Sei sulla pagina 1di 57
COLECTIA cextiu? cey Lue BENoIST este muzeograf onorific al muzeclor din Franja, Preocupat in special de istria artic este gi sulorul urmitoarelor luciri, apdrute tol in colecfia Que sais-je? a edituri Presses Universitaires de France, in ‘mai multe ediji: Histoke de la peinture (197), Histoire de fa seulprwe (1973), Musees et museologie (1971), Histoire de Versailles (1980). A rai publica, la alte editui: La cuisine des anges, une esthetique de la pensee (1932), Art de monde, la spintualite dumetier(194)), Les tssus, 1900-1925(1926), La seulptare romantique (1928) LUC BENOIST Semne, simboluri si mituri Traducere de SMARANDA BADILITA HUMANITAS, opera colesiei]OANA DRAGOMIRESCU MARDARE ftIBLIOTECA rJD —CLUJ—SALADELECTURA % 684137 BRLIOTE % JUDETEANA “OCTAVIAN GoGae clu a Ce UC BENOIST SIGNES, SYMBOLES ET MYTHES. dia a 6-2 ‘theses Cine de Fans, 1995 08, boulevard Suin- Germain, 75006 Paris Colzcia Quasaise? i Flumanitas, 1998, ponte prezent versione roménesse8 ISBN 975-28-0828-5 Introducere Dupa modul nostru obisnuit de a gindi, nofiunea de simbol s-ar afla undeva, izolatéintr-un empirew solemn, unde arareori ar veni si o vizteze citiva curiosi,interesati de arta medieval sau de poezia mallarmeand, E aici o ciudata neinfelegere. Cai orice om foloseste zilnic simbolismul fra sa sti, aga cum vorbea in proza DI Jourdain, dat find c@ orice cuvint e un simbol. Cum spunea Aristotel, cuvintul fine nu muged \ Nu e vorba deci, de un domeniu rezervat sau ocazional, ci de 0 practicd de fiecare 7, {n care rolul simbolismului consti in a exprima orice idee intr-un mod accesibil pentru toata lumea. Etimologic, cuvintul simbol vine din grecescul symbalein, care inseamna a pune impreund. Un Cu tate ef Timi, euvntl cine se denied simbole eu mucdture, ack ransferul nu are le, cee ce presi presupush Avisoel, av mai exis smb Cave cancel 5 ° symbolon era la origine un seman de recunoastere, un object tiiat in dou’ jumatafi, a ciror alaturare le permitea purtitorilor fiecirei parti si se recunoasca drept fraji gi si se intmpine ca atare Prd s& se mai fi vazut vreodata inainte, r, in planul ideilor, un simbol este tot un element de legaturd, incdrcat de meditatie $i analogie. El uneste elementele contradictorii si reduce opozitile. Nimic nu poate fi infeles, nici comunicat frd participarea sa. De el depinde logica de vreme ce face ape! la conceptul de echivalenta, iar matematica nici ea, cu cifrele sale, nu se exprima decitin simboluri Viaja indeosebi e sursa cea mai fecunda a acestor procedee gi cea mai veche ulilizatoare a lor. Le ‘manifesta o data cu emiterea primului sunet articulat de eatre omul primitiv. De aceea, un simbolism vital si organic va exprima intotdeauna mai bine decit altul adevarurile de ordin spiritual, aga cum o dovedesc parabolele evanghelice. De aceea, i biologia de astizi, cu noile sale stinge ale viului, care se ramificd in discipline derivate, este pe cale $4 inlocuiascé in fosta lor intiictate atit o matematica prea ‘inumana, cit gio filozofie prea litetard, legat mai mult de un iluzonism verbal decit de lucrutile concrete. Desi exist multe edrti care trateaza acest amplu subiect, ele 0 fac, dup pirerea noastra, dintr-un ‘unghi fimitat si intr-un domeniu restrins, chiar atunei cind e vorba de ucriti de popularizare, Nici una nu limureste motivatia logic& a simbolisrmului Dictionarele nu fac decit un recensmint al cuvintelor, iar studiile de specialitate mu se aventureaza in domeniul genezei lor. Sint simple constatii, iar mu exegeze, cum am fi indrept3jiti sa asteptam, De aceca, ni s-a parut util si urmérim mutajiile semmelor de la apariia si pind la indepértata lor metamorfoz’, mai cu seami in domeniul riturior gi al miturilor, pentru a arata clar legatura lor functionala. Miturile sint limbajul figurat al prineipiilor. Freud le numeste complexe, Jung arhetiputi, iar Platon le numea idei, Ele explica originea unei insttufii, a unui obicei, logica unei intimpliri, iri, Sint, spunea Goethe, raporturile permanente ale vieti TTinem sa precizdm ca in decursul expunerii noastre vom rimine mereu la nivelul cel mai elementar, cel mai primitiv, mai cotidian, fri a ne aventura in miezul speculatilor semanticii structurale sau ale matematicii clasclor, pe care totusi Ic-am folosit. Ne-am menfinut mercu la nivelul experienjei, pentru ci nu credem ci omul ar putea vrcodata si se exprime mai sus de acfiunea sa.! ‘Un eseu publi! in 1930 sub itll La ewivine des anges, eo prim aproximares prezenlui stadia, Objinuse tunel un premiu al Revste! universal. Dar forme lui pea lied i aduseseprejudci in pivinga rigor expuner. Capitolul I SEMNELE $I TEORIA GESTULUI -Gingres umande conforma cu teria grupurilor™ I De la senzatie Ia cunoastere Pentru a-si garanta securitatea sau, mai exact, pentru a supraviefui, omul originilor, ca orice primat, era obligat s& acorde in ficcare clip& cea mai mare atengic semnelor pe carci le ransmiteau, fic doar si prin simpla lor prezenfi,fiinfele si lucrurile inconjuritoare. Este, de altminteri, o nevoie ined actuala, doar iluzoriu diminuata de civilizatie, Astizi, ca si ieri, sintem silii s4 exercitim o supraveghere neintrerupta, $i in cea mai mare parte a timpului, subconstienté asupra ambianfei noastre cotidiene, de exemplu, asupra hranei, climatului, circulafiei, numeroaselor intilniri neprevazute ale cAror ceventualitati experienja noastri este foarte departe de a le evalua in intregime. inci de la origin, viaga omului depindea deci de functia sa de cunoastere, dac& se poate aplica acest termen ambitios unei atentiiatit de elementare. Or, astizi ca gi ieri, raza de acfiune a mesajelor care ne parvin din mediul inconjuritor este di 8 in functie de organul receptor. Trei dintre simtuti, cele mai concrete — pipaitul, gustul, mirosul — se lipese, ca s& zivem aga, de obiectul lor, care este in general foarte apropiat. Cu ele, cunoasterca gi senzalia noastra ar parea s8 coincida. Totusi, ne este adesea greu si le atribuim o specificitate precisa. Pipaitul este orb, polivalent si putin selectiv. Amesteca diferite notiuni legate de obiectele atinse — forma, greutatea lor, cdldura, rezistenfa, textura lor. Dimpotriva, daca ineercam s& caracterizam economia unei int aromele pe care gustul ni le dezvaluie, originalitatea fiecdreia este atit de exclusiva, att de indepartata de orice comparatie care ne-ar putea permite sa le legam de niste norme reperabile sau numai invecinate, incit ne-am resernnat si le repartizim grosso modo in patru grupe: amarul, acrul, siratul si dul-cele, la care China adauga ingepStorul. Cit despre parfumurile inhalate prin miros, al cdrui sistem de detectie sintem departe de a-| folosi ca frafii nostri mamiferele, le repartizim, in mod subiectiv, in doua grupe elementare: cele placute gi cele respingitoare; in vreme ce, dacd ar fi si ne referim la ccapacitiile prietenilor nostri ciini si pisieile, nenumaratele mirosuti din lume sint pentru ei la fel de individualizate ca pentru noi figurle prietenilor. Alte doud simuri, mai intelectuale, auzul si vazul, me semnaleazd sursele de informatie care, in general, nu ne sint la indemind. De la mireasma unei flori la sunetul unui clopot si la scinteierea unei stele, sursa se indeparteaz din ce in ce, cu att mai mult cu cit, pentru stca, strélucirea ci retraspectiva dureaza poate de milioane de ani-lumind, Fara indoisla cd puterea vazului ii compenseaza caracterul conjectural. Dar dacd ochiul poate percepe licirirea une lumina la 0 distangé de 17 kilometri, el mu ne permite si garantim ci e intr-adevir vorba acolo de o luminare. in ceea ce priveste auzul, zona sunetelor audibile cu ajutorul urechil se limiteaza la zece sau uunsprezece octave gi trebuie sa fii un muzician cu experien}a pentru a identifica, la sfert de ton, nota emis de un sunet auzit Informatie care, de altfel, nu va putea fi injeleasd decit de un alt muzician la fel de inzestrat. Accasta imprecizic subiectiva a simfurilor noastre deriva din faptul c& cle provin, toate, din picle si din pipait — considerat inca de Epicur ca sim fundamental. Celelalte simjuri ale noastre s-au desprins din el printr-o specializare a ectodermei embrionare mostenind mult din superficialitatea lor de la modesta lor origine. Cu atit mai mult cu cit, pentru a fi asimilate, mesajele celulelor senzoriale pe care tocmai Je-am enumerat trebuie 8 traverseze multipli centri nervosi, mdduva, hipofiza, hipotalamus, corp striat, cortex, ce au rolul de a face sinteza acestor mesaje si de a le communica functiilor motrice care le (ransforma in acte voluntare sau nu, per-mifind interpretarea lor rational. 40 E mult timp de cind Leibniz, citind faimoasa maxima scolasticd potrivit circia nu existd nimic in intelect care sii nu existe mai inainte in simpuri, i adauga acest corectiv capital: cu exceptia intelectului insusi, reagezindu-ne astlel activitatea gindirii pe prima treapt a posibilitii noastre de a percepe semnele, Pliniu afirmase: ,.Vedem prin mijlocirea spiritulu.” Psihologia contemporana numeste proiectie" interpretarea la care intelectul nostru supune fiecare semn perceput, si care ar rimine de neingeles pentru noi in absenja acestei traduceri. Alberti, la vremea sa, Fecumoscuse acest fapt in cazul artistului. Fiecare nou mesaj e interpretat printr-o grilé de repere strict personale. De altfel, se pare c& pentru a caracteriza aceasta operajiune termenul de ‘grafie cinematografiei, ne-a devenit familiar, ar fi mai evocator decit uvintul ,proiectie". El ne-ar face si infelegem mai bine natura retroactivi a acestui palimpsest de imagini ce reinvie dedesubtul oriearei noi percepfii, 0 senzatie veche, reaparuti in mod instinetiv. e scur, nu putem injelege nimic din ceea ce nu evocd vreuna din amintirile noastre. Nu putem admite nici un lucru inainte de a-1 putea apropia de un precedent conservat in memoria noastra. Gindi-torii din toate timpurile au repetat-o neobosit, ,Cunoaslerea noastra depinde de o reminiscenji", spune Platon. ,.Cuvintul durere nu incepe si insemne ceva u dcit in momentul cind reaminteste memoriei noastre o senzatic pe care am mai iacercat-o", spune Diderot. ,Nu vezi decit ceea ce cunosti, spune Goethe. ,.Nu putem admite existenja unui lucru daca ‘nu-i putem atribui o semnificatie", spune Cassirer. Aceasti coincidengi a doua experiente indepartate a redescoperit-o, dupa atijia ali, Proust, Lirgindu-i insi cimpul de aplicatie pind la a confunda dow’ ambianfe geografice si sentimentale, doua momente si doua locuri din viaja sa, pe care i le-au readus