Joseph Haydn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai
1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Joseph Haydn
Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor
personalități muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai
influenți maeștri ai tradiției muzicale dinEuropa apuseană.

A fost fratele compozitoruluiMichael Haydn.[13]

Cuprins
Viața și opera
Perioada tinereții
În serviciul familiei Eszterházy
Între Viena și Londra
Haydn la Londra
Principalele compoziții ale lui Haydn Joseph Haydn - Pictură de Thomas Hardy,
Note 1791
Date personale
Bibliografie
Nume la Franz Joseph Haydn
Legături externe naștere
Născut 31 martie
1732[1][2][3][4][5][6][7][8][9][9][9][10][11]
Viața și opera Rohrau[*], Austria
Decedat 31 mai 1809, Viena, Austria
Viena, Imperiul Austriac[12]
Perioada tinereții Părinți Mathias Haydn[*]
Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un Frați și Michael Haydn
surori Johann Evangelist Haydn[*]
sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. Tatăl lui,
Cetățenie Austria
Mathias Haydn, era rotar, iar mama, Anna Maria Koller, fusese, înainte
Ocupație compozitor
de a se căsători, bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach. La dirijor
vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena muzicolog[*]
pianist
("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în
Activitate
schimbare de voce - este concediat. În perioada 1749-1759, timp de zece Premii honorary citizen of Wien[*]
ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază ca Semnătură
autodidact teoria muzicală șicontrapunctul și primește ocazional lecții de
la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să
Prezență online
compună diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl
Internet Movie Database
Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de VGMdb
coarde. Din anul 1759 funcționează ca director muzical în serviciul Modifică date / text
contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz în apropiere de
orașul Pilsen. Aici se căsătorește în1760 cu Maria Anna Keller.
În serviciul familiei Eszterházy
Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viața lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund ( în 1765,
Haydn îi va prelua poziția de Prim-Kapellmeister - șef de orchestră).

Haydn diversifică și mărește componența orchestrei la circa 30 de instrumentiști și, cu toate obligațiile ce decurgeau din funcția
avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-și dezvolte și să-și perfecționeze propriul său stil, așa cum
mărturisește el însuși într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune
bazele a două genuri importante ale muzicii clasice, simfonia și cvartetul de coarde, și compune un mare număr de piese muzicale
simfonice, opere și muzică de cameră.

Între Viena și Londra

După moartea prințului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmașul acestuia desființează orchestra. Haydn primește o pensie
permanentă de 1.400 guldeni și se mută la Viena Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu
de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. . Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru
stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii Simfoniile Londoneze - și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele
mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura
data compunând oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru
creația sa: "Creațiunea" și "Anotimpurile". Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94)
Simfonia cu „lovitură de timpan”(Nr. 103), Simfonia "Militară" (Nr. 100) și Simfonia „Ceasornicul” (Nr. 101).

Haydn la Londra
Despre Anglia, Haydn știa doar câteva lucruri: cum ar fi faptul că Mozart la doar nouă ani a cucerit Londra; Händel a trăit o bună
parte din viață și a murit la Londra; tot acolo, Haydn avea un editor, Forster, care îi tipărise câteva cvartete și simfonii pentru care
primise un onorariu apreciabil. Contractul pe care l-a semnat Haydn prevedea douăzeci de concerte pe care urma să le dirijeze.
Fiecare concert trebuia să conțină o audiție a unei lucrări noi proprii. Haydn trebuia să compună o operă lirică pentru directorul de
teatru Gallini, co-asociatul lui Salomon; și încă șase simfonii noi pentru concertele organizate de Salomon. În data de 15 decembrie
1790 Haydn a părăsit Viena însoțit de Salomon, îndreptându-se spre Londra; au călătorit prin Munchen, Wallerstein, Bonn și Calais,
de unde s-au îmbarcat pe un vas mai mic, care făcea cursa între coasta Franței și cea a Angliei. Au ajuns în Londra în data de 2
ianuarie 1791. Haydn s-a stabilit în aceeași casă în care a trăit Salomon, iar mai târziu datorită zgomotului existent s-a mutat într-o
suburbie. Viața muzicală din Londra era activă și variată, șiîmbogățită de un flux constant de artiști din străinătate. Despre activitățile
lui Haydn există scrisorile sale către Genzinger și Polzelli precum și observațiile și anecdotele notate în carnețelele sale proprii. La
data de 7 februarie 1791 a avut loc prima seară muzicală în care s-a cântat o operă a compozitorului mult așteptat de amatorii de
muzică; nu a fost prima simfonie londoneză, ci o lucrare mai veche, o cantată scrisă cu zece ani în urmă, cantata „Ariana la Naxos”.

Primul concert simfonic – din seria de douăzeci de concerte prevăzute în contract- a avut loc pe data de 11 martie 1791. În vederea
evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui Haydn, numărul instrumentiștilor a fost ridicat la patruzeci și unu: șaisprezece
viori, șase viole, patru violoncele, patru contrabasuri, apoi instrumentele de suflat și instrumentele de percuție. Pentru concertul
simfonic de deschidere, Haydn a compus primele două simfonii din seria celor douăsprezece compuse la Londra în cadrul celor două
călătorii efectuate. Prim violonistul era Salomon. La Londra, nu se introdusese încă obiceiul ca dirijorul să dirijeze de la pupitru,
astfel încât Haydn a dirijat de la pian, „punctând din când în când armonia prin acorduri” . Programul primului concert simfonic a
fost alcătuit din două părți: în prima parte s-a regăsit o simfonie compusă de Mozart, iar în partea a doua s-au regăsit primele două
simfonii londoneze, simfonia nr. 93 și simfonia nr. 94. Între cele două simfonii din partea a doua a concertului s-a intercalat un „
catch în gen italian scris de Haydn, lucrare compusă pentru șapte voci” .Primul concert susținut de Haydn în Londra a avut un succes
desăvârșit; publicul englez cunoscut drept un public rece, a fost mai mult decât mulțumit.

Cele douăzeci de concerte prevăzute au continuat cu regularitate pe toată durata primăverii și a verii anului 1791, unul pe săptămână.
În acest interval s-au cântat cele șase simfonii compuse atunci la Londra, dar și numeroase simfonii vechi, necunoscute publicului
londonez. În cadrul fiecărui concert, la cererea publicului care era din ce în ce mai dornic de piese noi, au fost interpretate cvartete,
cantate, serenade și o multitudine de alte lucrări improvizate de către compozitor
.

Prezența lui Haydn la Londra a stârnit multă simpatie, astfel încât numeroase persoane din diferite cercuri sociale au cerut
autorităților să „facă un gest, ceva care sa demonstreze public admirația și recunoștința Angliei față de marele artist” . Astfel, Haydn
a fost numit doctor honoris causa al Universității Oxford. Evenimentul s-a desfășurat în zilele de 5,6 și 7 iulie 1791. Numirea propriu-
zisă a avut loc în ultima zi a evenimentului, 7 iulie. Teza de doctorat pe care a prezentat-o Haydn a fost un Canon cancrizans. Cele
trei zile muzicale s-au încheiat fiecare cu câte un concert simfonic în care s-au interpretat lucrări ale compozitorului. În ultima seară a
fost executată simfonia nr. 92- Oxford, în sol major. Această lucrare a fost compusă în anul 1783, la Esterhaz, însă poartă acest nume
deoarece aici a fost locul primei audiții.

Ultimul concert susținut de Haydn la Londra în prima sa călătorie a fost cel din ziua de 15 iunie, 1792. După acesta, Haydn s-a întors
la Viena, însă pentru puțin timp, deoarece, în vara anul 1793 o nouă ofertă trimisă din Londra de Salomon a ajuns la Viena. Oferta
cuprindea un nou contract în care erau prevăzute numeroase evenimente muzicale dar și compunerea unui alt ciclu de șase simfonii.
Haydn a acceptat oferta lui Salomon; a două călătorie la Londra era stabilită pentru începutul anului 1794.

În data de 15 ianuarie 1794, compozitorul a plecat spre Anglia; a ajuns în capitala în data de 4 februarie 1794. Cel de-al doilea turneu
din Londra a durat optsprezece luni. Timp de un an și jumătate, Haydn a susținut alte douăsprezece concerte simfonice, douăzeci de
concerte cu program variat, și a luat parte la nenumărate manifestări muzicale . În cele douăsprezece concerte simfonice, programul
prevedea șase lucrări „inedite” , ca și în cazul primei călătorii, compuse special pentru al doilea turneu din Anglia. Simfoniile acestea
poartă numerele 99-104, completează ciclul celor douăsprezece simfonii „londoneze” și încheie întreaga creație simfonică a
compozitorului. Din seria simfoniilor nr. 99-104, simfonia nr. 99 a fost compusă la Viena, în vara anului 1793; celelalte au fost
compuse la Londra în anii 1794-1795.[14]

La a doua sa venire în Londra, Haydn a fost primit cu aceeași căldură ca și în prima călătorie. Diferența a constat în faptul că de
această dată, scopul compozitorului nu a mai fost acela de a cuceri publicul, ci de a-și stabili o reputație incontestabilă.

Aceste două experiențe ( cele două călătorii) au schimbat viziunea compozitorului despre lumea din jur, dar și modul său
componistic. Haydn însuși a realizat schimbarea structurală realizată atât în interiorul său cât și în creația sa, astfel a numit ultimele
sale șase simfonii „simfonii de tranziție” .

Seria simfoniilor nr. 99-104 se diferențează de precedentele șase simfonii londoneze prin elemente inovatoare ce apar în esența lor;
putem vorbi de o „neobișnuită nuanță de tristețe” , unde simțul ludic cu care ne-a obișnuit compozitorul cedează în favoarea
seriozității. Nu se poate spune că temele ultimelor simfonii sunt depresive, însă putem spune că sunt mai profunde.

[15]
A doua călătorie în Anglia a compozitorului a luat sfârșit în data de 15 august 1795.

Joseph Haydn moare laViena pe 31 mai 1809.

Principalele compoziții ale lui Haydn

Totalitatea compozițiilor lui Joseph Haydn au fost reunite în anul 1957 de Antony von Hoboken în „Catalogul Hoboken” (Hoboken-
Verzeichnis, prescurtat: Hob.). Urmează o selecție a principalelor sale creații:

104 simfonii
83 cvartete de coarde
peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde
120 trio-uri pentru diferite combinații instrumentale
peste 60 sonate pentru pian
un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel, trompetă, oboi, orgă etc.) și
orchestră
mai multe oratorii, de ex.:Die Schöpfung („Creația”), Die Jahreszeiten („Anotimpurile”)
14 messe, printre careMissa in tempore belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schöpfungsmesse
peste 100 divertismente (Divertimenti), Cassațiuni?, Nocturne etc.
13 opere în stil italian
Joseph Haydn este și autorul melodiei imnului național al Germaniei, compusă inițial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al
Austriei în timpul războaielor napoleoniene și introdus apoi ca „mișcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77),
cunoscut sub numele de„Kaiserquartett” (Cvartetul imperial).

Note
1. ^ „Joseph Haydn” (https://d-nb.info/gnd/118547356), Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 octombrie 2015
2. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb13895053m), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ http://www.britannica.com/biography/Joseph-Haydn (http://www.britannica.com/biography/Joseph-Haydn) Lipsește
sau este vid: |title= (ajutor)
4. ^ Joseph Haydn (http://britannica.com/), Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ Joseph Haydn (http://snaccooperative.org/), SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
6. ^ Joseph Haydn (http://www.ibdb.com), Internet Broadway Database, accesat în 9 octombrie 2017
7. ^ Franz Joseph Haydn (http://www.ibdb.com), Internet Broadway Database, accesat în 9 octombrie 2017
8. ^ Joseph Haydn (http://enciclopedia.itaucultural.org.br/), Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în 9 octombrie 2017
9. ^ a b c Joseph Haydn (http://www.findagrave.com), Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
10. ^ Joseph Haydn (https://imslp.org), International Music Score Library Project, accesat în 9 octombrie 2017
11. ^ Joseph Haydn (https://www.filmportal.de/), Filmportal.de, accesat în 9 octombrie 2017
12. ^ „Joseph Haydn” (https://d-nb.info/gnd/118547356), Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014
13. ^ Anii fericiți ai lui Haydn în Oradea(http://www.romanialibera.ro/aldine/history/anii-fericiti-ai-lui-haydn-in-oradea-245
097), 17 noiembrie 2011, Claudiu Padurean,România liberă, accesat la 30 iunie 2015
14. ^ I. Weinberg - Haydn
15. ^ New Grove Dictionary of Music and Musicians

Bibliografie
Antony von Hoboken: Joseph Haydn - Thematisch-bibliographisches W
erkverzeichnis. Mainz 1957
Karl Geiringer: Joseph Haydn. Mainz 1986
Harald Haslmayr: Joseph Haydn. Viena 2003

Legături externe
de Albert Christoph Dies: Biographische Nachrichten von Joseph Haydn. W
ien: Camesinaische Buchhandlung,
1810.
en IMSLP - International Music Score Library --- Pagina "Proiectul Haydn"
en No Royal Directive: Joseph Haydn and the String Quartet
, eseu de Ron Drummond
en Joseph Haydn și perioada clasică
fr Biographies de musiciens: Joseph Haydn
en O pagină cu anecdote despre Haydn
en Pagini de muzică clasică: Joseph Haydn
de Franz Joseph Haydn: Pagină realizată de Inga Schnekenburger
fr Musicologie.org
en Piano Society - Haydn - Biografii și diferite înregistrări "free" în formatMP3
en Lucrări de Joseph Haydnla Proiectul Gutenberg
it Missa Brevis Sancti Johannis de DeoMP3 Creative Commons Recording
Două secole de la moartea lui Joseph Haydn, 31 mai 2009, Costin Tuchilă, Amos News
Istorii mai puțin știute: Despărțire muzicală, 10 mai 2008, Costin Tuchilă, Amos News
Istorii mai puțin știute: Nod la batistă, 1 noiembrie 2008, Costin Tuchilă, Amos News

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Joseph_Haydn&oldid=12439415
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 noiembrie 2018, ora 15:57.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.