STANDARDE DE INTEGRITATE

PUBLICĂ PRIVIND ALEȘII LOCALI.

SANCȚIONAREA CONFLICTULUI
DE INTERESE ADMINISTRATIV

Cynthia Carmen CURT

Public Integrity Standards regarding Elected

Local Officials. The Sanctioning of the Admi- Cynthia Carmen CURT
nistrative Conflict of Interest Lect. univ. dr., Departamentul de Științe Politice, Facultatea de
Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea
Abstract Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România
The study aims to respond to important contro- Tel.: +40264-431.505
versies related to the applicability of the public inte- E-mail: curt@fspac.ro
grity legal framework related to local public officials
in Romania. The importance of this study is related
to the findings of the 2014 EU Anti-Corruption Re-
port (EU Anti-Corruption Report, 2014, p. 12) which
states that conflicts of interest in decision-making,
allocation of public funds and public procurement,
particularly at the local level, form a recurrent pattern
in many Member States. The article investigates
the importance of uniformity of the High Court of
Cassation and Justice’s jurisprudence in curbing
potential corruption and conflict of interest risks,
the impact of the Constitutional Court’s decisions
in interpretation and applicability of public integrity
legal framework, as well as in the process of gua-
ranteeing the effectiveness of legal sanctions. The
study emphasizes the danger of the inconsistency of
parliamentary political support towards the public in-
tegrity framework and ANI institutional stability and,
moreover, criticizes the controversial most recent
legislative proposals adopted by the Parliament in
order to amend the legislation of conflicts of interests
of the local public officials and its implications on
public integrity standards. Revista Transilvană
Keywords: conflict of interests, public integrity, de Ştiinţe Administrative
National Integrity Agency, Romania. 1(34)/2014, pp. 47-65

47
1. Cadrul de integritate și conflictele de interese
Politicile publice privind creșterea standardelor de integritate publică și cele anti-
corupție se află, incontestabil, într-o strânsă legătură de interdependență. Unii autori
(Nicholls et al., 2011; de Sousa, Larmour și Hindess, 2009) afirmă că diminuarea feno-
menului corupției este direct proporțională cu creșterea standardelor de integritate în
viața publică.
Exercitarea funcțiilor și demnităților publice trebuie să servească interesului pu-
blic, iar încrederea și respectul cetățenilor față de demnitarii publici depinde în egală
măsură de respectarea standardelor de responsabilitate și integritate publică. În acest
sens, principiile care stau la baza conceptului de „bună guvernare” impun cultivarea
încrederii în instituțiile publice (OECD, 2003) și, implicit, adoptarea politicilor publice
privind creșterea standardelor de integritate publică (Norad, 2011; Danileț, 2009).
Implementarea cadrului legal anti-corupție reprezintă o provocare continuă la ni-
velul statelor UE. În termeni de eficiență și eficacitate a implementării cadrului legal
anti-corupție este adesea menționată, ca factor determinant, voința politică, decizia
politică, implicarea angajamentului politic în combaterea corupției (Comisia Europea-
nă, 2011; Johnston și Doig, 1999; Grindle, 2007). Raportul Anticorupție al UE (Comisia
Europeană, 2014a) reține că, în contextul crizei financiare și a protestelor sociale pro-
vocate de criză, integritatea și responsabilitatea publică și politică au devenit subiecte
de importantă actualitate, atrăgând atenția că „nivelul insuficient de responsabilitate
a elitelor politice lasă impresia unei cvasi-impunități” (p. 10).
Unul dintre factorii cheie în dezvoltarea standardelor de integritate publică și com-
batere a corupției îl reprezintă combaterea conflictelor de interese și incompatibilităților
(Nicholls et al., 2011, p. 404). Potrivit OECD (2003, pp. 22-23), incapacitatea monitorizării
și sancționării conflictelor de interese conduce la apariția fenomenului corupției; în
consecință, menținerea integrității în sfera publică și decizională presupune promo-
varea de standarde de integritate și politici publice care să conducă la identificarea
și sancționarea conflictelor de interese. Referindu-se în principal la situațiile în care
funcționarii publici (inclusiv cei aleși) acționează în interes personal, prevenirea și
sancționarea conflictelor de interese „face parte din sfera unei vaste panoplii de instru-
mente anticorupție” (Comisia Europeană, 2014a, p. 13).
Consiliul Europei definește conflictul de interese prin Recomandarea No. R (2000)
10 a Comitetului de Miniștri: „Conflictul de interese se naște în situația în care un func-
ționar public are un interes personal de natură să influențeze sau să pară a influența
exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor sale oficiale” (art. 13). Convenția împo-
triva Corupției (2003) adoptată de Națiunile Unite menționează necesitatea promovării
instrumentelor de prevenire a conflictelor de interese (art. 7 paragraf 4).
OECD (2005, p. 13) definește conflictul de interese ca implicând un conflict între
prerogativele publice și interesele private ale unui oficial public, interes privat care ar
fi de natură a influența exercitarea cu obiectivitate a atribuțiilor publice. Într-o definiție
mai largă (Cassia, 2014, p. 31), conflictul de interese presupune situația în care o per-
soană chemată să exercite o funcție publică asigură în paralel apărarea unui interes

48
distinct de cel public, de natură a o avantaja în plan moral, profesional sau economic,
personal sau printr-un apropiat al său.
În cuprinsul acestui studiu am ales să analizăm aplicarea practică a legislației privind
regimul conflictelor de interese, regimul sancționator și disuasivitatea sancțiunilor
conflictelor de interese privind aleșii locali. Discuția prezintă interes actual în primul
rând din perspectiva ultimelor rapoarte – Raportul MCV, Raportul Anticorupție al UE
– care vorbesc despre necesitatea întăririi și asigurării sustenabilității cadrului legal,
dar și a creșterii eficienței luptei de prevenție și combatere a conflictelor de interese, a
numeroaselor cazuri de conflicte de interese instrumentate de către Agenția Națională
de Integritate (Raportul de activitate al ANI pentru anul 2013, p. 5, constată 27 de aleși
locali aflați în conflicte de interese administrative sau penale, rămase definitive prin
necontestare sau decizii definitive și irevocabile; Raportul de activitate pentru perioada
ianuarie-martie 2014, indică 42 de aleși locali aflați în conflicte de interese administrative,
prin rapoarte rămase definitive prin necontestare sau decizii definitive și irevocabile,
p. 5; Raportul de activitate pentru perioada aprilie – iunie 2014, constată 33 de aleși
locali aflați în conflicte de interese administrative, prin rapoarte rămase definitive prin
necontestare sau decizii definitive și irevocabile, p. 5). Astfel, Raportul Anticorupție al
UE (2014a, p. 13), în secțiunea despre România, reține:
„conflictele de interese și favoritismul par a fi printre problemele cele mai recurente le-
gate de alocarea și cheltuirea fondurilor publice (inclusiv a fondurilor UE) atât la nivel
central, cât și la nivel local, în timp ce mecanismele actuale de prevenire și control sunt
dificil de pus în aplicare sau sunt insuficient de disuasive”.
Din această perspectivă considerăm că discuția prezintă importanță și sub aspectul
analizei jurisprudenței, din perspectiva asigurării disuasivității sancțiunilor, a prezervă-
rii statului de drept din prisma punerii în aplicare a deciziilor instanțelor judecătorești
ori a instanței de justiție constituțională.

2. Cadrul legal. Analiza jurisprudeței

În înțelesul dat conflictului de interese de către Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor
publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (art. 70), acesta
este definit ca fiind situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o
funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența
îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte
normative. Reglementarea legală a conflictului de interese administrativ reprezintă ga-
rantarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței decizionale și supremației
interesului public prin sancționarea situațiilor în care interesul privat prevalează asupra
interesului public, în exercitarea funcțiilor și demnităților publice1.

1 Art. 70, Legea nr. 161/2003: „Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese
în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea,
transparența deciziei și supremația interesului public”.

49
 Conflictul de interese privind aleșii locali este reglementat de Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților pu-
blice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției2,
Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali3, Legea nr. 215/2001 a administrației

2 „Art. 76 – (1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București

sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită
o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul
său ori rudele sale de gradul I.
(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea
obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.
Art. 77 – Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau
consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale
nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare” (Legea nr. 161/2003).
3 „Art. 47 – Aleșii locali sunt obligați să menționeze expres situațiile în care interesele lor per-
sonale contravin intereselor generale. În cazurile în care interesul personal nu are caracter
patrimonial, consiliile locale pot permite participarea la vot a consilierului.
Art. 50 – (1) Aleșii locali au obligația de a aduce la cunoștință cetățenilor toate faptele și actele
administrative ce interesează colectivitatea locală.
Art. 75 – Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să
anticipeze ca o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu
sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;
b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura
acestuia;
c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau
de la care obțin venituri;
d) o altă autoritate din care fac parte;
e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o
plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;
f) o asociație sau fundație din care fac parte.
Art. 81 – Hotărârile adoptate cu nerespectarea dispozițiilor art. 77 sunt nule de drept, potrivit
dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, cu modificările si completările ulterioare.
Cap. VIII Registrul de interese – Art. 74 – (1) Aleșii locali sunt obligați să îşi facă publice
interesele personale printr-o declaraţie pe propria răspundere, depusă în dublu exemplar la
secretarul comunei, orașului, municipiului, sectorului municipiului București, respectiv la
secretarul general al județului sau al municipiului București, după caz.
Art. 76 – În declaraţia privind interesele personale, aleşii locali vor specifica:
a) funcțiile deținute în cadrul societăților comerciale, autorităților și instituțiilor publice, aso-
ciațiilor și fundațiilor;
b) veniturile obținute din colaborarea cu orice persoană fizică sau juridică și natura colaborării
respective;
c) participarea la capitalul societăților comerciale, dacă aceasta depășește 5% din capitalul
societății;
d) participarea la capitalul societăților comerciale, dacă aceasta nu depășește 5% din capitalul
societății, dar depășește valoarea de 100.000.000 lei;
e) asociațiile și fundațiile ai căror membri sunt;

50
publice locale, republicată4.
Ultimul Raport MCV (2014) privind monitorizarea progreselor înregistrate de Ro-
mânia, notează că, deși instanțele române s-au familiarizat cu cadrul de integritate,
jurisprudența este în continuare neuniformă (Comisia Europeană, 2014b, p. 8); în trei
cauze privind președinții de consilii județene care, în calitatea lor oficială, au semnat
contracte în numele administrației locale cu propriile lor întreprinderi, două instanțe
au decis că exista un conflict de interese, în timp ce a treia a decis că nu exista un ast-
fel de conflict (Comisia Europeană, 2014a, p. 14). În aceeași măsură, însă, în perioada
2008–2013 ANI raportează că peste 80% din hotărârile judecătorești confirmă rapoartele
ANI privind conflictele de interese și incompatibilitățile (Comisia Europeană, 2014a,
p. 14). Din această cauză este utilă analiza jurisprudenței, respectiv a principalelor
decizii definitive și irevocabile emise până acum în constatarea conflictelor de interese
administrative privind aleșii locali, din care se desprind câteva principii de interpretare
a legislației în domeniu, ce țin de sfera aplicabilității și la care ne vom referi în cele ce
urmează.
În explicitarea sintagmei „interes personal” la care se referă legislația ce reglemen-
tează regimul conflictelor de interese este relevantă interpretarea dată art. 75 din Legea
nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Astfel, se apreciază că „interesul personal”

f) bunurile imobile deținute în proprietate sau în concesiune;

g) funcțiile deținute în cadrul societăților comerciale, autorităților sau instituțiilor publice de
către soț/soție;
h) bunurile imobile deținute în proprietate sau în concesiune de către soț/soție și copii minori;
i) lista proprietăților deținute pe raza unității administrativ-teritoriale din ale căror autorități
ale administrației publice locale fac parte;
j) cadourile și orice beneficii materiale sau avantaje făcute de orice persoană fizică ori juridică,
legate sau decurgând din funcția deținută în cadrul autorității administrației publice loca-
le; orice cadou sau donație primită de aleşii locali într-o ocazie publică sau festivă devin
proprietatea acelei instituții ori autorități;
k) orice alte interese, stabilite prin hotărâre a consiliului local, în cazul primarilor, viceprima-
rilor și consilierilor locali, sau prin hotărâre a consiliului județean, în cazul președintelui
și vicepreședintelui acestuia și al consilierilor județeni.
Art. 77 – (1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea
de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii judeţeni sunt obligaţi să
anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.
(3) Anunţarea interesului personal și abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu
în procesul-verbal al şedinţei.”
4 „Art. 46 – (1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local
care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un
interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. (2) Hotărârile adoptate
de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată
de către instanţa de contencios administrativ. Acţiunea poate fi introdusă de orice persoană
interesată.”

51
care situează alesul local în ecuația conflictului de interese este indubitabil dovedit de
posibilitatea alesului local să anticipeze că o decizie a autorității publice din care face
parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț,
soție, rude de gradul II inclusiv, orice persoană fizică sau juridică cu care are o relație
de angajament, indiferent de natura acestuia; o societate comercială la care deține
calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obține venituri; o altă
autoritate din care face parte; orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea
din care face parte, care a făcut o plată către acesta sau a efectuat orice fel de cheltuieli
ale acestuia; o asociație sau fundație din care face parte.
Prin Sentința civilă nr. 286 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în 01 octombrie 2012
– în soluționarea acțiunii în anulare a Raportului de evaluare al ANI (Agenția Națională
de Integritate) prin care se constată un conflict de interese, instanța reține că primarul
B.S.V. s-a aflat în conflict de interese deoarece în perioada 2008–2010 a încheiat contracte
comerciale, în calitate de ordonator principal de credite, cu o societate comercială la
care este acționar unic, iar administrator este soția sa. În acest caz, instanța reține în
sarcina alesului local existența conflictului de interese, care rezultă din modul în care
s-au derulat evenimentele: o serie de acțiuni ale primarului relative la inițierea unor
hotărâri de Consiliu local privitoare la organizarea manifestărilor, participarea aces-
tuia la adoptarea acestor hotărâri de Consiliu local, avizarea referatelor de necesitate,
precum și efectuarea plății unor facturi către societatea comercială al cărei asociat unic
era (Sentința civilă nr. 286 a Cuții de Apel Suceava, pronunțată în 01 octombrie 2012).
În interpretarea sintagmei „interes personal” din economia prevederilor art. 75
din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, determinant pentru atragerea
sancțiunii conflictului de interese este simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității
– nepunându-se în discuție existența propriu-zisă, materializată a unui beneficiu ori
a unui folos (Decizia nr. 5.764 din 14 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Decizia nr. 5.764 a ÎCCJ (Înalta Curte de Casație și Justiție) constată existența con-
flictului de interese față de președintele Consiliului Județean Timiș, O.C., care a sem-
nat un contract de concesiune, o convenție de acordare facilități și alte asemenea acte
(aprobarea rapoartelor prealabile supunerii votului în organul deliberativ) cu o soci-
etate comercială în care asociați erau soția, fiica și ginerele președintelui Consiliului
Județean, cu incidența prevederilor art. 75 al. 1 al Legii nr. 393/2004, privind statutul
aleșilor locali. În cazul de față, potrivit prevederilor art. 77 al. 1 din Legea nr. 393/2004,
alesul local ar fi avut obligația să anunțe interesul său personal la un moment anterior
începerii dezbaterilor asupra acelei probleme, în toate etapele de formare a contractului
de concesiune și a celorlalte acte conexe, apreciind ca fiind fără relevanță împrejurarea
că acesta s-a abținut de la vot (la interpelarea consilierilor); de asemenea, instanța reține
că ar fi putut desemna un vicepreședinte pentru exercitarea atribuțiilor președintelui
Consiliului Județean în această problemă (Decizia nr. 5.764 a ÎCCJ, p. 5).
În speță, posibilitatea de anticipare a deciziei autorității a fost apreciată ca fiind
conflict de interese, în condițiile în care tocmai semnarea, respectiv aprobarea unei
categorii de acte de către alesul local, s-a situat în sfera interesului personal.

52
 Aceeași interpretare a prevederilor art. 75 al. 1 referitoare la conflictul de interese
în care se află alesul local care are posibilitatea de a anticipa că o decizie a organului
deliberativ din care face parte ar putea prezenta un beneficiu față de interesul său per-
sonal este dată de către ÎCCJ și prin Decizia sa nr. 5.928 din 25 iunie 2013.
Se reține că reclamantul B.I., în calitate de consilier județean și președinte al Comi-
siei de Specialitate Amenajări Teritoriale și Urbanism, din cadrul Consiliului Județean
Mureș, s-a aflat în conflict de interese în perioada 2006–2010 când a deținut și calitatea
de, inițial, asociat, apoi angajat și, ulterior, manager general al unei societăți comerci-
ale cu care Consiliul Județean Mureș a încheiat un număr de 56 contracte, în perioada
menționată.
Instanța subliniază ca fiind lipsit de relevanță faptul că alesul local nu a participat
in personam la licitațiile deschise organizate de Consiliul Județean, conflictul de inte-
rese constând în încălcarea prevederilor art. 77 și 75 din Legea nr. 393/2004, privind
obligația legală de a face cunoscută legătura sa economică cu firma respectivă, precum
și posibilitatea de a anticipa că o decizie a Consiliului Județean Mureș din care făcea
parte, ar fi putut prezenta un beneficiu pentru societatea comercială al cărei, pe rând,
asociat, angajat și, ulterior, manager general era.
Conflictul de interese privind aleșii locali care au calitatea de primari, viceprimari,
primar general și viceprimar al municipiului București intervine și în situația în care
aceștia nu respectă obligația de a nu emite un act administrativ sau a nu încheia un act juridic
ori a nu emite o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine,
pentru soțul său ori rudele sale de gradul I, potrivit art. 76 al. 1 Legea nr. 161/2003. Actele
administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea
obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.
În interpretarea acestei prevederi legale, instanța supremă a apreciat prin Decizia
sa nr. 5.226 din 9 mai 2013, că B.M., primarul comunei Argetoaia, judeșul Dolj, s-a aflat
în conflict de interese potrivit prevederilor art. 76 al. 1 Legea nr. 161/2003, deoarece
a inițiat un proiect de hotărâre de consiliu local prin care a propus suplimentarea
organigramei și statului de funcții cu un post de referent debutant, ulterior a semnat
dispozitia nr. 541/2006 privind încadrarea în muncă a soției sale pe funcția de referent
debutant, precum și contractul de muncă aferent acestui post.
Instanța a reținut ca lipsit de relevanță faptul că pentru ocuparea acestui post Con-
siliul local, ca organ deliberativ, a adoptat hotărârea de a suplimenta organigrama și
statul de funcții, iar, ulterior, s-a organizat un concurs pentru ocuparea postului, instanța
constatând că interesul material urmărit de alesul local este evident.
Reglementarea conflictelor de interese prin prevederile art. 465 al Legii nr.
215/2001, privind administrația publică locală a constituit obiectul excepțiilor de
neconstituționalitate, Curtea Constituțională statuând prin jurisprudența sa (Decizie

5 Art. 46, Legea nr. 215/2001: „ (1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor
consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea
inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local”.

53
nr. 951 din 25 iunie 2009; Decizie nr. 228 din 10 septembrie 2002) că textul legal stabilește
garanții ale imparțialității autorităților publice și a membrilor consiliilor locale în exer-
citarea atribuțiilor lor, cu obligația statului de a asigura protecția concurenței loiale.
Rațiunea instituirii acestui conflict de interese, care intră sub incidența prevederilor
Legii nr. 161/2003, este aceea de a asigura „eliminarea subiectivismului și interesului
particular ori de grup” în cadrul forurilor decizionale ale autorităților publice (Decizie
nr. 418 din 3 iulie 2014).

3. Sancțiunea conflictului de interese și aplicarea sancțiunii

Prevederile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și
demnităților publice sunt aplicabile categoriei aleșilor locali (art. 1 al. 1, pct. 30 „30.
aleșii locali”), scopul înființării Agenției Naționale de Integritate (ANI) fiind acela de
a asigura integritatea în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea
corupției instituționale, prin activitatea de evaluare care se referă la situația averii exis-
tente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, a conflictelor de interese
și incompatibilităților.
Potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a
emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la
luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori
starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit
reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care
prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele
constitutive ale unei infracțiuni – alin. (1).
Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor de mai sus (alin.
(1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de in-
compatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate
publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o
perioada de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică
respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție
eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioada de 3 ani de la încetarea
mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică
la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de
3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare,
respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare
a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate (alin. (2), art.
25, Legea nr. 176/2010).
Alin. (3) al articolului 25 arată că fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea
de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție
ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării
aplicabile demnității, funcției sau activității respective. Prin derogare de la dispozițiile
legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare

54
care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta
lege nu pot consta în mustrare sau avertisment (alin. (4), art. 25, Legea nr. 176/2010).
În lumina acestor prevederi legale considerăm că aleșii locali nu pot fi sancționați
altfel pentru încălcarea regimului conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităților
decât prin aplicarea sancțiunii încetării de drept a mandatului (art. 9 alin. (2), lit. b) și
art. 15 alin. (2), lit. b) ale Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, fiind incidente
prevederile alin. (3) al art. 25 din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora „fapta persoanei
cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese
constituie temei pentru eliberarea din funcțíe” (alături de aplicarea interdicției de a mai
exercita „aceeași funcție” pe o perioadă de 3 ani). Apreciem că o interpretare diferită este
profund eronată ca și, de altfel, prevalarea autorităților chemate să aplice sancțiunile din
sfera integrității publice, de faptul neprevederii expressis verbis a conflictului de interese,
alături de incompatibilități în cuprinsul textelor referitoare la încetarea de drept a man-
datelor aleșilor locali, ale Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 393/2004. Această argumentație
nu poate fi primită, din moment ce ele se completează cu legislația specială din sfera
integrității publice, în speță prevederile Legii nr. 176/2010 – alin. (3) al articolului 25
arată că „fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate
sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție”. A priori,
tocmai rațiunea instituirii de către legiuitor a regimului juridic al incompatibilităților
– și anume – în vederea prevenirii situațiilor de conflicte de interese – conduce spre
concluzia irefutabilă a aplicării sancțiunii încetării de drept a mandatului alesului lo-
cal. Mai mult, concluzia este susținută și de intervenția sancțiunii nulității absolute a
hotărârilor adoptate cu încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese potrivit
art. 81 al Legii nr. 393/20046, respectiv art. 46 alin. (2) al Legii nr. 215/2001. În același
sens statuează și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 108 din 5 martie
2014, pe care le vom explicita mai jos.
Autoritatea compententă în a aplica sancțiunea eliberării din funcție și a măsurii
interdicției exercitării unei funcții sau demnități publice pe o perioadă de 3 ani (art. 25
alin. (2) teza a doua, Legea nr. 176/2010) este menționată expres în reglementarea art.
26 alin. (1) al Legii nr. 176/2010 unde se arată că:
„(1) Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează:
h) pentru aleșii locali, cu excepția primarilor și presedinților consiliilor județene – con-
siliului local sau, după caz, consiliului județean, care va aplica o sancțiune disciplinară,
potrivit legii;
i) pentru primari și președinții consiliilor județene – instituției prefectului.”
Un aspect important de menționat se referă la faptul că sancțiunea disciplinară se
dispune și în cazul în care raportul de evaluare al Agenției a fost comunicat și organe-

6 Art. 81 – „Hotărârile adoptate cu nerespectarea dispozițiilor art. 77 sunt nule de drept, potrivit
dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, cu modificarile și completările ulterioare”.
Art. 77 alin. (1) – „Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și
adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.”

55
lor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 21 alin. (4), Legea nr. 176/20107. Prin
derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară,
sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii defini-
tive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de
incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate
fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu
dispune altfel (alin. (2), (3) ale art. 26, Legea nr. 176/2010).
În practică s-a constatat în numeroase cazuri refuzul autorităților competente – în
speță, instituția prefectului, consiliile locale și consiliile județene – de a aplica sancțiunile
disciplinare și măsura interdicției exercitării unei funcții sau demnități publice pe o
perioadă de 3 ani, respectiv revocarea din funcție a persoanelor care se fac vinovate
de încălcarea regimului juridic privind incompatibilitățile sau conflictul de interese.
În acest sens, este relevant Comunicatul ANI din data de 18 august 2014, prin care
Agenția solicită public unui număr de 9 autorități locale să aplice prevederile legale
referitoare la regimul sancționator al conflictului de interese și incompatibilităților. În
conformitate cu prevederile legale, neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea
încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv,
constituie contravenție și se sanctionează cu amenda de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta
nu constituie infracțiune. În același comunicat al ANI se arată că Agenția a dispus
aplicarea sancțiunii contravenționale cu amendă pentru o serie de consilii locale8 și va
depune toate diligențele necesare pentru ducerea la îndeplinire a deciziilor definitive
și irevocabile, inclusiv prin sesizarea organelor de cercetare penală.
Față de situația în care autoritatea competentă, potrivit legii, refuză aplicarea
sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 25 al Legii nr. 176/2010, sunt relevante conside-
rentele („puterea de lucru judecat se atașează atât dispozitivului, cât și considerentelor
deciziilor Curții Constituționale; așa cum reține Curtea Constituțională, potrivit art.
147 alin. (4) din Constituție, forța general obligatorie caracterizează și considerentele
deciziilor Curții, care se impun tuturor subiectelor de drept” – Costinescu și Benke, 2012)
reținute în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 108 din 5 martie 2014, prin care
Curtea este chemată să soluționeze un conflict juridic de natură constituțională dintre
autoritatea judecătorească și autoritatea executivă. În speță, Curtea Constituțională
a fost sesizată cu soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională de către
Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, învederându-se Curții că conflictul
constituțional a fost generat de refuzul prefectului județului Suceava de a emite ordinul
de încetare a mandatului de primar al comunei Udești, ca urmare a constatării conflic-
tului de interese, prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă a Curții de Apel

7 Art. 21, alin. (4): „Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare per-
soanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală
și celor disciplinare.”
8 Consiliul Local Becicherecu Mic, Jud. Timiș, Consiliul Local Fundulea, Jud. Călărași, Consiliul
Local Lazuri de Beiuș, Jud. Bihor

56
Suceava. În susținerea cererii se invocă refuzul puterii executive, prin prefect, de a pune
în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. În punctul de vedere
transmis Curții Constituționale de către prefectul județului Suceava, acesta apreciază,
în opinia noastră – fundamental eronat, că potrivit legislației aplicabile, conflictul de
interese nu constituie temei pentru încetarea mandatului de primar, deoarece Legea
nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali (art. 15 lit. b) și Legea nr. 215/2001 privind
administrația publică locală, (art. 25 alin. (3), precizează în mod expres că în caz de
incompatibilitate calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei
normale a mandatului, așadar sancțiunea nu ar fi aplicabilă în situația conflictului de
interese; în același timp, prefectul își motivează refuzul pe considerentele faptului că
primarului comunei Udești i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de către
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, odată cu scoaterea de sub urmărire
penală pentru infracțiunea de conflict de interese.
Curtea Constituțională, apreciind că în cauză nu există conflict juridic de natură
constituțională între autoritatea judecătorească și autoritatea executivă, deoarece „ne-
îndeplinirea unor obligații de sorginte legală nu generează automat un conflict juridic
de natură constituțională” (Decizia nr. 108 din 5 martie 2014), constată însă că prefectul
județului Suceava s-a abătut de la competențe ce izvorăsc din legi subsecvente Legii
fundamentale, deoarece prin neîndeplinirea unei obligații ce izvorăște dintr-un act
normativ inferior Constituției, respectiv art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3) din Legea
nr. 176/2010, s-a născut un conflict juridic: „Curtea constată că atribuția prefectului de
a emite ordinul de încetare a mandatului de primar înainte de termen este prevăzută
în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, art. 69 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 și art.
26 din Legea nr. 340/2004 coroborate cu art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3) și art. 26
alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010”.
Indubitabil Curtea Constituțională constată în mod expres existența obligației le-
gale a prefectului de a emite un ordin de constatare a încetării mandatului de primar,
în conformitate cu prevederile legale incidente, indicând cu aceeași ocazie și cadrul
legal aplicabil. În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar,
prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.
În ceea ce privește interpretarea prevederilor art. 25 alin. 2, teza a doua din Legea nr.
176/2010, relevantă este Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 3 iulie 2014, prin care
Curtea vine să clarifice atât de controversata sintagmă „aceeași funcție” din cuprinsul
acestui text: „Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași
funcție pe o perioada de 3 ani de la încetarea mandatului” și care a constituit în repetate
rânduri obiectul unor excepții de neconstituționalitate (Decizia Curții Constituționale nr.
663 din 26 iunie 2012, Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2013, Decizia nr. 481 din 21 noiembrie
2013; Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013; Decizia nr. 391 din 2 iulie 2014), atât din
perspectiva presupusei restrângeri a dreptului de a fi ales, garantat de prevederile
Constituției, dar și în ceea ce privește clarificarea faptului că interdicția de 3 ani se
referă la toate funcțiile și demnitățile publice eligibile prevăzute de art. 1 al Legii nr. 176/2010.

57
 Astfel, Curtea constată că art. 25 alin. (2) teza a doua instituie reguli specifice refe-
ritoare la ocuparea funcțiilor eligibile. Pe de o parte, interdicția de a mai ocupa aceeași
funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă
de pedeapsa complementară constând în interdicția temporară a exercitării unor drep-
turi, neputându-se face o analogie cu regimul juridic specific dreptului penal (Decizia
nr. 391 din 2 iulie 2014). Pe de altă parte, limitele constituționale prevăzute de art. 37
din Constituție cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă
a candidatului, la capacitatea de a își exercita dreptul de vot, la condițiile prevăzute
de art. 16 alin. (3) cu privire la ocuparea funcțiilor și demnităților publice, civile sau
militare, în condițiile legii, de către persoane care au cetățenia română și domiciliul în
țară, precum și la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face
parte din partide politice, pe cale de consecință prevederile art. 25 alin. (2), teza a doua
nu contravin prevederilor constituționale (Decizia nr. 391 din 2 iulie 2014), ci vizează
o sancțiune din sfera asigurării integrității publice, aplicată unei persoane care a ocupat
o funcție eligibilă, de a nu mai putea ocupa o astfel de funcție o perioadă limitată de
timp, în speță 3 ani de la data încetării mandatului. În concluzie, Curtea statuează că
„interdicția de a mai ocupa aceeași funcție eligibilă pe o perioada de 3 ani de la încetarea
mandatului reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că
reglementarea se integrează scopului legii – asigurarea integrității și transparenței în
exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale și nu
contravine normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului
unor drepturi sau al unor libertăți” (Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014).
Considerăm că soluțiile privind aplicarea unor sancțiuni disciplinare de natu-
ra reducerilor salariale în valoare de 6% pentru o perioadă de o lună ori retragerea
indemnizației pentru o ședință în cazul consilierilor locali sau județeni față de care s-a
constatat conflictul de interese administrativ ori starea de incompatibilitate reprezintă
o interpretare eronată a cadrului legal, o greșită aplicare a legii, care conduce la lipsirea
de disuasivitate a sancțiunilor legale. Singura soluție legală este cea la care fac trimitere
prevederile Legii nr. 176/2010, alin. (3) al articolului 25 arată că în mod expres și fără
echivoc că „fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate
sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție”.
Referitor la interpretările diferite, susceptibile a fi aplicate sintagmei „aceeași funcție”
din cuprinsul art. 25 alin. (2), teza a doua, Curtea Constituțională, prin Decizia sa nr.
460 din 13 noiembrie 2013, obligase Parlamentul să intevină și să statueze prin lege
asupra interpretării acestui text și, în același timp, să finalizeze procedura parlamentară
cu privire la încetarea sau nu a calității de senator a domnului Mora Akos Daniel, aflat
în incompatibilitate în calitatea sa de fost consilier județean. Constatând omisiunea
Parlamentului de a interveni în acest sens (cu încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4)
din Constituția României), fără a se substitui puterii legiuitoare, Curtea are, potrivit
jurisprudenței sale, posibilitatea și obligația de a interveni „în cazul în care un text legal
poate genera interpretări de natură a aduce atingere prevederilor constituționale” (De-
cizia nr. 418 din 3 iulie 2014). Pornind de la exigențe legate de asigurarea clarității, pre-

58
ciziei și previzibilității „legii”, statuată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului (Rotaru vs. România (2000); Sissanis vs. România (2007), Curtea Constituțională
arată că sintagma „aceeași funcție” din cuprinsul art. 25 alin. (2), teza a doua trebuie
interpretată în sensul voinței legiuitorului – asigurarea respectării integrității în exerci-
tarea funcțiilor publice. Rațiunea instituirii unor interdicții și sancțiuni în cazul persoa-
nelor față de care s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităților și conflictelor
de interese răspunde nevoii de prevenire și combatere a faptelor de corupție, sens în
care Curtea arată în jurisprudența sa (Decizia 1.412 din 16 decembrie 2008; Decizia nr.
1.082 din 8 septembrie 2009; Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014) că „legiuitorul este liber
să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea
activității pe care acesta o desfășoară”. În consecință, Curtea constată că semnificația
avută în vedere de legiuitor se referă la sancționarea persoanei care încalcă regimul juri-
dic al integrității publice prin interdicția de a mai ocupa „oricare dintre funcțiile eligibile”,
(Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, paragraful 39). Per a contrario, o interpretare diferită
ar conduce la eludarea legii și a aplicabilității sancțiunilor. Reținând interpretarea în
sensul asigurării voinței reale a legiuitorului, Curtea arată că
„doar în această interpretare, sintagma „aceeași funcție” îl poate avertiza în mod inechivoc
pe destinatarul său asupra gravității consecințelor nerespectării enunțului legal pe care
îl cuprinde, astfel încât dreptul la ocuparea și exercitarea funcțiilor publice eligibile să
nu rămână teoretic și iluzoriu” (Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014).
Față de situația refuzului instituției prefectului de a aplica sancțiunile din sfera asi-
gurării integrității publice, un caz similar îl reliefează situația mandatului de primar al
G.M., față de care s-a constatat (Raportul de evaluare al ANI nr. 2495/G/II/03.05.2012,
rămas definitiv prin Decizia nr. 1.393/19.03.2014 a ÎCCJ) că în perioada 11.09.2009–
19.03.2011 s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând simultan funcția de primar
al municipiului Sfântu Gheorghe și funcția de administrator al S.C. Romgal Invest SRL.
Față de solicitarea ANI de a pune în executare Decizia instanței supreme, Prefectura
județului Ialomița își justifică refuzul emiterii ordinului prefectului pentru constatarea
încetării mandatului de primar, potrivit Deciziilor Curții Constituționale nr. 108 din 5
martie 2014 și nr. 418 din 3 iulie 2014, prin aprecierea intervenției prescripției (!) potrivit
art. 26 alin. (3), teza a doua a Legii 176/2010, „În cazul în care cauza de incompatibi-
litate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată
în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune
altfel”; indubitabil Decizia nr. 1.393/19.03.2014 a ÎCCJ, prin care Raportul de evaluare
al ANI rămâne definitiv în ceea ce privește constatarea încălcării regimului juridic al
incompatibilității, reprezintă o cauză de întrerupere a cursului prescripției. Potrivit
Comunicatului ANI din data de 18 august 2014, în situații similare se află Instituția
Prefectului Timiș, Instituția Prefectului Buzău, Instituția Prefectului Botoșani, Instituția
Prefectului Galați – în condițiile în care prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan
local, potrivit art. 123 alin. (2) din legea fundamentală și este este garantul respectării
legii și a ordinii publice la nivel local, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3), din
Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului.

59
4. Noile modificări ale Legii nr. 215/2001 și încercarea de „legitimare” a situațiilor
de conflict de interese privind aleșii locali
În forma sa inițială, Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală prevedea
instituția delegării unor atribuții ale primarului către viceprimar (art. 57, alin. 2)9, respec-
tiv atribuțiile de stare civilă către secretarul unității administrative-teritoriale sau altor
funcționari din aparatul de specialitate cu competențe în acest domeniu (art. 65) și, în
conformitate cu art. 112 alin. (4) „primarul poate delega către administratorul public,
în condițiile legii, calitatea de ordonator principal de credite”. În consecință, susținerile
Expunerii de motive care a însoțit Proiectul ce a devenit Legea nr. 20 din 13 martie
2014, potrivit cărora „complexitatea atribuțiilor exercitate de primar, precum și multi-
tudinea actelor ce trebuie să fie semnate de către acesta” sunt rațiunile modificării legii
administrației publice locale, sunt complet lipsite de substanță (și onestitate), singura
justificare care poate fi reținută fiind intenția de modificare a cadrului de integritate.
Printr-un articol unic, Legea nr. 20 din 13 martie 2014, prevede că:
1. Articolul 65 va avea urmatorul cuprins: „Art. 65. – Primarul poate delega atribuțiile
ce îi sunt conferite de lege și alte acte normative viceprimarului, secretarului unității
administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcționale sau personalului
din aparatul de specialitate, precum și conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de
interes local, în funcție de competențele ce le revin în domeniile respective”; 2. La articolul
104, alineatul (7) va avea urmatorul cuprins: „(7) Președintele consiliului județean poate
delega, prin dispoziție, atribuțiile prevăzute la alin. (6) vicepreședinților, conducătorilor
compartimentelor funcționale sau personalului din aparatul de specialitate, precum și
conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de interes județean.”
Legea nr. 20 din 13 martie 2014 vine să modifice, în mod controversat, regimul
conflictelor de interese și incompatibilităților aleșilor locali, lipsind de conținut și efec-
tivitate norme din sfera regimului juridic al integrității publice, cu implicații asupra
cadrului legal al incompatibilităților (ex. eludarea consecințelor art. 87 din Legea nr.
161/200310, precum și a normelor referitoare la conflictele de interese; practic, prin
delegare s-ar putea încheia contracte cu societăți comerciale în care aleșii locali au un

9 Art. 57 alin. (2) „Viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia,
care îi poate delega atribuțiile sale”.
10 Art. 87 „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului
București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu:
a) funcția de consilier local;
b) funcția de prefect sau subprefect;
c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de
durata acestuia;
d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator,
membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de
execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de
asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile
și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;

60
interes personal sau un avantaj patrimonial, însă conflictul de interese nu va putea fi
detectat datorită delegării).
Apreciem că modificările intervenite, chiar dacă nu au fost atacate la Curtea
Constituțională de subiectele expres abilitate de legea fundamentală, pot constitui in-
dubitabil aprecieri negative în monitorizarea realizată de Comisia Europeană prin
Mecanismul de Cooperare și Verificare, pe componenta privind cadrul de integritate.
Concluzionând, Legea nr. 20 din 13 martie 2014 lipsește implicit de conținut prevederi
legale ce erau menite să asigure transparența și obiectivitatea în exercitarea demnităților
publice, a funcțiilor publice, precum și normele privind activitatea de prevenire și
sancționare a corupției. De altfel, în ultimul Raport MCV (Comisia Europeană, 2014b)
sunt reținute „încercările successive din Parlament de a submina eficiența cadrului de
integritate” (p. 8).
Raportul Anticorupție al UE (Comisia Europeană, 2014a, p. 8) critică detaliat și
neechivoc intenția Parlamentului de a modifica regimul integrității aleșilor locali. Co-
misia atenționează asupra posibilelor consecințe ale modificării cadrului legal, care pot
consta în riscul potențial de producere a unor acte de corupție și conflicte de interese în
cadrul procedurilor de achiziții publice și supraveghere a contractelor publice, atunci
când interesele publice se intersectectează cu interesele partidelor politice sau cu cele
care decurg din finanțarea campaniilor electorale (Comisia Europeană, 2014a, p. 9).

5. Concluzii
1. Chiar dacă, în continuare se menține caracterul neuniform al jurisprudenței în
rândul instanțelor naționale – în ceea ce privește soluționarea contestațiilor privind
rapoartele de evaluare ale ANI prin care se constată conflicte de interese, în ceea ce îi
privește pe aleșii locali – se constată că jurisprudența la nivelul ÎCCJ este relativ unifor-
mă, de natură a aduce soluții legate de aplicabilitatea și interpretarea textelor legale în
sfera regimului juridic al conflictului de interese aplicabil aleșilor locali (vezi Comisia
Europeană, 2014a, pp. 3-8).
2. Jurisprudența instanței de contencios constituțional are un impact real asupra
asigurării cadrului de integritate din România, cu accente importante asupra inter-

e) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților
la o societate comercială;
f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale so-
cietăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală
a unei societăți comerciale de interes național;
g) calitatea de comerciant persoană fizică;
h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
i) calitatea de deputat sau senator;
j) funcția de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcție asimilată acestora;
k) orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinatate, cu excepția
funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte orga-
nizații neguvernamentale.” (alin. (1) art. 87, Legea nr 161/2003).

61
pretării textelor legale din sfera conflictelor de interese aplicabile aleșilor locali, dar și
a asigurării disuasivității și efectivității sancțiunilor legale (vezi Comisia Europeană,
2014a, pp.11-14).
2. Există o serioasă problemă legată de implementarea rapoartelor de evaluare ANI,
în speță de respectarea deciziilor judecătorești definitive și irevocabile, respectiv a de-
ciziilor instanței de justiție constituțională, parametri deloc favorabili garantării prin-
cipiilor statului de drept. De altfel, situația este relevată și de Raportul Anticorupție al
UE (Comisia Europeană, 2014a, p. 8), care reține în capitolul rezervat României: „există
situații notabile în care implementarea rapoartelor de evaluare rămase difinitive ale
ANI nu este deloc satisfăcătoare”. Comisia sugerează necesitatea creșterii eficacității
prevenirii și constatării conflictelor de interese privind oficialii publici (Comisia Euro-
peană, 2014a, pp.9-11; pp.14-15).
Același Raport notează necesitatea asigurării unor instrumente reale în materie de
asigurare a responsabilității și a unor sancțiuni disuasive corespunzătoare conflictelor
de interese și incompatibilităților aleșilor locali, dincolo de necesitatea ca Parlamen-
tul să nu mai submineze stabilitatea instituțională a ANI prin neexecutarea deciziilor
judecătorești definitive și irevocabile ori prin promovarea unor acte normative de natură
a lipsi de efecte juridice normele relative la cadrul de integritate.
4. Există o îngrijorare manifestă referitoare la acțiunile Parlamentului menite să
lipsească de eficiență cadrul de integritate aplicabil aleșilor locali. Se constată, în acest
sens, o lipsă accentuată de responsabilitate publică a membrilor Parlamentului, care
ignoră în mod repetat și inexplicabil atenționările și criticile Comisiei Europene re-
feritoare la consecințele modificării cadrului legal privind standardele de integritate
aplicabile aleșilor locali și care poate consta în riscul potențial de producere a unor acte
de corupție și conflicte de interese (vezi Comisia Europeană, 2014a, pp. 15-16).

Bibliografie:
1. Agenția Națională de Integritate (ANI), Comunicat de presă - ANI din data de 18 au-
gust 2014, [Online] disponibil la adresa http://www.agerpres.ro/comunicate/2014/08/18/
comunicat-de-presa-ani-12-08-20, accesat la data de 1 septembrie 2014.
2. Agenția Națională de Integritate (ANI), Raport anual de activitate, 2013, [Online] dis-
ponibil la adresa http://www.integritate.eu/Noutati.aspx?PID=243&M=NewsV2&Acti
on=1&NewsId=1485, accesat la data de 1 iunie 2014.
3. Agenția Națională de Integritate (ANI), Raport de activitate, aprilie–iunie 2014, [Online]
disponibil la adresa http://194.1.169.9/Noutati.aspx?PID=243&M=NewsV2&Action=1&
NewsId=1656, accesat la data de 1 septembrie 2014.
4. Agenția Națională de Integritate (ANI), Raport de activitate, ianuarie–martie 2014,
[Online] disponibil la adresa http://194.1.169.9/Noutati.aspx?PID=243&M=NewsV2&
Action=1&NewsId=1523, accesat la data de 1 iunie 2014.
5. Cassia, P., Conflicts d’intérêts. Les liasisons dangereuses de la République, Paris: Odile Jacob,
2014.
6. Comisia Europeană, „Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și
Comitetul Economic și Social European, Combaterea corupției în UE”, COM (2011) 308

62
 final, Bruxelles, 6.6.2011, 2011, [Online] disponibil la adresa http://www.europarl.euro-
pa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/com/com_com(2011)0308_/com_com(2011)0308_
ro.pdf, accesat la data de 1 iunie 2014.
7. Comisia Europeană, „Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind
progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verifi-
care”, {SWD(2014) 37 final}, COM(2014) 37 final, Bruxelles, 22.1.2014, 2014b, [Online]
disponibil la adresa http://ec.europa.eu/cvm/docs/com_2014_37_ro.pdf, accesat la data
de 1 iunie 2014.
8. Comisia Europeană, „Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, Ra-
portul Anticorupție al UE”, COM (2014) 38 final, Bruxelles, 3.2.2014, 2014a, [Online]
disponibil la adresa http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/polici-
es/organized-crime-and-human-trafficking/corruption/docs/acr_2014_ro.pdf, accesat
la data de 1 iunie 2014.
9. Costinescu, S.M. și Benke K., „Efectele Deciziilor Curții Constituționale în dinamica
aplicării lor”, 2012, [Online] disponibil la adresa http://www.ccr.ro/uploads/RelatiiEx-
terne/2012/CB.pdf, accesat la data de 1 iunie 2014.
10. Danileț, C., Corupția și anticorupția în sistemul juridic, București: CH Beck, 2009.
11. de Sousa, L., Larmour, P. și Hindess, B. (editori), Governments, NGOs and Anti-Corruption:
The new integrity warriors, New York: Routledge, 2009.
12. Grindle, M.S. „Good Enough Governance Revisited”, 2007, Development Policy Review,
vol. 25, nr. 5, pp. 553-574.
13. Johnston, M. și Doig, A., „Different Views on Good Government and Sustainable Anti-
corruption Strategies” în Stapenhurst, R. și Kpundeh, S.J. (editori), Curbing Corruption:
Toward a Model for Building National Integrity, Washington D.C.: The World Bank; 1999,
pp. 13-34.
14. Nicholls, QC, C., Daniel, T., Bacarese, A. și Hatchard, J., Corruption and Misuse of Public
Office, Oxford: Oxford University Press, 2011.
15. Norad (Norwegian Agency for Development Cooperation), „Contextual Choices in
Fighting Corruption: Lesson Learned”, Report 4/2011 – Study, Oslo, 2011, [Online]
disponibil la adresa http://www.oecd.org/countries/zambia/48912957.pdf, accesat la
data de 1 iunie 2014.
16. OECD, Guidelines for Managing Conflict of Interest in the Public Service, 2003, [Online]
disponibil la adresa http://www.oecd.org/gov/ethics/oecdguidelinesformanagingcon-
flictofinterestinthepublicservice.htm, accesat la data de 1 iunie 2014.
17. OECD, Managing Conflict of Interest in the Public Sector, 2005, [Online] disponibil la
adresa http://www.oecd.org/gov/ethics/49107986.pdf, accesat la data de 1 iunie 2014.
18. Tapalagă, D., „Analiza ANI a noilor modificări aduse legii administrației publice: Va fi
imposibil de sancționat un eventual conflict de interese în cazul aleșilor locali care își
deleagă atribuțiile”, 25 aprilie 2014, [Online] disponibil la adresa http://www.hotnews.
ro/stiri-esential-17106465-analiza-ani-noilor-modificari-aduse-legii-administratiei-publi-
ce-imposibil-sanctionat-eventual-conflict-interese-cazul-alesilor-locali-care-isi-deleaga-
atributiile.htm, accesat la data de 1 iunie 2014.

63
Surse primare:
19. Consiliul Europei, Comitetul Miniștrilor, Recomandarea No. R (2000) 10 A Comitetului
Miniștrilor Statelor Membre privind codurile de conduită pentru funcționarii publici,
adoptată de Comitetul Miniștrilor la 11 mai 2000 la a 106-a sesiune a sa.
20. Decizia Curții Constituționale nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 659 din 3 octombrie 2009.
21. Decizia Curții Constituționale nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 158 din 13 martie 2009.
22. Decizia Curții Constituționale nr. 108 din 5 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 257 din 9 aprilie 2014.
23. Decizia Curții Constituționale nr. 203 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 478 din 31 iulie 2013.
24. Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 10 septembrie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 734 din 8 octombrie 2002.
25. Decizia Curții Constituționale nr. 391 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 597 din 11 august 2014.
26. Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 563 din 30 iulie 2014.
27. Decizia Curții Constituționale nr. 460 din 13 noiembrie 2013, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 762 din 9 decembrie 2013.
28. Decizia Curții Constituționale nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 86 din 4 februarie 2014.
29. Decizia Curții Constituționale nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 82 din 31 ianuarie 2014.
30. Decizia Curții Constituționale nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 596 din 21 august 2012.
31. Decizia Curții Constituționale nr. 951 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 618 din 14 septembrie 2009.
32. Decizia nr. 5.226 din 9 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
33. Decizia nr. 5.764 din 14 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
34. Decizia nr. 5.928 din 25 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
35. Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 1995, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 16 din 26 ianuarie 1995.
36. Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exerci-
tarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 279 din 21 aprilie
2003.
37. Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice,
pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și
funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și com-
pletarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621 din 2
septembrie 2011.

64
38. Legea nr. 20/2014 pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 191 din 18 martie 2014.
39. Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 123 din 20 februarie 2007, republicată.
40. Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 912 din 7 octombrie 2004.
41. Organizația Națiunilor Unite, Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adop-
tată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată prin Legea nr. 365/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din data de 5 octombrie 2004.
42. Propunere legislativă nr. 247/2013, Senatul României, privind modificarea și completarea
Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
43. Sentința civilă nr. 286 a Cuții de Apel Suceava, pronunțată în 01 octombrie 2012.

Surse web:
44. http://ec.europa.eu; www.digi24.ro; www.hotnews.ro; www.cdep.ro; www.integritate.
eu; www.ccr.ro; www.presidency.ro; www.unodc.org; www.oecd.org; www.wcd.coe.
org; www.senat.ro;

65