Câinii pompieri

În orașe, în timpul incendiilor, se întâmplă adesea să rămână în case copii care nu pot fi scoși,
fiindcă, de frică, ei se ascund și tac, iar din cauza fumului nu pot fi văzuți.
Pentru asemenea întâmplări, la Londra se dresează câini anume. Acești câini își duc viața laolaltă
cu pompierii și, când arde vreo casă, pompierii îi trimit să scoată copiii.
Un astfel de câine a salvat, la Londra, doisprezece copii. Îl chema Bob.
Odată s-a aprins o casă și, când au ajuns pompierii la fața locului, le-a ieșit înainte o femeie.
Plângea și spunea că a rămas înăuntru fetița ei de doi ani. Pompierii l-au trimis pe Bob. Bob a alergat pe
scări și a dispărut în vâltoarea fumului. După cinci minute, s-a întors în fugă cu o fetiță pe care o ținea cu
dinții de cămășuță. Mama a luat-o degrabă în brațe și a început să plângă de bucurie că fetița ei trăiește.
Pompierii au mângâiat câinele și l-au cercetat cu băgare de seamă dacă nu s-a ars cumva, dar Bob se
smucea să intre iar în casă. Pompierii au crezut că mai este încă cineva înăuntru și i-au dat drumul.
Câinele a alergat și s-a întors repede, purtând ceva în dinți. Când au văzut ce a adus, toți au izbucnit în
râs: câinele ținea în dinți o păpușă mare.