Sei sulla pagina 1di 5

Arsenie Boca Studiile şi formarea

A urmat Liceul naţional ortodox "Avram Iancu" din Brad, pe care l-a terminat ca şef de
promoţie în 1929. În acelaşi an se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o
absolvă în 1933. Primeşte o bursă din parte Mitropolitului Ardealului pentru a urma
cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti. În paralel, audiază cursurile de
medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi pe cele de Mistică creştină predate de
Nichifor Crainic.

Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredinţat pictarea scenei
care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Atheneul Român. Trimis de chiriarhul său,
călătoreşte la Muntele Athos pentru documentare şi experienţă duhovnicească.

Hirotonirea şi tunderea în monahism

Pe 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan.
În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi
este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov), iar în Vinerea Izvorului
Tămăduirii din anul 1940, este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta
preoţească.

Deja din 1940 declanşează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit
"mişcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta", despre care Nichifor Crainic
spunea: "Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj,
cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir
Constantin Brâncoveanu!".

[Contribuţia la colecţia Filocalia

Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în


demersul de a traduce Filocalia. Îi aduce o serie de manuscrise din călătoria la Muntele
Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecţiei, susţine lucrarea
pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. Drept pentru care,
Părintele Dumitru Stăniloae îl numeste "ctitor de frunte al Filocaliei româneşti".

Prigoana

Imediat după instaurarea regimului comunist, Părintele Arsenie a intrat în vizorul


Securităţii, fiind arestat pentru prima oară în 1948, pentru a-i fi ajutat creştineşte pe
luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Atât pentru aceste bănuieli, cât şi datorită
notorietăţii sale în creştere printre credincioşii creştini, este anchetat de Siguranţă,
invocându-se pretinse legături cu Mişcarea Legionară. Arsenie Boca a respins însă
acuzaţiile, demonstrând inexistenţa oricărei legături cu lumea politică.

Strămutat forţat de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop (1948), devine acolo stareţ, iar după
ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când
comuniştii au risipit obştea şi părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forţat la
Bucureşti.

Între timp mai fusese încă o dată arestat şi dus la Canal, unde a stat aproape un an întreg.

A urmat pribegia la Bucureşti, unde a fost ţinut în marginalitate, ca simplu pictor bisericesc,
mereu supravegheat de Securitate (iar ultima acţiune de urmărire, consemnată în dosarul
său, datează din perioada 5 februarie 1975 - 29 septembrie 1989).
În ultima parte a vieţii avea să se lege mult de două locuri: Drăgănescu - unde a pictat
biserica timp de 15 ani, începînd din 1968 - şi Sinaia, unde, din 1969, şi-a avut chilia şi
atelierul de pictură, unde obişnuia să se retragă tot mai des, şi unde a şi închis ochii, la 28
noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorinţa proprie, la
mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989.

Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele
locuri de pelerinaj din ţară, unii considerându-l sfânt.

Scrieri

Deşi se pare că ultima dorinţă a Părintelui Arsenie a fost ca opera sa să nu fie publicată,
totuşi după căderea comunismului mai multe din scrierile sale, care au circulat în
manuscris (şi adesea în mai multe forme) au fost publicate:

• Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a


Aradului şi Mănăstirea Prislop, 1995
• Ioan Gînscă, Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX,
Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002 - ISBN 973-85376-5-7
• Arhim. Serafim Popescu, Mărgăritare duhovniceşti - Din învăţăturile Părintelui
Arsenie Boca, Editura Pelerinul, 2002
• Părintele Arsenie Boca, Trepte spre vieţuirea în monahism, Editura Teognost, Cluj-
Napoca, 2003 - ISBN 973-85376-6-5
• Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Pr. Arsenie Boca, Editura Agaton, 2004
• Arsenie Boca - Fotografii şi ziceri (12 fotografii, scurtă biografie, 103 ziceri), Editura
Teognost, Cluj-Napoca, 2005 - ISBN 973-87255-0-X
• Părintele Arsenie Boca - Biserica de la Drăgănescu: "Capelă Sixtină" a Ortodoxiei
româneşti, Deva, 2005
• Noi marturii despre Parintele Arsenie Boca, , Editura Agaton, 2005
• Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Deva, 2006

Despre copiii lepadati - Pr. Arsenie Boca


[...] Alta durere mare pe care o aveti voi mamele, dar care atarna
si-asupra tatilor, sunt copiii lepadati. E pacat strigator la cer! E
ucidere la mijloc, nu e ceva mai usor. E pacat strigator la cer.
Ascultati toti cu luare aminte. Sangele lor striga razbunare. De
aceea nu vei avea noroc cu ceilati ci plans si jale. Razbunarea
sangelui varsat se face fara mila, ori ca iti ia Dumnezeu si pe
ceilalti, ori vor cere insasi capul mamei. Stiti bine ca aceasta se
intampla la multe atunci pe loc. Iar aceasta asa se tocmeste, ca
atata suparare vei avea in casa incat iti pierzi cumpatul si uiti de
marea mila a lui Dumnezeu ce o are cu toti pacatosii. Si se apropie
diavolul de tine si-ti baga-n cap gandul sa-ti iei lumea in cap si sa-ti
faci capatul. Asta e glasul impotriva tuturor celor ce fac asa. Mare
ispitire patesc mamele care au ucis copii. Iar daca vrei sa scapi tu
si ceilalti copii pe care i-ai facut trebuie sa pui in loc tot atatia copii
ai altor femei sarace si sa-i botezi. Iar daca nu, ia-i si botezati gata caci stie Dumnezeu cat
te mai tine. Si sa grijesti de dansii ca si de copiii tai, cu imbracaminte si incaltaminte
frumoasa, bani de scoala, pana-s in stare sa-si castige singuri painea. Si ce scoti din copiii
tai aceea sa iasa si din aceia. Iar toate necazurile ce le vei avea in vremea asta fie pentru
ei fie de la ei sa le rabzi toate nadajduind mila lui Dumnezeu, ca-ti va ierta pacatul. Caci
prin rabdare ispasesti pacatul. Iar milostenia cu osteneala biruie inaintea judecatii.

Acesta e un cuvant de mangaiere pentru voi. Dar sa faceti ce v-am spus si nu cu


tandaleala. Si sa cresteti copii nu numai cu painea voastra ci si cu hainele voastre, cu
banii vostri. Caci de Dumnezeu nu te poti plati cu minciuna. Si-ti va spune diavolul ca i-ai
dat destul. Asta numai ca sa te bage dator, ca sa-i fi si lui datornic, sa nu-ti platesti fata de
Dumnezeu datoria.

Si sa invete pe cele tinere sa nu faca si ele aceleasi stiind tu cata frigare in suflet ai patimit
tu pe urma.

Vrei copii putini? Nu te atinge de barbat. Insa ca sa puteti face lucrul acesta trebuie sa va
infranati cu postul, iar eu zic cu foamea. Caci trupului acestuia de pe noi nu-i pasa daca ne
baga in focul iadului. De aceea ar trebui ca nici noua sa nu ne pese de poftele lui ci sa le
mai ucidem cu postul.

Te sfatuieste barbatul sa ucizi copiii? Sfatul e ucigas, nu-l asculta ci mai bine rabda sa fii
alungata de la casa lui si va vedea Dumnezeu osteneala ta si nu te va parasi, ca te va
milui de vei fi vrednica.

In toate astea de pana aici se incurca oamenii care nu postesc. Caci aceia sunt izbiti de
toate relele, dupa cum au zis Parintii, ca toate relele de la stomac incep, dupa cum vazura-
ti iar eu va spun ca si de la brau in jos.

Despre invatatura adevarului de Pr. Arsenie Boca


La ce ne folosesc acele vorbiri indemanatice despre lucruri ascunse
si intunecoase, de care la ziua judecatii nu vom fi tinuti de rau ca nu
le-am cunoscut.

O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o


dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea
ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata
Ta, graieste-mi numai Tu.

Un duh curat, simplu si statornic, nu-i niciodata imprastiat chiar in


mijlocul multor indeletniciri, fiindca el face totul ca sa cinsteasca pe
Dumnezeu, si fiindca, pasnic fiind in el insusi, isi da osteneala sa nu
se caute pe sine in nimic.

Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de
sine duce la propasirea binelui.

Orice desavarsire, in viata aceasta, este amestecata si cu putina nedesavarsire - si pe


toate le vedem ca printr-o ceata.

Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se
ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar
fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu
vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie
in lume.

Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am
vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine.

Acela cu adevarat e mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevarat e mare, care-i mic
in ochii lui insusi - si pentru care slava lumii nu-i decat o curata nimicnicie.

Sunt doua invataturi, dar nu-i decat un singur adevar. Sunt doua invataturi: una a lui
Dumnezeu, neclatinata ca si El, alta a omului, schimbatoare ca si el.
Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin
intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara
de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu
inima.

Invatatura omului, dimpotriva, ii maguleste mandria, fiindca el ii este tata. "Ideea aceasta
imi apartine, eu am spus cel dintai acest lucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de
mine ..."

Placa-ti sa intrebi, asculta in tacere vorbirile batranilor, caci ele nu sunt spuse in desert.

Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, - el cauta cunoasterea, care hraneste trufia,
si a gasit moartea.

Marele Iuda de Pr. Arsenie Boca


Trădătorul ... Omul care L-a vândut şi pe Dumnezeu. Omul cu suflet meschin, îngust, orbit.

Unii au căutat să-l prezinte dimpotrivă: pătruns de un ideal al neamului său - dezrobirea
politică a lui Israel. Cum că Iisus îi înşela aşteptările. Deci avea dreptate să apere pe Israel
de un "om" care-l conducea contrar intereselor sale. Au dreptate. Dar atâta dreptate câtă
poţi da unui om care raţionează just pe principii false. Israel a refuzat să-l considere pe
Iuda printre eroii neamului. Conducerii lui Israel îi trebuia doar un trădător. S-a prezentat
Iuda. "Iar ei s-au bucurat şi s-au tocmit să-i dea bani".

Pe urmele explicaţiei

Fariseii cu gândul ucigaş în inimă erau deja "fii diavolului". Le-a spus-o Iisus în templu (Io
an 8, 44. Le mai trebuia un mijlocitor. Şi-a intrat satana în Iuda (Luca 22, 3). Aceasta-i
explicaţia faptului.

De acum Iuda nu mai este un anonim, de acum Iuda este o mare putere: a devenit o
minune satanică. "Marele Iuda". Iată, (li se oferă) oamenilor mici o cale de a ajunge "mari".
De acum Iuda va fi prototipul tuturor trădătorilor.

Iuda va avea ucenicii lui până la sfărşitul lumii, care aceeaşi treabă o vor face, vânzând
ţara, religia, neamul, reclamând stăpânirilor, trădând, dând la moarte: părinţi, copii, fraţi,
surori, bărbaţi, preoţi, sfinţi, popoare ... Iuda, multiplicat, mereu îl vinde pe Iisus.

Fii diavolului îi cumpără lui Iuda ucenici. Şi cu preţuri derizorii, fiindcă se îmbie mulţi.

Explicaţia lui Iuda

Credea în Dumnezeu dar nu credea in Iisus. Izbăvirea politică a lui Israel o punea mai
presus de marea operă a lui Iisus: mântuirea omului; pe aceasta nu o înţelegea (şi mulţi
nu o înţeleg nici până azi).

Se crampona într-o contradicţie surdă cu Iisus. Nu l-au putut scoate din contradicţie nici
darurile excepţionale, pe care le-a dat Iisus la toţi, nu-l lărgise sufleteşte nici însăşi iubirea,
care strălucea în Iisus (Tradiţia spune că pe Iuda îl rodea invidia că Iisus îl iubea mai mult
pe Ioan). Adevărul n-a încăput în Iuda cum n-a încăput nici în farisei. Structura lui Iuda era
o dezordine, (dizarmonie), un haos! De aceea satana întru ale sale a intrat.

Explicaţia metafizică este şi mai grea


După Scriptură, a fost cineva prevăzut cu trădarea. Este scris şi preţul, şi ce s-a făcut cu
preţul trădării. Nu este scris ce se va alege cu vânzătorul, semn ca Dumnezeu n-ar fi vrut
sinuciderea lui.

Deci, daca în planul Providenţei era prevăzută moartea "cea de bunavoie" a lui Iisus, fără
ca aceasta să fie o sinucidere ci o jertfă prin mijlocirea lui Iuda, acesta (Iuda) nu şi-ar fi
atras pierderea mântuirii dacă nu se sinucidea.

Vânzarea şi apoi răstignirea lui Iisus l-au aruncat pe Iuda în deznădejde, cu care satana
şi-a aruncat ucenicul în zghilţul unui ştreang, din care l-a mai arucat o data, cu capul în jos
şi căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi "i s-au vărsat toate măruntaiele lui"
(Faptele Apostolilor 1, 1-18)

De atunci este desenat de zugravi, pe genunchii lui Lucifer, ca cel mai iubit fiu al
diavolului, fiul pierzării.

A fost sau nu predestinat Iuda?

Putea să fie şi altul. El s-a ales! El!

Libertatea lui a cedat ispitei, ca Adam în Rai.

Putea să nu cedeze? I s-a retras Harul?

Nu, i s-a dat ca şi celorlalţi! Dumnezeu n-are nici o vină. O are toată numai satana.

"Fiul Omului merge după cum Îi este rânduit; dar vai, omului aceluia prin care este vândut.
Mai bine i-ar fi fost lui de nu s-ar fi născut" (L uca 22, 22)

Este misterul fiilor pierzării în care mârâie un rânjet de drac.

"La semn alerg", "dar nu mă socotesc să fi ajuns" (Filip eni 3, 14, 13), la starea de a nu
mai putea păcătui. Aşa îşi atrăgea luarea aminte Apostolul, care de fapt i-a luat locul (lui
Iuda), între ucenicii lui Iisus.