Scribd Logo
Carica

Benvenuto in Scribd!

  • Io, Mircea (Taiat)

    Caricato da

    Ruxandra Vera Stefan
    7 visualizzazioni54 pagine
    teatru istoric

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Formati disponibili

    PDF o leggi online da Scribd

    Hai trovato utile questo documento?

    Questo contenuto è inappropriato?

    Segnala questo documento
    teatru istoric

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    7 visualizzazioni54 pagine

    Io, Mircea (Taiat)

    Caricato da

    Ruxandra Vera Stefan
    teatru istoric

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    di 54
    io, mircea voievod Piesi in trei acte ‘de Dan Tarchits SECM RTCA Ais tS Urea seat Maneatis eer: FRANCISC KALAP PERSONAJELE: MIRCEA, voievodul Tari Romanesti, 50 de ani MARA, sotia Ini, 40 de ani ARINA, fiica lor, 18 ani MIHAIL, fiul lor, 20 de ani VISA, 36 de ani VILCU, capitan SIN, spitarul RADU, cfpitan ROMAN, capitan VLAD, fiul cépitanului Roman SOFRONIE, stareful mindstirii Cozia JOAN, varul Jui Mircea FRANCISC, episcopul catolic CALUGARUL TINAR MUSA CELEBI, sultanul turcilor FIERARUL, Ciobanul CUCU Cépitani, soldati, doamne de la curte Acfiunea se petrece in Tara Roméneascit, intre anii 14091418, DECORUL Picsa se joach cu urmitoarcle clemente de decor: Tronul domnese se afl tn mijlocul scenei _ inapoia tronuli, se gisese alte dou In dreapta sim: tronuri, unul Ting’ altul i Un practicabil in stinga scenei i faqi, altul io sige orcad deci ent pe an ol ost de pout deine Fund ces © sit si tat fecare blow Gera elements de dor Ho pls dns teat aeGuni de semsnensint mention Fo te ecm Je mai use doar un fel dea ven al 200- rae, De ccc, exioral i sceografal pots sels cricare altul, dup’ imaginatia lor. PROLOG La ridicarea eortinei, toate personajele sint rispindite fn jurul lui Mircea, care sti in genunchi in mijlocul sce- nici. Soldatii, unul ling’ altul, incepind de la arlechin, fac cere in jurul personajelor. Panoul din fundal repre- inti fresea de Ia Cozia, cu portretul lui Mircea gi al tui Mita (Tobe, trimbite) SOLDATII: Trijasci domnul tirii!... TrBiascd Mircea Voievod ! (Tobele gi trimbitele ince- teazit bruse.) MIRCEA : (ca 0’ spovedanie) : Nu eu lam ucis pe Dan, fratele meu, dinaintea domnici mele, ci mind vrijmasi, necunoseuta. Nu mi trag din neamul despotilor de dincolo de Dunare, nici din familia imperial din Bizant. Am fost roman. Un roman de pe pamintul acesta roménesc, gi vechi si ris- 7 ccolit de pluguri, dar mai cu seam de riz- boaie (Tobe, trimbite.) SOLDATII : Traiascd Mircea Voievod ! (Tobele i trimbifele tac.) MARA (intorcind capul spre Mircea): Ne-am legat in fata Iui Dumnezeu ca barbat si fe- ‘meie, dar nimeni n-a ajuns si te urascé. aga cum 'te-am urit eu. Mi-ai luat feciorul de Ting mine, ca si-l faci domn, fndepartin- du-l de mingiierile mele. Mi-ai smuls fata de ling’ mine gi ai trimis-o pe pamint stri- in, ca si au se mai intoarcd niciodata. Tar ‘u, tu ai rmas totdeauna departe de inima MIHAIL : (cdtre Mircea): Mi-e frici si-mi ridic ochii spre coroana ta, pe care vrei s-o im- parti cu mine, gi mi-e teami ci nu voi in- felege niciodati ce se ascunde in cealalti jumitaie care iti va rimfne fie, tata! ARINA: (ciitre Mircea): Si dack va trece 9 singura zi — dar nu va trece — gi dack se va sfirgi o singuri noapte — dar mu se va sfirgi — fri si mi gindese la tine, o! tat, atunci nu voi mai merita si mi strigi domnita ta draga. MIRCEA : Trebuia si pistrez nestirbiti moste- irea acestui pimint romanesc si mi fem mai mult de blestemele strimogilor_ mei decit de ura celor care nu infeleg ci mu pot face altfel. (Tobe, trimbite.) SOLDATII : Triiasci Mircea Voievod ! (Tobele si trimbitele tac.) IOAN : (ciitre Mircea) : Un garpe mi-a tncolicit inima si de ani intregi imi gopteste in fie- care zi: lai tronul!* N-am triit decit ato rivnind la coroana ta, gi setea asta mi s-a strecurat in singe cu fiecare birdaci de vin, gi in suflet cu fiecare guri de aer. MIRCEA : Nici acum, in ceasul din unm, nu-n- telegi ci eu te-am iertat. Tara insi'— nu. CALUGARUL TINAR: O tristoe Lith margin, Miria-Ta! Si o ingrijorare fird’ margini, Méria-Ta! ‘Si o speranté fri margini, Miria-Ta ! $i vreau si le adun pe toate la un loc si s& le pun in ochii Mariei-Tale. Acolo, pe peretele bisericii, in dreapta, pentru oameni, ca si-si aduck aminte tn vecii vecilor. FRANCISC : Voi, romani, sinteti 0 enigmi pen- tru Sanctitatea-Sa Papa si chiar pentra Dumnezeu. MIRCEA : Ne stim aici de cind lumea si ne vom fla aici it lumea, chiar gi dup’ aceca, cici ne vor rimine mormintele in mirunta- icle muntilor si pe fundurile apelor, ca 0 mirturie a dreptului nostru pentru. tara aceasta. (Tobe, trimbite.) SOLDATII : Triiasei Mircea Voievod ! (Tobele, trimbitele tac.) VILCU (citre fierar): Mai am dou’ ceasuri bune pind la Arges, fierarule. Grabeste-te ! FIERARUL : Se vede ci ai vreo treabi cu Miria-Sa, dupi cum ineleg. Si-i spui Miriei-Sale ci eu am ficut potcoava asta si cd sint in stare s& mai fac o mie, daci-am cere. RADU: Vom yeni la chemarea Mariei-Tale, ori ide cite ori va fi mevoie pentru fara. SIN: Ca si ne apirim pamintul, cu muntii, cu apele gi cu marea. ao ROMAN, VLAD (impreund) : i sornttac care ne a) RO ce cre ant FRONIE : In vecii vecilor, amin ! SOLDATIT: Triiasea Mircea Voievod ! ISA (cdtre Arina) : Auzi, domnita ? (Cu multé nostalgic) Traiascd Mircea Voievod, dom- nul Tari Roménesti si omul pe‘: (incet)... renal cTeaee oot ee me (Trimbite, tobe, buciume. Lumina se schimbi, Arina, sa, Mihail si CXlugieut tinkr au ict din send. Rado sori ia cron fn il i we adrseart I Mire care rimine im ace aitune de pint acum. ‘Tose celelalte personaje s lui Mircea.) oe — 5 RADU: Maria-Ta, Dan Voievod e mort. Soarta a ie perce cu zilele lui si, in zgircenia ci, i-a dat prea putine. Coro: le featele domnici-tale pink vert dar hose Sa ti-o dam tie. “ MIRCEA (glasul ti ascunde o mare tulburare si durere) la ucis ? RADU (du lescumpii Le as oe clipi: de descumpiinire) : Nu stim, MIRCEA : Nu gtie nimeni ? Nici dumneata, c: pitane Roman ? Nici sptarul Sin? Nu stie nimeni cine I-a ucis pe fratele meu, Dan SOFRONIE : Miria-Ta, ingiduie biteinetclor le s&-ti rispunda. Fratele domniei-tale a. fost i 3 fost ucls migeloste, noaptea pe drum, de MIRCEA : Tilharii de drumul mare ucid pe ne- gustori, nu pe voievozi. Acei care ucid pe -10- voievozi sint ucigayi de tar’. Le-au fost tdiate capetele ? RADU: Nu, Maria-Ta. MIRCEA : Nu mai sint palose ascutite pentru uucigasi in Tara Romaneasc& ? Sau rezerva de voievozi din neamul Basarabilor vi se pare destul de mare pentru a renunta att de ugor la un domn ? RADU: Nu-i cunoastem pe acci tilhari care au omorit pe fratele Mariei-Tal SOFRONIE: E cineva_care-i cumoaste pe toti ‘faptasii de omor : Dumnezeu. MIRCEA : Dumnezeu n-are secure, iar tngerii lui ‘nu slit sa taie capete. SOFRONIE : Asa e cum spui, Maria-Ta, dar caile cerului sint mai intortocheate decit toate earirile ascunse ale codrilor nostri, Inga- ‘duie si sune trimbitele si si te ungem domn, ‘Trimbite.) RADU (in timp ce Mircea se ridicit si inainte spre tron, Radu fine coroana ridicatd cu amindoud miinile si se apropie de el): Miria-Ta, s& porti coroana aceasta ca domn yrednic gi iubitor de tara, Ne vom supune dorinfei tale de azi inainte, noi_si_copiii ‘nostri, gi vom veni Ia chemarea Mariei-Tale in orice ceas ne vei trimite stire. (fi pune coroana pe cap. Mircea ¢ in fata tronului.) SOFRONIE : Fii binecuvintat, Maria-Ta. SOLDATII : Trdiasci Mircea Voievod ! Traiasci domnul {arii! MIRCEA (dupa ce trece cu 0 privire iscoditoare ‘peste tofi cei din jurul lui, se opreste asu- pra lui Ioan): Ma bucur ci printre voi. cépitani dumneavoastra, vid si pe varul meu Toan, care a stat departe de fara au aproape doi ani. (Cétre Joan.) Ai petrecut bine in pribegie, capitane Ioan ? 1OAN : Da, Ta, bine MIRCEA : E frumos la Raguza? Nigte negustori venetieni si doi cdlugari franciscani poves- teau ci se petrece bine pe-acolo. TOAN : Negustori si cilugasitaccia aveau drep- ate, MIRCEA’: Femei frumoase ? IOAN (surprins, dar bravind) ; Da, Méxia-Ta, MIRCEA AS, a : Atunei, de ce n-ai rimas acolo ? IOAN: Dorul de (ari, Maria-Ta. Am sosit azi- noapte. MIRCEA : Dupa praful de pe cizme, se vede c% grabit stragnic si te intorci. Ai intir- ziat. TOAN: Ce. vrea si spunii Miria-Ta cu vorbele astea ? MIRCEA: Mi bucur c-ai_tnteles, (Trimbije, tobe.) SOLDATII ; Traiascd Mircea Voievod ! fon eyed Mircea Voievod, domaul {irii ! In timp ce lumina se micsoreazd, jele din scent, afaré de Mircea) nee cdpitane. MIRGEA Deschidetivi porti_ ale vencului! luntilor, dafi-va lao parte! ‘Tulburati somaul vulturilor din euibutt yi aruneati-i in vazduh si se roteasci ticu{i, Cutremu- Tati-va stincile sub copitele cerbilor si depirtati-va piscurile, zgfriind cerul cu vir- furile lor ascutite si scinteietoare ca piatra $i tu, cimpie care te acoperi cu aur in aFsifa verii, asterne-ti covoarele pea- -Re tru ca pagii lor si aibi sub ei toate florile igi plsdrile noastre. Tar voi, valuri zbuci mate de la Marea cea Mare, izbiti cu pu- tere in pragul cel mai indepirtat al ¢arii pentru ca urechile lor si prinda tinguirile voastre. Deschideti-vi, porti ale veacului, gi lisati-ma si privesc dincolo de voi.}Vreau 34 le vad armurile ruginite si stgtrinde. inimile bitind sub zalele fi! O, mai ales ochii stribu- care ma privesc scrutator dinda- 4 larg Ja o parte gi 1i- 34 treact [Sint Domnul Tri Roma- mat din girul lung al domnilor aces- tui plimint ajezat la riscruce de neamuri, in b&taia vremilor. ,Cind vei ajunge domn, si-i chemi $dac& vor veni, si au te indoiesti niciodati de tine insuti: acesta-i semnul ci ejti cu_adevirat alesul farii!" Aga mi-a spus Radu Voievod, tatil meu, intr-o »Cind vei ajunge domm, si-i chemi... Si-i chemi si, daci vor veni...*{ Deschideti-va, porti ale veacului ! De 1 ceasul acesta si tnceapa ziua dintii ‘a mea, gi toate zilele gi toli anii. Dati-va la o parte gi lisafi-i si treaca ! (Zgomote indepiirtate de tobi, care se ac- contueazd repede, in timp ce pe fundal apar proiectate umbrele lui Litovoi si Basarabi, enorme.) BHREBA : Fiti slaviti, voi incepatori de tari! ‘Imi plec genunchii inaintea amintirii voastre —B- $i mi cutremur privind zalele fnsingerate pe care vremea a inchegat de malt singele odinioar’ cald ce vi s-a scurs din piept peste pimintul nostra romdnese. Ce ¢ din: colo de voi? Ce va fi dincolo de mine ? Sunafi, trimbife! Bateti, tobe! (Trimbite, tobe. 1 s4 ramfnem aici, pe acest piimint, pemtra cd aici am invatat in ce parte si privim ca sX vedem risirind soarele ; aici am fnvatat dind si iesim cu plugurile si cind s& aruncim siminfa, gi tot aici am in vatat si murim ca oameni liberi si buni. Tu, Basarabi Voievod, si tu, Litovoi Vo- ievod, ati venit la incoronarea mea simi socotiti vrednic a fi domn peste toati Tara Romineascé, cu muntii, cu cimpiile si cu marea. Primiti-mi fn istorie alituri de voi, strabunii mei, gi e cei care vor veni dupa mine si nu s-au nascut ned, connie ACTUL INTIL La tidicarea cortine, un reflector lumineazit practicabilul din stinga, pe cate se afli o nicovalé. Furtuni cu tunete si fulgere, In clipele in care fulgeri, se vede si éronul pe care sti Mircea, nemigcat, precum si panoul de pe fundal, care reprezinti sala tronului. Prin stinga intré fierarul, urmat de Vilew VILCU : Afurisitd vreme. re FIERARUL (care are o potcoavit in mind, i cepind s-0 batts pe nicovala cu un ciocan) : Si-acu te-ai gisit si domnia-ta si umbli drum. Dar incotro, in toiul noptii ? VILCU : La Arges. FIERARUL : Atun parte ? VILCU: Lumea-i mare, fierarule! (Reflectorul ‘se muta pe Mircea} MIRCEA : Zece zile si allituri de ele zece nopti de cind il astept. Doar n-o fi avut nenorocul si-l prind’ vreo furtun’ si sk piard cu ¢ grabi mare. Vii de de- ue corabie cu tot. Nu poate si-mi faci marca una ca asta, mie... Si-nghitl, de-i place, pe ‘tofi solii regilor si jmparatilor lumii, dar mu pe-al meu. (Refléctorul revine in stinga scenei.) FIERARUL (lucrind, fredoneazi) : Frunzi verde, plop inalt, Bate fierul cit @ cald. (Apoi, citre Vilcu.) Are si fie sizboi ? VILCU: Numai Dumnezeu stie. FIERARUL : $i Maria-Sa Vodi. Am luptat si eu la Rovine alaturi de Miria-Sa. Eram un tinc. Uite, n-am crezut niciodata pind atunci ‘cd putem avea asa de multi dugmani. VILCU : Ni-i trimite Dumnezeu pentru picatele noastre. . FIERARUL : Dusmanii_ nu ajung pink la noi ‘pentru picatele noastre, cum zici domnia-ta, ci pentru bucatele noastre. Avem pimint bun, si pamintul bun are totdeauna dusmani Vezi potcoava asta? Picioryl calului s-o rupe, dar ca nu va cidea. $i bilfile noas- tre au peste d-8l mare, iar biltile pline cu peste sint o momeala straynici pentru dus- mani, Ai avut noroc cu mine ci ti-am gasit © potcoava potrivité. Numai ci noi aici ne-am pomenit de cind ne stim gi-n alt parte n-avem ce ciuta, O fi adevirat ci piginii se pregitesc si treaci iar Dundrea ? (Reflectorul se muti pe Mircea.) MIRCEA: Daci se-ntoarce si-mi aduce veste bun’, turcii_nu vor mai trece Dunirea, chiar dack i-ar seca Dundrii apele peste noapte. (Reflectorul din now, in stinga.) -6 FIERARUL : Se zice ci 0 mulfime de_bulgari ‘au trecut cu vitele la noi in fark si au cerut Mériei-Sale si le dea adapost, c& vin turcii peste ei. O fi adevarat ? VILGU : Miria-Sa ¢.om bun. FIERARUL : $i daci s-a-ndurat de ei gi i-a pri- mit, bine a facut. VILGU :' Grabeste-te, fierarule, FIERARUL : Mai e pini la cintatul cocosilor. VILCU : Pe furtuna asta nu-i aude nimeni. FIERARUL : Asta s-o crezi domnia-ta. Cocosii intl fn fiecare dimineati. Iar pe 0 vreme ca asta, stil ce fac? Cinti intre doud tris- nete, Trebuie si ai vreo treab& cu Maria-Sa. VILCU : Sint negustor. FIERARUL: Apii, la mine se opresc toti_ne- gustorii, $i ii de la Brasov, gi alfii., Mai jeri au trecut pe aici nigte ‘negustori din Liov. Am ajuns s4 cunose gi ce marfii duce fiecare. Asa c&, domnia ta %i fi negustor, dar ai o altfel de marfa. VILGU: Gata, fierarule ? Mai am dou ceasuri bune pink la Arges. FIERARUL : Se vede ci ai vreo treab% cu Miria-Sa, dup cite inteleg. S&-i spui Miriei-Sale ci eu ti-am ffcut potcoava asta sic sint in stare sk mai fac o mie, numai si-mi ceard. (In timp ce reflectorul se muta Mircea, Vileu si fierarul dispar.) MIRGEA : Parca aud pasi... Nu, mi s-a pirut... De mai bine de dowizeci de ani, de ond sint domn, stau la pindi cu o ureche spre Dundre gi cu cealalt spre smunti. (Intrd ga pe nesimtite si rdanine deoparte.) 3 VISA‘: (incet) : Maria-Ta |. (Se apropie de Mir- cea care n-a aut ‘Miaria-Ta ! MIRCEA : Visa! Acum, in toiul noptii ?! VISA : Tarti-mi, Miria-Ta. MIRCEA : De ce si te iert, Viga? Stii doar cd ‘ma bucur totdeauna cind te vid. VISA (tulburatit) : Miria-Ta ! (Apoi,) Se-apropie rime jie ? MIRCEA : Nu stiu, Visa. VISA: Turcii trec’ mereu Duniirea §i_pirjolese satele, ici si colo. Acum se pregitesc_din nou pentru un razboi mare, nu, Maria-Ta ? MIRCEA : Nu tin, Vis VISA: Pe cine agtepti de citeva zile, ci nici noaptea nu dormi? Eu stiu cam arath cineva care asteapti. E ca un fel de sete a ochilor, doar atit c4 ochii nu sint uscati si teci ca buzele fnsetate, ci lucitori gi fierbinti ca ochii Mariei-Tale. MIRCEA (circumspect) : Stii $i pe cine agtept ? Visa Neeumsee 8 * MIRCEA (dur) : S& nu cauti s& afli. VISA: De zece zile, stai aici cu ochii deschigi, cu urechile ciulite la fiecare pas. (Mircea nu-i rispunde) Miria-Ta, de ce nu-mi ris- punzi ? O vorbi poate sf stea fn locul unei mingfieri, cind mingtierea... Iarti-mi. Sint si eu doar o femeie, si-atit. Dar nu vreau sa te vid trist gi ingrijorat. MIRCEA : De ce nu rizi putin, Visa? VISA : Vrea Maria-Ta intr-adevar ? MIRCEA : De ce mai intrebi, cind sti ci risul ‘tiu este flirima mea de fericire ? VISA. (surizind) : Méria-Ta ! MIRCEA : Esti frumoasi, Visa. VISA : Nu sint, Maria-Ta, Fericirea ins mi face a uneori... Atunci cind sint singura — MIRCEA (incercind s-0 imbraiseze) : Visa ! VISA (dindu-se um pas inapoi) : Doamna Mara vyrea si-fi vorbeasci. De accea am venit, MIRCEA : La ceasul asta din noapte ? VISA: O primesti, Maria-Ta ? MIRCEA : O primesc, Visa, Spune-i doamnei si vie. (Visa iese, fn timp ce reflectorul se muti pe practica- bilul din dreapta scenei, unde, pe un seiunel, s Francise citind intr-o carte) FRANCISC (citind incet) : In nomine Domini et Filii ot... (Intr repede Ioan, Francisc, cu ‘mare interes.) Ceva nou? IOAN: M-am folosit de furtuna de afari ca si pot veni. Asteaptd si in noaptea asta, ca in toate celelaite, de mai bine de o siptiimin’. FRANCISC (mai mult pentru el): Pe cine ?... Pe cine asteapti vod ? IOAN; N-am putut afla nimic, pater Francise. FRANCISG: Vreun sol! De unde?! Si cu ce solic ? (Cu o rabufnire autoritart.) De ce nu sti? (Apoi, cu un zimbet ipocrit.) Nicio- data n-am putut afla nimic prin dumneata din ceca ce pune vodi Ta cale. Niciodatd ! 1OAN (cu urd) : Vodi ¢ un cine. FRANCISC: De ce nu fnveti litratul ctinilor a sicl poli injelege ? Domnia-ta faci parte din Sfatul Domnesc. $i esti si vir bun cu Maria-Sa. (Cu. nervozitate.) Trebuie si-ti amintesc de fiecare dati? (Plimbindu-se ingindurat.) Deci, pune ceva la cale. Si asta, fara sf stie prea luminatul rege Sigis- mund de Luxemburg al Ungariei. Du-te la curte si nu te deslipi de-acolo pind nu 19 afli ceva. Poate ci dimineata asta va aduce pufind lumina. 1OAN : Alerg, pater. FRANCISC: $i nu uita ci, 1a capiitul dramului pe care alergi, te asteapti poate... un tron... (Ioan iese in grabit. Francise se aseazit din ow pe seaun of deschide cartea, dar priveste in alta : rte.) Voi, romani, sinteti o enigma anctitatea-Sa Papa, si chiar pentru ezeu. (Reflectorul se muti pe tromul pe care Mircea continu sit stea, in timp ce Francise dispare din scend. Din dreapta, apare doamna Mara.) MIRCEA : Credeam & Ia ceasul acesta, doamna ‘mea doarme incl. MARA: Am avut 0 noapte iaspiimintitoare. ‘Am visat urit MIRCEA : Mie, somnul n-a putut si-mi strecoare visele lui indiritul ochilor. Dar si eu am visat niste vise pe care mi le fauresc singur, treaz, cu ochii deschigi. Visele astea ale mele, daci le-ai cunoayte... . MARA: Dar nu le cunose, Mircea, Nu mi le-ai povestit niciodati a MIRCEA : Pentru cf visele au tileul lor, doamni. $i cine le poate pricepe tileul, decit numai accla care are aceste vise?! $i uncori.. uneori, nici eu... . MARA : Te-as fi ajutat si le intelegi. MIRCEA : Nu te supiira pe domnul (arii, doam- na, dar n-ai fi izbutit. $i ce vis ai avut ? MARA: Se ficea cf te-am intilnit undeva pe un drum pustiu si ci nu te-am recunoscut =n MIRCEA : Mic, cind visez cu ochii deschigi, nu mi se tntimpli niciodati si mu recunose pe cineva. MARA : Am trecut pe ling’ tine ca pe ling un strain, gi de abia dup ce te-ai indeplrtat pe drumul acela — infelegi? — de-abia atunci mi-am dat scama ci tu fusesesi omul pe care-1 inttlnisem. MIRCEA ; Dar eu? Eu nu te-am recunoscut pe ine ? MARA: M-ai privit drept in fati o clipa, si att Nu, smal reeunescu ich ts Ail avai fi ‘trecut mai departe. Mircea, visul prevesteste ceva ru, Cerul ne trimite semne. MIRCEA: Toati viata ne migcim printre sem- nele trimise de cer. Poate ci semnele ajung la noi in fiecare zi, in fiecare ceas, Din pacate, nu le observim i, chiar dack ne dim seama de cle, mu le putem dezlega. MARA aneu inseamna... moarte ‘MIRCEA : Dac moartea ne-ar fi prevestiti prin vise, n-am mai avea timp si visim dectt moarte. Si ce vis ar fi fost acela dinaintea luptei de la Rovine ? Nu, doamni, un vis care si cuptind’ in el mii de morfi nu poate incdpea in nici un om. MARA: Totdeauna mi-a fost teami de vise. MIRCEA : Fiindc& dormi prea mult, doamni. MARA: Nu nesocoti semnele cerului, Mircea. Adu-ti aminte, acum doudzeci gi trei de ani, cind te-ai suit pe tronul tari, Amul acela a inceput cu semne rele. In ziua de Sfintul Vasile, la amiazi, soarele sa fntunecat si s-a ficut deodati intuneric, de Iuceau st. Iele pe cer ca-n plink noapte. Oameni -a- cazusori cu fefele 1a pimint si cu inimile ingrozite de spaim’. MIRCEA : $i firima aceea de soare, ce abia se ‘mai zarea undeva pe cer. MARA: In anul acela, dupa. putink vreme, a fost omorit fratele tu, Dan Voievod. MIRCEA : $i tot in anul accla, m-au ales pe ‘mine domn, MARA: Nu trebuia si primesti tronul. MIRCEA : Si refuz un tron ? MARA: Sfatul Tarii ar fi ales pe altul MIRCEA: Nu Sfatul Tari m-a ales, doamné, ci altcineva. Tar acest_cineva nu ¢ nici vornic sau spitar, nici Dumnezeu, nici dia- vol. Pe Dumnezet I-ag fi rugat si mi ierte, fiinded e din cale-afari de bun. Pe diavol 1-ag fi pcllit eu intr-un fel, pentru cX sint mai iscusit decit el. Dar Tara, doamni ? Nu, doamn&, n-ag fi putut refuza. Soarta X firii acesteia e mai presus de orice, chiar decit temerile mele. MARA: Temeri ?l... Niciodat& n-am auzit cu- vintul acesta rostit de tine ! MIRCEA: Mi-a fost frici din prima zi cind ‘n-am suit pe tron. MARA: Frick ?! Tie, Mircea? MIRCEA : Da, mie! Dar nu aga cum sun vorba ‘asta rostiti de tine, Mara, ci altfel. Tu te temi si nu mor in rlizboaie; eu, cd nut sint atit de viteaz pe cit_mice dragostea pentru pimintul acesta. Tie iti este frict si aufiu ucis migeleste de tridatori : mie, ‘ci nu sint atit de iinjelept pe cit mi-e cre- dinta de mare ci Tara Romaneasci merit si rimin& liber. Amindurora ne este frici : 4 {ie pentru viafa mea, mie pentru viata tari, —-2- MARA : Acesti douiizeci gi trei de ani de domnie au fost pentru mine douizeci gi trei de ani de fricd pentru viata ta gi a copiilor nostri. Singura mea bucurie pe lume. au fost’ ei Seara fi sirut cind se culei, dimineata ii mingii cind se trezesc, Si nu mi-i iei nicio- dati de Inga mine, Mircea, Te rog, in numele lui Dumnezeu. $i dacd mai pastrezi undeva, fn inima ta, putin dragoste pentru mine, te rog si in numele acestei fixime de dragoste. MIRCEA : Fiul tu, Mara, e din neamul Basa- ‘abilor! Tato 2, nu va mai avea nevoie je mingiierile tale, gi ziua accea se apropi MARA: Dare ‘nek un oopil, = “POPE ‘A: Copilul acesta va fi domnul tari! MARA (durcros) : Stiu. asta. Dar prelungeyte-t (pind atunci copiliria, MIRGEA : Tara nu are timp de pierdut cu di- buirile tineretii, Tronul vrea doma incercat. Mihail trebuie s& priceap’i de pe acum tainele tronului pe care va sta MARA : Nu mi-l lua, Mircea, de ling mine. MIRCEA: Femeile au pot invita un birbat si clrmuiascd 0 ari. E deajuns ca i-ai dat laptele thu. Acum nu mai are nevoie de MARA : Eu am nevoie de copiii mei. E tot ce mi-a rmas dintr-o viaf¥i pustie, alituri de tine. Mircea, nu mi-I lua pe Mihail, Lasi-1 sii se implineasci, s4 se bucure inca de co- pilitie. 11 prind uneori jucindu-se cu Avina aga cum se jucau cind erau de-o schioap’, i cad in genunchi, dack vrei, dar mul asocia la domaie. Be MIRGEA: A-nceput si se lumineze de ziua, idoamna. Nici Dumnezeu nu poate impiedica zorile s& vind. (Intré Sin.) SIN : lertare, Maria-Ta. MIRCEA (cu respirajia’tdiat de emofie): A... sosit ? SIN : Da, si asteapti s&-1 chemi, Miria-Ta, MIRCEA’:'Nu, spitare ; eu agtept. Si vini de- ‘grab ! (Sin iese.) MARA: Omul pe care-1 aytepti de atitea zile si nopti ? MIRCEA : Un negustor care-mi vinde fri bani. MARA : Ce-{i vinde fair bani ? MIRCEA : Viitorul, doamn’, Negustorul acesta * cumpira trecut gr vinde viitor. Numai si fi gisit marfa pe care 0 cant eu. (Mara iese prin dreapta, suind pe sciri. Prin stinga intra Vilew, urmat de Sin.) VILCU : (ingenunchind) : Si triiesti, Méria-Ta ! MIRCEA (ridicindu-l) : Ridicd-te, Vilcule ! (Uil- ‘cu se ridicd, Mircea il imbritiseazd.) Nu pot Iimbritiga"oameni Angenunchiati.” Bine-ai venit VILCU : M-a prins o furtun& pe mare si era gata si m& duc la fund cu corabie cu tot. Dar am scipat, fiindc m-am rugat lui Dumne- zen si i-am spus ci mi asteapti Miria-Ta si cd trebuie si mi intore neaplirat ca si-ti adue MIRCEA (privindu-l in_ochi, cu glasul_sugru- ‘mat) : Spune-mi... Spune-mi.... exist ? VILCU : Da, Miria-Ta! MIRCEA (0 bucurie firdi margini il face sit nu oat spune nimic citeva clipe, apoi cu ‘siguranja omului care a cistigat_o mare victorie, se aseazi pe tron si sopteste): ee Existi! (Din nou citeva clipe de tiicerc, poi.) Cum... il cheama ? VILCU : Musa Celebi. MIRCEA. (repeta sacadat) : Musa Celebi ! (Stri- ‘gi.) Spittare ! adu vin ! Si inchinim 0 bar ddaci in cinstea lui Musa Celebi! (Sin iese) VILCU : Iti mulyumesc, Maria-Ta. Toata am alergat clare. De la Chil aici nu m-am oprit dectt si schi coava la cal. Un vin bun de-al Miriei-Tale imi va dezlega limba. Fierarul acela zicea c& ¢ fn stare s4 mai facd o mie de potcoave, daca fi cere Maria-Ta, (Sin se intoarce cu trei bardace de vin, Fiecare ia cite una) MIRCEA : Pentru izbinda cilatoriei tale, capi- itane Vilcu! VILCU: Pentru Miria-Ta! (Beau tofi) MIRCEA : Acum, di-i drumul ! VILGU : Gind am ajuns la Chilia, acum 0 lund, ‘cam agteptat acolo decit trei zie, fiindci am gisit 0 corabie genoveri care tocmai se pregitea de plecare. Le-am spus ci sint fegustor si ci merg peste mare tocmai in portul Sinape dupa misfuri, L-am plait Line si pe cipitanul corabiei, o dat ca si m4 duca acolo si a doua oara ca si nu ‘ma intrebe ce marfa_caut. (Rid tofi.) Dupa siptimind incheiat’, am ajuns la Sinope. Ina patra zi, am izbuiit si pitrund la prin- tul Isfendijar. Om dintr-o bucata, Maria-Ta. Mi-a fntins o masa cu toate bunitatile pamintului, dar nu le-am mincat, cici au mi-au placut. Acolo am aflat ci toti turcii au un singur bucatar, care le gateste pilaf intr-un cazan mare, de unde fiecare ture tsi ia cit polteste. (Mircea ride cu 3 Poftd.) $i am mai aflat ci pilaful asta este gatit dupa cum scrie intr-o carte sfint’, a lor, care se cheam Coran. Tar pe bucitar fl cheam& Alah. $i tot asa, din vorbi-n vorba, am aflat gi tot cea’ ce Maria-Ta voia si ste. MIRCEA : Spune, cipitane, spune, ci nu mai am ribdare in mine. VILCU: Cum stii, Maria-Ta, Timur Lenk, dupa ce L-a balut 2dravan pe Baiaaid, Ia luat prizonier. Doi din copiii Iui Baiazid, Soli- man si Mohamed, si-au impartit imparatia in dou : Mohamed a luat parfile Asiei 51 Soliman pe celelalte, pini la hotarul Du- narii noastre, Si asa cum ai aflat, Maria-Ta, prin oameni, Baiazid mai are un fiu, pe care ceilalti doi frati |-au dat emirului din Caramania si-l find in pazi bund pind o muri, ca si nu imparta i cu el impiritia, Acest iu al lui Baiazid trliete tnchis gi se numeste Musa Celebi, MIRCEA : Va si ici, totul © adevdrat. Totul ! VILCU : Printul Isfendijar, la care am fost, il urigte de moarte pe Soliman si e gata’ si facd ce-i cere Maria-Ta ; el fl va elibera pe Musa Celebi din mfinile emirului din Caramania si-l va aduce in tain’ in palatal lui din Sinope. MIRCEA : Si de acolo... intelegi, cipitane? De acolo va lua o corabie si va veni pe mare pina la mine. Tar domaia-mea il va. primi ca toate onorurile pe care le meriti.. un sultan, VILCU: Dar Musa Celebi nu ¢ sultan ! MIRCEA : Va fi, cdpitane, va fi! Si ai grija de el si nu i se intimple ceva pe drum 6 MIRCEA ©"1e intr t Sinope a ctiva eae IRCEA : Te intorci la Sinope. Ia citiva oameni sn re ndejde gi mist adua pe ‘Musa Celebi in Jara Romaneasca. Imparatia otoman’ va avea_un sultan prietea cu domnul Tari Romanesti. (Intrd repede Mihail.) . MIHAIL (cu 0 pleciiciune): Am sosit cit vesti, tata. . an MIRCEA : Ce s-aude in Cetatea Giurgiului IHAIL : Soliman pregiteste oaste ca sk vie ieieL co avapen worl, acradele trimise de mine dincolo,.pe matul celalt al Danii find ling Adrianopol, spun ca se fac pre- Hiliri mari. Un corp ‘de spahii e gata si 4 apa. MIRCEA: Tre fried, Mihail ? . MIHAIL: Nu, tat.” Nu mi-a fost fried nicio- dati de turci. on MIRCEA : Ar trebui st-nvefi si-ti fie. Sint pu: ternici si bine organizati. Visul lor ¢ si cucereasci lumea, Si-ti fie totdeauna frie de acei ce vor si cucereasc Iumea, pentr! c& nu sigt in toate mintile. (Céitre Uilew.) Capitanes fine cmt soarete-va fi deasupra capului, $8 fii la cinci ceasuri departe de ‘Arges. Nu gtie nimeni unde te duci. $i cauta SA nu-l intilnesti pind mtine pe varul meu Ioan. E plictisitor din cale-afard. Pune yea multe intrebiri. vic: Am inteles, Matia-Ta, MIRCEA: Spitare | : Agtept poruncd ! MIRGEA’ Bara zarvl plect chiar astici spre Cetatea Dirstorului si agtepti acolo vest! de la mine. SIN: Bine, Miria-Ta, 7 MIRCEA : Dar mai intti, pregiiteste-mi calul. Vreau si ma plimb putin acum de-diminea- {& Merge si fitl meu, Mihail. In drum facem si o vizita. La intoarcere si-i gisese Ja curte pe cipitanul Roman si pe fiul lui. (es tofi din sceni, in timp ce reflectorul se muti pe racticabilul din dreapta, unde se gsese Francise ¢i Ioan} FRANCISG (continuind 0 discufie, nervos) : Nu! Voda te-a inselat si pe domnia-ta, asa cum 4i ingal& pe toti! IOAN : Chiar doamna Mara mi-a spus: acela Pe care voda il asteapti de atitea zile a venit. E capitanul Vilcu. FRANCISC : Dupa cite stiu, cépitanul_Vil € comandantul garnizoanei din Cetatea Dirstorului. Ce-ar putea si-nsemne venirea lui la Arges, pentru ca voda si-l. astepte atitea zile? Sau n-a_venit de la Cetatea Dirstorului, ci din alta parte ? $i de ce au? Voievodul tarii domniei-tale e mai viclean decit diavolul. Diavolul énsusi ar avea de invaat, daca ar sta o singura zi in preajma + curtii domncsti, Trebuie si aflim de’ ce La agleptat Maria-Sa pe cApitanul Vilcu. ‘Nici doamna Mara nu stie. FRANCISC : Acum. Dar mfine ? Ar putea afla, ‘qu ? Tar domnia-ta... 1OAN : Infeleg, pater. FRANCISC : Asta-i bine, cipitane, ci infelegi. Dar nu-i suficient. E nevoie de fapti. JOAN : Sint gata pentru orice fapta FRANCISC : Pe cine ai aliituri de domnia-ta? IOAN : E greu sa scofi o vorb de la oamenii ui voda. = FRANCISC:: Deci, esti singur. IOAN : Te am pe sfintia-ta alaturi de mine. FRANCISC : Pe mine? Glumegti, capitane. Eu ‘au pot iesi din umbra crucii pe care o sla- Jesc. Ainevoie de un ajutor acolo, la curtea Tui Vod’. Cauti-1. IOAN: De ani intregi incerc, dar am ajuns si sored c& n-am si gisesc niciodat’ un ajutor veare si-mi fie devotat. Credinta oamenilor Jui Mircea ¢ mai tare si mai inalt® decit zidurile unei cetiti: n-0 poti dirima, a-0 Poti trece pe deasupra, FRANCISC: Orice zid are o portiti prin care te poti furiga, Totul ¢ s-o descoperi. JOAN : Cum, pater, cum ? FRANCISC:; Dind ‘tircoale zidului de o sutii de ori la nevoie, Cind ai si dai de portita, aceea, vino si spune-mi. Te-nvit eu cum 8-0 deschizi. Dar ce vid ? Miria-Sa se-n- dreapti spre locuinfa mea. Se-apropie. Acum descalect. IOAN (in panicd) : Ce mi fac, pater? Dack mi gaseste la sfintia-ta s-a sfirgit cu mine ‘Trebuie s& fug. Dar pe unde ? FRANCISC:: Cind nu mai poti f esi repede prin spatele gradinii, intrA in bisericd si ascunde-te fn clopotnit’. Ia cheia. (Fi da cheia, Toan iese in fuga prin dreapta. Din stinga au apirut Mircea, Mikail si Sin. In spatele lor, soldi.) . MIRCEA: Bund ‘dimineata, pater Francisc. Ti-am intrerupt rugiciunile, dar nu te-am mai vizut de mult pe la curte si, pentru ca drumul imi este prin faja casei ‘sfingiei- tale, m-am oprit putin. te ascunzi — FRANCIS : Fii binevenit, Miria-Ta! E prea mare cinstea pe care mi-o faci caleind pragul casei mele sirace, dar adevirata mea casie in ceruri. Aceasta pe care 0 vedi, ¢ pentru scurta viatd pe care mica dat-o Dumnezeu cel atotputernic. Eu, umi- lul slujitor al sfintei biserici catolice, nu sint decit in trecere pe pimint. MIRCEA : $i cu cram tot in trecere, pater, si ‘m-am oprit s te intreb de sanatate. FRANCISC: Domnul s-a milostivit de robul lui si i-a ugurat durerile, MIRCEA: $i acum nu mai ai junghiul acela ‘picitos de care te plingeai ? FRANCISC:; A dispirut ca prin farmec, Mi- ria-Ta, MIRCEA : Ai mincat usturoi, cum te-am sfatuit ? FRANCISC: Da, Miaria-Ta, si m-am_ simfit ‘mult mai bine chiar de-a'doua zi. MIRCEA: Ti-ar trebui acum gi mici plimbiri in aer curat. FRANCISC: In fiecare dimineati m& plimb prin imprejurimi, MIRCEA : Cilare sau pe jos, pater Francisc? FRANCISC:: Pe jos, Miria-Ta, numai pe jos. MIRCEA : Nu fi-ar strica si faci gi puting cla. rie, Incepi chiar de azi. Pornesti incet pind iesi la drumul spre Cimpulung. Aerul proas- pat iti face bine, Te sftuiesc, ins, si nu te obosesti mergind prea departe. Si zicem pink la satul Cominesti, dincolo de deal. FRANCISC ; Frumos sat, Coménestii, Maria-Ta. MIRCEA: Nu-i aga, pater? Are pamint bun sio vie cu rod bogat si stupi citi vrei. Iti place asa de mult satul sta ? FRANCISC: Cui nu i-ar plicea, Maria-Ta? Faso MIRCEA : $i ¢ hotar in hotar cu pimintul epis- copici catolice pe care o pistoresti. Ma ‘indesc ci... (se opreste surizind cu injeles).. hotarul sta’ n-ar mai fi intr-o buna 7 FRANCISC: 0, Maria-Ta, esti darnic cum nu sint multi voievozi pe pimint. MIRCEA : Peste vreo luna de zile si-mi aduci aminte de dorinta aceasta a mea. Nu mai devreme. FRANCISC: Dumnezeu si te rispliiteasci in- gut, “Am ‘ei mi rog pentru sinitatea ale. : si pentra cei ce clatoresc pe mare, Rimii cu bine, pater. Cind ai s& te simfi in puteri, treci pe la curte, FRANCISC : Cu multi plicere, Maria-Ta, As dori si mai stau de vorbi cu fiul Miriei- Tale. MIHAIL : $i eu, pater, vreau sa-ti cer un sfat. FRANCISC: Ag’ fi bucuros daci l-as putea da. Despre ce anume ¢ vorba ? MIHAIL : Voiam sa intreb pe sfintia-ta daca biserica catelicd n-ar trebui si aibi dou’ chei: una cu care se deschide si alta cu care se inchide. FRANCISC ; Cheia bisericii catolice este credinta cea adevarati. Numai prin ca se poate intra tn biserica noastr’i, Oricine poate gsi cheia in inima lui. MIHAIL : Si dac n-o giseste, poate s-o ceari sfintiel-tale ? FRANCISG : Bine-nteles. MIHAIL: Pacat ci in clipa asta n-o ai in buzunar, =a) (Personajele toate ies din scenS, care se lumineas in Sintresime. De pe sciti vine fn fugi, rlzind, Avina. E. uurmiriti de cineva si de aceea priveste mereu inapei Apoi, se ascunde in spatele tronului, Imediat apare Visa.) VISA: Domniti!... Unde esti, domniti? (Co- Doarit in grab si 0 cautis pe Arina,) ARINA (scofind capul de dupié tron): Cuccu! Cu-cu! aaa VISA (risind) : Ob, domni, totdeauna ma sperii, ARINA (iese si se ageazti pe tron, ingrosindu-si vocea) : Eu sint Mircea Voievod ! VISA (pretindu-se la joc) : $a tréiesti, M&ria-Ta ! ARINA: Ce vint de aduce én (ara mea, cava lerule ? VISA : Zefirul, Miria-Ta, ARINA : Imi place cum vorbesti. Cere-mi ce vrei gi-ti voi da. VISA : Nu indriiznese si-ti cer ce doresc de mult. ARINA : Curaj, cavalerale ! Sint generos ! Spu- ‘oe-mi : ce vrei de la mine ? VISA (ingemunchind) : Inima Miviei-Tale. _ ARINA (inrosindu-se, last 0 clipit ochii inj apoi se repede la pieptul Visei, tulburatd) + 0, Viga.. (0. stringe in braje.) Visa! VISA ; Ce te tulbur’, domniti ? De ce tremuri ? ARINA : Visa, spune-mi drept : sint frumoasa ? VISA: Ca nimenj alta, domnifi. Nici craiul Ungariei, aici regele Poloniei, nici despotul Sesbiei, nici chiar imparatul Bizanfului, nimeni nu are o domniti mai frumoasi decit domnita Arina. ARINA : Dac& ai fi Fat-Frumos, m-ai cere de nevastl ? VISA: Auzi vorbi! Sigur ci da. Si te-as duce fntr-un palat cu totul si cu totul de aur. ARINA : Da?! VISA : Ag porni de peste noui tari si now méri ca ste caut. As infrunta primejdii una dupa alta, m-as lupta cu zgripturoiul, ca vrajitoarea si ou balaurul, ag zbura pe ca- Tul meu, care mininci jiratic, peste pi- durea fermecat&, si ag siribate apele fler~ inti ale rfului biestemat, INA : O, Visa! Mai spune-mi ! Ce, domniti ? Tot ce-ti trece prin cap... Orice... Te fog... Asa cum mi-ai spus de cind ma tia Numai spune-mi o poveste. Una. noua’ pe care nu mi-ai spus-o niciodati pind acum, VISA: Ti-am spus toate povestile pe care le ARIN feces de le zee or. Esti sigurd ci mi le-ai spus pe toate? VISA: Sigurd de tot, damnit | “PP ARINA : Totusi, a mai rimas una, VISA : Care? ARINA : Aceea pe care 0 cunose numai cu. VISA : O, domniti |. De ce mi privesti asa? VISA : Pentru cd din clipa asta... ARINA : Ei bine, din clipa asta? VISA: Nu mai csti copil din clipa asta, dom- anita. Numai copiii cer si le spui povesti in acelea pe care ei nu le cunose. Cind ajung si-ti ceari povestea pe care ei insisi 9 cunose si o viseazi, nu mai sint copit Domniti, de azi inainte nu mai ai nevoic de mine: poti si-{i spui singura povestile Acelea pe care le visezi, acelea dupa ‘care tinjeste tineretea domnitei mele. —3— + Nu, Viga. Totdeauna yoi avea nevoie ARINA' Qimineata, Mea favajat site. sti ‘aproape, sii-fi spun toate gindurile. Ca acum. VISA: Ca acum? on ARINA (cu privirea visitoare, intr-o mare t siume) eucee V1 4 ita. RRINAD Wipe Game cindiubesti? (Visa ace, privind-o cu dragoste amestecatis cu nostalgic.) Visa, cum era... cind iubeai ? VISA (fard voia ci, parct prinst asiipra unui secret): Pecine? ARINA: Nu stiu. Dar ai iubit si dumneata pe been Ibit si eu... pt va. VISA : Da, domnita, am iubit si .. pe cinev NRINA Se seinen 2 Ce simieat aun Viga? i VISA (dupa_o tdcere): Ceea ce simt gi azi, domnita . . ; ARINA (privind-o cu ochi mari): Azi.. ca si a VISA: Da. . ARN Si...cit...e... de atunci ? Mult ? : Mult. . KENTA Via, dar de ind te stiu eu, ett sin- gard. . no ; = Singura, domniti. (Schimbind vorba) : VISAS antl Bing elem spol despre tine. Vrel? ARINA:: O, de cind vreau! ie VISA (mustritoare) : Si ai tacut pink aZi. ARINA: Fiindei nu eram sigur. Aseard f (Se opreste.) VISA: Asearé in . * ARINA : Asculté, Visa. Aseari m-a privit att! ‘de mult, atit de mult... VISA : Cine ? asi... ARINA : Jura-mi ci nu spui Ia nimeni, VISA: Jur! ARINA: Viad! ARINA (Idsind privirea in jos): Da, el. A tre- cut pe la curte si ne-am intilnit’pe'una din sali, (Cu patimi) : Viga, stii_cam m-a_pri- vit ?! Patcd era un vultur, Mi-a fost chiar fried. Dar un fel de fricd nespus de fru- moasi. Intelegi? (Cu nerdbdare) : Azi a venit din nou la curte. Nu e singur, ci cu tatal lui, I-a chemat Maria-Sa pe amindoi. Visa, de ce I-o fi chemat tata pe Vlad im- preund cu tatil Iu, cdpitanul Roman? VISA: De unde si stiv cu, domniti ? ARINA: Eu stiu, Visa. Tata Ia chemat la curte pe Vad, ca si mi dea lui de sotie. VISA: Cum ai aflat? Ti-a spus Miria-Sa? ARINA: Nu mi-a spus nimeni, Visa. Dar simt eu c& din aceasta pricin’ a venit Vlad aici. Imi spune inima, émi_spune speranta, totul din jur imi spune cf eu voi fi sofia lui Vlad. Si-apoi Vad mi-a spus: ,Parul tiu € ca borangicul. Ai obrazul cald’si bun ca un strut, Buzele ffi tremurk nerabdatoare. Da-mi ochii, Arina, si vid lumea cit ¢ de bogaté in dragoste!* (Arina rémine ine fi-a spus toate astea? Vlad? $i cind ? ARINA (cu vocea pierdutit in extaz) : Mi lea nu stiu cind. Asearg, sau alt dati mnita Arima, visez eu sau domnita mea? ARINA: Amindoua. (Apoi iese brusc din starca de visare.) Visa, crezi c& voi fi fericité ? = VISA: Doamne, doamne, fi-am spus adineauri ‘c& nu mai esti copil, dar m-am ingelat. Ni- ciodati nu ai fost mai copil ca in clipa asta. ARINA : De ce, Visa? Pentru c& vorbesc de fe- ricire ? VISA (mingtind-o) : Ce frumoasi esti, dom- nifi. Ca un basm. Ca toate basmele pa- mintului la un loc. (Ti intinde o mind.) Si ‘mergem, domniti. Cu siguranta <4 doamaa Mara ne cauti peste tot. (Arina fi prinde mina gi i intrd cu Roman #1 cu Vlad) amindoui prin dreapta, Sin ROMAN (lui Sin) + Spitare, aveam eu presim- fire ci astizi ma cheami vodi a curte, M-am trezit cu noaptea-n cap dupi_un somn cind pe-o parte cind pe alta. Pe o fur- tuni ca aia de azi-noapte, mi mir c-am pu- tut atipi. Eh, gi cum ifi' spun, mi trezesc, m-apuc bine sd ma-mbrac, voda trimite dupa mine. Care-i treaba, spatare ? SIN : Doar Miria-Sa gtie. ROMAN: $i domnia ta nu banuiesti nimic ? SIN: AIS dati mai incercam si binuiesc gin- durile Mariei-Sale, dar am vazut apoi c& nimeni nu i Je poate ghici dinainte. Aga cd acum am devenit mai intelept si nu-mi mai pierd vremea cu ghicite ROMAN : Miria-Sa se gindeste la lueruri care nu ‘ne trec niciodati prin cap, noua. Si tre- buia si-l aduc si pe feciorul meu, au? SIN : Intocmai, cipitane. ROMAN : Haide, tata — i-am zis — haide la curte, ci Maria-Sa are nevoie de noi. $i-am venit. cs SIN : Ai un fecior chipes, c&pitane Roman, (Pri- vind spre stinga) : Soseste Maria-Sa. (Intra Mircea, In acelasi timp scena e inconjurata de soldati.) + Sa trdiesti, Maria-Ta ! VLAD. MIRCEA: Bun venit, cipitane Roman. Ti-am trimis solie cam’ de dimineafi, dar avem treburi. : Solia Mariei-Tale m-a gisit pe pragul MIRCEA : Si incotro te pregiteai si pleci ? ROMAN : Pai, niciieri. ‘Sedeam si cu aga, pe prag, ajteptind pared o veste de undeva. Si iatk c-a venit vestea chiar de la Maria- ‘Ta, N-am prea dormit azi-noapte. MIRCEA : Nici feciorul domnici-tale n-a dor- mit. Ti sint ochii cirpiti de somn. (Lui Vlad.) Pe unde mi-ai umblat ? VLAD (inrosindu-se) : Matia-Ta, imi cer iertare, dar n-am umblat pe nicieri, Am stat acasi vtoat& vremea. A fost furtuni mare, gi afard, gi in sufletul meu, MIRCEA : La anii t8i, se doarme putin, Vlade, VLAD : Da, Miria-Ta. $i se viseazi mult ! MIRCEA (rizind): 010! 0! ROMAN : Nu stiu ce om-oi face ou el, nu mai are astimpar de la o vreme. MIRCEA : Isi giseste el astimplrul, n-ai griji, cipitane. (Mircea se aseazii pe tron, apoi continua) : Cipitane, poimfine pleci in Po- lonia, Ja ilustrul rege Viadislav Tagello, cu solie de 1a mine. ROMAN: Precum tie voia, Maria-Ta, Drum lung, dar prinde bine. =a7- MIRCEA : Te opresti in drum Ia voievodul Mol- ‘dovei, Alexandru, gi-l rogi din partea mea sk-{i dea un cdpitan de-al lui ca si te-nso- tease mai departe, aga cum mi-a mai dat si alt’ dati. ROMAN : Asa voi face, Maria-Ta. MIRCEA : Te sfituiesc, cind ajungi la curtea lui Viadislay Lagello, si faci in aga fel ca si nu ceri audienta intr-o zi de vineri. Regele Po- loniei tine post vinerea, numai cu pline si apa gi risti si rami nemincat toata ziua. Afara de asta, regele s-ar putea si fie in toane rele cu stomacal gol. ROMAN: Si dac&, totuyi, miritul rqge al Polo- niei va voi si m8 primeasc& tocmai intr-o vineri ? MIRCEA: In cazul asta, domnia-ta s& mininci zdravin de dimincata si, cind ajungi la rege, intii si-i vorbesti despre vindtoare cit poti mai mult, Vladislav e un vinitor pa- sionat si se pricepe bine la vinitoare. Spu- ne-i toate povestile vinitoresti pe care le cunogti gi_asculti-i-le atent pe-ale lui, chiar de-ar fi si te apuce seara, ROMAN : Miria-Ta, nu prea cunosc multe po- vesti din astea. MIRCEA : Pini miine ai timp si taveti destule. De altfel, poti si-ti niscocesti singur cite vrei, pentru ci povegtile vindtoresti sint toate nigte minciuni, Regilor le plac min- ciunile, pentru. ci sint mai uyor de crezut decit adevarurile. ROMAN : Cunose eu un vinitor aici la Arges, ‘care se-ntoarce totdeauna de la vinatoare ca tolba plin mai mult de povesti dectt de vinat. Mi duc la el ct Cu zece Se povesti de-ale lui, fl cistig sigur pe regele Poloni MIRCEA : Si-apoi, asculti-I si pe rege. Si dupi fiecare poveste de-a lui, grabeste-te si rizi domnia ta intfi si s’-i spui c& niciodata n-ai mai auzit o éntimplare ca aceea, chiar daci © cunosti de ind erai copil. ROMAN: Numai de nu i-ar_ veni pofta si-mi ‘insire toate povestile vindtoresti pe care le cunoaste ! (Rid tofi.) MIRCEA : li dai ca daruri din partea mea piei de ciprioard, pe care {i le-am pregatit, apoi fi spui c& sint gata s& reinnoiesc trata tul de alianti dintre Tara Romfneascd gi Polonia. Eu si-i dau ajutor, cind va avea nevoie, iar pe mine si mi ‘ajute cind am si Lo cer. Dar si nu_pomeascd impotriva regelui Sigismund al Ungariei, decit dup’ ce mi intreabi pe mine. Drum bun gi sk te intorci cu bine ! ROMAN : Voi face tntocmai, Miria-Ta, MIRCEA : Vlad! VLAD : Maria-Ta! MIRCEA : Peste o siptimini pleci la Venetia. VLAD : Tocmai la Venetia ? MIRCEA : Se spune ci este cel mai frumos ora5 din lume. Te duci cu solie din partea mea si le spui venetienilor ci Tara Romaneasci va fi totdeauna aldturi de lupta cregtin’- t8¢ii tmpotriva turcilor mecredinciogi, aga cum a fost si pin acum. Dar si nu se gra- beasci Dogele si mi numeasci vreodati triditor pink nu va trimite o solie aici, la Anges, ca si stea de vorbi cu noi. ee VLAD: Traditor, Miria-Ta ?! Dogele Venetiei nu va indrizni si rosteasci acest cuvint fa fata mea. $i chiar dack va avea curajul... MIRCEA (introrupindu-l calm): Si chiar dack va avea curajul, te faci c& nu pricepi bine ce-a vrut s spuni. Acolo se obignuieste si se foloseasc& in vorbire cuvintul triditor in legiturd cu Dumnezeu, dar fiecare se gin- deste doar la pielea lui. Asta fi face si aibi Vorbire aleasi. VLAD: $i trebuie si fava} si eu vorbirea lor aleasi ? MIRCEA : Bine-nteles. Dar s-o folosesti_ numai ind stai de vorba ou ei VLAD : Ar fi bine si-nvete si ei, Mairia-Ta, fe- Jul nostru de a vorbi. MIRCEA : Nu, Viade, nu-i nevoie, Noi trebuie si-i pricepem oricum, chiar si atuaci ind nu mai au ce spune. VLAD : Voi face sntocmai, Miria-Ta. MIRCEA : De la Venetia, iei 0 corabie gi te duct la Bizant, unde fl cauti pe cApitanul Dri- gan, pe care lam trimis acolo de doud luni... Ti duct o scrisoare din partea mea, pe care am si {i-o dau mfine. (Apoi, ciitre Ro- ‘man si Vlad) : Nu stie nimeni unde plecati. $i mai_ales, ocolitid pe vérul meu Ioan. (Intri Mihail.) Ai sosit la timp, fiule, Vo- iam si-ti spun ci ai dat dovadi de mult curaj cind am trecut pe la pater Francisc, azi-dimineat’, Dar nu-i deajuns pentra un vitor domn al firii, ciruia di trebuie gi alt- ceva decit curaj: intelepciune! Curaj ai -40- avut cind i-ai vorbit Ini, Francise despre cheia bisericii catolice. (Rizind tare.) ce incurcitura |-ai pus! Daca ai fi avut inteles cine ins. MIHAIL: Dack ag fi avut $i, infelepciune ? MIRCEA: Nu i-ai fi pomenit deloc despre. cheia biseric conrina ACTUL AL DOILEA TABLOUL I La ridicarea cortinei, panoul din fund reprezinti un ‘colt din paraclisul de la Gosia, Tronul domnese este trans- format in iconostas. Cole dows scaune din stinga au rimas Ja Jocul Jor. Pe practicabilul din dreapta e un sfesnic cu luminirile neaprinse. Lumini de apus, Mircea si cu Sofronie stau de vorbi. MIRCEA : E atita pace la Cozia, sfintia-ta, De ‘rei zile am venit aici si mi se pare ci sint trei ani SOFRONIE: Dumnezeu si miluiasci sufletul Mirici-Tale, pontru ctitoria aceasta, Ai ales loc a Pentru mindstire: lings Olt gi Hinga smunti MIRCEA: De cite ori vin aici, mi se pare ci vremea se opreste in loc. Sau poate ci vre~ mea curge mai departe o dati ou apele Ol- tului_ si doar eu mA opresc, lisind-o si treacd pe Iingii mine. Aici, la Cozia, nu mai sint bitrin, ci tindr, ca in urmi cu trei- ae ao —— zeci_de ani, pe cind nu cra nici zidurile ministirii si nici eu domn, Imi plicea si merg pe malul Oltului si sé ma joc arun- cind pietre pe deasupra apei, ummarind de cite ori piatra izbeste valurile si sare mai departe. Stii, sfintia-ta, de cite ori reugeam sd trec piatra pe malul celalalt, ‘siltind-o din val in val, de atitea ori ziceam c& voi distiga 0 vietotic in rizboi, cind voi fi iomn. SOFRONIE : $i ai cigtigat rizboaiele ou necre- dinciosul, Maria-Ta. MIRCEA: Un rizboi se cistiga mai usor dectt © pace. SOFRONIE : Adevarata pace € numai in ceruri, Maria-Ta. MIRCEA: De ce numai morfii si se bucure dey pace ? Vreau una adevarati si aici pe pi- mint. Noi, cei vii, avem mai multi nevoie deca. SOFRONIE : Dumnezeu a rinduit astfel, Maria Ta, ca in timpul vietii si nu avem linigte pe pamint, MIRCEA: $i ici c& ¢ bine asa cum a rinduit ‘Dumnezeu ? SOFRONIE : Méria-Ta, n-avem dreptul si pu- nem intrebiri despre lucrurile dumnezc- icsti. MIRCEA : Eu am acest drept. | SOFRONIE (dindu-se un pas inapoi cu uimire ‘mare): Miria-Ta! Nu pacatui cu vorba. MIRCEA : Dar cu fapta, am dreptul, nu? Mile de oameni pe care’ j-am trecut iprin.sulite, si prin, sibii, si prin sgeti, acolo la Ro- vine, gi acolo la Dirstor, si acolo pe Du- niire, nu sint pacate ? 83 — SOFRONIE: Dar acei oameni erau nigte, pi- gini, care nu credeau in sfinta noastra bi- seria. MIRCEA : Atunci de ce nu i-ai oprit sfintia-ta ‘dmpreund cu célugarii ministirilor ? SOFRONIE : Ne-ar fi ucis ping la unul, Ma- ria-Ta. MIRCEA : De ce, sfintia-ta, de ce? Pentru ci Dumnezeu ne-a dat dreptul si ne aparim viaa noastra lufnd viata aora. Cind eram tindr, mi citeai din cirtile sfinte si, mi-n- vatai Sd mu ucizi !* (Strigind) : Pe cine s nu ucid ? Pe nimeni ?! (Apoi linistit ) : Iarta-mi, parinte. De mic copil m-am intre- bat totdeauna despre tot. De ce me nagtem ? a FRANCISC:: 0, dar e impotriva Jui Dumnezeu, MIRCEA ; Ministirile noastre au destui cilugaci ‘ca si se roage pentru iertarea plicatelor mele. FRANCISC : Maria-Ta nesocoteste alianfa cu Ungaria, pe care a ficut-o cind s-a intil- nit cu regele Sigismund, acum trei ani, la Severin? Venetienii au promis flota lor, iar Sanctitatea-Sa Papa Grigorie al XII-lea ne-a asigurat de o nou cruciadd, dup’ areca bins ste Maria, d ater, cit timp ar trebui si agtept aju- ‘oral figadut? sents) FRANCISC : Noua cruciada va porni la momen- tul potrivit. MIRCEA: Pentru Tara Roméneasci momentul ‘potrivit a trecut de mult, FRANCISC: Aici nui vorba de Tara Roma- neasci, ci de crestinatate | (Rumoare.) Prin lupta noastra comund, trebuie si-l aparim pe Dumnezeu. SOFRONIE : Dumnezeu n-are nevoie de ajutorul nostra, ci noi, pacitosii, de ajutoral lui FRANCISG: 0 pace cu necredinciogit fnseamni slibiciune, MIRCEA: La Nicopole, cruciafii_trimigi de Sanctitatea-Sa Papa nu m-au lsat si mi bat cu turcii, iar acum sfinfia-ta esti gata sa mi opresti de a incheia pace cu ei, tot in umele Sanctititii-Sale ? -o7H FRANCISC: Dar constiinta Miriei-Tale ? MIRCEA : Tara are constiinta ei, mai presus de congtiinta mea, pater. FRANCISC : Tustrul rege Sigismund al Unga- iei se va minia foarte pe Maria-Ta daca finchei pace cu turcii MIRCEA : Stiu, pater. Cred, inst, c& mu-l va fine mult minia, cici are atitea treburi cu nobilii din Ungaria, care fac tot timpul riscoale, incit nu mai are vreme sii se ocupe de noi. $i, dupa cite. stia, iustrul rege Sigismund e pe pragul de a fi ales si rege al Germaniel. Doamne, cite va avea pe cap! FRANCISC : Te asigur, Miria-Ta, cd va avea timp gi pentra ‘Tara Romaneascai MIRCEA : 'S-ar putea si renunte, pater. (Giitre Roman.) Cpitane Roman, citeste. tratatul pe care-] ai in min’. (Catre Francise.) Ci- pitanul Roman tocmai s-a intors din Polo- nia. FRANCISC (péilind) : Din Polonia ? ROMAN (desficind un sul si citind) : .Vladis- lav, prin gratia lui Dumnezeu Regele Po- onic! si Litvaniei, intirim vechiul trata de alianté cu_magnificul Domn Mircea, Voievodul Tarii Romanesti si prietenul nos- tru sincer, incit si-i dim ajutor cu armata noastra, daci va fi aiacat de o alti fara, iar el si ne ajute tot cu armati, cind vom fi noi in primejdi FRANCISC : Maria-Ta triva unui prieten ? MIRCEA : Mi tem mai mult de slibiciunile pri- etenilor mei decit de taria dusmanilor mei. ‘gi cauta prieteni impo- ce Ty FRANCISG: Marinimia ilustrului rege Sigis- anund il _va opri totdeauna s& fie duymanul Miriei-Tale. MIRCEA: lar eu n-am facut altceva decit si intrese aceasta prietenie a ilustrului rege Sigismund printr-un tratat de alianfa cu Vladislav al Poloniei. Tratatele acestea, pater, fi ajuti pe regi si se iubeascX mai amult, atunci cind se iubesc mai putin. FRANCISC : Sint fericit, Maria-Ta, ci nu sint decit un slujitor al lai Dumnezeu, pentru cA slujitorii cerului nu se amestecd én tre- burile lumesti siin-au nevoie de tratate pen- tru a iubi pe toti oamen MIRCEA: Pater Francisc, acum dou zile, un cllugar al sfintiei-tale, plecind de la Arges spre Ungaria, a c&zut de pe un pod de lemn gi gi-a scrintit un picior, Nu e-nvatat si treacd peste podurile noastre de lemn. Din mantie i-a cizut un sul cu ceva sci pe care I-au gisit in apa niste soldati ai mei, care tocmai treceau intimplitor pe-acolo, (Ciitre Sin.) Spitare ! (Sin scoate tun sul din haind si-l dai lui Mircea.) FRANCISG (cu glasul_pierit) : Miria-Ta.. a citit... ce serie acolo ? MIRCEA : M-am gindit ci ai si citesti sfinjiata in fata noastra, ca si aflim gi noi FRANCISC : Dar eu nu stiu... despre ce scrisoare e vorba. MIRCEA (dindu-i sulul) : Ya-1 Pater, si ciznes- te-te sd afli cine I-a scris si, mai ales, ce sti seris acolo. Daci nu dai de capit, las-o alta. on FRANCIS (ia sulul, yi-l desface, dar rimine uimit si cuprins de bucurie): M&ria-Ta, dar nu e nimic scris aici. MIRCEA: Nu?! Atunci inseamn’ii ci apa_rtu- Tui in care a cizut, a ters ce era scris gi acum nu se mai cunoaste. Apa fi spall pe oameni de pacate. - FRANCISC (rastfinid usurat) : Amen | MIRCEA : Si si mai stii ci n-am uitat de pro- misiunea de acum o luna. Satul Comanesti si fie al episcopiei catolice, cu toate veni- turile lui. FRANCISC : Dumnezeu si te binecuvinteze, Mi- ria-Ta. MIRCEA : Chiar de azi, pater, te duci gi-l ici in primire. FRANCISC : De ce atita grabi ? MIRGEA : Gind pleci de la curte, te vor insoti ‘doi oameni din garda mea si vor sta alé- turi de sfintia ta fn satul Comanesti dowd rile incheiate... ca s& te poti descurca mai yor. FRANCISC : Maria-Ta, ew zic si... MIRCEA intrerupindu-l) : Si ne vedem cu bine, pater, dup’ doui zile. Voia mea este doua rile fincheiate. (Francisc iese, Mircea citre Sin). Spitare, spune-ne_ce serie in sulul acela teimis de pater Francse rexelui Si- gismund. SIN: Ca blestemafii de romani sint trdatori sich Maria-Ta si fii alungat din scaun. MIRCEA : Din picate, nu scria numele aceluia ‘are si-mi_ ia locul. Dar, vreme de dowd zile, pater Francisc nu va mai putea trimite nici o scrisoare. $i acum, cipitani dumnea- A pentru mitine dimineata a cu haincle cele mai frumoase pe care le-ati cumpirat de la negustorii venetieni, Si-l primim pe Musa Celebi ca pe un pricten. (Toti ies din scent afaré de Mircea si Mi- hail.) MIHAIL : Tata, cApitanii ti te iubesc mai pu- tin ca altadata ? MIRCEA: Nu, Mihail. Ma jubesc tot atit de mult, dar mi inteleg mai_putin, pentru c& nu gindesc-mat-departe’ de inineral sabiei pe care sint gata s-o scoati din teaci in orice prilej. Dar ei uit c& teaca a fost fa- cut pentru ca sk putem purta sabia la cin- gitoare, fri si ne tiem noi Gnsine tn as- cutigul ei. Miine, cind va sosi Musa Celebi, fi iesi inainte la portile Cet&tii Angegului. (Luminile se micsoreari. Mircea si Mihail dispar, fn timp ce un reflector se aprinde pe practicabilul din stinga, pe care a apitrut o nicovalé.) FIERARUL (intr urmat de Vileu): Uite-aga se-nifinesc oamenii VILCU : Asa. FIERARUL : Si fi trecut o lund de cind dom- nia-ta a trecut pe-aici. (Bate 0 potcoavit pe nicovala.) $i tot alaiul #1 mare, care s-a grit pe drum, ¢ al sultanului prieten cx Sa? VILGU : Intocm FIERARUL : Uite c-am trdit s-o vid si pe-asta ! $i are o ciciuli ca un pepene copt. (Fluierind admirativ.) Un sultan oaspete Ia noi fn tard! $i domnia-ta fi fii de urit gi-i ari drumal si nu se ritceasc’. Data tre- cutd ziceai ci esti negustor. Am vacut cu —n- multe, dar negustori de sultani n-am po- menit pin azi. li cumperi, fi vinzi... mi rog, vama pentru el ai platit ? (Ride,) VILCU : Grabeste-te ci me-asteapti vod’ la Ar- gS. FIERARUL : Doar nu te-ai necijit pe mine, ci ‘mie aja mi-e vorba: cade ca ciocanul pe nicovalé gi face egomot. Va si zicd, lui voda i-a trecut prin cap c&-i mai bine un ture prieten, decit un ture dugman. E bine \cum gindeste vodd. Ca, la drept vorbind, un prieten, oricit de ture ar fi, e pe sfert roman si tie frate pe jumatate, Cum zi ceai domnia-ta c&-1 cheama VILCU : Musa, FIERARUL : Api, daci vodi-l vrea pe Musa, ‘musai !. (Reflectorul se stinge si cei doi ics. Apoi lumini. Pe practicabilul din stinga a apirut un scaun domnese, ase- minitor cu cel din dreapta. Eventual, doui-trei elemente de decor in plus, care si sugereze fastul. Din parti intr, imbricati in haine strilucitoare: Sin, Roman, Radu, Sofronie, Toan, Mara, Arina, Visa si, inci vreo citeva per~ sonaje de figuratic, pentru curtea” domnease’. Mara se ayazi pe scaunul din dreapta, avind alituri pe Arina yi pe Visa. Ceilalti se ageari in stinga si in dreapta tronului, Luming puternic3,) SIN : Maria-Sa Voda ! (Apare Mircea, Soldatii apar sie in acelasi timp, Mircea se aseazi_pe tron. oti sint in asteptare. Apoi, tobe, trimbife. Toti isi intore privisile spre stings, de unde apare Musa cu Mihail, urmati de Vileu si de citiva ofteni ture) =n- _— MUSA (se opreste la citiva pasi de Mircea, care sa ridicat in picioare): Méaria-Ta, ia-fi coroana de pe cap. (Migcare printre ceilalfi.) La noi e un obicei : oaspetele poate si ceari un lucru gazdei, cind intr’ prima dati in casa. Dorinta mea ¢ sa-ti ici coroana de pe cap. (Miscare mare printre ceilalfi. Mircea, linistit, isi ia coroana si i-o da lui Mihail, asteptind. In clipa urmi- toare, Musa se repede spre Mircea $i ii cade in genunchi imbritisindu-i picioarele. Sincer, cu patos.) Alah si dea fericire aces- tui om care mi-a scipat viata. Alah si bi mecuvinteze pe femeia ta si pe copiii tai Iti datorez viata, i de azi inainte primes- te-ma printre prietenii tai. Jur sa-ti fiu al turi cite zile voi avea de trait, (Mircea it ridicit gi-l imbratiseazia. Apoi isi pune co- roana pe cap.) MIRCEA : Fii binevenit in fara mea si én casa ‘mea! (Vilea il conduce pe Musa pini Ia scaunul din stings. pe care ce ageazi, dup ce in prealabil s-a agezat Mircea Mihail vine Jing el. Apoi, Sin ia de ling tron o pernitt opie pe care © agezat un pinten de aur si se duce in fata Jui Musa, oferindu-i-) MUSA : Un pinten de aur ! SIN: Darul Miriei-Sale pentru: Luminatia-Ta. MUSA {ia pintenul in mind): Un pinten de aur! MIRCEA : De cincisprezece ani il pistrez, L-am gisit pe cimpul de la Rovine. MUSA (cu emolie): Numai Baiazid, tatal meu, purta pinteni de aur. ane MIRGEA : Tatil Luminitiei-Tale a fost un om curajos, din moment ce-a incercat si_se upte cu noi. $i Baiazid gtia si se bati. Din pacate, nefiind de prin partea locului, a-a stiut cd Dunirea ¢ mai lati cind o treci de Ia noi dincolo si eX Marea cea Mare e tot mint romanesc. Cea ce a pierdut ti mminatici-Tale, ew iti dau inapoi. Pri moste acest pinten de aur impreuni cu tro- nul pe care te voi ajuta sil iei, MUSA: Totdeauna am fost convins ci duc dup mine intreg.viitorul imperiului Se- milunei, MIRCEA : Eu port inaintea mea tot trecutul Ta rii Roménesti, MUSA:: Si vei vedea, Miria-Ta, cf stiu si lupt entra cucerirea unui tron. MIRGEA : Voi incercati si va faceti un rost in lume de-acum incolo, si asta e treaba voas- tr. Noi ne apirim rostul pe care l-au f3- 4g) cut de mult strmogii nostri. $i daci tii cu tot dinadinsul si-mi fii prieten, doreste-mi ‘si rmin independent, ‘MUSA : Musa Celebi este si va simine prietenul Jui Mircea Voievod, cae gia trimis coptul si intimpine ca semn de mare cinste. MIRCEA : Si voia mea este si fii si prietenul prietenilor mei, Voievodul Sexbiei, Stefan Lazarovici, este prietenul domniei-mele. MUSA: Voievodul Serbiei na va avea nici un necaz din partea ortirii’ mele. Va fi liber si-si conduci tara dupa voia MIRCEA : $i voia domniei-mele este si nu mai fie garnizoane turcesti pe malul celilalt al Dundrii, -74— MUSA: Voia Mariei-Tale va fi dorinta mea. ‘Tot ce-mi vei cere, iti voi indeplini, si tot ce-ti trebuie, vei avea. MIRCEA : Linigtea acestui pimfint ne trebuie. Si putem i rat, sa putem micina ce am cules si s& mincim in thn’ ce am mécinat. . MUSA: Jur ca, dup’ ce voi fi sultan, si triiese in pace cu Tara Romaneasca gi cu voievo- dul ¢i, salvatorul, si prietenul, 5i tatél meu ! (Rumoare mare.) Maria-Ta’ mi-ai promis mina fiicei Mariei-Tale, ca si fim legati de acum incolo cu strignicie unul de altul. MIRCEA : Fata mea iti va fisotie. MARA: (acoperindu-si fata cu miinile si sco- find un racnet iniébusit, de fiard ranitd) : i A! ARINA (cade la picioarele Marci, sfisietor) : Mama! VISA (soptit, cu durere): Domnita mea fru- smoasa SOFRONIE (incet) : Miria-Ta, niciodaté nu vor da binecuvintare acestei nunti MIRCEA : Am si le-o dau eu, pirinte. RADU (incet): Gindeste-te, Maria-Ta, la fe- ricirea domnitei tale. MIRCEA : Nu e dlipi in care si nu mi gindese/ la fericirea poporului intreg. Za IOAN: (incet); Maria-ta, ai intrecut orice ma- surd. MIRGEA,: Libertatea singura, misuri ex care, ‘se cintreste viitoral unei fir « MUSA: Miria-Ta, ti voi pune domnitei toati ‘imparatia Semilunei la picioare, 0 voi aco- iperi cu diamante si cu aur si voi face din poporul meu sclavul ci prea supus. == MIRCEA : $i bucuria Luminitiei-Tale va fi de-a pururi bucuria mea. MUSA (ridicindu-se cu’ plecticiune) : Politetea Marici-Tale mi pune i incurcitura MIRCEA (acelasi gest): Politetea Luminitiei- Tale ma scoate din incurcitura, $i acum, sd sune trimbifele ! $i si ne veselim pentra cinstea_méritului nostru. oaspete, sultanul Musa Celebi ! (Trimbite. Vile vine lings Musa sit insoteste spre stinga, icsind impreuni. In urma lor ies: Toan, Radu, Sin, Roman si celelalte personaje de figuratie. Visa iese prin dreapta, pe sciri. Mircea rimine in picioate in fata tronului, Mara si Arina rimin nemiscate, iar Mihail se duce spre scaunul din stinga, pe care se aseazi tulburat, Softonic se apropie de Mircea, Lumina s-a micyorat, dind impresia de sear) SOFRONII Mirici-Tale. Ea apartine §i | molt apartine fait decit Marie ce vrei si faci € impotriva rinduic de Dumnezeu. MIRCEA: Tara are 1induielile ei, pirinte, si

    Potrebbero piacerti anche