
geomorfologice actuale, ceea ce induce
fondul defrişărilor iraţionale, valorificării
inadecvate a terenurilor şi a constituţiei litologice
cu grad ridicat de plasticitate şi slabă coeziune
(marne, argile, nisipuri). Intensitatea, durata şi
ritmicitatea lor este condiţionată, în primul rând,
de regimul precipitaţiilor, îndeosebi al ploilor
torenţiale, motiv pentru care acţiunea lor este
maximă în timpul primăverii şi începutul verii.

3
diferenţieri morfodinamice între unităţile
Eroziunea laterală şi acumulările de albie din

o 01
montane şi ariile depresionare. Modificarea
lungul văilor Timiş, Bârsa, Ghimbăşel, Prahova,
altitudinală a regimului de acţiune a agenţilor de

j.r /2
Azuga, Zamora şi Cerbului impun o accentuată
modelare (amplitudinea mare a reliefului - cca.

lu .1
dinamică şi instabilitate a albiilor în timpul
2000 m) şi complexitatea structurii orografice a

-c nr
marilor viituri. Îndiguirile şi canalizările realizate
morfosistemului Braşov-Valea Prahovei
au estompat parţial propagarea riscului hidric.

ad II,
(masivele muntoase deţin 68% din teritoriu) a
Disfuncţionalităţile semnalate sub aspectul
condiţionat existenţa a două etaje morfogenetice

ac V
potenţialului de producere a alunecărilor de
diferenţiate în funcţie de acţiunea preponderentă

is. N.
teren şi a altor procese şi fenomene de risc
a proceselor crio-nivale şi fluvio-torenţiale.
ns A natural cu implicaţii asupra modului de
Subetajul crio-nival, caracterizează
valorificare optimă a teritoriului, la nivelul
culmile montane înalte, situate deasupra limitei
ce IS
spaţiului investigat, au condus la delimitarea
superioare a pădurii din Munţii Bucegi, dar şi
următoarelor tipuri de zone [Fig.8.]:
po S

culmile mai joase, lipsite de pădure din munţii

1. Zone cu terenuri afectate de eroziune
na N

Timişului şi Baiului, unde predominante sunt

slab-moderată, cu risc mediu de
ia CE

procesele nivo-criogene. Durata mare a stratului

producere a alunecărilor de teren şi
de zăpadă, temperaturile scăzute, oscilaţiile
solifluxiunilor, dar cu risc ridicat de
ph O

termice diurne şi lipsa covorului vegetal ca

accentuare a eroziunii fluvio-torenţiale.
ra AP

protecţie eficientă determină apariţia proceselor

Aceste areale se întâlnesc în câmpiile
crio-nivale (nivo-criogene) puse în evidenţă de
piemontane cu fragmentare redusă, pe
og N

acţiunea gelifracţiei şi nivaţiei: acumulări de

versanţii cu pante de 5-15o din etajul
ge A

grohotiş (trene proluvio-deluviale), solifluxiuni,

culoarelor de vale şi al bazinetelor
culoare de avalanşe, râuri de pietre, relief
:// I

depresionare şi cu declivităţi 35o din

tp PH

rezidual, etc. Se remarcă o dinamică deosebit de

spaţiul montan. Riscul de accentuare a
activă a crestelor montane şi versanţilor din
ht RA

eroziunii este foarte ridicat în caz de

masivele Bucegi (Vf. Omu, Bucşoiul Mare,
păşunat abuziv sau alte activităţi care pot
Ţigăneşti, Mălăeşti, Coştila, Caraiman, Jepii
afecta calitatea fondului biopedosferic
G

Mici, Piatra Arsă, Muntele Furnica, Vârful cu

(defrişări, incendii, turism supradimen-
EO

Dor, etc.), Postăvarul (Munchia Cheii) şi

sionat). Pentru construcţii nu sunt
Baiului (culmile Neamţului, Petru-Orjogoaia,
probleme speciale, cu excepţia celor
G

Baiul Mare).
determinate de pantă, configuraţia
Subetajul fluvio-torenţial, include sistemul
terenurilor, riscul declanşării eroziunii în
interfluviilor secundare separate de văi şi
adâncime şi inundabilitate;
culoare intramontane, alături de aria
2. Zone cu terenuri instabile afectate de
depresionară şi bazinetele de eroziune
eroziune puternic-excesivă, cu alunecări
diferenţială. Abundenţa precipitaţiilor şi
relativ vechi şi/sau stabilizate, dar cu risc
predominarea versanţilor cu pantă medie (8-15o)
de activare în anii ploioşi sau prin
şi a celor înclinaţi (15-35o) determină conlucrarea
schimbarea folosinţelor (defrişări,
spaţială dintre procesele de eroziune şi transport
desţeleniri), lucrări de destabilizare a
din lungul albiilor fluviatile şi a talvegurilor
versanţilor (terasări, excavări), încărcare
elementare de drenaj şi procesele de eroziune
cu construcţii grele (clădiri, şosele).
areolară (ablaţie pluvială, denudare peliculară,
111
 Viorel Gligor, Silviu-Florin Fonogea

Aceste areale sunt caracterizate din altitudini medii şi înclinări în general

punct de vedere geomorfologic de până la 45o. Producerea viiturilor este
relieful de tip colinar caracteristic însoţită de intense procese de eroziune
zonelor piemontane şi de masive laterală şi eroziune în adâncime
montane fragmentate de reţele (lineară). Nivelul apelor freatice se află
hidrografice mărginite de versanţi cu la adâncimi mai mici de 5,0 m;

3
o 01
j.r /2
lu .1
-c nr
ad II,
ac V
is. N.
ns A
ce IS
po S
na N
ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

Fig.8. Harta vulnerabilităţii teritoriului la procesele geomorfice de risc

112
 Evaluarea stării de funcţionalitate a morfosistemului regional Braşov-Valea Prahovei

3. Zone cu terenuri stabile, dar cu ƒ dezvoltarea funcţiei turistice în timp se

fenomene locale de deplasări instituie ca potenţial factor de
gravitaţionale ale materialelor pe accentuare a presiunii antropice asupra
versanţi (declivitate > 45o) - parţial sub teritoriului al cărui impact va fi resimţit
vegetaţie naturală (păduri, pajişti), şi la nivelul componentei morfologice.
afectate moderat de procese erozivo-
denudaţionale, care prezintă fenomene
Bibliografie
locale de prăbuşiri, căderi de stânci,
rostogoliri şi avalanşe. Relief montan

3
[1] ARMAŞ, IULIANA, (2006), Risc şi

o 01
intens fragmentat, utilizat ca resursă în
vulnerabilitate. Metode de evaluare în
economia forestieră, agropastorală,

j.r /2
geomorfologie, Editura Universitară,
turism pentru sporturi de iarnă şi Bucureşti.

lu .1
ecoturism. Din punct de vedere al [2] BIRKMANN, J., (2007), Risk and vulnerability

-c nr
substratului litologic nu sunt practic indicators at diferent scales: applicability,
limitări pentru construcţii. Factorul

ad II,
usefulness and policy implications,
restrictiv se datorează includerii unor Environmental Hazards, no7, p. 20-31.

ac V
teritorii în categoria ariilor naturale [3] CIOACĂ, A., DINU, MIHAELA, (2005),

is. N.
protejate, precum şi gradului mare de Particularităţile resurselor reliefului din
înclinare al versanţilor, ceea ce
ns A Depresiunea Braşovului şi valorificarea lor în
favorizează căderile de stânci, rezultate contextul dezvoltării durabile, In: 5th Edition
ce IS
prin procese de gelifracţie şi nivo- of the “Geography within the context of
torenţialitate.
po S

contemporary development” International

na N

5 Concluzii Conference Volume, Editura Presa

ia CE

Regiunea Braşov-Valea Prahovei privită Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, p. 81-92.

din perspectiva complexităţii structurale şi a [4] COCEAN, P., (2002), Geografie Regională,
ph O

dinamicii georelaţionale la diferite niveluri Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-

ra AP

scalare se identifică prin următoarele trăsături: Napoca.

ƒ este o regiune de convergenţă a fluxurilor [5] DOBRE, R., (2005), Impactul amenajărilor
og N

sectorului de autostradă Comarnic - Predeal

teritoriale provenite din raporturile
asupra reliefului – consideraţii generale,
ge A

spaţial-funcţionale cu entităţile geografice Comunicări de Geografie, Vol. IX, Editura

:// I

adiacente prin schimburi de procesare Universităţii, Bucureşti.

tp PH

energo-materială; [6] GRECU, FLORINA, (2009), Hazarde şi

ƒ prezintă o structură polifuncţională
ht RA

riscuri naturale, ediţia a IV-a, Editura

rezultată din conlucrarea elementelor Universitară, Bucureşti.
facilitate de complexitatea cadrului [7] IANCU, FLORENTINA-CRISTINA, (2008),
G

natural: coridor infrastructural major Pretabilitatea factorilor naturali pentru

EO

(grefat pe morfologia de „tip culoar amenajare turistică în zona nordică a

intramontan”) şi vector de convergenţă a Munţilor Baiului (Vârfurile Neamţu şi Ştevia),
G

fluxurilor turistice (indus odată cu Rev. Terra, XXXVI-XXXVII, p.132-139,

valorificarea conştientă a potenţialului
natural şi a patrimoniului cultural local);
ƒ este o axă de intensă umanizare care din
punct de vedere a stabilităţii morfo-
sistemice prefigurează amplificarea
disfuncţiilor în cazul în care relaţiile om-
natură au un puternic caracter conflictual
(consum de spaţiu, supraexploatarea
resurselor naturale, saturarea demografică
şi tehnică a peisajului geografic, ş.a.);
Bucureşti.
[8] IONIŢĂ, I.,(2000), Geomorfologie aplicată,
Editura Universităţii “Al.I.Cuza” Iaşi.
[9] MIHAI, B., (2005), Munţii Timişului (Carpaţii
Curburii). Potenţialul geomorfologic şi
amenajarea spaţiului montan, Editura
Universităţii din Bucureşti.
[10] OPREA, R., (2005), Bazinul montan al
Prahovei. Studiul potenţialului natural şi
impactului antropic asupra peisajului, Editura
Universitară, Bucureşti.

113
 Viorel Gligor, Silviu-Florin Fonogea

[11] OPREA, R., CURCAN, G., (2005),
Disfunctionalities related to the alpine meadow
of the Bucegi Mountains, In Geographical
Phorum – Geographical studies and
environment protection researches, Anul 4, Nr.
4, Editura Universitară Craiova, p.130-134.
[12] PIGEON, P., (2002), Reflections sur les
notions et les methodes en geographie des
risques dits naturels, în Annales de
Geographie, p. 452-470.
Jepii Mici, Revista Geografică, T. XI, Serie
nouă, Academia Română, Institutul de
Geografie, Bucureşti, p. 46-52.
[17] VOICULESCU, M., (2000), Morphodynamic
potential of the Cryo-Nival Level in the
Făgăraş Mountains, Revista de
Geomorfologie, 2, Bucureşti, p.59-67.
[18] *** (1987), Geografia României, III, Carpaţii
Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei,
Editura Academiei R.S. România, Bucureşti.

3
[13] PLATTNER, TH., (2005), Modelling public [19] *** (2009), Master Plan în turism pe Valea

o 01
risk evaluation of natural hazards: a Prahovei şi Zona Braşov – Râşnov, Faza I -

j.r /2
conceptual approach, în Naural Hazards and Analiza zonei Valea Prahovei şi Braşov-
Earth System Sciences, 5, p.357-366. Râşnov, Institutul Naţional de Cecetare-

lu .1
[14] VÂLSAN, G., (1940), Morfologia Văii Dezvoltare în Turism, Bucureşti.

-c nr
superioare a Prahovei şi a regiunilor vecine, [20] *** (2010), Plan de amenajare a teritoriului

ad II,
Bul. S.R.G., T. LVIII, Bucureşti, (publicat zonal inter-orăşenesc Sinaia-Azuga-Buşteni-
postum). Predeal-Râşnov-Braşov (Poiana Braşov),

ac V
[15] VELCEA-MICALEVICH, VALERIA, Faza I – Situaţia existentă şi disfuncţionalităţi,

is. N.
(1961), Masivul Bucegi. Studiu geomorfologic,
ns A Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de
Editura Academiei R.P.R., Bucureşti. Geografie, Cluj-Napoca.
[16] VOICULESCU, M., VUIA, F., (2005),
ce IS
Asupra unor procese morfogenetice cu
po S

potenţial de risc în domeniul alpin din Munţii

na N

Bucegi. Studiu de caz: zona Vf. Cu Dor-Vf.

ia CE
ph O
ra AP
og N
ge A
:// I
tp PH
ht RA
G
EO
G

114
 Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013

Sorin Filip (2009), Planning urban responsabilizate şi asumate, atât de către

Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca beneficiarii direcţi, cât şi de către populaţie
(format B5, 332 p. text, cu 73 fig. incluse, 234 (vezi Cap. 1).
titluri bibliografice, 30 p. rezumat în limba În primul capitol sunt trecute în revistă
engleză, ISBN 978-973-610-956-0) etapele de evoluţie ale planificării teritoriale

3
(schiţarea primelor tentative de organizare a

o 01
oraşelor, ghidate de ideea asigurării unui
echilibru, în aşa numitul pseudo-planning;

j.r /2
legitimitatea oraşului, accentuată de fenomenul

lu .1
de urbanizare, completată de spiritul participativ

-c nr
al comunităţii; testarea unor dezvoltări

ad II,
urbanistice, de la extinderea pe orizontală la
desfăşurarea pe verticală, în perioada 1900-

ac V
1959; conştientizarea impactului acţiunilor de

is. N.
ns A planificare asupra mediului înconjurător;
tentative de responsabilizare şi revitalizare a
ce IS
oraşelor şi a rolului deţinut de acestea),
insistând asupra unor exemplificări din nordul
po S
na N

continentului american sau a celui european,

fragmente episodice fiind punctate pentru
ia CE

oraşele României.
ph O

Validând dictonul ce însoţeşte analiza

Constituind o exegeză îndrăzneaţă şi
ra AP

următorului capitol <... elemente, ...

inovativă, lucrarea tânărului geograf format în interacţiune, ... stare>, dezvoltarea oraşului este
cadrul Şcolii Geografice Clujene, Sorin Filip,
og N

direct condiţionată de relaţiile pe care le are, atât

reprezintă o încercare, credem reuşită, a la nivel intern, între componentele sale
ge A

decriptării unui domeniu considerat până nu (elemente naturale, sociale, economice şi

:// I

demult specific altor categorii de specialişti, din

tp PH

construite), dar şi în afara sistemului, cu alte

sfera tehnică, planificarea teritorială, şi un pas aşezări urbane.
ht RA

înainte, în preocupările geografilor români, Capitolele următoare răspund întrebărilor

pentru creionarea reperelor analitice ale prefaţate de autor: „Pentru cine? Cum? Unde?”,
G

teritoriului, respectiv ale spaţiului urban, în prin recursul continuu la motivaţiile sociologice
EO

complexitatea lui. O bază teoretică bine ale stakeholderilor. Dincolo de nevoile sociale
argumentată, susţinută pe ilustrative exemple maslowiene, specifice fiecărui individ, se pot
G

europene şi nord-americane, o trecere în revistă contura anumite aşteptări ale planificatorilor,

a problemelor actuale cu care se confruntă
oraşul/sistemul urban, o reliefare a normativelor
existente, un acut simţ practic reprezintă câteva
dintre atuurile acestei abordări.
Structurată într-o ordine logică, în 8
capitole, pe parcursul răsfoirii celor 332 pagini
se poate observa puternicul caracter
interdisciplinar al lucrării, unde miza este pusă
pe determinarea unui set de măsuri de
planificare concrete, durabile, conştientizate,
deciziile luate fiind (sau trebuind să fie) direct
proporţionale cu aceste condiţionări sociale,
„luate” într-un climat optim de comunicare, într-
un spaţiu trăit şi conştientizat ca atare de fiecare
individ. Una dintre provocările politicilor
urbane o reprezintă zonificarea teritoriului,
materializată, conform autorului, într-o anumită
stare de urbanitate (sisteme urbane în echilibru,
sisteme urbane în curs de restructurare, sisteme
urbane degradate. Privită din alt unghi, în

115
 Recenzie
funcţie de terminologia utilizată, această
zonificare poate include, pe baza unor criterii
funcţionale, mai multe unităţi teritoriale
(cvartalul, arealul, zona şi cartierul, între care
există legături compatibile indisolubile). Mărind
scara, „funcţia dominantă” utilizată în
delimitările intravilanului determină conturarea
a 4 unităţi zonale: zona rezidenţială (confruntată
cu criza de spaţiu şi criza de locuinţe, acutizată
3
de expansiunea pe orizontală a oraşului/sprawl
o 01
urban – o problemă întâlnită, din păcate, în
majoritatea oraşelor mari, pentru care
j.r /2
optimizarea ar putea veni prin crearea unor
lu .1
vecinătăţi de locuire urbană), zona centrală,
-c nr
zona industrială şi servicii economice conexe,
ad II,
zona spaţiilor urbane deschise (străzi, pieţe,
zone verzi).
ac V
Atractivitatea crescută a spaţiului public
is. N.
este dictată de contextul urbanistic şi viziunile
ns A
strategice cu caracter de gestionare ale acestuia,
ce IS
viziuni care, conform Commission for
Architecture and Built Environment, 2009,
po S
na N
implică, pe lângă etapele şi subetapele clasice
(elaborarea unui studiu justificativ, analiza
ia CE
contextului, analiza situaţiei existente,
ph O
conturarea disfuncţiilor şi a priorităţilor,
ra AP
identificarea obiectivelor şi elaborarea strategiei
şi a coordonatelor evolutive) o atenţie sporită
og N
diseminării în teritoriu a rezultatelor („iniţierea
unei faze de dezbatere asupra documentelor
ge A
elaborate” şi „ajustarea conform feedbackului
:// I
tp PH
aferent fazei de dezbatere şi adoptarea în forma
finală” - p.103), acţiuni neglijate în practica
ht RA
curentă.
Politicile de locuire urbană şi-au îmbogăţit
G
abordările, trecând dincolo de percepţia
EO
reutilizării terenului, optând pentru reorganizarea
acestuia. Teoria fractalilor/ atractorilor stranii
G
(strange atractor), lansată în 1971 de
matematicienii David Ruelle şi Floris Takens
(On the Nature of Turbulence), şi introdusă în
câmpul cercetărilor geografice de Mandelbrot, B.
(1975), cu un studiu dedicat lungimii liniei de
ţărm, teorie valabilă în contexte diferite, fie că
vorbim despre intuiţie, stări climatice, fluctuaţii
financiare sau relaţii cristalizate în interiorul
sistemului urban, a constituit punctul de plecare
al subcapitolului dedicat Atractorilor urbani,
materializarea acesteia constituindu-o
116
dezvoltarea unui urbanism comercial sau a unui
urbanism universitar, controlate, în puţine state,
de comisii specializate.
Parteneriatul public-privat reprezintă calea
cea mai optimă pentru implicarea în cadrul
politicilor urbane, absenţa implicării comunităţii
contrabalansând de pildă reuşita implementării
unui plan de amenajare. Jocul de-a v-aţi
ascunselea prin hăţişul conflictelor de interese
trebuie controlat prin recursul la etica
profesională, etica planificatorului, implicat atât
ca profesionist ştiinţific, proiectant, consilier
strategic fie ca administrator al unui oraş –
detalii ce nu scapă privirii de practician a
autorului. Rămânând în sfera aplicabilităţii,
planificarea urbană presupune un mod de lucru
organizat (transpus sub forma unor etape de
lucru distincte, implementate şi la alte scări – a
se vedea, de pildă, Planurile de amenajare
teritorială, realizate în ultima decadă), etapizat,
prioritizat şi flexibilizat (este necesar a se ţine
cont de adaptările survenite!), numit planning
relaţional.
Dând Cezarului ce-i al Cezarului, relaţiile
instituite între oraş şi sistemul teritorial au făcut
obiectul unor studii teoretice şi aplicative, în
cadrul unor instituţii de planificare şi amenajare
teritorială, de cercetare (cu precădere a unor
specialişti geografi) din marile centre universitare
(Cluj-Napoca, Bucureşti, Iaşi, Timişoara), fiind
din ce în ce mai vizibilă orientarea acestor studii
către caracterul pragmatic al analizelor
teritoriale. Cele mai adecvate relaţii de
cooperare, prevăzute şi de către politicile urbane,
sunt cele instituite în zonele metropolitane şi în
cele periurbane, cu un obiectiv calat pe reducerea
gradientului teritorial şi a revitalizării arealelor
urbane. Constituită „pe bază de parteneriat
voluntar, între marile centre urbane (capitala şi
municipiile de rangul I) şi localităţile urbane şi
rurale aflate în proximitate, la distanţe de până la
30 km” (conform Legii nr. 351/2001), zona
metropolitană, dincolo de problemele iscate de
delimitarea conferită şi criteriile utilizate pentru
aceasta, poate dirija capacitatea de absorbţie a
localităţilor învecinate, în vreme ce destinul
zonelor periurbane este influenţat de interrelaţiile
dintre centru, zone funcţionale, culoare şi
elemente protejate (pp.138-156).
 Recenzie
Cunoscut fiind faptul că fiecare
detaliu/element component contează şi că
întregul nu poate fi privit în complexitatea lui,
fără a face trimitere la fiecare „ochi” al ţesutului,
fizionomia, structura şi funcţionalitatea
sistemului urban sunt influenţate de câteva tipare
urbane (tiparul stradal, tiparul parcelelor,
clădirilor şi spaţiilor deschise) – delimitări
conceptuale şi metodologice privind aceste
3
elemente pot fi reperate, anterior, în studiile lui
o 01
Southworth, M., Ben-Joseph, E. (2003), Surd, V.,
Bold, I. (2005), Marshall, S. (2005). Cu o
j.r /2
înclinaţie obstinată spre fundamentarea unor
lu .1
concepte frecvent uzitate, autorul pune în discuţie
-c nr
câteva tipologii ale oraşului, alese după criteriul
ad II,
gradului de concentrare a construcţiilor, legităţii
de structurare internă, a configuraţiei spaţiale şi,
ac V
last but not least, evolutiv.
is. N.
Orice plan urbanistic este conceput
ns A
respectând anumite obiective şi rezultate;
ce IS
normele metodologice, în schimb, devin un fel
de „Fata Morgana” ce se pierd de la începutul
po S
na N
proiectului, insesizabile pe durata implementării
sau finalizării acestuia şi care devin cu atât mai
ia CE
ireversibile cu cât soluţiile propuse tind să
ph O
prindă viaţă. Constatând penuria de repere
ra AP
metodologice la care se face referire în
multitudinea de studii destinate problematicii
og N
oraşului şi planificării urbane, Filip S. reuşeşte
să concentreze o serie de principii gnoseologice
ge A
(sumar prezentate), metode de cunoaştere
:// I
tp PH
(creionate după metodologia regională propusă
de Cocean P., 2007) şi tehnici de investigare.
ht RA
Cea de-a doua parte a Cap. 7 completează, într-
un chip fericit, arsenalul de metode utilizate şi
G
specifice planificării urbane, cartografia urbană
EO
fiind cea căreia îi revine în sarcină soluţionarea
acestor aspecte. De la principii complexe la
G
metode de reprezentare ilustrative sau etape de
lucru bine puse la punct, toate conlucrează în
vederea surprinderii celor mai adecvate
modalităţi de reprezentare ale sistemului urban.
Noutatea este dată, pe lângă recursul la
reprezentările cartografice clasice, de apelul la
reprezentările mentale.
Cu o largă deschidere spre noile orientări
legate de evoluţia oraşelor şi a planificării
teritoriale, ultimul capitol este dedicat
surprinderii tendinţelor de dezvoltare a oraşelor.
Un prim concept asupra căruia se insistă îl
constituie Noul Urbanism (New Urbanism), ce
optimizează relaţia dintre proiectarea urbană şi
implementarea acesteia, insistând pe vitalizarea
ariilor urbane centrale, controlarea extinderii
periferiei, conservarea patrimoniului natural şi
construit. Acţiuni realizabile prin parcurgerea a
27 principii operaţionale, stabilite pentru trei
nivele spaţiale diferite (macroscalar: regiunea,
metropola, oraşul, mezoscalar: vecinătatea,
districtul, coridorul, microscalar: cvartalul,
strada, clădirea). Orice măsură luată se bazează
pe constituirea unor unităţi de vecinătate urbană
(spaţiul perceput de individ), a unor parteneriate
publice-private, a unei interdependenţe crescută
între dezvoltarea urbană şi cea regională, pe
extensiunea spaţiilor verzi şi corelarea
planurilor scalare.
Un alt curent – Urbanismul „verde” (Green
Urbanism) – centrat pe o conlucrare a triadei
creşterea competitivităţii economice-protecţia
mediului înconjurător-dezvoltarea unor forme
urbane compacte – pune accentul pe aspectele
ecologice, realizând tranziţia înspre oraşul
ecologic/ecopolis. Concretizarea constituirii
unor vecinătăţi urbane o constituie satul urban
(Urban Village), cu origini în Marea Britanie
(1989): Hulme/Manchester, Crown Street/
Glasgow, West Silvertown/London.
Un suport metodologic relevant şi concis,
cu o continuă raportare la practica actuală a
proiectării de profil, lucrarea Planning urban
constituie un punct de reper în domeniul
amenajării teritoriului, o continuare a
cercetărilor orientate înspre etalarea unor
modele de planificare urbană. Şi, mai ales, ea
pune în valoare ipostaza geografică a organizării
spaţiului urban, cu nimic mai prejos, ci
dimpotrivă, în raport cu viziunea arhitecţilor.
ANA-MARIA POP
Cercetător III
Universitatea Babeş-Bolyai Facultatea de
Geografie, Centrul de Geografie Regională,
Str. Clinicilor 5-7, 400006, Cluj-Napoca,
Romania.
E-mail: ana-maria.pop@geografie.ubbcluj.ro
117
118
G
EO
G
ht RA
tp PH
:// I
ge A
og N
ra AP
ph O
ia CE
na N
Recenzie

po S
ce IS
ns A
is. N.
ac V
ad II,
-c nr
lu .1
j.r /2
o 01
3