VASILII SIGARIOV

„PHANTOM PAINS”

Piesă într-un act

(traducerea Elvira Rîmbu)

Personajele:

DMITRII – 25 ani

GLEB – 25 ani

OLGA

1
(Există pe lumea asta un depou de tramvaie, se numeşte depoul de” Nord”.În
fiecare zi aici se strecoară tramvaie „ tatuate” pe bord. Încet fac un cerc şi
încremenesc înaintea ieşirii.Vatmanul deschide pe jumătate uşa din fată,iese
din tramvai şi intră, pe fugă, cîteva secunde la dispecerat.Dupa care el îşi
ocupă iar locul său şi tramvaiul merge mai departe.Pe ruta sa ,pe calea sa,pe
şinele sale. Apare apoi un alt tramvai şi totul se repetă ...etc...etc...Cu alte
cuvinte,rutina.

Acest depou îşi are propriul cimitir.Acolo sunt duse vagoanele „moarte”,de la
care se scot unele piese ,mai bune sau mai rele.Ca şi organele pentru
transplanturi.Iar ceea ce nu foloseşte nimănui se descompune treptat din
cauza timpului şi a ploilor.Rugineşte,putrezeşte,se dărâma...etc...etc...Cu alte
cuvinte ,rutina..

Este în acest cimitir un vagon,transformat în spaţiu locuibil.Aici îsi ţin turele

paznicii,desemnaţi de administraţia depoului să păzească tramvaiele „moarte”
de tot felul de amatori de fier vechi.Salariul paznicilor este mic, dar orarul este
foarte comod, se lucrează 24 cu 48(ore).

Vagonul nu este prea curat, dar murdăria de aici e cumva deosebită. Chiar
sfântă. Mai exact : dacă n-ar fi ea ,n-ar mai fi nici acest vagon, nici cimitirul,
nici depoul, nici tot universul.În afară de mizerie, aici mai poţi vedea:o
canapea ,un pat metalic fără saltea,o masă,un reşou electric, care merge şi
vară, şi iarnă , şi un dulap, care împarte vagonul în două. Masa stă sprijinită
pe nişte cărămizi şi se vede că-i cam subredă.La masă stă un tânăr. Este
Dmitrii. Stă pe un taburet şi se uită la omul care tocmai a intrat în vagon. Este
Gleb,care are în mînă un rucsac.)

GLEB. Ia te uită!Esti nou pe aici?

DMITRII. Păi...

GLEB. Prima dată?

DMITRII. Păi...

GLEB. Ei, eu sunt mai vechi.În principiu ,mâine e tura mea.Dar de fapt,eu sunt
aici aproape în fiecare noapte, scot cablurile de pe vagoane.

DMITRII . Clar.

2
GLEB. Ce poţi să faci? Salariu-i – atâtica de mic, dar de trăit trebuie să trăieşti.
Şi să şi bei. Apropo,vrei?(scoate din rucsac o sticlă fără etichetă, se apropie de
masă.) Vrei?

DMITRII. De fapt, mâine am cursuri...

GLEB. Hai,las-o baltă. Ce-i aici de băut?Câteva picături...(pune sticla pe masă, ia

paharele,se uită în ele) Ceai a fost?

DMITRII . Păi...

GLEB. Dă-l încolo.(toarnă restul de ceai pe podea) Am văzut când mă apropiam,

că aici arde lumina .În principiu, astăzi n-ar trebui sa fie nimeni. De un an
întreg tura asta e liberă.Şi când colo- văd lumină. Nu ştiam că te-au luat pe
tine. Apropo,cum te cheamă?

DMITRII. Dima.

GLEB .Iar pe mine Gleb.Deci , să revenim, văd lumină. Ce să fie? M-am gîndit că
poate moşul a uitat-o aprinsă. L-ai vazut deja pe moş?

DMITRII. Îhâ...

GLEB. (deschide sticla cu dinţii,toarnă)Ticălosul...Imaginează-ţi: se intâmpla

uneori să nu-l aştept ca să-i predau tura, plecam mai repede , iar el alerga
repede să mă toarne şefului. Javra...Dar să vezi ce face el: se îmbată aici ca un
porc , se culcă şi se pişă pe canapea. A împuţit-o de tot, animalul...Şi nici pe
mine nu mă lasă să lucrez în tura mea. E adevărat că odată l-am şi lovit peste
scăfârlie. Să-ţi povestesc: stăm, bem împreună,totul e normal. Iar el se îmbată
şi începe să–mi toarne tot felul despre război. Şi-mi tot bagă ciotul ăla a lui
in faţă. Mie! „Tu nu ştii ce înseamnă să ai halucinaţii „- îmi strigă...Da pe mine
mă doare-n cot de halucinaţiile şi de durerile lui. Ei , atunci l-am şi pocnit de
cateva ori.I-am rupt şi ultimul dinte . (râde)Ei,hai....(bea,după aia bea apă din
ceainic)

(Dmitrii ţine paharul şi se uită in el)

De ce o încălzeşti atâta?

DMITRII. De fapt, mâine am cursuri...

GLEB .Da încetează odata.Doar n-o să beau singur? Hai, dă-i drumul!

DMITRII. Acolo pluteşte ceva.

GLEB. Că nu ţi-o fi totuna. Haide , bea.

3
(Dmitrii bea, se schimonoseşte. Scoate dintr-un pachet o jumătate de pâine, îşi
rupe o bucăţică, mănâncă.)

GLEB. Păi da,pâinică.(îşi rupe şi el o bucată).

(Pauză.Mestecă.)

Ei, între prima şi a doua-o mică pauză.(toarnă) Spuneai,că eşti la facultate ?

DMITRII . Păi...

GLEB. Şi ce-o să fii? Nu cumva ginecolog?(râde)

DMITRII. Sunt la arhitectură...

GLEB. Eu m-aş fi dus de ginecolog.. .Mişto...Ei hai ,s-o ardem şi pe asta ...
(beau,manâncă) Apropo, ştii de unde să faci rost de băutură aici?

DMITRII. Nu.

GLEB . Trebuie să ieşi din” teritoriu”.E acolo o casă. O bătrană o „prepară” . Nu-
i rea ,nu?

DMITRII. Merge...

GLEB. În principiu , aici se poate trăi. Aranjezi un pic cablurile, predai totul,
alergi după băuturică, te îmbeţi şi salut. Apropo , fumezi.?

DMITRII .De fapt, nu...

GLEB. Nasol.(scoate o ţigară ,o aprinde)Ce ,te-a pocnit deja?.

DMITRII. Da ,parcă...

GLEB. Fleacuri. Hai să terminăm.(toarnă ce a mai ramas, pune sticla sub masă)

DMITRII. Da’ cu fetele cum e pe aici?

GLEB. Ce?

DMITRII. Fete ,zic, sunt pe aici?

GLEB . Aha. (râde) Îti urlă inima fierbinte?(se bate cu palmele între picioare)

DMITRII. Păi nu..Aşa...Pur şi simplu...

GLEB. Hai încetează. Eşti de-al noştru...Mai ales că mi se întamplă şi mie. Ş-

apoi cui nu-i urlă , aratămi-l şi mie. Poate doar moşului...(râde). Erau aici nişte
fete. Două taxatoare.După tură mergeam toţi la ele. Era OK. E adevarat că
pileau ca iepele. Nu le săturai nicicum.Le-au dat afară.

4
DMITRII. Clar.

(Pauză)

GLEB. De fapt ,este aici una...Olenica...(râde).

DMITRII. Adică?

GLEB. Ei, e o intreagă poveste cu ea. Imediat îţi povestesc. (se ridică, iese şi se
pişă pe trepte.)

(Dmitrii ia paharul, se uită în el ,îl miroase.Se intoarce Gleb.Îşi încheie şliţul.)

GLEB. Bei deja?

DMITRII. Nu...Aşa...

GLEB. Hai să bem.

( Beau)

GLEB. Tu ai bani?

DM ITRII. Numai două ruble...Pentru drum.

GLEB. Nasol.Nici mie nu-mi ajunge nici măcar pentru o sticluţă.(Îşi numără
mărunţişul)

DMITRII . Hai, lasă asta...Voiai să-mi povesteşti.

GLEB .Aha. Despre asta?(semn la tâmplă de nebunie)

DMITRII .Da. Ce-i cu ea ,e aşa?

GLEB .Binenţeles.(se aşează) Ai crezut că-i sănătoasă?

DMITRII . Clar.

GLEB. Păi nu ,ea ,de fapt, e sănătoasă.Bună...Merge.Numai că i s-a dus

mansarda.De altfel, de asta şi ţine figura. Altminteri n-ar merge.

DMITRII. Nu prea înţeleg.

5
GLEB. Soţul ei lucra aici .Exact in tura ta. Poet. Sau cum s-o mai fi numind. Un
idiot. Scria totul în jurnal, pe ultima pagină, îţi imaginezi. Apropo,”operele „lui
ar mai trebui să fie pe aici. Ia să vedem...(dechide un sertar de la masă, scoate
jurnalul, îl răsfoieşte.)Ehe? Poftim.L-am găsit. Ascultă(citeşte):”Toamna s-a
strecurat pe nevăzute,ca un ucigaş cu sânge rece pe străzile pustii şi
întunecoase”...Spune şi tu dacă nu-i schizo?Ascultă mai departe:(citeşte)”În
taină, cerul plăngea, risipind in noapte, lacrimile sale...Iar uneori vântul rece
şoptea cu tristeţe o rugăciune asupra verii care murea...”Ei? nu-i schizo?

DMITRII. Păi...

GLEB. Şi eu zic la fel.(aruncă caietul pe masă).In loc să adune cupru, adică să

facă ceva util,el se ocupa de fleacuri. Şi Olga e la fel. Imaginează-ţi, venea aici
de fiecare dată cănd erau turele lui. Îi aducea haleală, îl hrănea şi după aia şi-o
trăgeau. Îşi aducea întotdeauna cearşafuri curate ,îţi imaginezi. Le aşternea pe
pat,uite aici, si dăi...Eu i-am mirosit din prima.Am intrat odată ca şi cum n-aş
şti nimic.Ea s-a invelit repede cu cearşaful si stătea şi clipea din ochi.Înainte
măgaoaia asta (arată spre dulap) stătea altfel.La perete. Uite aşa.Iar Vova-
ochelaristul îşi căuta chilotii. Arăta ca un iepuraş ,zău dacă nu. O avea mică şi
ascuţită. Chiar mă gandeam, ce-o fi simţind asta cu el. Maximum-o usoara
mâncărime.Ei , atunci mi-a şi venit ideea să-i pun coarne.

DMITRII. Şi?

GLEB. Şi…N-am apucat. A avut un accident, mama măsii.

DMITRII .Mortal?

GLEB. Tramvaiul. Într-o seară, Olia asta, n-a venit .Se pare că cheile erau la el
si ea n-avea cu ce să închidă apartamentul, sau ceva de genul asta. Mi-au
povestit, dar am uitat.Ş-apoi nici nu-i aşa important. Deci...El a aşteptat-o cât a
aşteptat-o şi s-a dus s-o caute. Era iarnă.Decembrie sau ianuarie. De fapt, mă
doare-n cot. Alta-i şmecheria. Era zapadă.Şi măturătoarea...Ştii ce-i aia?

DMITRII. Păi...

GLEB. Maşina.”Măturatoarea” umbla pe cerc în noaptea aceea, să cureţe

zăpada.Vova mergea pe cărăruie.E acolo un deluşor, atunci era plin de
gheaţă.El a început sa urce,a alunecat si drept în calea măturătorii. A trecut
peste el. I-a tăiat picioarele de tot, de aici de la buric.Impreună cu chestia aia
micuţa,ascuţită....(râde)

6
DMITRII .Măi să fie...

GLEB. Ascultă mai departe.Şoferul măturătorii s-a speriat şi a şters-o.În

principiu, el n-avea nici-o vină. N-ai ce căuta pe acolo.Vova a zăcut acolo până
la 5 dimineaţa. Era încă viu, îţi imaginezi. Ei, l-au găsit şi etc...Cei de la
ambulanţă au vrut să-l ridice, iar lui îi îngheţase intestinele şi se lipise de şine.
Ca într-un film de groază. Şi mai apare şi Olia, cu borcănelele cu haleală.A
vazut toate astea si...pe scurt : Good bye, America...Atunci s-a dilit definitiv.A
început sa fugă ,au prins-o.Un întreg marasm.

DMITRII. Păi da ,marasm.

GLEB. Dar, şmecheria-i alta. Ok, a murit, a murit.Asta e. Orice e posibil. Alta-i
şmecheria.Următoarele 3 luni ea tot venea pe aici.Urla tot timpul.Îl tot
chema.Speria oamenii.Apoi a dispărut.Ei ,a dispărut, asta e... Eu am şi uitat-o.Şi
dintr-odată ,vara trecută,eram aici în tura lui Vova. Cum ar fi a ta, acum.Am
scos cablurile şi stăteam degeaba.Ploua.Şi la un moment dat mi-am pus
ochelarii lui Vova .Rămăseseră aici,el atunci a plecat fără ei.Ei, mi i-am pus ca
să mă distrez.Şi brusc, cine crezi că apare?

DMITRII. Doar nu era ea?

GLEB. Ba da. Cu un tort ,fir-ar sa fie...Machiată.Eu mă uit ca boul şi nu-nţeleg

nimic.Iar ea :La multi ani ,iubitule!Şi-mi face cadou o mapă de piele .Ştii ca
la ...La început am înţepenit. M-am gândit că cine ştie ce-i mai trece prin
cap.Mai ales că-i dusă.Dar dupa ce am chibzuit un pic mi-am zis : Hai,că acuma-
i momentul!. Ea a pus lumînările pe tort,a făcut ceaiul.Am şi suflat în
lumînări,aşa ca la carte.Pentru prima dată-n viaţa mea.Apoi am mîncat
tortuleţul.Ei, ş-apoi ce crezi c-a fost?

DMITRII. Păi...i-ai tras-o?

GLEB. Ea-mie. A spălat paharele şi după aia a aşternut cearşaful.Abia atunci

mi-am dat seama...Ah,da.A mai fost ceva.După ce am mâncat tortul ,eu am vrut
să-mi aprind o ţigara,iar ea mi-a luat ţigările şi dă-i cu morala.Vova,mortul,se
pare că se lăsase de fumat.Iar eu n-am ştiut.(râde).Uite aşa.Ei ,după ce a
adormit,mi-am adunat repede totul şi pe aici mi-e drumul.Cine ştie?- mă
gândeam ,- dacă îşi dă seama? I-am şutit şi nişte bani din poşetuţă, îţi
imaginezi?

DMITRII. Păi ...tu semeni cu el? Sau cum...?

GLEB . Tocmai asta e ! Nu semăn nici un pic.

7
DMITRII . Şi atunci cum se explică?

GLEB. Îţi spun doar că i s-a dus mansarda.Crede că Vova al ei trăieşte şi

lucrează aici în continuare.Oricine ar sta aici -pentru ea e Vova.Numai să aibă
ochelari.

DMITRII. Şi în afară de tine a mai încercat cineva?

GLEB.Oho-ho.Te-ai prins şi tu în sfârşit.(râde).Tot depoul a călărit-o.Delegaţii

întregi veneau aici.Se făcea o coadă…Olea noastră a devenit atracţia locului.
Statuia libertăţii.Ce era pe aici ,să mori nu alta. Se-ntîmplau sa fie şi 4 într-o
noapte.Unul ieşea,altul intra.

DMITRII. Incredibil.

GLEB Fără limite, da. Aşa ne-am şi ars.Maică-sa cred că a mirosit ceva.A venit
încoace.Dar nu aici ,ci direct la conducere.Imaginează-ţi, a făcut un scandal.Îi
ameninţa cu miliţia.Chipurile,e vorba de viol.Atunci au şi închis prăvălia.Şi
Olga a dispărut.Probabil o supraveghea maman.Ei, şi acum 2 săptămâni a
aparut din nou.Dar eu nu mă mai bag. Dă-o -ncolo.M-or mai închide.Iar ea, să
vezi ce face :vine, se uită ,vede că el nu este şi începe să urle. Poate că-i revine
acoperişul.

DMITRII. Clar.

GLEB. De fapt,dacă doreşti ,hai s-o aranjăm azi.Ne mai distrăm.N-o să afle
nimeni.

DMITRII. Adică, o sa vină încoace?

GLEB. Aşa ar trebui. Zi ,vrei?

DMITRII. Păi…nu ştiu… S-o vad mai întâi...Câţi ani are?

GLEB. Cred că deja 30.

DMITRII .Oho-ho.

GLEB. Da arată bine.Nu-i strâmbă, toate-s la locul lor.Şi figura, chiar şi

dinţii.Eu ,de exemplu, nu-i mai am pe toţi.Nu,nu, cu ea e-n regulă . Merge.

(Pauză)

8
DMITRII.Păi, hai atunci...eu ce trebuie să fac?

GLEB. Pac-tragi sertarul şi scoţi ochelarii.Puneţi-i.

DMITRII. I-am scos , ei şi…?

GLEB. Puneţi-i.

DMITRII.I-am pus, ei şi…?

GLEB.(îl examinează).Ia uite,parcă-ai fi Vova.(râde)

DMITRII. Şi acum.?

GLEB Acum eşti gata. Imediat o să vină.O abordezi...Ei ,şi mai departe te
orientezi.Ca şi-n filme, pricepi.

DMITRII.Păi...

GLEB. După ce termini, vino după mine...O să fiu afară.Ei îi spui că mergi să
verifici ceva.Vezi tu, inventează ceva...Ai priceput?

DMITRII.Păi...

GLEB.Bine, m-am cărat.Mă duc să scot firele.Iar tu aşteapt-o.(se uită la ceas)Ar

trebui să apară.Da!Era să uit: dacă aduce haleală,să-mi laşi şi mie jumătate.

DMITRII.Bine, îţi las.

GLEB.Ei ,gata.Am plecat(în dreptul uşii se opreşte) Mai e ceva,Dimon.Vezi , nu

trăncăni la nimeni despre asta.Nici nu ştii...( iese)(revenind) Apropo ,o să te
coste...

DMITRII.Ce?

GLEB. Datorezi o sticlă, p-tru Olga.

DMITRII. Aha.Bine,bine.O să-ţi dau….

GLEB. Dar nu poşircă,una normală.

DMITRII. Fie.

GLEB. Gata.Hai. Acţionează.(iese)

9
Dmitrii rămâne un pic pe loc, zâmbeşte, se apropie de oglinda agăţată de dulap
cu scotch. Se priveşte, zâmbeşte.

(singur)

DMITRII. Bună Olea.Eu sunt Vova al tău.Hai în pătuţ....Doamne,ce coşmar!

Buna .Olea. Eu sunt Vova al tău, eu sunt Valdemarul tău.Semăn.?.... E îngrozitor.

(Se apropie de pat,se aşează,sare un pic pe el.)

În principiu...

( Se ridică,se apropie iar de oglindă)

Bună, Olea. Eu sunt Vova,urmatorul, îţi imaginezi.(zâmbeşte)Dar oare el nu m-a

minţit cumva?Ce crezi, Vova?

( În acest timp în vagon intră o femeie,se opreşte şi se uită la el. E Olga)

Hai ,spune, Vova,m-a minţit sau nu?

OLGA. Motănel, ce-i cu tine?

(Dmitrii tresare,se retrage. Se aşează pe pat.)

10
Ce-i cu tine?

DMITRII.Bună , Olea. Eu...sunt ...al tău...

OLGA. Ce-i cu tine ,motănel?Te-ai îmbolnăvit ?(se apropie de el,îi pune mîna pe
frunte ,îl miroase)Ai băut cumva?

DMITRII. Eu...

OLGA .Ai băut, ştiam eu.Cu ăla ,da?

DMITRII. Singur...

OLGA. Singur.Ei, asta-i bună.Şi ,binenţeles ,fără mâncare.

DMITRII. Am pâine...

OLGA. Pâine. Doar ştii că ai ulcer. Hai repejor să mănânci supa. Ti-am adus
supă.

DMITRII. Supă?

OLGA. De pui. Preferata ta. Hai..( se duce la masă ,scoate din geantă o farfurie,
o lingură şi un borcan cu supă.)Vai ce mizerie-i aici.Colegii tăi nu curăţă de loc
pe aici?Groaznic.(face puţină curaţenie pe masă ,toarnă supa,taie
pîine)Hai,totu-i gata.

DMITRII.(se ridică)Eu ...asta...n-aş prea vrea.

OLGA.Vino, dacă-ţi spun.Vrei s-ajungi la spital.? Cu asta nu-i de glumit.

( Dmitrii se apropie de masă,se aşează, se uită-n farfurie.)

OLGA. Mănâncă.

DMITRII. Pe bune,nu vreau.

OLGA .Dar ce-i cu tine?Iaraşi nu merge ceva?Din pricina ăstuia?

DMITRII. Eu... Nu.

OLGA. Înceteaza.(îl mîngâie pe cap).Totul o sa fie bine. Eşti atît de

descurcăreţ.Descurcăreţul meu. Numai să nu mai bei.Bine? Asta nu te ajută cu
nimic. Mai rău îţi face. Mai ales că ai ulcer. N-o sa mai bei ,nu-i aşa?

11
DMITRII. Nu.

OLGA .Foarte bine . Mănâncă acum.

(Dmitrii ia lingura ,începe să mănânce.Olga îl priveşte insistent.Se lipeşte de

obrazul lui. Dmitrii stă încordat.)

OLGA. Mă iubeşti?

DMITRII. Cum?

OLGA Mă iubeşti?

DMITRII. Eu... Păi…(mănâncă mai repede)

OLGA. Nu aşa . Spune-o firesc.

(Pauză)

DMITRII. Te iubesc.

(Pauză)

OLGA.Atunci, pleacă de aici,Vova. Dă-ţi demisia.

DMITRII. Cum?

OLGA.Pleacă,Vova. O să ne descurcăm noi cumva. N-om muri de foame.Dar

pleacă odată.(începe să plîngă)

(Pauză)

12
DMITRII. Păi…asta… cum vă numiţi.... Olea...Olea ...Ce-i cu d-ta?...Olea...Bine , o
să plec.

OLGA. De 3 ani promiţi.Mâine se implinesc 3 ani de când Cris....Trei

anisori,Vova.Iar tu tot promiţi şi promiţi.Eu te înţeleg ,tu ai aici un anume
orar,tu aici poţi să scrii.Mai ales că tu nu ai fost cu ea atunci când...Dar îti
imaginezi cum mi-e mie? Cum mă simt eu?

DMITRII. Olea...

OLGA. Hai s-o lasăm baltă. Gata. Mănâncă.(îşi şterge ochii)

Tăcere

DMITRII. Asta...hai la culcare.

OLGA. Şi supa?

DMITRII.Gata ,m-am săturat....mergem?

Pauză

OLGA. Hai.(scoate din geantă cearsaful,îl aşterne).Am cumpărat deja coroana.

Una micuţă. Drăguţă.Cu trandafiraşi. Cred că o să-ţi placă...Şi lui Cris la fel(se
aşează pe pat)Poate lucruşoarele ei să le dăm cuiva, ce zici?Unei familii cu
mulţi copii.Sau unui orfelinat.Numai să ajungă la niste copii.Doar avem acolo şi
jucării,şi haine. Ce zici ,Vov?

DMITRII.Cum? Păi... Bine.

OLGA .Iar corabia pe care i-ai făcut-o tu, s-o păstrăm. Aşa ca amintire. Aia ce i-
ai făcut-o din chibrituri,îţi aminteşti?

DMITRII.(dă din cap).Păi... Mi-amintesc,da.

OLGA. Uite-l(pauză) Vino-ncoace.

( Dmitrii se ridică ,se apropie,se aşează alături. Olga îl ia de mînă.)

OLGA. Nu te doare nimic, Vova?

DMITRII. Nu. Totu-i in regulă.

13
OLGA. Precis?

DMITRII. Precis.

OLGA. Numai să nu mă minţi,bine?să nu mă minţi...

DMITRII. Zău , nu mă doare nimic.

OLGA.(începe să plângă, apoi râde)Vai ce proastă sunt.Bătută-n cap.Schizo.Îmi

tot imaginez că se va întampla ceva cu tine.Că o sa paţeşti ceva şi o să
mori.Dumnezeule ,aşa nişte gânduri tâmpite.Parcă te înmormântez,
înmormântez ceva.Sunt o proastă,nu ?Proastă?O să fii mereu cu mine ,nu-i aşa?
Mereu,nu?

DMITRII.Eu?

OLGA.Nu.Nu-ţi face griji.Sunt pur şi simplu o proastă.E din pricina visului.Am

avut un vis cu tine…Rău….Parcă şi pe tine tramvaiul te-a….

(Pauză)

DMITRII. Cum?

OLGA Nici cum.E doar un vis.Din pricina lui Cris, probabil.Mâine-s 3 ani.M-am
tot gândit la ea,mi-am amintit, de-aia am visat.E un simplu vis.Prostesc.Nu se
poate…fulgerul nu nimereşte de două ori în acelaşi loc,nu-i aşa?

DMITRII.Păi …Da…

OLGA.Păi aşa,

(Tăcere)

OLGA.Hai să ne culcăm.

DMITRII.(ridicându-se) Vin imediat.

OLGA.Unde te duci?

DMITRII.Vin imediat. Ies un pic.(porneşte spre ieşire ,dar se opreşte lângă

masă).Păi…tu…du-te acasă.

OLGA .Cum?

14
DMITRII.Du-te acasă.

OLGA.Doar nu te-ai supărat?

DMITRII.Nu...Numai că o să vină controlul.Iar străinii n-au ce căuta aici.

(Pauză)

OLGA.O faci intenţionat?Ai inventat asta?

DMITRII.Nu.

OLGA.Te rog să nu mă minţi.

DMITRII.Doar îţi spun că vine controlul.Du-te acasă.

OLGA E din pricina lui Cris, nu-i aşa?Din pricina ei?

DMITRII. Nu e…..

OLGA .Văd doar ca-i din pricina asta.Nu trebuia să-ţi amintesc.

DMITRII.Du-te acasă.

OLGA .Vova ,încetează te rog.Şi pe mine mă doare .Şi eu sufăr.Doamne,

Vova.Poate din pricina asta şi vin încoace, pentru că mi-e frică. Pentru tine mă
tem.Sunt atâtea tramvaie pe aici.Mă tem că ele îti vor face ceva.Atunci chiar n-
aş mai suporta.Aş muri.Vova!(izbucneşte în plâns)

DMITRII.(răvăşindu-şi părul)Doamne…Fir-ar să fie. Bine am mai nimerit-o. …

Olea.

OLGA .Vova, iarta-mă.

DMITRII.Te-am iertat.Totu-i în regula.Fleacuri.Du-te acasă.

OLGA. Vova ,te rog.Doar n-am făcut-o intenţionat.Am vrut doar să citesc
anunţul! Iar Cris a fugit după un porumbel.Iar tramvaiul s-a pornit…Vova!

DMITRII.Marasm…într-adevar ce marasm.Ce prost pot să fiu .L-am ascultat.Fir-

ar să fie…

OLGA. Vova!

15
DMITRII. Ce nu ţi-e clar.?Hai, cară-te.

(Pauză)

OLGA.De ce faci asta?(se ridică şi se apropie de el)O să mai avem copii.O să mă

tratez şi o să mai avem.Asta a fost –o încercare.O încercare a dragostei
noastre,Vova.

DMITRII.(nesigur) Du-te acasă.

OLGA.Nu fă asta,te rog.Eu doar te iubesc.Cel mai mult pe lumea asta,te

iubesc.Şi tu mă iubeşti. Ma iubeşti ,nu-i aşa?Ma iubeşti?(începe să-i sărute
faţa)Sărută-mă.Hai, motănel.Sărută-mă.Hai!

(Dmitrii o sarută pe frunte)

OlGA .Nu aşa…uite aşa(îl sărută pe gură)

(Pauză)

OLGA. Mergem să ne culcăm.

DMITRII.Trebuie să ies să verific ceva.

OLGA.Merg cu tine (îl ţine de mână)

DMITRII.De ce?

OLGA .Sunt mai liniştită aşa.

(Pauză)

DMITRII.Bine , atunci nu mai merg.Nu-i aşa important.

OLGA.Mergem atunci la culcare.

DMITRII... Aş cam mânca ceva.

OLGA. Mănâncă.S-a răcit probabil.Hai s-o punem pe plită.

DMITRII.Nu trebuie (se aşează la masă,ia lingura)Iar tu ….păi …culcă-te până

atunci.

16
OLGA .Pot să stau cu tine?

DMITRII. Bine...stai.

Olga se aşează alături.

(Tăcere)

OLGA Ştii ceva.Hai să luăm de la orfelinat o fetiţa.Mică ,mică de tot.Iar dacă o

să ni se nască şi nouă ,vor fi doi.Ce zici?

DMITRII. Ce?

OLGA. O fetiţă, zic,mică.Şi o s-o numim Cris.Vrei?

DMITRII. O să mă gândesc.

OLGA.Gândeşte-te,Vova… de ce nu mănânci?

DMITRII. Mănânc…(începe să mănânce)

(Tăcere)

OLGA.(s-a lipit de umarul lui)Ce bun eşti. Cel mai bun…Ce noroc am avut cu
tine .Doamne!Numai să nu mă părăseşti,bine? Bine, Vova?În curând totul o să
fie bine .Ca şi mai înainte.Îţi aminteşti cum era înainte? Îţi aminteşti?(râde)

DMITRII. Îhâ.

OLGA. Îţi aminteşti cum mergeam la râu?Cum ne-am luat într-un borcan de trei
litri –okroşcă, şi am băgat-o în apă ca să fie rece.Iar băieţii ăia au mîncat-o şi
ne-au pus în schimb apă cu alge ?Îţi aminteşti?

DMITRII. Păi.

OLGA .Nu. Asta-i un fleac.Dar de tanti Galea,când am fost în vizită la ea…, şi a

intrat brusc la noi în cameră.Ei ,când noi…şi eu am inceput să ţip.Iar ea intră şi
începe să-ţi strige.: --Nenorocitule, de ce-o chinuieşti aşa?.Şi-şi mai spune
intelectual!Uite, şi ochelari şi-a pus...Era mişto tanti.(se uită la el şi încetează
să mai zâmbească).Tu ai uitat?

DMITRII.Nu.De ce?Îmi amintesc.

17
OLGA .Şi atunci de ce nu râzi?Îţi aminteşti cum râdeai înainte.Numai ce ziceam
“tanti Galea” şi erai în stare să cazi de pe scaun.

DMITRII.Aha…exact,exact.Mi-am amintit.(Încearcă să zîmbească)

OLGA. Ea dupa aceea iţi spunea ...nu mai ştiu cum…am uitat .De fapt, la ea toţi
barbaţii erau aşa...Numai că tu pentru mine nu eşti un bărbat oarecare, ci un
gigant.Uite aşa…(îl pişcă de obraz)Hai ,motănel să ne culcăm.

DMITRII.(roşind)Păi…..mai târziu.

OLGA. Vrei să depeni amintiri?

DMITRII.Ce? Păi….

OLGA. Şi eu.M-a pocnit aşa o…Tot felul îmi trec prin minte.Se pare că …Ce bine
era înainte.Doamne,nici nu-ţi vine să crezi.Atâtea se-
ntâmplau,măiculiţă.Atătea. De fapt,amintirile-s un lucru bun.Chiar daca sunt
cumva triste ,oricum te bucuri.Ce ne-am face fără ele?Vai,proastă mai pot fi şi
eu.Şi-s de-o naivitate groaznică.Aşa nişte prostii vorbesc,mi-e şi ruşine.Sunt
proastă ,Vova ,nu-i aşa?

DMITRII. Nu…Eu în schimb –da.

OLGA.Cum poţi să spui aşa ceva.Uite cum eşti!Tot- un cap mare.Hai să-ţi fac un
masaj.

DMITRII. Poftim?

OLGA. Un masaj.Ca şi înainte.După nuntă. Îţi aminteşti?

DMITRII. Aha...

OLGA. Să-ţi fac?

DMITRII. Hai…

OLGA .Imediat(satisfăcută începe să-i maseze ceafa)N-am uitat, nu?

DMITRII. Mă doare.

Olga îl piscă de ureche.

DMITRII . Au-u...

18
OLGA. Vezi. Nu mai vorbi aşa.Spune-mi că fac mai bine.Hai ,spune,hai.

DMITRII. E mai bine.

OLGA. Nu-i aşa că-s plină de răutate ?

DMITRII. Ai un pic. Au-u …

OLGA. Ai uitat ce trebuie să spui?

DMITRII. Nu , nu eşti rea ,(râde) eşti bună.

OLGA. Aşa. Şi acuma spune-mi pufuleţ.

DMITRII. Pufuleţ.

OLGA .Şi acum, că mă iubeşti.

(PAUZĂ)

DM ITRII. Au-u…Te iubesc.

OLGA .Acuma,că nu poţi trăi fără mine.

DMITRII. Nu pot.

OLGA. Aşa .Bravo!Ce-aş putea să te mai intreb?Aha! (Îi sărută tâmpla) Hai
,totuşi să luăm o fetiţă.Dacă eu n-o sa mai pot face copii?Hai?

DMITRII.(încetează să mai zambească) Fie…

OLGA. Intr-adevăr?

DMITRII. Păi…

OLGA.(începe să plângă , să râdă)Doamne Vova! Tu eşti aşa de …aşa….Ştii

ceva ,atunci nu trebuie să dăm lucrurile.Să rămână. Ca să semene cu
Cris.Aceleaşi bluziţe,aceleaşi fundiţe-să fie totul la fel.Şi ştii ce mai putem face?
Să alegem o fetiţă , care să semene cu ea.Acum se poate aşa. Acum sunt foarte
mulţi copii abandonaţi.O s-o alegem? Spune , o s-o alegem?

DMITRII. Îhâ.

OLGA. Aşa...Iar dupa asta…

19
(se aude o bătaie în uşă)

DMITRII. (păleşte) Mai încet.(îi ia mâinile de pe umerii săi.)Deocamdată

ascunde-te după dulap.

OLGA.(uitîndu-se la uşă) Ce-i cu tine ,motănel?Cine e ?

DMITRII. Mai încet. Ascunde-te.

OLGA.Vova?

(Bătăi în uşă.)

DMITRII. Hai, ascunde-te. Doamne…(merge spre uşă)

OLGA. (intrând după dulap) Să fie controlul?

DMITRII. Păi..(deschide)

(Apare capul lui Gleb.E şi mai beat .)

GLEB. Ei ,Dimon,cu ce te lauzi?

DMITRII. Cum adică?

GLEB. Cu Olea.

DMITRII. Aha!Ea n-a venit.

GLEB. Nu minţi.I-am auzit vocea.

DMITRII. Asta... mai târziu.(vrea să –nchidă uşa)

GLEB.(oprindu-l cu piciorul)Am îngheţat ca un rahat.Ce-i cu tine?Am fost deja şi

pe la babă.Am luat de baut.Hai,că după aia plec.

DMITRII. Eu...asta...(uitându-se în jur) ...n-am apucat.

GLEB. Ce să-ţi spun!Dar de ce o lungeşti aşa?Hai, că eu o fac repejor şi fug

acasă.Iar tu poţi rămâne după aia măcar şi toată noaptea.(încearcă să intre)

DMITRII. (ţinând uşa) Nu.

GLEB .Cum?

20
DMITRII. Nu.

GLEB.N-am inţeles.

DMITRII. Ţi-am spus- nu!Nu vei intra.

GLEB.(râde) Te-ai ţăcănit?

DMITRII. M-am.

GLEB.Eşti tare.Te-ai hotarat s-o păstrezi pentru unică folosinţă?Aşa e?

DMITRII. Aşa.

GLEB. Se pare că ai tupeu.

DMITRII. Aşa se pare. Aşa m-a făcut mama.

GLEB. Nu ,n-am inţeles. Vorbeşti serios?

DMITRII. Cât se poate de serios.

GLEB .Şi ce-i cu asta?

DMITRII. Gata. Du-te acasă.Bye,bye.Mâine e tura ta ,se pare. Aşa că vin-o mâine.

GLEB.Ce să-ţi spun!

DMITRII. Uite aşa. Viaţa e o chestiune dură.

GLEB. Javră ce eşti. Ai tupeu? (se aruncă la uşa)

DMITRII. Ia mâinile.

GLEB. Dă-mi ochelarii.Nu-s ai tăi.

DMITRII. Nici ai tăi.

OLGA. Vova, cine-i acolo?

DMITRII. Nimeni. Deci... Gata. Dacă nu te evaporezi imediat,mâine îi torn totul

şefului,ai înţeles?

(Pauză.)

21
GLEB. Fie...

DMITRII. Nici un „fie”.Ea ar trebui ajutată,iar voi vă folosiţi de ea

,mizerabililor.Nu ştiţi nimic despre ea ,dar o folosiţi.Aţi făcut aici un adevărat...

GLEB. Da,si tu ajută-ne.Scarpin-o pe acolo.

DMITRII. Pleacă de aici, canalie.

GLEB.(râde) Fie...

DMITRII. Hai gata.(închide uşa şi o blocheaza cu o lopată) Javră!(îşi acoperă

faţa cu mâinile) Dar şi eu , de ce mă bag?Ce ?Mie –mi trebuie mai mult ca
altora?Are mamă.Ea ar trebui să se ocupe...Iar treaba mea sunt tramvaiele
astea.Asta e treaba mea.

(Olga iese de după dulap.)

DMITRII. Mă bag ca un idiot.

OLGA. Ce e motănel?

DMITRII.(răutacios) Ce să fie ?

OLGA. Ai neplăceri?

DMITRII. Neplăceri.

OLGA. Din pricina mea?

DMITRII. Nu.Din pricina altuia.Tu... asta....unde locuieşti?

OLGA. Poftim?

DMITRII. Fir-ar să fie.Pe scurt ,hai acasă.

OLGA. Te-au concediat cumva?

DMITRII. M-au concediat.

OLGA .De tot?

DMITRII. De tot.

22
OLGA. Nu e rău . E chiar mai bine.(se apropie şi-l mângîie pe cap).Numai să nu-
ţi faci griji ,motănel.O să-ţi găsim noi de lucru.Şi tot asa .În ture.Numai nu-ţi fă
griji.

DMITRII. Hai,adună-ţi toate de pe aici...!

OLGA. Să-mi adun?

DMITRII. Da,da.

OLGA. Aha. Imediat.Imediat(se apropie de pat,strânge cearşaful,îl bagă în

geantă,se apropie de masă) Şi supa?

DMITRII. Arunc-o. Doar n-o s-o cari cu tine.

OLGA. S-o arunc ,da?

DMITRII. Arunc-o. Arunc-o.

OLGA. Unde?

DMITRII.(aproape strigând).Pe jos.

OLGA .Pe jos?

DMITRII Da!(se apropie de ea,îi smulge farfuria şi o toarnă pe podea.) Na!

(dându-i farfuria) Satisfăcută?

OLGA .Vova , nu trebuie...

DMITRII. Ce nu trebuie? Ce?

OLGA .Nu striga la mine. Nu trebuie să strigi.

DMITRII. Nu strig. Eu aşa vorbesc. Am o voce puternică.

OLGA. Vova ,te rog...

(PAUZĂ)

DMITRII. Hai,gata .Adună tot.

OLGA. Îmbrăţişează-mă...hai...

23
(Pauză.Dmitrii o îmbrăţişează la început cu o mînă,apoi cu ambele.Închide
ochii.Respiră greu.)

DMITRII (în şoaptă) Şi mai departe ,ce e?

OLGA.Ce?

DMITRII. Tocmai. Ce?

OLGA .Totul o să fie bine. Bine.

DM. Crezi?

(Olga deschide gura să zică ceva,dar nu apucă.Se aude o lovitură puternică în

uşă,lopata cade,uşa se dechide.În prag e Gleb,cu o bucată de armătură în
mână.)

GLEB. Ei,vulturule,pe cine ai vrut tu să torni?

OLGA .Cine-i ăsta,Vova?

DMITRII. O lichea. (merge spre Gleb)

( Gleb se apleacă şi-şi face vânt. Dmitrii îl apucă de mână,îl trânteşte pe masă
şi se înfige în gâtul lui)

OLGA. Vova!

DMITRII .( printre dinţi) Uite acuma o să mori!O să crăpi! Jegule! Canalie!O să

crăpi! Ai înţeles?Ai înţeles!!!

OLGA (încercând să-i despartă, ţipă)Vova!!!Vova!!!

DMITRII. Ai vrut s-o fuţi,da? Să te foloseşti de ea, da?Te-a –ncurcat bătrânul,da?

Are vedenii,da?Ei,acum o să le ai şi tu!.O să vezi cum e!O să vezi căţea!O să vezi
canalie! Mizerie!

OLGA. Vova,încetează!

DMITRII.Nu sunt Vova!! Sunt Dima! Pur si simplu –Dima! (râde isteric)

OLGA. Vova!

24
( Gleb apucă cuţitul de pe masă şi-l loveşte pe Dmitrii în coapsă, Dmitrii geme
şi-i dă drumul,căzând pe jos. Scenă mută)

GLEB (dând drumul la cuţit,care se înfige în podea) Mamă....Mamă, n-am

vrut...El...El singur...El m-a apucat de aici. Uite aici.Mamă,simţeam că mă
sufoc.Iar el m-a apucat. Uite aici...M-am apărat...asta-i apărare...N-a fost
intenţionat.Eu am venit pentru cupru...Avem nevoie de bani. ...Mama mea e
oarbă. Nu vede nimic.Iar el m-a apucat. Uite-aici! Aici...(se apleacă
schelălăind)Un doctor. La amândoi ne trebuie un doctor. Mi se umflă gîtul. O să
mă sufoc.Mamă...O să mor.Un doctor!Femeie ,du-te după doctor! Un doctor...

OLGA. După doctor?

GLEB. În oficiu. Este telefon.În oficiu. Mă sufoc. Mămică,mă sufoc!A-a-a-a!

(Olga iese din vagon.Fuge.Gleb se apropie de fereastră,se uită ,schelăie şi dintr-

odată începe să strige)

GLEB. Ei! Ei! Încotro? Acolo-i tramvaiul! Încotro?(deschide fereastra) Ei!!!

Încotro!!! Tamvaiul!!! Tamvaiul!!!

(Se aude fluieratul tramvaiului,un strigat.Gleb îşi acoperă faţa cu

mâinile,plânge.Dmitrii se ridică,ţinăndu-se de şold. Se apropie de geam.Se uită.
Gleb se uită şi el.)

GLEB. Tramvaiul a ....Cred că a omorât-o.Îmi pare rău...Ba nu,uite,trăieşte.!Uite-

o!E vie!Vezi!Cine-i cu ea? Parcă un bărbat...Bărbat! Păi e Vova! Ăsta-i Vova!
Precis ,el! Uite!Şi ochelarii,şi pantalonii.! Uite!Vova!Vezi cum îi strălucesc
ochelarii? Ca la nebuni...Şi acolo cine-i? Merge spre ei! Un copil. O fetiţă....Cu o
corabie...Se îmbrăţişeaza,vezi!Casă de nebuni! Vova de unde a apărut? Doar e
el!Casă de nebuni...Reiese că eu i-am pus coarne,asa reiese?(plânge,râde)

(PAUZĂ)

GLEB.Ce fac? Priveşte, priveşte. Se ridică.Zboară. Uite, zboară(iese pe geam

,strigă)Ei!!!Încotro??? Intoarceţi-vă!!!!!

DMITRII. Lasă-i să zboare.

GLEB. Cum adică?

DMITRII. Lasă-i....

(Pauză)

25
GLEB. (uitându-se la cer) Încotro se duc.?

DMITRII. La râu. Să mănânce ocroşcă rece...

GLEB .Ce? Unde?

DMITRII. Aşa...Tu n-ai cum să-nţelegi...(pleacă de la geam,se aşează,

zâmbeşte ,plânge)

Începe să se facă ziuă.O nouă zi. O nouă viaţă.Iar ziua precedentă rămâne doar
în amintiri.Amintiri... Chiar daca sunt cumva triste , oricum te bucuri…

26