Sex și spiritualitate

02/06/2016 by attilablaga in Ezoterism, Magie

Sexul este una – dacă nu

principala – preocupare umană . O spune clar Gurdjieff:
„Tot ceea ce fac oamenii în legatură cu sexul, politica, religia, arta,
teatrul, muzica, totul este „sex”. Credeți că oamenii vin la biserică
pentru a se ruga, sau la teatru pentru a vedea o piesă nouă ? Nu,
nu sunt decât pretexte. Principalul, atât la teatru cât și la biserică ,
este că aici se află bă rbați și femei. Iată centrul de gravitatie al
tuturor reuniunilor. Ce aduce oamenii la cafenele, în restaurante, la
să rbă torile de tot felul? Un singur lucru: sexul. (P. D. Uspensky –
Fragmente dintr-o învă ță tură necunoscută , Capitolul 12, pagina
235, Editura RAM)
Este sexul cheia sau este un obstacol în calea evoluției noastre
spirituale?
Este foarte dificil să înțelegem exact funcția sexuală și rolul sexului
în viața și evoluția noastră spirituală datorită faptului că prin
„tradiție” și educație, avem din capul locului o percepție absolut
defectuoasă despre sex și sexualitate.
Asocierea imediată a sexului cu pă catul și cultivarea sentimentului
de rușine și vină vis-a-vis de sex fac imposibilă înțelegerea și
utilizarea corectă a sexului.
Sexul este – paradoxal – cea mai la îndemână cale spirituală , dar
totodată este și cea mai greu de urmat cale.
Prin amintitele tradiții și educație, avem o serie de idei
preconcepute despre sex și ca problema să se acutizeze și mai
mult, femeile și bă rbații au o percepție diferită despre sex. Toate
acestea ne sunt cultivate din primele momente de viață și astfel
devin bariere, obstacole uneori imposibil de surmontat în calea
evoluției noastre spirituale.
Femeile și bă rbații au percepții uneori diametral opuse despre sex
și rolul sexului în viața și relația lor. Este în general înpă mântenită
ideea că bă rbații sunt ahtiați după sex, în timp ce femeile sunt
ființe mai emotive sau mai spirituale, astfel, sexul pentru ele are un
rol secundar, sau chiar practică sexul doar de dragul bă rbaților și
pentru a le satisface această nevoie strict carnală , poate chiar
dezgustă toare.
Problema este că sexul în sine nică ieri nu este definit ca fiind un
pă cat, ba dimpotrivă , în Iudaism sexul este prevă zut ca obligație
sacră în relația matrimonială . Și noi tot timpul ignoră m cu bună
știință faptul că Isus a fost un evreu și a respectat tradiția Iudaică
întru totul.
Generalizarea este iară și o eroare majoră . Nu toți bă rbații și nu
toate femeile sunt la fel. Dincolo de cele 36 de arhetipuri umane,
fiecare om este unic și diferit în felul să u. Pentru unii sexul poate fi
„doar sex” iar pentru alții sexul capă tă conotații sacre. La fel cum
uneori putem face „doar sex” iar alteori sexul să reprezinte ceva
mult mai mult sau cu totul altceva.
Ca o replică la întrebarea doamnei Haich, propun o altă întrebare:
– De ce ne-am neglija facultă țile sexuale?

S-au fă cut multe speculații despre rolul sexului în viața și religia

egipteană , însă adevă rul este că nu știm foarte multe și puținele
informații care au supraviețuit au fost interpretate predominant
prin prisma convingerilor noastre moderne diforme.
Ce știm este că sexul pentru egiptenii avea trei funcții clar definite:
1. avea funcția reproductivă , vitală pentru crearea și continuarea
vieții; 2. avea o funcție recreativă știut fiind faptul că egiptenii
cunoșteau și foloseau multe metode contraceptive și 3. avea o
funcție sacră , reflectată prin numeroasele temple și înscrisuri,
funcție ce, se presupune, implica o relație directă cu divinitate sau
reprezenta o modalitate de a interacționa, invoca divinitatea.
Este important să reținem aceste trei funcții deoarece numă rul trei
este unul foarte important și-l regă sim în numeroase formule și
funcții.
Astfel, există trei tipuri de sex cu funcții clar definite și diferite: sex
reproductiv, sex recreativ și sex creativ sau operațional.
Dacă primele două funcții pot fi înțelese cu ușurință , sexul creativ
sau operativ necesită anumite explicații. Sexul creativ este atunci
când utiliză m energia sexuală într-un alt scop, altfel spus, respectiv
în termenii Alchimiei, se produce transmutarea.
Însă , ca cineva să poată să -și folosească inteligent energia
sexuală , prima oară trebuie să o înțeleagă și să o poată controla.
Pentru asta trebuie să înțelegem mecanica universului și al omului,
mecanici care se oglindesc conform principiului „precum sus, așa
și jos” al lui Hermes Trismegistus.
Renumitul ocultist Heinrich Cornelius Agrippa (1486 – 1535), în
lucrarea sa „Magia naturală – Filosofia Ocultă sau Magia”
publicată pentru prima oară integral în 1533, introduce teoria unei
lumi împă rțită în trei și relevă existența a trei lumi diferite, lumea
Elementară , lumea Cerească și lumea Intelectuală .
Gurdjieff împarte funcționarea „mașinii umane” în trei centri:
centrul motor, centrul emoțional și centrul intelectual.
Atât cele trei lumi, cât și centrii indicați de Gurdjieff sunt într-o
relație de subordonare.
Pentru fiecare din aceste lumi (universuri), Agrippa indică un
anume tip de Magie specifică fiecă reia din aceste lumi, Magia
Naturală , Magia Cerească , respectiv Magia Ceremonială .
În general consideră m că proasta funcționare a centrului superior
produce disfuncționalită ți în centrii inferiori, însă lucrurile
funcționează și în sens invers. O proastă funcționare a centrului
inferior, centrul motor, creează disfuncționalită ți atât la nivelul
centrului emoțional, cât și la nivelul centrului intelectual.
Un bun exemplu în acest sens este impotența la bă rbați sau
frigiditatea la femei. Ambele pot crea frustră ri majore ce conduc la
disfuncții atât la nivel emoțional, cât și la cel intelectual.
Chiar dacă există conceptul conform că reia disfuncțiunile fizice au
la origine probleme psihice, respectiv mentale, uneori probleme
strict mecanice, funcționale pot produce disfuncțiuni emoționale iar
acestea la rândul lor crează probleme mentale.
Aici mai intervine și o altă problemă : imposibila definiție a
normalului. Ce este, și ce nu este „normal” în comportamentul
sexual al idividului. Pe de o parte nu există o definiție obiectivă a
normalită ții – morala fiind profund subiectivă -, pe de altă parte
„normalitatea” diferă de la individ la individ.
Dacă o persoană are dorințe, fantezii neîmplinite, acestea îl vor
ține „ocupat ”, departe de a-și utiliza energia sexuală în mod
inteligent, creativ. Însă , este la fel de adevă rat că goana constantă
după plă cere poate fi o piedică la fel de mare în calea
spiritualită ții.
Doar un om pe deplin satisfă cut, înplinit fizic, emoțional și spiritual
va fi capabil să -și utilizeze energia sexuală în mod creativ.
Gurdjieff explică foarte clar aspectele tehnice ale „abuzului de sex”.
„Aș vrea să vă fac să înțelegeți unde se ascunde cel mai mare
pericol și principalul factor al sclaviei noastre. Acesta nu este sexul
însuși, ci abuzul de sex. Dar nu se înțelege aproape niciodată ce
înseamnă abuzul de sex. Nu este vorba aici de excese sexuale sau
de perversiuni sexuale. Acestea nu sunt decât forme relativ
inofensive ale abuzului de sex. Nu, este indispensabil să
cunoaștem foarte bine mașina umană pentru a înțelege ce este
abuzul de sex, în adevă ratul să u înțeles. Această expresie
denumește proasta funcționare a centrilor în raport cu centrul
sexual, sau altfel spus, activitatea centrului sexual se exercită prin
intermediul celorlalți centri, și acțiunea celorlalți centri se exercită
prin centrul sexual; sau pentru a fi și mai preciși, funcționarea
centrului sexual cu ajutorul energiei înprumutate de alți centri și
funcționarea
altor centri cu ajutorul energiei împrumutate de la centrul sexual.”
(P. D. Uspensky – Fragmente dintr-o învă ță tură necunoscută ,
Capitolul 12, pagina 237-238, Editura RAM)

O altă problemă este cea a abstinenței.

Mai ales creștinismul și în special catolicismul, fac din abstinență o
virtute. Dar este abstinența o virtute?
Am convingerea fermă că nu. Cred în viața echilibrată , în
dezvoltarea să nă toasă pe toate planurile. Minte și suflet să nă tos
într-un corp să nă tos. Pentru a fi un individ să nă tos, trebuie să ne
dezvoltă m armonios în toate planurile. Nu poți tră i la o vibrație
înaltă în plan intelectual – adică spiritual – dacă ai un suflet
chinuit, mă cinat de vinovă ții sau dorințe nesatisfă cute, ba, direct
interzise și ai un corp diform, neglijat.
Doar o dezvoltare armonioasă , echilibrată conferă omului
posibilitatea de a evolua spiritual, deschide calea că tre înțelegerea
profundă a sinelui și a universului.
Abstinența poate afecta grav atât să nă tatea fizică , cât și cea
emoțională și mentală a omului atunci când această energie „
economisită ” se acumulează și nu este utilizată .
În ceea ce privește abstinența, Gurdjieff face câteve preciză ri
prețioase.
„Abstinența sexuală este într-adevă r necesară transmutației, dar
numai în anumite cazuri, adică
pentru un anumit tip de om. Pentru alte tipuri, ea nu este deloc
necesară . Și pentru alții ea se realizează spontan chiar în timpul
actului amoros. O să va explic mai clar. Pentru anumite tipuri, o
abstinență sexuală îndelungată este indispensabilă pentru ca
transmutația să înceapă ; fă ra această îndelungată și totală
abstinență , ea nu poate începe. Dar atunci când procesul este pe
calea cea bună , abstinența încetează să mai fie necesară . În alte
cazuri, adică la alte tipuri, transmutația poate foarte bine să
înceapă , dimpotrivă , într-o viață sexuală normală : ea poate chiar
să se facă mai repede și să se deruleze mai bine utilizând o mare
parte din energia sexuală . În al treilea caz, transmutația la început
nu necesită abstinență , dar, după aceea, ea preia toată energia
sexuală și pune capă t unei vieți sexuale normale sau risipirii
exterioare a energiei sexuale.
Abstinența sexuală este utilă , dacă există abstinență în toți centrii.
Dacă există abstinență doar într-un centru și deplină libertate a
imaginației în ceilalți, nu poate exista nimic mai ră u. În plus,
abstinența poate fi utilă dacă omul știe cum să folosească energia
obținută în acest mod. Dacă nu știe, nu poate obține nici un
avantaj de pe urma abstinenței.” (P. D. Uspensky – Fragmente
dintr-o învă ță tură necunoscută , Capitolul 12, pagina 236-237,
Editura RAM)
Sunt două aspecte aici: unul ține de individ, cealalt de însă și ideea
de abstinență .
Nu există o singură cale spirituală , respectiv o credință „ortodoxă ”
infailibilă . Fiecare individ trebuie să -și gă sească calea care i se
potrivește cel mai bine și pe care o poate urma.
Gurdjieff a identificat trei că i majore: calea fachirului, calea
că lugă rului și calea yoginului. Fachirul lucrează cu corpul să u,
că lugă rul își modelează sufletul iar yoginul mintea (spiritul). Calea
propusă de Gurdjieff, a Patra Cale, este o sinteză a celor trei, o
combinație de elemente, altfel spus, Gurdjieff susținea ideea
dezvoltă rii armoniase a celor trei dimensiuni umane.
În ceea ce privește abstinența, nu cred în abstinența tradițională , în
percepția sa „creștină ”. Cred în schimb că energia sexuală poate fi
direcționată și utilizată într-un mod conștient prin exerciții,
conștientizare și concentrare.
Așa numita Magie Ceremonială (sau Transcedentală ), respectiv
practicile de Magie Sexuală Occidentală au încercat folosirea
acestei energii prin amestecul unor tradiții și tehnici Tantrice cu
diverse elemente mistice și ritualice Occidentale, predominant de
sorginte creștină .
Eșecul acestor experimente se datorează pe de o parte faptului că
cei mai mulți ocultiști n-au înțeles și nu stă pâneau principiile de
bază ale ezoterismului, una din ele fiind Legea lui Trei (în univers
există trei tipuri de energie, activă , pasivă și neutră și orice
fenomen este rezultatul interacțiunii acestor trei energii). Pe de
altă parte au încercat să împace misticismul creștin cu ră dă cini
gnostice cu tehnici împrumutate din Yoga și Tantra, lucru imposibil
de realizat în practică .
Nu în ultimul rând, toți acești practicanți veneau cu propriile lor
dorințe și frustră ri sexuale și au încercat să le „spiritualizeze” sub
formă de ritualuri, însă , astfel au ratat și tră irile senzuale, dar și
utilizarea energiei sexuale în alt scop decât cel de a obține
plă cerea.
Contrar pă rerii generale, cred că energia sexuală trebuie eliberată
și doar prin eliberarea ei ea poate fi utilizată și direcționată în alte
scopuri. Despre această transformare, transmutație vorbește
cartea de Tarot Moartea, al că rui nume mai potrivit este „Little
Death”, respectiv „La petite mort”, adică orgasmul.
Doctorul Wilhelm Reich a denumit această energie „orgone”,
respectiv energia orgonică și l-a convins chiar și pe Albert Einstein
să facă o serie de experimente despre cum această energie poate
fi utilizată , însă , din nefericire experimentele n-au confirmat și în
practică teoriile lui Reich. Ca drept urmare proiectul și-a pierdut
susținerea financiară și a fost abandonat și de cercurile academice.
Această energia a fost cunoscută și studiată cu mult timp în urmă .
Franz Anton Mesmer a numit-o „magnetismul animal”, Charles von
Reichenbach i-a spus „odyle”, Henri Bergson „energia vitala” iar
Sigmund Freud „libido”.
Reich, psihanalist și student al lui Freud, a dezvoltat conceptul
freudian de „libido”. Reich a dezvoltat conceptul concentrându-se
asupra expresiei sale fizice și a conținutului psihologic, urmă rind
relația dintre minte și trup. Ulterior, Reich și-a extins cercetă rile
dincolo de psihiatrie, în medicină , biologie, dar și în domeniul
meteorologiei și fizicii atmosferice. Dacă inițial Reich a plecat de la
studiul acestei energii existente în corpul uman, ulterior a ajuns la
concluzia că această energie există în biosferă , în atmosferă ,
respectiv în tot universul.

În momentul în care nu mai simți și nu mai ai dorințe, ceva în tine,

o parte din tine, este mort.
În cel mai tradițional mod catolic, dânsa asociază sexul cu pă catul
și își proclamă automutilarea drept victorie și un act de virtute.
Frigyes Karinthy spunea că femeia și bă rbatul nu o să se
regă sească niciodată deoarece caută lucruri diferite: femeia
bă rbatul, iar bă rbatul femeia.
Discutând la modul serios, divergența între bă rbat și femeie apare
deoarece femeia își dorește stabilitatea, bă rbatul diversitatea.
Explicația este simplă , ne-o dau antroplogii. În zorii civilizației,
femeia a fost cea care a început cultivarea pă mântului, s-a așezat
la casa ei, în timp ce bă rbatul a fost vână torul, exploratorul, cel
aflat mereu în că utare de „ceva”. Femeile s-au organizat în clanuri
și stabileau succesiune pe linie maternă , în timp ce bă rbații vânau
în haite. Femeile s-au și-au folosit îndemânarea și și-au dezvoltat
inteligența, pe când bă rbații s-au bazat pe instinct și forță . Aceste
calită ți sunt complementare însă nevoile lor necesită mediere.
Uneori este posibilă gă sirea unui compromis, alteori este nevoie
de o supapă . În ce constă practic această supapă , diferă de la caz
la caz.
Sexul este doar unul din hobby-urile care îi preocupă pe oameni și
în special pe bă rbați. Dar nu toată lumea este la fel de preocupată
de sex. Unii preferă politica, alții sportul, „senzațiile tari” pot fi
obținute pe diferite că i, dar cum observa și Gurdjieff, până la
urmă , într-o formă sau alta, totul este sex.

O altă funcție cvasi neglijată sau absolut greșit interpretată a

sexului este cea de comunicare.

realitatea că tră im într-o lume masculină , patriarhală , pofund

misogină , unde femeia are un rol secundar sau marginal și de cele
mai multe ori tră iește într-o relație abuzivă și este subjugată ,
folosită . Și sunt primul care admit, că femeile sunt de cele mai
multe ori victime ale abuzurilor și sunt educate, cultivate să se
supună voinței bă rbaților.
Tragedia femeii moderne este că emanciparea femeii a fost un
șiretlic, un concept gândit și promovat de că tre bă rbați. Aceștia
au creat o imagine ideală a femeii după placul și nevoilor lor
masculine, nicidecum n-au eliberat și n-au încurajat dezvoltarea
spiritului feminin autentic, ci mai mult, l-au înrobit și au vulgarizat
acest spirit, l-au comercializat și l-au exploatat, predominant
pentru a-și satisface propriile lor nevoi carnale. Alintând-o
prințesă , bă rbatul a transformat zeița în servitoarea lui
multifuncțională : mamă , gospodină și curvă , după bunul lui plac.
De aici și marea frustrare, nevoia de abstinență și uneori scârba
sau frigiditatea manifestată de că tre femei.
Vă propun să facem o analiză a textului.
Prima problemă majoră este „recapitularea”, respectiv posibilitatea
de a te întoarce în trecut și de a schimba anumite lucruri, în acest
caz să redirecționezi energiile.
Această idee este foarte ră spândită în America de Sud în rândurile
șamanilor.
Am învă țat să nu cred că există imposibil, însă spiritul meu
pragmatic mă face să am rezerve față de anumite idei.
Energiile sunt forțe dinamice aflate în continuă mișcare și
transformare. O dată eliberată , o energie nu ne mai aparține, ea
își urmează propria ei cale, nu ne putem întoarce la ea după un
anume timp fiindcă ea nu va mai fi acolo, ea se mișcă și se
transformă , nu ne mai aparține. Evident, o putem încă rca mental
cu vibrația noastră și să o canaliză m conștient, asta fiind și esența
(funcția) sexului creativ (operațional), însă dacă n-am fă cut-o la
momentul eliberă rii (ejaculă rii/orgasmului), ulterior
„reprogramarea” nu cred că este posibilă .
În general există percepția profund eronată că în fiecare moment
al existenței avem posibilită ți infinite. Plecând de la această
premisă , șamanii susțin că ne putem întoarce în trecut și putem
schimba lucrurile.
În fapt, posibilită țile sunt mereu precis finite. Pot fi numeroase, de
cele mai multe ori nici nu suntem capabili să le „vedem” pe toate,
dar numă rul lor este mereu finit.
Vă propun un exemplu simplu. Avem o masă pe care sunt așezate
un mă r, o pară și o portocală . Împingem portocala de pe masă și
aceasta cade pe jos. În momentul urmă tor posibilită țile noastre de
a lua sau schimba ceva pe suprafața mesei s-au împuținat prin
eliminarea portocalei.
Dacă ne vom întoarce la această situație după un timp anume,
foarte probabil nu vom mai gă si acea portocală fiindcă a luat-o
altcineva și a folosit-o. Unele lucruri pur și simplu nu mai pot fi
schimbate, porțile de oportunită ți se deschid și se închid în
permanență , unele dispar și apar altele. Cu atât mai mult este
valabilă această teorie în cazul energiilor care prin definiție sunt
dinamice și au propria lor „viață ”.
„Recapitularea” are însă funcția ei curativă bine definită . Chiar
dacă nu putem schimba trecutul, prin „recapitulare” putem să -l
înțelegem și să învă ță m din experiențele anterioare ce am fă cut
bine și unde am greșit. Acest lucru ne va fi de mare folos mai ales
dacă înțelegem principiul cauză și efect. Problema este că
majoritatea oamenilor tră iesc într-o negare constantă și refuză să
recunoască greșelile. Prin acest refuz de cele mai multe ori creă m
premizele să repetă m la infinit același greșeli.
Clara afirmă că bă rbații abuzează de femei, se hră nesc cu energia
lor și astfel devin mai puternici.
Toate relațiile de cuplu sunt într-o oarecare mă sură abuzive și
parazite. Mereu unul va iubi mai mult iar unul va profita într-un
anume fel. În mod convențional că ută m să pă stră m un oarecare
echilibru – mă car aparent – și să facem „compromisuri
acceptabile” și „reciproc avantajoase”. Însă , și revin din nou la
Legea lui Trei, nu poate exista echilibru (armonie) atunci când sunt
implicate doar două forțe active, fiindcă mai devreme sau mai
târziu una din ele va deveni dominantă și o va subordona pe
cealaltă . Este inevitabil. Și asta, nu doar în cazul cuplurilor
heterosexuale, dar și a celor homosexuale. Clara în mod evident își
domină și își subjugă interlocutoarea, își impune asupra ei
propriile sale convingeri. În orice tip de relație, nu neapă rat
amoroasă , unul din cei doi este mereu mai puternic, mai evoluat și
va încerca să -l domine pe celă lalt. Nu mereu bă rbatul este figura
dominantă într-o relație, chiar dacă tră im într-o lume patriarhală
și profund misogină unde femeilor din capul locului li se acordă
doar șansa a doua. Totodată , uneori rolul dominant este ocupat
cu schimbul ba de unul, ba de celă lalt individ și această dinamică
continuă poate crea iluzia de echilibru și armonie, însă în
ră runchiul relației se dă o bă tă lie crâncenă pentru putere și într-
un final balanța se va înclina într-o parte.
Din acest motiv este importantă a treia energie, cea reconciliantă
– obiectiv neutră – care are rolul de a tempera și reconcilia cele
două energii. Însă în contextul monoteist-monogam, ideea de
neutru și reconciliant ne este total stră ină și de neînțeles. Și în
acest caz s-a împă mântenit ideea că trei este fructul împerecherii
dintre unu și doi, adică copilul din familia monogam tradițională ,
însă treiul adevă rat, treiul neutru și reconciliant, este o energie
absolut independentă și egală primelor două .
Vampiri energetici au existat și vor exista mereu. Sunt și bă rbați, și
femei în egală mă sură , vampirismul nu ține de sex, ci este o
modalitate de a ne hră ni. Unii susțin că în lumea aceasta suntem
nă scuți să fim victime sau pră dă tori și toți suntem în mod
conștient sau inconștient una din cele două categorii. Dar, dacă
tot am pomenit de conștient și inconștient, cred că există și în
acest caz cel de-al treilea tip, cel neutru care în funcție de situație
poate fi în mod conștient sau pră dă tor, sau victimă , respectiv
donator sau beneficiar de energie. De fapt în foarte multe cupluri
rolurile se schimbă în mod inconștient, este aceea dinamică
fluctuantă a relației despre care am vorbit și care este
caracteristică luptei pentru putere. Mai rar, unul din parteneri este
conștient și joacă într-un mod activ rolul de neutru și în funcție de
împrejură ri este ba donator, ba beneficiar de energie. Însă , și în
acest caz acesta este de facto partenerul dominant chiar dacă o
face într-un mod foarte subtil. De obicei femeile sunt cele care
obțin „puterea” în acest mod.
„Bă rbaţii lasă anumite fire energetice în corpul femeii. Acestea
sunt asemenea unor tenii luminoase care se mişcă în pântecele ei
sorbind energie.” – spune Clara.
Totodată Clara afirmă că „funcţia primară a relaţiei sexuale este
procrearea, aceasta mai are şi o funcţie secundară şi ascunsă , şi
anume aceea de a asigura un flux continuu de energie dinspre
femei spre bă rbaţi.” Am vorbit despre actul sexual și funcțiile sale
și despre cei trei centri ai „mașinii umane”. Procrearea ține de
centrul motor și este manifestarea instinctelor noastre primare. La
cel de-al doilea nivel, cel al centrului emoțional sexul are rol
recreativ și scopul să u este obținerea de plă cere și de a ne relaxa.
Mulți fac greșeala să confundă emoțiile cu sentimentele, respectiv
iubirea cu sexul. La cel de-al treilea nivel, cel mental sau spiritual,
sexul are funcția de comunicare și în cazuri excepționale se poate
produce transmutarea, adică utilizare energiei sexuale eliberate
într-un scop precis, altul decât plă cerea.
Sexul este o formă foarte subtilă și evoluată de comunicare, o
comunicare directă , incoruptibilă datorită limbajului să u universal.
Dacă în cazul limbii vorbite
(https://tarotzidezi.wordpress.com/2015/12/14/limbajul-universal-
limba-vorbita/) „cuvintele au ră mas, dar sensul s-a pierdut”,
limbajul sexului ră mâne universal valabil și neschimbat,
comunicarea este directă și nealterată . Însă , din pă cate, nu mulți
sunt conștienți de ea, nu o cunosc și nu o folosesc. Datorită falsei
emancipă ri, sexul s-a vulgarizat și adevă ratele sale funcții sunt tot
mai puțin cunoscute și utilizate. Din acest motiv, în unele cazuri
acest flux de energie, acest schimb de impresii, poate fi
unidirecțional – ca și vampirismul. Însă acestea sunt cazuri
excepționale, majoritatea oamenilor niciodată nu trec dincolo de
nivelul plă cerii imediate, deci de cel emoțional.
Cu toate acestea și la nivel emoțional se petrec anumite schimburi
de fluide chiar și la nivel inconștient. Astfel se creează anumite
legă turi între parteneri, că i de comunicare deschise, dar în mare
parte nefolosite.
Este important să punctă m și ce înțeleg prin „impresii”. Gurdjieff
susține că organismul uman primește trei feluri de hrana:
l. Hrana normală pe care o mâncă m.
2. Aerul pe care îl respiră m.
3. Impresiile noastre.

„Nu este greu de înțeles că aerul este un fel de hrană pentru

organism. Dar poate parea dificil de înțeles, la prima vedere, cum
ar putea impresiile să fie o hrană .
Trebuie oricum să ne amintim că , cu fiecare impresie exterioară ,
sonoră , vizuală sau olfactivă primim din afară o anumită cantitate
de energie, o anumită vibrație: această energie, care din exterior,
intra în organism, este o hrană . Mai mult, cum am spus deja,
energia nu poate fi
tansmisă fă ra materie. Dacă o impresie exterioară introduce cu ea
în organism o energie exterioară , aceasta înseamnă deci că și o
materie exterioară intră în organism și îi „hră nește”, în sensul cel
mai complet al acestui cuvant.” (P. D. Uspensky – Fragmente dintr-
o învă ță tură necunoscută , Capitolul 9, pagina 162, Editura RAM)
Această expunere a lui Gurdjieff relevă importanța schimbului de
fluide între parteneri și aspectele subtile ale acestui schimb
energetic.
Am mai citat de curând tot din Gurdjieff și explicațiile sale legate
de simbolistica scenei cinei cea de taină
(https://tarotzidezi.wordpress.com/2016/04/28/cina-cea-de-
taina/). Acolo, Isus a încă rcat cu propria sa vibrație vinul și pâinea
și oferind-o ucenicilor să i a creat o punte de comunicare cu
aceștia.
La fel, inelul este un schimb de obiecte încă rcate cu vibrația
proprie ce crează o conexiune și facilitează comunicare între
persoane.
Imaginați-vă cât de puternică este conexiunea în care partenerii
fac schimb de fluide directă , fie că vorbim despre transpirație,
salivă , sânge, spermă sau lichidul produs de vagin.
Contrar celor afirmate de Clara, femeile sunt mai sensibile, mai
deschise și mai conștiente de acest flux de energie decât sunt
bă rbații. Astfel se explică așa numita „intuiție feminină ”,
capacitatea lor de a sesiza, de a „simți” anumite lucruri pe care
majoritatea bă rbaților nu o fac. Acest simț este de fapt o
modalitate simplă de a accesa anumite informații subtile prin
aceste canale de comunicare creată în principal prin intermediul
schimbului de lichide.
Schimbul de lichide este modalitatea fizică de a comunica,
respectiv treapta inferioară . Se poate realiza o comunicare mult
mai subtilă prin realizarea unor conexiuni emoționale, lucru pe
care aici încearcă să o realizeze Clara, respectiv, la nivelul superior,
o comunicare mentală – adică telepatică . Toate la un loc sau
unele din aceste modalită ți de comunicare fac parte din arsenalul
sectelor, sunt instrumentele folosite de așa numiții guru care
profitând de superioritatea lor dobândită prin asimilarea unor
cunoștințe, reușesc să -și supună și să subjuge adepții. Din
această cauză relația maestru-ucenic este una sensibilă și este
periculos să ne lă să m pe mâna și la îndemâna oricui.
Pe de altă parte, exact cum a intuit conlocutoarea Clarei, această
conexiune este un flux bilateral, funcționează în ambele sensuri.
Un exemplu din afara sferei sexuale este așa numita fră ție de cruce
sau de sânge în care două persoane, indiferent de sex, prin diferite
metode (contact direct pe o tă ietură , bă utul câtorva pică turi de
sânge diluate într-un lichid etc), creează o legă tură de „fră ție”
între ele. Acest ritual nu are doar valoare simbolică , schimbul de
lichide propriu-zis este foarte important, mai ales că sângele este
cel mai important conductor, conține cele mai multe informații și
creează cele mai puternice legă turi.
Ultima mea observația vis-a-vis de ideile doamnei Abelar este
legată de conexiunea care durează șapte ani.
Aici sunt două aspecte. Odată , Clara spune că dacă femeia face
sex cu un bă rbat, orice bă rbat, se reface conexiunea cu toți
bă rbații. Este încă o generalizare „pă că toasă ” și nefondată .
Fiecare astfel de conexiune este individuală și ea trebuie reînnoită
ca atare cu fiecare partener în parte. În schimb, este interesantă
perioada de 7 ani în care o astfel de conexiune este funcțională
după care ea se stinge de la sine dacă nu este reînnoită . 7 este un
numă r important, rezultat din 3+4 unde 3 reprezintă cele trei
energii iar 4 cele 4 materiale primordiale (Foc, Apă , Aer și
Pă mânt). Pe de altă parte, deloc întâmplă tor, 7 este numă rul lui
Uranus, cea mai pură și puternică manifestare a vibrației Aerului,
adică a spiritului.
Însă Clara are o cu totul altă motivație pentru a impune abstinența
totală asupra ucenicei sale: nevoia de a o rupe complet de toate
relațiile ei anterioare și cu exteriorul, relații care i-ar pune sub
semnul întrebă rii dominarea totalitară asupra ei. Este una din
practicile cele mai comune ale orică rei grupă ri de tip sectă .
Individul izolat și scos de sub orice alt fel de influență și rupt de
orice fel de comunicare cu exteriorul, în timp va ceda și își va
însuși ideile grupului sau ale mentorului. Este un simplu joc de
dominare și subjugare. Chiar dacă aici vorbim de o femeie care
vrea să domine o altă femeie, ce-i drept, în final tot în slujba unui
bă rbat, fie el însuși Castaneda, sau personajul din carte, domnul
Abelar.
Genofobia – frica de sex, este în general rezultatul unor abuzuri fie
de natură fizică , fie psihică , adică abuzuri emoționale sau mentale.
Cele de natură mentală sunt cele mai nocive fiindcă ne afectează
direct și psihicul, și fizicul. Acestea de obicei țin de concepte
abstracte cum este morala și ni le însușim prin educație.
Rușinea și sentimentul de vinovă ție nu doar le moștenim din
generație în genrație, dar ele sunt în mod vă dit cultivate.
„Orice convingere este o închisoare” spunea Friedrich Nietzsche și
noi suntem îndoctrinați sistematic cu o serie de convingeri, în mare
parte greșite și dă ună toare.
Morala este una din cele mai mari pușcă rii în care suntem crescuți
și cultivați.
Morala creștină în special.
Oarecum de neînțeles pentru mine este faptul că femeile sunt
deobicei mai credincioase și mai înfocate apă ră toare ale
creștinismului în situația în care iudaismul, creștinismul și islamul
sunt principalele forme de subjugare a femeii și a spiritului feminin
în general.
De altfel, ultimul mare pogrom împotriva femeilor și a spiritului
feminin s-a petrecut sub auspiciile bisericii, în vremea inchiziției și
generic o putem numi „vână toarea de vră jitoare”.
În societatea monoteist-patriarhală , femeile sunt mai expuse
riscului de abuz deoarece li se cultivă ideea de inferioritate și li se
educă spiritul de supunere.
Dovezile că societatea umană la origini a fost politeistă , poligamă
și matriarhală sunt nenumă rate. De la cele mai vechi statui ale
divinită ților care toate sunt feminine până la tradiția matrilineară ,
adică de a socoti descendenții pe linie maternă (după mamă ), și
nu paternă (după tată ), așa cum o fac până -n zilele noastre chiar
și evreii în ciuda faptului că ei sunt la originea monoteismului și al
patriarhatului ca simbol al unui dumnezeu unic masculin.
Dacă acceptă m ideea că anterior patriarhatului organizarea
socială a fost matriarhală , de aici pă strându-se și tradiția
matrilineară , atunci este foarte probabil ca într-o lume politeistă ,
poligamia să fi fost de tip poliandru, adică o femeie avea mai mulți
soți.
Cercetă torii susțin această idee plecând de la premiza că femeile
dețineau terenurile, se ocupau de agricultură în timp ce bă rbații
plecau la vână toare și riscau de cele mai multe ori să nu se mai
întoarcă . Asta explică natura de „vână tor” al bă rbatului, de
aventurier, și natura mai așezată , calculată , domestică a femeii
atașată de loc și de casă .
De altfel, modelul de societate poliandră s-a pă strat până în zilele
noastre mai ales în zonele să race, cu resurse de supraviețuire
limitate și unde speranța de viață este scă zută . Adică exact
condițiile aspre caracteristice primelor civilizații. În astfel de condiții
era firesc ca rolul de conducă tor să fie ocupat de femei și
acumularea de bunuri și terenuri să fie tot prerogativă feminină ,
moștenirea fă cându-se pe linie maternă .
O altă explicație a utilită ții liniei descendente materne este
exprimată perfect prin dictonul latin „Mater semper certa est” –
Mama este singura certitudine. Acest dicton își are originea cel mai
probabil tot în sistemul poliandru și este expresia faptului că o
femeie putea avea raporturi sexuale cu mai mulți bă rbați, tată l
nefiind o certitudine niciodată , însă mama da.
Cel mai probabil, societatea umană la origini era organizată după
modelul stupului de albine în frunte cu o Regină Mamă – Zeiță
Mamă – trântori, cei care asigură perpetuarea speciei și masa de
supuși, lucră torii de rând. Putem observa și aici organizarea pe trei
clase, modelul acesta de diviziune în trei fiind prezentă sub
numeroase forme în toată natura și în tot universul, atât în micro,
cât și în macro cosmos.
Conceptul de familie a înlocuit modelul de clan matriarhal.
Patriarhatul pentru a slă bi structurile matriarhale și pentru a se
impune a promovat o altă formulă , ideea de familie monogamă .
Clanurile, practic un model de familie extinsă – cum este și mafia
de exemplu – sunt mult mai puternice. Pentru a le diminua
influența, s-a aplicat dictonul „Divide et impera” – „dezbină și
stă pânește”. Astfel, familia „tradițională ” monogamă reprezintă o
formă de organizare diminuată , divizată , fă râmințată , devenind
astfel mult mai ușor controlabilă , mai expusă și mai vulnerabilă .
Este important să înțelegem rolul fiecă reia dintre cele trei energii
(forțe).
În Astrologie, aceste trei energii sunt reprezentate de cele trei
calită ți: Fixă , Cardinală și Duală (Mutabilă ).
„Mater semper certa est” este reprezentată de calitatea Fixă .
Energia feminină este energia fixă , este certitudinea, ea este
numă rul unu, respectiv energia activ-pozitivă . Unu este numă rul
perfect. Cornelius Agrippa în lucrarea sa „Declamația privind
nobilimea și preeminența sexului feminin”, nota faptul că nu
bă rbatul, ci femeia este ultimul produs, produsul finit al creației,
întruchiparea perfecțiunii divine.
Bă rbatul este „cardinalul”, opoziția, numă rul doi, conflictul,
respectiv energia masculină , pasiv-negativă .
Cardinalul este expresia energiei masculine. Cardinal – din latinul
cardinalis, adică „foarte important”. Femeia este forța creatoare,
cea care naște, dar ea are nevoie – depinde – de aportul masculin,
astfel, bă rbatul este „foarte important” – cardinal. Tiamat, Zeița
Mamă și Zeița Oceanelor, respectiv a apei să rate, s-a înbă iat în
apa dulce, în Abzû ca să ră mână însă rcinată .
Termenul de Cardinal cel mai des se folosește în contextul
punctelor cardinale. Dacă vom privi Astrograma Natală vom
observa că zodiile care desemnează punctele cardinale sunt
Berbec (Vest), Rac (Sud), Balanță (Est) și Capricorn (Nord) – adică
exact semnele masculine.
Calitatea Duală (sau Mutabilă ) este variabila, o energie duală ,
polivalentă , menită să medieze între cele două energii anterioare.
Creația, sau altfel spus nașterea, este singurul prerogativ exclusiv
feminin. Chiar dacă bă rbații se amă gesc că unu este un simbol
falic și penisul lor este bagheta magică a creației, miracolul creației
se petrece exclusiv în pântecul femeii.
Cel mai vechi mit cunoscut al creației, „Enuma Elish”, povestește
cum Tiamat, Zeița Mamă , a dat naștere primei generații de
dumnezei. Ea este sursa originară a conceptului de „naștere
virgină ” reîntâlnită la Isis, mama lui Horus; Nana, mama lui Attis;
Devaki mama lui Krishna și Fecioara Maria, mama lui Isus.
Tiamt este spintecată în două de că tre Marduk, zeul care pretinde
supremația peste ceilalți dumnezei și marchează preluarea puterii
de că tre forța masculină de la forța feminină și totodată
reprezintă primul pas de la politeism spre monoteism. Când
Marduk preia controlul, mitul lui Tiamat se modifică și din Mama
Fecioară , nă scă toare de dumnezei se transformă într-un monstru
marin, devine un dragon. Regă sim întâmplarea și în basmele
românești unde viteazul ucide balaurul.
Pasul decisiv se produce atunci când apare Iehova și acesta îi
elimină pe toți ceilalți zei – în principal pe Bel, Baal, adică Marduk,
rivalul să u Babilonian. Dacă Marduk i-a supus pe ceilalți zei, Iehova
este proclamat singurul dumnezeu iar Marduk – Beelzebul
(Beelzebub) se transformă treptat în Satan. Aici apare și conceptul
dual pe care se bazează aproape tot sistemul nostru existențial,
monoteist și patriarhal, un sistem conflictual și bazat pe dominația
uneia dintre pă rți asupra celeilalte excluzând din capul locului
posibilitatea reconcilierii.

Evoluția spirituală nu este posibilă fă ră orgasm.

Cartea de Tarot Moartea, Mica Moarte, este simbolul trezirii
spirituale, a revelației transcedentale rezultată ca urmare a
orgasmului.
Orgasmul nu este niciodată accidental, necesită concentrare și
efort. Orgasmul însă nu este mereu însoțit și de revelație.
Revelația poate fi voluntară , dar uneori ea este involuntară , „vine
la pachet” cu orgasmul.
Sexul este una din că ile cele mai la îndemână , dar, paradoxal și
cea mai greu de urmat cale că tre spiritualitate, însă nu este unica
opțiune.
Nu putem alege o cale atâta timp cât nu suntem conștienți și nu
cunoaștem toate posibilită țile.
Sexul, ca și Tarotul este o cale accesibilă să ne cunoaștem pe noi
înșine și totodată să -i cunoaștem și pe ceilalți, să ne exploră m
limitele și să descoperim limitele celorlalți. Cu cât cunoaștem mai
multă lume, cunoștințele și posibilită țile noastre se înmulțesc, apar
mai multe oportunită ți.
Dumnezeu – se presupune – că își iubește toți copiii în mod egal
și necondiționat. Se mai spune că a creat omul după chipul și
asemă narea sa, atunci nu înțeleg de ce noi ar trebui să iubim în
mod selectiv și condiționat?
Fidelitatea este un concept moral. Nu putem fi fideli decât față de
noi înșine. A fi fideli față de concepte sau față de alte persoane
înseamnă să fii prizonier, să te supui voinței altora.
În unele cazuri acest lucru poate fi util, un discipol trebuie să -i fie
fidel maestrului să u și uneori trebuie să renunțe la multiplele sale
eu-ri, la personalită țile sale false, în scopul să ajungă la eu-l să u
superior, esența sa.
Însă în dragoste nu există fidelitate, a iubi nu înseamnă nici să te
dă ruiești, nici că -i aparții cuiva în exclusivitate. A te dă rui sau a
aparține cuiva este o convenție (civilă ), nu un sentiment. Noi
transformă m dragostea în sclavie și de foarte multe ori
confundă m suferința cu iubirea.
Sting cânta: „If You Love Somebody Set Them Free!” – „dacă
iubești pe cineva, eliberează -l!”
Aceasta este manifestarea supremă a iubirii.
Omul, prin natura sa, poate chiar din ADN-ul să u, este poligam, și
nu momogam, cum, în mod natural nu a fost nici monoteist și
inițial a tră it în matriarhat. Sunt voci care spun că atunci omul a
tră it Epoca de Aur, o perioadă de prosperitate, pace și armonie.
Patriarhatul s-a impus prin violență și a impus conflictul –
dualismul – ca standard.
Întrebarea care mă fră mântă este de ce am fost „deviați” pe
contrasens, pe o cale împotriva naturii, și cum o fracțiune absolut
minoritară , Iudaismul a dat naștere la o altă sectă minoritară ca-n
final minorită țile să se impună în fața majorită ții în ciuda faptului
că această cale tot mai evident pare o fundă tură . Modelul moral
monoteist este nu doar unul conflictual prin natura sa, dar și
contra firii, asta în ciuda faptului că a fost implementat forțat și
ridicat la rang de standard.
În ceea ce privește aceste standarde, experimentele o dovedesc,
computerele cuantice având la bază 3 numere în locul sistemului
„tradițional” dual, bazat pe 0 și 1, sunt infinit mai performante.

Sunt conștient de faptul că nu există modele universal valabile, nu

există un sistem care să funcționeze și să se potrivească fiecă rui
individ.
Datorită felului individual al fiecă ruia, dar și datorită educației, „
cultivă rii” noastre într-o anume direcție și în final în urma propriilor
noastre că ută ri, fiecare poate să -și aleagă modelul existențial și
calea spirituală pe care o consideră adecvată persoanei sale.
Este important de precizat că evoluția spirituală nu este o
obligație, ci o opțiune personală . Ea necesită un efort uneori
supraomenesc și niciodată nu este o cale ușoară . Este mult mai
ușor să tră iești conform normelor sociale tradiționale, să te supui
tradițiilor și credințelor dominante, să nu-ți pui întrebă ri și să nu
cauți ră spunsuri.
Nu există o singură cale spirituală , nu este nimic „ortodox”, nimeni
nu deține adevă rul unic și irefutabil.
Deocamdată nici știința, nici religia nu au fost capabile să ofere
ră spunsuri clare și infailibile la o serie de întrebă ri absolut
justificate.
Ambele ignoră cu aceeași nonșalanță orice informație și
descoperire ce contrazice sau pune sub semnul întrebă rii
conceptele și teoriile pe care acestea le susțin și pe care se
bazează .
Astfel, progresul colectiv este în mod vă dit frânat iar progresul
individual substanțial îngreunat.

Este important să ne informă m și să ne pă stră m opțiunile

deschise.