Să-i mulțumești că te-ai născut Că de n-ar exista femeia N-ar fi prezent, n-ar fi trecut.
Când simți atingerea iubirii
Să-i mulțumești că e a ta, Că de n-ar exista femeia Nici noi aici n-am exista.
Când îți privești crescând copiii
Tot ei atunci să-i mulțumești, Că de n-ar exista femeia N-ar fi nimic din ce trăiești.
Fă-ți timp mereu să-i dai o floare
Arată-i dragoste mereu, Că de n-ar exista femeia N-am exista ... nici tu, nici eu! Nicolae Panait CE E MAMA?
Ce e mama? O minune, o făptură îngerească
Ce din cer a fost trimisă pe pământ doar să iubească Mama e un dulce cântec ce-l asculți cu drag o viață, Ca o rouă ce se-așează peste flori de dimineață
Mai presus de dor și sete,
Mai presus de dor și foame, Ce-ar fi Cerul fără Îngeri și Pământul fără mame? Într-o lume-n care timpul nu se-ntoarce niciodată, Mama-i singura făptură ce rămâne neschimbată!
Chiar de fruntea are riduri și tot părul îi albește,
Mama tot mamă rămâne căci la fel ea ne iubește Invadați de griji prea multe, mai uităm să-i dăm o floare Ea nu uită să zâmbească fiindcă mama-i iertătoare!
Dar când lutul greu ca piatra peste piept o s-o apese,
N-o să ai cui da o floare chiar de cumperi flori alese, Pe mormânt poate vei pune candele și flori mereu Dar oare cine-ți va spune ... mulțumesc copilul meu? Mirela Butacu MĂ UIT LA MAMA Mă uit la mama cum se-ndoaie, De-atâtea griji ce ne-a purtat, Și văd cum timpu-și tot ridică, Pe chipul ei, neșters palat.
Multe-a avut de tras, sărmana,
Până copii și-a crescut, Iar greul rădăcină, parcă, Avea pe umerii de lut.
De la o vreme nu mai poate,
Neînchinată să nu stea, Și tot mai des pe Domnul roagă Iertare pentru tot să-i dea.
Neputincios, privind la dânsa,
Pe Dumnezeu îl rog și eu, Să-i deie cât mai multe zile, Icoanei sufletului meu. Liuba Sîrbu A SUNAT ASEARĂ MAMA ...
M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine,
Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine... M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă, Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu m-ai vin pe-acasă...
Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de
tine ... Dar în rest, la ce să vin/Cine mă așteaptă, cine? Așa e ... a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat, Ce frumos astăzi zăpada peste case s-a-nșirat...
Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor,
Dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor. - Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă, Iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.
Apă nu aveți prin case și fântânile-s secate,
Altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate ... Mamă, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți, Dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor și de nepoți...
- Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni,
Când o fi iarba pe luncă, când bujorul va-nflori... Nu fi tristă și mă sună, dacă vrei și eu te sun, Ți-am trimis bani și mâncare ... e cadoul de Crăciun.
- Hai, la revedere, mamă ... a zis mama și-a închis,
Parc-o văd cum, în cămară, plînge-n hohot, știu precis. Are lângă ea un câine și mai are și-un motan, Îi iubește și toți trei fac Crăciunul an de an ...
O fi poate-o săptămână de când mama nu-a sunat,
Mi-e în grijă, ce e oare? Și-am pornit la drum, spre sat. Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu, După-atâta stres și lacrimi am ajuns ...în satul meu.
Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i
pustiu, Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar aș vrea să fiu ... Am strigat de pe la poartă: Mamă, ce s-a întâmplat? A ieșit mama în ușă: Telefonul s-a stricat...
Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,
Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine... Emilia Plugaru