Sei sulla pagina 1di 5

Nume………………… cl.

VII

Statele totalitare
1. Ce caracteristici are un stat totalitar ?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………
2.Ce ideologii au la baza statele totalitare ?

……………………………………………………………………………….
Uniunea Sovietica

1. Ce eveniment are loc in octombrie 1917 in Rusia ?

………………………………………………………………………………………………….
2. Cine era conducatorul Partidului Bolsevic ?

……………………………………….
3. Ce are loc in Rusia intre anii 1917-1922?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………
4.Ce stat nou se formeaza in anul 1922?

…………………………………………………………..
5. Ce s-a intamplat in anul 1924?

…………………………………………………………………………………………………
6.Ce s-a intamplat cu oponentii lui Stalin,cu dusmanii de clasa?

………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………..
7.Ce s-a intamplat cu agricultura in timpul lui Stalin ?

…………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………….
8.Ce s-a intamplat cu industria in timpul lui Stalin ?

…………………………………………………………………………………………………...

…………………………………………………………………………………………………..
Germania hitlerista

1.Cum a afectat marea criza economica intre anii 1929-1933 Germania ?

………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………
2. Ce partid a fost organizat si condus de catre Hitler?

…………………………………………………………………………………………………
3.Ce a promis Hitler pentru germani cu scopul de a castiga alegerile ?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………
4. Spre ce zona trebuia realizata expansiunea Germaniei in viziunea lui Hitler ?

…………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………..
5.Ce stii despre teoria rasei superioare ?

…………………………………………………………………………………………………
6. Ce popor era considerat vinovat de catre Hitler de toate problemele Germaniei ?

…………………………………………………………………………………..
7.Cine a castigat alegerile din 1932?
…………………………………………………………………………………………………

……………………………………….
8.Ce s-a intamplat la 30 ianuarie 1933 ?

………………………………………………………………………………………………
9.Ce s-a intamplat cu partidele de opozitie ?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………..
10.Care a fost situatia evreilor din Germania dupa 1933?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………
11. Ce stii despre noaptea de cristal ?

………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………..
12.Ce s-a intamplat cu armata germana dupa venirea la putere a lui Hitler ?

………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………
Stalinismul economic sau „a doua revoluţie bolşevică” (1928-1941)După moartea
lui V.I. Lenin, survenită în 1924, s-au înfruntat doi oameni şi două concepţii. Lev Troţki susţinea ideea
„revoluţiei mondiale” argumentând că URSS, care era înapoiată din punct de vedere economic, nu
trebuia să devină o ţară izolată. Celălalt pretendent la succesiunea lui Lenin, Iosif Stalin, considerând
că regimul comunist ar fi fost atras într-un război periculos prin adoptarea strategiei troţkiste, susţinea
ideea „socialismului într-o singură ţară”. În lupta pentru putere, Troţki a fost înfrânt, apoi demis din
toate funcţiile în 1927, exilat în 1929 şi asasinat de agenţii lui Stalin în 1940.Prudent în politica
externă, Stalin a imprimat o linie extrem de dură în politica internă. Din 1928 URSS s-a angajat în
construirea socialismului într-o singură ţară. NEP-ul a fost abandonat, iar industria ţării a fost
implicată într-o experienţă originală: planificarea. Un organ central, Gosplanul, prevedea obiectivele
obligatorii de atins în toate domeniile economice. Între 1928 şi 1941 s-au succedat trei planuri
cincinale. O parte enormă din venitul naţional, circa 70%, era alocată în special industriei grele şi celei
constructoare de maşini.Muncitorii erau fie pedepsiţi, fie stimulaţi prin propagandă să producă mai
mult. Depăşirea normelor de lucru, obiectivul întrecerilor dintre lucrători, a fost numită stahanovism,
de la numele unui miner ucrainean care, în ziua de 31 august 1935, ar fi extras de 14 ori mai mult
cărbune decât tovarăşii săi. Ulterior, s-a dovedit că „producţia” lui Stahanov a fost un fals.Preţul
industrializării forţate a fost plătit de ţărănime. În 1929 colectivizarea pământurilor a devenit
obligatorie. Ţăranii au fost grupaţi în colhozuri (cooperative agricole) şi sovhozuri (ferme de stat)
cărora au fost obligaţi să le cedeze pământurile. Crearea marilor exploatări mecanizate trebuia să
elibereze forţa de muncă din agricultură pentru a fi apoi redistribuită în industrie. Statul percepea de la
ţărani cote fixe obligatorii, veritabile impozite în natură, care i-au permis să acumuleze capitalurile
necesare investiţiilor din industrie.Ţăranii s-au opus însă violent colectivizării, provocând aproape un
război civil, mai ales într-o perioadă de foamete. Cei mai înstăriţi ţărani, aşa-numiţii culaci, au fost
exterminaţi. Rezultatele acestei politici economice au fost contradictorii. Progresul agriculturii şi al
industriei bunurilor de consum a fost limitat. Economia agricolă a fost grav perturbată, pierzând circa
8-9 milioane de ţărani, victime ale foamei şi represiunii. Pe de altă parte, în 1940, Uniunea Sovietică a
devenit a treia putere industrială mondială, după Statele Unite şi Germania, declarând o producţie
industrială de 10 ori mai mare ca în 1914.Construcţia unei noi societăţiSocietatea sovietică a
cunoscut transformări profunde. Proletariatului de origine ţărănească i s-au asigurat locuinţe la bloc,
instrucţie (analfabetismul a fost aproape eliminat) şi gratuitatea serviciului medical. Condiţiile de viaţă
au rămas însă dificile pentru majoritatea locuitorilor. Singurii beneficiari ai sistemului erau cei din
birocraţia PCUS grupaţi în nomenclatură. Nomenclaturiştii se bucurau de multiple privilegii (salarii
mai mari, vacanţe confortabile, acces în învăţământul superior). Includerea în nomenclatură se făcea
adesea după criterii subiective (devotamentul faţă de partid, recomandări ale organelor de securitate) şi
a dus la promovarea unor persoane slab pregătite profesional şi politic.Noua constituţie votată în 1936
era în aparenţă cea mai democratică constituţie din lume. În realitate, regimul politic din URSS era un
regim totalitar. Puterea aparţinea în întregime lui Stalin şi partidului comunist, care controla
sindicatele, mişcarea de tineret, cât şi mijloacele de informare în masă. Libertăţile de expresie, de
asociere şi religioasă, deşi prevăzute, erau fictive. Instrumentele puterii lui Stalin, ajuns dictator
absolut în 1928, erau PCUS, cuprinzând numeroşi aderenţi îndoctrinaţi în şcoli de partid, şi poliţia
politică, NKVD. Represiunea nu i-a cuprins doar pe adversarii personali ai lui Stalin. Milioane de
sovietici au pierit în Gulag-ul stalinist. Astăzi se apreciază că numărul victimelor represiunii staliniste
a fost între 5 şi 15 milioane de morţi.
România şi regimul stalinistDupă victoria revoluţiei bolşevice, comunismul a devenit un pericol nu
numai în Europa, ci şi în plan mondial, deoarece, prin intermediul Cominternului, îşi arăta
dimensiunea sa expansionistă. Marioneta Moscovei din România era PCR, care între anii 1924 şi 1944
a fost obligat să-şi desfăşoare activitatea în ilegalitate. Caracterul clandestin al partidului a accentuat
dependenţa faţă de PCUS care, prin intermediul Cominternului, şi-a arogat dreptul de a-i alege
conducătorii şi de a hotărî şi linia politică de urmat. Foarte mulţi comunişti români exilaţi în URSS
după 1924 au fost executaţi în timpul epurărilor staliniste din anii 1936-1938: Alexandru Dobrogeanu-
Gherea, Elek Koblos, David Fabian, Ecaterina Arbore etc.Socialiştii care au respins în 1921 afilierea la
Internaţionala Comunistă au format în 1927 Partidul Social Democrat (PSD). Stalin ura social-
democraţia, ea însăşi ideologie a clasei muncitoare, şi a indicat comuniştilor din întreaga lume, ca,
pentru combaterea sa, să sprijine chiar şi fascismul. Românii care au luat contact cu realitatea stalinistă
nu şi-au ascuns deziluzia. Cazul cel mai cunoscut este cel al scriitorului Panait Istrati.
Naţional-socialismul în perioada interbelică In toamna anului 1918, mişcările
revoluţionare l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice şi să plece în exil. Socialiştii au
preluat puterea şi au proclamat republica. Pentru a împiedica invazia ţării, ei au semnat armistiţiul,
atrăgându-şi ostilitatea naţionaliştilor care refuzau înfrângerea în primul război mondial, în ianuarie
1919, spartakiştii, aripa stângă a socialiştilor, încercând să-i imite pe bolşevicii ruşi, au încercat să
preia puterea. Cu ajutorul armatei, socialiştii au înăbuşit sângeros mişcarea spartakistă. Conducătorii
spartakişti Karl Liebknecht şi Rosa Luxemburg au fost asasinaţi.În primăvara anului 1919, Adunarea
Constituantă reunită la Weimar a adoptat o constituţie care transforma Germania într-o democraţie, o
republică federală condusă de un parlament (Reichstag) şi de un preşedinte ales prin vot universal.
Noul regim a trebuit să facă faţă agitaţiilor politice de stânga sau de dreapta şi gravei crize economice
şi sociale. Ocuparea bogatei zone Ruhr de către Franţa în 1923 a adus economia germană în pragul
colapsului. Inflaţia a devenit galopantă şi a izbucnit foametea. Republica, nepopulară chiar de la
naşterea ei, a trebuit să facă faţă unor încercări de lovituri de stat, precum cea din 1920 a lui Kapp, de
la Berlin, sau cea din 1923, aşa-zisul puci al lui Adolf Hitler de la Munchen.Între 1924 şi 1929,
Germania şi-a regăsit prosperitatea graţie investiţiilor americane şi a stabilizării monetare. Mareşalul
Hindenburg, candidatul dreptei, a câştigat alegerile din 1925. Regimul s-a consolidat. Berlinul a
cunoscut din nou o viaţă intelectuală şi artistică strălucită. Marea criză economică din anii 1929-1933
a schimbat însă radical situaţia. Şomajul a crescut spectaculos, afectând în 1932 circa 6 milioane de
oameni. Societatea germană oscila între comunişti şi nazişti, adepţii Partidului Muncitoresc Naţionalist
German (abreviat Nazi), condus de Adolf Hitler. Comuniştii îi urau pe socialişti pentru înăbuşirea
insurecţiei spartakiste. Hitler a profitat de dezbinarea stângii şi, fiind finanţat de marii industriaşi
germani, precum Krupp, a câştigat alegerile din noiembrie 1932. La 30 ianuarie 1933, Hindenburg l-a
numit pe Hitler cancelar. Ca şi Mussolini, Hitler a ajuns la putere pe căi legale.Dictatura nazistăAdolf
Hitler, un austriac stabilit în 1914 în Germania, a devenit în 1921 şeful partidului nazist. Condamnat în
1923 pentru „puciul de la berărie”, a stat în închisoare nouă luni, timp în care a scris cartea Mein
Kampf (Lupta mea), pe care a publicat-o în 1925 şi în care enunţa ideologia rasistă şi antisemită. Ca şi
fascismul italian, nazismul a fost naţionalist (pangermanist), antiparlamentar, antisocialist. Programul
nazist, promiţând alegătorilor pâine, locuri de muncă şi ordine socială, a sedus pe muncitori, dar şi pe
reprezentanţii claselor de mijloc: funcţionari, comercianţi, liber-profesionişti. Naziştii au abandonat la
rândul lor anticapitalismul iniţial proclamat în 1920, aflându-se cu marele capital.Statul nazist, având
deviza „un singur popor (ein Volk), un singur stat (ein Reich), un singur conducător (ein Fuhrer), a fost
unul totalitar. Incendierea Reichstagului, din 27 februarie 1933, i-a dat ocazia lui Hitler să-i acuze pe
comunişti. Partidul comunist a fost interzis şi au fost organizate primele lagăre de concentrare.
Obţinând depline puteri de la parlament, Hitler a suprimat toate partidele politice şi sindicatele şi a
creat o poliţie secretă de stat, numită Gestapo. La moartea lui Hindenburg, în august 1934, Hitler a
devenit şeful statului.Naziştii au transformat Germania într-un stat poliţienesc şi rasist. Circa 8
milioane de tineri au fost înregimentaţi în organizaţiile militarizate precum Hitlerjugend (Tineretul
hitlerist). Sindicatele au fost grupate, după sistemul cooperatist, în Frontul Muncii. În viaţa cotidiană a
fost impus ceremonialul nazist: salutul nazist şi zvastica, portul uniformelor brune şi negre, cultul
Fuhrerului. Invocând superioritatea rasei albe ariene, Hitler pretindea un spaţiu vital (Lebensraum) în
detrimentul slavilor din estul Europei. Totodată, naziştii au declanşat o violentă campanie antisemită
(vezi Studiul de caz).Pe de altă parte, economia a fost revigorată. S-au construit autostrăzi (5.600 km),
iar industria armamentului a primit comenzi mari din partea statului. Din 1936, toată economia
germană era orientată spre producţia de război. Naziştii au practicat autarhia şi au încurajat industria
chimică să producă înlocuitori : cauciuc sintetic, fibre textile artificiale etc. În 1939, şomajul era
lichidat. Naţional-
socialismul în România în perioada interbelicăIdeologia naţional-socialistă a fost împărtăşită în
România de Partidul German şi de Garda de Fier. În 1932, sub conducerea lui Fritz Fabricius, a luat
fiinţă la Sibiu Societatea de întrajutorare „Selbstlife” care a devenit nucleul mişcării naţional-socialiste
din România. În 1935, Fabricius a devenit preşedintele Comunităţii germanilor din România, iar în
1936 a fost ales preşedintele Partidului German, căruia i-a imprimat o orientare prohitleristă.Garda de
Fier s-a folosit de teroare şi de atentate pentru a-şi combate adversarii politici, în 1933, legionarii l-au
asasinat pe I.G. Duca, iar în 1939 pe Armând Călinescu, ambii prim-miniştri în funcţie ai României, în
30 noiembrie 1937, Codreanu a făcut prima declaraţie categorică privind politica externă în
eventualitatea câştigării alegerilor electorale din acel an: „Eu sunt contra marilor democraţii ale
Occidentului, eu sunt contra Micii înţelegeri, eu sunt contra înţelegerii Balcanice şi n-am nici un
ataşament pentru Societatea Naţiunilor, în care nu cred. Eu sunt pentru o politică externă a României
alături de Roma şi Berlin. În 48 de ore după biruinţa mişcării legionare, România va avea o alianţă cu
Roma şi Berlinul.” În 1938, regele Carol al II-lea, folosindu-se de pretextul pericolului fascist, a
dizolvat partidele politice şi a instaurat dictatura regală.

Potrebbero piacerti anche